B) 1. CĂRȚI DEUTEROCANONICE (Apocrife/ascunse pentru) - pag. 1 (+1.223) 2. CARTEA DREPTULUI/CELUI DREPT - Pag. 248 (+1.223) (Biblia, Iosua, Cap. 10, Vers.13: „...Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului?...”) 3. CARTEA LUI ADAM ȘI EVA - Pag. 437 (+1.223)
Cele trei cărți (foarte vechi) de mai sus sunt de citit pentru oricine dorește clarificări și amănunte despre unele lucruri esențiale din Biblie, mult mai ușor de înțeles (venirea lui Isus/Mesia, persecuția, etc. - într-un cuvânt viitorul, dar și perioada de aproximativ 750 de ani de dinainte de Isus - în (TOATE) Cărțile Deuterocanonice, perioadă exceptată din Biblia numită și Neoprotestantă, Biblia în care Vechiul Testament are 39 de Cărți).
A) BIBLIA
VECHIUL TESTAMENT
Carte Capitole Pagina
1. Geneza (Facerea) 2o 1 2. Exodul (Ieșirea) 40 59 3. Leviticul 27 107 4. Numere (Prima Lege) 36 142 5. Deuteronomul (A doua Lege) 34 190 6. Iosua 24 233 7. Judecători 21 260 8. Rut 4 287 9. Prima carte a lui Samuel 31 290 10. A doua carte a lui Samuel 24 325 11. Prima carte a regilor 22 354 12. A doua carte a regilor 25 388 13. Prima carte a Cronicilor 29 420 14. A doua carte a Cronicilor 36 251 15. Ezra 10 487 16. Neemia 13 497 17. Estera 10 513 18. Iov 42 521 19. Psalmii 150 554 20. Proverbele/Pildele lui Solomon 31 639 21. Ecleziastul 12 669 22. Cântarea Cântărilor 8 677 23. Isaia 66 682 24. Ieremia 52 736 25. Plângerile/Lamentările lui Ieremia 5 797 26. Ezechiel 48 803 27. Daniel 12 857 28. Osea 14 874 29. Ioel 3 882 30. Amos 9 885 31. Obadia 1 892 32. Iona 4 893 33. Mica 7 895 34. Naum 3 899 35. Habacuc 3 901 36. Țefania 3 904 37. Hagai 2 906 38. Zaharia 14 908 39. Maleahi 4 917
NOUL TESTAMENT
1. Evanghelia după Matei 28 923 2. Evanghelia după Marcu 16 961 3. Evanghelia după Luca 24 984 4. Evanghelia după Ioan 21 1025 5. Faptele Apostolilor 28 1055 6. Epistola lui Paul către Romani 16 1093 7. Prima epistolă a lui Paul către Corinteni 16 1111 8. A doua epistolă a lui Paul către Corinteni 13 1128 9. Epistola lui Paul către Galateni 6 1139 10. Epistola lui Paul către Efeseni 1 1144 11. Epistola lui Paul Filipeni 4 1150 12. Epistola lui Paul către Coloseni 4 1154 13. Prima epistolă a lui Paul către Tesaloniceni 5 1158 14. A doua epistolă a lui Paul către Tesaloniceni 3 1162 15. Prima epistolă a lui Paul către Timotei 6 1164 16. A doua epistolă a lui Paul către Timotei 4 1168 17. Epistola lui Paul către Titus 3 1172 18. Epistola lui Paul către Filimon 1 1174 19. Epistola lui Paul către Evrei 13 1174 20. Epistola sobornicească a lui Iacob 5 1187 21. Prima epistolă sobornicească a lui Petru 5 1191 22. A doua epistolă sobornicească a lui Petru 3 1196 23. Prima epistolă sobornicească a lui Ioan 5 1198 24. A doua epistolă sobornicească a lui Ioan 1 1203 25. A treia epistolă sobornicească a lui Ioan 1 1203 26. Epistola sobornicească a lui Iuda 1 1204 27. Apocalipsa lui Ioan 22 1205
VECHIUL TESTAMENT
GENEZA (FACEREA)
SAU PRIMA CARTE A LUI MOISE
VREMURILE STRĂVECHI DE LA CREAREA LUMII PÂNĂ LA AVRAAM
CAPITOLELE 1-11.9
Crearea lumii. 1 1. La început1 Dumnezeu2 a creat3 Cerurile şi Pământul4. 1 Ioan1.1,2. Evr.1.10. 2 Elohim (Elohim-Dumnezei, El-Dumnezeu) 3 Ps.8.3;33.6;89.11,12;102.25;136.5; 146.6. Isa.44.24. Ier.10.12;51.15. Zah. 12.1. Fapt.14.15; 17.24. Col.1.16,17. Evr.11.3. Apoc.4.11;10.6. 4 Pe când Dumnezeu începea crearea Cerurilor și a Pământului (planetei)/La un început, pe când Dumnezeu crea Cerul și Pământul
Lumina. 2. Pământul era1 o imensă distrugere2, peste faţa adâncului de ape era întuneric, iar3 Duhul lui Dumnezeu Se mişca4 pe deasupra apelor. 1 devenise/a devenit 2 fără formă și gol 3 Ps.33.6. Isa.40.13,14. 4 plana/plutea 3. Și Dumnezeu1 a zis: „Să fie2 lumină!” Şi a fost lumină. 1 Ps.33.9. 2 2Cor.4.6. 4. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit lumina de întuneric. 5. Dumnezeu a numit lumina1 zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi. 1 Ps.74.16;104.20.
Cerul 6. Și Dumnezeu a zis: „Să fie1 o întindere2 între ape, iar ea să despartă apele de ape!” 1 Iov37.18. Ps.136.5. Ier.10.12. Ier.51.15. 2 boltă/firmament/tărie/extindere 7. Așa că Dumnezeu a făcut întinderea, iar ea a despărţit1 apele care sunt dedesubtul întinderii de cele care sunt deasupra2 ei. Şi aşa a fost. 1 Prov.8.28. 2 Ps.148.4. 8. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.
Pământul. 9. Și Dumnezeu a zis: „Să1 se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. 1 Iov26.10;38.8. Ps.33.7;95.5;104.9;136.6. Prov.8. 29. Ier.5.22. 2Pet.3.5. 10. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 11. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea1 pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori2, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. 1 Evr.6.7. 2 Luca.6.44. 12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 13. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.
Soarele, Luna și stelele. 14. Și Dumnezeu a zis: „Să fie nişte luminători1 pe întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte, iar ei să fie nişte semne2 care să arate vremurile, zilele şi anii 1 Deut.4.19. Ps.74.16;136.7. aștri 2 Ps.74.17;104.19. 15. şi să slujească de luminători pe întinderea cerului, ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. 16. Dumnezeu1 a făcut doi mari luminători: luminătorul cel mare, care să stăpânească2 ziua, şi3 luminătorul cel mic, care să stăpânească noaptea; de asemenea, a mai făcut4 şi stelele. 1 Ps.136.7,8,9;148.3,5. 2 să domnească 3 Ps.8.3. 4 Iov38.7. 17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul, 18. să stăpânească1 ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 1 Ier.31.35. 19. Astfel, a fost o seară şi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.
Pag. 2 GENEZA (FACEREA) Cap. 1, 2
Viețuitoarele mării.
20. Și Dumnezeu a zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului, pe întinderea cerului!” 21. Dumnezeu1 a făcut peştii cei mari2 şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, potrivit soiurilor lor, şi toate păsările înaripate, potrivit speciilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 1 Cap.6.20;7.14;8.19. Ps.104.26. 2 monștrii marini 22. Dumnezeu le-a binecuvântat, zicând: „Fiți roditoare1, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor, iar păsările să se înmulţească pe pământ!” 1 Cap.8.17. 23. Astfel a fost o seară şi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.
Viețuitoarele pământului. 24. Și Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit speciilor lor: vite, târâtoare şi animale sălbatice, potrivit speciilor lor!” Şi aşa a fost. 25. Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit speciilor lor, vitele, potrivit soiurilor lor şi toate animalele mici care mișună pe pământ, potrivit speciilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun. 26. Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem1 oameni după chipul Nostru, după asemănarea Noastră, iar ei să stăpânească2 peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ!” 1 Cap.5.1;9.6. Ps.100.3. Ecl.7.29. Fapt.17.26, 28,29. 1Cor.11.7. Efes.4.24. Col.3.10. Iac.3.9 2 Cap.9.2. Ps.8.6. 27. Astfel, Dumnezeu l-a făcut pe om după1 chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească2 şi parte femeiască i-a făcut. 1 1Cor.11.7. 2 Cap.5.2. Mal.2.15. Mat.19.4. Mar.10.6. 28. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi1, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l2. Stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ!” 1 Cap.9.1,7. Lev.26.9. Ps.127.3. Ps.128.3,4. 2 dominați-l 29. Apoi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toți pomii care fac fructe cu sămânță în ele, ca să le aveți pentru1 hrană. 1 Cap.9.3. Iov36.31. Ps.104.14,15. Ps.136.25. Ps.146.7. Fapt.14.17. 30. Iar tuturor1 animalelor pământului, tuturor păsărilor2 cerului şi tuturor vietăţilor mici care mișună pe pământ și care au în ele suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.” Şi aşa a fost. 1 Ps.145.15,16;147.9. 2 Iov38.41. 31. Dumnezeu S-a uitat1 la tot ce făcuse, şi iată că toate erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. 1 Ps.104.24. 1Tim.4.4.
Ziua de odihnă. 2 1. Astfel a fost încheiată crearea Cerurilor a Pământului şi a întregii lor1 oștiri.. 1 Ps.33.6. 2. În ziua1 a şaptea, Dumnezeu Își încheiase lucrarea pe care o făcuse, așa că în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea pe care o făcuse. 1 Exod.20.11;31.17. Deut.5.14. Evr.4.4. 3. Dumnezeu a binecuvântat1 ziua a şaptea şi a făcut-o sfântă, pentru că în această și S-a odihnit de toată lucrarea pe care a făcut-o în creație. 1 Neem.9.14. Isa.58.13.
Facerea omului. 4. Aceasta1 este relatarea istoriei Cerurilor şi a Pământului, din ziua în care Domnul Dumnezeu2 a creat Cerurile și Pământul, 1 Cap.1.1. Ps.90.1,2. 2 YHWH Elohim/Yahweh Elohim/Iahve Elohim/Iehova Elohim; Iehova-El este 5. Când Domnul Dumnezeu1 a făcut Pământul şi Cerurile, nu era încă pe pământ nici un copăcel2 de câmp şi nici o iarbă de pe câmp nu încolţise încă, fiindcă Domnul Dumnezeu3 nu dăduse încă ploaie3 pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul, 1,3 Iehova Elohim 2 Cap.1.12. Ps.104.14. arbust 3 Iov38.26-28. Cap.3.23. 6. ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată suprafaţa pământului. 7. Și Domnul Dumnezeu1 l-a făcut pe om2 din ţărâna3 pământului, i-a4 suflat în nări5 suflare de viaţă, așa că omul a devenit6 un suflet viu. 1 Iehova Elohim 2 adam 3 Cap.3.19,23. Ps.103.14. Ecl.12.7. Isa.64.8. 1Cor.15.47. adamah 4 Iov33.4. Fapt.17.25. 5 Cap.7.22. Isa.2.22. 6 1Cor.15.45.
Raiul.
8. Apoi Domnul Dumnezeu1 a plantat o grădină2 în Eden3, spre răsărit4, şi l-a pus5 acolo pe omul pe care-l întocmise. 1 Iehova/Elohim 2 Cap.13.10. Isa.51.3. Ezec.28.13. Ioel2.3. 3 Cap.3.24. 4 Cap.4.16. 2Regi19.12. Ezec.27.23. 5 Vers.15. 9. Și Domnul Dumnezeu1 a făcut să crească din pământ tot felul2 de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, iar în mijlocul grădinii pomul3 vieţii şi pomul4 cunoașterii binelui şi răului. 1 Iehova Elohim 2 Ezec.31.8. 3 Cap.3.22. Prov.3.18;11.30. Apoc.2.7;22.2,14. 4 Vers.17.
Pag. 3 GENEZA (FACEREA) Cap. 2, 3
10. Un râu care uda grădina ieşea din Eden, iar de acolo se despărţea în patru braţe. 11. Numele primului braț este Pison, iar el înconjoară toată1 ţara Havila, unde se găseşte aur. 1 Cap.25.18. 12. Aurul din această ţară este bun, iar acolo se găseşte de asemenea rășină1 şi piatră de onix2. 1 Num.11.7. bdellium 2 carnelian 13. Numele celui de-al doilea braț este Ghihon, iar el curge împrejurul ţării Cuş. 14. Numele celui de al treilea braț este1 Hidechel, iar el curge la răsăritul Asiriei. Numele celui de-al patrulea braț este Eufrat. 1 Tigru Dan.10.4. 15. Domnul Dumnezeu1 l-a luat pe om şi l-a aşezat2 în grădina Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească. 1 Iehova Elohim 2 Cap.2.8. 16. Domnul Dumnezeu1 i-a dat omului această poruncă: „Poţi să mănânci din orice pom din grădină; 1 Iehova Elohim 17. dar1 din pomul cunoştinţei binelui şi răului să2 nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri3 negreşit.” 1 Vers.9. 2 Cap.3.1,3,11,17. 3 Cap.3.3,19. Rom.6.23. 1Cor.15.56. Iac.1.15. 1Ioan5.16.
Facerea femeii. 18. Apoi Domnul Dumnezeu1 a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur, așa că îi2 voi face un ajutor potrivit pentru el.” 1 Iehova Elohim 2 Cap.3.12. 1Cor.11.9. 1Tim.2.13. 19. Domnul Dumnezeu1 a făcut din pământ toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus2 la om, ca să vadă ce nume le va da. Și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela a rămas. 1 Cap.1.20,24. Iehova Elohim 2 Ps.8.6. Cap.6.20. 20. Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi fiarelor câmpului, însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor care să i se potrivească. 21. Așa că Domnul Dumnezeu1 a trimis un somn2 adânc peste om, iar el a adormit. Atunci Domnul3 a luat una din coastele lui şi a închis pielea la locul ei. 1Iehova Elohim 2Cap.15.12. 1Sam.26.12. 3YHWH/Iahve/Iehova 22. Și din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu1 a făcut o femeie şi i-a adus-o2 omului2. 1 Iehova Elohim 2 Prov.18.22. Evr.13.4. 23. Şi omul a zis: „În sfârşit, acesta este os1 din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi2 „femeie”, pentru că3 a fost luată din4 bărbat.” 1 Cap.29.14. Jud.9.2. 2Sam.5.1;19.13. Efes.5.30. 2 ișa-femeie 3 1Cor.11.8. 4 iș-bărbat 24. De aceea1 un bărbat își va lăsa tatăl şi mama, se va uni cu soția sa, iar ei vor deveni un singur trup. 1 Cap.31.15. Ps.45.10. Mat.19.5. Mar.10.7. 1Cor.6.16. Efes.5.31.
Ispitirea femeii. 25. Omul şi soția lui erau1 goi, dar nu le era2 ruşine. 1 Cap.3.7,10,11. 2 Exod.32.25. Isa.47.3. 3 1. Şarpele1 era mai2 şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu3. El i-a zis femeii: „Chiar a zis Dumnezeu: <Să nu mâncaţi din orice pom din grădină>?” 1 Apoc.12.9;20.2. 2 Mat.10.16. 2Cor.11.3. 3 Iehova Elohim 2. Femeia i-a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină, 3. dar1 despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: <Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!>” 1 Cap.2.17. 4. Atunci şarpele1 i-a zis femeii: „Bineînțeles că nu veţi muri, 1 Vers.13. 2 Cor.11.3. 1Tim.2.14. 5. căci Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi1 se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.” 1 Vers.7. Fapt.26.1. 6. Femeia a văzut că fructul pomului era bun de mâncat, plăcut la înfățișare şi de dorit pentru cunoașterea care ar da-o. Așa că a luat din rodul lui şi a mâncat1, i-a dat şi soțului ei, care era cu ea, și a mâncat2 și el. 1 1Tim.2.14. 2 Vers.12,17.
Păcatul lui Adam. 7. Atunci li s-au deschis1 ochii și și-au dat seama2 că erau goi, așa că au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri3 din ele. 1 Vers.5. 2 Cap.2.25. 3 cingători/învelitori 8. Apoi au auzit glasul1 Domnului Dumnezeu2 care umbla3 prin grădină în4 răcoarea zilei, şi s-au ascuns5 dinaintea Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. 1 Iov38.1. 2,6 Iehova Elohim 3 se plimba 4 adierea vântului 5 Iov31.33. Ier.23.24. Amos9.3.
Pag. 4 GENEZA (FACEREA) Cap. 3, 4
9. Dar Domnul Dumnezeu1 l-a chemat pe Adam, zicând: „Unde eşti?” 1 Iehova Elohim 10. El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină, dar mi-a fost frică1 pentru că eram gol, aşa că m-am ascuns.” 1 Cap.2.25. Exod.3.6. 1Ioan3.20. 11. Domnul Dumnezeu1 l-a întrebat: „Cine ţi-a spus că erai gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?” 1 Iehova Elohim 12. Omul a răspuns: „Femeia1 pe care mi-ai dat-o ca să fie cu mine a fost cea care mi-a dat din fructul pomului, iar eu am mâncat.” 1 Cap.2.18. Iov31.33. Prov.28.13. 13. Domnul Dumnezeu1 i-a zis femeii: „Ce-ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele2 m-a amăgit şi am mâncat.” 1 Iehova Elohim 2 Vers.4. 2Cor.11.3. 1Tim.2.14. 14. Atunci Domnul Dumnezeu1 i-a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut acest lucru, blestemat să fii între toate vitele şi între toate animalele sălbatice și în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână2. 1 Iehova Elohim 2 Isa.65.25. Mica.7.17. 15. Voi pune dușmănie1 între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa2 ei3. Acesta4 îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.” 1 Mat.3.7;13.38;23.33. Ioan8.44. Fapt.13.10. 1Ioan3.8. 2 Ps.132.11. Isa.7.14. Mica.5.3. Mat.1.23,25. Luca.1.31,34,35. Gal.4.4. 3 Rom.16.20. Col.2.15. Evr.1.14. 1Ioan5.5. Apoc.12.7,17. 4 Ps.48.6. Isa.13.8;21.3. Ioan 16.21. 1Tim.2.15. 16. Femeii i-a zis: „Îți voi mări foarte mult durerile nașterii, și în1 chinuri îți vei naște copiii. Vei tânji2 după bărbatul tău, dar el te va domina3.” 1 Cap.4.7. 2 1Cor.11.3;14.34. Efes.5.22-24. 1Tim.2.21,22. Tit2.5. 1Pet.3.1,5,6. 31Sam.15.13. 17. Iar lui Adam i-a zis: „Fiindcă1 ai ascultat de soția ta şi ai mâncat2 din pomul din care3 îţi poruncisem să nu mănânci, pământul va fi blestemat4 din cauza ta. Cu multă trudă5 să-ţi scoţi hrana din el toată viața ta. 1 Vers.6. 2 Cap.2.17. 3 Ecl.1.2,3. Isa.24.5,6. Rom.8.20. 4 Iov5.7. Ecl.2.23. 5 Iov31.40. 18. El îți va da spini1 şi mărăcini, iar tu vei mânca din plantele câmpului. 1 Ps.104.14. Ecl.1.13. 2Tes.3.10. 19. Cu sudoarea1 frunții îţi vei mănca2 pâinea, până când te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Țărână eşti şi în3 ţărână te vei întoarce.” 1 Vers.7. 2 Iov21.26;34.15. Ps.104.29. Ecl.3. 20. Ecl.12.7. Rom.5.12. Evr.9.27. 3 Vers.5. Isa.19.12;47.12,13. Ier.22.23. 20. Adam i-a pus nevestei sale numele Eva1 - adică viață, căci ea va fi fost mama tuturor celor vii. 1 hava-viață 21. Domnul Dumnezeu1 a făcut pentru Adam şi nevasta sa haine din piei şi i-a îmbrăcat cu ele. 1 Iehova Elohim 22. Apoi Domnul Dumnezeu1 a zis: „Iată2 că omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Așadar, să-l împiedicăm acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să3 ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască veșnic.” 1 Iehova Elohim 2 Cap.2.9. 3 Cap.4.2;9.20. 23. De aceea Domnul Dumnezeu1 l-a alungat pe Adam din grădina Eden, ca2 să lucreze pământul din care fusese luat. 1 Iehova Elohim 2 Cap.2.8. 24. După ce l-a alungat pe Adam, El a pus la răsăritul1 grădinii Edenului nişte heruvimi2 și o sabie care se rotea și fulgera, ca să păzească drumul către pomul vieţii. 1 Ps.104.4. Evr.1.7. 2 Exod.25.18-22. Ezec.28.11-16. (Îngeri, inferiori Arhanghelilor în ierarhia Cerurilor, dar superiori Serafimilor)
Cain și Abel. 4 1. Adam a cunoscut-o1 pe soția sa, Eva, care a rămas însărcinată, l-a născut pe Cain2, și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului3!” 1 s-a împreunat/s-a culcat 2 a căpăta/a naște 3 Iehova 2. După o vreme, ea l-a mai născut pe Abel1, fratele lui Cain. Abel era păstor de oi, iar Cain cultiva pământul2. 1 răsuflare/vapori, trecător/tranziție 2 Cap.3.23;9.20. 3. La sfârșitul sezonului, Cain a adus Domnului1 o jertfă2 din roadele3 pământului. 1 Iehova 2 jertfă pentru păcat 3 Num.18.12. 4. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi1 născute din turma sa şi din grăsimea lor. Domnul2 a privit cu plăcere3 spre Abel şi spre darurile lui, 1 Num.18.17. Prov.3.9. 2 Iehova 3 Evr.11.4. 5. dar spre Cain şi spre darurile lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a întristat tare şi1 fața lui era posomorâtă. 1 Cap.31.2. 6. Atunci Domnul1 i-a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai întristat și de ce ţi s-a posomorât faţa? 1 Iehova 7. Când faci bine, oare nu-ți este fața senină?, Dar dacă nu faci bine, păcatul bate1 la uşă, te dorește. Dar tu2 domină-l.” 1 Iac.1.15. păcatul este un demon care bate/te pândește la ușă 2 dar tu poți/trebuie să-l stăpânești
Pag. 5 GENEZA (FACEREA) Cap. 4, 5
8. După aceea Cain i-a zis fratelui său Abel: „Să ieşim la câmp!” Ajunși acolo, Cain l-a atacat1 pe fratele său Abel, şi l-a omorât2. 1 l-a lovit/a tăbărât 2 Mat.23.35. 1Ioan3.12. Iuda11.
Pedeapsa lui Cain. 9. Atunci Domnul1 l-a întrebat pe Cain: „Unde2 este fratele tău Abel?” Cain I-a răspuns: „Nu ştiu3. Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?” 1 Iehova 2 Ps.9.12. 3 Ioan8.44. 10. Domnul1 i-a zis: „Ce-ai făcut? Glasul2 sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. 1 Iehova 2 Evr.12.24. Apoc.6.10. 11. Acum blestemat este pământul care şi-a deschis gura ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 12. Când vei lucra pământul, acesta nu-și va mai da roadele sale ție. Pribeag şi fugar vei fi pe pământ.” 13. Cain I-a zis Domnului1: „Pedeapsa mea este prea mare ca s-o pot purta. 1 Iehova 14. Din moment ce1 m-ai izgonit acum de pe pământul acesta, eu nu voi mai vedea Faţa2 Ta şi voi fi pribeag şi fugar pe pământ, așa că oricine3 mă va întâlni, mă va omorî.” 1 Iov15.20-24. 2 Ps.51.11. 3 Cap.9.6. Num.35. 19,21,27. 15. Domnul1 i-a zis: „Nu va fi așa, ci dacă-l va omorî cineva pe Cain, acela va fi pedepsit2 înșeptit.” Şi Domnul3 a pus4 un semn pe Cain, pentru ca oricine-l va găsi să nu-l omoare. 1,3 Iehova 2 Ps.79.12. 4 Ezec.9.4,6. 16. Apoi, Cain a plecat1 dinaintea Domnului2 şi s-a stabilit în ţinutul Nod3, la răsărit de Eden. 1 2Regi13.23;24.20. Ier.23.39;52.3. 2 Iehova 3 fugă/rătăcire
Cain și urmașii lui. 17. Cain a cunoscut-o pe soția sa, iar ea a rămas însărcinată şi l-a născut pe Enoh. Cain a început apoi să zidească un oraș, căruia i-a pus1 numele fiului său Enoh. 1 Ps.49.11. 18. Enoh a fost tatăl lui Irad, Irad a fost tatăl lui Mehuiael, Mehuiael a fost tatăl lui Metuşael, iar Metuşael a fost tatăl lui Lameh. 19. Lameh şi-a luat două soții: pe una o chema Ada, iar pe cealaltă Ţila. 20. Ada l-a născut pe Iabal, iar el a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi și au turme. 21. Fratele lui se numea Iubal, iar el a fost tatăl1 tuturor celor ce cântă cu lăuta2 şi cu fluierul3. 1 Rom.4.11,12. 2 chitară/liră/harpă 3 caval/cimpoi 22. Ţila l-a născut pe Tubal-Cain, care a fost făurar de unelte de bronz şi de fier. Sora lui Tubal-Cain a fost Naama. 23. Lameh le-a zis soțiilor sale: „Ada şi Ţila, ascultaţi-mă! Soții ale lui Lameh, luați aminte la cuvintele mele! Am omorât un om pentru că m-a rănit, un tânăr pentru că m-a lovit1. 1 C. Dr.1.26-31 (fiul lui Lameh, Tubal-Cain, la vânătoare, l-a omorât din greșeală pe Cain - fiul lui Adam, iar Lameh l-a omorât pe Tubal-Cain) 24. Dacă pentru Cain1 răzbunarea va fi de şapte ori, Lameh va fi răzbunat de şaptezeci și şapte de ori.” 1 Vers.15.
Nașterea lui Set. 25. Adam a cunoscut-o din nou pe soția sa, iar ea a născut apoi un fiu şi i-a1 pus numele Set2, „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat un alt urmaș în locul lui Abel, întrucât Cain l-a omorât.” 1 Cap.5.3. 2 Înlocuit (sau) Dăruit 26. Lui Set i s-a născut1 şi lui un fiu, căruia el i-a pus numele Enoș. Atunci au început oamenii să cheme2 Numele Domnului3. 1 Cap.5.6. 2 1Regi18.24. Ps.116.17. Ioel2.32. Țef.3.9. 1Cor.1.2. 3 Iehova
Urmașii lui Adam prin Set, până la Noe. 5 1. Aceștia sunt1 urmașii lui Adam. În ziua în care Dumnezeu a creat oameni, El l-a făcut după asemănarea2 Sa. 1 1Cron.1.1. Luca.3.38. lista urmașilor 2 Cap.1.26. Efes.4.24. Col.3.10. chipul Său 2. El i-a făcut parte bărbătească1 şi parte femeiască, i-a binecuvântat şi le-a dat numele de „om2”, în ziua în care i-a făcut. 1 Cap.1.27. adam 3. La vârsta de o sută treizeci de ani, lui Adam i s-a născut un fiu după chipul şi asemănarea sa, fiu căruia el i-a pus1 numele Set. 1 Cap.4.25. 4. După naşterea lui Set, Adam1 a mai trăit opt sute de ani, și i s-au mai născut2 fii şi fiice. 1 1Cro.1.1. 2 Cap.1.28. 5. Astfel, Adam a trăit în total nouă sute treizeci de ani, apoi1 a murit. 1 Cap.3.19. Evr.9.27. 6. La vârsta de o sută cinci ani, lui Set i s-a născut1 Enoș. 1 Cap.4.26. 7. După naşterea lui Enoș, Set a mai trăit opt sute şapte ani, şi i s-au mai născut fii şi fiice. 8. Set a trăit în total nouă sute doisprezece ani, apoi a murit.
Pag. 6 GENEZA (FACEREA) Cap. 5, 6
9. La vârsta de nouăzeci de ani, lui Enoș i s-a născut Cainan. 10. După naşterea lui Cainan, Enoș a mai trăit opt sute cincisprezece ani, şi i s-au mai născut fii şi fiice. 11. Enoș a trăit în total nouă sute cinci ani, apoi a murit. 12. La vârsta de şaptezeci de ani, lui Cainan i s-a născut Mahalaleel. 13. După naşterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trăit opt sute patruzeci de ani, şi i s-au mai născut fii şi fiice. 14. Cainan a trăit în total nouă sute zece ani, apoi a murit. 15. La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, lui Mahalaleel i s-a născut Iared. 16. După naşterea lui Iared, Mahalaleel a mai trăit opt sute treizeci de ani, şi i s-au mai născut fii şi fiice. 17. Mahalaleel a trăit în total opt sute nouăzeci şi cinci de ani, apoi a murit. 18. La vârsta de o sută şaizeci şi doi de ani, lui Iared i s-a născut1 Enoh. 1 Iuda14,15. 19. După naşterea lui Enoh, Iared a mai trăit opt sute de ani, şi i s-au mai născut fii şi fiice. 20. Iared a trăit în total nouă sute şaizeci şi doi de ani, apoi a murit. 21. La vârsta de şaizeci şi cinci de ani, lui Enoh i s-a născut Matusalem. 22. După naşterea lui Matusalem, Enoh a umblat1 cu Dumnezeu trei sute de ani, şi i s-au mai născut fii şi fiice. 1 Cap.6.9;17.1;24.40. 2Regi20.3. Ps.16.8; 116.9;128.1. Mica.6.8. Mal.2.6. 23. Enoh a trăit în total trei sute şaizeci şi cinci de ani. 24. Enoh a umblat1 cu Dumnezeu, apoi2 n-a mai fost văzut aici, pentru că l-a luat Dumnezeu. 1 2Regi2.11. Evr.11.5. 2 a dispărut de aici/ de pe pământ 25. La vârsta de o sută optzeci şi şapte de ani, lui Matusalem i s-a născut Lameh. 26. După naşterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani şi i s-au mai născut fii şi fiice. 27. Matusalem a trăit în total nouă sute şaizeci şi nouă de ani, apoi a murit. 28. La vârsta de o sută optzeci şi doi1 de ani, lui Lameh i s-a născut un fiu. 1 188 29. El i-a pus numele Noe1, zicând: „El ne va mângâia în munca şi truda mâinilor noastre, la lucrarea pământului pe care2 Domnul3 l-a blestemat.” 1 Mângâiere 2 Cap.3.17;4.11. 3 Iehova 30. După naşterea lui Noe, Lameh a mai trăit cinci sute nouăzeci şi cinci1 de ani, şi i s-au mai născut fii şi fiice. 1 565 31. Lameh a trăit în total şapte sute şaptezeci şi şapte1 de ani, apoi a murit. 1 753 32. După1 vârsta de cinci sute de ani, lui Noe i s-au născut Șem2, Ham şi Iafet3 1 La 2 Cap.6.10. 3 Cap.10.21.
Stricăciunea oamenilor 6 1. Iar după ce1 oamenii au început să se înmulţească pe pământ şi li s-au născut fiice, 1 Cap.1.28. 2. fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase, şi și-au luat1 dintre ele soții pe acelea pe care și le-au ales. 1 Deut.7.3,4. 3. Atunci Domnul1 a zis: „Duhul2 Meu nu va rămâne3 pentru totdeauna într-o ființă umană, căci4 și ea este trup muritor, dar5 nu va trăi mai mult de o sută douăzeci de ani!” 1 Iehova 2 Gal.5.10,17. 1Pet.3.19,20. 3 nu se va lupta veșnic cu omul 4 Ps.78.39.5 de aceea/totuși 4. În acele zile - dar de asemenea și după aceea - când fiii1 lui Dumnezeu s-au împreunat cu fiicele oamenilor2, iar ele le-au născut copii, pe pământ trăiau uriași3. Ei au fost vitejii4 din vechime, oameni cu renume. 1 Îngerii/fiii Cerului/fiii zeilor 2 muritorilor 3 Num.13.33. Nefilimi/cei căzuți 4 eroii 5. Când Domnul1 a văzut că răutatea omului2 era mare pe pământ şi că toate înclinațiile gândurilor din inima lui3 erau îndreptate tot timpul numai înspre rău, 1 Iehova 2 oamenilor 3 Cap.8.21. Deut.29.19. Prov.6.18. Mat.15.19. 6. Domnului1 I-a părut rău2 că l-a făcut pe om pe pământ. El S-a mâhnit3, 1 Iehova 2 Num.23.19. 1Sam.15.11,29. 2Sam.24.16. Mal.3.6. Iac.1.17. Isa.63.10. 3 Efes.4.30. S-a căit/ S-a întristat/a regretat 7. și a zis: „Îl voi șterge de pe faţa pământului pe omul1 pe care l-am făcut, atât pe el, cât și vitele, animalele mici și păsările cerului, pentru că Îmi pare rău că le-am făcut.” 1 oamenii/rasa umană
Noe. Potopul. 8. Dar Noe a căpătat1 milă2 în ochii Domnului3. 1 Cap.19.19. Exod.33.12,13,16,17. Luca.1.30. Fapt.7.46. 2 har/trecere 3 Iehova 9. Aceasta este istoria vieții care lui Noe. Noe1 era un om neprihănit şi2 fără pată între cei din vremea lui, și3 umbla cu4 Dumnezeu. 1 Cap.7.1. Ezec.14.14,20. Rom.1.17. Evr.11.7. 2Pet.2.5. 2 drept și integru 3 Cap.5.22. 4 făcea voile lui
Pag. 7 GENEZA (FACEREA) Cap. 6, 7
10. El a avut trei fii1: Șem, Ham şi Iafet. 1 Cap.5.32. 11. Pământul era stricat1 înaintea lui Dumnezeu și se umpluse de silnicie2. 1 Cap.7.1;10.9;13.13. 2Cron.34.27. Luca.1.6. Rom.2.13;3.19. corupt 2 Ezec.8.17;28.16. Hab.2.8,17. violență 12. Dumnezeu S-a uitat1 spre pământ şi a văzut că era stricat, pentru că toate făpturile2 îşi stricaseră căile. 1 Cap.18.21. Ps.14.2;33.13,14;53.2,3. 2 creaturile 13. Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârşitul1 tuturor făpturilor este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor, așa că le2 voi distruge odată cu pământul. 1 Ier.51.13. Ezec.7.2,3,6. Amos8.2. 1Pet.4.7. 2 Vers.17. 14. Tu însă să-ți faci o corabie din lemn de gofer1, s-o împarţi în cămăruţe şi s-o acoperi cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară. 1 salcâm/chiparos 15. Iată cum să faci corabia: ea să aibă trei sute de coţi1 în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime2. 1 cot/cubit sacru - 55,6cm. (cubit uzual - 51,41cm.) 2 150 m, 25m și 15m 16. Să-i faci corăbiei o fereastră la un cot de acoperiș1, uşa s-o pui în latura corăbiei, şi să faci2 un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. 1 un acoperiș pe care să-l prelungești cu un cot 2 să faci arca cu trei punți - prima jos, a doua la mijloc, iar a treia sus 17. Şi iată că Eu1 voi face să vină un potop de ape pe pământ, care să distrugă toate făpturile de sub cer care au în ele suflare de viaţă. Astfel, tot ce este pe pământ va pieri, 1 Vers.13. Cap.7.4,21-23. 2 Pet.2.5. 18. însă Eu voi face un legământ cu tine, iar apoi tu vei1 intra în corabie împreună cu fiii tăi, cu soția ta şi cu soțiile fiilor tăi. 1 Cap.7.1,7,13. 1Pet.3.20. 2Pet.2.5. 19. Din fiecare specie de viețuitoare să aduci la corabie câte o1 pereche, ca să supraviețuiască împreună cu tine. 1 Cap.7.8,9,15,16. 20. Din fiecare specie de animale sălbatice și din fiecare specie de animale mici care mișună pe pământ să vină1 la tine la corabie câte o pereche, ca să supraviețuiască împreună cu tine. 1 Cap.7.9,15;2.9. 21. Iar tu ia cu tine din fiecare fel de mâncare și depoziteaz-o, ca să-ți slujească drept hrană ție și lor.” 22. Noe1 a făcut toate2 aceste lucruri, așa cum i-a poruncit Dumnezeu. 1 Evr.11.7. Exod.40.16. 2 Cap.7.5,9,16.
Noe intră în corabie. 7 1. Apoi Domnul1 i-a zis lui Noe: „Intră2 în corabie, tu şi toată familia ta, căci am3 văzut că, din această generație, doar tu ești drept înaintea Mea. 1 Iehova 2 Vers.7.13. Mat.24.38. Luca.17.26. Evr.11.7. 1Pet.3. 20. 2Pet.2.5. 3 Cap.6.9. Ps.33.18,19. Prov.10.9. 2Pet.2.9. 2. Ia cu tine câte şapte perechi din toate animalele curate1 - mascul și femelă - și câte o pereche din animalele necurate2 - mascul și femelă. 1 Vers.8. Lev.11. 2 Lev.10.10. Ezec.44.23. 3. De asemenea, ia și câte şapte perechi din păsările cerului – mascul și femelă - ca să le ţii specia vie pe pământ, 4. căci, peste şapte zile, voi face să cadă ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi1, şi voi distruge de pe pământ toate ființele vii pe care le-am făcut.” 1 Vers.12,17. 5. Și Noe1 a făcut toate aceste lucruri, așa cum i-a poruncit Domnul2. 1 Cap.6.22. 2 Iehova 6. Noe avea şase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ. 7. Şi Noe, ca să scape de apele potopului, a1 intrat în corabie împreună cu fiii săi, cu soția sa şi cu soțiile fiilor săi. 1 Vers.1. 8. Dintre vitele curate şi cele necurate, dintre păsări şi dintre toate animalele mici care mișună pe pământ, 9. au intrat în corabie la Noe, două câte două, mascul și femelă, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu lui Noe.
Potopul. 10. După cele şapte zile, au venit pe pământ apele potopului. 11. În cel de-al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în cea de-a şaptesprezecea zi a lunii a doua, toate izvoarele1 Adâncului cel mare au țâșnit, stăvilarele2 Cerurilor s-au deschis, 1 Cap.8.3. Prov.8.28. Ezec.26.19. 2 Cap.1.7;8.2. Ps.78.23. ferestrele 12. iar ploaia a1 căzut pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 1 Vers.4,17.
Pag. 8 GENEZA (FACEREA) Cap. 7, 8
13. În aceeaşi zi au intrat în corabie: Noe, fiii săi, Șem, Ham şi Iafet, soția sa, precum şi cele trei soții ale fiilor săi au intrat1 în corabie în aceeași zi 1 Vers.1,7. Cap.6.18. Evr.11.7. 1Pet.3.20. 2Pet.2.5. 14. și împreună cu ei1 şi toate viețuitoarele potrivit speciilor lor, toate animalele mici care mișună pe pământ potrivit speciilor lor și toate păsările potrivit speciilor lor, adică toate păsările și toate creaturile înaripate. 1 Vers.2,3,8,9. 15. Astfel, au intrat1 în corabie la Noe, două câte două, dintre toate creaturile care au în ele suflare de viață. 1 Cap.6.10. 16. Animalele, mascul și femelă dintre toate creaturile, au intrat în corabia lui Noe, exact așa cum1 poruncise Dumnezeu. Apoi Domnul2 a închis uşa după el. 1 Vers.2,3. 2 Iehova 17. Potopul1 a ținut patruzeci de zile. Apele au crescut şi au înălțat corabia, iar ea s-a ridicat deasupra2 pământului. 1 Vers.4,12. 2 mult deasupra 18. Apele s-au ridicat şi au crescut foarte mult pe pământ, iar corabia plutea1 deasupra apelor. 1 Ps.104.26. 19. Apele s-au ridicat atât de mult, încât toţi munţii înalţi de pe pământ au fost1 acoperiţi. 1 Ps.104.6. Ier.3.23. 20. Apele s-au ridicat deasupra munţilor, acoperindu-i cu aproape cincisprezece coți. 21. Toate făpturile care mișunau pe pământ au pierit1, atât păsări, vite, animale sălbatice, toate animalele mici care mișună pe pământ, dar și toți oamenii. 1 Vers.4. Cap.6.13,17. Iov22.16. Mat.24.39. Luca.17.27. 2Pet.3.6. 22. Toate creaturile de uscat care aveau1 suflare de viață în nările lor au murit. 1 Cap.2.7. 23. Și așa au fost distruse de pe fața pământului toate făpturile, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, toate au fost distruse de pe fața pământului, și a rămas numai Noe1 şi ce era cu el în corabie. 1 1Pet.3.20. 2 Pet.1.5;3.6. 24. Apele1 au fost mari pe pământ timp de o sută cincizeci de zile. 1 Cap.8.3,4. Vers.11.
Sfârșitul potopului. 8 1. Dumnezeu Şi-a îndreptat atenția către1 Noe și către toate vieţuitoarele şi vitele care erau împreună cu el în corabie. Și Dumnezeu2 a făcut să sufle un vânt pe pământ, iar apele s-au potolit. 1 Cap.19.29. Exod.2.24. 1Sam.2.19. 2 Exod.14.21. 2. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele Cerurilor au fost închise1, iar ploaia2 din cer a fost oprită. 1 Cap.7.11. 2 Iov38.37. 3. Și apele au început să se retragă de pe faţa pământului, iar la sfârșitul celor o sută cincizeci de zile1, ele au scăzut. 1 Cap.7.24. 4. În cea de-a şaptesprezecea zi a lunii a șaptea, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. 5. Apele au continuat să scadă până în luna a zecea, iar în prima zi a lunii a zecea s-au văzut vârfurile munţilor. 6. După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra1 corăbiei pe care o făcuse, 1 Cap.6.16. 7. și a dat drumul unui corb, care a zburat, dar s-a întors mereu, până când au secat apele de pe pământ. 8. Apoi a dat drumul şi unui porumbel, ca să verifice dacă apele de pe faţa pământului au scăzut cu adevărat, 9. dar porumbelul n-a găsit niciun loc unde să se așeze, şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe și-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus înapoi la el, în corabie. 10. Apoi a mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. 11. Porumbelul s-a întors la el spre seară, şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin, ruptă de curând. Noe și-a dat astfel seama că apele de pe pământ scăzuseră. 12. Și Noe a mai aşteptat alte şapte zile, apoi i-a dat din nou drumul porumbelului, dar acesta nu s-a mai întors la el. 13. Pe când Noe avea șase sute unu ani, în prima zi a primei luni, apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei, s-a uitat şi a văzut că pământul era uscat. 14. În cea de-a douăzeci și șaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot.
Ieșirea lui Noe din corabie. 15. Atunci Dumnezeu i-a zis lui Noe: 16. „Ieşi din corabie, tu1 împreună cu soția ta, fiii tăi şi soțiile lor! 1 Cap.7.13. 17. Scoate afară împreună cu tine toate1 vieţuitoarele care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele și animalele sălbatice şi toate animalele mici care mișună pe pământ, pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare2 şi să se înmulţească.” 1 Cap.7.15. 2 Cap.1.23.
Pag. 9 GENEZA (FACEREA) Cap. 8, 9
18. Şi Noe a ieşit afară din corabie împreună cu fiii săi, cu soția sa şi cu soțiile fiilor săi. 19. De asemenea, au ieșit din corabie toate viețuitoarele, potrivit speciilor lor, toate animalele mici și toate păsările - tot ce mișună pe pământ. 20. Apoi Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate animalele1 curate şi din toate păsările curate şi le-a adus ca arderi de tot pe altar. 1 Lev.11. 21. Domnul1 a mirosit o aromă2 plăcută şi Și-a zis în inima Lui: „Nu voi mai blestema3 niciodată pământul din cauza omului, chiar dacă înclinația4 minții lui este înspre rău încă din tinereţe, şi nici nu voi mai distruge5 toate viețuitoarele, așa am făcut. 1Iehova 2 Lev.1.9. Ezec.10.41. 2Cor.2.15. Efes.5.2. 3 Cap.3.17;6.17. 4 Cap.6.5. Iov14.4;15.14. Ps.51.5. Ier.17.9. Mat.15.19. Rom.1.31;3.23. 5 Cap.9.11,15. 22. Cât va fi pământul1, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua2 şi noaptea!” 1 Isa.54.9. 2 Ier.33.20,25.
Dumnezeu îl binecuvântează pe Noe. 9 1. Dumnezeu l-a binecuvântat pe Noe şi pe fiii săi: „Fiţi roditori1, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul. 1 Vers.7,19. Cap.1.28;10.32. 2. Frica1 și groaza de voi să fie peste toate viețuitoarele pământului, peste păsările cerului, peste toate creaturile care mișună pe pământ şi peste toţi peştii mării. Toate vă sunt date în stăpânire! 1 Cap.1.58. Osea2.18. 3. Tot ce se mişcă1 şi are viaţă să vă slujească de hrană. Așa cum v-am dat toate2 plantele verzi, acum vă dau3 totul! 1 Deut.12.15;14.3,9,11. Fapt.10.12,13. 2 Cap.1.29. 3 Rom.14.14,20. 1Cor.10.23,26. Col.2. 16. 1Tim.4.3,4. 4. Dar carne cu viaţa ei1 încă în ea, adică sângele ei, să nu mâncați. 1 Lev.17.10,14;11.26. Deut.12.23. 1Sam.14.33. Fapt.15.20,19. sufletul 5. Căci pentru sângele vostru, în care este viața voastră, Eu voi cere socoteală, atât de la orice animal1 o voi cere, dar și de la orice om2, de asemenea, voi cere satisfacție pentru moartea semenilor lui. 1 Exod.21.28. 2 Cap.4.9,10. Ps.9.12. Fapt.17.26. 6. Dacă va vărsa1 cineva sângele unui om, sângele aceluia să fie vărsat de mână de om, căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul2 Său. 1 Exod.21.12-14. Lev.24.17. Mat.26.52. Apoc.13.10. 2 Cap.1.27. 7. Iar voi, fiţi roditori1 şi înmulţiţi-vă, răspândiţi-vă pe pământ şi stăpâniți-l!” 1 Vers.1,19. Cap.1.28.
Legământul lui Dumnezeu cu Noe. 8. Dumnezeu le-a spus lui Noe şi fiilor săi: 9. „Iată, Eu fac1 un legământ2 cu voi, cu urmașii voștri 1 Cap.6.18. 2 Isa.54.9. 10. și cu toate1 vieţuitoarele care sunt cu voi - atât păsările, cât şi vitele şi toate fiarele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieşit din corabie - cu toate viețuitoarele de pe pământ. 1 Ps.115.9. 11. Și închei1 acest legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop care să distrugă pământul.” 1 Isa.54.9. 12. Şi Dumnezeu a continuat: „Iată semnul1 legământului pe care-l fac cu voi şi cu toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate generațiile viitoare: 1 Cap.17.11. 13. pun1 în nori curcubeul Meu, iar el va fi semnul legământului dintre Mine şi pământ. 1 Exod.28.12. 14. Când voi strânge nori deasupra pământului, iar curcubeul Meu se va arăta în nori, 15. voi ține cont1 de legământul pe care l-am încheiat cu voi şi cu toate vieţuitoarele din toate speciile şi apele nu vor mai deveni niciodată potop care să distrugă toate creaturile. 1 Lev.26.42,45. Ezec.16.60. 16. Când curcubeul va fi în nor, Eu Mă voi uita la el, și voi ține cont de legământul veşnic1 dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele din toate speciile care sunt pe pământ.” 1 Cap.17.13,19. 17. Şi Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care l-am făcut cu toate făpturile care sunt pe pământ.”
Fiii lui Noe. 18. Fiii lui Noe, care au ieşit din corabie, au fost Șem, Ham şi Iafet; Ham1 a fost tatăl lui Canaan. 1 Cap.10.6. 19. Aceştia1 au fost cei trei fii ai lui Noe, iar urmașii lor2 s-au răspândit3 pe tot pământul. 1 Cap.5.32. 2 Cap.10.32. 1Cron.14. 3 împrăștiat/dispersat
Pag. 10 GENEZA (FACEREA) Cap. 9, 10
20. Și Noe a început să lucreze1 pământul şi a sădit o vie. 1 Cap.3.12,23;4.2. Prov.12.11. 21. Și el a băut atât de mult vin, încât s-a îmbătat1 şi s-a culcat dezbrăcat în cortul său. 1 Prov.20.1. 1Cor.10.12. 22. Ham, tatăl lui Canaan, l-a văzut pe tatăl său dezbrăcat, a ieșit afară și le-a spus despre aceasta celor doi fraţi ai lui. 23. Atunci Șem1 şi Iafet au luat o manta, au pus-o pe umeri, au intrat în cort mergând cu spatele şi au acoperit trupul dezbrăcat al tatălui lor, iar fiindcă feţele le erau întoarse înapoi, ei nu l-au văzut dezbrăcat pe tatăl lor. 1 Exod.20.12. Gal.6.1. 24. Când s-a trezit din ameţeala vinului, Noe a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr. 25. El a zis: „Blestemat1 să fie Canaan! El să fie cel mai umil sclav2 al fraţilor lui!” 1 Deut.27.16. 2 Ios.9.23. 1Regi9.20,21. 26. Noe a mai zis: „Binecuvântat1 să fie Domnul2, Dumnezeul lui Șem, iar Canaan să-i fie sclav! 1 Ps.144.15. Evr.11.16. 2 Iehova 27. Fie ca Dumnezeu să extindă granițele lui Iafet, el să locuiască1 în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie sclav!” 1 Efes.2.13,14;3.6. 28. După potop Noe a mai trăit trei sute cincizeci de ani. 29. Astfel, Noe a trăit în total nouă sute cincizeci de ani, apoi a murit.
Urmașii lui Iafet.
10 1. Iată acum cartea genealogiei fiilor lui Noe - Șem, Ham şi Iafet. Lor li s-au născut1 fii după potop: 1 Cap.9.1,7,19. 2. Fiii1 lui Iafet au fost Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras. 1 1Cron.1.5. 3. Fiii lui Gomer au fost Aşchenaz, Rifat şi Togarma. 4. Fiii lui Iavan au fost Elişa, Tarşiş1, Chitim2 şi Dodanim3. 1 1Cron.1.7 Tarsica 2 Num.24.24. Cipru 3 1Cron.1.7. Rodanin 5. Din ei se trag popoarele1 de la malul mării și din insule, separate pe țări, fiecare neam având limba lui și fiind organizat pe clanuri în propriul său ținut. 1 Ps.72.10. Ier.2.10;25.22. Țef.2.11. 6. Fiii1 lui Ham au fost Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. 1 1Cro.1.8. 7. Fiii lui Cuş au fost Seba, Havila, Sabta, Raema şi Sabteca. Fiii lui Raema au fost Şeba şi Dedan. 8. Lui Cuş i s-a născut Nimrod, iar el este cel care a ajuns un om puternic pe pământ. 9. El a fost un vânător viteaz1 înaintea2 Domnului3, și de aceea se zice: „Ca Nimrod, vânător viteaz înaintea Domnului.” 1 Ier.16.16. Mica7.2. 2 Cap.6.11. 3 Iehova 10. Capitalele împărăției sale au fost1 Babel, Erec și Acad, toate orașe din țara Șinear2. 1 Mica5 6. 2 Mesopotamia 11. El a ieșit din această ţara, a intrat în Asur1 și a zidit Ninive2 - orașul cu piețe largi3, Calah - 1 Asiria (Assyria) 2 Nineveh 3 Rehobot-Ir 12. orașul cel mare, şi Resen, care este între Ninive şi Calah. 13. Din Miţraim provin ludiții, anamiții, lehabiții, naftuhiții, 14. patrusiții, casluhiții, și caftoriții - din caftoriți provin1 filistenii. 1 1Cron.1.12. 15. Lui Canaan i s-a născut Sidon, întâiul lui născut, dar şi Het. 16. Din Canaan provin iebusiţii, amoriţii, ghirgasiţii, 17. heviţii, archiţii, siniţii, 18. arvadiţii, ţemariţii, hamatiţii. După aceea clanurile cananiţilor s-au împrăştiat, 19. iar hotarele1 cananiţilor se întindeau de la Sidon spre Gherar, până la Gaza, şi, apoi spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim, până la Leşa. 1 Cap.13.12,14,15,17;15.18-21. Num.34.2-12. Ios.12.7,8. 20. Aceştia sunt urmașii lui Ham, potrivit clanurilor lor, a limbilor lor, grupați în ţări și nații.
Urmașii lui Șem. 21. Şi lui Șem, fratele cel mai mare al lui Iafet, i s-a născut de asemenea și strămoșul tuturor fiilor lui Eber. 22. Fiii lui Șem1 au fost Elam, Asur, Arpakşad, Lud şi Aram. 1 1Cron.1.17. 23. Fiii lui Aram au fost Uţ, Hul, Gheter şi Maş. 24. Lui Arpakşad i s-a născut Şelah1, iar lui Şelah i s-a născut Eber. 1 Cap.11.12. 25. Lui Eber1 i s-au născut doi fii. Numele primului a fost Peleg2, numit aşa pentru că pe vremea lui s-a împărţit3 pământul, iar numele fratelui său a fost Ioctan. 1 1Cron.1.19. 2 Împărțit 3 Divizat
Pag. 11 GENEZA (FACEREA) Cap. 10, 11
26. Lui Ioctan i s-au născut Almodad, Şelef, Aţarmavet, Ierah, 27. Adoram, Uzal, Dicla, 28. Obal, Abimael, Seba, 29. Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia au fost fiii lui Ioctan. 30. Ei locuiau în ținutul muntos dinspre răsărit, de la Meşa până tocmai la Sefar. 31. Aceştia au fost urmașii lui Șem, potrivit familiilor și limbilor lor, grupați în țări și nații. 32. Acestea1 au fost familiile fiilor lui Noe, în cadrul neamurilor lor, iar din ei2 s-au răspândit după potop neamurile pe pământ. 1 Vers.1. 2 Cap.9.9.
Turnul Babel. 11 1. A fost o vreme când toată lumea vorbea o singură limbă şi folosea aceleaşi cuvinte. 2. Pe când se îndreptau înspre răsărit, oamenii au dat peste o câmpie în ţara Şinear şi s-au stabilit acolo. 3. Ei și-au zis unul altuia: „Haideți să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc.” Şi ei au folosit cărămizi în loc de piatră, și smoală în loc de mortar. 4. Apoi și-au mai zis: „Haideți să ne construim o cetate şi un turn al cărui vârf1 să ajungă până la Cer! Să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului!” 1 Deut.1.28. 5. Domnul1 a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau urmașii lui Adam. 1 Cap.18.21. Iehova 6. Şi Domnul1 a zis: „Iată, ei sunt un singur2 popor şi toţi au aceeaşi3 limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar mai împiedica să facă tot ce şi-au pus4 în gând. 1 Iehova 2 Cap.9.19. Fapt.17.26. 3 Vers.1. 4 Ps.2.1. 7. Haideți să1 coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să2 nu-şi mai înţeleagă limba unul altuia!” 1 Cap.1.26. Ps.2.4. Fapt.2.4-6. 2 Cap.42.23. Deut.28.49. Ier.5.15. 1Cor. 14.2,11. 8. Şi Domnul1 i-a împrăştiat de acolo pe2 toată faţa pământului; aşa că ei au încetat să mai construiască orașul. 1 Luca1.51. Iehova 2 Cap.10.25,32. 9. De aceea orașul a fost numit Babel1, căci2 acolo a încurcat Domnul3 limba întregului pământ, iar de acolo i-a împrăştiat pe toată faţa pământului. 1 Încurcătură 2 1Cor.14.23. 3 Iehova
STRĂMOȘII POPORULUI ISRAEL DE LA AVRAAM PÂNĂ LA IOSIF Gen.11.10-50. Isa.51.1,2. Evr.11.13-16,39,40.
Urmașii lui Șem. 10. Aceștia sunt1 urmașii lui Șem: La vârsta de o sută de ani, lui Șem i s-a născut Arpakşad, la doi ani după potop. 1 Cap.10.22. 1Cron.1.17. 11. După naşterea lui Arpakşad, Șem a mai trăit cinci sute de ani şi i s-au mai născut fii şi fiice. 12. La vârsta de treizeci şi cinci de ani, lui Arpakşad i s-a născut Şelah1. 1 Luca3.36. 13. După naşterea lui Şelah, Arpakşad a mai trăit patru sute trei ani şi i s-au mai născut fii şi fiice. 14. La vârsta de treizeci de ani, lui Şelah i s-a născut Eber. 15. După naşterea lui Eber, Şelah a mai trăit patru sute trei ani şi i s-au mai născut fii şi fiice. 16. La vârsta de treizeci şi patru de ani, lui Eber1 i s-a născut Peleg2. 1 1Cron.1.19. 2 Luca3.35. 17. După naşterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani şi i s-au mai născut fii şi fiice. 18. La vârsta de treizeci de ani, lui Peleg i s-a născut Reu. 19. După naşterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani şi i s-au mai născut fii şi fiice. 20. La vârsta de treizeci şi doi de ani, lui Reu i s-a născut Serug1. 1 Luca3.35. 21. După naşterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute şapte ani şi i s-au mai născut fii şi fiice. 22. La vârsta de treizeci de ani, lui Serug i s-a născut Nahor. 23. După naşterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani şi i s-au mai născut fii şi fiice. 24. La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, lui Nahor i s-a născut Terah1. 1 Luca3.34. 25. După naşterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani şi i s-au mai născut fii şi fiice. 26. La vârsta de şaptezeci de ani, lui Terah i s-au născut Avram1, Nahor şi Haran. 1 Ios.24.2. 1Cron.1.26.
Familia lui Terah 27. Aceștia sunt urmașii lui Terah: lui Terah i s-au născut Avram1, Nahor şi Haran, iar lui Haran i s-a născut Lot. 1 Tată
Pag. 12 GENEZA (FACEREA) Cap. 11, 12
28. Şi Haran a murit în faţa tatălui său, Terah, în ţara în care se născuse - Ur, în Caldeea1. 1 (sudul Babilonului - acum sudul Irakului, limba vorbită - aramaică) 29. Avram şi Nahor şi-au luat soții. Numele soției lui Avram a fost Sarai1, iar numele soției lui Nahor a fost Milca2, fiica lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi. 1 Cap.17.15;20.12. 2 Cap.22.20. 30. Sarai era1 stearpă, ea neavând nici un copil. 1 Cap.16.1,2;18.11,12. 31. Terah l-a luat1 pe fiul său, Avram, pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, şi pe Sarai, nora sa, nevasta fiului său, Avram. Ei au plecat împreună din Ur2, din Caldeea3, ca să meargă în ţara4 Canaan. Dar când au ajuns la Haran, ei s-au stabilit acolo. 1 Cap.12.1. 2 Neem.9.7. Fapt.7.4. 3 Haldeea 4 Cap.10.19. Palestina 32. Terah a trăit în total două sute cinci ani, apoi a murit în Haran.
Plecarea și sosirea lui Avram în țara Canaan. 12 1. Apoi Domnul1 i-a zis lui Avram: „Pleacă din ţara ta, de lângă rudele tale şi din casa tatălui tău şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta. 1 Cap.15.7. Isa.41.2. Fapt.7.3. Evr.11.8. 2. Voi face1 din tine un neam mare şi te voi2 binecuvânta; voi face numele tău mare, şi vei fi o binecuvântare. 1 Cap.17.6;18.18. Deut.26.5. 1Regi3.8. 2 Cap. 24.35.Cap.28.4. Gal.3.14. 3. Îi voi binecuvânta1 pe cei ce te vor binecuvânta, dar îi voi blestema pe cei ce te vor blestema, iar prin tine vor fi binecuvântate2 toate familiile pământului! 1 Cap.27.29. Exod.23.22. Num.24.9. 2 Cap.18. 18;22.18;26.4. Ps.72.17. Fapt.3.25. Gal.3.8. 4. Avram a plecat, așa cum îi spusese Domnul1, iar Lot a plecat împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a plecat din Haran. 1 Iehova 5. El a luat-o pe soția sa, Sarai, și pe nepotul său Lot, împreună cu toate bunurile pe care le strânseseră şi sclavii1 pe care îi dobândiseră în Haran2, au plecat spre ţara Canaan şi au ajuns acolo. 1 Cap.14.14. 2 Cap.11.31. 6. Avram a străbătut1 ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul2 lui More3. Pe atunci în țară se aflau cananiţii4. 1 Evr.11.9. 2 Deut.11.30. Jud.7.1. 3 Deut.11.30. Jud.7.1. Moreh 4 Cap.10.18, 19;13.7. 7. Domnul1 i S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Eu le voi da urmașilor2 tăi toată această țară.!” Şi Avram a zidit acolo un altar3 Domnului4, Care i Se arătase. 1 Cap.17.1. 1,4 Iehova 2 Cap.13.15;17.8. Ps.105.9,11. 3 Cap.13.4. 8. De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. El a zidit şi acolo un altar Domnului1 şi a chemat2 Numele Domnului3. 1,3 Iehova 2 Cap.13.4. 9. Apoi Avram şi-a continuat drumul înspre răsărit, către câmpia Canaanului1, în etape. 1 Cap.13.3. 2 Cap.13.1. Num.13.17;21.1. Neghev (Negeb) - sudul Palestinei (de atunci)/ținutul din sud
Avram în Egipt. 10. A venit însă o foamete1 în ţară, şi pentru că foametea2 era grea, Avram s-a dus3 în Egipt, ca să locuiască acolo pentru o vreme. 1 Cap.26.1.2Cap.43.1. 3 Ps.105.13. 11. Când era aproape de a intra în Egipt, el i-a zis soției sale Sarai: „Știu foarte bine că eşti o femeie frumoasă1, 1 Cap.12.14;26.7. 12. și mai știu că atunci când te vor vedea egiptenii și ar afla adevărul, zicând: <Femeia este nevasta lui!>, pe tine te vor lăsa în viață, dar pe mine mă vor omorî1. 1 Cap.20.11;26.7. 13. Așa că spune-le1 că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine și mie, şi viața să-mi fie cruțată datorită ţie.” 1 Cap.20.5,13. Cap.26.7. 14. Când Avram a ajuns în Egipt, egiptenii au văzut1 că Sarai era cu adevărat foarte frumoasă, 1 Cap.39.7. Mat.5.28. 15. iar slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon1, când au văzut-o, i-au lăudat-o lui Faraon. Ea a fost adusă2 în casa lui Faraon, 1 C.Dr.14.27. denumire dată regilor în Egipt (Pharaoh-înalt perceptor/jefuitor) 2 Cap.20.2. 16. iar pe Avram l-a tratat bine1 din pricina ei și i-a dat oi, boi, măgari, sclavi şi sclave, măgăriţe şi cămile. 1 Cap.20.14. 17. Dar Domnul1 l-a lovit2 cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din cauza soției lui Avram, Sarai. 1 Iehova 2 Cap.20.18. 1Cron.16.2. Ps.105.14. Evr.13.4. 18. Atunci Faraon l-a chemat pe Avram şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? De ce1 nu mi-ai spus că este soția ta? 1 Cap.20.9;26.10. 19. De ce ai zis că este sora ta, iar eu am luat-o astfel de soție? Acum, iată-ţi soția; ia-o şi pleacă!” 20. Şi Faraon1 le-a poruncit oamenilor săi să-i izgonească, împreună cu tot ceea ce le aparținea. 1 Prov.21.1.
Pag. 13 GENEZA (FACEREA) Cap. 13, 14
Întoarcerea lui Avram în Canaan. Despărțirea de Lot. 13 1. Avram a plecat din Egipt în câmpia Canaanului1, el, nevasta sa şi tot ce avea, iar Lot a mers împreună cu el. 1 Cap.12.9. 2. Avram1 devenise foarte bogat în vite, în argint şi în aur. 1 Cap.24.35. Ps.112.3. Prov.10.22. 3. Din Neghev1, el s-a dus până la Betel2, chiar în locul unde fusese cortul lui la început, între Betel şi Ai, 1 Cap.12.8,9. Negheb/ținutul de la sud 2 Bethel 4. loc1 unde făcuse un altar și unde chemase2 Numele Domnului3. 1 Cap.12.7,8. 2 Ps.116.17. 3 Iehova 5. Lot, care călătorea împreună cu Avram, avea şi el turme de oi, cirezi de boi şi corturi. 6. Dar ţinutul1 acela nu-i mai încăpea pe amândoi, căci animalele lor erau atât de multe și acel teritoriu nu le mai era de ajuns. 1 Cap.36.7. 7. De asemenea, s-a iscat1 și o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi cei ai vitelor lui Lot. În acea vreme, în Canaan locuiau cananiţi2 şi periziţi. 1 Cap.26.20. 2 Cap.12.6. 8. Atunci Avram i-a zis lui Lot: „Să1 nu fie ceartă între mine şi tine, sau între păzitorii turmelor mele şi păzitorii turmelor tale, căci suntem fraţi. 1 1Cor.6.7 9. Nu-i1 oare toată ţara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine, te rog: dacă2 tu o iei la stânga3, eu o voi lua la dreapta4; dacă o iei tu la dreapta, eu o voi lua la stânga.” 1 Cap.20.15;34.10. 2 Rom.12.17. Evr.12.14. Iac.3.17. 3 spre nord 4 spre sud 10. Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut că toată Câmpia1 Iordanului era bine udată în întregime. Înainte de a distruge2 Domnul3 Sodoma şi Gomora, Câmpia Iordanului, până la Ţoar4, era ca o grădină a Domnului5, ca ţara Egiptului. 1 Cap.19.17. Deut.34.3. Ps.107.34. Jordan 2 Cap.19.24,25. 3,5 Iehova 4 Cap.2.10. Isa.51.3. Cap.14.2,8; 19. 22. 11. Lot şi-a ales toată Câmpia Iordanului şi a luat drumul înspre răsărit. Astfel s-au despărţit ei unul de celălalt. 12. Avram s-a stabilit în Canaan, iar Lot1 s-a stabilit între cetăţile din câmpie şi şi-a ridicat2 corturile lângă Sodoma. 1 Cap.19.29. 2 Cap.14.12;19.1. 2Pet.2.7,8. 13. Oamenii din Sodoma erau1 răi, păcătuind2 peste măsură împotriva Domnului3. 1 Cap.18.24. Ezec.16.49. 2Pet.2.7,8. 2 Cap.6.11. 3 Iehova
Făgăduința data lui Avram. 14. După ce Lot și Avram s-au despărțit1, Cuvântul Domnului2 i-a vorbit lui Avram: „Ridică-ţi privirea şi din locul în care eşti, priveşte spre nord3 şi spre sud, spre răsărit şi spre apus, 1 Vers.11. 2 Iehova 3 Cap.28.14. 15. căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie1 şi urmașilor2 tăi pentru totdeauna. 1 Cap.12.7;15.18;17.8;24.7;25.4. Num.34.12. Deut.34.4. Fapt.7.5. 2 2Cron.20.7. Ps.37. 22,29;112.2. 16. Îi voi face pe urmașii tăi numeroși1 ca pulberea pământului, astfel încât, dacă poate număra cineva pulberea pământului, atunci şi urmașii tăi vor putea fi numărați. 1 Cap.15.5;22.17;26.4;28.14;32.12. Exod.32.12. Num.23.10. Deut.1.10. 1Reg.4.20. 1Cron.7.23. Isa.48.19. Ier.33.22. Rom.4.16-18. Evr.11.12. 17. Scoală-te, străbate ţara-n lung şi-n lat, căci ţie ţi-o voi da.” 18. Așa că Avram şi-a ridicat corturile, a plecat şi s-a stabilit1 lângă stejarii lui Mamre - care se află2 lângă Hebron, unde a zidit un altar Domnului3. 1 Cap.14.13. 2 Cap.35.27;37.14. 3 Iehova
Avram îi învinge pe regi. 14 1. Pe vremea lui Amrafel,regele din Şinear1, Arioc, regele din Elasar, Chedorlaomer, regele din Elam2 şi Tideal, regele din Goim, 1 Cap.10.10;11.2. 2 Isa.11.11. 2. s-au războit cu regii Bera din Sodoma, Birşa din Gomora, Şineab din Adma1, Şemeeber din Ţeboim şi cu cel din Bela, adică Ţoar2. 1 Deut.29.23. 2 Cap.19.22. 3. Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică1 Marea Sărată. 1 Num.34.12. Deut.3.17. Ios.3.16. Ps.107.34. Marea Moartă 4. Ei au fost supuși1 ai lui Chedorlaomer timp de doisprezece ani, dar în cel de-al treisprezecelea an s-au răsculat. 1 Cap.9.26. 5. Apoi, în cel de-al paisprezecelea an, Chedorlaomer şi regii aliați cu el au pornit, şi i-au înfrânt pe refaimi1 la Aşterot-Carnaim2, pe Zuzimi3 la Ham, pe Emimi4 la Şave-Chiriataim, 1 Cap.15.20. Deut.3.11. uriașii 2 Ios.12.4;13.13. 3 Deut.2.20. 4 Deut.2.10,11. 6. şi pe horiţi1, atât pe muntele lor, Seir, cât și până la El-Paran, tocmai la marginea deșertului. 1 Deut.2.12,22. 7. Apoi s-au întors către En-Mişpat1, care se numește acum Cades, unde au cucerit tot teritoriul amaleciţilor şi al amoriţilor, aceștia din urmă locuind în Haţaţon-Tamar2. 1 Ein-Mișpat 22Cron.20.2. Asason-Tamar 8. Atunci regii din Sodoma, din Gomora, din Adma, din Ţeboim şi din Bela - oraș numit acum Ţoar, s-au dus în valea Sitim şi s-au pregătit de luptă
Pag. 14 GENEZA (FACEREA) Cap. 14, 15
9. împotriva regilor Chedorlaomer din Elam, Tideal din Goim, Amrafel din Şinear1, şi a lui Arioc din Elasar - patru regi împotriva a cinci. 1 Babilon 10. Valea Sidim era plină cu fântâni de smoală1, astfel încât atunci când regii din Sodoma şi din Gomora au luat-o la fugă, unii dintre oamenii lor au căzut în ele, dar ceilalţi au scăpat fugind la munte2. 1 Cap.11.3. 2 Cap.19.17,30. 11. Cei patru regi au capturat toate1 cirezile și turmele Sodomei şi Gomorei şi toată proviziile de hrană și bunurile lor, şi au plecat. 1 Vers.16.21. 12. Ei l-au capturat şi pe Lot, nepotul1 lui Avram, care2 locuia în Sodoma, împreună cu toate bunurile lui şi au plecat. 1 Cap.12.5. 2 Cap.13.12. 13. Dar un fugar care scăpase cu viață i-a dat de ştire lui Avram, evreul, care locuia1 lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi al lui Aner, aliații2 lui Avram. 1 Cap.13.18. 2 Vers.24 14. Imediat ce a auzit că nepotul său1 fusese luat prizonier, Avram i-a înarmat pe cei trei sute optsprezece slujitori ai lui, bărbați născuţi2 în casa lui, şi a pornit în urmărirea regilor, tocmai până la Dan3. 1 Cap.13.8. ruda sa 2 Cap.15.3;17.12,27. Ecl.2.7. 3 Deut.34.1. Jud.18.29. 15. Avram și-a împărţit oamenii în mai multe cete, a înconjurat tabăra regilor și s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a înfrânt1 şi i-a urmărit până la Hoba, la nord de Damasc. 1 Isa.41.2,3. 16. El a recuperat toate1 bunurile, l-a luat înapoi şi pe nepotul său Lot, împreună cu toate bunurile lui, precum şi pe femei şi pe ceilalți oameni. 1 Vers.11,12.
Melchizedec îl binecuvântează pe Avram. 17. Pe când1 se întorcea Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a regilor care erau împreună cu el, regele din Sodoma i-a ieşit2 în întâmpinare în valea Şave, numită acum Valea Regelui. 1 Evr.7.1. 2 Jud.11.34. 1Sam.18.6. 2Sam.18.18. 18. Atunci regele din Salem, Melchizedec1, a adus pâine şi vin. El era preot2 al Dumnezeului3 cel Preaînalt. 1 Evr.7.1. 2 Ps.110.4. Evr.5.6. 3 Mica.6.6. Fapt. 16.17. 19. Melchizedec a pronunțat următoarea binecuvântare pentru Avram: „Binecuvântat1 să fie Avram de Dumnezeul Cel Preaînalt, Creatorul2 Cerurilor şi al pământului, 1 Rut3.10. 2Sam.2.5. 2 Vers.22. Mat.11.25. 20. și binecuvântat1 să fie Dumnezeul cel Preaînalt, Care i-a dat pe dușmanii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială2 din toate. 1 Cap.24.27. 2 Evr.7.4. 21. Apoi regele din Sodoma i-a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi păstrează cirezile și turmele pentru tine.” 22. Dar Avram i-a replicat: „Îmi ridic1 mâna spre Domnul2, Dumnezeul cel Preaînalt, Creatorul Cerurilor şi al pământului, 1 Exod.6.8. Dan.12.7. Apoc.10.5,6. Vers.19. Cap.21.33. 2 Iehova 23. şi jur că1 nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă sau o curea de sanda, ca să nu poți să zici niciodată: „L-am îmbogăţit pe Avram.” 1 Est.9.15,16. 24. Nu voi accepta nimic, în afară de ce au mâncat flăcăii, şi partea oamenilor care1 au mers cu mine - Aner, Eşcol şi Mamre, ei să-şi ia partea ce li se cuvine!” 1 Vers.13.
Urmașii lui Avram. 15 1. După aceste evenimente, Cuvântul Domnului1 a venit la Avram într-o viziune2.: El a zis: „Nu te teme, Avrame3, căci Eu sunt scutul4 tău, iar răsplata5 ta va fi foarte mare!” 1 Iehova 2 Dan.10.1. Fapt.10.10,11. 3 Cap.26.24. Dan.10.12. Luca1.13,30. 4 Ps.3.3;5.12;84.11;91.4;119.114. 5 Ps.16.5;58.11. Prov.11.18. 2. Avram a răspuns: „O, Stăpâne, Doamne1, ce poți oare să-mi dai, de vreme ce2 n-am copii, iar moştenitorul averii mele va fi Eliezer din Damasc?” 1 Adonai, Iehova 2 Fapt.7.5. 3. Şi Avram a continuat: „Iată că nu mi-ai dat nici un urmaș, așa că un slujitor născut1 în casa mea va fi moştenitorul meu.” 1 Cap.14.14. 4. Atunci Cuvântul Domnului1 i-a vorbit astfel: „Nu el va fi moştenitorul tău, ci unul2 care se va naște din tine îți va fi moştenitorul.” 1 Iehova 2 2Sam.7.12;16.11. 2Cron.32.21 5. Şi, după ce l-a dus afară, i-a zis: „Uită-te la cer şi numără1 stelele2, dacă poţi!” Apoi a continuat: „Atât3 de numeroși vor fi urmașii tăi!” 1 Ps.147.4. 2 Ier.33.22. 3 Cap.22.17. Exod.32.13. Deut.1.10;10.22. 1Cron.27.23. Rom.4.18. Evr.11.12. Cap.13.16. 6. Avram L-a crezut1 pe Domnul2, iar El3 i-a socotit4 acest lucru drept neprihănire. 1 Rom. 4.3,9,22. Gal.3.6. Iac.2.23. 2,3 Iehova 4 Ps.106.31.
Pag. 15 GENEZA (FACEREA) Cap. 15, 16
Țara făgăduită urmașilor lui Avram. 7. Domnul1 i-a mai zis: „Eu sunt Domnul2 Care te-a scos3 din Ur4, din Caldeea, ca5 să-ţi dea această țară drept moștenire.” 1,2 Iehova 3 Cap.12.1. 4 Cap.11.28,31. 5 Ps.105.44,42. Rom.4.14. 8. Avram L-a întrebat: „O, Stăpâne, Doamne1, cum2 voi ști că o voi moșteni?” 1 Adonai, Iehova 2 Cap.24.13,14. Jud.6.17,37. 1Sam.14.9,10. 2Regi20.6. Luca1.18. 9. El i-a răspuns: „Adu-Mi o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.” 10. Avram I-a adus toate acestea, le-a despicat1 în două şi a pus jumătățile una în fața celeilalte, dar păsările2 nu le-a despicat. 1 Ier.34.18,19. 2 Lev.1.17. 11. Păsări de pradă s-au năpustit asupra stârvurilor, dar el le-a izgonit. 12. La apusul soarelui, pe Avram l-a cuprins o toropeală adâncă1, și un întuneric groaznic și înspăimântător a venit peste el. 1 Cap.2.21. Iov4.13. un somn adânc/o transă adâncă 13. Atunci Domnul i-a zis lui Avram: „Să ştii că1 urmașii tăi vor fi străini într-o ţară care nu este a lor, țară unde2 vor fi înrobiți și asupriți timp de patru sute de ani. 1 Exod.12.40. Ps.105.23. Fapt.7.6. 2 Exod.1.11. Ps.105.25. 14. Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei îl voi judeca1 Eu, după care2 vor ieşi de-acolo cu mari bogăţii. 1 Exod.6.6. Deut.6.22. 2 Exod.12.36. Ps.105.37. 15. Dar tu vei1 merge la strămoșii2 tăi în pace, și vei3 fi înmormântat după o bătrâneţe lungă și fericită. 1 Iov5.26. 2 Fapt.13.36. 3 Cap.25.8. 16. Urmașii tăi se vor întoarce aici abia după patru1 generații, căci nelegiuirile amoriţilor2 nu şi-au atins3 încă apogeul.” 1 Exod.12.40. 2 1Regi21.26. 3 Dan.8.23. Mat.23.32. 1Tes.2.16. 17. Și în timp ce soarele asfinţea și se întuneca, iată că s-a văzut un fum ca dintr-un cuptor, iar o torță aprinsă a trecut1 printre bucățile despicate. 1 Ier.34.18,19. 18. În ziua aceea, Domnul1 a încheiat2 un legământ cu Avram, astfel: „Dau urmașilor3 tăi această țară, de la Râul Egiptului4 până la Râul cel Mare, adică Eufratul, 1 Iehova 2 Cap.24.7. 3 Cap.12.7;13.15;26.4. Exod.23.31. Num.34.3. Deut.1.7;11.24;34.4. Ios.1.4. 1Regi4.21. 2Cron.9.26. Neem.9.8. Ps.105.11. Isa.27.12. 4 Nil 19. şi anume: ţinuturile cheniţilor, a cheniziţilor, a cadmoniţilor, 20. a hetiţilor, a fereziţilor, a refaimiţilor, 21. a amoriţilor, a cananiţilor, a ghirgasiţilor şi a iebusiţilor.”
Sarai și Agar. 16 1. Sarai, soția lui Avram, nu-i născuse1 acestuia copii. Dar ea avea o slujitoar2 egipteancă, pe care o chema Agar3. 1 Cap.15.2,3. 2 Cap.21.9. 3 Gal.4.24. Hagar 2. Atunci Sarai i-a zis1 lui Avram: „Iată că Domnul2 m-a împiedicat3 să am copii. Intră4, te rog, la slujitoarea mea, poate că prin ea voi avea un fiu.” Și Avram a ascultat-o5 pe Sarai. 1 Cap.30.3. 2 Iehova 3 Cap.20.18;30.2. 1Sam.1.5,6. 4 Cap. 30.3,9. 5 Cap.3.17. 3. Astfel, după ce Avram trăise1 zece ani în Canaan, Sarai, soția sa, a luat-o pe egipteanca Agar, slujitoarea sa, şi i-a dat-o ca soție soțului ei. 1 Cap.12.5. 4. El s-a culcat cu Agar, iar ea a rămas însărcinată. Când a văzut că a rămas însărcinată, Agar a privit-o cu dispreţ1 pe stăpâna sa. 1 2Sam.6.16. Prov.30.21,23. 5. Atunci Sarai s-a plâns lui Avram: „Am greșit, dar tu trebuie să faci ceva. Eu însumi ţi-am dat-o în braţe pe slujitoarea mea, dar ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Fie ca Domnul2 să judece1 între mine şi tine!” 1 Cap.31.53. 1Sam.24.12. 2 Iehova 6. Avram1 a replicat: „Iată2, slujitoarea ta este în mâinile tale, așa că procedează cu ea după cum crezi de cuviință!” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea, iar Agar a fugit3 de la ea. 1 Prov.15.1. 1Pet.3.7. 2 Iov2.6. Ps.106.41,42. Ier.38.5. 3 Exod.2.15.
Fuga Agarei. Nașterea lui Ișmael. 7. Și Îngerul Domnului1 a găsit-o lângă un izvor de apă în deșert, cel2 de lângă drumul ce duce la Şur3. 1 Iehova 2 Cap.25.18. 3 Exod.15.22. 8. El a zis: „Agar, slujitoarea lui Sarai, de unde vii şi unde te duci?” Ea a răspuns: „Fug de stăpâna mea, Sarai.” 9. Îngerul Domnului1 i-a zis: „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te ei2. 1 Iehova 2 Tit2.9. 1Pet.2.18. 10. Îi voi înmulţi1 atât de mult pe urmașii tăi, încât nu vor putea fi numărați” 1 Cap.17.20;21.18;25.12. 11. Îngerul Domnului1 a continuat: „Iată, acum eşti însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele1 Ișmael, căci Domnul3 a aflat despre asuprirea ta. 1,3 Iehova 2 Cap.17.19. Mat.1.21. Luca1.13,31. Ishmael/Dumnezeu aude
Pag. 16 GENEZA (FACEREA) Cap. 16, 17
12. El va fi ca1 măgarul sălbatic, va fi împotriva tuturor oamenilor şi toți oamenii vor fi împotriva lui, iar viața și-o va trăi2 sfidând toate rudele sale.” 1 Cap.21.20. 2 Cap.25.18. 13. Agar L-a numit pe Domnul1 Care îi vorbise: „Dumnezeu care mă vede2” căci și-a zis: „Oare chiar L-am văzut3 pe Dumnezeu, și încă mai trăiesc, după această viziune?” 1 Iehova 2 El-Roi 3 Cap.31.42. 14. De aceea fântâna a fost numit „Fântâna1 Celui Viu Care mă vede2”, iar ea se află între3 Cades şi Bared. 1 Cap.24.62;25.11. 2 Lahai-Roi 3 Num.13.26. 15. Agar1 i-a născut lui Avram un fiu, iar Avram i-a pus numele Ismael2. 1 Gal.4.22. 2 Vers.11. 16. Avram avea optzeci şi şase de ani când Agar i l-a născut pe Ismael.
Numele lui Avram schimbat în Avraam. 17 1. Pe când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul1 i S-a arătat2 şi i-a zis: „Eu3 sunt Dumnezeul Cel Atotputernic. Umblă4 înaintea Mea şi fii fără pată5, 1 Iehova 2 Cap.12.1. 3 Cap.28.3;35.11. Exod.6.3. Deut.10.17. 4 Cap.5.22;48.15. 1Regi2.4;8.25. 2Regi20.3. 5 Cap.6.9. Deut.18.13. Iov1.1. Mat.5.48. 2. iar Eu voi face un legământ cu tine şi te voi înmulţi1 nespus de mult.” 1 Cap.12.2;13.16;22.17. 3. Avram s-a aruncat1 cu faţa la pământ, iar Dumnezeu i-a vorbit astfel: 1 Vers.17. 4. „Iată legământul Meu, pe care-l fac cu tine. Tu vei fi tatăl1 multor neamuri, 1 Rom.4.11,12,16. Gal.3.29. 5 și nu te vei mai numi Avram, ci numele tău va fi Avraam1, căci2 te voi face tatăl multor nații. 1 Neem.9.7. Tatăl unei mulțimi (Abraham); (fig.) tată iubit 2 Rom.4.17. 6. Te voi înmulţi nespus de mult; voi face să iasă din tine multe nații1, chiar împăraţi2 vor ieși din tine. 1 Cap.35.11. 2 Vers.16. Cap.35.11. Mat.1.6. 7. Voi încheia1 un legământ veșnic cu tine şi cu urmașii tăi, pentru toate generațiile care vor urma, astfel că Eu voi fi2 Dumnezeul tău şi al urmașilor3 tăi. 1 Gal.3.17. 2 Cap.26.24;28.13. Evr.11.16. 3 Rom.9.8. 8. Eu îți1 voi da, ție și urmașilor tăi, ţara în care locuieşti2 acum ca străin - toată țara Canaan, în stăpânire veşnică, iar Eu voi3 fi Dumnezeul lor.” 1 Cap.12.7;13.15. Ps.105.9,11. 2 Cap.23.4;28.4. 3 Exod.6.7. Lev.26.12. Deut.4.37;14.2;26. 18;29.13.
Circumcizia. 9. Și Dumnezeu a continuat: „În ceea ce te privește, să păzești legământul Meu, tu şi urmașii tăi, în toate generațiile care vor urma. 10. Acesta este legământul Meu cu tine și urmașii tăi, legământ, pe care trebuie să-l respecți: fiecare bărbat1 dintre voi să fie circumcis. 1 Fapt.7.8. 11. Să vă circumcideți în carnea prepuţului vostru, iar acesta va fi un semn1 al legământului Meu cu voi. 1 Fapt.7.8. Rom.4.11. 12. În toate generațiile care vor urma, fiecare băiat trebuie să fie circumcis1 la vârsta de opt zile, fie că este născut în casa ta, fie că l-ai cumpărat cu bani de la vreun străin, indiferent dacă este dintre urmașii tăi sau nu. 1 Lev.12.13. Luca2.21. Ioan7.22. Filp.3.5. 13. Va trebui tăiat împrejur atât slujitorul născut în casa ta, cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu în carnea voastră va fi un legământ veşnic. 14. Iar orice băiat necircumcis în carnea prepuţului lui să fie distrus1 din poporul său, căci a rupt legământul Meu.” 1 Exod.4.24.
Sarai se numește Sara. 15. Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „În ceea ce o privește pe Serai, soția ta, să n-o mai chemi Serai, căci de acum încolo numele ei va fi Sara1. 1 prințesă (Sarah) 16. Eu o voi binecuvânta, şi îţi voi da1 un fiu prin ea. Da, Eu o voi binecuvânta, ea va fi mama unor nații2 și chiar regi de popoare vor ieşi din ea.” 1 Cap.18.10. 2 Cap.35.11. Gal.4.31. 1Pet.3.6. 17. Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ şi1 a râs, căci și-a zis în sine: „Să i se mai nască oare un fiu unui bărbat de o sută de ani? Şi să mai nască oare Sara la nouăzeci de ani?” 1 Cap.18.12;21.6. 18. Apoi I-a zis lui Dumnezeu: „Oh, dacă s-ar putea ca Ișmael să trăiască înaintea Ta!”
Pag. 17 GENEZA (FACEREA) Cap. 17, 18
19. Dar Dumnezeu a replicat: „Nu, soția ta Sara1 îţi va naşte un fiu, iar tu-i vei pune numele Isaac. Eu voi întări cu el legământul Meu, ca un legământ veşnic pentru urmașii lui după el. 1 Cap.18.10;21.2. Gal.4.28. 20. Dar ți-am auzit cererea cu privire la Ișmael. Să știi că l-am binecuvântat, îl voi face roditor şi îl voi1 înmulţi nespus de mult. El va fi tatăl a doisprezece2 prinți, și voi3 ridica din el o nație mare. 1 Cap.16.10. 2 Cap.25.12,16. 3 Cap.21.18. 21. Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, cel pe care1 ţi-l va naşte Sara la anul pe vremea aceasta.” 1 Cap.21.2. 22. Când a terminat de vorbit cu Avraam, Dumnezeu S-a înălţat la Cer1. 1 s-a înălțat de la el/a plecat de la el
Avraam și casa lui sunt circumciși. 23. Avraam l-a luat atât pe fiul său, Ișmael, cât și pe toţi slujitorii născuți în casa lui sau fuseseră cumpăraţi cu bani, anume pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui, şi le-a tăiat împrejur carnea prepuţului, chiar în ziua aceea, așa cum i-a poruncit Dumnezeu. 24. Avraam era în vârstă de nouăzeci şi nouă de ani când a fost circumcis în carnea prepuţului său, 25. iar fiul său Ișmael avea era treisprezece ani. 26. Avraam şi fiul său, Ișmael, au fost circumciși chiar în ziua aceea, 27. și împreună cu ei a fost circumcis tot ce este parte bărbătească1 din casa lui - atât cei născuți în gos-podăria lui, cât și cei cumpăraţi cu bani de la străini. 1 Cap.18.19.
Isaac este făgăduit încă o dată. 18 1. Domnul1 i S-a arătat la stejarii2 lui Mamre, pe când Avraam şedea la intrarea cortului său, în arșița zilei. 1 Iehova 2 Cap.13.18;14.13. 2. La un moment dat, Avraam și-a ridicat ochii1 şi a văzut că trei bărbaţi stând în picioare aproape de el. Imediat ce1 i-a văzut, el a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine, s-a plecat până la pământ, 1 Evr.13.2. 2 Cap.19.1. 1Pet.4.9. 3. și a zis: „Domnul meu, dacă am găsit bunăvoință la Tine, Te rog să nu treci pe lângă slujitorul Tău. 4. Îngăduie să se aducă puţină1 apă ca să vi se spele picioarele, şi odihniţi-vă sub acest copac. 1 Cap.19.2;43.24. 5. Eu mă voi duce să iau o bucată de pâine1, ca să vă înviorați inimile2, după care puteți să vă vedeţi de drum, căci3 ați trecut pe lângă slujitorul vostru.” Ei i-au răspuns: „Bine, fă precum ai spus.” 1 Jud.6.18;13.15. 2 Jud.19.5. Ps.104.15. 3 Cap.19.8;33.10. 6. Avraam s-a dus repede în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri1 de făină albă, frământ-o şi fă niște turte.” 1 o măsură - 8,81kg. 7. Şi Avraam a alergat la vite, a luat un viţel tânăr şi bun şi l-a dat unui tânăr să-l gătească în grabă. 8. Apoi a luat1 unt şi lapte, împreună cu viţelul pe care-l gătise, şi l-a pus înaintea lor. El însuşi a stat lângă ei, sub copac, şi a așteptat până ce-au mâncat. 1 Cap.19.3. 9. Atunci ei l-au întrebat: „Unde este nevasta ta, Sara?” El a răspuns: „Acolo, în cort1”, a răspuns el. 1 Cap.24.67. 10. Unul dintre ei a zis: „La anul, cam pe vremea1 aceasta, voi veni2 din nou la tine, şi Sara3, soția ta, va avea un fiu.” Sara asculta la intrarea cortului, care era în spatele lui. 1 Vers.14. 2 2Regi4.16. 3 Cap.17.19,21;21.2. Rom.9.9. 11. Avraam1 şi Sara erau bătrâni, tare înaintaţi în vârstă, iar Sarei nu-i mai venea rânduiala2 femeilor. 1 Cap.17.17. Rom.4.19. Evr.11.11,12,19. 2 Cap.31.35. 12. De aceea Sara1 a râs în sinea ei, zicând: „Acum2, că am îmbătrânit, iar domnul meu3 este bătrân, să mai am această bucurie?” 1 Cap.17.17. 2 Luca1.18. 3 1Pet.3.6. 13. Domnul1 l-a întrebat pe Avraam: „De ce a râs Sara, zicând: „Să am cu adevărat un copil, acum, când sunt atât de bătrână?” 1 Iehova 14. Este1 oare ceva prea greu pentru Domnul2? La anul3, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.” 1 Ier.32.17. Zah.8.6. Mat.3.9;19.26. Luca1.37. 2 Iehova 3 Cap.17.21. Cap.18.10. 2Regi4.16. 15. Însă Sara a negat, căci se temea, şi a zis: „N-am râs!” Dar El a răspuns: „Ba da, ai râs!”
Avraam mijlocește pentru Sodoma. 16. Când s-au ridicat să plece, bărbații s-au uitat înspre Sodoma, iar Avraam s-a dus cu ei să-i conducă1. 1 Rom.15.24. 3Ioan6. 17. Atunci Domnul1 Și-a zis: „Să ascund2 Eu oare de Avraam ceea ce voi face? 1 Iehova 2 Ps.25.14. Amos3.7. Ioan15.15.
Pag. 18 GENEZA (FACEREA) Cap. 18, 19
18. Avraam va ajunge negreşit o națiune mare şi puternică, iar prin el vor fi binecuvântate1 toate națiunile pământului. 1 Cap.12.3;22.18. Fapt.3.25. Gal.3.8. 19. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor şi urmașilor lui1 să ţină Calea Domnului2, făcând ceea ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul3 să-i dea lui Avraam ceea ce i-a promis” 1 Deut.4.9,10;6.7. Ios.24.15. Efes.6.4. 2,3 Iehova 20. Așa că Domnul1 a zis: „Plângerea2 împotriva Sodomei şi Gomorei este atât de mare, iar păcatul lor este atât de grav, 1 Iehova 2 Cap.4.14;19.13. Iac.5.4. 21. încât trebuie să mă duc1 să văd dacă au făcut așa cum s-a auzit până la Mine. Da sau nu, Eu voi ști2!” 1 Cap.11.5. Exod.3.8. 2 Deut.8.2;13.3. Ios.22.22. Luca16.15. 2Cor.11.11. 22. Bărbaţii1 s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam a rămas pe loc, stând2 înaintea Domnului3. 1 Cap.19.1. 2 Vers.1. 3 Iehova 23. Avraam s-a1 apropiat de El şi L-a întrebat: „Îl vei2 distruge Tu oare pe cel drept împreună cu cel rău? 1 Evr.10.22. 2 Num.16.22. 2Sam.24.17. 24. Poate1 că în oraș sunt cincizeci de inocenți. Îi vei distruge oare şi pe ei şi nu vei cruța acel loc de dragul celor cincizeci de oameni drepți care trăiesc în el? 1 Ier.5.1. 25. Nu pot să cred că vei face un astfel de lucru! Să-l omori pe cel drept împreună cu cel rău, astfel încât1 cel drept să aibă aceeaşi soartă ca cel rău! Departe de Tine aşa ceva! Cel ce judecă2 tot pământul nu va face oare ceea ce este drept? 1 Iov8.20. Isa.3.10,11. 2 Iov8.3;34.17. Ps.58. 11;94.2. Rom.3.6. 26. Domnul1 i-a răspuns: „Dacă voi1 găsi în Sodoma cincizeci de oameni drepți în mijlocul orașului, voi cruța tot acel loc de dragul lor. 1 Iehova 2 Ier.5.1. Ezec.22.30. 27. Avraam a continuat: „Acum că1 am îndrăznit să vorbesc Domnului2, deși nu sunt decât3 praf şi cenuşă, 1 Luca18.1. 2 Adonai/Stăpânul 3 Cap.3.19. Iov.4.19. Ecl.12.7. 1Cor.15.47,48. 2Cor.5.1. 28. dacă din cei cincizeci vor lipsi cinci, vei distruge Tu oare tot orașul din cauza lipsei celor cinci?” El i-a răspuns: „N-o voi distruge, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni drepți.” 29. Avraam a vorbit din nou: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni drepți.” El i-a replicat: „N-o voi distruge de dragul celor patruzeci.” 30. Apoi Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Domnul1 meu, dacă vorbesc iarăși. Poate vor fi găsiți doar treizeci.” El i-a răspuns: „N-o voi distruge, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni drepți.” 1 Adonai 31. Avraam a continuat: „Acum că am îndrăznit să vorbesc Domnului1 meu, poate că vor fi găsiți numai douăzeci.” El i-a răspuns: „N-o voi distruge, de dragul celor douăzeci.” 1 Adonai 32. Avraam a zis: „Să1 nu se mânie Domnul2 meu, dacă mai vorbesc doar o dată. Poate vor fi găsiți doar zece inocenți în oraș.” El3 i-a răspuns: „N-o voi distruge, de dragul celor zece.” 1 Jud.6.39. 2 Adonai 3 Iac.5.16. 33. După ce a terminat de vorbit lui Avraam, Domnul1 a plecat de la el, iar Avraam s-a întors acasă. 1 Iehova
Cei doi Îngeri la Sodoma. 19 1. Cei doi Îngeri1 au ajuns pe seară la Sodoma. Lot2 şedea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut s-a ridicat, le-a ieşit înainte să-i întâmpine şi s-a plecat până la pământ. 1 Cap.18.22. 2 Cap.18.1. 2. Apoi le-a zis: „Domnii1 mei, intraţi, vă rog, în casa slujitorului vostru, ca să rămâneţi peste noapte în ea şi să vă spălaţi2 picioarele, iar mâine dimineață vă veţi continua călătoria.” Ei au răspuns: „Nu3, ci vom petrece noaptea în piață.” 1 Evr.13.3. Adonai 2 Cap.18.4. 3 Luca24.28. 3. Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au dus cu el și au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit1 o cină, a pus să se coacă azime, iar aceștia au mâncat. 1 Cap.18.8. 4. Dar înainte ca ei să se culce, toți bărbații din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa. 5. Ei l-au1 strigat pe Lot l-au întrebat: „Unde sunt bărbații care au intrat la tine în casă în această seară? Scoate-i2 afară la noi, ca să3 ne împreunăm cu ei.” 1 Isa.3.9. 2 Jud.19.22. 3 Cap.4.1. Rom.1.24,27. Iuda7. 6. Lot1 a ieşit pe prag la ei, și, închizând ușa după el 1 Jud.19.23. 7. a zis: „Nu, prieteni, vă rog, nu faceţi o asemenea ticăloșie! 8. Iată1 că am două fete care n-au cunoscut bărbat; lăsați-mă să vi le aduc afară şi faceți cu ele ce vă place, dar să nu le faceţi nimic acestor bărbați, căci2 au venit să se adăpostească sub acoperişul meu.” 1 Jud.19.24. 2 Cap.18.5.
Pag. 19 GENEZA (FACEREA) Cap. 19
9. Ei au strigat: „Pleacă din calea noastră! Acest om a venit să locuiască aici ca un străin, iar acum face2 pe judecătorul! Ei bine, ție o să-ţi facem mai rău decât lor.” Şi, împingându-l pe Lot cu forță, s-au apropiat să spargă uşa. 1 2Pet.2.7,8. 2 Exod.2.14. 10. Dar cei doi bărbaţi și-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa. 11. Apoi i-au lovit cu orbire1 pe bărbații care erau la uşa casei, tineri și bătrâni, astfel încât ei n-au mai putut găsi ușa. 1 2Regi6.18. Fapt.13.11.
Distrugerea Sodomei și Gomorei. 12. Cei doi bărbați l-au întrebat pe Lot: „Ai pe cineva aici, gineri, fii sau fiice, sau pe altcineva din familia ta în oraș? Scoate-i1 din locul acesta, 1 Cap.7.1. 2 Pet.2.7,9. 13. căci îl vom distruge. Domnul1 știe de2 plângerile împotriva locuitorilor lui și ne-a trimis3 să-l distrugem.” 1 Iehova 2 Cap.18.20. 3 1Cron.21.15. 14. Așa că Lot s-a dus și le-a vorbit ginerilor1 săi, care erau însurați cu fetele lui. El le-a zis: „Ridicați-vă2 și plecați din acest loc, pentru că Domnul3 va distruge acest oraș.” Dar ginerii4 lui au crezut că glumeşte. 1 Mat.1.18. 2 Num.16.21,45. 3 Iehova 4 Exod.9.21. Luca17.28. Luca24.11. 15. Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Repede1, ia-ţi soția şi cele două fiice care sunt aici, sau veți pieri când orașul va fi pedepsit.” 1 Num.16.24,26. Apoc.18 4. 16. Dar pentru că Lot întârzia, ei au apucat mâna lui și mâinile soției și a celor două fiice, și i-au condus1 la loc sigur în afara orașului, căci Domnul2 a vrut să-i cruţe. 1 Ps.34.22. 2 Luca18.13. Rom.9.15,16. Iehova 17. După ce i-au scos din oraș, unul dintre ei a zis: „Fugiți, dacă vreți să scăpați1 cu viață! Nu2 vă uitați înapoi și nu vă opriți oriunde la șes. Fugiți la munte, sau veți pieri.” 1 1Regi19.3. 2 Vers.26. Mat.24.16-18. Luca9.62. Filp.3.13,14. 18. Lot le-a replicat: „O! nu1, Domnul meu2! 1 Fapt.10.14. 2 Adonai 19. Slujitorul Tău a găsit bunăvoință la Tine, iar Tu mi-ai arătat îndurare, salvându-mi viața, dar nu pot să fug la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri. 20. Iată, acolo este un orășel, unul micuț, destul de aproape ca să ajung în el repede. Îngăduie-mi să scap în acest orășel şi să-mi salvez viața.” 21. Şi El i-a zis: „Iată1 că-ţi împlinesc şi această cerere și nu voi distruge orășelul de care vorbeşti. 1 Iov42.8,9. Ps.145.19. 22. Dar fugi cât de repede poți, căci nu1 pot să fac nimic până nu ajungi acolo.” De aceea s-a pus acelui orășel numele2 Ţoar. 1 Cap.32.25,26. Exod.32.10. Deut.9.14. Mar.6.5. 2 Cap.13.10;14.2. Mic 23. Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. 24. Atunci Domnul1 a făcut să plouă peste Sodoma şi Gomora foc și pucioasă. Acestea au venit din cer și de la Domnul2. 1 Deut.29.23. Isa.13.19. Ier.20.16;50.40. Ezec.16.49,50. Osea11.8. Amos4.11. Țef.2.9. Luca17.29. 2Pet.2.6. Iuda7. 1,2 Iehova 25. Astfel, El a distrus cu totul acele orașe, toată câmpia şi pe toţi locuitorii orașelor, precum şi tot ceea ce creştea1 pe pământ. 1 Cap.14.3. Ps.107.34. 26. Dar soția lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a transformat într-un stâlp1 de sare. 1 Luca17.32. 27. Avraam s-a sculat în zori şi s-a dus la locul unde a stat1 înaintea Domnului2. 1 Cap.18.22. 2 Iehova 28. Şi-a îndreptat privirea în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre toată câmpia; şi iată că a văzut pe pământ un fum1 gros, ridicându-se spre cer precum fumul unui furnal. 1 Apoc.18.9. 29. Atunci când a distrus orașele din câmpie, Dumnezeu a ținut cont1 de Avraam şi l-a scăpat pe Lot din dezastrul prin care a surpat din temelii orașul unde îşi aşezase Lot locuinţa. 1 Cap.8.1;18.23.
Păcatul fetelor lui Lot. 30. Lot a plecat din Ţoar şi s-a stabilit la munte1, căci s-a temut să rămână în Ţoar. El a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale lui. 1 Vers.17,19. 31. Cea mai mare i-a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân; şi nu mai este niciun bărbat în ţinutul acesta care să se împreuneze1 cu noi, așa cum este obiceiul pe tot pământul. 1 Cap.16.2,4;38.8,9. Deut.25.5. unească
Pag. 20 GENEZA (FACEREA) Cap. 19, 20
32. Așa că haide să-l determinăm pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să avem copii1 de la tatăl nostru.” 1 Mar.12.19. 33. Astfel, ele l-au făcut pe tatăl lor să bea vin în acea noapte, iar cea mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici după ce s-a trezit. 34. A doua zi, cea mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat noaptea trecută cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, iar acum du-te tu și culcă-te cu el, ca să avem amândouă copii de la tatăl nostru.” 35. Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în acea noapte, apoi cea tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici după ce s-a trezit. 36. Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. 37. Cea mare a născut un fiu și i-a pus numele Moab, care1 este strămoșul moabiţilor de astăzi. 1 Deut.2.9. 38. Cea tânără a născut şi ea un fiu și i-a pus numele Ben-Ammi, care1 este strămoșul amoniţilor de astăzi. 1 Deut.2.19.
Avraam în Gherar. 20 1. De acolo, Avraam a plecat1 spre Neghev, și a trăit între Cades2 şi Şur, iar apoi a locuit3 ca străin4 în Gherar. 1 Cap.18.1. 2 Cap.16.7,14. 3 Cap.26. 6. 4 emigrant (peste tot, în context) 2. El pretindea despre Sara, soția sa: „Este1 sora mea”, căci s-a temut să spună că este soția lui, ca să nu-l omoare oamenii din oraș din cauza ei. Abimelec, regele Gherarului, a trimis după Sara şi a luat-o2 de soție. 1 Cap.12.13;26.7. 2 Cap.12.15. 3. Dar Dumnezeu1 i S-a arătat lui Abimalec noaptea într-un vis2, şi i-a zis: „Iată3, vei muri din cauza femeii pe care ai luat-o de soție, căci este măritată cu alt bărbat.” 1 Ps.105.14. 2 Iov33.15. 3 Vers.7. 4. Abimelec, întrucât nu se atinsese de ea, a răspuns: „Domnul1 meu, vei distruge Tu oare un om nevinovat? 1 Cap.18.23. Vers.18. Adonai 5. Nu mi-a spus el că este sora lui? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele ei? Eu am lucrat cu inimă curată1 şi cu mâini nevinovate.” 1 2Regi20.3. 2 Cor.1.12. 6. Și Dumnezeu, în vis, a continuat: „Ştiu că ai lucrat cu inimă curată, dar te-am1 oprit să păcătuieşti îm-potriva2 Mea. Iată de ce nu te-am lăsat să te atingi de ea. 1 Cap.31.7;35.5. Exod.34.24. 1Sam.25.26,34. 2 Cap.39.9. Lev.6.2. Ps.51.4. 7. Așa că dă omului soția înapoi, iar întrucât1 este profet, el se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă nu i-o dai înapoi, să ştii2 că vei muri, tu şi toți3 ai tăi.” 1 1Sam.7.5. 2Regi5.11. Iov42.8. Iac.5.14,15. 1Ioan5.16. 2 Cap.2.17. 3 Num.16.32,33. 8. Abimelec s-a sculat în zori, i-a chemat pe toţi curtenii săi şi le-a povestit toate aceste lucruri, iar acei oameni s-au înspăimântat teribil. 9. Apoi Abimelec l-a chemat şi pe Avraam şi l-a întrebat: „Ce ne-ai făcut? Cu ce-am păcătuit împotriva ta, de-ai făcut să vină1 peste mine şi peste regatul meu un păcat așa de mare? Mi-ai făcut ceva ce nu trebuia2 să faci. 1 Cap.26.10. Exod.32.21. Ios.7.25. 2 Cap.34.7. 10. Ce-ai urmărit când ai făcut aceasta?” 11. Avraam i-a răspuns: „Am făcut aceasta, căci m-am gândit că nu este nicio frică de Dumnezeu1 în acest ținut, și pentru că m-am temut că voi fi omorât2 din cauza soției mele. 1 Cap.42.18. Ps.36.1. Prov.16.6. 2 Cap.12.12;26.7. 12. De altfel, să știi că ea este1 cu adevărat sora mea, fiica tatălui meu, numai că nu este fiica mamei mele, dar a ajuns să-mi fie soție. 1 Cap.11.29. 13. Când Dumnezeu1 mi-a zis să plec din casa tatălui meu, eu am fost cel care i-a spus: „Iată ce te rog să faci în toate locurile unde vom merge: spune2 că ești sora mea.” 1 Cap.12.1,9,11-13. Evr.11.8. 2 Cap.12.13. 14. Apoi Abimelec a luat1 oi şi boi, slujitori şi slujitoare, i le-a dat lui Avraam şi i-a dat înapoi şi pe Sara, soția lui, 1 Cap.12.16. 15. și i-a zis: „Iată, toată ţara1 mea este înaintea ta, poți să te stabileşti unde-ţi place.” 1 Cap.13.9. 16. Iar Sarei i-a zis: „Iată, îi dau fratelui1 tău o mie de șekeli2 de argint. Ei3 sunt o dovadă4 înaintea tuturor că n-ai nici o vină, aşa că ești dezvinovățită pe deplin.” 1 Vers.5. 2 un șekel/un siclu - 10gr, 12gr, 13gr, 14,54gr. 3 Cap.26.11. 4 Cap.24.65. 17. Atunci Avraam1 s-a rugat lui Dumnezeu, iar El l-a vindecat nu numai pe Abimelec, dar și pe soția şi slujitoarele lui, astfel ca ele să poată avea din nou copii, 1 Iov42.9,10.
Pag. 21 GENEZA (FACEREA) Cap. 20, 21
18. și asta pentru că Domnul1 închisese2 pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec din cauza Sarei, soția lui Avraam. 1 Iehova 2 Cap.12.17.
Nașterea lui Isaac. 21 1. Domnul1 a ținut cont2 de cele spuse Sarei şi a împlinit ce-i3 făgăduise. 1 Iehova 2 1Sam.2.21. 3 Cap.17.19;18.10,14. Gal.4.23,28. 2. Sara1 a rămas însărcinată şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea2 hotărâtă despre care-i vorbise Dumnezeu. 1Fapt.7.8. Gal.4.22. Evr.11.11. 2 Cap.17.21. 3. Avraam i-a pus fiului său, fiu pe care i-l născuse Sara, numele Isaac1. 1 Cap.17.19. 4. Avraam l-a circumcis1 pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, așa cum2 i-a poruncit Dumnezeu. 1 Fapt.7.8. 2 Cap.17.10,12. 5. Avraam1 avea o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac. 1 Cap.17.1,17. 6. Şi Sara a zis: „Dumnezeu1 m-a făcut să ajung prilej de glume: oricine va auzi va râde de mine.” 1 Ps.126.2. Isa.54.1. Gal.4.27. Luca1.58. 7. Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să-i spună lui Avraam că Sara va alăpta copii? Şi totuşi1 i-am născut un fiu la bătrâneţe!” 1 Cap.18.11,12.
Alungarea Agarei în deșert. 8. Copilul a crescut şi a fost înţărcat. Și Avraam a făcut un mare ospăţ în ziua în care Isaac a fost înţărcat. 9. Sara a observat că fiul pe care egipteanca Agar i-l1 născuse lui Avraam îl îngâna2 pe Isaac, 1 Cap.16.15. Gal.4.29. 2 Cap.16.1. 10. așa că i-a zis lui Avraam: „Alungă1 această slujitoare şi pe fiul ei, căci nu voi îngădui ca fiul unei slujitoare să împartă moştenirea împreună cu fiul meu, Isaac.” 1 Gal.4.30. Cap.25.6;36.6,7. 11. Aceste cuvinte l-au tulburat nespus pe Avraam, căci era vorba de1 fiul său, Ismael. 1 Cap.17.18. 12. Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Nu fi tulburat din pricina copilului şi a slujitoarei tale, ci fă Sarei tot ce-ţi cere, căci numai din Isaac1 va ieşi un urmaș care va purta cu adevărat numele tău. 1 Rom.9.7,8. Evr.11.18. 13. Dar şi pe fiul slujitoarei tale îl voi face un neam1, căci și el este urmașul tău.” 1 Vers.18. Cap.16.10;17.20. 14. A doua zi, Avraam s-a sculat în zori, a luat niște pâine şi un burduf cu apă, pe care le-a pus pe umăr lui Agar. Apoi i-a dat şi copilul şi a alungat-o1. Ea a plecat şi a rătăcit prin deșertul Beer-Şeba. 1 Ioan8.35. 15. Când apa din burduf s-a terminat, ea a pus copilul sub un tufiş, 16. şi s-a dus și s-a așezat în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci se gândea: „Să nu văd cum moare copilul.” Stând acolo, ea a început să plângă. 17. Dumnezeu1 a auzit glasul copilului, iar Îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din Cer pe Agar: „Ce se întâmplă cu tine, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul unde este. 1 Exod.3.7. 18. Scoală-te, ia copilul şi ţine-l în brațe, căci voi face1 din el un neam mare.” 1 Vers.13. 19. Atunci Dumnezeu1 i-a deschis ochii, ea a văzut o fântână plină cu apă, s-a dus la ea, a umplut burduful cu apă şi i-a dat copilului să bea. 1 Num.22.31. 2 Regi6.17,18,20. Luca24.16,31. 20. Dumnezeu1 a fost cu copilul, el a crescut, a locuit în deșertul Paran şi2 a devenit vânător cu arcul, 1 Cap.28.15;39.2,3,21. 2 Cap.16.12. 21. iar mama lui i-a luat o soție1 din Egipt. 1 Cap.24.4.
Legământul lui Avraam cu Abimalec. 22. Cam în aceeași vreme, Abimelec1, însoţit de Picol, comandantul armatei sale, i-a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu2 este cu tine în tot ce faci. 1 Cap.20.2;26.26. 2 Cap.26.28. 23. Jură-mi1 acum, aici, pe Dumnezeul tău, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmașii mei, ci că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin, aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o și eu faţă de tine.” 1 Ios.2.12. 1Sam.24.21. 24. Avraam a zis: „Jur!” 25. Dar Avraam i s-a plâns lui Abimelec în legătură cu o fântână de apă, pe care slujitorii acestuia o luaseră în stăpânire cu forța1. 1 Cap.26.15,18,20-22. 26. Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut acest lucru; nici tu nu mi-ai dat de ştire şi nici eu nu aflu decât azi.”
Pag. 22 GENEZA (FACEREA) Cap. 21, 22
27. Atunci Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec, apoi ei au încheiat un legământ1. 1 Cap.26.31. 28. Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă, 29. iar Abimelec l-a întrebat: „Ce ai de gând cu aceste1 şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?” 1 Cap.33.8. 30. Avraam i-a răspuns: „Trebuie să primeşti mielușele, ca o mărturie1 din partea mea că eu am săpat această fântână.” 1 Cap.31.48,52. 31. Iată de ce locul acela a fost numit se numeşte Beer-Şeba1, căci amândoi au depus acolo un jurământ. 1 Cap.26.33. Fântâna Jurământului 32. După ce au încheiat legământul la Beer-Şeba, Abimelec și Picol, comandantul armatei sale s-au întors în ţara filistenilor. 33. Avraam a sădit un stejar la Beer-Şeba şi a chemat1 acolo Numele Domnului2, Dumnezeul cel Veşnic3. 1 Cap.4.26. 2 Iehova 3 Deut.33.27. Isa.40.28. Rom.16.26. 1Tim.1.17. 34. Avraam a locuit ca străin multă vreme în ţara filistenilor.
Jertfirea lui Isaac. 22 1. După aceste lucruri, Dumnezeu1 l-a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” El a răspuns: „Iată-mă!” 1 1Cor.10.13. Evr.11.17. Iac.1.12. 1Pet.1.7. 2. Dumnezeu i-a zis: „Ia-l pe fiul tău Isaac, singurul1 tău fiu, fiul pe care-l iubeşti nespus, du-te în ţinutul2 Moria şi jertfește-l acolo ca ardere de tot, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” 1 Evr.11.17. 2 2Cron.3.1. 3. Avraam s-a sculat în zori, a pus şaua pe măgar, a luat cu el doi dintre slujitorii săi şi pe fiul său, Isaac, a tăiat lemne pentru arderea de tot şi a pornit spre locul despre care i-a spus Dumnezeu. 4. A treia zi, Avraam și-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. 5. Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul, eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, apoi ne vom întoarce la voi.” 6. Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus1 în spinarea fiului său Isaac, iar el a luat focul şi cuţitul. Şi cei doi au plecat împreună. 1 Ioan19.17. 7. Atunci Isaac i-a zis tatălui său Avraam: „Tată!” El i-a răspuns: „Ce este, fiule?” Isaac a continuat: „Iată că focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?” 8. „Avraam i-a răspuns: „Fiule, Dumnezeu Însuşi va asigura un miel pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte, 9. până când au ajuns la locul despre care vorbise Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aranjat lemnele pe el. Apoi el l-a legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar1, deasupra lemnelor. 1 Evr.11.17. Iac.2.21. 10. Apoi și-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-l înjunghie pe fiul său. 11. Atunci Îngerul Domnului1 l-a strigat din Cer: „Avraame! Avraame!” El a răspuns: „Iată-mă!”. 1 Iehova 12. Îngerul a continuat: „Să1 nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic, căci ştiu acum2 că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” 1 1Sam.15.22. Mica6.7,8. 2 Cap.26.5. Iac.2.22. 13. Avraam și-a ridicat ochii şi a văzut la spatele lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş, s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. 14. Avraam a pus acelui loc numele: „Domnul va purta de grijă1”, și de aceea se zice până în ziua de azi: „Pe muntele unde Domnul2 vede”. 1Jehovah Jireh/Iehova-Iire/Domnul poartă de grijă/Domnul Se arată 2Iehova 15. Apoi Îngerul Domnului1 l-a strigat a doua oară din Cer pe Avraam: 1 Iehova 16. „Jur pe1 Mine Însumi, zice Domnul2. Pentru că ai făcut acest lucru şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 1 Ps.105.9. Luca1.73. 2 Iehova 17. Eu am hotărât să te binecuvântez şi să-ţi înmulţesc foarte mult urmașii, cât stelele1 cerului sau nisipul2 de pe malul mării. Urmașii3 tăi vor stăpâni4 orașele5 dușmanilor lor, 1 Cap.15.5. Ier.33.22. 2 Cap.13.16. 3 Cap.24.60. 4 Mica1.9. 5 Poarta 18. iar toate neamurile pământului vor fi binecuvântate prin1 urmașii tăi, pentru că2 M-ai ascultat!” 1 Cap.12.3;18.18;26.4. Fapt.3.25. Gal.3.8,9,16,18. 2 Vers.3,10. Cap.26.5. 19. Avraam s-a întors la slujitorii săi şi au plecat cu toții la Beer-Şeba1, iar Avraam a rămas acolo. 1 Cap.21.31.
Pag. 23 GENEZA (FACEREA) Cap. 22, 23, 24
Urmașii lui Nahor. 20. După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca1 a născut şi ea copii fratelui tău, Nahor, astfel: 1 Cap.11.29. 21. Uţ1, întâiul său născut, Buz2 - fratele său, Chemuel - tatăl lui Aram, 1 Iov1.1. 2 Iov32.2. 22. Chesed, Hazo, Pildaş, Iidlaf şi Betuel, 23. iar lui Betuel1 i s-a născut Rebeca2. Aceştia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 1 Cap.24.15. 2 Rom.9.10. 24. Iar Reuma, concubina lui Nahor, i-a născut pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.
Moartea și înmormântarea Sarei. 23 1. Sara a trăit o sută douăzeci şi şapte de ani, 2. și a murit la Chiriat-Arba1, adică Hebron2, în ţara Canaan, iar Avraam s-a dus să jelească şi să plângă după ea. 1 Ios.14.15. Jud.1.10. 2 Cap.13.18. Vers.19. 3. Apoi Avraam s-a ridicat dinaintea moartei sale și s-a dus şi a vorbit astfel fiilor lui Het: 4. „Eu1 trăiesc printre voi ca emigrant şi colonist, așadar cedaţi-mi2 din pământul vostru un teren pentru un cimitir, ca să pot să-mi îngrop moarta care m-a părăsit. 1 Cap.17.8. 1Cron.29.15. Ps.105.12. Evr.11.9,13. 2 Fapt.7.5. 5. Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: 6. „Ascultă-ne, domnul nostru! Dumnezeu a făcut din tine un conducător1 puternic, iar acum ești printre noi, așa că îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.” 1 Cap.13.2;14.14;24.35. 7. Avraam s-a ridicat ca să se închine înaintea oamenilor din ținut, adică înaintea fiilor lui Het. 8. Şi el le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, atunci ascultaţi-mă şi rugaţi-l din partea mea pe Efron, fiul lui Ţohar, 9. să-mi cedeze peştera Macpela, care-i a lui şi care este chiar la marginea ogorului lui. Să mi-o cedeze din ținutul vostru în schimbul preţului ei întreg, cu titlu de proprietate funerară.” 10. Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, hetitul, i-a răspuns lui Avraam, în auzul tuturor fiilor lui Het, care se adunaseră1 la poarta orașului: 1 Cap.34.20,24. Rut4.4. 11. „Nu1, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa oamenilor din poporul meu, așa că îngroapă-ţi moarta.” 1 2Sam.24.21-24. 12. Atunci Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea poporului ţării, 13. și i-a vorbit astfel lui Efron, în auzul tuturor: „Oh, daca-ai vrea să mă asculți! Îngăduie-mi să-ți plătesc preţul ogorului! Primeşte-l de la mine, şi-mi voi îngropa moarta acolo.” 14. Efron a răspuns astfel lui Avraam: 15. „Domnul meu, ascultă-mă! Am auzit că bucata de pământ valorează patru sute de șekeli1 de argint, dar ce reprezintă asta între prieteni? Așadar, îngroapă-ţi moarta!” 1 Exod.30.13. Ezec.45.12. 16. Avraam l-a înţeles pe Efron. Şi Avraam i-a cântărit1 lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de șekeli de argint, prețul pieții. 1 Ier.32.9. 17. Ogorul1 lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, dar și peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor, 1 Cap.25.9;49.30-32;50.13. Fapt.7.16. 18. a trecut în proprietatea lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce se adunaseră la poarta orașului. 19. După aceea, Avraam a înmormântat-o pe Sara, soția lui, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. 20. Astfel, ogorul şi peştera din el au trecut de la hitiți1 în proprietatea lui Avraam, ca proprietate funerară. 1 Rut4.7-10. Ier.32.10,11.
Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac. 24 1. Avraam1 era acum foarte bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul2 îl binecuvântase3 pe Avraam în tot ce a făcut. 1 Cap.18.11;21.5. 2 Iehova 3 Cap.13.2. Vers.35. Ps.112.3. Prov.10.22. 2. Avraam i-a zis slujitorului care fusese în serviciul lui cea mai multă vreme1, dar și cel ce răspundea2 de toate bunurile lui: „Te rog să-ți pui3 mâna sub coapsa mea, 1 Cap.15.2. 2 Vers.10. Cap.39.4-6. 3Cap.47.29. 1Cron.29.24. Plân.5.6.
Pag. 24 GENEZA (FACEREA) Cap. 24
3. căci te voi pune să juri1 pe Domnul2, Dumnezeul Cerului şi al pământului, că3 nu vei lua fiului meu o soție dintre fetele cananiţilor, în mijlocul cărora locuiesc, 1 Cap.14.22. Deut.6.13. Ios.2.12. 2 Iehova 3 Cap.26.35; 27.46;28.2. Exod.34.16. Deut.7.3. 4. ci1 te vei duce în ţara mea2 şi la rudele mele, și numai de acolo să iei o soție fiului meu Isaac.” 1 Cap.28.2. 2 Cap.12.1. 5. Slujitorul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să-l duc oare pe fiul tău în ţara din care ai venit tu?” 6. Avraam i-a răspuns: „Să nu care cumva să-l duci pe fiul meu acolo! 7. Domnul1, Dumnezeul Cerului, Cel Care2 m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, Care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: „Urmașilor3 tăi voi da această ţară”, îl va4 trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție fiului meu. 1 Iehova 2 Cap.12.1. 3 Cap.12.7;13.15;15.18;17.8. 4 Exod.32.13. Deut.1.8. Deut.34.4. Fapt.7.5. Exod.23.20,23;33.2. Evr.1.14. 8. Dar dacă femeia nu va vrea să te urmeze, tu vei1 fi dezlegat de acest jurământ al meu, numai să nu-l duci cu niciun pe fiul meu acolo.” 1 Ios.2.17,20. 9. Slujitorul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam, şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. 10. Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și o diversitate1 de daruri alese de la stăpânul său, şi a plecat imediat spre Mesopotamia2, ținutul3 unde trăia Nahor. 1 Vers.2. 2 mesos-între, potamo-râu Aram-Naharaim/ținutul lui Nahor 3 Cap.27.43. 11. Când a ajuns la marginea orașului, lângă izvoare, el a lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi. Era seara, la vremea când femeile1 veneau să scoată apă, 1 Exod.2.16. 1Sam.9.11. 12. când el s-a rugat astfel: „Doamne1, Dumnezeul2 stăpânului meu Avraam, te rog dă-mi izbândă3 astăzi şi arată-ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam. 1 Iehova 2 Vers.27. Cap.26.24;28.13;32.9. Exod.3.6,15. 3Neem.1.11. Ps.37.5. 13. Iată că sunt1 lângă aceste izvoare unde fiicele2 oamenilor din oraș vin să scoată apă. 1 Vers.43. 2 Cap.29.9. Exod.2.16. 14. Tânăra căreia îi voi zice: ”Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau”, iar cea care va răspunde: ”Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale”, aceea să fie cea pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău Isaac. Prin aceasta1 eu voi cunoaşte că Ți-ai arătat îndurarea față de stăpânul meu.” 1 Jud.6.17,37. 1Sam.6.7;14.10;20.7. 15. Nu sfârşise el bine rugăciunea, și iată că Rebeca pleca cu o vadră pe umăr. Ea era fiica lui Betuel, fiul Milcăi1, soția lui Nahor, fratele lui Avraam. 1 Cap.11.29;22.23. 16. Fata era1 fermecătoare, fecioară şi nu cunoscuse niciun bărbat. Ea coborâse la izvor, își umpluse vadra şi acum pleca înapoi. 1 Cap.26.7. 17. Slujitorul a alergat înaintea ei şi i-a zis: „Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vadra ta.” 18. Ea a răspuns1: „Bea, domnul meu”. Şi s-a grăbit să coboare vadra pe mână şi i-a dat să bea. 1 1Pet.3.8;4.9. 19. După ce i-a dat, iar el a băut pe săturate, ea i-a zis: „Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, ca să bea și ele pe săturate.” 20. Apoi a vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat la fântână ca să scoată iar apă, și tot așa, pentru toate cămilele lui. 21. Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul1 a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. 1 Vers.12,56. Iehova 22. După ce cămilele au băut pe săturate, omul i-a dat fetei un inel1 de aur, care cântărea o jumătate de șechel, şi două brăţări pentru mâna ei, care cântăreau zece șekeli, de asemenea din aur. 1 Exod.32.2,3. Isa.3.19-21. Ezec.16.11,12. 1Pet.3.3. (fig.) o verigă de pus în nas 23. Apoi a întrebat-o: „A cui fiică eşti? Și spune-mi, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” 24. Ea a răspuns: „Eu sunt1 fiica lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.” 1 Cap.22.23. 25. Şi a continuat: „Avem paie şi nutreţ din belşug, precum şi loc de găzduit peste noapte.” 26. Atunci omul1 și-a plecat capul, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului2, 1 Vers.52. Exod.4.31. 2 Iehova 27. și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul1, Dumnezeul2 stăpânului meu, Avraam, căci credincioșia3 Lui pentru stăpânul meu a fost constanță și nelipsită. Cât despre mine, Domnul4 m-a călăuzit5 până la casa rudelor stăpânului meu.” 1,4 Iehova 2 Exod.18.10. Rut4.14. 1Sam.25.32,39. 2Sam.18.28. Luca1.68. 3 Cap.32.10. Ps.98.3. 5 Vers.48.
Pag. 25 GENEZA (FACEREA) Cap. 24
28. Fata a alergat la casa mamei ei și a istorisit cele întâmplate. 29. Rebeca avea un frate, pe nume Laban1, iar el a alergat la omul acela, la fântână, 1 Cap.29.5. 30. căci văzuse atât inelul, dar şi brăţările de pe încheieturile mâinilor surorii sale şi auzise ce-a spus omul. El l-a găsit pe acel om stând cu cămilele lângă o fântână, 31. şi i-a zis: „Vino, binecuvântatul1 Domnului2! De ce să stai afară, când eu am pregătit casa şi un loc pentru cămile!” 1 Cap.26.29. Jud.17.2. Rut3.10. Ps.115.15. 2 Iehova 32. Omul s-a dus în casă, în timp ce cămilele au fost descărcate de poveri și li s-a dat1 paie şi nutreţ, iar lui și oamenilor lui li s-a adus apă ca să-și spele picioarele. 1 Cap.43.24. Jud.19.21. 33. Apoi, când i s-a dat să mănânce, el a zis: „Nu mănânc1 până nu vă spun mesajul cu care am venit.” Laban i-a zis: „Să-l auzim!” 1 Iov23.12. Ioan4.34. Efes.6.5-7. 34. Atunci el a zis: „Eu sunt slujitorul lui Avraam. 35. Domnul1 l-a2 binecuvântat mult pe stăpânul meu, care a ajuns on om bogat. El i-a dat turme și cirezi, argint şi aur, slujitori şi slujitoare, cămile şi măgari. 1 Iehova 2 Vers.1. Cap.13.2. 36. Sara, soția stăpânului meu, i-a născut1 acestuia un fiu la bătrâneţe, iar el l-a2 desemnat moștenitor. 1 Cap.21.2. 2 Cap.21.10;25.5. 37. Stăpânul1 meu m-a pus să jur astfel: „Să nu iei fiului meu o soție dintre fiicele cananiţilor, în a căror ţară locuiesc, 1 Vers.3. 38. ci1 să te duci la familia tatălui meu şi la rudele mele, și numai de acolo să iei o soție pentru el.” 1 Vers.4. 39. Eu1 am zis stăpânului meu: „Poate că femeia nu va voi să mă urmeze.” 1 Vers.5. 40. Dar el mi-a răspuns1: „Domnul2, înaintea3 Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie, iar tu vei lua fiului meu o soție dintre rudele mele, din casa tatălui meu. 1 Vers.7. 2 Iehova 3 Cap.17.1. 41. Dar dacă te vei duce la rudele mele şi nu ţi-o vor da, tu vei1 fi dezlegat de jurământ.” 1 Vers.8. 42. Astăzi, când am ajuns la izvoare, eu m-am rugat astfel: „Doamne1, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, 1 Vers.12. Iehova 43. iată, eu1 stau la fântâni, iar fata care va ieşi cu apă şi căreia îi voi zice: „Te rog, dă-mi să beau puţină apă din vadra ta”, 1 Vers.13. 44. şi care îmi va răspunde: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale”, ea să fie soția pe care a ales-o Domnul1 pentru fiul stăpânului meu!” 1 Iehova 45. Înainte1 ca eu să fi terminat rugăciunea2 în inima mea, iată că Rebeca a apărut cu o vadră pe umăr, a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Te rog, vrei să-mi dai să beau puțină apă?” 1 Vers.15. 2 1Sam.1.13. 46. Ea şi-a plecat iute vadra pe mână şi a zis: „Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Eu am băut şi ea a dat de băut şi cămilelor mele. 47. Apoi am întrebat-o: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi”, iar eu i-am pus1 inelul în nas şi brăţările pe încheieturile mâinilor. 1 Ezec.16.11,12. 48. Apoi mi-am plecat1 capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului2 şi L-am binecuvântat pe Domnul3, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, pentru că m-a călăuzit pe drumul cel bun, ca să iau pe nepoata4 stăpânului meu pentru fiul lui. 1 Vers.26. 2,3 Iehova 4 Cap.22.23. 49. Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă1 şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi. Dacă nu, de asemenea spuneți-mi, ca să mă îndrept în altă parte.” 1 Cap.47.29. Ios.2.14. 50. Laban şi Betuel au replicat: „De vreme ce acest lucru vine1 de la Domnul2, noi nu mai putem să spunem3 nimic - nici pentru, nici împotrivă. 1 Ps.118.23. Mat.21.42. Mar.12.11. 2 Iehova 3 Cap.31.24. 51. Iat-o1 pe Rebeca, ia-o şi du-te. Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Domnul2.” 1 Cap.20.15. 2 Iehova 52. Când a auzit cuvintele lor, slujitorul lui Avraam s-a aruncat1 cu faţa la pământ înaintea Domnului2. 1 Vers.26. 2 Iehova 53. Apoi el a adus bijuterii1 de argint și de aur, precum şi articole de îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi. El a dat, de asemenea, daruri scumpe2 fratelui şi mamei ei. 1 Exod.3.22;11.2;12.35. 2 2Cron.21.3. Ezra1.6. 54. După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau cu el şi și-au petrecut noaptea acolo. Dimineaţa, el le-a zis gazdelor: „Îngăduiţi-mi1 să mă întorc la stăpânul meu.” 1 Vers.56,59.
Pag. 26 GENEZA (FACEREA) Cap. 24, 25
55. Fratele şi mama fetei au replicat: „Lasă fata să mai rămână cu noi câteva zile, să zicem zece zile, apoi poate să plece.” 56. Dar el le-a zis: „Nu mă opriţi, căci Domnul1 mi-a dat izbândă în călătoria mea. Îngăduiți-mi să mă întorc la stăpânul meu.” 1 Iehova 57. Atunci ei au răspuns: „S-o chemăm pe fată şi s-o întrebăm care este părerea ei.” 58. Ei au întrebat-o pe Rebeca: „Vrei să pleci cu acest om?” Ea a răspuns: „Da”, 59. Așa că ei au lăsat-o pe sora lor Rebeca și pe doica1 ei să plece împreună cu slujitorul lui Avraam şi cu oamenii lui. 1 Cap.35.8. 60. Ei au binecuvântat-o atunci pe Rebeca astfel: „Tu, sora noastră, fie să ajungi mama1 a mii de milioane, și fie urmașii2 tăi să stăpânească orașele3 dușmanilor săi!” 1 Cap.17.16. multor urmași/mii de miliarde 2 Cap.22.17. 3 porțile 61. Apoi Rebeca și slujnicele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi l-au urmat pe omul acela. Astfel slujitorul a luat pe Rebeca şi a plecat. 62. Isaac se întorsese de la fântâna1 „Lahai-Roi”, căci locuia în Neghev. 1 Cap.16.14;25.11. 63. Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină1 pe câmp, el și-a ridicat ochii şi a văzut venind nişte cămile. 1 Ios.1.8. Ps.1.2;77.12;119.15;143.5. să mediteze 64. Rebeca și-a ridicat şi ea ochii, l-a văzut pe Isaac şi s-a dat1 jos de pe cămilă, 1 Ios.15.18. 65. și l-a întrebat pe slujitor: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” slujitorul a răspuns: „Este stăpânul meu” Atunci ea şi-a luat marama1 şi s-a acoperit. 1 vălul 66. Slujitorul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67. Apoi Isaac a condus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, și s-a căsătorit cu ea. Astfel, ea a devenit soția lui, iar el a iubit-o, și așa s-a consolat1 pentru pierderea mamei sale. 1 Cap.38.12. a fost mângâiat
Moartea lui Avraam. 25 1. Avraam și-a mai luat o soție, pe care o chema Chetura. 2. Ea1 i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian2, pe Işbac şi Şuah. 1 1Cron.1.32. 2 Midian 3. Lui Iocşan i s-au născut Seba şi Dedan. Urmașii lui Dedan au fost aşuriții, letuşiții şi Leumiții. 4. Fiii lui Madian au fost Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia au fost fiii Cheturei. 5. Avraam1 i-a lăsat moștenire lui Isaac toate bunurile sale, 1 Cap.24.36. 6. dar a dat daruri fiilor concubinelor sale, şi pe când era încă în viaţă, el i-a alungat1 pe toți de lângă fiul său Isaac, înspre2 răsărit, în ţinutul de la răsărit3. 1 Cap.21.14. 2 Jud.6.3. 3 Qedem (în Siria) 7. Avraam a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani, 8. după care şi-a dat duhul1. El a murit2 după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile, şi a fost adăugat3 la poporul său. 1 ultima suflare 2 Cap.15.15;49.29. 3 Cap.35.29;49.33. 9. Isaac şi Ișmael, fiii1 lui, l-au înmormântat în peştera Macpela din ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, hetitul, ogor care se află la răsărit de Mamre. 1 Cap.35.29;50.13. 10. Acesta este ogorul1, pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo2 au fost înmormântaţi Avraam şi soția lui, Sara. 1 Cap.23.16. 2 Cap.49.31. 11. După moartea lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat pe fiul său, Isaac, care locuia lângă fântâna1 „Lahai-Roi.” 1 Cap.16.14;24.62.
Urmașii lui Ișmael. 12. Iată cartea genealogiei lui Ișmael, fiul lui Avraam, fiu născut1 de egipteanca Agar, slujitoarea Sarei. 1 Cap.16.15. 13. Iată1 numele fiilor lui Ișmael, în ordinea nașterii lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ișmael apoi Chedar, Adbeel, Mibsam, 1 1Cron.1.29. 14. Mişma, Duma, Masa; 15. Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma. 16. Aceştia au fost fiii lui Ișmael, după numele cărora au fost numite așezările și taberele lor, doisprezece prinți1 ai triburilor lor, 1 Cap.17.20. 17. Ișmael a trăit o sută treizeci şi şapte de ani, după care şi-a dat1 duhul. El a murit şi a fost adăugat la poporul său. 1 Vers.8. 18. Urmașii lui au locuit1 în ținutul dintre Havila și Şur, care se află la răsărit de Egipt, cum mergi spre Asiria. El însuși s-a stabilit la răsărit2 de frații lui. 1 1Sam.15.7. 2 Cap.16.12.
Pag. 27 GENEZA (FACEREA) Cap. 25, 26
Esau și Iacov. 19. Iată cartea genealogiei lui Isaac, fiul lui Avraam. Lui Avraam1 i s-a născut Isaac, 1Mat.1.2. 20. care avea patruzeci de ani când a luat-o de soție pe Rebeca, fiica1 sirianului2 Betuel din Syro-Mesopotamia3, şi sora4 sirianului Laban. 1 Cap.22.23. 2 arameului 3 Aram-Naharayim/Padan-Aram/Siria- Mesopotamia/Câmpia-din-Mesopotamia 4 Cap.24.29. 21. Isaac s-a rugat Domnului1 pentru soția sa, căci era stearpă. Domnul2 i-a ascultat rugăciunea,iar Rebe-ca3, a rămas însărcinată. 1,2 Iehova 2 1Cron.5.20. 2Cron.33.13. Ezra8.23. 3 Rom.9.10. 22. Copiii păreau că se bat în pântecele ei, şi de aceea ea a zis: „Dacă va fi aşa, de ce să mai am această sarcină?” Așa că s-a dus să-L întrebe1 pe Domnul2. 1 1Sam.9.9;10.22. 2 Iehova 23. Însă Domnul1 i-a zis: „În pântecele tău sunt două neamuri2, şi două popoare se vor ridica din pântecele tău. Un3 popor va fi mai puternic decât celălalt, iar cel mai mare4 îi va sluji celui mai mic.” 1 Iehova 2 Cap.17.16;24.60. 3 2Sam.8,14. 4 Cap.27.29. Mal.1.3. Rom.9.12. 24. Când s-a împlinit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece. 25. Cel dintâi s-a născut roșu1, iar tot trupul lui era ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau2. 1 Cap.27.11,16,23. 2 Păros 26. Apoi s-a născut fratele său, care1 îl ţinea cu mâna de călcâi pe Esau, şi de aceea i-au pus numele2 Iacov. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut gemenii. 1 Osea12.3. 2 Cap.27.36. (fig.) Cel ce ține de călcâi/înșelător
Esau își vinde dreptul de întâi născut. 27. Când băieţii au crescut mari, Esau a ajuns un vânător1 dibaci, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp, pe când Iacov trăia liniştit2 printre3, în corturi. 1 Cap.27.3,5. 2 Iov1.1,8;2.3. Ps.37.37. 3 Evr.11.9. 28. Isaac îl îndrăgea pe Esau, pentru că mânca1 din vânatul lui, pe când Rebeca2 îl îndrăgea pe Iacov. 1 Cap.27.19,25,31. 2 Cap.27.6. 29. Odată, pe când Iacov gătea o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp, frânt de oboseală1. 1 Esau tocmai îl asasinase pe Nimrod (și îi luase haina făcută din hainele din piele făcute de Dumnezeu lui Adam și Eva), iar oamenii acestuia îl hăituiau. C.Dr.27.7-14. Ios.10.13. 30. Şi Esau i-a zis lui Iacov: „Dă-mi și mie să mănânc din ciorba aceea roşiatică, fiindcă sunt frânt de oboseală.” De aceea Lui Esau i s-a mai dat numele Edom1. 1 Roșu 31. Iacov i-a răspuns: „Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut!” 32. Esau a zis: „Iată că sunt la poarta morții, la ce-mi mai folosește dreptul acesta de întâi născut?” 33. Şi Iacov a zis: „Mai întâi jură-mi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut1 dreptul de întâi născut lui Iacov. 1 Evr.12.16. 34. Apoi Iacov i-a dat lui Esau niște pâine şi din ciorba de linte. El a mâncat şi a băut1, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut. 1 Ecl.8.15. Isa.22.13. 1Cor.15.32.
Isaac în țara filistenilor. Legământul cu Abimalec. 26 1. În ţară a venit o foamete, nu cea de dinainte1, care fusese pe vremea lui Avraam, iar Isaac s-a dus la Abimelec2, regele filistenilor, la Gherar. 1 Cap.12.10. 2 Cap.20.2. 2. Dar Domnul1 i S-a arătat lui Isaac şi i-a zis: „Nu te duce în Egipt, ci rămâi2 în această ţara, după cum ți-am poruncit. 1 Iehova 2 Cap.12.1. 3. Stai1 aici, iar Eu voi2 fi cu tine şi te3 voi binecuvânta, căci4 toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi urmașilor tăi, și astfel voi împlini jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Avraam.” 1 Cap.20.1. Ps.39.12. Evr.11.9. 2 Cap.28.15. Cap.12.2. 3 Cap.13.15;15.18. 4 Cap.22.16. Ps.105.9. 4. Îţi voi1 face urmașii la fel de numeroși precum stelele cerului și le voi da toate aceste ţinuturi, iar toate neamurile pământului vor fi binecuvântate prin urmașii2 tăi, 1 Cap.15.5;22.17. 2 Cap.12.3;22.18. 5. pentru că Avraam1 a ascultat glasul Meu şi a păzit principiile, poruncile şi legile Mele.” 1 Cap.22.16,18. 6. Isaac locuia în Gherar. 7. Când oamenii locului îl întrebau cu privire la soția lui, el1 răspundea: „Este sora mea.” El se temea2 să le spună că este soția lui, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, căci Rebeca3 era încântătoare. 1 Cap.12.13;20.2,13. 2 Prov.29.25. 3 Cap.24.16. 8. Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, l-a văzut pe Isaac jucându-se cu soția sa, Rebeca.
Pag. 28 GENEZA (FACEREA) Cap. 26
9. Abimelec l-a convocat pe Isaac şi i-a zis: „Nu mai încape nicio îndoială că e soția ta. De ce ai zis: „Este sora mea”? Isaac i-a răspuns: „Am zis aşa, ca să nu mor din cauza ei.” 10. Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca cineva din popor să se culce cu soția ta şi ne-ai fi1 făcut vinovaţi.” 1 Cap.20.9. 11. Din acest motiv, Abimelec a dat următoarea poruncă întregului popor: „Oricine se va atinge1 de acest om și de soția lui va fi omorât.” 1 Ps.105.15.
Averea lui Isaac și certurile. 12. Isaac a semănat în acel ținut şi a strâns rod însutit1. Domnul2 l-a binecuvântat3, 1 Mat.13.8. Mar.4.8. 2 Iehova 3 Vers.3. Cap.24.1,35. Iov42.12. 13. și el a ajuns din ce în ce mai bogat1, până ce a ajuns cu adevărat foarte prosper. 1 Cap.24.35. Ps.112.3. Prov.10.22. 14. El avea cirezi şi turme, dar şi un mare număr de slujitori, astfel că filistenii îl invidiau1. 1 Cap.37.11. Ecl.4.4. 15. Ei au astupat cu pământ toate fântânile pe care1 le săpaseră slujitorii tatălui său Avraam, pe vremea când acesta încă mai trăia. 1 Cap.21.30. 16. Iar Abimelec i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns1 mult mai puternic decât noi.” 1 Exod.1.9. 17. Isaac a plecat de acolo în valea Gherar și s-a stabilit acolo. 18. El a săpat din nou fântânile săpate pe vremea tatălui său, fântâni astupate de filisteni după moartea lui Avraam. El le-a pus acestora aceleași nume1 pe care le pusese și tatăl său. 1 Cap.21.31. 19. Slujitorii lui Isaac au mai săpat și în alt loc, tot în valea Gherar, şi au dat acolo peste un izvor, 20. dar păstorii din Gherar s-au luat la ceartă1 cu păstorii lui Isaac, zicând: „Aceste ape sunt ale noastre.” Așa că el a pus acelei fântâni numele Esec2, pentru că se certaseră pe ea. 1 Cap.21.25. 2 Ceartă 21. Apoi au săpat o altă fântână, dar și pentru aceasta s-a iscat gâlceavă, de aceea el a numit-o Sitna1 1 Gâlceavă 22. Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, şi de aceea el a numit-o Rehobot1, „căci”, a zis el, „Acum Domnul2 ne-a făcut loc și vom fi roditori3 în ținut.” 1 Lărgime/Loc larg 2 Iehova 3 Cap.17.6;28.3;41.52. Exod.1.7. 23. De acolo a plecat înspre nord, la Beer-Şeba, 24. iar în aceeași noapte Domnul1 i S-a arătat şi i-a zis: „Eu2 sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam, așa că nu te teme3, pentru că sunt4 cu tine. Eu te voi binecuvânta şi-ţi voi înmulţi urmașii datorită slujitorului Meu, Avraam.” 1 Iehova 2 Cap.17.7;24.12;28.13. Exod.3.6. Fapt.7.32. 3 Cap.15.1. 4 Vers.3,4. 25. Isaac a zidit1 acolo un altar, a chemat2 Numele Domnului3 şi şi-a întins cortul acolo, iar slujitorii lui Isaac au săpat acolo o fântână. 1 Cap.12.7;13.18. 2 Ps.116.17. 3 Iehova 26. Abimelec a venit la el din Gherar, împreună cu sfetnicul său Ahuzat, dar şi cu Picol1, comandantul oştirii sale. 1 Cap.21.22. 27. Isaac le-a zis: „De ce veniţi la mine, voi1, care m-ați urât şi m-aţi alungat2 dintre voi?” 1 Jud.11.7. 2 Vers.16. 28. Ei i-au răspuns: „Ne-am dat seama că Domnul1 este2 cu tine, și ne-am gândit că ar trebui să încheiem un legământ. De aceea zicem: „Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine! 1 Iehova 2 Cap.21.22,23. 29. Tu nu ne vei face nici un rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine. Noi am fost întotdeauna gata să-ți facem numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace, iar acum1 eşti binecuvântat de Domnul2.” 1 Cap.24.31. Ps.115.15. 2 Iehova 30. Apoi Isaac1 a dat un banchet, iar ei au mâncat şi au băut. 1 Cap.19.3. 31. A doua zi, în zori, ei au încheiat jurământul1, iar după ce Isaac le-a urat drum bun, ei au plecat de la el în pace. 1 Cap.21.31. 32. Apoi, în aceeaşi zi, slujitorii lui Isaac au venit și l-au anunțat despre fântâna pe care o săpaseră. Ei au zis: „Am dat de apă!” 33. El a numit fântâna Şiba1; iată de ce orașul se numește Beer-Şeba2 până în ziua de azi. 1 Jurământ 2 Cap.21.31.
Prima căsătorie a lui Esau. 34. La vârsta de patruzeci1 de ani, Esau și-a mai luat două soții: pe Iudita, fata hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata hetitului Elon, 1 Cap.36.2. 35. însă ele1 au fost o sursă de mare amărăciune între Isaac şi Rebeca. 1 Cap.27.46;28.1,8.
Pag. 29 GENEZA (FACEREA) Cap. 27
Binecuvântarea lui Esau. 27 1. Când a îmbătrânit, iar ochii1 îi slăbiseră atât de mult, încât nu mai vedea. Isaac l-a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare: „Fiule!” Acesta a răspuns: „Iată-mă!” 1 Cap.48.10. 1Sam.3.2. 2. Isaac a zis: „Iată că am îmbătrânit şi1 pot să mor oricând. 1 Prov.27.1. Iac.4.14. 3. Așa1 că ia-ţi armele, tolba cu săgeți şi arcul, du-te la câmp, adu ceva vânat, 1 Cap.25.27,28. 4. și pregătește-mi o mâncare, așa cum îmi place mie. Apoi adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvântez1 eu însumi înainte să mor.” 1 Vers.27. Cap.48.9,15;49.28. Deut.33.1. 5. Rebeca a tras cu urechea la ce-i spunea Isaac fiului său, Esau. Şi Esau s-a dus pe teren, ca să prindă ceva vânat şi să i-l aducă. 6. Atunci Rebeca i-a zis fiului său Iacov: „Iată că l-am auzit pe tatăl tău vorbindu-i astfel fratelui tău Esau: 7. „Adu-mi ceva vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, iar eu te voi binecuvânta înaintea Domnului1, înainte să mor.” 1 Iehova 8. De aceea, fiule, ascultă-mă1 şi fă precum îți spun. 1 Vers.13. 9. Du-te și alege din turmă doi iezi tineri, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare1 gustoasă, așa cum îi place lui, 1 Vers.4. 10. iar tu o vei duce tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze1 pe tine înainte să moară.” 1 Vers.4. 11. Însă Iacov i-a răspuns mamei sale: „Dar fratele meu Esau1 este păros, pe când eu am pielea netedă. 1 Cap.25.25. 12. Poate că tatăl meu mă va pipăi1 şi voi trece drept mincinos înaintea lui, iar în loc de binecuvântare, voi atrage asupra mea un blestem2.” 1 Vers.22. 2 Cap.9.25. Deut.27.18. 13. Mama sa i-a zis: „Fiule, acel blestem să cadă peste mine1! Tu ascultă-mă şi adu-mi iezii.” 1 Cap.43.9. 1Sam.25.24. 2Sam.14.9. Mat.27.25. 14. Iacov s-a dus după iezi şi i-a adus mamei sale, care1 a făcut o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său. 1 Vers.4,9. 15. După aceea, Rebeca a luat dintre hainele fiului ei cel mare Esau pe cele mai bune1 din casă, şi l-a îmbrăcat cu ele pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 1 Vers.27. 16. Ea I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau netede. 17. Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18. iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis: „Tată!” Isaac a răspuns: „Iată-mă! Care eşti, fiule?” 19. Iacov a răspuns: „Sunt Esau, întâiul tău născut, și am făcut ce mi-ai cerut. Așa că scoală-te, şezi la masă și mănâncă din vânatul meu, ca apoi să mă binecuvântezi1.” 1 Vers.4. 20. Isaac l-a zis întrebat: „Cum de-ai găsit vânat atât de repede, fiule?” Iacov a răspuns: „Domnul1, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale.” 1 Iehova 21. Atunci Isaac i-a zis lui Iacov: „Apropie-te să te pipăi1, fiule, ca să-mi dau seama dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu.” 1 Vers.12. 22. Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi și-a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.” 23. El nu l-a recunoscut pe Iacov, căci mâinile îi erau păroase1, la fel ca mâinile fratelui său Esau, așa că l-a binecuvântat. 1 Vers.16. 24. Isaac l-a mai întrebat încă o dată: „Ești tu cu adevărat fiul meu Esau?” Iacov a răspuns: „Da, eu sunt.” 25. Atunci Isaac i-a zis: „Adu-mi să mănânc din vânat, fiul meu, ca să te1 binecuvântez.” Iacov i-a adus mâncarea, iar el a mâncat, apoi i-a adus şi vin, iar el a băut și vinul. 1 Vers.4. 26. Atunci tatăl său i-a zis: „Acum apropie-te şi sărută-mă, fiule.” 27. Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Atunci Isaac a simţit mirosul hainelor lui, apoi l-a binecuvântat, zicând: „Iată, mirosul1 fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul2. 1 Osea14.6. 2 Iehova 28. Să-ţi dea1 Dumnezeu roua2 din Cer şi bogățiile3 pământului, grâu şi vin4 din belşug! 1 Evr.11.20. 2 Deut.33.13,28. 2Sam.1.21. 3 Cap.45.18. 4 Deut.33.28. 29. Popoare să-ți slujească1, şi neamuri să se plece înaintea ta! Să stăpânești peste fraţii tăi, iar fiii2 mamei tale să se plece înaintea ta! Blestemați3 să fie cei te vor blestema, dar o binecuvântare să fie pe cine te va binecuvânta.” 1 Cap.9.25;25.23. 2 Cap.49.8. 3 Cap.12.3. Num.24.9.
Pag. 30 GENEZA (FACEREA) Cap. 27, 28
30. Isaac tocmai îl binecuvântase pe Iacov, iar acesta abia plecase Iacov de la tatăl său, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31. El a gătit de asemenea o mâncare gustoasă, pe care i-a adus-o tatălui său. El a zis: „Tată, vino şi mănâncă1 ceva din vânatul pe care ți l-am pregătit, ca să mă binecuvântezi!” 1 Vers.4. 32. Tatăl său Isaac l-a întrebat: „Tu cine eşti?” El a răspuns: „Eu sunt fiul tău, cel dintâi născut, Esau.” 33. Isaac s-a cutremurat din toată ființa lui şi a zis: „Cine este atunci cel care s-a dus la vânătoare și mi-a adus ce-a gătit înainte să vii tu și eu l-am binecuvântat? Dar el, de aceea, va rămâne1 binecuvântat.” 1 Cap.28.3,4. Rom.11.29. 34. Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos ţipete puternice1, dar pline de amărăciune, şi i-a zis tatălui său: „Tată, binecuvântează-mă şi pe mine!” 1 Evr.12.17. 35. Dar Isaac a zis: „Fratele tău a venit plin de viclenie la mine şi ţi-a luat binecuvântarea.” 36. Esau a zis: „Așa este, nu degeaba-l1 cheamă Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mai întâi mi-a luat2 dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea!” Apoi a adăugat: „Dar pentru mine n-ai păstrat nici o binecuvântare?” 1 Cap.25.26. 2 Cap.25.33. 37. Isaac a răspuns: „Iată, l-am făcut stăpân1 peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am ajutat cu grâu2 şi vin din belşug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” 1 2Sam.8.14. Vers.29. 2 Vers.28. 38. Esau a întrebat: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântă-mă şi pe mine!” Apoi și-a ridicat glasul şi a plâns amarnic, 1 Evr.12.17. 39. iar tatăl său Isaac i-a răspuns astfel: „Iată! Locuinţa ta1 va fi lipsită2 de grăsimea pământului şi de roua Cerului de sus. 1 Vers.28. Evr.11.20. 2 va fi departe 40. Tu vei trăi din sabie şi-i1 vei sluji fratelui tău. Dar va veni vremea când2 te vei răscula și vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!” 1 Cap.35.23. 2Sam.8.14. Obad.18-20. 2 2Regi8.20. 41. Esau a prins ură1 pe Iacov, din pricina binecuvântării pe care acesta o primise da la tatăl său, și și-a zis:: „Zilele2 de jale pentru tatăl meu sunt aproape, dar apoi îl3 voi omorî pe fratele meu, Iacov.” 1 Cap.37.4,8. 2 Cap.50.3,4,10. 3 Obad.10. 42. Când a aflat despre planul lui Esau, fiul ei cel mai mare, Rebeca a trimis imediat după Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune1 pe tine, vrea să te omoare. 1 Ps.64.5. 43. De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi imediat la fratele meu Laban, în1 Haran, 1 Cap.11.31. 44. şi rămâi la el pentru o vreme, până se va potoli ura fratelui tău, 45. până se va potoli mânia fratelui tău, iar va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme, iar tu vei veni înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi într-o singură zi?” 46. Rebeca a zis lui Isaac: „Sunt1 dezgustată din cauza acestor fete ale lui Het. Dacă și Iacov2 îți va lua o asemenea soție dintre fetele acestei ţări, o hitită ca acestea, ce rost mai are să trăiesc?” 1 Cap.26.35;28.8. 2 Cap.24.3.
Fuga lui Iacov în Mesopotamia. 28 1. Isaac l-a chemat pe Iacov, iar după ce l-a binecuvântat1, i-a dat următoarele instrucțiuni: „Să2 nu-ţi iei soție dintre fetele lui Canaan, 1 Cap.27.33. 2 Cap.24.3. 2. ci1 du-te imediat în Padan-Aram2, în casa lui Betuel3, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soție dintre fetele lui Laban4, fratele mamei tale. 1 Osea12.12. 2 Cap.25.20. 3 Cap.22.23. 4 Cap.24.29. 3. Dumnezeul1 cel Atotputernic2 să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulțime de popoare!” 1 El-Șadai 2 Cap.17.1,6. 4. El să-ţi dea binecuvântarea1 lui Avraam, ţie şi urmașilor tăi, ca să iei în stăpânire ţara în care locuieşti2 acum ca străin, țara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.” 1 Cap.12.2. 2 Cap.17.8. 5. Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov, care s-a dus în Syro-Mesopotamia, la Laban, fiul sirianului Betuel și frate al Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.
Pag. 31 GENEZA (FACEREA) Cap. 28, 29
Esau își mai ia o soție. 6. Esau a auzit că Isaac îl binecuvântase pe Iacov şi-l trimisese în Syro-Mesopotamia, ca să-şi ia o soție de acolo, dar şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a dat acest ordin: „Să nu-ţi iei soție dintre fetele lui Canaan”, 7. și că Iacov ascultase de tatăl şi de mama lui şi plecase în Syro-Mesopotamia. 8. Esau a înţeles1 astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac, 1 Cap.24.3;26.35. 9. așa că s-a dus la ișmaeliți și și-a mai luat o soție, pe lângă soțiile pe care le avea, anume pe Mahalat1, sora lui Nabaiot2 și fiica lui Ișmael, fiul lui Avraam. 1 Cap.36.3. 2 Cap.25.13.
Scara Cerului. 10. Iacov a plecat din Beer-Şeba1 şi s-a îndreptat spre Haran2. 1 Osea12.12. 2 Fapt.7.2. 11. Pe drum el a ajuns într-un loc oarecare, unde a trebuit să rămână peste noapte, pentru că soarele asfinţise. El a luat o piatră, și-a pus-o sub cap drept pernă şi s-a culcat. 12. Acolo el a visat1 o scară care se sprijinea de pământ și al cărei vârf ajungea până la Cer, iar Îngeri2 ai lui Dumnezeu urcau şi coborau pe acea scară. 1 Cap.41.1. Iov33.15. 2 Ioan1.51. Evr.1.14. 13. Şi Domnul1, care stătea2 lângă scară, a zis: „Eu3 sunt Domnul4, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul4 pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmașilor tăi. 1,4 Iehova 2 Cap.35.1;48.3. deasupra ei 3 Cap.26.24. 5 Cap.13.15;35.12. 14. Ei vor fi ca pulberea1 pământului de mulți, tu te vei întinde2 spre apus şi spre răsărit, spre nord și spre sud, iar toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin urmașii tăi. 1 Cap.13.16. 2 Cap.13.14. Deut.12.20. 15. Iată, Eu1 sunt cu tine, te voi păzi2 pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce3 înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi4, până5 nu voi aduce la îndeplinire ceea ce ți-am promis.” 1 Cap.12.3;18.18;22.18;26.4. 2 Vers.20,21. Cap.26.24;31.3. 3 Cap.48.16. Ps.121.5,7,8. 4Cap.35.6. 5 Deut.31.6,8. Ios.1.5. 1Regi8.57. Evr.13.5. 16. Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Fără îndoială că Domnul1 este în acest loc2, iar eu n-am ştiut.” 1 Iehova 2 Num.23.19. 17. Apoi i s-a făcut frică şi a zis: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta Cerului!” 18. În zori, când s-a sculat din somn, Iacov a luat piatra pe care își odihnise capul, a pus-o ca stâlp1 sfânt de aducere aminte şi a turnat2 ulei pe vârful ei. 1 Exod.3.5. Ios.5.15. 2 Cap.31.13,45;35.14. 19. El a dat acelui loc1 numele Betel2, deși anterior numele orașului era Luz. 1 Lev.8.10-12. Num.7.1. 2 Casa lui Dumnezeu 20. Apoi Iacov1 a făcut acest jurământ: „Dacă2 Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac și dacă îmi va da mâncare3 să mănânc şi haine să mă îmbrac 1 Jud.1.23,26. Osea4.15. 2 Cap.31.13. Jud.11.30. 2Sam.15.8. 3 Vers.15. 21. astfel încât să mă întorc1 în pace în casa tatălui meu, atunci2 Domnul3 va fi Dumnezeul meu, 1 1Tim.6.8. 2 Jud.11.31. 2Sam.19.24,30. 3 Iehova 22. iar această piatră pe care am pus-o ca stâlp sfânt de aducere aminte, va fi o casă a lui Dumnezeu1. Și din tot ce-mi vei da eu îţi voi da a zecea parte2.” 1 Deut.26.17. 2Sam.15.8. 2Regi5.17. 2 Cap.35.7,14. Lev.27.30.
Iacov la Laban. 29 1. Iacov și-a continuat călătoria și a ajuns în ţinutul triburilor de la răsărit1. 1 Cap.25.6. 2. El a văzut pe câmpie o fântână, iar lângă ea trei turme de oi, care se odihneau, căci din acea fântâna erau adăpate turmele. Peste gura fântânii era o piatră foarte mare. 3. iar când toate turmele se strângeau acolo; ciobanii dădeau la o parte piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele şi apoi puneau piatra înapoi la locul ei, pe gura fântânii. 4. Iacov i-a întrebat pe aceștia: „Fraţilor, de unde sunteţi?” Ei au răspuns: „Din Haran”. 5. El i-a întrebat: „Îl cunoaşteţi pe Laban, fiul lui Nahor?” Ei au răspuns: „Îl cunoaştem”. 6. Iacov i-a mai întrebat: „Este1 sănătos?” Ei au răspuns: „Este sănătos, dar iată că Rahela2, fiica lui, tocmai vine cu oile.” 1 Cap.43.27. 2 oaie 7. Atunci Iacov a zis: „Iată, soarele este încă sus şi-i prea devreme să strângeţi turmele, așa că adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.”
Pag. 32 GENEZA (FACEREA) Cap. 29, 30
8. Ei au răspuns: „Nu putem, până nu se strâng toate turmele, și abia atunci se dă la o parte piatra de pe gura fântânii şi adăpăm oile.” 9. În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela1 cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 1 Exod.2.16. Rachel 10. Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi turma lui Laban, fratele mamei sale, Iacov s-a apropiat, a dat la o parte1 piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 1 Exod.2.17. 11. Apoi Iacov a sărutat-o1 pe Rahela şi a început să plângă în hohote. 1 Cap.33.4;45.14,15. 12. Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl1 ei și că este fiul Rebecăi. Ea a alergat2 și i-a spus tatălui ei despre aceasta. 1 Cap.13.8;14.14,16. 2 Cap.24.28. 13. Când a auzit de Iacov, fiul surorii sale, Iacov a1 alergat să-l întâmpine. El l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a adus în casa lui. Iacov i-a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 1 Cap.24.29. 14. Apoi Laban i-a zis: „Cu adevărat1, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!” Și Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban. 1 Cap.2.23. Jud.9.2. 2Sam.5.1;19.12,13.
Leea și Rahela. 15. Apoi Laban i-a zis lui Iacov: „Fiindcă eşti rudă cu mine, să-mi slujeşti oare degeaba? Așa că spune-mi care să-ți fie plata” 16. Laban avea două fiice: pe cea mare o chema Leea1, iar pe cea mică Rahela. 1 delicată/plăpândă/sfioasă/naivă 17. Leea era delicată, pe când Rahela era foarte atrăgătoare la trup și frumoasă la faţă, 18. iar Iacov se îndrăgostise de ea. El a zis: „Îţi voi1 sluji şapte ani pentru Rahela, fiica ta mai mică.” 1 Cap.31.41. 2 Sam.3.14. 19. Laban a răspuns: „Mai bine să ţi-o dau ţie, decât s-o dau unui alt bărbat, așa că rămâi cu mine!” 20. Astfel Iacov a slujit1 pentru Rahela şapte ani, dar acești ani i s-au părut ca și cum ar fi fost doar câteva zile, căci era îndrăgostit de fată. 1 Cap.30.26. Osea12.12. 21. După ce au trecut cei șapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soția, căci s-a împlinit vremea s-o cunosc1.” 1 Jud.15.1. 22. Și Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un banchet1. 1 Jud.14.10. Ioan2.1,2. 23. Seara, el a luat-o pe fiica sa Leea şi a dus-o la Iacov, iar el a cunoscut-o. 24. În același timp, Laban i-a dat-o pe slujitoarea sa Zilpa, ca să fie slujitoare fiicei sale, Leea, 25. Dar dimineaţa, iată că era Leea! Atunci Iacov i-a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am slujit oare pentru Rahela? De ce m-ai înşelat?” 26. Laban a răspuns: „Aici, la noi, nu se obișnuiește să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. 27. Împlineşte1 săptămâna nupțială cu Leea, apoi ți-o vom da şi pe cealaltă, dacă-mi slujești pentru ea alți şapte ani.” 1 Jud.14.12. 28. Iacov a făcut întocmai cum i s-a cerut şi a împlinit săptămâna cu Leea, iar Laban i-a dat-o de soție și pe Rahela, fiica sa. 29. În același timp, Laban i-a dat-o pe slujitoarea sa Bilba, ca să fie slujitoare fiicei sale, Rahela 30. Iacov a intrat şi la Rahela, pe care o iubea1 mai mult decât pe Leea, şi a mai slujit la Laban2 încă şapte ani. 1 Vers.20. Deut.21.15. 2 Cap.30.26;31.41. Osea12.12.
Copiii pe care Lea i-a născut lui Iacov. 31. Domnul1 a văzut2 că Leea nu era iubită, așa că a făcut-o3 fertilă, pe când Rahela a rămas stearpă. 1 Iehova 2 Ps.127.3. 3 Cap.30.1. 32. Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu, căruia ea i-a pus numele Ruben1, „căci”, a zis ea, „Domnul2 a văzut3 mâhnirea mea, iar acum bărbatul meu mă va iubi negreşit.” 1 Vedeți! Un fiu! 2 Iehova 3 Exod.3.7;4.31. Deut.26.7. Ps.25.18;106.44. 33. Apoi a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Domnul1 a auzit că nu sunt iubită şi mi l-a dat şi pe acesta.” De aceea i-a pus numele Simeon. 1 Iehova 2 Ascultare/Auzire/Împlinire 34. Și a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta bărbatul meu se va lipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi1. 1 Alipire 35. Și a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul1.” De aceea i-a pus numele Iuda2. Apoi a încetat să mai aibă copii. 1 Iehova 2 Mat.1.2. Lăudat fie Domnul/Iehova
Copiii lui Iacov. 30 1. Și Rahela a văzut că nu i-a născut1 nici un copil lui Iacov, a invidiat-o2 pe sora sa şi i-a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, altfel voi muri!” 1 Cap.29.31. 2 Cap.37.11. Iov5.2. era geloasă 2. Iacov s-a mâniat pe Rahela şi i-a zis: „Sunt eu oare1 în locul lui Dumnezeu, Care te-a oprit să ai copii?” 1 Cap.16.2. 1Sam.1.5. Ps.128.3.
Pag. 33 GENEZA (FACEREA) Cap. 30
3. Ea a zis: „Iat-o pe slujitoarea mea, Bilha1! intră la ea, ca să nască pe genunchii2 mei, iar eu să am3 copii prin ea.” 1 Cap.16.2. 2 Cap.50.23. Iov3.12. 3 Cap.16.2. 4. Şi i-a dat-o de1 soție pe slujitoarea ei, Bilha. Iacov a intrat la ea, 1 Cap.16.3;35.22. 5. iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un fiu. 6. Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate1. El mi-a auzit glasul şi mi-a dăruit un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan2. 1 Ps.35.24;43.1. Plân.3.59. 2 A judecat 7. Bilha, slujitoarea Rahelei, a rămas iar însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. 8. Atunci Rahela a zis: „L-am avut pe Dumnezeu de partea mea împotriva surorii mele şi am biruit.” De aceea i-a pus numele Neftali1. 1 Mat.4.13. Luptele lui Dumnezeu 9. Când a văzut că nu mai naşte, Leea a luat-o pe Zilpa, slujitoarea sa, şi a dat-o1 de soție lui Iacov. 1 Vers.4. 10. Zilpa, slujitoarea Leii, i-a născut un fiu lui Iacov. 11. Leea a zis: „Ce noroc!”. De aceea i-a pus numele Gad1. 1 Noroc 12. Zilpa, slujitoarea Leii, i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. 13. Leea a zis. „Ce fericită sunt, căci femeile mă vor numi1 fericită.” De aceea i-a pus numele Aşer2. 1 Fericit 2 Prov.31.28. Luca1.48. 14. Pe vremea seceratului grâului, Ruben a ieșit pe câmp, a găsit niște mandragore1 pe câmp și le-a adus mamei sale, Leea. Atunci Rahela i-a zis Leei: „Te rog, dă-mi2 și mie din mandragorele fiului tău.” 1 ginseng/fructul iubirii 2 Cap.25.30. 15. Leea i-a răspuns: „Nu-ţi ajunge1 că mi-ai luat bărbatul, mai vrei să-mi iei şi mandragorele fiului meu?” Şi Rahela a zis: „Foarte bine! Poate să se culce cu tine la noapte, în schimbul mandragorelor fiului tău.” 1 Num.16.9,13. 16. Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Leea i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis: „Acum trebuie să te culci cu mine, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.” Astfel, el s-a culcat cu ea în acea noapte. 17. Dumnezeu a ascultat-o pe Leea, care a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al cincilea fiu. 18. Leea a zis: „Dumnezeu M-a răsplătit, căci am dat-o pe slujitoarea mea soțului meu.” De aceea, ea i-a pus numele Isahar1. 1 Răsplată/închiriat/cumpărat 19. Leea a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al şaselea fiu. 20. Ea a zis: „Dumnezeu mi-a făcut un frumos cadou! De această dată bărbatul meu1 va locui cu mine, căci i-am născut şase fii.” De aceea ea i-a pus numele Zabulon2. 1 mă va trata ca pe o prințesă 2 Mat.4.13. Locuință/Prinț 21. Mai târziu ea a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina1. 1 Judecată 22. Dumnezeu Şi-a îndreptat atenția1 spre Rahela, i-a ascultat rugăciunea şi i-a deschis2 pântecul. 1 Cap.8.1. 1Sam.1.19. 2 Cap.29.31. 23. Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Dumnezeu mi-a luat ocara1!” 1 1Sam.1.6. Isa.4.1. Luca1.25. 24. Ea i-a pus numele Iosif1, zicând: „Fie ca Domnul2 să-mi mai adauge încă un fiu!” 1 Adaos 2 Cap.35.17 Iehova
Îmbogățirea lui Iacov. 25. După ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban: „Lasă-mă1 să plec, ca să mă duc2 în casa mea, în ţara mea. 1 Cap.24.54,56. 2 Cap.18.33;31.55. Deut.28.11. 26. Dă-mi soțiile şi copiii, pentru care ţi-am slujit1, ca să pot să plec, căci ştii cât ţi-am slujit.” 1 Cap.29.20,30. 27. Laban i-a răspuns: „Dacă am găsit bunăvoință la tine, te rog să mai rămâi. Desigur că am observat1 că Domnul2 m-a binecuvântat3 datorită ție, 1 Cap.39.3,5. 2 Iehova 3 Cap.16.24. 28. așa că spune-mi plata1, iar eu ți-o voi da.” 1 Cap.29.15. 29. Iacov i-a răspuns: „Ştii1 cum ţi-am slujit şi cât de bine le-au mers animalelor cu mine, 1 Cap.31.6,38-40. Mat.24.45. Tit2.10. 30. căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea s-a înmulțit foarte mult. Domnul1 te-a binecuvântat oriunde m-am dus eu, dar când voi munci2 și pentru familia mea?” 1 Iehova 2 1Tim.5.8. 31. Laban a zis: „Ce să-ţi dau?” Şi Iacov a răspuns: „Nu trebuie să-mi dai nimic. Eu mă învoiesc să-ţi păstoresc și să-ți păzesc turma dacă vei face ceea ce-ți sugerez. 32. Eu voi trece începând de astăzi prin toată turma ta și voi lua toți mieii pestriți și cei cu pete, toți mieii negri și toți iezii cu pete și cei pestriți. Aceasta1 să-mi fie plata. 1 Cap.31.8. 33. Iată cum se va dovedi1 cinstea mea: de acum încolo: când ai să vii să-mi vezi plata, tot ce nu va fi pătat şi pestriţ între capre şi miei, dar și negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.” 1 Ps.37.6
Pag. 34 GENEZA (FACEREA) Cap. 30, 31
34. Laban a zis: „Bine! Fie aşa cum ai zis.” 35. În aceeaşi zi, el a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele pătate şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele şi toţi mieii care erau negri, și le-a dat în grija fiilor săi. 36. Apoi a pus o distanță de trei zile de drum între el şi Iacov, în timp ce Iacov păştea celelalte turme ale lui Laban. 37. Iacov1 a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan, și a despuiat de pe ele fâşii de coajă, astfel încât să se vadă lemnul alb al acestora. 1 Cap.31.9-12. 38. Apoi a pus nuielele pe care le descojise în jgheaburi, adică în adăpători, de unde veneau să bea oile, astfel ca ele să zămislească atunci când veneau să bea. 39. Oile zămisleau uitându-se la nuiele şi făceau miei vărgaţi, pestriţi și cu pete. 40. Apoi Iacov a despărţit mieii aceştia, iar oile lui Laban le-a pus cu fața spre oile negre și pestrițe. El și-a pus deoparte turmele lui, și ca atare nu le-a amestecat cu cele ale lui Laban. 41. Ori de câte ori oile mai tari erau în călduri, Iacov punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, pentru ca ele să zămislească uitându-se la nuiele. 42. Dar când oile erau slabe, el nu punea nuiele, aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov. 43. Și acest om s-a îmbogăţit1 astfel din ce în ce mai mult, el având multe2 turme, slujitori şi slujitoare, cămile şi măgari. 1 Vers.30. 2 Cap.13.2;24.35;26.13,14.
Plecarea lui Iacov în Canaan. 31 1. Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi și-a câștigat toată această bogăție1 din averea tatălui nostru.” 1 Ps.49.16. 2. De asemenea, Iacov a observat1 că Laban nu-l mai privea cu bunăvoință, așa cum2 o făcuse mai înainte. 1 Cap.4.5. 2 Deut.28.54. 3. Atunci Domnul1 i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te2 în ţara strămoșilor tăi şi la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.” 1 Iehova 2 Cap.28.15,20,21;32.9. 4. Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Leea la câmp, la turma lui. 5. El le-a zis: „Am observat1 că tatăl vostru nu mă mai privește cu bunăvoință, așa cum făcea înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost2 cu mine. 1 Vers.2. 2 Vers.3. 6. Voi ştiţi1 că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea, 1 Vers.38-41. Cap.30.29. 7. totuși tatăl vostru m-a înşelat. El mi-a schimbat1 plata de zece ori2, dar Dumnezeu nu i-a îngăduit3 să mă păgubească. 1 Num.14.22. Neem.4.12. Iov19.3. Zah.8.23. 2 Vers.41. 3 Cap.20.6. Ps.105.14. 8. Când zicea: „Plata ta vor fi mieii pestriţi1”, toate oile făceau miei pestriţi, iar când zicea: „Plata ta vor fi mieii bălţaţi”, toate oile făceau miei bălţaţi. 1 Cap.30.32; 9. Astfel, Dumnezeu a luat1 turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie. 1 Vers.1,16. 10. Pe vremea când oile erau în călduri, eu am avut un vis în care am văzut că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau bălţaţi, pestriţi şi cu pete. 11. Şi Îngerul1 lui Dumnezeu mi-a vorbit în vis: „Iacove!” Eu am răspuns: „Iată-mă!” 1 Cap.48.16. 12. El a continuat: „Privește ce se întâmplă: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt bălţaţi, pestriţi şi cu pete; căci am1 văzut tot ce ţi-a făcut Laban. 1 Exod.3.7. 13. Eu sunt Dumnezeul Betelului, loc unde1ai uns un stâlp de aducere aminte și unde Mi-ai făcut un jurământ. Acum, scoală-te2, ieşi imediat din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.” 1 Cap.28.18-20. 2 Vers.3. Cap.32.9. 14. Rahela şi Leea au i-au răspuns şi: „Mai avem noi oare vreo parte1 de moştenire în casa tatălui nostru? 1 Cap.2.24. 15. Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, din moment ce ne-a1 vândut şi a și folosit banii luați pe noi? 1 Cap.29.15,27. 16. De fapt toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, așa că fă tot ce ţi-a spus Dumnezeu.” 17. Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi nevestele călare pe cămile, 18. și-a luat toate turmele şi toate bunurile pe care le agonisise în Padan-Aram, şi a plecat la tatăl său, Isaac, în Canaan. 19. În timp Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat imaginile1 tatălui său. 1 Cap.35.2. terafimii/zeii stranii Ios.10.13. 2Sam.1.18. C.Dr.31.40-50. Ios.10.13
Pag. 35 GENEZA (FACEREA) Cap. 31
20. Astfel, Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă. 21. El a fugit astfel cu tot ce avea, a trecut Râul1 şi s-a îndreptat spre muntele2 Galaad. 1 Eufrat Cap.46.28. 2Regi12.17. Luca9.51,53. 2 ținutul muntos
Laban îl urmărește pe Iacov. 22. După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. 23. Atunci, Laban și-a luat cu el rudele sale1, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns din urmă la muntele Galaad. 1 Cap.13.8. 24. Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis1 şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninți2 cu nimic pe Iacov, nici un cuvânt!” 1 Cap.20.3. Iov33.15. Mat.1.20. 2 Cap.24.50. 25. Când l-a ajuns din urmă, Iacov îşi întinsese cortul pe muntele Gilead, așa că Laban și rudele sale şi-a întins şi el tabăra tot acolo. 26. Apoi Laban i-a zis lui Iacov: „Ce-ai făcut? De ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele1 ca pe nişte prizoniere de război? 1 1Sam.30.2. 27. De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie, în cântece de tamburine și lire. 28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut1 nepoţii şi fiicele! De fapt, te-ai purtat nechibzuit2. 1 Vers.55. Rut1.9,14. 1Regi19.20. Fapt.20.37. 2 1Sam.13.13. 2Cron.16.9. 29. Stă în puterea mea să-ți fac rău, dar Dumnezeul1 tatălui vostru mi-a vorbit azi noapte2 astfel: „Ai grijă să nu-l ameninți cu nimic pe Iacov, nici un cuvânt!” 1 Vers.53. Cap.28.13. 2 Vers.24. 30. Acum ai plecat, pentru că te topeşti de dor după familia tatălui tău, dar de ce mi-ai furat1 imaginile?” 1 Vers.19. Jud.18.24. 31. Iacov i-a răspuns: „Mi-a fost teamă, căci m-am gândit că-mi lua fiicele tale cu forța. 32. Dar la oricine se vor găsi imaginile tale, trebuie să moară1. În faţa rudelor noastre, ca martori, caută în lucrurile mele ce-i al tău și ia-ți înapoi.” Însă Iacov nu ştia că Rahela furase imaginile. 1 Cap.44.9. 33. Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cel al Leii și în cel al celor două slujitoare, dar n-a găsit nimic. După ce a ieșit din cortul Leii, el a intrat în cortul Rahelei. 34. Rahela luase imaginile, le pusese sub samarul cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. 35. Ea a zis tatălui său: „Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot ridica1 înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor.” El a căutat peste tot, dar n-a găsit imaginile. 1 Exod.20.12. Lev.19.32. 36. Apoi Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, zicând: „Care este vina mea? Care este păcatul meu de m-ai urmărit cu atâta înverşunare? 37. Deși mi-ai scormonit toate lucrurile, ai găsit ceva din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, ca să judece ei între noi! 38. Iată, am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. 39. Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate1 de fiare sălbatice, ba chiar eu însumi te-am despăgubit2 pentru ele, fie că erau furate ziua, fie noaptea. 1 Exod.22.10. 2 Exod.22.12. 40. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi. 41. Iată, douăzeci de ani am petrecut în casa ta, ţi-am slujit1 paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, iar tu mi-ai schimbat2 plata de zece ori. 1 Cap.29.27,28. 2 Vers.7. 42. Dacă n-ar fi fost1 cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam, Cel de Care se teme2 Isaac, mi-ai fi dat drumul să plec acasă cu mâinile goale. Dar Dumnezeu3 a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat4 azi noapte.” 1 Ps.124.1,2. 2 Vers.53. Isa.8.13. 3 Cap.29.32. Exod. 3.7. 4 1Cron.12.17. Iuda9. 43. Laban i-a răspuns lui Iacov: „Fetele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turmele aceasta sunt turmele mele, așa că tot ce vezi este al meu. Dar ce pot face eu astăzi pentru fiicele mele, sau pentru copiii pe care i-au născut? 44. Vino să încheiem un legământ1, care să fie mărturie2 între mine şi tine!” 1 Cap.26.28. 2 Ios.24.27. 45. Și Iacov a luat1 o piatră şi a așezat-o în picioare, ca stâlp de aducere aminte. 1 Cap.28.18.
Pag. 36 GENEZA (FACEREA) Cap. 31, 32
46. Laban le-a zis rudelor sale: „Strângeţi niște pietre.” Ei au strâns pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat lângă ea. 47. Laban a numit-o Iegar-Sahaduta1, iar Iacov a numit-o Galed. 1aramaic-Movila mărturiei 2ebr.-Movila mărturiei 48. Și Laban a zis: „Această movilă1 este astăzi martoră între mine şi tine!” De aceea a fost numită Galed. 1Ios.24.27. 49. Ea a mai fost numită şi Miţpa1, pentru că Laban a zis: „Domnul2 să vegheze asupra mea şi asupra ta, chiar dacă vom fi departe unul de celălalt. 1 Jud.11.29. 1Sam.7.5. Turnul de veghe 2 Iehova 50. Dar dacă te vei purta rău cu fiicele mele, sau dacă îți vei mai lua şi alte soții pe lângă fiicele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.” 51. ȘI Laban a continuat: „Iată această movilă şi acest stâlp care au fost ridicate între mine şi tine. 52. Această movilă acest şi acest stâlp să fie martori că nu voi trece la tine peste această movilă ca să-ți fac rău, dar nici tu nu trebuie să treci peste această movilă şi peste acest stâlp ca să-mi faci rău. 53. Și fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece1 între noi.” Și Iacov a jurat2 pe Cel de Care se temea tatăl său Isaac să nu treacă peste această graniță, 1 Cap.16.5. 2 Cap.21.23. Cap.31.42. 54. apoi a adus o jertfă pe munte şi și-a invitat toate rudele să mănânce. Ei au mâncat şi au rămas cu toții toată noaptea pe munte. 55. Laban s-a sculat în zori, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat1, apoi a plecat şi s-a întors2 acasă. 1 Cap.28.1. 2 Cap.18.33. Cap.30.25.
Frica lui Iacov. 32 1. Iacov şi-a continuat călătoria şi s-a întâlnit pe drum cu Îngeri1 ai lui Dumnezeu. 1 Ps.91.11. Evr.1.14. 2. Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este o tabără1 a lui Dumnezeu!”, și a numit acel loc Mahanaim2. 1 Ios.5.14. Ps.103.21;148.2. Luca2.13. 2 Două tabere 3. Iacov a trimis soli înaintea lui la fratele său Esau, în ţinutul Seir1, în teritoriul2 edomiților, 1 Cap.33.14,16. 2 Cap.36.6-8. Deut.2.5. Ios.24.4. 4. El le-a poruncit acestora: „Iată1 ce să-i spuneţi domnului meu Esau: „Aşa vorbeşte slujitorul tău Iacov: „Am locuit la unchiul Laban până de curând; 1 Prov.15.1. 5. am1 dobândit acolo vite, măgari și oi, dar și slujitori şi slujitoare, şi trimit acest mesaj domnului2 meu Esau, ca3 să găsesc bunăvoință la tine.” 1 Cap.30.43. 2 stăpânului 3 Cap.33.8,15. 6. Solii s-au întors înapoi la Iacov şi i-au zis: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, dar el vine1 deja în întâmpinarea ta, împreună cu o armată de patru sute de bărbați.” 1 Cap.33.1. 7. Iacov s-a înspăimântat1 foarte tare în confuzia lui, așa că a împărţit în două tabere atât oamenii pe care-i avea cu el, dar și oile, vitele şi cămilele, 1 Cap.35.3. 8. căci și-a zis: „Dacă Esau va ataca una dintre tabere şi o distruge, cealaltă va supraviețui.”
Rugăciunea lui Iacov. 9. Apoi Iacov1 s-a rugat astfel: „Dumnezeul2 tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Doamne3, Tu4 mi-ai zis: „Întoarce-te în ţara strămoșilor tăi şi la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine”, 1 Ps.50.15. 2 Cap.28.13. 3 Iehova 4 Cap.31.3,13. 10. nu merit toate favorurile1 şi fidelitatea pe care le-ai arătat faţă de slujitorul Tău, căci am trecut Iordanul doar cu toiagul2 meu, iar acum am ajuns să fac două tabere. 1 Cap.24.27. 2 Iov8.7. 11. Te rog Scapă-mă1 din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, căci mă tem că va veni şi ne va omorî pe toți - pe mine, pe mame2 şi pe copii. 1 Ps.59.1,2. 2 Osea10.14. 12. Tu1 mi-ai zis: <Eu Mă voi îngriji ca să prosperi şi voi face ca urmașii tăi să fie la fel de mulți ca nisipul mării, care nu se poate număra.>” 1 Cap.28.13-15.
Iacov încearcă să-l îmblânzească pe Esau. 13. Iacov și-a petrecut noaptea în acel loc și a pregătit din bunurile sale un dar1 pentru fratele său Esau: 1 Cap.43.11. Prov.18.16. 14. două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15. treizeci de cămile care alăptau, împreună cu mânjii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, precum și douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. 16. El le-a dat slujitorilor săi, câte o turmă la fiecare, şi le-a poruncit: „Mergeți înaintea mea şi lăsaţi o distanță între fiecare turmă.”
Pag. 37 GENEZA (FACEREA) Cap. 32, 33
17. El i-a poruncit celui cu prima turmă: „Când îl vei întâlni pe fratele meu Esau, iar el te va întreba: „Al cui eşti? Unde te duci? Şi a cui este această turmă dinaintea ta?”, 18. tu să-i răspunzi: „Sunt ale slujitorului tău Iacov și sunt un dar trimis stăpânului meu Esau, iar el însuşi vine în urma mea.” 19. Iacov le-a poruncit celui de al doilea, celui de al treilea şi tuturor celor ce mânau turmele: „Să-i spuneți același lucru lui Esau, când îl veţi întâlni. 20. De asemenea, să-i spuneţi: „Iată, slujitorul tău, Iacov, vine şi el în urma noastră.” Și toate acestea, căci Iacov îşi zicea: „Îl voi potoli1 cu darurile acestea, care merg înaintea mea, iar când îl voi vedea faţă în faţă, poate că mă va primi cu bunăvoinţă.” 1 Prov.21.14. 21. Astfel darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în acea noapte în tabără. 22. În aceeași noapte el s-a sculat, și-a luat cele două soții, cele două slujitoare şi cei unsprezece copii şi a trecut1 vadul Iaboc. 1 Deut.3.16. 23. După ce i-a trecut pârâul, împreună cu toate bunurile pe care le avea,
Lupta lui Iacov. Numele îi este schimbat în Israel. 24. Iacov a rămas singur, iar un Bărbat1 s-a luptat2 cu el până la ivirea zorilor. 1 Vers.28, Osea12.3 Dumnezeu Osea12.4, Efes.6.12. O Ființă/Un Înger 25. Văzând că nu-l poate birui, Bărbatul l-a lovit pe Iacov în mușchiul1 de la șold, astfel încât aceasta2 a sărit de la locul lui. 1 spata/mușchiul sciatic 2 Mat.26.41. 2Cor.12.7. 26. Apoi1 a zis: „Lasă-Mă să plec, pentru că se ivesc zorile.” Însă Iacov I-a răspuns: „Nu Te2 voi lasă să pleci până nu mă vei binecuvânta.” 1 Luca24.28. 2 Osea12.4. 27. Dar El i-a zis: „Care îţi este numele?” El a răspuns: „Iacov”. 28. Atunci acel Bărbat i-a zis: „Numele1 tău nu va mai fi Iacov, ci Israel2, căci te-ai luptat3 cu Dumnezeu şi cu muritori4 şi ai învins.” 1 Cap.35.10. 2Regi17.34. 2 Cel ce luptă cu Dumnezeu/(fig.)Prinț al lui Dumnezeu/ luptător 3 Osea12.3,4. 4 Cap. 25.31;27.33; 29. Iacov I-a întrebat: „Spune-mi Numele Tău, Te rog” El a replicat: „De ce1 Mă întrebi Care este Numele Meu?”, dar l-a binecuvântat acolo. 1 Jud.13.18. 30. Iacov a pus acelui loc numele Peniel1, „căci”, a zis el, „L-am2 văzut pe Dumnezeu faţă-n faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruțată.” 1 Fața lui Dumnezeu 2 Cap.16.13. Exod.24.11;33.20. Deut.5.24. Jud.6.22;13.22. Isa.6.5. 31. Răsărea soarele atunci când Iacov a trecut prin Peniel, şchiopătând însă din cauza coapsei. 32. Iată de ce, până în ziua de azi, izraeliţii nu mănâncă mușchiul de pe șold, tocmai pentru că acolo l-a lovit Cel ce s-a luptat cu Iacov.
Împăcarea lui Iacov cu Esau. 33 1. Și Iacov și-a ridicat ochii și l-a văzut pe Esau1 venind împreună cu patru sute de bărbați. Atunci el și-a împărţit copiii între Lea, Rahela şi cele două slujitoare, 1 Cap.32.6. 2. le-a pus în frunte pe cele două slujitoare împreună cu copiii lor, apoi pe Leea împreună cu copiii ei, iar la urmă de tot pe Rahela cu Iosif. 3. El însuşi s-a așezat în fruntea lor și s-a plecat1 până la pământ de şapte ori în timp ce se apropia de fratele său. 1 Cap.18.2;42.6;43.26. 4. Dar Esau1 a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrăţişat, și-a pus mâinile2 în jurul gâtului său, l-a sărutat, apoi au plâns împreună. 1 Cap.32.28. 2 Cap.45.14,15. 5. Apoi Esau și-a ridicat ochii și a văzut femeile şi copiii, şi a întrebat: „Cine sunt cei care vin în urma ta?” Iacov a răspuns: „Sunt copiii1 cu care Dumnezeu l-a binecuvântat pe slujitorul tău.” 1 Cap.48.9. Ps.127.3. Isa.8.18. 6. Slujitoarele și copiii lor s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui Esau. 7. De asemenea, Leea şi copiii ei s-au apropiat şi s-au plecat înaintea lui, iar în cele din urmă s-au apropiat și Iosif şi Rahela şi s-au plecat și ei înaintea lui. 8. Esau a zis: „Ce-ai de gând să faci cu toată1 turma pe care am întâlnit-o?” Şi Iacov a răspuns: „Aș dori să capăt2 bunăvoință la stăpânul meu.” 1 Cap.32.16. 2 Cap.32.5. 9. Esau a zis: „Frate, eu am din belşug, păstrează ce este al tău.” 10. Dar Iacov a replicat: „Nu; te rog! Dacă am căpătat bunăvoință la tine, primeşte darul meu; căci1, atunci când ți-am văzut fața, parcă am văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 1 Cap.43.3. 2Sam.3.13;14.24,28,32. Mat.18.10. 11. Așa că te rog să primești darul1 meu, care ți-a fost adus, căci Dumnezeu a fost bun cu mine și am de toate.” Astfel a insistat2 el, iar Esau a acceptat. 1 Jud.1.15. 1Sam.25.27;30.26. 2Regi5.15. 2 2Regi5.23.
Pag. 38 GENEZA (FACEREA) Cap. 33, 34
12. Esau a zis: „Hai să pornim și să ne continuăm călătoria împreună, iar eu voi merge cu viteza cu care mergi tu.” 13. Însă Iacov i-a răspuns: „Stăpânul meu vede că copiii sunt plăpânzi şi am oi şi vaci care alăptează; dacă le-am grăbi la drum o singură zi, toate ar muri. 14. Așadar, stăpânul meu s-o ia înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet pe urmele tale, la pas cu turma, care este înaintea mea, dar şi la pas cu copiii, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.1” 1 Cap.32.3. 15. Esau i-a zis: „Vreau să las cu tine măcar o parte dintre oamenii mei.” Şi Iacov a răspuns: „Dar, de ce? Mi-este de ajuns să capăt bunăvoință1 în ochii stăpânului meu!” 1 Cap.34.11;47.25. Rut2.13.
Iacov se stabilește în Sihem. 16. În aceeaşi zi, Esau a plecat înapoi spre Seir. 17. Însă Iacov a plecat spre Sucot1. El și-a zidit acolo o casă şi a făcut saivane pentru turme. De aceea s-a dat acelui loc numele Sucot2. 1 Ios.13.27. Jud.8.5. Ps.60.6. 2 Ioan3.23. adăposturi/colibe 18. La întoarcerea din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în orașul Sihem1, care se află în Canaan, şi și-a așezat tabăra în fața orașului. 1 Ios.24.1. Jud.9.1. Sicem/Șecem/Șehem/Șalem/Salem 19. El a cumpărat1 partea de ogor, pe care îşi întinsese cortul, de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de oi2. 1 Ios.24.32. Ioan4.5. 2 cu o sută de monede de argint (chesita) 20. Apoi a ridicat acolo un altar, pe care l-a numit1 El-Elohe-Israel. 1 Cap.35.7. Iehova este Dumnezeul lui Israel
Dina și Sihem. 34 1. Dina1, fiica pe care Leea i-o născuse lui Iacov, s-a dus2 în oraș să le vadă pe fetele ținutului, 1 Cap.30.21. 2 Tit2.5. 2. iar Sihem, fiul hevitului Hamor, prințul ţinutului, a văzut-o, a luat-o2 cu forța, a violat-o şi a înjosit-o. 1 Cap.6.2. Jud.14.1. 2 Cap.20.2. 3. Dar apoi s-a îndrăgostit din toată ființa lui de Dina, fata lui Iacov, a îndrăgit-o şi a căutat s-o liniştească. 4. După aceea Sihem i-a zis1 tatălui său, Hamor: „Ia-mi această fată de soție!” 1 Jud.14.2. 5. Iacov a aflat că Sihem o dezonorase pe fiica sa, Dina, dar pentru că fiii săi erau pe câmp cu turmele la păşune, el n-a zis nimic1 până la întoarcerea lor acasă. 1 1Sam.10.27. 2Sam.13.22. 6. Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacov să stea de vorbă cu el. 7. Imediat ce au auzit despre cele întâmplate, fiii lui Iacov s-au întors de pe câmp. Ei erau supărați şi foarte mânioși1, pentru că Sihem, culcându-se cu fiica lui Iacov, săvârşise2 un lucru de neacceptat3 în Israel. 1 Cap.49.7. 2Sam.13.21. 2 Ios.7.15. Jud.20.6. 3 Deut.23.17. 2Sam.13.12. 8. Hamor le-a vorbit astfel: „Fiul meu, Sihem, s-a îndrăgostit de această fată, așa că vă rog să i-o dați de soție. 9. Aliați-vă prin încuscrire cu noi: voi ne veți da fiicele voastre, iar voi veți lua fiicele noastre. 10. Stabiliți-vă la noi. Tot ţinutul1 este înaintea voastră, rămâneţi aici, faceţi negoţ2 şi cumpăraţi3 pământuri în el.” 1 Cap.13.9;20.15. 2 Cap.42.34. 3 Cap.47.27. 11. Sihem le-a zis tatălui şi fraţilor Dinei: „Aș dori să capăt bunăvoință la voi, şi vă voi da orice veţi cere. 12. Cereţi-mi o zestre1 cât de mare şi cât de multe daruri, iar eu vă voi da orice-mi veţi cere, doar daţi-mi fata de soție.” 1 Exod.22.16,17. Deut.22.29. 1Sam.18.25. 13. Fiii lui Iacov le-au răspuns cu viclenie1 lui Sihem şi tatălui său, Hamor, pentru că Sihem o dezonorase pe sora lor, Dina. 1 2Sam.13.24. 14. Ei le-au zis: „Este un lucru pe care nu-l putem face, să dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, căci1 aceasta ar fi o ocară pentru noi. 1 Ios.5.9. 15. Noi vom fi de acord, doar dacă vă faceţi şi voi ca noi, adică doar dacă orice parte bărbătească dintre voi va fi circumcis. 16. Apoi vă vom da fiicele noastre şi le vom lua pentru noi pe fiicele voastre, vom locui împreună şi vom alcătui un singur popor. 17. Dar dacă nu să ne ascultaţi și nu vă circumcideți, noi ne vom lua fata înapoi şi vom pleca.” 18. Lui Hamor şi lui Sihem, fiul acestuia, li s-a părut rezonabilă această cerere. 19. Tânărul, care era1 cel mai influent în familia tatălui său, n-a întârziat să facă acest lucru pe loc, căci era îndrăgostit de fiica lui Iacov. 1 1Cron.4.9. 20. Apoi Hamor, împreună cu fiul său Sihem, s-au dus la poarta orașului şi au vorbit astfel concitadinilor lor:
Pag. 39 GENEZA (FACEREA) Cap. 34, 35
21. „Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi, deci să rămână în ţinut şi să facă negoţ, căci ţinutul este destul de mare și pentru ei. Noi vom lua de soții fetele lor şi le vom da de soții fetele noastre. 22. Dar acești oameni vor să locuiască împreună cu noi și să alcătuim un singur popor, doar dacă orice parte bărbătească dintre noi va fi circumcis, la fel ca ei. 23. Vitele, averile şi toate turmele lor nu vor fi atunci ale noastre? Așadar, să primim ce cer ei, ca să rămână cu noi.” 24. Toţi cei care erau la poarta orașului1 au ascultat de Hamor şi de fiul său, Sihem, şi astfel toţi bărbaţii care veniseră acolo au fost circumciși. 1 Cap.23.10. 25. A treia zi, pe când sufereau ei încă, doi dintre fiii lui Iacov, Simeon1 şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat săbiile, au atacat orașul care se credea în siguranță, şi i-au omorât pe toţi bărbaţii. 1 Cap.49.5-7. 26. Ei i-au omorât cu săbiile pe Hamor şi pe fiul său, Sihem; au luat-o pe Dina din casa lui Sihem şi au plecat. 27. Apoi fiii lui Iacov s-au aruncat asupra răniţilor şi au jefuit orașul în care sora lor a fost deflorată. 28. Ei le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în oraș şi tot ce era pe câmp. 29. Ca pradă de război ei au luat toate bunurile, copiii şi nevestele, şi au jefuit tot ce au găsit în case. 30. Atunci Iacov le-a zis lui Simeon şi lui Levi: „M-aţi nenorocit, făcându-mă1 să fiu urât de cananiţi şi periziți, locuitorii ținutului. Eu am la îndemână doar puțini2 oameni, iar ei se vor strânge împotriva mea și mă vor omorî, astfel încât voi fi nimicit împreună cu toată familia mea.” 1 Exod.5.21. 1Sam.13.4. 2 Deut.4.27. Ps.105.12. 31. Ei au răspuns: „Dar se cuvenea oare ca ei să se poarte cu sora noastră ca și cu o prostituată?”
Iacov la Betel. 35 1. Și Dumnezeu i-a vorbit lui Iacov astfel: „Scoală-te, du-te la Betel1, locuieşte acolo şi ridică un altar pentru Dumnezeul Care2 ţi S-a arătat când3 fugeai de fratele tău, Esau.” 1 Cap.28.19. 2 Cap.28.13. 3 Cap.27.43. 2. Iacov le-a zis celor din familia1 lui şi tuturor celor care erau cu el: „Distrugeţi zeii stranii2 pe care i-ați adus cu voi, curăţaţivă3 şi puneţi-vă haine curate, 1 Cap.18.19. Ios.24.15. 2 Cap.31.19,30-35. Ios.24.2,23. 1Sam.7.3. C.Dr.Cap.31.40-50. 3 Exod.19.10. 3. ca să ne sculăm şi să mergem la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului Care1 mi-a răspuns în ziua necazului meu, şi2 Care a fost cu mine în toate călătoriile pe care le-am făcut.” 1 Cap.32.7,24. 2 Cap.28.20;31.3,42. 4. Ei i-au dat lui Iacov toţi zeii stranii pe care-i aveau şi cerceii* pe care-i purtau în urechi, iar el i-a ascuns îngropându-i sub stejarul2 de lângă Sihem, distrugându-i astfel până în ziua de azi, 1 Osea2.13. 2 Ios.24.26. Jud.9.6. 5. apoi au pornit la drum. Groaza1 lui Dumnezeu a cuprins toate orașele din împrejurimi, astfel încât locuitorii lor nu i-au urmărit pe fiii lui Iacov. 1 Exod.15.16;23.27;34.24. Deut.11.25. Ios.2.9;5.1. 1Sam.14.15. 2Cron.14.14. 6. Iacov şi toţi cei care erau cu el au ajuns la Luz1, adică Betel, în Canaan. 1 Cap.28.19,22. 7. El a zidit1 acolo un altar şi a numit acel loc „El-Betel2”, căci Dumnezeu Însuși3 i Se arătase acolo, pe când fugea de fratele său. 1 Ecl.5.4. 2 Dumnezeul casei lui Dumnezeu 3 Cap.28.13. 8. Debora1, doica Rebecăi, a murit şi a fost înmormântată mai jos de Betel, sub stejarul căruia i s-a pus numele „Alon Bakut2”. 1 Cap.24.59. 2 Stejarul plângerii 9. După ce s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu1 i S-a arătat din nou lui Iacov, l-a binecuvântat, 1 Osea12.4. 10. și i-a zis: „Numele tău1 este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov, ci numele tău2 va fi Israel.” Astfel Iacov a fost numit Israel. 1 Cap.17.5. 2 Cap.32.28. 11. Dumnezeu i-a mai zis: „Eu sunt1 Dumnezeul cel Atotputernic. Fii roditor şi înmulţeşte-te. O nație2 şi o comunitate de nații vor ieși din tine, și împăraţi vor ieşi din trupul tău. 1 Cap.17.1;48.3,4. Exod.6.3. 2 Cap.17.5,6,16;28.3; 48.4; 12. Țara1 pe care le-am dat-o lui Avraam şi lui Isaac ți-o voi de ție şi urmașilor tăi după tine.” 1 Cap.12.7;13.15;26.3,4;28.13. 13. Apoi Dumnezeu S-a înălţat1 de la el, din locul în care îi vorbise. 1 Cap.17.22. 14. Şi Iacov a ridicat1 un stâlp de aducere aminte în locul în care îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi de untdelemn. 1 Cap.28.18.
Pag. 40 GENEZA (FACEREA) Cap. 35, 36
15. Iacov a numit locul în care îi vorbise Dumnezeu, Betel1. 1 Cap.28.19. Casa lui Dumnezeu
Moartea Rahelei. 16. Apoi au plecat din Betel, dar înainte să ajungă la Efrata, pe Rahela au cuprins-o durerile naşterii și a avut o naştere grea. 17. Pe când era în durerile naşterii, moaşa i-a zis: „Nu te teme, căci1 mai ai un fiu!” 1 Cap.30.24. 1Sam.4.20. 18. Şi pe când îşi dădea ea sufletul, căci trăgea să moară, i-a pus numele Ben-Oni1, dar tatăl său i-a pus numele Beniamin2. 1 Fiul durerii mele 2 Fiul celei drepte 19. Rahela1 a murit şi a fost înmormântată lângă drumul care duce la Efrata2, adică Betleem. 1 Cap.48.7. 2 Rut1.2;4.11. Mica5.2. Mat.2.6. 20. Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul Rahelei, stâlp care se află și acum1 acolo. 1 1Sam.10.2. 2Sam.18.18.
Fiii lui Iacov. 21. Apoi Israel și-a continuat călătoria şi şi-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder1. 1 Mica4.8. Turnul turmelor 22. Pe când Israel locuia în acel ţinut, Ruben s-a dus şi s-a culcat1 cu Bilha, concubina tatălui său, iar Israel a aflat. Fiii lui Iacov erau în număr de doisprezece. 1 Cap.49.4. 1Cron.5.1. 2Sam.16.22. 2Sam.20.3. 1Cor.5.1. 23. Fiii Leii au fost Ruben1, întâiul născut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar şi Zabulon. 1 Cap.46.8. Exod.1.2. 24. Fiii Rahelei au fost Iosif şi Beniamin. 25. Fiii Bilhei, slujitoarea Rahelei au fost Dan şi Neftali. 26. Fiii Zilpei, slujitoarea Leii au fost Gad şi Aşer. Aceştia au fost fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.
Moartea lui Isaac. 27. Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, la Mamre1, lângă Chiriat-Arba2, care este totuna cu Hebronul, unde locuiseră ca străini Avraam şi Isaac. 1 Cap.13.18;23.2,19. 2 Ios.14.15;15.13. 28. Isaac a trăit o sută optzeci de ani. 29. Isaac şi-a dat duhul şi a murit, şi a fost1 adăugat la poporul său, bătrân şi sătul de zile, iar Esau şi Iacov, fiii2 săi, l-au înmormântat. 1 Cap.15.15;25.8. 2 Cap.25.9;49.31.
Esau se stabilește în Seir. 36 1. Aceștia au fost urmașii lui Esau - cel numit și Edom1. 1 Cap.25.30. 2. Esau şi-a luat1 ca soții dintre fetele cananiților pe Ada, fiica hetitului Elon, pe Oholibama2, fiica Anei, fiica hevitului Ţibeon, 1 Cap.26.34. 2 Vers.25. 3. şi pe Basmat1, fiica lui Ismael și sora lui Nebaiot. 1 Cap.28.9. 4. Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz, Basmat i l-a născut pe Reuel, 5. iar Oholibama i-a născut pe Ieuş, Ialam şi Cora. Aceştia au fost fiii lui Esau, care i s-au născut în Canaan. 6. Esau şi-a luat soțiile, fiii și fiicele, pe toți cei din casa lui, dar și turmele, toate animalele şi toate bunurile pe care le strânsese în Canaan şi s-a mutat departe de fratele său Iacov, într-o altă țară. 7. Posesiunile lor1 erau prea mari ca să poată locui împreună, iar ţinutul2 în care locuiau ca străini nu le mai putea ajunge din cauza mărimii turmelor lor. 1 Cap.13.6,11. 2 Cap.17.8;28.4. 8. Astfel Esau1, adică Edom, s-a stabilit în ținutul muntos2 Seir. 1 Vers.1. 2 Cap.32.3. Deut.2.5. Ios.24.4.
Urmașii lui Esau. 9. Aceștia sunt urmașii lui Esau, tatăl edomiţilor din ținutul muntos Seir1. 1 Înălțimile Golan 10. Acestea au fost numele fiilor lui Esau: Elifaz1, fiul Adei, soția lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, soția lui Esau. 1 1Cron.1.25. 11. Fiii lui Elifaz au fost Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz. 12. Şi Timna era concubina lui Elifaz, fiul lui Esau, iar ea i-a născut lui Elifaz pe Amalec1. Aceştia au fost nepoții Adei, soția lui Esau. 1 Exod.17.8,14. Num.24.20. 1Sam.15.2. 13. Aceștia au fost fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Şama şi Miza. Aceştia au fost nepoții Basmatei, soția lui Esau. 14. Aceștia au fost fiii Oholibamei, soția lui Esau și fiica Anei, dar și strănepoata lui Ţibeon: ea i-a născut lui Esau pe Ieuş, Ialam şi Cora. 15. Acestea au fost căpeteniile clanurilor fiilor lui Esau: fiii lui Elifaz, întâiul născut al lui Esau: căpetenia Teman, căpetenia Omar, căpetenia Ţefo, căpetenia Chenaz, 16. căpetenia Cora, căpetenia Gaetam, căpetenia Amalec. Ei au fost căpeteniile ieşite din Elifaz, în ţinutul Edom - nepoții Adei.
Pag. 41 GENEZA (FACEREA) Cap. 36, 37
17. Aceștia au fost fiii lui Reuel, fiul lui Esau: căpetenia Nahat, căpetenia Zerah, căpetenia Şama, căpetenia Miza. Ei au fost căpeteniile ieşite din Reuel în ţinutul Edom - nepoții Basmatei, nevasta lui Esau. 18. Aceștia au fost fiii Oholibamei, soția lui Esau: căpetenia Ieuş, căpetenia Iaelam, căpetenia Cora. Ei au fost căpeteniile ieşite din Oholibama, fiica Anei și soția lui Esau. 19. Aceştia au fost fiii lui Esau - cel numit și Edom, iar acestea au fost căpeteniile clanurilor lor.
Urmașii lui Seir. 20. Aceștia au fost fiii horitului1 Seir2, care trăiau în ținut: Lotan, Şobal, Ţibeon, Ana, 1 Cap.14.6. Deut.2.12,22. 2 1Cron.1.38. 21. Dişon, Eţer şi Dişan. Acestea au fost căpeteniile horiţilor, fiii lui Seir, în ținutul Edom. 22. Fiii lui Lotan au fost Hori şi Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. 23. Aceștia au fost fiii lui Şobal: Alvan, Manahat, Ebal, Şefo şi Onam. 24. Aceștia au fost fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. Ana este cel care a găsit izvoarele cu apă termală în deșert, pe când păştea măgarii tatălui său Ţibeon. 25. Aceștia au fost copiii lui Ana: Dişon şi Oholibama, fiica lui Ana. 26. Aceștia au fost fiii lui Dişon: Hemdan, Eşban, Itran şi Cheran. 27. Aceștia au fost fiii lui Eţer: Bilhan, Zaavan şi Acan1. 1 1Cron.1.42. Iacan 28. Aceștia au fost fiii lui Dişan: Uţ şi Aran. 29. Acestea au fost căpeteniile horiţilor: căpetenia Lotan, căpetenia Şobal, căpetenia Ţibeon, căpetenia Ana, 30. căpetenia Dişon, căpetenia Eţer, căpetenia Dişan. Ei au fost căpeteniile horiţilor, căpeteniile clanurilor pe care le-au avut în ţara lui Seir.
Regii Edomului. 31. Aceștia au fost regii1 care au domnit în ţinutul Edom, înainte ca vreun rege să domnească în Israel. 1 1Cron.1.43. 32. Bela, fiul lui Beor, a domnit în Edom, iar orașul lui se numea Dinhaba. 33. Bela a murit, iar în locul lui a domnit Iobab, fiul lui Zerah din Boţra. 34. Iobab a murit, iar în locul lui a domnit Huşam, din ţinutul temaniţilor. 35. Huşam a murit, iar în locul lui a domnit Hadad, fiul lui Bedad, cel care i-a învins pe midianiți în câmpia Moabului. Orașul lui se numea Avit. 36. Hadad a murit, iar în locul lui a domnit Samla, din Masreca. 37. Samla a murit, iar în locul lui a domnit Saul din Rehobotul de pe Râu1. 1 Eufrat 38. Saul a murit, iar în locul lui a domnit Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 39. Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit, iar în locul lui a domnit Hadar1. Numele orașului era Pau, iar numele soției lui era Mehetabeel, fiica lui Matred, fiica lui Mezahab. 1 1Cron.1.50. 40. Acestea au fost numele căpeteniilor1 ieşite din Esau, după clanurile lor, după ţinuturile lor şi după numele lor: căpetenia Timna, căpetenia Alva, căpetenia Ietet, 1 1Cron.1.51. 41. căpetenia Oholibama, căpetenia Ela, căpetenia Pinon, 42. căpetenia Chenaz, căpetenia Teman, căpetenia Mibţar, 43. căpetenia Magdiel, căpetenia Iram. Aceştia au fost căpeteniile din Edom, potrivit locuinţele lor, în ţara pe care o aveau. Acesta a fost Esau, strămoșul edomiţilor.
Iosif vândut de frații săi. 37 1. Iacov s-a stabilit în ţinutul în care1 a locuit ca emigrant tatăl său, în Canaan. 1 Cap.17.8;23.4;28.4;36.7. Evr.11.9. 2. Aceștia sunt urmașii lui Iacov: La vârsta de şaptesprezece ani, Iosif îi însoțea la păscut turmele pe frații săi, fiii Bilhei şi cei Zilpei, soțiile tatălui său. Dar Iosif îi povestea tatălui lor unele lucruri rele pe care le făceau1 aceștia. 1 1Sam.2.22-24. 3. Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că era un fiu născut1 la bătrâneţe, așa că i-a făcut o tunică2 princiară. 1 Cap.44.20. 2 multicoloră/lungă cu mâneci 4. Când fraţii săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei au început să-l1 urască și nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească. 1 Cap.27.41;49.23. 5. Iosif a avut un vis pe care l-a povestit fraţilor săi, așa că aceștia l-au urât şi mai mult. 6. El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am avut!
Pag. 42 GENEZA (FACEREA) Cap. 37
7. Se făcea că1 eram la legatul snopilor pe câmp. Și brusc snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voştri s-au strâns în jurul lui şi s-au plecat înaintea snopului meu.” 1 Cap.42.6,9;43.26;44.14. 8. Fraţii lui i-au zis: „Crezi cu adevărat că vei domni peste noi? Crezi că ne vei conduce, tu pe noi?” Şi l-au urât şi mai mult, din cauza viselor lui şi a ce spunea. 9. Apoi Iosif a mai avut un vis, pe care l-a povestit de asemenea fraţilor săi. El a zis: „Am mai avut un vis! Se făcea că Soarele1, Luna şi unsprezece stele se plecau înaintea mea.” 1 Cap.46.29. 10. Dar când le-a povestit acest vis tatălui său şi fraţilor săi, tatăl său l-a mustrat astfel: „Ce înseamnă acest vis pe care l-ai avut? Oare vom veni noi - eu, mama ta şi fraţii1 tăi, să ne plecăm cu faţa până la pământ înaintea ta?” 1 Cap.27.29. 11. Fraţii1 săi îl invidiau, dar tatăl2 său a ţinut minte visul. 1 Fapt.7.9. 2 Dan.7.28. Luca2.19,51. 12. În timp ce fraţii lui se duseseră să pască turma tatălui lor lângă Sihem, 13. Israel i-a zis lui Iosif: „După cum știi, fraţii tăi pasc turmele lângă Sihem. Vino, căci vreau să te trimit la ei.” El a răspuns: „Iată-mă, sunt gata”. 14. Israel i-a zis: „Te rog să te duci să vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi de știre.” El l-a trimis astfel din valea Hebronului1. Când Iosif a ajuns lângă Sihem, 1 Cap.35.27. 15. un bărbat l-a întâlnit rătăcind pe câmp și l-a întrebat: „Ce cauţi?” 16. El a replicat: „Îi caut pe fraţii mei. Poți să-mi spui1 unde pasc ei turmele?” 1 Cânt.1.7. 17. Iar acel bărbat i-a răspuns: „Au plecat de aici, căci i-am auzit zicând: <Să mergem la Dotan1.>” Așa că Iosif s-a îndreptat spre Dotan și i-a găsit pe fraţii săi. 1 2Regi6.13. 18. Ei l-au zărit de departe şi, până ca acesta să se apropie de ei, s-au sfătuit1 să-l omoare. 1 1Sam.19.1. Ps.31.13;37.12,32;94.21. Mat.27.1. Mar.27.1. Ioan11.53. Fapt.23.12. 19. Ei au zis unul altuia: „Iată că vine făuritorul de vise! 20. Haideți să-l1 omorâm şi să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a devorat vreo fiară sălbatică, şi vom vedea astfel ce se va alege de visele lui.” 1 Prov.1.11,16;6.17;27.4. 21. Ruben1 a auzit și el acest lucru şi a încercat să-l salveze din mâinile lor, zicând: „Să nu-i luăm viaţa!” 1 Cap.42.22. 22. Și Ruben a continuat: „Să nu vărsaţi sânge. Aruncaţi-l în această groapă, aici, în deșert, dar nu-l loviți.” El spusese acestea, pentru că avea de gând să-l scape din mâinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său. 23. Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea princiară, pe care o avea pe el, 24. l-au luat şi l-au aruncat într-o fântână, care era goală, fără pic de apă în ea. 25. Apoi1 s-au aşezat să mănânce. Ridicându-şi ochii, ei au văzut o caravană2 de ismaeliţi venind din Galaad și îndreptându-se către Egipt. Cămilele lor erau încărcate cu condimente, balsam3 şi smirnă. 1 Prov.30.20. Amos6.6. 2 Vers.28,36. 3 Ier.8.22. 26. Atunci Iuda le-a zis fraţilor săi: „Ce vom câştiga dacă-l omorâm pe fratele nostru şi-i ascundem1 sângele? 1 Cap.4.10. Vers.20. Iov16.18. 27. Haideţi mai bine să-l vindem ișmaeliţilor, ca să nu ne atingem1 de el, căci este totuși fratele2 nostru, carne3 din carnea noastră.” Şi fraţii lui au fost de acord. 1 1Sam.18.17. 2 Cap.42.21. 3 Cap.29.14. 28. Când s-au apropiat negustorii madianiţi1, frații l-au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut2 cu3 douăzeci de șekeli de argint ișmaeliţilor, care l-au luat cu ei în Egipt. 1 Jud.6.3. 2 Cap.45.4,5. Ps.105.17. Fapt.7.9. 3 Mat. 27.9.
Jalea lui Iacov. 29. Însă când Ruben s-a întors la groapă şi a văzut că Iosif nu mai era în ea şi-a sfâșiat1 deznădăjduit hainele, 1 Iov1.20. 30. și întorcându-se la fraţii săi şi a zis: „Băiatul a dispărut1! Ce mă fac?” 1 Cap.42.13,36. Ier.31.15. 31. Atunci ei au luat tunica1 lui Iosif, au înjunghiat un ţap, au înmuiat tunica în sânge, 1 Vers.23. 32. și au trimis tatălui lor tunica princiară, punând să i se spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă nu este tunica fiului tău.” 33. Iacov a recunoscut-o şi a zis: „Este tunica fiului meu! O fiară1 sălbatică l-a mâncat! Da, fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat în bucăţi!” 1 Vers.20. Cap.44.28. 34. Şi şi-a sfâșiat1 hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit multă vreme pe fiul său. 1 Vers.29. 2Sam.3.31.
Pag.43 GENEZA (FACEREA) Cap. 37, 38
35. Toţi fiii şi toate fiicele sale au venit1 să-l mângâie, dar el a refuzat să fie mângâiat, ci numai îl bocea, zicând: „Plângând2 mă voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor3.” 1 2Sam.12.17. 2 Cap.42.38;44.29,31. 3 Șeol (Sheol) 36. Madianiţii1 l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător de seamă al lui Faraon, comandantul gărzii sale. 1 Cap.39.1.
Iuda și Tamar. 38 1. Cam în același timp, Iuda s-a separat de fraţii săi, s-a îndreptat spre sud şi și-a ridicat cortul1 lângă un adulamit pe care îl chema Hira. 1 Cap.19.3. 2 Regi4.8. 2. Acolo, Iuda s-a întâlnit1 cu Batșua2, fiica unui cananit, a luat-o de nevastă. El s-a culcat cu ea, 1 Cap.34.2. 2 1Cron.2.3. 3. ea a rămas însărcinată şi i-a născut un fiu, căruia ea i-a pus numele Er1. 1 Cap.46.12. Num.26.19. 4. Apoi ea a rămas din nou însărcinată şi a mai născut un fiu, căruia ea i-a pus numele Onan1. 1 Cap.46.12. Num.26.19. 5. Apoi ea a mai născut un alt fiu, căruia ea i-a pus numele Şela1, ea aflându-se la Chezib când l-a născut. 1 Cap.46.12. Num.26.20. 6. Iuda i-a luat1 întâiului său născut, Er, o soție pe care o chema Tamar. 1 Cap.21.21. 7. Er1, întâiul născut al lui Iuda, era rău înaintea Domnului2, așa că3 Domnul4 a făcut ca el să moară. 1 Cap.46.12. Num.26.19. 2,4 Iehova 3 1Cron.2.3. 8. Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Căsătorește-te cu soția fratelui1 tău și împlinește-ți față de ea datoria de cumnat - asigură-i un urmaș fratelui tău.” 1Deut.25.5. Mat.22.24. 9. Dar Onan, ştiind că acest urmaș nu va fi al lui1, vărsa sămânţa pe pământ ori de câte ori se culca cu cumnata sa, ca să nu-i dea un urmaș fratelui său. 1 Deut.25.6. 10. Ceea ce a făcut el a fost o nelegiuire înaintea Domnului1, care a făcut ca și el să moară2. 1 Iehova 2 Cap.46.12. Num.26.19. 11. Apoi Iuda i-a zis nurorii sale, Tamar: „Rămâi1 văduvă în2 casa tatălui tău până va creşte fiul meu Şela.” El a spus aceasta de teamă să nu moară şi Şela, la fel ca fraţii lui. Astfel, Tamar s-a întors în familia tatălui ei. 1 Rut1. 2 Lev.22.13.
Iuda păcătuiește cu Tamar. 12. După multă vreme, soția lui Iuda, fiica lui Şua, a murit. După ce au trecut1 zilele de jale, Iuda împreună cu prietenul său, adulamitul Hira, s-a dus2 la Timna, la oamenii care-i tundeau oile. 1 2Sam.13.39. 2 Ios.15.10,57. Jud.14.1. 13. Tamarei i s-a dat de veste despre aceasta: „Iată că socrul tău se duce la Timna, ca să-şi tundă oile.” 14. Atunci ea şi-a schimbat hainele de văduvă, s-a acoperit cu un văl și s-a înfășurat cu un șal, apoi s-a dus și s-a așezat1 la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna. Ea își dăduse seama că deși Şela se făcuse mare2, ea nu-i fusese dată de soție. 1 Prov.7.12. 2 Vers.11,26. 15. Iuda a văzut-o şi a crezut că este o prostituată, căci avea fața acoperită. 16. Așa că s-a abătut la ea din drum şi, fără să știe că era nora ei, i-a zis: „Lasă-mă să mă culc cu tine!” Ea l-a întrebat: „Ce-mi dai ca să te culci cu mine?” 17. El a răspuns: „Îți voi1 trimite un ied din turma mea.” Ea a zis: „Bine, dar dă-mi o2 garanție până îl vei trimite.” 1 Ezec.16.33. 2 Vers.20. 18. El a răspuns: „Ce garanție să-ţi dau?” Ea a răspuns: „Sigiliul1 tău împreună cu șnurul lui şi toiagul pe care-l ai în mână.” El i le-a dat, s-a culcat cu ea, iar ea a rămas însărcinată de la el. 1 Vers.25. 19. Ea s-a sculat şi a plecat de acolo imediat, şi-a dat jos vălul1 şi s-a îmbrăcat în hainele de văduvă. 1 Vers.14. 20. Iuda a trimis iedul prin prietenul său adulamit, ca să-și recupereze garanția de la acea femeie, dar el n-a găsit-o. 21. Atunci el i-a întrebat pe localnici: „Unde este prostituata care stătea lângă drum, la Enaim?” Ei au răspuns: „Aici n-a fost niciodată o prostituată.” 22. Adulamitul s-a întors la Iuda şi i-a spus: „N-am găsit-o, ba chiar localnicii mi-au zis: „Aici n-a fost niciodată o prostituată.” 23. Iuda a zis: „Să țină ce-a luat, numai noi să nu ne facem de râs: eu că i-am trimis iedul, iar tu că n-ai găsit-o!” 24. Cam după trei luni, lui Iuda i s-a spus: „Tamar, nora ta, s-a prostituat1 şi chiar a rămas însărcinată în urma desfrânării ei.” Atunci Iuda a zis: „Scoateţi-o afară, ca să fie2 arsă.” 1 Jud.19.2. 2 Lev.21.9. Deut.22.21. 25. După ce au scos-o afară, ea a trimis vorbă socrului ei: „Proprietarul acestor bunuri este tatăl copilului meu. Vezi1 dacă recunoști al cui este acest sigiliu2 cu șnurul lui și acest toiag.” 1 Cap.37.32. 2 Vers.18.
Pag. 44 GENEZA (FACEREA) Cap. 38, 39
26. Iuda le-a recunoscut1 şi a zis: „Ea este mai puţin vinovată2 decât mine, căci nu i-am dat-o3 de soție fiului meu Şela.” Şi el nu s-a mai împreunat4 cu ea începând de atunci. 1 Cap.37.33. 2 1Sam.24.17. 3 Vers.14. 4 Iov34.31,32. 27. Când i-a venit vremea să nască, iată că în pântecele ei erau gemeni. 28. În timpul naşterii, unul dintre ei a scos mâna, iar moaşa i-a apucat-o şi a legat-o cu un fir roşu, zicând: „Acesta a ieşit primul!” 29. Dar el și-a tras mâna înapoi şi primul s-a născut fratele său. Atunci moaşa a zis: „Ce spărtură ai făcut!” De aceea i-a pus numele Pereţ1. 1 Cap.46.12. Num.26.20. 1Cron.2.4. Mat.1.3. Spărtură 30. Apoi s-a născut și fratele său, cel cu firul roşu legat la mână, iar de aceea i s-a pus numele Zerah1. 1 Cărămiziu/Roșu aprins
Iosif în Egipt. 39 1. Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar1, un egiptean, dregător al lui Faraon, comandantul gărzii sale, l-a cumpărat2 de la ișmaeliţii care l-au adus acolo. 1 Cap.37.36. Ps.105.17. 2 Cap.37.28. 2. Domnul1 a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine, el locuind în casa stăpânului său, egipteanul. 1 Vers.21. Cap.21.22;26.24,28;28.15. 1Sam.16.18; 18.14,28. Fapt.7.9. Iehova 3. Stăpânul său a observat că Domnul1 era cu Iosif şi că Domnul2 făcea3 ca toate să meargă bine, indiferent ce făcea acesta. 1,2 Iehova 3 Ps.1.3. 4. Iosif1 a căpătat mare trecere la stăpânul său, care l-a pus supraveghetor2 al palatului său și i-a dat în grijă toată gospodăria sa. 1 Cap.18.3;19.19. Vers.21. 2 Cap.24.2. 5. De când Potifar l-a pus supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul1 a binecuvântat2 casa egipteanului de dragul lui Iosif, iar binecuvântarea Domnului3 a fost peste tot ce avea în gospodăria sa și pe ogoare. 1,3 Iehova 2 Cap.30.27. 6. Astfel, egipteanul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea, iar el n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Și Iosif era arătos la statură1 şi frumos la chip, 1 1Sam.16.12.
Fecioria lui Iosif. 7. iar după o vreme, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis: „Culcă-te1 cu mine!” 1 2Sam.13.11. 8. Dar el a refuzat: „Gândește-te la stăpânul meu, care n-are nici o grijă în ceea ce privește gospodăria sa de când mi-a încredințat tot ce are. 9. Nimeni nu este mai mare decât mine în această gospodărie, iar el nu mi-a interzis nimic, în afară de tine, pentru că eşti soția lui. Cum1 aş putea atunci să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc2 împotriva lui Dumnezeu?” 1 Prov.6.29,32. 2 Cap.20.6. Lev.6.2. 2Sam.12.13. Ps.51.4. 10. Deși ea îi vorbea în fiecare zi lui Iosif, el a refuzat să se culce cu ea şi chiar să stea în preajma ei. 11. Dar, într-o zi, pe când intrase în palat cu treburi şi nimeni dintre slujitori nu era prezent, 12. ea1 l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El și-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit din palat. 1 Prov.7.13. 13. Însă ea, când a văzut că Iosif îi lăsase haina în mână şi fugise afară, 14. i-a chemat pe slujitorii din palat şi le-a zis: „Vedeţi, soțul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare, 15. iar când a văzut că mă opun şi strig, el şi-a abandonat haina şi a fugit afară.” 16. Ea a ținut haina lui Iosif cu ea până când stăpânul casei s-a întors acasă, 17. și i-a spus1 și lui același lucru: „Slujitorul evreu pe care ni l-ai adus a tăbărât pe mine ca să mă violeze, 1 Exod.23.1. Ps.120.3. 18. dar când m-am opus şi am ţipat, el şi-a abandonat haina şi a fugit afară.” 19. Când a auzit acuzațiile soției sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut slujitorul tău!”, stăpânul lui Iosif s-a aprins de mânie1, 1 Prov.6.34,35. 20. l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat1 în închisoare2, în locul unde erau închişi prizonierii împăratului, unde a și rămas. 1 Ps.105.18. 1Pet.2.19. 2 Cap.40.3,15;41.14.
Iosif în închisoare. 21. Dar Domnul1 a fost cu Iosif, Şi-a arătat bunătatea față de el și a făcut2 ca el să capete bunăvoință la comandantul închisorii. 1 Iehova 2 Exod.3.21;11.3;12.36. Ps.106.46. Prov.16.7. Dan.1.9. Fapt.7.9,10.
Pag. 45 GENEZA (FACEREA) Cap. 39, 40, 41
22. Astfel, comandantul închisorii i-a dat1 în grija lui Iosif pe toţi cei închiși, așa că tot ce se făcea acolo se făcea numai prin el. 1 Cap.40.3,4. 23. Comandantul închisorii nu se mai îngrijea de nimic din ce răspundea Iosif, pentru că Domnul1 era cu el și îi dădea izbândă în tot ce făcea. 1 Vers.2,3. Iehova
Iosif interpretează visele a doi dregători. 40 1. După o vreme, paharnicul1 şi brutarul au făcut ceva împotriva poruncilor monarhului Egiptului. 1 Neem.1.11. 2. Și Faraon s-a mâniat1 foarte tare pe cei doi dregători ai săi - pe șeful paharnicilor şi pe cel al brutarilor, 1 Prov.16.14. 3. și1 i-a pus sub pază în casa comandantului gărzilor, în închisoare, în locul unde era închis și Iosif. 1 Cap.39.20,23. 4. Comandantul gărzii i-a pus sub supravegherea lui Iosif, care i-a avut în grijă în închisoare. Ei erau acolo de un sezon, 5. când, într-o noapte, amândoi, atât paharnicul, cât şi brutarul împăratului Egiptului, au avut câte un vis, fiecare vis cu semnificația sa. 6. Când a venit dimineaţa la ei, Iosif a observat cu erau tulburați. 7. Atunci el i-a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau întemnițați ca și el cu el în închisoarea stăpânului lor: „De ce sunteți așa de abătuți astăzi?” 8. Ei au răspuns: „Am1 avut fiecare câte un vis, dar nu este nimeni aici care să le interpreteze.” Iosif le-a zis: „Toate interpretările2 viselor nu sunt oare numai ale lui Dumnezeu? Dar de ce nu-mi povestiți mie visele voastre?” 1 Cap.41.15. 2 Cap.41.16. Dan.2.11,28,47. 9. Așa că șeful paharnicilor i-a povestit lui Iosif visul său: „În visul meu se făcea că înaintea mea era o viţă, 10. care avea trei ramuri. Vița a început să înmugurească, i s-au deschis florile și ciorchinii s-au făcut struguri copți, 11. iar eu țineam în mână cupa lui Faraon. Apoi eu am luat strugurii, i-am stors în cupă şi am pus cupa în mâna lui Faraon.” 12. Iosif i-a zis: „Aceasta1 este interpretarea visului tău: cele trei ramuri2 reprezintă trei zile. 1 Vers.18. Cap.41.12,52. Jud.7.14. Dan.2.36;4.19. 2 Cap.41.26. 13. Peste trei zile Faraon te1 va scoate din temniţă, te va pune iarăşi în slujba ta şi tu vei pune din nou cupa în mâna lui Faraon, cum obişnuiai mai înainte, când erai paharnicul lui. 1 2Regi25.27. Ps.3.3. Ier.52.31. 14. Dar, când îți va fi bine, adu-ţi aminte1 de mine şi arată-ți bunătatea2 faţă de mine, vorbindu-i lui Faraon despre cazul meu, în așa fel încât să mă scoți din această temniță. 1 Luca23.42. 2 Ios.2.12. 1Sam.20.14,15. 2Sam.9.1. 1Regi2.7. 15. Căci am fost luat cu forța din ţara evreilor şi nici chiar aici1 n-am făcut nimic pentru care să fiu aruncat în temniţă.” 1 Cap.39.20. 16. Șeful brutarilor, văzând că Iosif dăduse o interpretare îmbucurătoare, i-a zis: „Și eu am avut un vis! Se făcea că pe capul meu erau trei coşuri cu pâine albă. 17. În coşul de deasupra de tot erau tot felul de bucate coapte în cuptor pentru Faraon, dar niște păsări mâncau din ele.” 18. Iosif i-a răspuns: „Aceasta1 este interpretarea visului tău. cele trei coşuri reprezintă trei zile, 1 Vers.12. 19. căci peste trei zile1, Faraon îţi va tăia capul, te va spânzura de un pom, iar păsările cerului îți vor mânca trupul.” 1 Vers.13. 20. A treia zi Faraon și-a sărbătorite ziua de naştere1 și a dat un banchet2 tuturor slujitorilor săi. El i-a scos3 din temniţă pe șeful paharnicilor şi pe șeful brutarilor, în faţa tuturor slujitorilor săi. 1 Mat.14.6. 2 Mar.6.21. 3 Vers.13,19. Mat.25.19. 21. Faraon l-a repus1 în funcție pe șeful paharnicilor, iar el a pus din nou cupa2 în mâna lui Faraon, 1Vers.13. 2 Neem.2.1. 22. însă pe șeful brutarilor l-a spânzurat1. Astfel, toate s-au petrecut după cum interpretase Iosif visele. 1 Vers.19. 23. Dar șeful paharnicilor nu1 și-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat de tot. 1 Iov.19.14. Ps.31.12. Ecl.9.15,16. Amos6.6.
Iosif interpretează visele lui Faraon. 41 1. După doi ani, Faraon a avut un vis. Se făcea că stătea pe malul Nilului1 1 Râului/Fluviului 2. iar şapte vaci frumoase şi grase au ieșit din Nil şi au început să pască pe luncă.
Pag. 46 GENEZA (FACEREA) Cap. 41
3. După ele au mai ieșit din Nil alte şapte vaci, urâte şi sfrijite, care au venit lângă celelalte șapte, pe malul Nilului. 4. Apoi vacile urâte şi sfrijite le-au devorat pe cele şapte vaci frumoase şi grase. În acel moment, Faraon s-a trezit. 5. Mai apoi a adormit din nou şi a avut un al doilea vis. Se făcea că şapte spice de grâu grase şi frumoase creșteau pe acelaşi pai. 6. Apoi au răsărit alte şapte spice, slabe şi arse de vântul de răsărit. 7. Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Atunci Faraon s-a trezit și a înțeles că a fost un vis. 8. Dimineaţa, Faraon a fost atât de tulburat1, încât a trimis să fie chemați toţi magicienii2 şi toţi înţelepţii3 din Egipt. El le-a povestit visele lui, dar niciunul dintre ei n-a putut să i le interpreteze plauzibil. 1 Dan.2.1;4.5,19. 2 Exod.7.11,22. Isa.29.14. Dan. 1.20;2.2;4.7. 3 Mat.2.1. 9. Atunci șeful paharnicilor a luat cuvântul şi a zis lui Faraon: „Trebuie astăzi să-mi recunosc greşeala. 10. Faraon s-a mâniat1 mai de mult pe slujitorii săi şi ne aruncase2 în temniţă, în casa comandantului gărzii, pe mine și pe șeful brutarilor. 1 Cap.40.2,3. 2 Cap.39.20. 11. Amândoi am1 avut câte un vis în aceeaşi noapte, fiecare vis cu semnificația sa. 1 Cap.40.5. 12. Împreună cu noi, era acolo și un tânăr evreu, slujitor1 al comandantului gărzii. Noi i-am povestit visele noastre, iar el ni le-a interpretat2, dând fiecărui vis o interpretate proprie. 1 Cap.37.36. 2 Cap.40.12. 13. Lucrurile s-au întâmplat exact după1 interpretarea pe care ne-o dăduse el: Faraon m-a repus în funcția mea, iar pe mai marele brutarilor l-a spânzurat.” 1 Cap.40.22. 14. Atunci Faraon1 a trimis după Iosif, iar el a fost scos2 în mare grabă din temniţă3. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a prezentat înaintea lui Faraon, 1 Ps.105.20. 2 Dan.2.25. 3 1Sam.2.8. Ps.113.7,8. 15. care i-a zis: „Am avut un vis și nimeni nu mi l-a putut interpreta plauzibil, dar am1 aflat că tu poți interpreta un vis imediat ce-l auzi.” 1 Vers.12. Ps.25.14. Dan.5.16. 16. Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu1, ci Dumnezeu2 va da interpretarea dorită de Faraon!” 1 Dan.2.30. Fapt.3.12. 2Cor.3.5. 2 Cap.40.8. Dan. 2.22-28,47;4.2. 17. Atunci Faraon i-a zis: „În visul meu1 se făcea că stăteam pe malul Nilului, 1 Vers.1. 18. și din Nil au ieșit şapte vaci grase şi frumoase, care au început să pască pe luncă. 19. După ele au ieșit alte şapte vaci urâte şi sfrijite - niciodată n-am văzut vaci atât de urâte în tot Egiptul. 20. Vacile urâte și sfrijite le-au mâncat pe primele şapte vaci, cele grase, 21. dar, după ce le-au mâncat, nimeni nu și-ar fi putut dat seama ce-au făcut, pentru că erau la fel de sfrijite ca mai înainte. Apoi m-am trezit. 22. Mai apoi am adormit din nou și am avut un alt vis: se făcea că erau şapte spice de grâu, pline şi frumoase, care creşteau pe acelaşi pai. 23. După ele au răsărit alte şapte spice, dar slabe și arse de vântul de răsărit. 24. Iar spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Le-am spus magicienilor1 aceste vise, dar niciunul dintre ei nu mi le-a putut interpreta.” 1 Vers.8. Dan.4.7. 25. Iosif i-a zis lui Faraon: „Cele două vise ale lui Faraon reprezintă același lucru: Dumnezeu1 i-a descoperit lui Faraon ce se va întâmpla. 1 Dan.2.28,29,45. Apoc.4.1. 26. Cele şapte vaci frumoase reprezintă şapte ani, iar cele şapte spice frumoase înseamnă tot şapte ani, căci de fapt a fost un singur vis. 27. Cele şapte vaci urâte și sfrijite, care au ieșit din Nil după primele șapte reprezintă şapte ani, la fel ca şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Vor fi şapte ani1 de foamete. 1 2Regi8.1. 28. Astfel, după cum i-am spus lui Faraon, Dumnezeu i-a arătat ce1 va face El. 1 Vers.25. 29. Iată, vor veni1 şapte ani de mare belşug în tot Egiptul. 1 Vers.47. 30. După ei vor veni şapte1 ani de foamete, astfel încât tot belşugul din Egipt va fi uitat, iar foametea2 va ruina ţara. 1 Vers.54. 2 Cap.47.13. 31. Anii cei buni nu vor lăsa nici o urmă în țară, căci foametea care va urma va fi foarte severă. 32. Faptul că Faraon a visat în două feluri, înseamnă că Dumnezeu este foarte hotărât1 să-și ducă la îndeplinire planul, iar El îl va împlini foarte curând. 1 Num.23.19. Isa.46.10,11.
Pag. 47 GENEZA (FACEREA) Cap. 41
33. De aceea, Faraon ar trebui să aleagă un om priceput şi înţelept şi să-l pună conducător peste Egipt, 34. apoi să pună prefecţi în ţară și să ia1 o cincime din roadele Egiptului în timpul celor şapte ani de abundență. 1 Prov.6.6-8. 35. Aceștia se strângă1 toate roadele din aceşti ani buni care vor veni, să pună grâul pentru hrana poporului sub stăpânirea lui Faraon și să asigure paza lor. 1 Vers.48. 36. Aceste roade vor fi o rezervă a țării pentru cei şapte ani de foamete care vor veni, astfel încât Egiptul să nu piară1 pe timpul foametei.” 1 Cap.47.15,19.
Înălțarea lui Iosif. 37. Lui Faraon și tuturor slujitorilor săi li s-a părut că planul1 este potrivit și bun de urmat. 1 Ps.105.19. Fapt.7.10. 38. Așa că Faraon le-a zis slujitorilor săi: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, în care1 să fie Duhul lui Dumnezeu?” 1 Num.27.18. Iov32.8. Prov.2.6. Dan.4.8,18;5.11,14;6.3. 39. Apoi Faraon i-a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ţi-a descoperit toate aceste lucruri, nu este nimeni care să fie atât de priceput şi atât de înţelept ca tine. 40. De aceea tu vei fi1 conducător peste casa mea, iar tot poporul meu va asculta de poruncile tale, și doar în ce privește tronul eu voi fi mai presus de tine.” 1 Ps.105.21,22. Fapt.7.10. 41. Faraon a continuat: „Iată, eu îţi dau1 în stăpânire tot Egiptul!” 1 Dan.6.3. 42. Și Faraon şi-a scos1 inelul cu sigiliu din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat2 cu haine de in din cel fin, iar la gât i-a pus3 un lanţ de aur. 1 Est.3.10;8.2,8. 2 Est.8.15. 3 Dan.5.7,29. 43. El a poruncit ca Iosif să fie purtat în trăsura celui de-al doilea în rang după al său şi să se strige1 înaintea lui: „În genunchi!” Astfel, Faraon l-a făcut conducător peste tot Egiptul. 1 Est.6.9. Cap.42.6;45.8,26. Fapt.7.10. 44. Apoi i-a mai zis lui Iosif: „Eu sunt Faraon! Dar fără voia ta nimeni nu va face nimic în tot Egiptul!” 45. Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paeneah1 şi i-a dat de soție pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On2. Autoritatea lui Iosif s-a extins pe tot Egiptul. 1Descoperitor de taine 2Heliopolis (Orașul Soarelui), oraș lângă Cairo 46. Iosif avea treizeci de ani când s-a înfățișat1 înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului. Când a plecat de la Faraon , el a plecat în călătorie prin Egipt. 1 1Sam.16.21. Dan.1.19. 47. În timpul celor şapte ani de abundență, pământul a dat bucate din belşug. 48. Iosif a colectat toate bucatele produse în cei şapte ani de abundență în Egipt, și le-a înmagazinat în orașe. El a depozitat în fiecare oraș hrana care provenea de pe câmpurile dimprejur. 49. În acest fel, Iosif a strâns foarte mult grâu, ca nisipul1 mării de mult, încât a încetat să-l cântărească, deoarece nu se mai putea socoti. 1 Gen.22.17. Jud.7.12. 1Sam.13.5. Ps.78.27.
Iosif strânge alimente în Egipt. 50. Înaintea anilor de foamete lui Iosif1 i s-au născut doi fii, pe care i-a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. 1 Cap.46.20;48.5. 51. Iosif i-a pus întâiului născut numele Manase1, „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată familia tatălui meu.” 1 Uitare/face să uite Manasseh 52. Celui de-al doilea fiu el i-a pus numele Efraim1, „căci”, a zis el, „Dumnezeu m-a făcut2 roditor în ţara durerii3 mele.” 1 Dublă rodire (fig.) roditor Ephraim 2 Cap.49.22. 3 întristării 53. Cei şapte ani de abundență din Egiptul au trecut, 54. și au început1 cei şapte ani de foamete, aşa cum2 spusese Iosif. În toate ţările era foamete, dar în tot Egiptul era pâine. 1 Ps.105.16. Fapt.7.11. 2 Vers.30. 55. Dar când tot Egiptul a flămânzit, poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. Faraon le-a spus tuturor egiptenilor: „Mergeți la Iosif şi faceţi tot ce vă va spune el.” 56. Foametea a cuprins toată ţara, dar Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi le-a vândut1 grâu egiptenilor, căci foametea devenea din ce în ce mai grea în Egipt. 1 Cap.42.6;47.14,24. 57. Oameni veneau în Egipt din toată lumea1 ca să cumpere grâu de la Iosif, căci în toate țările foametea era foarte grea. 1 Deut.9.28.
Pag. 48 GENEZA (FACEREA) Cap. 42
Frații lui Iosif. 42 1. Când a aflat că în Egipt se găsește grâu, Iacov1 le-a zis fiilor săi: „De ce mai staţi oare şi vă uitaţi unii la alţii?” 1 Fapt.7.12. 2. Şi a continuat: „Iată, am aflat că în Egipt se găsește grâu;, așa că duceţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, pentru ca să supraviețuim1 şi să nu murim.” 1 Cap.43.8. Ps.118.17. Isa.38.1. 3. Zece dintre fraţii lui Iosif au pleca în Egipt ca să cumpere grâu. 4. Dar Iacov nu l-a trimis împreună cu ei și pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să1 nu i se întâmple vreo nenorocire. 1 Cap.38. 5. Așa că fiii lui Iacov s-au dus și ei, printre alți oameni care mergeau în Egipt ca să cumpere grâu, căci și în Canaan1 era foamete grea. 1 Fapt.7.11.
Prima călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt. 6. Iosif era guvernatorul ţării, și era el cel care vindea grâu locuitorilor din ţară1. Când fraţii lui Iosif au ajuns la el, ei s-au plecat2 cu faţa până la pământ înaintea lui. 1 Cap.41.41. 2 Cap.37.7. 7. Iosif, imediat ce i-a văzut pe fraţii săi, i-a recunoscut, dar s-a prefăcut că nu-i cunoaște și le-a vorbit cu asprime, astfel: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din Canaan ca să cumpărăm hrană.” 8. Deși Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, ei nu l-au recunoscut. 9. El şi-a adus aminte1 visele pe care le avusese cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi spioni și n-aţi venit decât ca să cercetaţi locurile neprotejate ale ţării.” 1 Cap.37.5,9. 10. Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, ci slujitorii tăi au venit să cumpere hrană. 11. Noi suntem fiii aceluiaşi om, suntem oameni cinstiți, slujitorii tăi n-au venit cu gând să spioneze.” 12. Dar Iosif le-a zis: „Ba nu, ci aţi venit să cercetaţi locurile neprotejate ale ţării.” 13. Ei au răspuns: „Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan, iar cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este1 în viaţă.” 1 Cap.37.30. Plân.5.7. Cap.44.20. 14. Iosif a insistat: „Iată de ce v-am spus că sunteţi spioni, când v-am spus: ”Voi sunteți spioni!” 15. Dar iată cum vă voi testa: pe viaţa1 lui Faraon că nu veţi pleca de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! 1 1Sam.1.26;17.55. 16. Așa că trimiteţi-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar voi ceilalți rămâneţi aici ostatici, pentru ca vorbele voastre să fie astfel puse la încercare, iar eu voi şti dacă spuneți adevărul. Dacă nu, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte spioni!” 17. Şi a poruncit ca toți să fie aruncați în temniță pentru trei zile. 18. A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi acest lucru şi veţi trăi, căci1 eu mă tem de Dumnezeu! 1 Lev.25.43. Neem.5.15. 19. Dacă sunteţi oameni cinstiți, să rămână unul dintre voi aici, închis în temniţa voastră; iar ceilalţi plecaţi cu grâu ca să duceți grâu la familiile voastre înfometate, 20. dar aduceţi-l1 la mine pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie astfel testate şi să scăpaţi de moarte.” Şi ei au făcut întocmai. 1 Vers.34. Cap.48.5;44.23. 21. Ei și-au zis atunci unul altuia: „Da, fără îndoială că suntem pedepsiți pentru ce i-am făcut1 fratelui nostru, căci i-am văzut neliniştea sufletului când se ruga pentru viața lui, dar noi l-am refuzat! Iată de ce a venit peste noi acest necaz! 1 Iov36.8,9. Osea3.15. 2 Prov.21.13. Mat.7.2. 22. Ruben a zis: „Nu v-am avertizat1 eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire băiatului? Dar voi n-aţi ascultat, și iată că acum ni se cere2 socoteală pentru sângele lui, iar noi trebuie să plătim.” 1 Cap.37.21. 2 Cap.9.5. 1Regi2.32. 2Cron.24.22. Ps.9.12. Luca11.50,51. 23. Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un translator. 24. Iosif a plecat în altă cameră, ca să plângă fără ca ei să-l vadă. Apoi s-a întors și a poruncit ca Simeon să fie luat dintre ei şi pus în lanţuri, chiar înaintea lor.
Întoarcerea fraților lui Iosif în Egipt. 25. Apoi Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să li se pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea provizii pentru drum. Şi aşa1 s-a făcut. 1 Mat.5.44. Rom.12.17,20,21. 26. Ei au încărcat sacii de grâu pe măgari şi au plecat. 27. Când unul1 dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul în care au înnoptat, el a văzut argintul la gura sacului, 1 Cap.43.21. 28. şi le-a zis fraţilor săi: „Argintul mi-a fost dat înapoi, şi iată-l, este în sacul meu.” Înfricoșați și tremurând, ei și-au zis unul altuia: „Ce ne-a făcut oare Dumnezeu?”
Pag. 49 GENEZA (FACEREA) Cap. 42, 43
29. Când au ajuns la tatăl lor, Iacov, în Canaan, ei i-au povestit tot ce li s-a întâmplat, astfel: 30. „Acel om, care este stăpânul ţării, ne-a vorbit1 cu asprime şi ne-a luat drept spioni. 1 Vers.7. 31. Deși noi i-am spus: „Suntem oameni de treabă, nu suntem spioni, 32. noi suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru, unul nu mai este, iar cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în Canaan”, 33. acel om, care este stăpânul ţării, ne-a zis: „Iată cum1 vă voi testa dacă sunteţi oameni cinstiți. Lăsaţi-l la mine pe unul dintre voi, luaţi grâu pentru familiile voastre înfometate, plecaţi, 1 Vers.15,19,20. 34. dar să-mi aduceţi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi spioni, ci sunteţi oameni cinstiți, apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi1 ţara în voie.” 1 Cap.34.10. 35. Când şi-au golit sacii, fiecare a văzut în sacul lui punga1 cu argintul. Ei şi tatăl lor au văzut pungile cu argint şi s-au înspăimântat. 1 Cap.34.21. 36. Tatăl lor, Iacov, le-a zis: „Voi mă lăsaţi1 fără copii: Iosif este pierdut, Simeon este pierdut, iar voi vreţi să-l luaţi şi pe Beniamin. Totul este împotriva mea!” 1 Cap.43.14. 37. Atunci Ruben i-a zis tatălui său: „Să-mi omori amândoi fiii, dacă nu ţi-l voi aduce înapoi pe Beniamin. Lasă-l în grija mea, iar eu ţi-l voi aduce înapoi.” 38. Iacov i-a răspuns: „Fiul meu nu va merge cu voi, căci fratele1 lui a murit, iar el a rămas singur. Dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire2 în călătoria pe care o faceţi, cu durere veţi coborî perii mei albi3 în Locuinţa Morţilor.” 1 Vers.13. Cap.37.33;44.28. 2 Vers.40. Cap.44.29. 3 Cap.37.35;44.31.
A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt. 43 1. Foametea era încă severă1 în ţară. 1 Cap.41.54,57. 2. Când au terminat de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov le-a zis fiilor săi: „Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne ceva merinde.” 3. Dar Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a avertizat foarte clar: <Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru1 nu va fi cu voi.> 1 Cap.42.20;44.23. 4. Dacă ești de acord să-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare. 5. Dar dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom duce, căci omul acelea ne-a zis: <Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!>” 6. Atunci Israel le-a zis: „De ce mi-aţi făcut un astfel de rău, spunându-i acelui om că mai aveţi un frate?” 7. Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră, zicând: <Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?> Iar noi i-am răspuns la aceste întrebări. Puteam noi oare să ştim că va zice: <Aduceţi-l pe fratele vostru?>” 8. Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să plecăm imediat, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri. 9. Eu însumi voi răspunde pentru el, iar tu să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă1 nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna. 1 Cap.44.32. 10. Căci dacă n-am fi amânat, cu siguranță că ne-am fi întors până acum de două ori.” 11. Atunci Israel, tatăl lor, le-a zis: „Dacă așa trebuie, așa să faceţi. Luaţi-vă în saci câte ceva din cele mai bune roade ale ţării și duceţi-le1 în dar acelui om, şi anume: puţin balsam2 şi puţină miere, condimente, mir, fistic şi migdale. 1 Cap.32.20. Prov.18.16. 2 Cap.37.25. Ier.8.22. 12. Luaţi cu voi de două ori mai mult argint, ca să duceţi înapoi argintul1 care a fost pus la gura sacilor, poate c-a fost o greşeală. 1 Cap.42.25,35. 13. Luaţi-l şi pe fratele vostru, plecați şi mergeţi din nou la omul acela. 14. Dumnezeul cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea acelui om şi să-l lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Cât despre mine, dacă1 trebuie să fiu lipsit de copiii mei, așa să fie!” 1 Est.4.16.
Sosirea fraților lui Iosif în Egipt. 15. Ei au luat darurile, de două ori mai mult argint, precum şi pe Beniamin și au plecat imediat în Egipt, unde s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.
Pag. 50 GENEZA (FACEREA) Cap. 43, 44
16. Imediat ce l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului1 casei sale: „Condu-i pe acești oameni în casa mea, taie vite şi găteşte, căci acești oameni vor servi masa de prânz împreună cu mine.” 1 Cap.24.2;39.4;44.1. 17. Administratorul a făcut ce-i poruncise Iosif şi i-a condus pe frați în palatul lui Iosif. 18. Dar pe ei i-a cuprins frica, pentru că au fost duși în palatul lui Iosif. Ei și-au zis: „Ne bagă în casă din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri data trecută, ca să ne atace, să ne înrobească și să ne ia măgarii.” 19. Atunci s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la intrarea în palat, 20. zicând: „Domnule1, noi am mai venit o dată aici, ca să cumpărăm mâncare. 1 Cap.42.3,10. 21. Apoi, când am ajuns1 într-un loc unde a trebuit să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, absolut tot argintul nostru. Noi l-am adus înapoi cu noi, 1 Cap.42.27,35. 22. și am adus şi alt argint, ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.” 23. Administratorul a răspuns: „Liniștiți-vă, nu vă temeţi. Trebuie să fi fost Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, Cel Care a ascuns comoara pentru voi în sacii voștri. Cât despre mine, eu am primit atunci argintul vostru.” Apoi l-a adus la ei pe Simeon. 24. Administratorul i-a condus în palatul lui Iosif, le-a dat apă1 ca să-şi spele picioarele și a dat nutreţ măgarilor lor. 1 Cap.18.4;24.32. 25. Ei şi-au pregătit darurile pentru Iosif, care urma să vină la amiază, căci aflaseră că au să mănânce acolo. 26. Când Iosif a ajuns acasă, ei i-au dat darurile pe care le aduseseră şi s-au plecat până la pământ1 înaintea lui. 1 Cap.37.7,10. 27. El i-a întrebat de sănătate: „Bătrânul vostru tată, despre care mi-aţi vorbit1, este sănătos? Mai trăieşte?” 1 Cap.42.11,13. 28. Ei au răspuns, plecându-se1 din nou până la pământ: „Da, Domnul meu, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos și încă mai trăieşte” 1 Cap.37.7,10. 29. Iosif l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei1 sale, și a întrebat: „Acesta este fratele vostru cel tânăr despre care mi-aţi vorbit2?” Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ți dea har, fiul meu!” 1 Cap.35.17,18. 2 Cap.42.13. 30. Fiind foarte emoționat1 la vederea fratelui său și simțind nevoia să plângă, Iosif a intrat repede într-o altă cameră și a plâns2 acolo. 1 1Regi3.26. 2 Cap.42.24. 31. După ce s-a spălat pe faţă, el a revenit şi, încercând să se stăpânească, a poruncit: „Aduceţi1 de mâncare!” 1 Vers.25. 32. Pe el l-au servit separat, pe frații săi separat, și tot separat au fost serviți și egiptenii care mâncau împreună cu Iosif, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, acesta fiind pentru ei ceva dezgustător1. 1 Cap.46.34. Exod.8.26. 33. Când, la porunca lui Iosif, frații au fost așezați la masă în faţa lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr, ei au început să se uite unii la alții uluiți. 34. Apoi li s-a servit fiecăruia câte o porție de la masa lui Iosif, dar porția lui Beniamin a fost de cinci ori1 mai mare decât a celorlalți. Şi ei au băut şi s-au înveselit împreună cu Iosif. 1 Cap.45.22.
Spaima fraților lui Iosif. 44 1. Apoi Iosif a dat următoarea poruncă administratorului casei sale: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2. Dar să pui şi cupa mea, cea de argint, la gura sacului celui mai tânăr, lângă argintul pentru grâu.” Administratorul a făcut întocmai cum îi poruncise Iosif. 3. În zori, oamenii au fost expediați, împreună cu măgarii lor. 4. Ei n-au ajuns prea departe de oraș, când Iosif i-a poruncit administratorului său: „Du-te după acei oameni, iar când îi vei ajunge din urmă, să le spui: „De ce aţi răsplătit binele cu rău? 5. De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi pe care o foloseşte pentru ghicit? Rău lucru ați făcut.” 6. Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.
Pag. 51 GENEZA (FACEREA) Cap. 44
7. Ei i-au răspuns: „Domnul meu, cum poți să spui asemenea lucruri? Să-i ferească Dumnezeu pe slujitorii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă! 8. Iată, noi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul1 pe care l-am găsit la gura sacilor noştri. Cum să fi furat argint sau aur din palatul stăpânului tău? 1 Cap.43.21. 9. Fie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară1, iar noi, cu toții, să devenim sclavii stăpânului nostru.” 1 Cap.31.32. 10. El le-a zis: „Fie așa cum ați spus! Acela la care se va găsi cupa va fi sclavul meu, dar voi ceilalți veţi fi considerați nevinovaţi.” 11. Apoi fiecare și-a dat jos sacul și l-a deschis. 12. Administratorul a scotocit sacii după cupă, începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai tânăr, iar cupa a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13. Atunci ei şi-au sfâșiat1 hainele, fiecare şi-a încărcat măgarul şi s-au întors cu toții în oraș. 1 Cap.37.29,34. Num.14.6. 2Sam.1.11. 14. Iuda şi fraţii săi au intrat în palatul lui Iosif, pe când el era încă acolo, şi s-au plecat1 cu faţa până la pământ înaintea lui. 1 Cap.37.7. 15. Iosif i-a întrebat: „Ce faptă aţi făcut? Ar fi trebuit să ştiţi că un om ca mine poate să ghicească.” 16. Iuda i-a răspuns: „Ce putem să mai spunem, domnul nostru? Cum să mai vorbim, sau cum să ne mai dezvinovățim? Dumnezeu a scos la iveală nelegiuirea slujitorilor tăi. Iată-ne sclavi1 ai domnului nostru, noi şi cel la care s-a găsit cupa.” 1 Vers.9. 17. Dar Iosif a zis: „Să mă1 ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi sclavul meu, dar voi ceilalți mergeți în pace la tatăl vostru.” 1 Prov.17.15.
Iuda intervine pentru Beniamin. 18. Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif şi i-a zis: „Domnul meu, te rog să-i îngădui slujitorului tău să-i spună o vorbă, te implor. Să nu te mânii1 mine, căci eşti la fel de mare ca Faraon însuși. 1 Cap.18.30,32. Exod.32.22. 19. Domnul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, când a zis: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” 20. Noi i-am răspuns domnului nostru: „Avem un tată bătrân, iar el are un copil1 care i s-a născut la bătrâneţe. Acest copil avea un frate care a murit, numai el a mai rămas dintre copiii mamei sale, așa că tatăl său îl iubeşte nespus.” 1 Cap.37.3. 21. Tu i-ai spus slujitorilor tăi: „Aduceţi-l la mine1, ca să-l văd cu ochii mei.” 1 Cap.42.15,20. 22. Noi i-am răspuns domnului meu: „Acest băiat nu poate să plece de lângă tatăl său, căci, dacă ar pleca, tatăl său ar muri.” 23. Tu le-ai spus slujitorilor tăi: „Dacă1 nu va veni şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.” 1 Cap.43.3,5. 24. Când ne-am dus la tatăl meu, slujitorul tău, noi i-am spus cuvintele domnului meu. 25. Tatăl nostru1 ne-a zis: „Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.” 1 Cap.43.2. 26. Noi am răspuns: „Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu mai putem vedea faţa omului acela decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.” 27. Slujitorul tău, tatăl nostru, ne-a zis: „Voi ştiţi că soția mea1 mi-a născut doi fii, 1 Cap.46.19. 28. dintre care unul a plecat de la mine şi cu siguranță1 că a fost sfâşiat de fiare, căci nu l-am mai văzut de atunci, 1 Cap.37.33. 29. iar dacă mi-l luaţi şi pe acesta1 şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi coborî capul încărunțit în Locuinţa Morţilor.” 1 Cap.42.36,38. 30. De aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul pe care-l iubește1 nespus, 1 1Sam.18.1. 31. el are să moară când va vedea că băiatul nu este, iar slujitorii tăi vor coborî cu durere în Locuinţa morţilor capul încărunțit al slujitorului tău, tatăl nostru. 32. Căci slujitorul tău s-a pus garant pentru copil şi a zis tatălui meu: „Dacă1 nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.” 1 Cap.43.9. 33. Așa că te rog să îngădui1 ca slujitorul tău să rămână în locul copilului, ca sclav al domnului meu, iar copilul să se ducă înapoi cu fraţii săi. 1 Exod.32.32. 34. Cum să mă mai întorc la tatăl meu fără copil? N-aș putea suporta să văd mâhnirea tatălui meu!”
Pag. 52 GENEZA (FACEREA) Cap. 45
Iosif se revelează fraților săi. 45 1. Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau, și a strigat: „Să iasă afară toată lumea!” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif, când s-a revelat fraţilor săi, 2. dar el a izbucnit într-un plâns aşa de tare, încât l-au auzit și egiptenii şi casa lui Faraon. 3. Iosif le-a zis fraţilor săi: „Sunt eu1! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii săi nu i-au putut răspunde, căci au înlemnit înaintea lui. 1 Fapt.7.13. 4. Iosif a continuat: „Apropiaţi-vă de mine.” Ei s-au apropiat de el, iar el le-a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care1 l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. 1 Cap.37.28. 5. Dar nu vă întristaţi1 şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci Dumnezeu2 m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viață. 1 Isa.40.2. 2Cor.2.7. 2 Cap.50.20. Ps.105.16,17. 2Sam.16.10,11. Fapt.4.27,28. 6. Iată că sunt deja doi ani de când este foamete în ţară, şi vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara sau secera. 7. Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să se asigure că veți avea urmași pe pământ şi ca să vă salveze viețile printr-o mare eliberare. 8. Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu. El m-a făcut ca un tată1 pentru Faraon, stăpân peste toată casa lui şi domnitor peste tot Egiptul. 1 Cap.41.43. Jud.17.10. Iov29.16. 9. Așa că plecați imediat la tatăl meu şi spuneţi-i că așa a vorbit fiul său Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul! Vino la mine fără întârziere! 10. Tu vei locui1 în ţinutul Gosen, şi vei fi lângă mine, tu, copiii tăi, nepoții tăi, turmele și cirezile tale şi tot ce este al tău. 1 Cap.47.1. 11. Eu voi avea grijă de tine acolo, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, ca să nu se aleagă praful de tine, de casa ta și de tot ce ai. 12. Voi Puteți vedea cu ochii voştri, la fel ca şi fratele meu Beniamin, că eu însumi vă vorbesc1. 1 Cap.42.23. 13. Spuneţi-i tatălui meu toată gloria pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut, şi aduceţi-l1 aici cât mai repede pe tatăl meu.” 1 Fapt.7.14. 14. Apoi l-a îmbrățișat pe fratele său Beniamin şi a plâns, ca şi Beniamin, care plângea pe umărul lui. 15. Iosif i-a sărutat pe toţi fraţii lui și a plâns pe umerii lor. După aceea, fraţii săi au stat de vorbă cu el.
Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor. 16. Vestea că au venit frații lui Iosif a ajuns la Faraon și la slujitorii săi, care s-au bucurat cu toții 17. Faraon i-a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă măgarii şi întoarceți-vă în Canaan, 18. luaţi-l pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da cel mai bun ținut din Egipt şi vă veţi bucura de bunătățile1 țării.” 1 Cap.27.28. Num.18.12,29. 19. El le-a mai zis: „Luaţi care din Egipt pentru copiii şi soțiile voastre, luaţi-l pe tatăl vostru și veniți aici. 20. Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa acolo, căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi al vostru.” 21. Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon, și provizii pentru drum. 22. Fiecăruia dintre frați i-a dat un rând de haine, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de șekeli de argint şi cinci rânduri de haine1. 1Cap.43.34. 23. Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi provizii, ca să aibă pe drum. 24. Apoi Iosif i-a trimis pe fraţii săi,avertizându-i: „Să nu vă certaţi între voi pe drum!” 25. Ei au plecat din Egipt şi au ajuns în Canaan, la tatăl lor, Iacov, 26. și i-au zis: „Iosif încă mai trăieşte şi chiar domnește peste tot Egiptul.” Dar inima1 lui Iacov a rămas ca de piatră, pentru că nu i-a crezut. 1 Iov.29.24. Ps.126.1. Luca24.11,41. 27. Dar când i-au istorisit tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l aducă în Egipt, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat. 28. Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif încă mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte să mor.”
Pag. 53 GENEZA (FACEREA) Cap. 46
Sosirea și stabilirea familiei lui Iacov în Egipt. 46 1. Israel a plecat la drum cu tot ce avea, iar când a ajuns la Beer-Şeba1 a adus jertfe Dumnezeului2 tatălui său, Isaac. 1 Cap.21.31,33;28.10. 2 Cap.26.24,25;28.13;31.42. 2. Și Dumnezeu i-a vorbit lui Israel într-o viziune1 de noapte, astfel: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!” 1 Cap.15.1. Iov33.14,15. 3. Şi Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeu1, Dumnezeul2 tatălui tău. Nu te teme să te duci în Egipt, căci acolo te voi face3 să ajungi un neam mare. 1 El 2 Elohim Cap.28.13. 3 Cap.12.2. Deut.26.5. 4. Eu Însumi1 voi veni cu tine în Egipt şi Eu însumi te voi scoate2 de acolo, iar Iosif3 îţi va închide ochii.” 1 Gen.28.15;48.21. 2 Cap.15.16;50.13,24,25. Exod.3.8. 3 Cap.50.1. 5. Apoi Iacov1 a plecat din Beer-Şeba. Fiii lui Israel l-au pus pe tatăl lor, Iacov, copiii şi nevestele lor, în carele2 pe care le trimisese Faraon ca să-l aducă în Egipt. 1 Fapt.7.15. 2 Cap.45.19,21. 6. Ei și-au luat cu ei turmele şi averile pe care le agonisiseră în Canaan. Astfel, Iacov a plecat în Egipt1 cu toată familia sa, 1 Deut.26.5. Ios.24.4. Ps.105.23. Isa.52.4. 7. fiii lui şi copiii lor, fiicele lui şi copiii lor, şi i-a dus pe toți în Egipt.
Copiii lui Israel. 8. Acestea au fost1 numele fiilor lui Israel, care au venit în Egipt - Iacov şi fiii săi. Ruben2, întâiul născut al lui Iacov. 1 Exod.1.1;6.14. 2 Num.26.5. 1Cron.5.1. 9. Fiii lui Ruben au fost Hanoc, Falu, Heţron şi Carmi. 10. Fiii1 lui Simeon au fost Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar, dar şi Saul, fiul unei cananite. 1 Exod.6.15. 1Cron.4.24. 11. Fiii lui Levi1 au fost Gherşon, Chehat şi Merari. 1 1Cron.6.1,16. 12. Fiii lui Iuda1 au fost Er, Onan, Şela, Pereţ şi Zerah, dar Er2 şi Onan au murit în Canaan. Fiii lui Pereţ3 au fost Heţron şi Hamul. 1 1Cron.2.3;4.21. 2 Cap.38.3,7,10. 3 Cap.38.29. 1Cron.2.5. 13. Fiii lui1 Isahar au fost Tola, Puva, Iov şi Şimron. 1 1Cron.7.1. 14. Fiii lui Zabulon au fost Sered, Elon şi Iahleel. 15. Aceştia sunt fiii pe care i-a născut lui Iacov, Lea, în Padan-Aram, împreună cu fiica, sa Dina. Fiii şi fiicele lui alcătuiau în totul treizeci şi trei de inşi. 16. Fiii lui Gad au fost Ţifion1, Haggi, Şuni, Eţbon, Eri, Arodi şi Areeli. 1 Țefon Num.26.15; 17. Fiii lui Aşer1 au fost Imna, Işva, Işvi şi Beria; ei au avut şi o soră, Serah. Fiii lui Beria au fost Heber şi Malchiel. 1 1Cron.7.30; 18. Aceştia sunt fiii Zilpei1, pe care a dat-o2 Laban fiicei sale Lea, pe care ea i-a născut lui Iacov, în total şaisprezece. 1 Cap.30.10. 2 Cap.29.24. 19. Fiii Rahelei, soția1 lui Iacov au fost Iosif şi Beniamin. 1 Cap.44.27. 20. În Egipt, lui Iosif1 i s-au născut Manase şi Efraim, băieți pe care i i-a născut Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul lui On. 1 Cap.41.50. 21. Fiii1 lui Beniamin au fost Bela, Becher, Aşbel, Ghera, Naaman, Ehi2, Roş, Mupim3, Hupim şi Ard. 1 1Cron.7.6;8.1. 2 Num.26.38. 3 Num.26.39. 22. Aceştia au fost fiii Rahelei, care i s-au născut lui Iacov, în totul paisprezece. 23. Fiul1 lui Dan a fost Huşim. 1 1Cron.7.12. 24. Fiii1 lui Neftali au fost Iahţeel, Guni, Ieţer şi Şilem. 1 1Cron.7.13. 25. Aceştia1 au fost fiii Bilhei, pe care2 i-a dat-o Laban fiicei sale Rahela, şi pe care i-a născut ea lui Iacov, în totul şapte. 1 Cap.30.5,7. 2 Cap.29.29. 26. Toți1 cei care au venit cu Iacov în Egipt şi care erau urmași direcți ai lui, au fost şaizeci şi şase, în afară de soțiile fiilor lui Iacov. 1 Exod.1.5 27. Iosif avea și el doi fii, care i s-au născut în Egipt. Astfel, toți cei din casa1 lui Iacov, când au ajuns ei în Egipt, erau în număr de şaptezeci2. 1 Deut.10.22. 2 Fapt.7.14 (sau) șaptezeci și cinci
Iosif îl primește pe Iacov. 28. Iacov l-a trimis pe Iuda înainte la Iosif ca să-i dea de ştire că se îndreaptă spre Gosen1. 1 Cap.31.21. 29. Când au ajuns în ţinutul1 Gosen, Iosif şi-a pregătit carul şi s-a dus să-l întâmpine acolo pe tatăl său. Când a ajuns la el, l-a îmbrățișat2 și a plâns îndelung pe umărul lui 1 Cap.47.1. 2 Cap.45.14. 30. Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Acum1 pot să mor, căci am văzut că încă mai trăiești.” 1 Luca2.29,30.
Pag. 54 GENEZA (FACEREA) Cap. 46, 47
31. Iosif le-a zis fraţilor săi şi familiei tatălui său: „Plec1 să-l înştiinţez pe Faraon şi să-i spun: <Fraţii mei şi familia tatălui meu, care erau în Canaan, au venit la mine. 1 Cap.47.1. 32. Acești oameni sunt păstori, cu propriile lor turme și cirezi, pe care le-au adus aici, împreună cu tot ce au.> 33. Așa că, atunci când vă va chema Faraon şi vă va întreba: <Cu ce vă îndeletniciţi1?>, 1 Cap.47.2,3. 34. voi să-i răspundeţi: <Slujitorii1 tăi sunt păstori încă din2 tinerețe.> Astfel, veţi putea locui în Gosen, căci toţi păstorii sunt detestați3 de către egipteni.” 1 Vers.32. 2 Cap.30.35;34.5;37.12. 3 Cap.43.32. Exod.8.26.
În Gosen. Iacov înaintea lui Faraon. 47 1. Iosif s-a dus1 să-l înştiinţeze pe Faraon şi i-a spus: „Fraţii mei şi tatăl meu au sosit din Canaan, cu oile şi boii şi cu tot avutul lor şi se află în Gosen2.” 1 Cap.46.31, 2 Cap.45.10;46.28. 2. Apoi a luat pe cinci din fraţii săi şi i-a adus înaintea1 lui Faraon. 1 Fapt.7.13. 3. Faraon i-a întrebat pe fraţii lui Iosif: „Cu ce1 vă îndeletniciţi?” Ei i-au răspuns lui Faraon: „Slujitorii2 tăi sunt păstori, așa cum au fost şi strămoșii noştri.” 1 Cap.46.33. Cap.46.34. 4. Şi au continuat: „Noi am venit să locuim1 numai o vreme aici în ţară, pentru foametea2 este grea în Canaan și nu mai este păşune pentru turmele slujitorilor tăi. Așadar, îngăduie slujitorilor tăi să locuiască3 Gosen.” 1 Cap.15.13. Deut.26.5. 2 Cap.43.1. Fapt.7.11. 3 Cap.46.34. 5. Atunci Faraon i-a zis lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6. Tot Egiptul1 este înaintea ta. Aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în2 Gosen, iar dacă găseşti printre ei oameni pricepuți, poți să-i pui responsabili peste turmele mele.” 1 Cap.20.15. 2 Vers.4. 7. Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, l-a prezentat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat pe Faraon. 8. Faraon l-a întrebat pe Iacov: „Câți ani ai?” 9. Iacov i-a răspuns lui Faraon: „Anii1 călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Anii vieţii mele au fost puţini2 şi grei, şi n-au3 atins anii vieţii strămoșilor mei în timpul călătoriei lor.” 1 Ps.39.12. Evr.11.9,13. 2 Iov14.1. 3 Cap.25.7;35.28. 10. Apoi Iacov l-a binecuvântat1 din nou pe Faraon şi a plecat dinaintea lui. 1 Vers.7. 11. Iosif l-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi în Egipt şi le-a dat o moşie în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul1 Ramses2, așa cum3 poruncise Faraon. 1 districtul 2 Exod.1.11;12.37. (Rameses) 3 Vers.6. 12. Iosif l-a întreținut pe tatăl său, pe frații săi și întreaga casă a tatălui său cu mâncarea de care aceștia au avut nevoie.
Scumpetea în Egipt. 13. În toată țara nu mai era pâine, căci foametea era foarte grea. Egiptul1 şi Canaanului erau istovite din cauza foametei. 1 Cap.41.30. Fapt.7.11. 14. Iosif1 a strâns toți banii2 care se găseau în Egipt şi Canaan, în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii şi l-a adus în visteria lui Faraon. 1 Cap.41.56. 2 tot argintul (banii erau monede de argint) 15. Când s-au terminat banii din Egipt şi Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis: „Dă-ne pâine! De ce1 să murim în înaintea ta din cauză că nu mai avem bani?” 1 Vers.19. 16. Iosif a răspuns: „Dacă nu mai aveți bani, daţi-mi turmele voastre şi vă voi da pâine în schimbul lor.” 17. Ei și-au adus turmele la Iosif, iar el le-a dat pâine în schimbul cailor, a turmelor de oi, a cirezilor de vite și a măgarilor. Astfel, în acel an, el le-a dat pâine în schimbul tuturor turmelor lor. 18. După ce a trecut acel an, oamenii au venit la Iosif în anul următor şi i-au zis: „Nu putem ascunde de domnul nostru faptul că nu mai avem bani și că cirezile și turmele au trecut în stăpânirea domnului nos-tru. Nu mai avem de vânzare decât trupurile şi pământurile noastre. 19. De ce să murim sub ochii tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne, împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim şi să nu ne rămână pământurile pustii.”
Pag. 55 GENEZA (FACEREA) Cap. 47, 48
20. Astfel, Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile din Egipt. Toți egiptenii şi-au vândut fiecare pământul, căci foametea era prea grea pentru ei, și toată ţara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21. Cât despre popor, acesta a ajuns aservit, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă. 22. Dar Iosif n-a cumpărat1 pământurile preoţilor, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon, așa că ei nu şi-au vândut pământurile. 1 Ezra7.24. 23. Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre, pentru Faraon, așa că vă dau sămânţă ca să aveți ce semăna, 24. dar la seceriș veţi da a cincea parte lui Faraon. Celelalte patru părţi vă vor rămâne vouă, ca să semănaţi ogoarele şi ca hrană pentru voi, familiile voastre și copiii voştri.” 25. Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să găsim1 bunăvoință înaintea domnului nostru şi vom fi slujitorii lui Faraon.” 1 Cap.33.15. 26. Atunci Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în efect până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon. Dar1 pământurile preoţilor nu au ajuns ale lui Faraon. 1 Vers.22.
Sfârșitul lui Iacov se apropie. 27. Izraeliții se stabiliseră1 în Egipt în ținutul Gosen. Ei au dobândit acolo proprietăți, au fost roditori2 şi s-au înmulţit foarte mult. 1 Vers.11. 2 Cap.46.3. 28. Iacov a trăit în Egipt şaptesprezece, iar el a trăit în total o sută patruzeci şi şapte de ani. 29. Cu puțin timp1 înainte să moară, Israel l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Dacă am căpătat bunăvoință la tine, pune2 te rog mâna sub coapsa mea şi poartă-te3 cu mine cu bunătate şi credincioşie. Să nu mă înmormântezi4 în Egipt, 1 Deut.31.14. 1Regi2.1. 2 Cap.24.2. 3 Cap.24.49. 4 Cap.50.25; 30. ci, atunci când voi3 muri, să mă duci din Egipt şi să mă înmormântezi2 în mormântul strămoșilor mei.” Iosif a răspuns: „Voi face așa cum mi-ai cerut.” 1 2Sam.19.37. 2 Cap.49.29;50.5,13. 31. Iacov i-a cerut: „Jură-mi.” şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel1 s-a plecat cu faţa pe căpătâiul patului său. 1 Cap.48.2. 1Regi1.47. Evr.11.21.
Iacov îi înfiază fiii lui Iosif. 48 1. După o vreme, Iosif a fost anunțat: „Tatăl tău este bolnav.” Atunci Iosif i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim, și s-a dus le Iacov. 2. Când i s-a spus lui Iacov: „Iată că fiul tău Iosif a venit la tine”, el și-a adunat toate puterile şi a şezut pe pat. 3. Iacov i-a zis lui Iosif: „Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz1, în Canaan, m-a binecuvântat, 1 Cap.28.13,19;35.6,9. 4. și mi-a zis: „Te voi face roditor, te voi înmulţi şi voi face din tine o comunitate de popoare și voi da acest ţinut urmașilor tăi după tine, ca să-l stăpânească pentru totdeauna1.” 1 Cap.17.8. 5. De aceea, cei doi fii care ţi s-au născut în Egipt înainte de venirea mea la tine în Egipt, Efraim și Manase, vor fi ai mei1, ca şi Ruben şi Simeon. 1 Cap.41.50;46.20. Ios.13.7;14.4. 6. Dar urmașii care ți s-au născut după ei vor fi ai tăi, iar ei vor fi numiți după numele fraţilor lor în ținutul pe care îl vor moşteni. 7. Să știi că la întoarcerea mea din Padan-Aram, Rahela1 a murit în timpul călătoriei, în Canaan, înainte să ajung la Efrata, şi am înmormântat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.” 1 Cap.35.9,16,19.
Iacov îi binecuvântează pe cei doi fii ai lui Iosif. 8. Când Israel i-a observat pe cei doi fii lui Iosif, el a întrebat: „Cine sunt aceştia?” 9. Iosif a răspuns: „Aceștia sunt1 fiii mei, pe care Dumnezeu mi i-a dat aici.” Israel a zis: „Apropie-i de mine, ca să-i binecuvântez2.” 1 Cap.33.5. 2 Cap.27.4. 10. Vederea1 lui Israel slăbise mult din cauza bătrâneţii, aşa că nu mai vedea bine. Iosif i-a apropiat de el pe cei doi fii ai săi, iar Israel i-a sărutat2 şi i-a îmbrăţişat. 1 Cap.27.1. 2 Cap.27.27. 11. Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Nu credeam1 c-o să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu mi-a îngăduit să-ţi văd şi fiii.” 1 Cap.45.26. 12. Iosif i-a dat pe fii la o parte de lângă genunchii tatălui său şi s-a plecat cu faţa până la pământ înaintea lui.
Pag. 56 GENEZA (FACEREA) Cap. 48, 49
13. Apoi Iosif i-a luat pe cei doi și i-a adus aproape de el: pe Efraim în partea dreaptă, deci la stânga lui Israel, şi pe Manase în partea stângă, deci la dreapta lui Israel. 14. Dar Israel, încrucișându-și1 mâinile, şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, chiar dacă Manase era cel dintâi născut. 1 Vers.19. 15. El l-a binecuvântat1 pe Iosif şi a zis: „Dumnezeul înaintea2 căruia au trăit strămoșii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul care a fost păstorul meu de când m-am născut până în această zi, 1 Evr.11.21. 2 Cap.17.1;24.40. 16. Îngerul1 care m-a salvat din orice necaz, să binecuvânteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele2 meu şi numele strămoșilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se înmulţească foarte mult pe pământ!” 1 Cap.28.15;31.11,13,24. Ps.34.22;121.7. 2 Amos 9.12. Fapt.15.17. 17. Lui Iosif nu i-a convenit când a văzut că tatăl său îşi pune1 mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său, ca s-o mute de pe capul lui Efraim şi s-o pună pe cel al lui Manase. 1 Vers.14. 18. El i-a zis tatălui său: „Nu aşa, tată! Acesta este întâiul meu născut, așa că pe capul lui pune-ţi mâna dreaptă.” 19. Dar tatăl său a refuzat și a zis: „Ştiu1, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare, dar fratele lui mai mic2 va fi mai mare decât el, iar urmașii lui vor ajunge o mulțime de nații.” 1 Vers.14. 2 Num.1.33,35;2.19,21. Deut.33.17. Apoc.7.6,8. 20. Israel i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: „Numele tău îl vor întrebuinţa izraeliţii când vor binecuvânta1, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!” Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase. 1 Rut4.11.12. 21. Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Iată că eu voi muri în curând, dar Dumnezeu1 va fi cu voi şi vă va aduce înapoi în ţara strămoșilor voştri, 1 Cap.46.4;50.24. 22. unde îți1 voi lăsa în plus față de frații tăi o colină2 pe care am luat-o de la amoriţi2 cu sabia şi cu arcul meu.” 1 Ios.24.32. 1Cron.5.2. Ioan4.5. 2 Cap.15.16;34.28. Ios.17.14. 2Sihem
Binecuvântarea dată de Iacov fiilor săi. 49 1. Iacov i-a chemat pe fiii săi şi a zis: „Apropiaţi-vă, iar vă voi spune1 ce vi se va întâmpla în vremurile2 care vor veni. 1 Deut.33.1. Amos3.7. 2 Deut4.30. Num.24.14. Isa.2.2;39.6. Ier.23.20. Dan.2.28,29. Fapt.2.17. Evr.1.2. 2. Strângeţi-vă în jurul meu şi ascultaţi, fii ai lui Iacov! Ascultaţi-l1 pe tatăl vostru, Israel! 1 Ps.34.11. 3. Ruben, tu ești întâiul1 meu născut, puterea mea şi primul rod2 al vigorii mele, foarte mândru și foarte puternic, 1 Cap.29.32. 2 Deut.21.17. Ps.78.51. 4. de necontrolat, ca o inundație - tu nu vei mai avea întâietatea1, căci te-ai urcat2 în patul tatălui tău și ai pângărit culcușul concubinei lui. 1 1Cron.5.1. 2 Cap.35.22. Deut.27.20. 1Cron.5.1. 5. Simeon1 şi Levi sunt fraţi2 și au ca sfătuitori arme3 ale violenței. 1 Cap.29.33,34. 2 Prov.18.9. 3 Cap.34.25. 6. Sufletul meu1 nu va intra la sfaturile lor, iar duhul meu2 nu va intra în adunarea3 lor! Căci în mânia4 lor au omorât oameni, iar în răutatea lor au tăiat tendoanele boilor. 1 Prov.1.15,16. 2 Ps.26.9. Efes.5.11. 3 Ps.16.9;30.12;57.8. 4 Cap.34.26. 7. Blestemată să fie mânia lor, căci a fost prea turbată, şi furia lor, căci a fost prea sălbatică! Îi voi risipi1 în Iacov şi-i voi împrăștia în Israel. 1 Ios.19.1;21.5-7. 1Cron.4.24,39. 8. Iuda1, frații tăi te vor lăuda, vei dobândi2 autoritate asupra dușmanilor tăi, iar fiii tatălui tău se vor pleca3 până la pământ înaintea ta. 1 Cap.29.35. Deut.33.7. 2 Ps.18.40. 3 Cap.27.29. 1Cron.5.2. 9. Iuda, un pui1 de leu. Tu te-ai întors de la jaf, fiul meu! El și-a îndoit2 genunchii și s-a întins ca un leu, ca o leoaică. Cine ar îndrăzni să-l trezească? 1 Osea5.14. Apoc.5.5. 2 Num.23.24;24.9. 10. Sceptrul1 nu va dispărea din Iuda, nici toiag2 de conducător din3 coapsele sale, până4 când va veni Împăciuitorul, Căruia5 i se vor supune popoarele. 1 Num.24.17. Ier.30.21. Zah.10.11. 2 Ps.60.7;108.8. Num.21.18. 3 Deut.28.57. 4 Isa.11.1;62.11. Ezec.21.27. Dan.9.25. Mat.21.9. Luca1.32,33. 5 Isa.2.2;11.10;42.1,4;49.6,7,22,23;55.4,5;60.1,3-5. Hag.2.7. Luca2.30-32.
Pag. 57 GENEZA (FACEREA) Cap. 49
11. Acela1 îşi va lega de viță măgarul Său, şi de coardă mânzul măgăriţei lui. El își va spăla în vin haina Sa, și în sânge de strugure mantaua Sa! 2 2Regi18.32. 12. Ochii1 Lui vor fi mai întunecați decât vinul, iar dinții lui vor fi mai albi decât laptele. 1 Prov.23.29. 13. Zabulon1 va locui lângă mare și va fi un refugiu pentru corăbii, iar hotarul lui se va întinde până la Sidon. 1 Deut.33.18,19. Ios.19.10,11. 14. Isahar este ca măgarul voinic, care se odihnește între grajduri. 15. Când va vedea că locul unde se odihneşte este plăcut şi că ţara este minunată, el se va încovoia1 ca să ducă povara şi va ajunge bărbat plătitor de bir. 1 1Sam.10.9. 16. Dan1 - poporul său va fi puternic la fel ca orice trib din Israel. 1 Deut.33.22. Jud.18.1,2. 17. Dan va fi1 un şarpe la drum, o viperă pe cărare; el va învenina piciorul calului, ca să cadă călăreţul. 1 Jud.18.27. 18. Mântuirea1 Ta o aștept, o, Doamne2! 1 Ps.25.5;119.166,174. Isa.25.9. 2 Iehova 19. Gad1 va fi atacat de cete jefuitoare, dar el îi va ataca pe la spate și-i va urmări. 1 Deut.33.20. 1Cron.5.18. 20. Hrana lui Aşer1 va fi bogată, el va oferi mâncăruri împărătești. 1 Deut.33.24. Ios.19.24. 21. Neftali1 este o cerboaică slobodă care rosteşte cuvinte frumoase. 1 Deut.33.23. 22. Iosif este vlăstarul unui pom roditor sădit lângă un izvor, iar ramurile lui se înalţă peste zid. 23. Arcaşii îl vor ataca furios1, vor arunca săgeți înspre el și-l vor urmări cu ura lor. 1 Cap.37.4,24,28;39.20;42.21. Ps.118.13. 24. Dar arcul1 lui va rămâne tare și mușchii brațului său întărit, mulțumită Puternicului2 lui Iacov, Cel ce este3 Păstorul4 și Stânca5 lui Israel. 1 Iov29.20. Ps.37.15. 2 Ps.132.2,5. 3 Cap.45.11;47.12; 50.21. 4 Ps.80.1. 5 Isa.28.16. 25. Aceasta este lucrarea1 Dumnezeului tatălui tău, care te va ajuta și a2 Celui Atotputernic, Care3 te va binecuvânta cu binecuvântările Cerurilor de Sus, cu binecuvântările Adâncului de Jos, cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui mamei. 1 Cap.28.13,21;35.3;43.23. 2 Cap.17.1;35.11. 3 Deut.33.13. 26. Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările strămoșilor mei şi se înalţă până în creştetul munților veşnici1. Aceste binecuvântări2 să vină peste capul lui Iosif, pe creştetul capului celui mai alea dintre fraţii săi! 1 Deut.33.15. Hab.3.6. 2 Deut.33.16. 27. Beniamin1 este un lup care sfâşie. El își devorează dimineaţa prada, iar seara2 împarte prada.” 1 Jud.20.21,25. Ezec.22.25,27. 2 Num.23.24. Est. 8.11. Ezec.39.10. Zah.14.1,7. 28. Aceştia sunt triburile ale lui Israel, douăsprezece de toate, și acestea sunt cuvintele pe care li le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat, dându-le fiecăruia dintre ei o binecuvântare potrivită.
Moartea lui Iacov. 29. Apoi el le-a dat următoarele instrucțiuni, zicând: „Eu voi fi adăugat1 strămoșilor mei, așa că să mă înmormântaţi2 alături de ei în peştera3 care este în ogorul care a aparținut hetitului Efron, 1 Cap.15.15;25.8. 2 Cap.47.30. 2Sam.19.37. 3 Cap.50.13. 30. în peştera din ogorul Macpela, care se află la răsărit de Mamre, în Canaan. Acesta este ogorul pe care1 l-a cumpărat Avraam de la hetitul Efron, ca teren pentru înmormântare. 1 Cap.23.16. 31. Acolo1 au fost înmormântați Avraam şi Sara, soția sa, acolo au fost înmormântați2 Isaac şi Rebeca, soția sa, şi tot acolo am înmormântat-o eu pe Lea. 1 Cap.23.19;25.9. 2 Cap.35.29. 32. Ogorul şi peştera care se află pe el au fost cumpărate de la fiii lui Het.” 33. Când a terminat de dat instrucțiuni fiilor săi, Iacov şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat1 la strămoșii săi. 1 Vers.29.
Pag. 58 GENEZA (FACEREA) Cap. 50
Înmormântarea lui Iacov. 50 1. Atunci Iosif, copleșit de durere, s-a aruncat1 pe faţa tatălui său, l-a plâns2 şi l-a îmbrățișat. 1 Cap.46.4. 2 2Regi13.14. 2. Apoi a poruncit doctorilor care erau în slujba lui să-l îmbălsămeze1 pe tatăl său, Israel, iar aceștia au procedat întocmai. 1 Vers.26. 2Cron.16.14. Mat.26.12. Mar.14.8. Mar.16.1. Luca24.1. Ioan12.7;19.39,40. 3. Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile, acesta fiind timpul uzual pentru aceasta. Şi egiptenii l-au jelit1 timp de şaptezeci de zile. 1 Num.20.29. Deut.34.8. 4. După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis curtenilor1 lui Faraon astfel: „Dacă am căpătat bunăvoință la voi, spuneţi-i așa lui Faraon: 1 Est.4.2. 5. Tatăl meu1, pe patul de moarte, m-a pus să jur, zicând: „Iată că eu voi muri în curând! Să mă îngropi în mormântul pe care2 mi l-am săpat în Canaan.” De aceea, îngăduie-mi să mă duc acolo ca să-l înmormântez pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.” Aceste cuvinte i-au fost spuse lui Faraon, 1 Cap.47.29. 2 2Cron.11.14. Isa.22.16. Mat.27.60. 6. iar el i-a răspuns: „Du-te şi înmormântează-l pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci.” 7. Iosif a plecat să-și înmormânteze tatăl, iar împreună cu el au mers toţi demnitarii de la curtea lui Faraon și toți demnitarii din Egipt, 8. pa lângă toată casa lui Iosif, fraţii săi şi casa tatălui său. Astfel, în Gosen n-au rămas decât pruncii, turmele şi cirezile. 9. Împreună cu Iosif au mers care şi călăreţi și s-a format un alai uriaș. 10. Când au ajuns la Câmpia lui Atad, care se află dincolo de Iordan, ei au ținut în cinstea tatălui său Iosif un bocet1 mare şi amar, timp2 de şapte zile. 1 2Sam.1.17. Fapt.8.2. 2 1Sam.31.13. Iov2.13. 11. Când cananiţii care trăiau acolo au văzut acest bocet din Câmpia lui Atad, ei au zis: „Cât de amar bocesc egiptenii!” De aceea, ei au dat acelei câmpii de dincolo de Iordan numele Abel-Miţraim1. 1Bocetul Egiptului 12. Astfel au împlinit fiii1 lui Iacov instrucțiunile tatălui lor. 1 Cap.49.29,30. Fapt.7.16. 13. Apoi ei l-au dus în Canaan şi l-au înmormântat în peştera din ogorul Macpela, care se află la răsărit de Mamre, teren pe care Avraam l-a cumpărat1 de la hetitul Efron ca loc pentru înmormântare. 1 Cap.23.16. 14. Iosif, după ce l-a înmormântat pe tatăl său, s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care veniseră cu el pentru aceasta.
Bunătatea lui Iosif. 15. Când au văzut că tatăl lor murise, frații lui Iosif și-au1 zis: „Ce se va întâmpla oare dacă Iosif va prinde ură pe noi şi ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?” 1 Iov15.21.22. 16. Așa că au trimis un mesager să-i spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat această poruncă înainte să moară: 17. ”Aşa să vorbiţi lui Iosif: O, Iosif! Iartă nelegiuirea și păcatul fraţilor tăi, cu toate că ţi-au făcut1 rău! Iartă păcatul slujitorilor Dumnezeului2 tatălui tău!””Și Iosif a plâns când i s-au spus aceste cuvinte. 1 Prov.28.13. 2 Cap.49.25. 18. Apoi fraţii lui au venitei înșiși şi s-au plecat1 până la pământ înaintea lui şi i-au zis: „Suntem sclavii tăi.” 1 Cap.37.7.10. 19. Dar Iosif le-a răspuns: „Nu vă temeți1! Sunt2 eu oare în locul lui Dumnezeu? 1 Cap.45.5. 2 Deut.32.35. 2Regi5.7. Iov34.29. Rom. 12.19. Evr.10.30. 20. Chiar dacă1 ați vrut să-mi faceţi rău, Dumnezeu2 a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor numeros. 1 Ps.56.5. Isa.10.7. 2 Cap.45.5,7. Fapt.3.13-15. 21. Așa că fiţi fără teamă, pentru că eu vă voi îngriji de hrana voatră1 și a familiilor voastre.” În acest fel i-a mângâiat el, şi le-a liniștit inimile. 1 Cap.47.12. Mat.5.44.
Moartea lui Iosif. 22. Iosif a rămas în Egipt, el şi casa tatălui său. El a trăit o sută zece ani, 23. și i-a văzut pe urmașii lui Efraim până la a treia1 generație. De asemenea, el i-a recunoscut2 ca fiind ai lui şi pe fiii3 lui Machir, fiul lui Manase. 1 Iov42.16. 2 Cap.30.3. 3 Num.32.39. 24. Apoi Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri curând, dar Dumnezeu1 vă va veni în ajutor şi vă va duce din această ţară în ţara pe care a jurat2 că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.” 1 Cap.15.14;46.4;48.21. Exod.3.16,17. Evr.11.22. 2 Cap.15.18;26.3;35.12;46.4. 25. Iosif1 i-a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când Dumnezeu vă va arăta milă, să luaţi cu şi osemintele mele de aici.” 1 Exod.13.19. Ios.24.32. Fapt.7.16. 26. Iosif a murit la vârstă de o sută zece ani, a fost îmbălsămat1 și înmormântat într-un sicriu, în pământul Egiptului. 1 Vers.2.
Pag. 59
EXODUL (IEȘIREA)
SAU A DOUA CARTE A LUI MOISE (Ps.103.7. Neem.9. 9-20) POPORUL ISRAEL ÎN EGIPT CAP.1-15. 21 (Gen.15.13,14. Ps.105.23-39;106.7-12. Fapt.7.7-36.)
Înmulțirea izraeliților în Egipt. 1 1. Acestea sunt1 numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt împreună cu Iacov, fiecare cu familia lui: 1 Gen.46.2. Cap.6.14. 2. Ruben, Simeon, Levi și Iuda, 3. Isahar, Zabulon și Beniamin, 4. Dan, Neftali, Gad şi Aşer. 5. Toți urmașii lui Iacov au fost în număr de şaptezeci1. Iosif era deja în Egipt. 1 Gen.46.26,27. Vers.20. Deut.10.22. 6. În decursul timpului, Iosif a murit, apoi au murit și toţi fraţii lui şi toată generația de atunci. 7. În timp, izraeliții1 s-au înmulţit foarte mult. Ei au ajuns numeroși și foarte puternici, astfel încât țara s-a umplut de ei. 1 Gen.46.3. Deut.26.5. Ps.105.24. Fapt.7.17.
Suferințele izraeliților. 8. Peste Egipt s-a ridicat1 un nou împărat, care nu-l cunoscuse pe Iosif. 1 Fapt.7.18. 9. El a zis poporului său: „Iată1 că poporul izraeliților este prea numeros şi prea puternic pentru noi. 1 Ps.105.24. 10. Trebuie să luăm măsuri ca să ne asigurăm că nu le mai crește numărul, pentru ca nu cumva, dacă se va întâmpla să fim în război, să se unească şi el cu vrăjmaşii noştri, să lupte împotriva noastră şi să plece apoi din ţară1.” 1 Ps.10.2;83.3,4. Iov5.13. Ps.105.25. Prov.16.25;21.30. Fapt.7.19. 11. Astfel, egiptenii au pus peste ei supraveghetori, ca1 să-i asuprească prin2 munci grele. Astfel au zidit el orașele Pitom şi Ramses3, ca să slujească de hambare lui Faraon. 1 Gen.15.13. Cap.3.7. Deut.26.6. 2 Cap.2.11;5.4,5. Ps.81.6. 3Gen.47.11. 12. Dar cu cât erau ei mai asupriți, cu atât se înmulţeau şi se răspândeau mai mult, până ce egiptenii au început să se teamă de izraeliți. 13. Atunci egiptenii i-au supus pe copiii lui Israel la o aspră robie, 14. le-au făcut viaţa amară1, punându-i să facă mortar2 şi cărămizi şi tot felul de lucrări pe câmp. În toate muncile pe care le dădeau izraeliților, egiptenii erau fără niciun pic de milă. 1 Cap.2.23;6.9. Num.20.15. Fapt.7.19,34. 2 Ps.81.6. 15. Împăratul Egiptului le-a poruncit moaşelor evreilor, una numită Şifra, iar cealaltă Pua, 16. zicând: „Când vă veţi îndeplini slujba de moaşe la femeile evreilor şi le veţi vedea pe scaunul de naştere, dacă este băiat, să-l omorâţi, dar dacă este fată, s-o lăsaţi să trăiască.” 17.Însă moaşele s-au temut1 de Dumnezeu şi n-au făcut2 cum le-a poruncit împăratul Egiptului, ci au lăsat să trăiască și băieții. 1 Prov.16.6. 2 Dan.3.16,18;6.13. Fapt.5.29. 18. Atunci împăratul Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a întrebat: „De ce aţi făcut acest lucru şi i-aţi lăsat și pe băieți să trăiască?” 19. Moaşele1 i-au răspuns lui Faraon: „Pentru că femeile evreilor nu sunt ca egiptencele. Ele sunt vânjoase şi nasc înainte să vină moaşa.” 1 Ios.2.4. 2Sam.17.19,20. 20. Dumnezeu1 le-a făcut bine moaşelor, iar poporul a continuat să se înmulţească şi a ajuns foarte puternic. 1 Prov.11.18. Ecl.8.12. Isa.3.10. Evr.6.10. 21. Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, El le-a întemeiat familii1. 1 1Sam.2.35. 2Sam.7.11,13,27,29. 1Regi2.24;11.38. Ps.127.1. 22. Atunci Faraon a poruncit întregului său popor: „Să aruncaţi în Nil orice băiat1 care se va naşte, dar să lăsaţi toate fetele să trăiască.” 1 Fapt.7.19.
Nașterea lui Moise. 2 1. Un om1 oarecare, un urmaș al lui Levi, luase de soție o femeie levită. 1 Cap.6.20. Num.26.59. 1Cron.23.14. 2. Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu, iar când a văzut1 că este frumos, ea l-a ascuns timp de trei luni. 1 Fapt.7.20. Evr.11.23. 3. Nemaiputând să-l ascundă, ea a luat un coş de papură, l-a uns cu lut şi smoală, a pus copilul în el şi l-a pus între trestii în apă, lângă malul râului.
Pag. 60 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 2, 3
4. Sora1 copilului pândea la o depărtare oarecare, ca să vadă ce i se va întâmpla. 1 Cap.15.20. Num.26.59. 5. Fiica1 lui Faraon s-a dus la râu să se scalde, iar fetele care o însoţeau se plimbau pe mal. Ea a zărit coşul printre trestii şi a trimis-o pe slujitoarea sa să-l ia. 1 Fapt.7.21. 6. Când l-a deschis, ea a văzut că era un prunc care plângea, i s-a făcut milă de el, şi a zis: „Trebuie să fie un copil de-al evreilor!” 7. La aceasta, sora copilului s-a apropiat de fiica lui Faraon și i-a zis: „Să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile evreilor, ca să-ţi alăpteze copilul?” 8. Când fata lui Faraon i-a spus să facă aceasta, ea s-a dus şi a chemat-o pe mama pruncului. 9. Fata lui Faraon i-a zis: „Ia acest prunc, alăptează-mi-l, şi-ţi voi plăti.” Femeia a luat copilul şi l-a alăptat. 10. Apoi, când copilul a crescut, ea l-a adus fiicei lui Faraon, care l-a adoptat1 și i-a pus numele Moise2 , „căci”, a zis ea, „l-am scos din apă.” 1 Fapt.7.21. 2 scos din apă
Fuga lui Moise în Madian. 11. Într-o zi, după ce crescuse mare1, Moise s-a dus pe la fraţii săi şi a văzut cât de greu2 munceau ei, dar și pe un egiptean care îl bătea pe un evreu, unul dintre cei din neamul său. 1 Fapt.7.23,24. Evr.11.24-26. 2 Cap.1.11. 12. Atunci s-a uitat în toate părţile şi, văzând că nu este nimeni de față, l-a omorât1 pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. 1 Fapt.7.24. 13. A doua zi s-a dus1 din nou pe-acolo și a văzut doi evrei bătându-se și l-a întrebat pe cel vinovat: „De ce-l loveşti pe semenul tău?” 1 Fapt.7.26. 14. Acesta i-a răspuns: „Te-a pus oare1 cineva pe tine mai mare şi judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori şi pe mine, așa cum l-ai omorât pe egiptean?” Atunci lui Moise i s-a făcut frică, pentru că s-a gândit: „Nu mai încape îndoială că fapta mea este cunoscută.” 1 Fapt.7.27,28. 15. Când a aflat ce s-a petrecut, Faraon a poruncit ca Moise să fie arestat și omorât. Dar Moise1 a fugit de Faraon şi s-a dus și s-s stabilit în ţinutul lui Madian. Într-o zi, pe când Moise ședea lângă o fântână2, 1 Fapt.7.29. Evr.11.27. 2 Gen.24.11;29.2. 16. cele șapte1 fete ale Iotor2, preotul1 Madianului, au venit să scoată apă şi, după ce au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor, 1 Gen.24.11;29.10. 2 Ietro - Cap.3.1;4.18;18.1./Reuel - vers.18. Num.10.29. Jud.4.11. 3Cap.3.1. 17. au venit niște păstori şi le-au luat la goană. Dar Moise a venit în ajutorul fetelor şi le-a1 adăpat turma. 1 Gen.29.10. 18. Când s-au întors la tatăl lor Reuel1, el a zis: „Cum se face că vă întoarceţi atât de curând azi?” 1 Num.10.29. 19. Ele i-au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă şi a adăpat tur-ma.” 20. Atunci el le-a zis fiicelor sale: „Dar el unde este? Cum de l-ați lăsat acolo? Duceți-vă înapoi și invitați-l1 la masă!” 1 Gen.31.54;43.25. 21. Și astfel Moise s-a hotărât să locuiască la acel om, care i-a dat-o de soție pe fiica sa1, Sefora. 1 Cap.4.25;18.2. 22. Ea i-a născut un fiu, căruia el i-a pus numele Gherşom1, „căci”, și-a zis el, „Sunt un2 străin într-o ţară străină.” 1 Cap.18.3. Sunt străin aici 2 Fapt.7.29. Evr.11.13,14.
Dumnezeu ascultă strigătele izraeliților. 23. După1 mulți ani, împăratul Egiptului a murit, iar izraeliții2 încă gemeau în sclavie. Ei scoteau3 strigăte deznădăjduite, iar rugămintea lor de a fi eliberați din sclavie a ajuns înaintea lui Dumnezeu. 1 Cap.7.7. Fapt.7.30. 2 Num.20.16. Deut.26.7. Ps.12.5. 3 Gen.18.20. Cap.3.9. Exod.22.23,27. Deut.24.15. Iac.5.4. 24. Dumnezeu a1 auzit gemetele lor şi a2 ținut cont de3 legământul pe care l-a făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov. 1 Cap.6.5. 2 Cap.6.5. Ps.105.8,42106.45. 3 Gen.15.14;46.4. 25. Astfel, Dumnezeu a luat aminte1 de necazul izraeliților și Și-a2 îndreptat atenția către ei. 1 Cap.4.31. 1Sam.1.11. 2Sam.16.12. Luca1.25. 2 Cap.3.7.
Rugul aprins. 3 1. Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul1 Madianului. Odată, el și-a mânat turma până dincolo de deșert şi a ajuns la Horeb, muntele2 lui Dumnezeu. 1 Cap.2.16. 2 Cap.18.5. 1Regi19.8. 2. Acolo i s-a arătat Îngerul1 Domnului2 într-o flacără de foc, care ieşea dintr-un tufiș. Moise s-a uitat şi a observat că, deși tufișul ardea, totuși nu se mistuia deloc, 1 Deut.33.16. Isa.63.9. Fapt.7.30. 2 Iehova
Pag. 61 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 3
3. așa că Moise și-a zis: „Trebuie să deviez din drumul meu, ca să mă apropii să văd ce este cu această vedenie1 grozavă de ce nu se mistuie tufișul?” 1 Ps.111.2. Fapt.7.31. 4. Domnul1 a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat2 din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” 1 Iehova 2 Deut.33.16. 5. Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de acest loc! Scoate-ţi1 sandalele din picioare, căci locul pe care calci este pământ sfânt.” 1 Cap.19.12. Ios.5.15. Fapt.7.33. 6. Apoi a adăugat: „Eu sunt1 Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov.” Moise şi-a ascuns faţa, căci s-a temut2 să-L privească pe Dumnezeu. 1 Gen.28.13. Vers.15. Cap.4.5. Mat.22.32. Mar.12.26. Luca20.37. Fapt.7.32. 2 1Regi19.13. Isa.6.1,5. 7. Domnul1 a zis: „Am2 văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din cauza asupritorilor3 lui. Eu îi4 cunosc chinul, 1 Iehova 2 Cap.2.23-25. Neem.9.9. Ps.106.44. Fapt.7.34. 3 Cap.1.11. 4 Gen.18.21. Cap.2.25. 8. așa că am venit1 să-l salvez2 de asuprirea egiptenilor, să-l scot din această ţară şi să-l duc într-o ţară3 minunată şi întinsă, ţară unde curge4 lapte şi miere, în locul cananiţilor5, al hetiţilor, al amoriţilor, al fereziţilor, al heviţilor şi al iebusiţilor. 1 Gen.11.5,7;18.21;50.24. 2 Cap.6.6,8;12.51. 3 Deut.1.25;8.7-9. 4Vers.17. Cap.13.5;33.3. Num.13.27. Deut.26.9,15. Ier.11.5;32.22. Ezec.20.6. 5 Gen.15.18. 9. Strigătele1 izraeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut cât de rău îi asupresc2 egiptenii. 1 Cap.2.23. 2 Cap.1.11,13,14,22. 10. Așa că Eu1 te voi trimite acum la Faraon să-Mi scoți poporul din Egipt!” 1 Ps.105.26. Mica6.4.
Moise este trimis la Faraon. 11. Moise I-a zis lui Dumnezeu: „Dar cine1 sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să-i scot pe izraeliți din Egipt?” 1 Cap.6.12. 1Sam.18.18. Isa.6.5,8. Ier.1.6. 12. El i-a zis: „Eu voi1 fi negreşit cu tine, dar iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate poporul Meu din Egipt, voi vă veți închina lui Dumnezeu pe acest munte.” 1 Gen.31.3. Deut.31.23. Ios.1.5. Rom.8.31. 13. Moise I-a răspuns lui Dumnezeu: „Dar când mă voi duce la izraeliți şi le voi spune: <Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi>, iar ei mă vor întreba: <Care este Numele Lui?>, eu ce să le răspund?” 14. Dumnezeu i-a zis lui Moise: „EU SUNT CEL CE SUNT1”. Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: <Cel ce Se numeşte „EU2 SUNT>, m-a trimis la voi.” 1 (sau EU VOI FI CEL CE VOI FI) 2 Cap.6.3. Ioan8.58. 2Cor.1.20. Evr.13.8. Apoc.1.4. 15. Apoi Dumnezeu a continuat: „Aşa să vorbeşti izraeliților: „Domnul1, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele2 Meu pentru totdeauna, Nume Care trebuie să fie ținut minte din generație în generație.” 1 Iehova 2 Ps.135.13. Osea12.5. 16. Du-te, strânge-i1 pe bătrânii lui Israel şi spune-le: <Domnul2, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, mi S-a arătat și mi-a zis3: „Am văzut ce vi se întâmplă în Egipt, 1 Cap.4.29. 2 Iehova 3 Gen.50.24. Cap.2.25;4.31. Luca1.68. 17. şi am zis: Am hotărât să vă1 scot de sub asuprirea egiptenilor şi să vă duc în ţara cananiţilor, a hetiţilor, a amoriţilor, a fereziţilor, a heviţilor şi a iebusiţilor, o ţară unde curge lapte şi miere.”> 1 Gen.15.14,16. Vers.8. 18. Ei vor asculta1 de glasul tău şi astfel, tu împreună cu bătrânii lui Israel vă veți duce la împăratul Egiptului şi îi veţi spune: <Domnul2, Dumnezeul evreilor, ne-a ieșit3 în cale, așa că dă-ne voie să mergem cale de trei zile în deșert, ca să aducem jertfe Domnului4, Dumnezeului nostru.> 1 Cap.4.31. 2,4 Iehova 3 Cap.5.1,3. 19. Dar Eu știu bine că împăratul Egiptului nu1 vă va lăsa să plecaţi până nu-l voi obliga Eu cu mâna Mea puternică. 1 Num.23.3,4,15,16. 20. Eu Îmi voi întinde1 mâna şi voi lovi Egiptul cu tot2 felul de minuni pe care le voi face acolo, după care3 Faraon vă va lăsa să plecaţi. 1 Cap.5.2,7.4. 2 Cap.6.6;7.5;9.15. Cap.7.3;11.9. Deut.6.22. Neem.9.10. Ps.105.27;135.9. Ier.32.20. Fapt.7.36. 3 Cap.7-13. 21. Voi face1 chiar ca acest popor să capete bunăvoință la egipteni, în așa fel încât, atunci când veţi pleca, să nu plecați cu mâinile goale. 1 Cap.12.31. 22. Fiecare femeie1 izraelită va cere de la vecina ei şi de la orice femeie care locuieşte în casa vecinilor, vase de argint, vase de aur şi îmbrăcăminte, pe care le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre și astfel îi veţi jefui2 pe egipteni.” 1 Cap.11.3;12.36. Ps.106.46. Prov.16.7. 2 Gen.15.14. Cap.11.2;12.35,36. Iov27.17. Prov.13.22. Ezec.39.10.
Pag. 62 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 3, 4
Moise șovăie. 4 1. Moise I-a răspuns: „Dar dacă nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: <Nu ţi S-a arătat Domnul1!>” 1 Iehova 2. Domnul1 l-a întrebat: „Ce ai în mână?” Moise I-a răspuns: „Un2 toiag.” 1 Iehova 2 Vers.17,20. 3. Domnul1 a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, iar toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise a fugit de el. 1 Iehova 4. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat, iar şarpele s-a transformat în mâna lui într-un toiag. 1 Iehova 5. „Iată”, a zis Domnul1, „ce minune vei face ca să creadă1 că ţi S-a arătat Domnul3, Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov.” 1 Cap.19.9. 2 Cap.3.15. 1,3 Iehova 6. Domnul1 i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân!” Moise şi-a băgat mâna în sân, iar când a scos-o se acoperise de lepră şi se făcuse albă2 ca zăpada. 1 Iehova 2 Num.12.10. 2Regi5.27. 7. Apoi Domnul1 i-a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” Moise şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân, iar mâna se făcuse2 la fel de sănătoasă ca tot trupul său. 1 Iehova 2 Num.12.13,14. Deut.32.39. 2Regi5.14. Mat.8.3. 8. „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul1, „şi nu vor lua în seamă mesajul primului semn, ei îl vor crede pe cel de-al doilea. 1 Iehova 9. Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu te vor lua în seamă, să iei apă din Nil şi s-o verși pe pământ, iar apa1 pe care o vei lua din râu se va transforma în sânge pe pământul uscat.” 1 Cap.7.19. 10. Moise i-a răspuns Domnului1: „Dar, Stăpâne2, eu am vorbit dintotdeauna cu greutate, toată viața mea, nici măcar acum când mi-ai vorbit, sunt3 tot încet și ezitant.” 1 Iehova 2 Adonai 3 Cap.6.12. Ier.1.6. 11. Atunci Domnul1 i-a zis: „Cine2 a făcut gura omului? Cine l-a făcut pe mut sau pe surd, cine a făcut vederea sau orbirea? Oare nu Eu, Domnul3? 1,3 Iehova 2 Ps.94.9. 12. Acum du-te. Eu voi fi cu gura1 ta şi te voi învăţa ce să spui.” 1 Isa.50.4. Ier.1.9. Mat.10.19. Mar.13.11. Luca12.11,12;21.14,15. 13. Moise I-a răspuns: „Ah! Stăpâne1, trimite pe altul, pe oricine vei vrea să trimiți!” 1 Iona1.3. Adonai 14. Atunci Domnul1 S-a mâniat pe Moise şi i-a zis: „Nu este oare levitul Aaron frate cu tine? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată, chiar acum vine2 să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 1 Iehova 2 Vers.27. 1Sam.10.2,3,5. 15. Tu îi vei vorbi1 şi vei pune2 cuvintele pe care ți le-am dat în gura lui. Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui; şi te voi3 învăţa ce să faci. 1 Cap.7.1,2. 2 Num.22.38;23.5,12,16. Deut.18.18. Isa.51.16. Ier.1.9. 3 Deut.5.31. 16. El va vorbi poporului în locul tău. pentru tine, îţi va sluji drept gură, iar tu vei fi pentru el cum este1 Dumnezeu pentru tine. 1 Cap.7.4;18.19. 17. Ia în mână1 acest toiag, căci cu el vei face minunile.” 1 Vers.2.
Moise în Egipt. 18. Moise s-a întors la socrul său, Ietro, și i-a zis: „Mă duc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro i-a zis lui Moise: „Du-te în pace!” 19. Domnul1 i-a zis lui Moise, în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toţi2 cei ce încercau să-ţi ia viaţa au murit.” 1 Iehova 2 Cap.2.15,23. Mat.2.20. 20. Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus pe măgari şi a plecat spre Egipt, având în mână toiagul1 lui Dumnezeu. 1 Cap.17.9. Num.20.8,9. 21. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Când te vei întoarce în Egipt și vei face înaintea lui Faraon toate minunile2 pe care ți-am dat putere să le faci, Eu3 îi voi împietri inima, iar el nu va lăsa poporul să plece din Egipt. 1 Iehova 2 Cap.3.20. 3 Cap.7.3,13;9.12,35;10.1;14.8. Deut.2.30. Ios.11.20. Isa.63.17. Ioan12.40. Rom.9.18. semnele 22. Atunci să-i spui lui Faraon: „Aşa vorbeşte Domnul1: „Israel2 este fiul Meu, întâiul3 Meu născut. 1 Iehova 2 Osea11.1. Rom.9.4. 2Cor.6.18. 3 Ier.31.9. Iac.1.18. 23. Îţi spun: Ți-am poruncit să-l lași pe fiul Meu să plece, ca să Mi se închine, dar ai refuzat! Ei bine, îl voi ucide1 pe fiul tău, pe întâiul tău născut.” 1 Cap.11.5;12.29. 24. În timpul călătoriei, într-un loc unde Moise a rămas peste noapte, Domnul1 l-a abordat2 şi a încercat să-l3 omoare. 1 Iehova 2 Num.22.22. 3 Gen.17.14.
Cap. 63 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 4, 5
25. Atunci Sefora a luat un cuțit de piatră1, a tăiat prepuţul fiului său, l-a atins de picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi eşti mire de sânge!” 1 Ios.5.2,3. 26. Atunci Domnul l-a lăsat în pace. Ea a zis „Un mire de sânge” datorită circumciziei.
Moise se întâlnește cu Aaron. 27. Domnul1 i-a zis lui Aaron: „Du-te în deșert ca să-l întâlnești2 pe Moise.” Aaron a plecat și, când a ajuns la muntele3 lui Dumnezeu, s-a întâlnit cu Moise şi l-a îmbrățișat. 1 Iehova 2 Vers.14. 3 Cap.3.1. Horeb/Sinai 28. Moise i-a spus1 lui Aaron toate cuvintele cu care-l trimisese Domnul2, şi toate minunile3 pe care-i poruncise să le facă. 1 Vers.15,16. 2 Iehova 3 Vers.8,9. 29. Moise şi Aaron şi-au continuat călătoria1 şi i-au strâns pe toţi bătrânii izraeliților. 1 Cap.3.16. 30. Apoi Aaron1 le-a spus toate cuvintele pe care i le-a zis Domnul2 lui Moise, iar Moise a făcut minunile înaintea poporului. 1 Vers.16. 2 Iehova 31. Poporul a crezut1, iar după ce au aflat că Domnul2 i-a cercetat3 pe izraeliți și a văzut4 suferinţa lor, ei s-au plecat5 cu faţa până la pământ și6 s-au închinat. 1 Cap.3.18. Vers.8,9. 2 Iehova 3 Cap.3.16. 4 Cap.2.25;3.7. 5 Gen.24.26. Cap.12.27. 6 1Cron.29.20.
Moise și Aaron înaintea lui Faraon. 5 1. După aceea, Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul1, Dumnezeul lui Israel: Lasă poporul Meu să plece în deșert, ca să țină2 o sărbătoare pentru mine.” 1 Iehova 2 Cap.10.9. 2. Faraon a răspuns: „Cine1 este Domnul2 ca să-L iau în seamă şi să-l las pe Israel să plece? Eu nu-L cunosc pe Domnul3, așa că nu-l voi4 lăsa pe Israel să plece.” 1 2Regi18.35. Iov21.15. 2.3 Iehova 4 Cap.3.19. 3. Ei au zis: „Însuși1 Dumnezeul evreilor ni S-a arătat, așa că lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în deșert, ca să aducem jertfe Domnului2, Dumnezeul nostru, ca să nu ne lovească cu ciumă sau cu sabie.” 1 Cap.3.18. 2 Iehova 4. Dar împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la muncă? Întoarceți-vă la treburile1 voastre.” 1 Cap.1.11.
Mărirea normelor de muncă. 5. Și Faraon a continuat: „Vedeți și voi cât de mult s-a1 înmulţit acest popor în ţară, iar acum vreți să-l opriți și de la lucru!” 1 Cap.1.7,9. 6. Şi chiar în aceeași zi, Faraon le-a dat poruncit egiptenilor care supravegheau1 munca poporului și scribilor izraeliți care o contabilizau: 1 Cap.1.11. 7. „Să nu mai daţi poporului paie pentru cărămizi, ca până acum, ci să se ducă ei înșiși să și le strângă. 8. Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi ca rână acum, să nu le micșoraţi deloc norma, căci sunt nişte leneşi. Iată de ce tot strigă: „Lasă-ne să plecăm , ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!” 9. Așa că să li se dea și mai mult de lucru, ca să aibă ce să muncească şi să nu mai umble după năluci.” 10. Supraveghetorii poporului şi scribii s-au dus şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: Nu vă mai dau paie, 11. ci duceţi-vă voi înșivă să vă luaţi paie de oriunde veţi găsi, dar să știți că norma voastră zilnică nu se micșorează.” 12. Astfel, tot poporul s-a răspândit în tot Egiptul ca să strângă mirişte în loc de paie. 13. Supraveghetorii îi grăbeau, zicându-le: „Îndepliniţi-vă norma zilnică, la fel ca atunci când vi se dădeau paie!” 14. Ei chiar i-au bătut pe scribii izraeliților, puşi peste ei de supraveghetorii lui Faraon. „De ce”, îi întrebau ei, „n-aţi făcut ieri şi azi numărul de cărămizi pe care-l făceați înainte?” 15. Atunci scribii izraeliților s-au dus și s-au plâns la Faraon: „De ce te porţi aşa cu sclavii tăi? 16. Sclavilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuşi li se cere aceeași normă de cărămizi! Vezi cum sunt bătuți sclavii tăi! Greșeala este a poporului tău! 17. Faraon le-a răspuns: „Leneșilor! Asta sunteți, nişte leneşi şi nişte trântori! Iată de ce ziceţi: ”Lasă-ne să plecăm să aducem jertfe Domnului1!”” 1Iehova 18. Întoarceți-vă imediat la muncă, pentru că va trebui să faceți acelaşi normă de cărămizi, fără să mai primiți paie!.”
Izraeliții cârtesc. 19. Scribii izraeliților și-au dat seama că sunt la necaz, când li s-a spus că nu li se va micșora norma zilnică de cărămizi.”
Pag. 64 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 5, 6
20. Când au ieşit de la Faraon, ei i-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau. 21. Ei1 le-au zis: „Domnul2 să vă vadă şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat și sabia în mână, ca să ne omoare.” 1 Cap.6.9. 2 Iehova 22. Atunci Moise s-a întors către Domnul1 şi I-a zis: „Doamne2, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis? 1 Iehova 2 Adonai 23. De când am venit la Faraon și i-am vorbit în Numele Tău, el a făcut și mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-ți eliberezi poporul.”
Promisiunea eliberării. 6 1. Atunci Domnul1 i-a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce-i voi face lui Faraon. O mână puternică2 îl va obliga să-i lase să plece. Da, o mână puternică îl va obliga să-i alunge3 din ţara lui.” 1 Iehova 2 Cap.3.19. 3 Cap.11.1;12.31,33,39. 2. Și Dumnezeu a continuat: „Eu sunt Domnul1. 1 Iehova 3. Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca Dumnezeul2 cel Atotputernic, dar cu Numele de Stăpânul3 nu le-am fost cunoscut. 1 Iehova 2Cap.17.1. Gen.35.11;48.3. 2 Cap.3.14. Ps.68.4;83.18. Ioan8.58. Apoc.1.4. 3 Adonai 4. De asemenea, tot Eu1 am făcut legământ cu ei ca să2 le dau Canaanul, ţara în care au locuit ca străini. 1 Gen.15.18;17.4,7. 2 Gen.17.8;28.4. 5. Acum însă am1 auzit gemetele izraeliților, pe care egiptenii îi țin în sclavie, şi sunt grijuliu cu legământul Meu. 1 Cap.2.24. 6. De aceea, așa să le spui izraeliților: „Eu1 sunt Domnul2, și vă voi3 scăpa de muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi elibera din sclavia în care ei vă țin şi vă voi scăpa4 cu braţul întins şi cu pedepse mari. 1 Vers.2,8,29. 2 Iehova 3 Cap.3.17;7.4. Deut.26.8. Ps.81.6;136.11,12. 4 Cap.15.13. Deut.7.8. 1Cron.17.21. Neem.1.10. 7. Vă voi1 lua ca popor al Meu, iar Eu voi2 fi Dumnezeul vostru. Veţi şti că Eu sunt Domnul3, Dumnezeul vostru, Care v-a scos din Egipt și v-a scăpat de munca4 de acolo. 1 Deut.4.20;7.6;14.2;26.18. 2Sam.7.24. 2 Gen.17.7,8. Cap.29.46. Deut29.13. Apoc.21.7. 3 Iehova 4 Cap.5.4,5. Ps.81.6. 8. Vă voi duce în ţara pe care am jurat1 că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, și am să v-o dau vouă, ca moștenire. Eu sunt Domnul2.” 1 Gen.15.18;26.3;28.13;35.12. 2 Iehova 9. Astfel a vorbit Moise izraeliților, dar ei nu l-au luat în seamă, din cauza deznădejdii lor1 şi a sclaviei crunte. 1 Cap.5.21. 10. După aceea, Domnul1 i-a vorbit lui Moise: 1 Iehova 11. „Du-te și spune-i lui Faraon, monarhul Egiptului, să-i lase pe izraeliți să plece din ţara sa.” 12. Dar Moise i-a răspuns Domnului1: „Dacă nici izraeliții2 nu m-au luat în seamă, cum mă va asculta atunci Faraon pe mine3, un vorbitor atât de slab?” 1 Iehova 2 Vers.9. 3 Vers.6. Cap.4.10. Ier.1.6. 13. Însă Domnul1 le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la izraeliți şi cu privire la Faraon, monarhul Egiptului, ca să-i scoată din Egipt pe izraeliți. 1 Iehova
Genealogia lui Moise și a lui Aaron. 14. Aceștia au fost capii familiilor. Fiii1 lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Hanoc, Falu, Heţron şi Carmi. Acestea au fost familiile lui Ruben. 1 Gen.46.9. 1Cron.5.3. 15. Fiii lui Simeon1: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar, dar şi Saul, care a fost fiul unei femei cananite. Acestea au fost familiile lui Simeon. 1 Gen.46.10. 1Cron.4.24. 16. Fiii1 lui Levi, potrivit genealogiei lor, au fost Gherşon, Chehat şi Merari. Durata vieţii lui Levi a fost o sută treizeci şi şapte de ani. 1 Gen.46.11. Num.3.17. 1Cron.6.1,16. 17. Fiii1 lui Gherşon au fost Libni şi Şimei, şi familiile lor. 1 1Cron.6.17;23.7. 18. Fiii lui Chehat1 au fost Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Durata vieţii lui Chehat a fost o sută treizeci şi trei de ani. 1 Num.26.57. 1Cron.6.2,18. 19. Fiii lui Merari1 au fost Mahli şi Muşi. Acestea au fost familiile lui Levi, potrivit genealogiei lor. 1 1Cron.6.19;23.21. 20. Amram1 a luat-o de soție pe mătuşa sa Iochebed, iar ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Durata vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani. 1 Cap.2.1,2. Num.26.59. 21. Fiii lui1 Iţehar au fost Core, Nefeg şi Zicri. 1 Num.16.1. 1Cron.6.37,38.
Pag. 65 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 6, 7
22. Fiii lui Uziel1 au fost Mişael, Elţafan şi Sitri. 1 Lev.10.4. Num.3.30. 23. Aaron a luat-o de soție pe Elişeba, fiica lui Aminadab1, sora lui Nahşon, iar ea i-a născut pe Nadab2, Abihu, Eleazar şi Itamar. 1 Rut4.19,20. 1Cron.2.10. Mat.1.4. 2 Lev.10.1. Num.3.2;26.60. 1Cron.6.3;24.1. 24. Fiii lui1 Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea au fost familiile coriţilor. 1 Num.26.11. 25. Eleazar, fiul lui Aaron, a luat-o de soție pe una dintre fiicele lui Putiel, iar ea1 i l-a născut pe Fineas. Aceştia au fost capii leviţilor, potrivit familiilor lor. 1 Num.25.7,11. Ios.24.33. 26. Acești Aaron şi Moise sunt cei cărora1 Domnul2 le-a zis: „Scoateţi-i din Egipt pe izraeliți, potrivit oştirilor3 lor!” 1 Vers.13. 2 Iehova 3 Cap.7.4;12.17,51. Num.33.1. 27. Aceștia au fost oamenii, aceeași Moise și Aaron, cei care i-au vorbit1 lui Faraon, împăratul Egiptului, ca2 să-i lase pe izraeliți să plece din Egipt. 1 Cap.5.1,3;7.10. 2 Vers.13. Cap.32.7;33.1. Ps.77.20. 28. În ziua când Domnul1 i-a vorbit lui Moise în Egipt, 1 Iehova 29. El i-a zis lui Moise: „Eu1 sunt Domnul2. Spune-i3 lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce ţi-am spus.” 1 Vers.2. 2 Iehova 3 Vers.11. Cap.7.2. 30. Însă Moise I-a răspuns Domnului1: „Dar eu2 sunt un greoi la vorbă, de ce m-ar asculta Faraon?” 1 Iehova 2 Vers.12. Cap.4.10.
Cele zece urgii. 7 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Iată că te fac ca Dumnezeu2 pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, va fi profetul3 tău. 1 Iehova 2 Cap.4.16. Ier.1.10. 3 Cap.4.16. 2. Tu vei spune tot1 ce-ţi voi porunci Eu, iar fratele tău, Aaron, îi va vorbi lui Faraon, ca să-i lase pe izraeliți să plece din ţara sa. 1 Cap.4.15. 3. Eu însă îi voi împietri1 inima lui Faraon, şi voi înmulţi2 semnele3 şi minunile în Egipt. 1 Cap.4.21. 2 Cap.11.9. 3 Cap.4.7. 4. Totuşi, Faraon nu te va asculta, dar Eu Îmi voi întinde1 mâna asupra Egiptului şi prin2 pedepse mari voi scoate din Egipt oştile Mele, pe izraeliți, poporul Meu. 1 Cap.10.1;11.9. 2 Cap.6.6. 5. Când Îmi voi întinde1 mâna asupra Egiptului şi când îi voi scoate din mijlocul lor pe izraeliți, egiptenii vor ști2 că Eu sunt Domnul3.” 1 Cap.3.20. 2 Vers.17. Cap.8.22;14.4,18. Ps.9.16. 3 Iehova 6. Moise şi Aaron au făcut1 întocmai ce le poruncise Domnul2. 1 Vers.2. 2 Iehova 7. Moise avea optzeci1 de ani, iar Aaron optzeci şi trei de ani atunci când i-au vorbit lui Faraon. 1 Deut.29.5;31.2;34.7. Fapt.7.23,30.
Moise și Aaron fac minuni. 8. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 9. „Când Faraon vă va zice1: „Faceţi o minune!”, să-i zici lui Aaron: „Ia-ţi2 toiagul şi aruncă-l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va transforma într-un şarpe.” 1 Isa.7.11. Ioan2.18;6.30. 2 Cap.4.2,17. 10. Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi au făcut întocmai1 cum le-a poruncit Domnul2. Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi a slujitorilor săi, iar acesta s-a transformat3 într-un şarpe. 1 Vers.9. 2 Iehova 3 Cap.4.3. 11. Dar Faraon a chemat nişte înţelepţi1 şi nişte vrăjitori2, iar vrăjitorii Egiptului au făcut3 la fel prin vrăjitoriile lor. 1 Gen.41.8. 2 2Tim.3.8. 3 Vers.22. Cap.8.7,18. 12. Toţi şi-au aruncat toiegele, iar acestea s-au transformat în şerpi, însă toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. 13. Inima lui Faraon era împietrită, astfel că el nu i-a ascultat pe Moise şi de Aaron, după1 cum spusese Domnul2. 1 Cap.4.21. Vers.4. 2 Iehova
Apa transformată în sânge. (I) 14. Apoi Domnul1 i-a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este2 împietrită, așa că nu vrea să lase poporul să plece. 1 Iehova 2 Cap.8.15;10.1,20,27. 15. Du-te în zori la Faraon, atunci când merge la apă, stai pe malul Nilului când iese din apă ca să-l întâlnești, ia în mână toiagul1 care s-a făcut şarpe, 1 Cap.4.2,3. Vers.10. 16. şi spune-i lui Faraon astfel: „Domnul1, Dumnezeul2 evreilor, m-a trimis la tine să-ţi spun: „Lasă poporul Meu să plece, ca3 să Mi se închine în deșert. Dar iată că până acum n-ai ascultat. 1 Iehova 2 Cap.3.18. 3 Cap.3.12,18;5.1,3. 17. De aceea, aşa vorbeşte Domnul1: „Iată cum vei cunoaşte2 că Eu sunt Domnul3. Eu voi lovi apele Nilului cu toiagul din mâna mea, iar ele se vor transforma4 în sânge5. 1,3 Iehova 2 Cap.5.2; Vers.5. 4 Cap.4.9. 5 Apoc.16.4,6.
Pag. 66 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 7, 8
18. Peştii din fluviu vor pieri, apa se va împuţi, aşa că egiptenii nu vor mai putea1 să bea apă din Nil.” 1 Vers.24. 19. Domnul1 îi mai zisese lui Moise: „Spune-i lui Aaron: Ia-ţi toiagul, întinde-ţi2 mâna peste apele egipte-nilor - peste râuri, canale, iazuri şi peste toate bălţile - iar ele se vor transforma în sânge; şi va fi sânge în tot Egiptul, chiar și în vasele de lemn şi de piatră în care este apă.” 1 Iehova 2 Cap.8.5,6,16;9.22;10.12,21;14.21,26. 20. Moise şi Aaron au făcut întocmai cum le-a poruncit Domnul1. În prezența lui Faraon și ale slujitorului săi, Aaron a ridicat2 toiagul şi a lovit apele Nilului, şi toată apele3 s-a transformat în sânge. 1 Iehova 2 Cap.17.5. 3 Ps.78.44;105.29. 21. Peştii au murit, apa s-a împuţit, aşa că egiptenii n-au mai putut1 să bea apă din Nil. Astfel, era sânge în tot Egiptul. 1 Vers.18. 22. Dar vrăjitorii1 Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor, totuși inima lui Faraon a rămas împietrită şi el nu i-a ascultat pe Moise şi pe Aaron, după cum2 spusese Domnul3. 1 Vers.11. 2 Vers.3. 3 Iehova 23. Faraon s-a întors și s-a dus în palatul lui, dar inima nu i-a fost mișcată de aceste lucruri. 24. Toţi egiptenii au săpat în împrejurimile Nilului ca să găsească apă de băut; căci nu mai puteau să bea din apa Nilului. 25. Aceasta a ținut şapte zile, de la vremea când Domnul1 lovise Nilul. 1 Iehova
Broaștele. (II) 8 1. Atunci Domnul1 i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul2: Lasă poporul Meu să plece, ca să Mi3 se închine. 1,2 Iehova 3 Cap.3.12,18. 2. Dar dacă1 nu-l lași nicicând să plece, Eu voi aduce broaşte2 pe toată întinderea țării tale. 1 Cap.7.14;9.2. 2 Apoc.16.13. 3. Nilul va fi plin de broaşte, iar ele vor intra în palatul tău, în dormitorul1 tău şi în patul tău, în casele slujitorilor tăi şi în cele ale poporului tău, în cuptoare şi în copăile de frământat pâinea. 1 Ps.105.30. 4. Ba încă broaştele se vor cocoța şi pe tine, pe poporul tău şi pe toţi slujitorii tăi.” 5. Apoi Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au spus: „Așa vorbește Domnul1: Lasă poporul Meu să plece, ca să Mi se închine. Dar dacă nu-i trimiți, Eu voi lovi tot teritoriul tău cu urgia broaștelor. Nilul va da broaște, iar ele vor intra în casele tale, în dormitoarele tale și în paturile tale, în casele slujitorilor tăi și cele ale poporului tău, în cuptoare și în copăile de frământat pâinea, ba chiar se vor cocoța și pe tine, pe poporul tău și pe tot slujitorii tăi.” Domnul2 îi mai spusese lui Moise: „Spune-i lui Aaron3: Întinde-ţi mâna cu toiagul peste râuri, canale şi iazuri, şi scoate broaşte din ele în tot Egiptul.” Atunci Moise i-a zis lui Aaron: „Întinde-ți mâna cu toiagul și scoate broaște în tot Egiptul.” 1,2 Iehova 3 Cap.7.19. 6. Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului, iar din ape au ieșit1 broaşte, care au acoperit tot pământul țării. 1 Ps.78.45;105.30. 7. Dar1 vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor, și au scos şi ei broaşte pe pământul Egiptului. 1 Cap.7.11. 8. După aceea Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis1: „Rugaţi-vă Domnului2 să îndepărteze broaştele de pe mine şi de pe poporul meu, iar eu voi lăsa poporul să plece ca să aducă jertfe Domnului2.” 1 Cap.9.28;10.17. Num.21.7. 1Regi13.6. Fapt.8.24. 2 Iehova 9. Moise i-a răspuns lui Faraon: „Las la alegerea majestății voastre vremea când să mă rog Domnului1 pentru tine, pentru slujitorii tăi şi pentru poporul tău, ca să îndepărteze broaştele de la tine şi din casele tale, iar ele să rămână doar în Nil.” 1 Iehova 10. El i-a zis: „Mâine!” Şi Moise a răspuns: „Fie după cum zici, ca să ştii că nu este nimeni1 ca Domnul2, Dumnezeul nostru. 1 Cap.9.14. Deut.33.26. 2Sam.7.22. 1Cron.17.20. Ps.86.8. Isa.46.9. Ier.10.6,7. 2 Iehova 11. Broaştele se vor depărta de la tine şi din casele tale, de la slujitorii tăi şi de la poporul tău, ci vor rămâne doar în Nil.” 12. Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon, iar Moise a1 strigat către Domnul2 cu privire la broaştele pe care le-a adus peste Faraon. 1 Vers.30. Cap.9.33;10.18;32.11. Iac.5.16-18. 2 Iehova 13. Domnul a făcut așa cum i-a cerut Moise, iar broaştele au murit în case, în curţi şi pe ogoare. 14. Ei le-au adunat nenumărate grămezi, iar pământul s-a împuţit. 15. Văzând că are1 un răgaz, Faraon şi-a2 împietrit inima şi nu i-a ascultat pe Moise şi pe Aaron, după cum spusese Domnul3. 1 Ecl.8.11. 2 Cap.7.14. 3 Iehova
Păduchii. (III) 16. Atunci Domnul1 i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, ca să se transforme în țânțari în tot Egiptul.” 1 Iehova 17. Ei au făcut întocmai. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului, iar ea s-a transformat în1 țânțari, care au venit pe toţi oamenii şi pe toate animalele. Toată ţărâna pământului s-a transformat în păduchi în tot Egiptul. 1 Ps.105.31.
Pag. 67 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 8, 9
18. Vrăjitorii1 au încercat și ei să facă țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n-au2 putut. Țânțarii erau peste tot, pe oameni şi pe animale. 1 Cap.7.11. 2 Luca10.18. 2Tim.3.8,9. 19. Atunci vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Aici este1 degetul lui Dumnezeu!” Dar inima2 lui Faraon a rămas împietrită, iar el nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul3. 1 1Sam.6.3,9. Ps.8.3. Mat.12.28. Luca11.20. 2 Vers.15. 3 Iehova
Musca câinească. (IV) 20. După aceea, Domnul1 i-a zis lui Moise2: „Scoală-te în zori şi du-te înaintea lui Faraon, când are să iasă să se ducă la fluviu. Să-i spui: „Aşa vorbeşte Domnul3: „Lasă-Mi poporul să plece, ca să Mi se închine. 1,3 Iehova 2 Cap.7.15. 3 Vers.1. 21. Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, voi trimite roiuri de muşte câineşti peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău şi în casele tale, astfel încât atât casele egiptenilor, cât și țara se vor umple de roiuri. 22. Dar1 în ziua aceea voi cruța ţinutul Goșen, unde locuieşte poporul Meu, iar roiurile nu vor ajunge acolo, ca să știi că Eu sunt Domnul2 în această țară. 1 Cap.9.4,6,26;10.23;11.6,7;12.13. 2 Iehova 23. Astfel voi face Eu o deosebire între poporul Meu şi poporul tău. Semnul acesta ți se va arăta mâine.” 24. Domnul1 a făcut întocmai. Roiurile au venit2 în palatul lui Faraon şi în casele slujitorilor săi, şi tot Egiptul era amenințat cu distrugerea din cauza muştelor câineşti. 1 Iehova 2 Ps.78.45;105.31 25. Așa că Faraon i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă și aduceţi jertfe Dumnezeului vostru aici în ţară.” 26. Moise a răspuns: „Nu este deloc potrivit să facem aşa ceva, căci jertfele pe care le-am aduce Domnului1, Dumnezeului nostru, sunt privite ca abominații de către egipteni. Şi dacă am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o2 abominație pentru ei, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 1 Iehova 2 Gen.43.32;46.34. Deut.7.25.26;12.31. 27. Vom face mai bine un drum de1 trei zile în deșert, şi acolo vom aduce jertfe Domnului2, Dumnezeului nostru, așa cum3 ne-a poruncit.” 1 Cap.3.18. 2 Iehova 3 Cap.3.12. 28. Faraon le-a zis: „Vă voi lăsa să plecaţi ca să aduceţi jertfe Domnului1, Dumnezeului vostru, în deșert; doar dacă nu veți merge prea departe2. Dar acum rugați-vă pentru mine.” 1 Iehova 2 Vers.8. Cap.9.28. 1Regi13.6. 29. Moise i-a răspuns: „Imediat ce ies de la tine mă voi ruga Domnului1 ca mâine să îndepărteze muştele de la Faraon, de la slujitorii săi şi de la poporul său. Dar să înceteze2 Faraon să se mai poarte cu viclenie și să nu lase poporul să plece ca să aducă jertfe Domnului3.” 1,3 Iehova 2 Vers.15. 30. Moise a ieşit de la Faraon şi s-a1 rugat Domnului2. 1 Vers.12. 2 Iehova 31. Domnul1 a făcut așa cum i-a cerut Moise și a îndepărtat muştele de la Faraon, de la slujitorii săi şi de la poporul său - n-a rămas niciuna. 1 Iehova 32. Dar şi de această dată Faraon şi-a împietrit1 inima şi n-a lăsat poporul să plece. 1 Vers.15. Cap.4.21.
Ciuma vitelor. (V) 9 1. Apoi Domnul1 i-a zis lui Moise2: „Du-te la Faraon şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul3, Dumnezeul evreilor: Lasă poporul Meu să plece, ca să Mi se închine. 1,3 Iehova 2 Cap.8.1. 2. Dacă1 nu vrei să-l laşi să plece şi dacă-l mai opreşti, 1 Cap.8.2. 3. mâna1 Domnului2 va lovi cu ciumă animalele tale de pe câmp: peste cai, măgari, cămile, cirezi şi turme. 1 Cap.7.4. 2 Iehova 4. Dar Domnul1 va2 face deosebire între șeptelul lui Israel şi șeptelul egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce aparține izraeliților.” 1 Iehova 2 Cap.8.22. 5. Domnul1 a hotărât vremea şi a zis: „Domnul2 va face acest lucru în ţară mâine.” 1,2 Iehova 6. În ziua următoare1, Domnul2 a făcut întocmai. Tot șeptelul egiptenilor a murit, dar din vitele izraeliților n-a murit niciuna. 1 Ps.78.50. 2 Iehova 7. Faraon a făcut cercetări și i s-a spus că nicio vită din șeptelul izraeliților n-a murit. Însă inima1 lui Faraon a rămas împietrită şi tot n-a lăsat poporul să plece. 1 Cap.7.14;8.32.
Vărsatul negru. (VI) 8. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor, iar Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon. 1 Iehova
Pag. 68 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 9
9. Ea se va preface într-un praf foarte fin care va acoperi tot Egiptul, iar praful va da naştere la niște1 bube cu puroi pe oameni şi pe animale.” 1 Deut.28.27. Apoc.16.2. 10. Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au înfăţişat înaintea lui Faraon, Moise a aruncat-o spre cer, iar ea a dat naştere la niște1 bube cu puroi pe oameni şi pe animale. 1 Deut.28.27. 11. Vrăjitorii1 nu s-au putut arăta înaintea lui Moise din cauza bubelor, căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi egiptenii. 1 Cap.8.18,19. 2 Tim.3.9. 12. Dar Domnul1 i-a împietrit inima lui Faraon, iar el nu i-a ascultat pe Moise şi pe Aaron2, după cum îi spusese Domnul3 lui Moise. 1,3 Iehova 2 Cap.4.21.
Grindina și focul. (VII) 13. După aceea, Domnul1 i-a zis lui Moise2: „Scoală-te în zori, du-te înaintea lui Faraon şi spune-i: Aşa vorbeşte Domnul3, Dumnezeul evreilor: Lasă-Mi poporul să plece, ca să Mi se închine, 1,3 Iehova 2 Cap.8.20. 14. căci de această dată Îmi voi trimite toate urgiile împotriva ta, împotriva slujitorilor tăi şi împotriva poporului tău, ca să1 ştii că nu este nimeni ca Mine pe tot pământul. 1 Cap.8.10. 15. Căci, dacă Mi-aş fi1 întins mâna şi te-aş fi lovit pe tine și poporul tău cu ciumă, ați fi pierit de pe pământ. 1 Cap.3.20. 16. Dar te-am cruțat, numai ca să vezi puterea Mea, şi astfel Numele Meu să fie vestit pe tot pământul. 1 Rom.9.17. Cap.14.17. Prov.16.4. 1Pet.2.9. 17. Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu şi dacă nu-l laşi să plece, 18. iată, mâine, pe vremea acesta, voi face să bată o grindină aşa de mare, cum n-a mai fost în Egipt, de când a fost întemeiat. 19. Așadar, trimite-ți oamenii ca să adăpostească la loc sigur toate turmele şi tot ce ai pe câmp, căci orice om și orice animal care va fi pe câmp și nu la adăpost va muri când va cădea grindina peste ei.” 20. Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul Domnului1 şi-au adăpostit sclavii și turmele în adăposturi, 1 Iehova 21. dar cei ce n-au luat în seamă Cuvântul Domnului1 şi-au lăsat sclavii şi turmele pe câmp. 1 Iehova 22. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer, ca să bată2 grindină peste tot Egiptul: peste oameni, peste animale şi peste toate plantele câmpului din Egipt!” 1 Iehova 2 Apoc.16.21. 23. Când Moise şi-a întins toiagul spre cer Domnul1 a trimis2 o furtună cu grindină și trăsnete, încât cădea foc pe pământ. Domnul3 a făcut să bată grindină peste tot Egiptul, 1,3 Iehova 2 Ios10.11. Ps.18.13;78.47;105.32;148.8. Isa.30.30. Ezec.38.22. Apoc.8.7. 24. iar ea era amestecată cu trăsnete, și a fost o grindină atât de mare, cum n-a mai bătut niciodată în această țară, de când a fost întemeiată. 25. Grindina a distrus tot ce era pe câmp în tot Egiptul, atât oameni, cât și animale. Ea a1 doborât la pământ toate plantele câmpului și a frânt orice copac de pe câmp. 1 Ps.105.33. 26. Singurul loc în care n-a căzut grindină a fost ținutul Goșen1, unde erau izraeliții. 1 Cap.8.22;9.4,6;10.23;11.7;12.13. Isa.32.18.19. 27. Faraon și-a trimis slujitorii să fie chemați Moise şi Aaron şi le-a zis: „De data aceasta1, am păcătuit2. Domnul3 este drept, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi. 1 Cap.10.16. 2 2Cron.12.6. Ps.129.4;145.17. Plân.1.18. Dan.9.14. 3 Iehova 28. Rugaţi-vă1 Domnului2, căci nu mai putem suporta trăsnetele și grindina. Vă las să plecați, nu mai trebuie să stați!” 1 Cap.8.8,28;10.17. Fapt.8.24. 2Iehova 29. Moise i-a răspuns: „Cum voi ieşi din oraș, îmi voi ridica mâinile1 spre Domnul2, trăsnetele vor înceta şi grindina nu va mai bate, ca să3 ştii că pământul este al Domnului4! 1 1Regi8.22,38, Ps.143.6. Isa.1.15. 2,4 Iehova 3 Ps.24.1. 1Cor.10.26,28. 30. Dar ştiu1 că tu şi slujitorii tăi încă nu vă temeți de Domnul2 Dumnezeu.” 1 Isa.26.10. 2 Iehova 31. Culturile de in şi orz1 au fost distruse, căci orzul tocmai dăduse în spic și inul înflorise, 1 Rut 1.22;2.23. 32. însă grâul şi ovăzul n-au pățit nimic, căci erau sădite târziu. 33. Moise a plecat de la Faraon şi a ieşit afară din oraș, şi-a ridicat1 mâinile spre Domnul2 și trăsnetele şi grindina au încetat şi n-a mai căzut ploaie pe pământ. 1 Vers.29. Cap.8.12. 2 Iehova 34. Faraon, văzând că ploaia, piatra şi tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.
Pag. 69 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 9, 10
35. Dar inima lui Faraon a rămas împietrită1 şi nu i-a lăsat pe izraeliți să plece, după cum spusese Domnul1 prin Moise. 1 Cap.4.21. 2 Iehova
Lăcustele. (VIII) 10 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Du-te la Faraon2, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor săi3,ca să fac semnele Mele în mijlocul lor, 1 Iehova 2 Cap.4.21;7.14. 3 Cap.7.4. 2. şi pentru ca1 voi povestiți copiilor și nepoților voștri cât de aspru cum M-am purtat cu egiptenii şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi astfel veţi ști că Eu sunt Domnul2.” 1 Deut.4.9. Ps.44.1;71.18;78.5. Ioel1.3. 2 Iehova 3. Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul1, Dumnezeul evreilor: „Până când vei refuza să2 te smereşti înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece, ca să Mi se închine. 1 1Regi21.29. 2Cron.7.14;34.27. Iov42.6. Ier.13.18. Iac.4.10. 1Pet.5.6. 2 Iehova 4. Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, Eu voi trimite mâine1 lăcuste în toată ţara ta. 1 Prov.30.27. Apoc.9.3. 5. Ele vor acoperi toată țara, astfel încât nimeni nu va mai putea vedea pământul1. Ele vor mânca ce a mai rămas nevătămat după grindină și vor mânca orice copac care crește pe câmp. 1 Cap.9.32. Ioel1.4;2.25. 6. Lăcustele îţi vor1 umple palatele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor egiptenilor. Și va fi ceva ce părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua de azi.” Apoi amândoi s-au întors și au plecat de la Faraon. 1 Cap.8.3,21. 7. Slujitorii lui Faraon i-au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o pacoste1 pentru noi? Lasă-i pe oamenii aceştia să plece ca să se închine Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu realizezi că Egiptul piere?” 1 Cap.23.33. Ios.23.13. 1Sam.18.21. Ecl.7.26. 1Cor.7.15. 8. Așa că Moise și Aaron au fost aduși înapoi la Faraon, iar el le-a zis: „Plecaţi-vă şi închinați-vă Domnului, Dumnezeului vostru! Dar cine sunt aceia dintre voi care vor merge?” 9. Moise i-a răspuns: „Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu turmele şi cirezile noastre, căci vom celebra o sărbătoare1 în cinstea Domnului.” 1 Cap.5.1. 10. Însă Faraon le-a replicat: „Așa să fie! Domnul să fie cu voi! Dar de ce să vă duceți cu copiii? Se vede faptul că aveți de gând să faceți ceva îngrozitor! 11. Nu! Duceţi-vă numai voi, bărbaţii, şi închinați-vă Domnului1, pentru că aceasta ați cerut!” Şi au fost dați afară de la Faraon. 1 Iehova 12. După aceea, Domnul1 i-a zis lui Moise2: „Întinde-ţi mâna peste Egipt ca să vină lăcustele și să3 mănânce orice plantă, tot ce nu a fost distrus de grindină.” 1 Iehova 2 Cap.7.19. 3 Vers.4,5. 13. Moise şi-a întins toiagul peste Egipt, şi Domnul1 a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară, toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit a adus lăcustele. 1 Iehova 14. Lăcustele1 au venit peste tot Egiptul şi s-au aşezat pe tot pământul Egiptului un roi de lăcuste atât de mare, cum n-a mai2 fost vreodată, și nici nu va mai fi. 1 Ps.78.46;105.34. 2 Ioel2.2. 15. Ele au acoperit1 toată țara, și tot pământul s-a făcut negru, au2 mâncat orice plantă și orice pom roditor, tot ce a rămas după grindină. 1 Vers.5. 2 Ps.105.35. 16. Faraon i-a chemat imediat pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Am1 păcătuit împotriva Domnului2, Dumnezeului vostru, şi împotriva voastră. 1 Cap.9.27. 2 Iehova 17. Iertați-mi acum încă o dată păcatul și rugaţi-L1 pe Domnul2, Dumnezeul vostru, să îndepărteze de la mine această urgie de moarte!” 1 Cap.9.28. 1Regi13.6. 2 Iehova 18. Ei1 au ieșit de la Faraon și Moise s-a rugat din nou Domnului2. 1 Cap.8.30. 2 Iehova 19. Domnul1 a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele şi le-a aruncat2 în Marea Roşie3, încât n-a rămas o singură lăcustă în tot Egiptul. 1 Iehova 2 Ioel2.20. 3 (azi) Golful Aqaba; Marea Algelor (Yam Suf) 20. Domnul1 i-a2 împietrit inima lui Faraon, iar acesta nu i-a lăsat pe izraeliți să plece. 1 Iehova 2 Cap.4.21;11.10.
Trei zile de întuneric (IX) 21. Apoi Domnul1 i-a zis lui Moise2: „Întinde-ţi mâna către Ceruri, ca să se facă un întuneric atât de dens peste tot Egiptul, încât calea să fie găsită numai pe pipăite.” 1 Iehova 2 Cap.9.22.
Pag. 70 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 10, 11, 12
22. Moise şi-a întins mâna spre Ceruri şi s-a făcut1 întuneric beznă în tot Egiptul, timp de trei zile. 1 Ps.105.28. 23. Oamenii nu s-au putut vedea unii pe alţii, şi nimeni nu s-au putut deplasa de pe unde erau timp de trei zile, însă1 în locurile unde locuiau izraeliții era lumină. 1 Cap.8.22. 24. Faraon l-a chemat pe Moise şi i-a1 zis: „Duceţi-vă şi închinați-vă Domnului2! Familiile voastre pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre3 trebuie să rămână.” 1 Vers.8. 2 Iehova 3 Vers.10. 25. Moise i-a răspuns: „Ne vei dai tu însuţi jertfele şi arderile de tot pe care le vom aduce Domnului1, Dumnezeului nostru? 1 Iehova 26. Așa că animalele noastre trebuie să meargă cu noi, nici măcar o copită nu va rămâne aici, pentru că trebuie să alegem dintre ele pentru a ne închina Domnului1, Dumnezeului nostru și nu știm ce vom alege pentru a ne închina Domnului2 decât atunci când vom ajunge acolo.” 1,2 Iehova 27. Domnul1 i-a împietrit2 inima lui Faraon, iar el n-a vrut să-i lase să plece. 1 Iehova 2 Vers.20. Cap.4.21;14.4,8. 28. Faraon i-a zis lui Moise: „Pleacă dinaintea mea! Să nu care cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care-mi vei mai vedea fața, vei muri.” 29. Moise i-a răspuns. „Ai dreptate. Nu-ți1 voi mai vedea fața!” 1 Evr.11.27.
Anunțul morții primilor născuți. (X) 11 1. Domnul1 le vorbise lui Moise și Aaron, în Egipt: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon şi asupra Egiptului, iar după aceea el vă va lăsa să plecaţi de aici2. Când vă va lăsa să plecaţi de tot, chiar vă va alunga de aici. 1 Iehova 2 Cap.12.31,33,39. 2. Vorbeşte cu poporul, ca atunci fiecare dintre voi, bărbat sau femeie, să ceară de la vecini1 obiecte2 de argint şi de aur.” 1 Cap.3.22;12.35. 2 bijuterii/vase 3. Domnul1 făcuse ca poporul să capete bunăvoință la egipteni. Mai mult chiar, Moise2 devenise om de seamă în Egipt, fiind considerat așa atât de slujitorii lui Faraon, cât și de poporul egiptean. 1 Cap.3.21;12.36. Ps.106.46. Iehova 2 2Sam.7.9. Est.9.4. 4. Moise îi mai zisese lui Faraon1: „Aşa vorbeşte Domnul2: Fiii lui Israel sunt întâiul Meu născut, și El îți spune: Trimite-l pe fiul Meu ca să Mi se închine, căci, cu siguranță, dacă nu-l trimiți, Domnul3 îți va omorî fiul - întâiul tău născut. La miezul nopţii, Eu voi trece prin Egipt, 1 Cap.10.29. 2Cap.12.12,23,29. Amos5.17. 2,3 Iehova 5. și toţi întâii1 născuţi din Egipt vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon - care stă pe tron, până la întâiul născut al sclavei care învârte la râşniţă și până la toţi întâii născuţi ai vitelor. 1 Cap.12.12,29. Amos4.10. 6. Atunci va fi o plângere1 mare în tot Egiptul, cum n-a mai fost şi cum nici nu va mai fi. 1 Cap.12.30. Amos5.17. 7. Dar între toţi1 izraeliții, de la oameni până la animale, nici măcar un2 câine nu va chelălăi pe limba sa, ca să știți ce deosebire face Domnul3 între egipteni şi izraeliți.” 1 Cap.8.22. 2 Ios.10.21. 3 Iehova 8. Atunci toţi1 aceşti slujitori ai tăi vor veni la mine şi se vor pleca până la pământ înaintea mea, zicând: ”Pleacă, tu şi tot poporul care te urmează!” După aceea, vom pleca din țară.” Și Moise a ieşit de la Faraon, aprins de mânie. 1 Cap.12.33. 9. Domnul1 îi zisese încă de la început lui Moise: „Faraon2 nu va asculta de voi, pentru ca minunile Mele să se înmulţească3 în Egipt.” 1 Iehova 2 Cap.3.19;7.4;10.1. 3 Cap.7.3. 10. Moise şi Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon1, dar Domnul2 i-a împietrit inima , iar el nu i-a lăsat pe izraeliți să plece din ţara sa. 1 Cap.10.20,27. Rom.2.5;9.22. 2 Iehova
Programarea Paștilor. 12 1. Domnul1 le zisese lui Moise şi lui Aaron în Egipt: 1 Iehova 2. „Această lună1 va marca începutul lunilor dintr-un an: ea va fi pentru voi prima lună a anului. 1 Cap.13.4.0 Deut.16.1. 3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, să ia un miel pentru fieca-re familie - un miel pentru fiecare casă. 4. Dacă o familie este prea mică pentru un miel, ei vor trebui să-l împartă cu vecinul cel mai apropiat, după numărul sufletelor, iar mielul să fie împărțit după cât poate mânca fiecare om. 5. Mielul trebuie să aibă un an, să fie de parte bărbătească și să fie fără1 cusur. Veţi putea lua un miel sau un ied. 1 Lev.22.19-21. Mal.1.8,14. Evr.9.14. 1Pet.1.19. meteahnă 6. Să-l țineţi până în ziua a paisprezecea a1 lunii, apoi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara. 1 Lev.23.5. Num.9.3;28.16. Deut.16.1,6.
Pag. 71 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 12
7. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde vor mânca mielul. 8. Să mănânce mielul chiar în noaptea aceea, fript la foc, cu azime1 şi cu verdeţuri amare. 1 Cap.34.25. Num.9.11. Deut.16.3. 1Cor.5.8. 9. Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci1 fript bine la foc, împreună cu capul, picioarele şi măruntaiele. 1 Deut.16.7. 10. Să1 nu lăsaţi nimic din el pe a doua zi dimineaţa și să nu-i zdrobiți oasele, iar dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi, să-l ardeţi în foc. 1 Cap.23.18;34.25. 11. Când îl veţi mânca să aveţi mijlocul încins, încălţămintea în picioare şi toiagul în mână. Să-l mâncaţi în grabă, căci este mielul de Paşte1 al Domnului2. 1 Deut.16.5. 2 Iehova 12. În noaptea aceea, Eu voi trece1 prin Egipt şi voi lua viața tuturor întâilor născuţi din Egipt, atât ai oamenilor, cât și al animalelor şi-i voi judeca pe toți zeii2 Egiptului, Eu3, Domnul4. 1 Cap.11.4,5. Amos5.17. 2 Num.33.4. 3 Cap.6.2. 4 Iehova 13. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi, căci Eu voi vedea sângele şi vă voi ocoli, aşa că nu vă va distruge nici o urgie, atunci când voi lovi Egiptul. 14. Această zi va fi pentru voi o zi de aducere aminte1 și să o comemorați ca pe o sărbătoare2 pentru Domnul3. Să comemorați această zi de-a lungul generațiilor, ca pe o sărbătoare dată printr-o4 poruncă veșnică pentru urmașii voștri. 1 Cap.13.9. 2 Lev.23.4,5. 2Regi23.21. 3 Iehova 4 Vers.24,43. Cap.13.10. 15. Timp de şapte1 zile să mâncați azime. Să scoateți aluatul din casele voastre chiar din prima zi, căci oricine va mânca pâine dospită2 din prima până în cea de-a şaptea zi va trebui să fie distrus3 din Israel. 1 Cap.13.6,7;23.15;34.18,25. Lev.23.5,6. Num.28.17. Deut.16.3,8. 1Cor.5.7. 2 fermentată 3 Gen.17.14. Num.9.13. 16. În prima zi să aveţi avea o adunare de sărbătoare1 sfântă, şi aceeași adunare de sărbătoare sfântă s-o aveți și în ziua a şaptea. În cele șapte zile să nu faceţi nici o muncă, în afară de pregătirea mâncării pentru fiecare. 1 Lev.23.7,8. Num.28.18,25. 17. Să ţineţi Sărbătoarea Azimelor, pentru că1 în aceeași zi voi scoate oştirile voastre din Egipt. Să ţineţi această zi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. 1 Cap.13.3. 18. În prima lună, din seara celei de-a paisprezecea zi până în seara celei de-a douăzeci și una zile1 să mâncaţi azime. 1 Lev.23.5. Num.28.16. 19. Timp de1 şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre, pentru că oricine va mânca pâine dospită va fi distrus2 din adunarea lui Israel, fie că este străin, fie că este băştinaş. 1 Cap.23.15;34.18. Deut.16.3. 1Cor.5.7,8. 2 Num.9.13. 20. Să nu mâncaţi pâine dospită, ci numai azime să se mănânce în toate locuinţele voastre.” 21. Moise i-a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă și luaţi1 miei pentru familiile voastre şi înjunghiaţi mielul de Paşte. 1 Vers.3. Num.9.4. Ios.5.10. 2Regi23.21. Ezra6.20. Mat.26.18,19. Mar.14.12-16. Luca22.7. 22. Apoi să luaţi1 un mănunchi de isop, să-l înmuiaţi în sângele dintr-un vas şi să ungeţi2 cu el pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii caselor voastre. Nimeni dintre voi să nu iasă pe ușa casei sale până dimineaţa, 1 Evr.11.28. 2 Vers.7. 23. pentru că Domnul1 va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul2 va trece pe lângă uşă şi nu3 va îngădui Nimicitorului4 să intre în casele voastre și să vă omoare. 1 Vers.12.13. 1,2 Iehova 3 Ezec.9.6. Apoc.7.3;9.4. 4 2Sam.24.16. 1Cor.10.10. Evr.11.28. 24. Să țineţi acest lucru ca pe o poruncă veșnică lege pentru voi şi pentru urmașii voştri. 25. Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul1, așa cum v-a promis, să ţineţi această poruncă. 1 Cap.3.8,17. 26. Iar când1 copiii voștri vă vor întreba: „Ce înseamnă acest obicei?”, 1 Cap.13.8,14. Deut.32.7. Ios.4.6. Ps.78.6. 27. voi să răspundeţi1: „Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului2, Care a trecut pe lângă casele izraeliților, în Egipt, atunci când i-a lovit pe egipteni, şi ne-a scăpat familiile noastre.” Poporul s-a3 plecat până la pământ şi s-a închinat. 1 Vers.11. 2 Iehova 3 Cap.4.31. 28. Apoi copiii lui Israel au plecat şi au făcut1 întocmai cum le-a poruncit Domnul2 lui Moise şi lui Aaron. 1 Evr.11.28. 2 Iehova
Moartea întâilor născuți. 29. La1 miezul nopţii, Domnul2 i-a3 lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt, de la4 întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al celui închis în temniţă şi întâiul născut al tuturor vitelor. 1 Cap.11.4. 2 Iehova 3 Num8.17;33.4. Ps.78.51;105.36;135.8;136.10. 4 Cap.4.23;11.5.
Pag. 72 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 12, 13
30. Faraon, slujitorii săi şi toţi egiptenii s-au sculat noaptea, şi au fost mari ţipete1 în tot Egiptul, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 1 Cap.11.6. Prov.21.13. Amos5.17. Iac.2.13. 31. În aceeaşi noapte, Faraon i-a chemat1 pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Gata! Plecați în grabă din mijlocul poporului meu, voi şi2 toți izraeliții. Duceţi-vă și închinați-vă Domnului, așa cum aţi zis. 1 Cap.11.1. Ps.105.38. 2 Cap.10.9. 32. Luaţi-vă1 şi turmele şi cirezile, așa cum aţi cerut. Duceţi-vă şi2 cereți Domnului să mă binecuvânteze și pe mine.” 1 Cap.10.26. 2 Gen.27.34. 33. Egiptenii1 zoreau poporul, grăbindu-se să-i scoată din ţară pe izraeliți, căci își ziceau: „Altfel, vom muri cu toţii2!” 1 Cap.11.8. Ps.105.38. 2 Gen.20.3. 34. Atunci poporul şi-a luat covețile cu aluatul pe umeri, până să se dospească, coveți pe care le-au învelit în mantalele lor. 35. Izraeliții au făcut întocmai cum le-a spus Moise şi au cerut egiptenilor1 obiecte de argint și de aur, precum şi îmbrăcăminte. 1 Cap.3.22;11.2. 36. Domnul1 a2 făcut ca poporul să capete bunăvoință la egipteni, iar aceștia le-au dat tot ce le-au cerut. care le-au împlinit cererea. Astfel3 i-au jefuit ei pe egipteni. 1 Iehova 2 Cap.3.21;11.3. 3 Gen.15.14. Cap.3.22. Ps.105.37.
Plecarea din Egipt. 37. Izraeliții1 au plecat din2 Ramses spre Sucot, cam3 şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, în afară de copii. 1 Num.33.3,5. 2 Gen.47.11. 3 Gen.12.2;46.3. Cap.38.26. Num.1.46;11.21. 38. O mulţime de oameni de tot soiul au plecat împreună cu ei, precum și foarte multe cirezi de vite și turme de oi. 39. Ei au făcut turte din aluatul nedospit pe care l-au dus din Egipt, şi care nu se dospise încă, căci1 atunci când au fost alungați n-au mai avut timp să-și ia provizii. 1 Cap.6.1;1.11. Vers.33. 40. Izraeliții au stat în Egipt1 patru sute treizeci de ani. 1 Gen.15.13. Fapt.7.6. Gal.3.17. 41. Şi, după patru sute treizeci de ani, exact în aceeași zi în care au intrat, tot poporul1 Domnului2 a ieşit din Egipt. 1 Cap.7.4. Vers.51 toate triburile/toate oștirile 2 Iehova 42. Pentru că în acea noapte1 Domnul2 a vegheat ca să-i scoată din Egipt, toți izraeliții și toți urmașii lor trebuie să țină aceeași noapte de veghe în cinstea Domnului3. 1 Deut.16.6. 2,3 Iehova
Modul de sărbătorire a Paștilor. 43. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Aceasta este porunca2 privitoare la Paşte: niciun străin să nu mănânce din mielul de Paște, 1 Iehova 2 Num.9.14. 44. dar orice sclav poate să mănânce din el după ce a fost circumcis1. 1 Gen.17.12,13. 45. Străinul1 şi simbriaşul2 să nu mănânce. 1 Lev.22.10. veneticul/peregrinul 2 angajatul/slujitorul plătit 46. Orice miel de Paște trebuie să fie mâncat într-o singură casă. Carnea să nu o scoateți deloc afară din casă, iar oasele să1 nu le zdrobiţi. 1 Num.9.12. Ioan19.33,36. 47. Toată1 adunarea lui Israel să facă Paştele să fie ținut de întreaga adunare a lui Israel. 1 Vers.6. Num.9.13. 48. Dacă străini1 stabiliți printre voi vor vrea să sărbătorească Paştele Domnului2, orice bărbat dintre ei să fie circumcis, iar apoi va putea să participe și va fi privit ca un băștinaș. Niciunul care este necircumcis să nu mănânce din mielul de Paște. 1 Num.9.14. 2 Iehova 49. Va fi o singură lege1 atât pentru băştinaş, cât şi pentru străinul care se va stabili printre voi.” 1 Num.9.14;15.15,16. Gal.3.28. 50. Toţi izraeliții au făcut întocmai cum le poruncise Domnul1 lui Moise şi lui Aaron, 1 Iehova 51. și exact în acea zi1, Domnul2 i-a scos din Egipt pe toți izraeliții, potrivit3 familiilor lor. 1 Vers.41. 2 Iehova 3 Cap.6.26.
Paștele și întâii născuți. 13 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Orice1 întâi născut, primul rod al oricărui pântec dintre copiii izraeliților, care este băiat, trebuie să Mi-l dedicați Mie, ca sfânt, atât dintre oameni, cât și dintre animale, căci este al Meu.” 1 Vers.12,13,15. Cap.22.29,30;34.19. Lev.27.26. Num.3.13;8.16,17;18.15. Deut.15.19. Luca2.23. 3. Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă1 aminte de ziua aceasta, când aţi ieşit din Egipt, din casa sclaviei, pentru că Domnul2 v-a scos de acolo cu mână3 puternică și să nu mâncaţi4 pâine dospită, 1 Cap.12.42. Deut.16.3. 2 Iehova 3 Cap.6.1. 4 Cap.12.8.
Pag. 73 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 13, 14
4. căci în această zi din luna spicelor1, este ziua2 exodului vostru. 1 Abib (la cananiți)/Nisan (la babilonieni)/martie-aprilie 2 Cap.23.15;34.18. Deut.16.1. 5. Când Domnul1 vă va duce2 în ţara cananiţilor, hetiţilor, amoriţilor, heviţilor şi iebusiţilor, țară pe care3 El a jurat strămoșilor tăi că ţi-o va da, o ţară unde curge lapte şi miere, în aceeași lună, să ţineți4 următoarea sărbătoare: 1 Iehova 2 Cap.3.8. 3 Cap.6.8. 4 Cap.12.25,26, 6. Timp de şapte zile1, să mâncați azime, iar în cea de-a şaptea zi să țineți o sărbătoare în cinstea Domnului2. 1 Cap.12.15,16. 2 Iehova 7. În timpul celor şapte zile, să mâncaţi numai azime și să nu se1 găsească la voi pâine dospită și nici un fel de aluat să nu fie văzut înăuntrul hotarelor tale. 1 Cap.12.19. 8. Fiecare să-i spună1 copilului său în ziua aceea: „Aceasta este o aducere aminte a ceea ce a făcut Domnul2 pentru mine atunci când am ieşit din Egipt.” 1 Vers.14. Cap.12.26. 2 Iehova 9. Să fie pentru tine ca un1 semn pe mână şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului2 să fie întotdeauna pe buzele tale, căci, cu mână puternică te-a scos Domnul3 din Egipt. 1 Vers.16. Cap.12.14. Num.15.39. Deut.6.8;11.18. Prov.1.9. Isa.49.16. Ier.22.24. Mat.23.5. 2,3 Iehova 10. Să ţii1 această porunca la vremea ei, în fiecare an. 1 Cap.12.14,24. 11. Când te va aduce Domnul1 în ţara cananiţilor, cum a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi când ţi-o va da, 1 Iehova 12. să1 dedici Domnului2 pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea, căci orice parte bărbătească este a Domnului3. 1 Vers.2. Cap.22.29;34.19. Lev.27.26. Num.8.17;18.15. Deut.15.19. Ezec.44.30. 2,3Iehova 13. Dar orice întâi născut1 al măgăriței să-l răscumperi cu un miel, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângeți gâtul. De asemenea, să răscumpărați2 pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre copiii tăi. 1 Cap.34.20. Num.18.15,16. 2 Num.3.46,47;18.15,16. 14. Iar când te1 va întreba fiul tău într-o zi: „Ce înseamnă aceasta?”, tu să-i răspunzi: „Domnul2, cu mâna3 Lui puternică, ne-a scos din Egipt, din casa sclaviei. 1 Cap.12.26. Deut.6.20. Ios.4.6,21. 2 Iehova 3 Vers.3. 15. Când Faraon s-a încăpăţânat şi a refuzat să ne lase să plecăm, Domnul1 le-a luat viața tuturor întâilor născuţi din Egipt, de la întâii născuţi ai oamenilor până la întâii născuţi ai animalelor. De aceea jertfesc Domnului2 primul rod al pântecului de parte bărbătească şi răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. 1 Cap.12.29. 1,2 Iehova 16. Acest obicei trebuie să dăinuiască, precum un simbol1 marcat pe mână sau ca un semn de aducere aminte pe frunte, căci Domnul2 ne-a scos din Egipt cu mâna Lui puternică.” 1 Vers.9. 2 Iehova
Călătoria spre pustiu. 17. După ce Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a condus pe izraeliți prin țara filistenilor, deși era mai aproape, căci Dumnezeu a zis: „S-ar putea ca poporul să se răzgândească1 şi să se întoarcă2 în Egipt, dacă va trebui să se confrunte cu războiul.” 1 Cap.14.11,12. Num.14.1-4. 2 Deut.17.16. 18. Ci Dumnezeu a pus1 poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre deșert, către Marea Roşie. Și izraeliții au plecat în bună rânduială din Egipt. 1 Cap.14.2. Num.33.6. 19. Moise a luat cu el oasele lui Iosif, căci Iosif îi pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când Dumnezeu1 vă va arăta milă, să luaţi şi osemintele mele de aici.” 1 Gen.50.25. Ios.24.32. Fapt.7.16. 20. Izraeliții au plecat1 din Sucot şi și-au așezat tabăra la Etam, la marginea deșertului. 1 Num.33.6. 21. Domnul1 mergea înaintea lor, într-un stâlp de nor ziua și într-un stâlp de foc noaptea, ca să aibă lumină, astfel încât să poată călători atât ziua, cât şi noaptea. 1 Cap.14.19,24;40.38. Num.9.15;10.34;14.14. Deut.1.33. Neem.9.12,19. Ps.78.14;99.7;105.39. Isa.4.5. 1Cor.10.1. Iehova 22. Nici stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.
Trecerea Mării Roșii. 14 1. Apoi Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Spune izraeliților să se întoarcă1 din drum şi să-și așeze tabăra lângă Pi-Hahirot2, între Migdol3 şi Marea Roșie, înainte de Baal-Ţefon. Să vă faceți tabăra față în față cu Baal-Țefon4, lângă mare. 1 Cap.13.18. 2 Num.33.7. Pi-Hahiroth 3 Ier.44.1. 4 Baal-Zephon 3. Faraon va zice despre izraeliți: „S-au1 rătăcit prin ținut, îi înghite deșertul.” 1 Ps.71.11. 4. Apoi Eu1 îi voi împietri inima lui Faraon, iar el îi va urmări. Însă Eu Îmi voi aduce glorie2 de pa urma lui Faraon şi a întregii lui oștiri, astfel încât3 egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul4.” Și izraeliții au făcut întocmai. 1 Cap.4.21;7.3. 2 Cap.9.16. Vers.17,18. Rom.9.17,22,23. 3 Cap.7.5. 4 Iehova
Pag. 74 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 14
5. Când i s-a dat de ştire că poporul a fugit, Faraon și slujitorii săi s-au răzgândit1 cu privire la izraeliți, ei au zis: „Cum de am putut să-l lăsăm pe Israel să plece și să nu ne mai slujească?” 1 Ps.105.25. 6. Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oștirea cu el. 7. El a luat1 şase sute de care de luptă cu războinici aleşi şi toate celelalte care din Egipt, având căpitani peste luptători. 1 Cap.15.4. 8. Domnul1 a împietrit2 inima lui Faraon, monarhul Egiptului, iar acesta i-a urmărit pe izraeliți. Însă izraeliții3 mărșăluiau încrezători și triumfători. 1 Iehova 2 Vers.4. 3 Cap.6.1;13.9. Num.33.3. 9. Egiptenii1 i-au urmărit cu toţi caii și carele lui Faraon, călăreţii şi oştirea acestuia, și i-au ajuns din urmă când erau așezați în tabăra de lângă mare, lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon. 1 Cap.15.9. Ios.24.6. 10. În timp ce Faraon se apropia, izraeliții i-au văzut pe egipteni, care veneau înspre ei. Atunci izraeliților li s-a făcut grozav de frică şi au început să strige1 către Domnul2, după ajutor. 1 Ios.24.7. Neem.9.9. Ps.34.17;107.6. 2 Iehova 11. Ei i-au zis1 lui Moise: „Nu mai erau oare morminte în Egipt, de ne-ai adus să murim în deșert? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt? 1 Ps.106.7,8. 12. Nu ţi-am1 spus noi în Egipt: „Lasă-ne să slujim ca sclavi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca sclavi egiptenilor decât să murim în deșert”?” 1 Cap.5.21;6.9. 13. Însă Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi1 de nimic, staţi fermi pe loc şi veţi vedea eliberarea pe care v-o va da Domnul1 azi, căci egiptenii pe care-i vedeţi astăzi, nu-i veţi mai vedea niciodată. 1 2Cron.20.15,17. Isa.41.10,13,14. Iehova 14. Domnul1 Se va lupta pentru voi, așa că staţi2 liniştiţi.” 1 Vers.25. Deut.1.30;3.22;20.4. Ios.10.14,42;23.3. 2Cron.20.29. Neem.4.20. Isa.31.4. Iehova 2 Isa.30.15. 15. Atunci Domnul1 i-a zis lui Moise: „Ce înseamnă toate aceste strigăte? Spune oamenilor să meargă înainte. 1Iehova 16. Și tu1 ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despică-o în două, iar izraeliții vor trece prin mijlocul mării, ca pe uscat. 1 Vers.21,26. Cap.7.19. 17. Eu le voi împietri1 inimile egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Astfel Îmi voi aduce Eu glorie2 pe seama lui Faraon și a întregii lui oștiri, a carelor și a călăreților lui. 1Vers.8. Cap.7.3. 2Vers.4. 18. Şi egiptenii vor ști1 că Eu sunt Domnul2, atunci când Îmi voi aduce glorie pe seama lui Faraon și a carelor şi călăreţilor lui.” 1 Vers.4. 2 Iehova 19. Îngerul lui Dumnezeu, care1 mergea în fața taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor. Astfel, stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul şi a început să meargă în înapoia lor. 1 Cap.13.21;23.20;32.34. Num.20.16. Isa.63.9. 20. Îngerul s-a aşezat între tăbăra egiptenilor şi tăbăra lui Israel. Pe timpul nopții, norul1 era întunecat într-o parte și luminos în cealaltă. Astfel, cele două tabere nu s-au apropiat una de cealaltă toată noap-tea. 1 Isa.8.14. 2 Cor.4.3. 21. Apoi Moise şi-a întins1 mâna înspre mare. Şi Domnul2 a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea. Vântul a despărțit3 în două marea, iar între cele două părți s-a făcut pământ uscat. 1 Vers.16. 2 Iehova 3 Ps.66.6. Cap.15.8. Ios.3.16;4.23. Neem.9.11. Ps.74.13;106.9;114.3. Isa.63.12. 22. Izraeliții1 au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid2 la dreapta şi la stânga lor. 1 Vers.29. Cap.15.19. Num.33.8. Ps.66.6;78.13. Isa.63.16. 1Cor.10.1. Evr.11.29. 2Hab.3.10. 23. Egiptenii i-au urmărit, astfel încât toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mijlocul mării după ei. 24. În straja dimineţii, Domnul1, s-a uitat din stâlpul de foc şi din nor spre oștirea egiptenilor şi a adus învălmăşeală în rândul acestora. 1 Ps.77.17. 2 Iehova 25. El a făcut ca roţile carelor să cadă şi le-a îngreuiat mersul. Atunci egiptenii au zis: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul1 Se luptă pentru el cu egiptenii.” 1 Vers.14. Iehova 26. Atunci Domnul1 i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi2 mâna spre mare, şi apele vor reveni peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.” 1 Iehova 2 Vers.16. 27. Moise şi-a întins mâna spre mare și, înspre dimineaţă, marea a început să revenă1 la locul ei şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă, dar Domnul2 i-a măturat3 pe egipteni în mijlocul mării. 1 Ios.4.18. 2 Iehova 3 Cap.15.1,7.
Pag. 75 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 14, 15
28. Apele au1 revenit şi au2 acoperit carele, călăreţii şi toată oștirea lui Faraon, toți ce-i urmăriseră în mare pe izraeliți, și niciunul dintre ei n-a scăpat. 1 Hab.3.8,13. 2 Ps.106.11. 29. Însă izraeliții1 au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stătuseră ca un zid la dreapta şi la stânga lor. 1 Vers.22. Ps.77.20;78.52,53. 30. Astfel l-a salvat1 Domnul2 pe Israel din mâna egiptenilor, iar Israel i-a văzut3 pe egipteni înecați pe ţărmul mării. 1 Ps.106.8,10. 2 Iehova 3 Ps.58.10;59.10. 31. Israel a văzut lucrarea grozavă pe care a înfăptuit-o Domnul1 împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul2 şi a crezut3 în Domnul4 şi în slujitorul Său Moise. 1,2,4 Iehova 3 Cap.4.31;19.9. Ps.106.12. Ioan2.11;11.45.
Cântările de laudă ale lui Moise și Miriam. 15 1. Atunci1 Moise şi izraeliții au cântat Domnului2 această cântare: „Voi cânta3 Domnului4, căci Şi-a arătat gloria! Pe cal şi pe călăreţ i-a măturat în mare! 1 Jud.5.1. 2Sam.22.1. Ps.106.12. 2,4 Iehova 3 Vers.21. 2. Domnul1 este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de2 laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui3 meu: pe El Îl voi4 preamări. 1 Iehova 2 Deut.10.21. Ps.18.2;22.3;59.17;62.6;109.1;118.14;140.7. Isa.12.2. Hab.3.18,19. 3 Cap.3.15,16. 4 2Sam.22.47. Ps.99.5;118.28. Isa.25.1. 3. Domnul1 este un războinic2 viteaz: Numele3 Lui este Domnul4. 1,4 Iehova 2 Ps.24.8. Apoc.19.11. 3 Cap.6.3. Ps.83.18. 4. El a aruncat în mare carele1 lui Faraon şi oștirea lui; căpitanii lui aleşi2 s-au înecat în Marea Roşie. 1 Cap.14.28. 2 Cap.14.7. 5. I-au acoperit1 ape adânci şi s-au coborât2 în fundul apelor, precum o piatră. 1 Cap.14.28. 2 Neem.9.11. 6. Dreapta1 Ta, Doamne2, şi-a făcut vestită tăria; mâna Ta cea dreaptă, Doamne3, i-a zdrobit pe dușmani. 1 Ps.118.15,16. 2,3 Iehova 7. Prin măreţia majestății1 Tale, Ți-ai doborât dușmanii; Ți-ai dezlănţuit mânia, iar ea i-a mistuit2 ca pe3 o miriște. 1 Deut.33.26. 2 Ps.59.13. 3 Isa.5.24;47.14. 8. La suflarea1 nărilor Tale, apele s-au adunat; s-au ridicat talazurile2 ca un zid şi adâncurile s-au închegat în mijlocul mării. 1 Cap.14.21. 2Sam.22.16. Iov4.9. 2Tes.2.8. 2 Ps.78.13. Hab.3.10. 9. Dușmanul1 își zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă și voi împărţi2 prada de război; mă voi răzbuna pe ei, îmi voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!” 1 Jud.5.30. 2 Gen.49.27. Isa.53.12. Luca11.22. 10. Dar Tu ai1 suflat cu suflarea Ta, marea2 i-a acoperit și s-au afundat în adânc precum plumbul. 1 Cap.14.21. Ps.117.18. 2 Vers.5. Cap.14.28. 11. Care1 dintre zei este ca Tine, Doamne2? Cine este ca Tine, minunat3 în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi înfăptuitor4 de minuni? 1 2Sam.7.22. 1Regi8.23. Ps.71.19;86.8;89.6,8. Ier.10.6;49.19. 2 Iehova 3 Isa.6.3. 4Ps.77.14. 12. Tu Ţi-ai întins mâna1 dreaptă, şi pământul i-a înghiţit! 1 Vers.6. 13. Prin îndurarea Ta, ai1 călăuzit şi ai salvat acest popor, iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre2 locuința Ta cea sfântă. 1 Ps.77.15,20;78.52;80.1;106.9. Isa.63.12,13. Ier.2.6. 2 Ps.78.54. 14. Popoare1 au auzit și s-au cutremurat, iar pe filisteni i-a apucat2 groaza. 1 Num.14.14. Deut.2.25. Ios.2.9,10. 2 Ps.48.6. 15. Căpeteniile1 Edomului s-au înspăimântat2, războinicii3 lui Moab s-au cutremurat și toţi4 locuitorii Canaanului s-au topit de spaimă. 1 Deut.2.4. 2 Gen.36.4 3 Num.22.3. Hab.3.7. 4 Ios.5.1. 16. Îi va cuprinde1 teroarea şi groaza văzând măreţia braţului Tău, vor amuţi ca2 o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne3, până va trece poporul pe care l-ai4 câștigat. 1 Deut.2.25;11.25. Ios.2.9. 2 1Sam.25.37. 3 Iehova 4 Cap.19.5. Deut.32.9. 2Sam.7.23. Ps.74.2. Isa.43.1,3;51.10. Ier. 31.11. Tit2.14. 1Pet.2.9. 2Pet.2.1. 17. Tu îi vei duce şi-i vei sădi1 pe muntele moştenirii Tale, în locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locuință, Doamne2, locuință3 pe care mâinile Tale, Stăpâne4, l-au întemeiat! 1 Ps.44.2;80.8. 2 Iehova 3 Ps.78.54. 4 Adonai
Pag. 76 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 15, 16
18. Şi Domnul1 va domni în veci de veci. 1 Ps.10.16;29.10;146.10. Isa.57.15. Iehova 19. Când caii1 lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare, Domnul2 a adus înapoi peste ei apele mării, dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării!” 1 Cap.14.23. Prov.21.31. 2 Cap.14.28,29. Iehova 20. Apoi Miriam1, profetesa2, sora lui Aaron, a3 luat în mână o tamburină, şi toate femeile au venit după ea, cu4 tamburine în mâini şi jucând. 1 Jud.4.4. 1Sam.10.5. 2 Num.26.59. 3 1Sam.18.6. 4 Jud.11.34;21.21. 2Sam.6.16. Ps.68.11,25;149.3;150.4. 21. Miriam le cânta acest refren: „Cântaţi Domnului1, căci El S-a ridicat în triumf, pe cal şi pe călăreţ i-a aruncat în mare!” 1 Iehova
Apele de la Mara. 22. Apoi Moise l-a pornit pe Israel de lângă Marea Roşie, au intrat în deșertul1 Şur şi, după trei zile de mers prin deșert, n-au găsit apă. 1 Gen.16.7;25.18. 23. Apoi ei au ajuns într-un loc unde, deși era apă, n-au putut s-o bea, căci era amară. De aceea, ei au numit acel loc Mara1. 1 Num.33.8. Amărăciune 24. Poporul cârtea1 împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?” 1 Cap.16.2;17.3. bombănea/bodogănea 25. Moise a strigat1 către Domnul2, şi Domnul3 i-a arătat o bucată de lemn, pe care Moise a aruncat-o4 în apă, iar apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat Domnul5 legi şi porunci, şi tot acolo l-a pus la6 încercare, 1 Cap.14.10;17.4. Ps.50.15. 2,3,5 Iehova 4 2Regi2.21;4.41. 5 Ios.24.25. 6 Cap.16.4. Deut.8.2,16. Jud.2,22;3.1,4. Ps.66.10;81.7. 26. zicând: „Dacă1 vei asculta cu luare aminte glasul Domnului2, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este drept înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciu-na din molimile3 cu care i-am lovit pe egipteni, căci Eu sunt Domnul4 Care te vindecă.” 1 Deut.7.12,15. 2,4 Iehova 3 Deut.28.27,60. 4 Cap.23.25. Ps.41.3,4;103.3;147.3. 27. În cele din urmă au ajuns la1 Elim, unde se aflau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri1. Ei și-au așezat tabăra acolo, lângă apă. 1 Num.33.9. finici
Cârtirile în Sin. Prepelițele și mana. Sabatul. 16 1. Întreaga adunare a izraeliților a1 plecat din Elim şi a ajuns în deșertul2 Sin, deșert care se află între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua după ieşirea lor din Egipt. 1 Num.33.10,11. 2 Ezec.30.15. 2. În acest deșert toată adunarea izraeliților a cârtit1 împotriva lui Moise şi a lui Aaron. 1 Cap.15.24. Ps.106.25. 1Cor.10.10. 3. Izraeliții le-au zis: „Oh! De-am fi1 murit loviţi de mâna Domnului2 în Egipt! Cel puțin acolo3 stăteam lângă oalele noastre cu carne și mâncam pâine de ne săturam. Dar voi ne-aţi adus în acest deșert ca să moară de foame tot poporul.” 1 Plân.4.9. 2 Iehova 3 Num.11.4,5. 4. Însă Domnul1 i-a zis lui Moise: „Iată că Eu voi face să vă plouă pâine2 din Ceruri. Poporul să iasă zilnic afară și să strângă pâine pentru ziua aceea. În acea zi, Eu îi voi pune3 la încercare ca să văd dacă vor trăi după Legea Mea sau nu. 1 Iehova 2 Ps.78.24,25;105.40. Ioan6.31,32. 1Cor.10.3. 3 Cap.15.25. Deut.8.2,16. 5. În ziua a şasea, când vor strânge ce au de adus acasă, să aibă1 de două ori mai mult față de ce strângeau în fiecare zi.” 1 Vers.22. Lev.5.21. 6. Moise şi Aaron le-au zis izraeliților: „Astă-seară1, veţi ști că Domnul2 v-a scos din Egipt, 1 Vers.12,13. Cap.6.7. Num.16.28-30. 2 Iehova 7. iar mâine dimineaţă, veţi vedea slava1 Domnului2, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Lui. Și cine3 suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?” 1 Vers.10. Isa.35.2;40.5. Ioan11.4,40. 2 Iehova 3 Num.16.11. 8. Moise le-a mai zis: „Domnul1 vă va da astă-seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că Domnul2 a auzit cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui, căci cine suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva3 Domnului4.” 1,2,4 Iehova 3 1Sam.8.7. Luca10.16. Rom.13.2. 9. După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a izraeliților: „Apropiaţi-vă1 de Domnul2, căci v-a auzit cârtirile.” 1 Num.16.16. 2 Iehova
Pag. 77 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 16
10. Şi, pe când Aaron vorbea întregii adunări a lui Israel, s-au uitat înspre deșert, şi iată că slava Domnului1 s-a2 arătat în nor. 1 Iehova 2 Vers.7. Cap.13.21. Num.16.19. 1Regi8.10,11. 11. Domnul1 i-a vorbit lui Moise astfel: 1 Iehova 12. „Am1 auzit cârtirile izraeliților. De aceea, spune-le: „Spre2 seară veţi avea carne, iar dimineaţa3 vă veţi sătura de pâine. Atunci veţi şti că Eu sunt Domnul4, Dumnezeul vostru.” 1 Vers.8. 2 Vers.6. 3 Vers.7. 4 Iehova 13. Seara, au venit zburând stoluri de prepeliţe1 care au acoperit tăbăra, iar dimineaţa s-a aşezat un strat gros de rouă2 în jurul taberei. 1 Num.11.31. Ps.78.27,28;105.40. 2 Num.11.9. 14. Când roua s-a ridicat, pe suprafaţa deșertului au rămas niște boabe mici1 ca nişte grăunţe, și albicioase ca grindina pe pământ. 1 Num.11.7. Deut.8.3. Neem.9.15. Ps.78.24;105.40. 15. Când le-au văzut, neștiind ce sunt, izraeliții şi-au zis unul către altul: „Ce sunt oare aceasta?” Moise le-a răspuns: „Este1 pâinea pe care Domnul2 v-o dă ca hrană. 1 Ioan6.31,49,58. 1Cor.10.3. 2 Iehova 16. Căci iată ce a poruncit Domnul1: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un2 omer de fiecare, după numărul celor din cortul lui.” 1 Iehova 2 Vers.36. 3,88 l. 17. Izraeliţii au făcut astfel: unii au strâns mai mult, alţii mai puţin. 18. Apoi o împărțeau cu omerul, astfel că cine1 strânsese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin, nu ducea lipsă deloc. Fiecare om a avut cât îi trebuia pentru hrană. 1 2Cor.8.15. 19. Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţă.” 20. Dar unii dintre ei nu l-au ascultat, şi au lăsat ceva din ea până dimineaţa, astfel că aceasta a făcut viermi şi s-a împuţit, iar Moise s-a mâniat pe ei. 21. Astfel, în fiecare dimineață, izraeliții strângeau cât le trebuia pentru hrană, dar când venea arșița soarelui, se topea. 22. În ziua a şasea, ei au strâns de două ori mai mult, doi omeri pentru fiecare om. Toţi fruntaşii adunării au venit şi i-au spus lui Moise acest lucru. 23. Şi Moise le-a răspuns: „Domnul1 a poruncit astfel: Mâine este ziua de2 odihnă, Sabatul sfânt închinat Domnului3. Coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi pentru a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!” 1,3 Iehova 2 Gen.2.3. Cap.20.8;31.15;35.3. Lev.23.3. 24. Ei au păstrat-o până a doua zi dimineaţa, după cum le-a poruncit Moise, iar ea nu s-a1 împuţit şi nici n-a făcut viermi. 1 Vers.20. 25. Moise le-a zis: „Mâncaţi-o azi, căci azi este Sabatul, și nu veţi găsi nimic pe câmp. 26. Veţi strânge timp1 de şase zile, dar în ziua a şaptea, care este o zi de odihnă, nu veți găsi nimic.” 1 Cap.20.9,10. 27. În ziua a şaptea, unii dintre oameni s-au dus să strângă mană, dar n-au găsit nimic. 28. Atunci Domnul1 i-a zis lui Moise: „Până când veţi refuza să țineţi2 poruncile şi legile Mele? 1 Iehova 2 2Regi17.14. Ps.78.10,22;106.13. 29. Știţi că Domnul1 v-a dat Sabatul2 și că de aceea vă dă hrană pentru două zile în ziua a șasea. Fiecare om să rămână la locul lui, iar în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.” 1 Iehova 2 Deut.5.14. Zah.1.7. Evr.4.4 ziua de odihnă 30. Astfel, în ziua a şaptea izraeliții s-au odihnit. 31. Casa lui Israel a numit această hrană venită din Ceruri „mană”. Ea semăna1 cu bobul de coriandru, era albă şi avea gust de turtă cu miere. 1 Num.11.7,8. 32. Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul1: <Să păstrați un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în deșert, după ce v-am scos din Egipt.>” 1 Iehova 33. Şi Moise i-a zis lui Aaron1: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului2, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.” 1 Evr.9.4. 2 Iehova 34. După porunca dată de Domnul1 lui Moise, Aaron l-a pus2 înaintea Arcei Mărturiei3, ca să fie păstrat acolo. 1 Iehova 2 Cap.25.16,21;40.20. Num.17.10. Deut.10.5. 1Regi8.9. 3 Cap.25.10. (Arca Legii) 35. Izraeliții au mâncat mană timp de1 patruzeci de ani, până2 au ajuns într-o ţară locuită, la hotarele Canaanului. 1 Num.33.38. Deut.8.2,3. Neem.9.20,21. Ioan6.31,49. 2 Ios.5.12. Neem.9.15.
Pag. 78 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 16, 17, 18
36. Iar un omer este a zecea parte dintr-o efă1. 1 o efă - 38,8 l. (un omer - 3,88 l.)
Refidim. Stânca din Horeb. 17 1. Toată1 adunarea izraeliților a plecat din deșertul Sin, și a călătorit în etape zilnice din loc în loc, după cum le-a poruncit Domnul2. Ei și-au așezat tabăra la Refidim3, dar poporul n-a găsit acolo apă de băut, 1 Cap.16.1. Num.33.12,14. 2 Iehova 3 Rephidim 2. și1 a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „De ce căutaţi ceartă cu mine? De ce-L ispitiţi2 pe Domnul3?” 1 Num.20.3,4. 2 Deut.6.16. Ps.78.18,41. Isa.7.12. Mat.4.7. 1Cor.10.9. 3 Iehova 3. Poporul stătea acolo, chinuit de sete, şi cârtea1 împotriva lui Moise, zicând: „De ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici, împreună cu copiii şi turmele noastre?” 1 Cap.16.2. 4. Atunci Moise a strigat1 către Domnul2, zicând „Ce să fac cu acest popor? Încă puţin, şi mă3 vor omorî cu pietre.” 1 Cap.14.15. 2 Iehova 3 1Sam.30.6. Ioan8.59;10.31. 5. Domnul1 i-a răspuns lui Moise: „Treci2 înaintea poporului şi ia cu tine vreo câţiva din bătrânii lui Israel, ia-ţi în mână şi toiagul cu care ai3 lovit Nilul, şi porneşte! 1 Iehova 2 Ezec.2.6. 3 Cap.7.20. Num.20.8. 6. Eu1 voi sta înaintea ta la stânca din Horeb, tu vei lovi stânca şi din ea va ţâşni apă, iar poporul va bea.” Moise a făcut întocmai, în faţa bătrânilor lui Israel. 1 Num.20.10,11. Ps.78.15,20;105.41;114.8. 1Cor.10.4. 7. El a numit acel loc „Masa şi Meriba1”, căci acolo izraeliții se certaseră şi-L ispitiseră pe Domnul2, zicând: „Este oare Domnul3 în mijlocul nostru, sau nu este?” 1 Num.20.13. Deut.6.16. Deut.33.8. Ps.81.7;95.8. Evr.3.8. Massah și Meribah Ispită/Testare și Ceartă 2,3 Iehova
Înfrângerea lui Amalec. 8. Apoi au venit împotriva lor amaleciții1, ca să se bată cu ei, la Refidim. 1 Gen.36.12. Num.24.20. Deut.25.17. 1Sam15.2. 9. Atunci Moise i-a zis lui1 Iosua: „Alege nişte bărbaţi dintre noi şi du-te să te lupți cu Amalec, iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul2 lui Dumnezeu în mână.” 1 Fapt.7.45. Evr.4.8. 2 Cap.4.20. 10. Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi s-a dus și s-a luptat cu Amalec, iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului. 11. De fiecare dată când Moise îşi ridica1 mâinile sus, Israel era mai tare, dar îşi lăsa mâinile în jos, era mai tare Amalec. 1 Iac.5.16. 12. La un moment dat, mâinile lui Moise fiind obosite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, iar el a şezut pe ea. Aaron şi Hur i-au sprijinit mâinile, unul de o parte, iar altul de cealaltă, astfel că mâinile lui Moise au rămas ridicate până la apusul soarelui. 13. Astfel, Iosua l-a înfrânt pe Amalec şi i-a trecut poporul prin tăişul sabiei. 14. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Pune2 acest lucru în scris, ca aducere aminte, şi citește-l în auzul lui Iosua: Am hotărât să3 şterg cu totul amintirea lui Amalec de sub Ceruri.” 1 Iehova 2 Cap.34.27. 3 Num.24.20. Deut.25.19. 1Sam,15.3,7;30.1,17. 2Sam.8.12. Ezra9.14. 15. Moise a zidit un altar şi i-a pus numele „Domnul este Steagul meu1”, 1Iehova Nissi 16. zicând: „Pentru că mi-au fost ridicate mâinile spre tronul Domnului1, El va fi în război cu Amalec din generație în generație!” 1 Iehova
Ietro la Moise. 18 1. Ietro1, preotul din Midian, socrul lui Moise, a aflat tot ce a făcut Dumnezeu2 pentru Moise şi pentru poporul Său, Israel, și anume că Domnul3 l-a scos pe Israel din Egipt. 1 Cap.2.16;3.1. 2 Ps.44.1;77.14,15;78.4;105.5,43;106.2,8. 3 Iehova 2. Ietro, socrul lui Moise, o luase înapoi pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisă acasă. 3. El i-a luat şi pe cei doi1 fii ai Seforei. Pe unul îl chema Gherşom2, căci Moise zisese: „Locuiesc ca străin într-o ţară străină,” 1 Fapt.7.29. 2 Cap.2.22. Străin 4. iar pe celălalt îl chema Eliezer1, căci Moise zisese: „Dumnezeul tatălui meu a fost ajutorul meu şi m-a scăpat de sabia lui Faraon.” 1 Dumnezeu este ajutorul meu 5. Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în deșertul unde își avea acesta tabăra, lângă Muntele1 lui Dumnezeu. 1 Cap.3.1,12. 6. El i-a trimis vorbă lui Moise, zicându-i: „Eu, socrul tău, Ietro, vin la tine cu soția ta şi cu cei doi fii ai tăi.” 7. Moise a ieşit1 în întâmpinarea socrului său, s-a plecat cu faţa până la pământ şi l-a îmbrățișat cu căldură2, iar după ce s-au binecuvântat unul pe celălalt, au intrat în cortul lui Moise. 1 Gen.14.17;18.2;19.1. 1Regi2.19. 2 Gen.29.13;33.4. 8. Moise i-a povestit socrului său tot ce făcuse Domnul1 împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului pentru Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum şi cum îi salvase2 Domnul3 din ele. 1,3 Iehova 2 Ps.78.42;81.7;106.10;107.2.
Pag. 79 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 18, 19
9. Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul1 lui Israel şi pentru că-l scăpase din mâna egiptenilor. 1 Iehova 10. Şi Ietro a zis: „Binecuvântat1 să fie Domnul2, Care v-a scăpat din mâna egiptenilor şi a lui Faraon! 1 Gen.14.20. 2Sam.18.28. Luca1.68. 2 Iehova 11. Știu acum că Domnul1 este2 mai mare decât toţi zeii, căci3 El i-a smerit pe egipteni, care i-au tratat4 cu aroganță pe izraeliți.” 1 Iehova 2 2Cron.2.5. Ps.95.3;97.9;135.5. 3 Cap.1.10,16,22;5.2,7;14.8,18. 4 1Sam.2.3. Neem.9.10,16,29. Iov40.11,12. Ps.31.23;119.21. Luca1.51. 12. Ietro, socrul lui Moise, I-a adus lui Dumnezeu o ardere de tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea1 lui Dumnezeu. 1 Deut.12.7. 1Cron.29.22. 1Cor.10.18.21,31.
Judecătorii. 13. A doua zi, Moise s-a aşezat ca să judece poporul, iar acesta a stat în jurul lui de dimineaţa până seara. 14. Când socrul lui Moise a văzut tot ce făcea el pentru popor, l-a întrebat: „Ce faci tu acolo pentru popor? De ce stai singur, şi tot poporul stă în jurul tău, de dimineaţa până seara?” 15. Moise i-a răspuns socrului său: „Poporul vine1 la mine ca să ceară sfatul lui Dumnezeu. 1 Lev.24.12. Num.15.34. 16. Când au vreo dispută1, ei vin la mine, iar eu decid disputa dintre ei şi le fac cunoscute2 poruncile lui Dumnezeu și legile Lui.” 1 Cap.23.7;24.14. Deut.17.8. 2Sam.15.3. Iov31.13. Fapt.18.15. 1Cor.6.1. 2 Lev.24.15. Num.15.35;27.6;36.6-9. 17. Socrul lui Moise i-a zis: „Ce faci tu nu este calea cea mai bună de urmat. 18. Te vei obosi singur şi vei obosi şi pe oamenii aceștia care sunt aici. Încercarea este mai presus de puterile tale şi n-o vei putea duce la bun sfârșit1 singur. 1 Num.11.14,17. Deut.1.9,12. 19. Așa că ascultă-mă, eu îți voi da un sfat, iar Dumnezeu1 va fi cu tine! Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor2 şi du3 pricinile lor înaintea lui Dumnezeu. 1Cap.3.12. 2 Cap.4.16;20.19. Deut.5.5. 3 Num.27.5. 20. Învaţă-i1 poruncile şi legile, şi arată-le calea2 pe care trebuie s-o urmeze şi lucrurile3 pe care trebuie să facă. 1 Deut.4.1,5;5.1;6.1,2;7.11. 2 Ps.143.8. 3 Deut.1.18. 21. Alege din tot poporul oameni1 destoinici2, oameni care se tem de Dumnezeu, care sunt demni de încredere3și dușmani4 ai lăcomiei. Pe acești oameni să-i pui conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni. 1 Vers.25. Deut.1.15,16;16.18. 2Cron.19.5-10. Fapt.6.3. 2 Gen.42.18. 2Sam.23.3. 2Cron.19.9. 3 Ezec.18.8. 4 Deut.16.19. 22. Ei să acționeze ca judecători pentru oameni tot timpul1, trebuie să aducă2 înaintea ta orice caz greu, însă cauzele mai ușoare să le judece ei înşişi. În felul acesta tu îţi vei uşura sarcina, căci3 ei o vor purta împreună cu tine. 1 Vers.26. 2 Vers.26. Lev.24.11. Num.15.33;27.2;36.1. Deut.1.17;17.8. 3 Num.11.17. 23. Dacă vei face acest lucru şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei putea1 face faţă sarcinilor și tot poporul acesta va ajunge la destinația lui2 în armonie.” 1 Vers.18. 2 Gen.18.33;30.25. Cap.16.29. 2Sam.19.39. 24. Moise a ascultat sfatul socrului său şi a făcut întocmai ce spusese el. 25. Moise1 a ales oameni destoinici din tot Israelul şi i-a pus căpetenii ale poporului, căpetenii peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece. 1 Deut.1.15. Fapt.6.5. 26. Ei judecau1 poporul tot timpul, cazurile grele le aduceau înaintea lui Moise, iar toate cele ușoare le judecau ei înşişi. 1 Vers.22. Iov29.16. 27. Apoi Moise și-a lăsat1 socrul să plece în ţara lui. 1 Num.10.29,30.
Pustiul și Muntele Sinai. 19 1. Chiar în ziua în care se împlineau trei luni de la exodul din Egipt, izraeliții au ajuns1 în pustiul Sinai. 1 Num.33.15. 2. După ce au plecat din Refidim1, ei au intrat în pustiul Sinai şi au făcut tabăra în pustiu, ridicându-și 1 Cap.17.1,8. 2 Cap.3.1,12. 3. Acolo Moise1 s-a urcat spre Dumnezeu. Domnul2 l-a chemat3 de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi iată ce să le spui izraeliților: 1 Cap.20.21. Fapt.7.38. 2 Iehova 3 Cap.3.4. 4. <Aţi1 văzut ce le-am făcut egiptenilor şi cum v-am purtat2 pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. 1 Deut.29.2. 2 Deut.32.11. Isa.63.9.. Apoc.12.14.
Pag. 80 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 19, 20
5. De aceea1, dacă veţi asculta de glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea2 dintre toate popoarele, căci tot pământul3 este al Meu. 1 Deut.5.2. 2 Deut.4.20;7.6;14.2,21;26.18;32.8,9. 1Regi8.53. Ps.135.4. Cânt.8.12. Isa.41.8;43.1. Ier.10.16. Mal.3.17. Tit2.14. 3 Cap.9.29. Deut.10.14. Iov41.11. Ps.24.1;50.12. 1Cor.10.26,28. 6. Îmi veţi fi o împărăţie1 de preoţi şi un neam sfânt2>. Acestea sunt cuvintele pe care să le spui izraeliților.” 1 Deut.33.2-4. 1Pet.2.5,9. Apoc.1.6;5.10;20.6. 2 Lev.20,24,26. Deut.7.6;26.19;28.9. Isa.62.12. 1Cor.3.17. 1Tes.5.27. 7. Moise a coborât de pe munte, i-a chemat pe bătrânii poporului şi le-a spus toate cuvintele pe care i le poruncise Domnul1. 1 Iehova 8. Tot1 poporul a răspuns într-un singur glas: „Vom face tot ce-a zis Domnul2!” Când Moise i-a dus acest răspuns Domnului3, 1 Cap.24.3,7. Deut.5.27;26.17. 2,3 Iehova 9. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Voi veni la tine într-un nor2 gros, ca3 poporul să audă când îţi voi vorbi şi să aibă întotdeauna încredere4 în tine.” Tot atunci, când Moise i-a spus Domnului5 promisiunile poporului, 1,5 Iehova 2 Vers.16. Cap.20.21;24.15,16. Deut.4.11. Ps.18.11,12;97.2. Mat.17.5. 3Deut.4.12,36. Ioan12.29,30. 4 Cap.14.31.
Pregătirea pentru primirea Legii. 10. Domnul1 i-a mai zis: „Du-te la popor, sfinţeşte-i2 azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele3 hainele. 1 Iehova 2 Lev.11.44,45. Evr.10.22. 3Vers.14. Gen.35.2. Lev.15.5. 11. Ei trebuie să fie gata pentru a treia zi, căci în acea zi Domnul1 va coborî pe Muntele Sinai, în faţa în-tregului popor. 1 Vers.16,18. Cap.34.35. Deut.33.2. Iehova 12. Să stabileşti poporului hotar împrejurul muntelui şi să spui: <Să nu cumva să vă urcaţi pe munte, sau să vă atingeţi de poalele lui, căci oricine se1 va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea. 1 Evr.12.20. 13. Nici măcar o mână să nu se atingă de el, iar dacă-l va atinge cineva să fie omorât cu pietre sau străpuns cu săgeţi, indiferent ce va fi, om sau animal, să nu trăiască!> Când va suna trâmbiţa1, poporul să se apropie de munte.” 1 Vers.16,19. 14. Moise a coborât de pe munte la oameni, i-a sfinţit1, iar ei şi-au spălat hainele. 1 Vers.10. 15. El le-a zis: „Fiecare dintre voi să fie pregătit1 pentru a treia zi, iar până atunci nimeni să nu se apropie de vreo2 femeie!” 1 Vers.11. 2 1Sam.21.4,5. Zah.7.3. 1Cor.7.5. 16. În dimineața celei de-a treia zi au fost1 tunete, fulgere şi un nor2 gros acoperea muntele, iar trâmbiţa răsuna3 atât de puternic, încât toți oamenii din tabără4 tremurau. 1 Ps.77.18. Evr.12.18,19. Apoc.4.5;8.5;11.19. 2 Vers.9. Cap.40.34. 2Cron.5.14. 3 Apoc.1.10;4.1. 4 Evr.12.21. 17. Moise1 a scos oamenii din tabără ca să se întâlnească cu Dumnezeu, iar ei s-au aşezat cu toții la poalele muntelui. 1 Deut.4.10. 18. Muntele1 Sinai era învăluit în fum, pentru că Domnul2 coborâse pe munte în mijlocul focului3. Fumul4 acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot5 muntele se cutremura cu putere. 1 Deut.4.11;33.2. Jud.5.5. Ps.68.7,8. Isa.6.4. Hab.3.3. 2 Iehova 3 Cap.3.2;24.17. 2Cron.7.1-3. 4 Gen.15.17. Ps.144.5. Apoc.15.8. 5 Ps.68.8;77.18;114.7. Ier.4.24. Evr.12.26. 19. În timp ce trâmbiţa răsuna1 tot mai puternic, Moise2 vorbea și Dumnezeu3 îi răspundea într-un bubuit de tunet. 1 Vers.13. 2 Evr.12.21. 3 Neem.9.13. Ps.81.7. 20. Domnul1 a coborât pe vârful muntele Sinai, l-a chemat pe Moise, iar el s-a suit acolo. 1 Iehova 21. Apoi Domnul1 i-a zis: „Coboară şi avertizează oamenii să nu dea buzna spre Domnul2, ca3 să-L vadă, căci mulți vor pieri. 1,2 Iehova 3 Cap.3.5. 1Sam.6.19. 22. Chiar și preoţii, cărora li se îngăduie să se apropie de Domnul, trebuie să se sfinţească1 şi ei, ca să nu-i lovească2 Domnul3.” 1 Lev.10.3. 2 2Sam.6.7,8. 3 Iehova 23. Moise i-a răspuns Domnului1: „Oamenii nu se pot apropia de muntele Sinai, căci ne-ai avertizat: < Stabilește1 hotar în jurul muntelui și sfințește-l!> 1 Iehova 2 Vers.12. Ios.3.4. 24. Domnul1 i-a zis: „Coboară şi adu-l cu tine pe Aaron, dar preoţii şi oamenii să nu îndrăznească să se apropie și să se suie la Domnul2, ca unii dintre ei să nu fie loviți. 1,2 Iehova 25. Așa că Moise a coborât la oameni şi le-a spus ce i s-a poruncit.
Cele 10 porunci. 20 1. Atunci Dumnezeu a rostit toate1 aceste cuvinte: 1 Deut.5.22. 2. „Eu1 sunt Domnul2, Dumnezeul tău, Cel care te-a scos3 din Egipt, din casa robiei. 1 Lev.26.1,13. Deut.5.6. Ps.81.10. Osea13.4. 2 Iehova 3 Cap.13.3. 3. Să1 nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. 1 Deut.5.7;6.14. 2Regi17.35. Ier.25.6;35.15.
Pag. 81 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 20, 21
4. Să1 nu-ţi faci chip cioplit și niciun fel de asemănare a niciunui lucru din câte sunt sus în cer, din câte sunt jos pe pământ, sau din câte sunt în apele de sub pământ! 1 Lev.26.1. Deut.4.16;5.8;27.15. Ps.97.7. 5. Să nu1 te închini lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul2, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos3, care4 pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la a treia şi a patra generație. Neam, 1 Cap.23.24. Ios.23.7. 2Regi17.35. Isa.44.15,19. 2 Iehova 3 Cap.34.14. Deut.4.24;6.15. Ios.24.19. Naum1.2. 4 Cap.34.7. Lev.20.5;26.39,40. Num.14.18,33. 1Regi21.29. Iov5.4;21.19. Ps.79.8;109.14. Isa.14.20,21;65.6,7. Ier.2.9; 32.18. 6. dar Îmi arăt îndurarea1 până la a mia generație la cei ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele. 1 Cap.34.7. Deut.7.9. Ps.89.34. Rom.11.28. 7. Să1 nu folosești nesăbuit Numele Domnului2, Dumnezeului tău, căci Domnul3 nu4 va lăsa nepedepsit pe cel ce va folosi nesăbuit Numele Lui. 1 Cap.23.1. Lev.19.12. Deut.5.11. Ps.15.4. Mat.5.33. 2,3 Iehova 4 Mica6.11. 8. Adu-ţi1 aminte să ții ziua de Sabat, ca s-o sfințești. 1 Cap.31.13,14. Lev.19.3,30;26.2. Deut.5.12. 9. Să lucrezi1 şase zile şi să-ţi faci tot lucrul tău, 1 Cap.23.12;31.15;34.21. Lev.23.3. Ezec.20.12. Luca13.14. 10. dar ziua1 a şaptea este Sabatul închinat Domnului2, Dumnezeului tău. În ea să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici slujitorul tău, nici slujitoarea ta, nici vitele tale, nici străinul3 care locuiește printre voi, 1 Gen.2.2,3. Cap.16.26;31.15. 2 Iehova 3 Neem.13.16-19. 11. căci în şase zile1 a făcut Domnul2 Cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, dar în ziua a şaptea S-a odihnit. Iată de ce a binecuvântat Domnul3 ziua de Sabat şi a sfinţit-o. 1 Gen.2.2. 2,3 Iehova 12. Onorează-i pe tatăl şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul2, Dumnezeul tău! 1 Cap.23.26. Lev.19.3. Deut.5.16. Ier.35.7,18,19. Mat.15.4;19.19. Mar.7.10;10.19. Luca18.20. Efes.6.2. 2 Iehova 13. Să1 nu omori! 1 Deut.5.17. Mat.5.21. Rom.13.9. 14. Să1 nu comiți adulter! 1 Deut.5.18. Mat.5.27. 15. Să1 nu furi! 1 Lev.19.11. Deut.5.19. Mat.19.18. Rom.13.9. 1Tes.4.6. 16. Să1 nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău! 1 Cap.23.1. Deut.5.20;19.16. Mat.19.18! 17. Să1 nu pofteşti casa semenului tău; să2 nu o pofteşti pe soția semenului tău, să nu poftești slujitorul sau slujitoarea lui, nici boul lui sau măgarul lui și nici orice alt lucru care este al semenului tău! 1 Deut.5.21. Mica2.2. Hab.2.9. Luca12.15. Fapt.20.33. Rom.7.7;13.9. Efes.5.3,5. Evr.13.5. 2 Iov31.9. Prov.6.29. Ier.5.8. Mat.5.28.
Spaima poporului. Legea altarului. 18. Când1 au auzit2 trăsnetele şi au văzut fulgerele, când au auzit sunetul trâmbiței și au văzut muntele3 fumegând, toți oamenii s-au înspăimântat și au început să tremure. 1 Evr.12.18. 2 Apoc.1.10,12. 3 Cap.19.18. 19. Ei i-au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne1 tu însuţi şi te vom asculta, dar să2 nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.” 1 Deut.5.27;18.16. Gal.3.19,20. Evr.12.19. 2 Deut.5.25. 20. Moise a răspuns poporului: „Nu vă1 fie teamă, căci2 Dumnezeu a venit doar ca să vă pună la încercare şi ca să aveţi în voi frica3 de El, ca să nu păcătuiţi.” 1 1Sam.12.20. Isa.41.10,13. 2 Gen.22.1. Deut.13.3. 3Deut.4.10;6.2;10.12;17.13,19;19.20;28.58. Prov.3.7;16.6. Isa.8.13. 21. Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul întunecat1 unde se afla Dumnezeu. 1 Cap.19.16. Deut.5.5. 1Regi8.12. 22. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Aşa să le vorbeşti izraeliților: <Aţi văzut voi înșivă că v-am vorbit din2 Ceruri. 1 Iehova 2 Deut.4.36. Neem.9.13. 23. Să nu vă faceţi zei de argint, pe care să-i puneţi alături1 de Mine, și nici să nu vă faceţi pentru voi zei de aur sau din orice altceva. 1 Cap.32.1,2,4. 1Sam.5.4,5. 2Regi17.33. Ezec.20.39;43.8. Dan 5.4,23, Țef.1.5. 2Cor.6.14-16. 24. Să-Mi faci un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile1, caprele şi vitele voastre, iar în orice2 loc în care voi face ca Numele Meu să fie invocat, Eu voi veni la tine şi te voi3 binecuvânta. 1 Lev.1.2. 2 Deut.12.5,11,21;14.23;16.6,11;26.2. 1Regi8.43;9.3. 2Cron.6.6;7.16;12.13. Ezra6.12. Neem.1.9. Ps.74.7. Ier.7.10,12. 3 Gen.12.2. Deut.7.13. 25. Dacă-Mi1 vei face un altar de piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite, căci atunci când îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. 1 Deut.27.5. Ios.8.31. 26. Să nu te urci la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea lui.>
Cartea Legământului. Legi privind sclavia.
21 1. Acestea sunt legile pe care să le1 pui în vedere izraeliților: 1 Cap.24.3,4, Deut.4.14;6.1. 2. Dacă1 vei cumpăra un sclav evreu, el să te slujească şase ani, dar în al şaptelea să-l eliberezi, fără să plătească nimic ca despăgubire. 1 Lev.25.39-41. Deut.15.12. Ier.34.14.
Pag. 82 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 21
3. Dacă a venit în gospodăria ta singur, să plece singur, dar dacă era însurat, să-și iasă şi soția cu el. 4. Dacă stăpânul lui i-a dat o soție, iar el a avut cu ea fii sau fiice, soția şi copiii să rămână ai stăpânului lui, iar el să plece singur. 5. Dar dacă sclavul1 va zice: „Eu sunt devotat stăpânului meu, soției și copiilor mei, şi nu vreau să plec ca să fiu liber”, 1 Deut.15.16,17. 6. atunci stăpânul lui să-l aducă înaintea1 lui Dumnezeu, să-l apropie de uşă sau de stâlpul uşii, iar stăpânul lui să-i2 găurească urechea cu o sulă. Astfel, el îi va rămâne sclav toată viața lui. 1 Cap.12.12;22.8,28. 2 Ps.40.6. 7. Dacă un om îşi va1 vinde fata ca sclavă, ea să nu fie eliberată la fel2 ca un sclav de parte bărbătească. 1 Neem.5.5. 2 Vers.2,3. 8. Dacă ea nu-i va plăcea stăpânului ei, care o luase de nevastă, el trebuie să îngăduie să fie răscumpărată. El nu va avea voie s-o vândă unui străin, pentru că a fost nedrept cu ea. 9. Dacă o dă de nevastă fiului său, va trebui să se poarte cu ea la fel ca și cu o fiică de-a lui. 10. Dacă-și va lua o altă soție, el nu va reduce nimic pentru cea dintâi din hrană, din îmbrăcăminte şi din dreptul1 ei de soţie. 1 1Cor.7.5. 11. Iar dacă nu-i asigură toate aceste trei drepturi, ea va putea pleca, în dar, fără nicio răscumpărare.
Legi în privința uciderii. 12. Oricine va lovi1 mortal un om trebuie să fie pedepsit cu moartea. 1 Gen.9.6. Lev.24.17. Num.35.30,31. Mat.26.52. 13. Dar dacă n-a1 făcut-o cu intenție, ci Dumnezeu a îngăduit2 ca așa ceva să se întâmple, Eu îi voi3 pregăti un loc unde să se poată refugia. 1 Num.35.22. Deut.19.4,5. 2 1Sam.24.4,10,18. 3 Num.35.11. Deut.19.3. Ios.20.2. 14. Dar dacă un om omoară1 alt om cu bună știință prin viclenie2, și se va refugia la3 altarul Meu, să-l iei chiar și de acolo și să fie omorât. 1 Num.15.30;35.20. Deut.19.11,12. Evr.10.26. 2 trădare 3 1Regi2.28-34. 2Regi11.15.
Necinstirea părinților. 15. Oricine își lovește tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea. 16. Oricine1 răpește un om, și-l2 vinde sau îl ține3 în stăpânirea sa, trebuie să fie pedepsit cu moartea. 1 Deut.24.7. 2 Gen.37.28. 3 Cap.22.4. 17. Oricine1 își va blestema tatăl sau mama, trebuie să fie pedepsit cu moartea. 1 Lev.20.9. Prov.20.20. Mat.15.4. Mar.7.10.
Legi privitoare la vătămarea trupului. 18. Dacă se vor certa doi oameni, iar unul dintre ei îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, fără să-i pricinuiască moartea, ci va fi nevoit să stea la pat, 19. cel care l-a lovit să nu fie pedepsit dacă rănitul va putea să se ridice după o vreme și să umble pe afară sprijinit pe un toiag1, însă va trebui să-l despăgubească pentru tot timpul pierdut şi să-l îngrijească până la vindecare. 1 2Sam.3.29. 20. Dacă un stăpân își va lovi cu băţul un sclav sau o sclavă, omorând pe loc sclavul sau sclava, stăpânul trebuie să fie pedepsit. 21. Dar dacă sclavul își revine după o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit, căci este proprietatea1 lui. 1 Lev.25.45,46. 22. Dacă se bat doi oameni, și unul dintre ei lovește o femeie însărcinată, iar ea naște cu bine înainte de vreme, atunci făptuitorul trebuie pedepsit cu amendă1, așa cum cere soțul femeii, plătind cât va considera judecătorul. 1 Vers.30. Deut.22.18,19. 23. Dar dacă se întâmplă vreo nenorocire, rezultă o vătămare, vei hotărî viață pentru viață, 24. ochi1 pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 1 Lev.24.20. Deut.19.21. Mat.5.38. 25. arsură pentru arsură, rană pentru rană și vânătaie pentru vânătaie. 26. Dacă stăpânul loveşte ochiul sclavului său, fie bărbat, fie femeie, şi ochiul este pierdut, el trebuie să fie eliberat, ca despăgubire pentru ochiul lui. 27. Şi dacă face să cadă un dinte al sclavului său, bărbat sau femeie, el trebuie să fie eliberat, ca despăgubire pentru dintele lui. 28. Dacă un bou va împunge şi va omorî un bărbat sau o femeie1, boul să fie omorât cu pietre, carnea să nu i se mănânce, iar stăpânul boului nu va avea nici o răspundere. 1 Gen.9.5. 29. Dar dacă stăpânul boului fusese înștiințat mai dinainte că boul avea obicei să împungă, dar nu l-a închis, boul să fie ucis cu pietre, dacă va ucide un bărbat sau o femeie, iar stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea.
Pag. 83 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 21, 22
30. Dacă i se pune stăpânului boului un preţ pentru răscumpărarea1 vieţii lui, el va trebui să plătească tot ce i se va cere. 1 Vers.22. Num.35.31. 31. Dacă boul va împunge un băiat sau o fată, se va aplica aceiași regulă, 32. dar dacă boul împunge un sclav, fie bărbat, fie femeie, să se dea treizeci1 de șekeli de argint stăpânului sclavului, iar boul2 să fie omorât cu pietre. 1 Zah.11.12,13. Mat.26.15. Filp.2.7. 2 Vers.28. 33. Dacă un om face o groapă și nu o acoperă, şi dacă în ea cade un bou sau un măgar, 34. cel ce a făcut groapa trebuie să plătească stăpânului lor preţul vitei în argint, dar animalele moarte vor fi ale lui. 35. Dacă boul unui om împunge boul unui alt om, şi boul acesta moare, vor vinde boul viu şi preţul lui îl vor împărţi; de asemenea vor împărţi şi boul mort. 36. Dar dacă se ştia că boul avea obicei mai înainte să împungă, şi stăpânul lui nu l-a închis, stăpânul acesta să dea bou pentru bou, dar boul mort va fi al lui.
Legi privitoare la avere. 22 1. Dacă un om fură un bou sau o oaie, iar animalul este sacrificat sau vândut, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru1 oi pentru oaia furată. El trebuie să plătească tot prețul, iar dacă nu are cu ce plăti, el va fi vândut, pentru ca furtul să poată fi plătit. 1 2Sam.12.6. Prov.6.31. Luca19.8. 2. Dacă un hoţ surprins spărgând1 e lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu2 va fi vinovat de moartea lui. 1 Mat.24.43. 2 Num.35.27. 3. Dar dacă a fost lovit după ce a răsărit soarele, el va fi vinovat de moartea lui. Hoţul prins trebuie să dea înapoi ce este dator să dea, dar dacă n-are cere să dea, el trebuie să fie vândut1 ca sclav, ca despăgubire pentru ceea ce a furat. 1 Cap.21.2. 4. Atunci când animalul furat, fie bou, măgar, sau oaie, este găsit încă viu1 la el, hoțul trebuie să dea dublu2 înapoi. 1 Cap.21.16. 2 Vers.1,7. Prov.6.31. 5. Dacă un om își lasă turma să pască pe ogorul sau via altuia și rezultă stricăciuni, el trebuie să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul sau via lui. 6. Dacă un om face un foc pe miriște, iar focul se întinde la grâul stând încă în picioare sau în snopi, cel ce a pus focul trebuie să fie obligat să plătească toată paguba. 7. Dacă un om încredințează altuia bani sau bunuri spre păstrare, iar ele sunt furate din casa lui, hoţul1, dacă va fi prins, va trebui să dea înapoi dublu. 1 Vers.4. 8. Dar dacă hoţul nu este prins, stăpânul casei trebuie să se înfăţişeze1 înaintea judecătorilor, ca să spună că nu și-a însușit bunurile semenului său. 1 Cap.21.6. Vers.28. 9. În orice dispută de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau orice lucru pierdut, despre care una dintre părți va zice: „Este al meu!”, disputa1 părţilor să fie adusă înaintea judecătorilor, iar cel pe care-l vor condamna judecătorii va trebui să plătească dublu celuilalt. 1 Deut.25.1. 2Cron.19.10. 10. Când un om încredințează altuia spre păstrare un măgar, un bou, o oaie, sau orice alt animal, iar animalul este vătămat și moare, sau este luat de la el fără să fi văzut cineva, 11. ambii să facă un jurământ1 înaintea Domnului2: cel ce a avut în păstrare animalul trebuie să depună mărturie că nu și-a însușit avutul semenului său, stăpânul animalului va trebui să primească jurământul, iar celălalt nu va fi obligat să i-l înlocuiască. 1 Evr.6.16. 2 Iehova 12. Dar dacă animalul a fost furat1 din casa lui, el va trebui să i-l înlocuiască. 1 Gen.31.39. 13. Dacă animalul a fost sfâşiat de fiare sălbatice, el va trebui să-i aducă ce a mai rămas din animal ca dovadă, şi nu va fi dator să-i înlocuiască animalul sfâşiat. 14. Dacă un om împrumută de la un semen al său un animal, iar acesta se accidentează sau moare în lipsa lui, el va trebui s-o plătească. 15. Dar dacă stăpânul animalului a fost de faţă, nu va trebui să i-o plătească. Dacă animalul a fost dat cu chirie, preţul chiriei va fi de ajuns.
Necinstirea unei fecioare. 16. Dacă1 un om seduce o fecioară şi se culcă cu ea, el va trebui să plătească zestrea de mireasă pentru ea şi va trebui s-o ia de soție. 1 Deut.22.28,29. 17. Dacă tatăl nu vrea să i-o dea de soție, el va trebui să plătească cu bani preţul zestrei1 unei fecioare. 1 Gen.34.12. Deut.22.29. 1Sam.18.25. 18. Pe o vrăjitoare1 să n-o laşi să trăiască. 1 Lev.19.26,31;20.27. Deut.18.10,11. 1Sam.28.3,9.
Pag. 84 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 22, 23
19. Oricine1 se împreunează cu un animal trebuie să fie pedepsit cu moartea. 1 Lev.18.23;20.15. 20. Cine1 aduce jertfe zeilor, și nu Domnului trebuie să fie omorât într-o excomunicare solemnă. 1 Num.25.2,7,8. Deut.13.1,2,5,6,9,13-15;17.2,3,5.
Legi privitoare la asuprirea celor săraci. 21. Să nu-i faci rău unui rezident străin1 şi să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în Egipt. 1 Cap.23.9. Lev.19.33;25.35. Deut.10.19. Ier.7.6. Zah.7.10. Mal.3.5. emigranți (peste tot, în context) 22. Să n-o asupreşti pe văduvă1, nici pe orfan. 1 Deut.10.18;24.17;27.19. Ps.94.6. Isa.1.17,23;10.2. Ezec.22.7. Zah.7.10. Iac.1.27. 23. Dacă-i asupreşti, iar ei strigă1 la Mine după ajutor, Eu le voi2 auzi strigătele, 1 Deut.15.9;24.15. Iov35.9. Luca18.7. 2 Vers.27. Iov34.28. Ps.18.6;145.19. Iac.5.4. 24. mânia1 Mea se va aprinde şi veți muri de sabie, soțiile voastre2 vor rămâne văduve, iar copiii voştri orfani. 1 Iov31.23. Ps.69.24. 2 Ps.109.9. Plân.5.3. 25. Dacă1 dai cu împrumut bani aproapelui tău mai sărac, să nu-l forțezi cerându-i să-ți restituie mai repede banii şi să nu ceri de la el dobândă. 1 Lev.25.35-37. Deut.23.19,20. Neem.5.7. Ps.15.5. Ezec.18.8.17. 26. Dacă iei1 ca garanție haina unui semen de-al tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui; 1 Deut.24.6,10,13,17. Iov22.6;24.3,9. Prov.20.16;22.27. Ezec.18.7,16. Amos2.8. 27. căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care îşi înveleşte trupul: cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă1 spre Mine după ajutor, Eu îl voi asculta, pentru că sunt milostiv2. 1 Vers.23. 2 Cap.34.6. 2Cron.30.9. Ps.86.15.
Întâii născuți. 28. Să nu-i huleşti pe judecători1 şi să nu-l blestemi pe conducătorul poporului tău. 1 Ecl.10.20. Fapt.23.5. Iuda8. 29. Să nu întârzii să-Mi aduci jertfe din pârga1 secerişului tău şi a recoltei viei tale. De asemenea, să-Mi dedici pe întâiul născut2 dintre fiii tăi. 1 Cap.23.16,19. Prov.3.9. 2 Cap.13.2,12;34.19. 30. Să-Mi dai1 şi întâiul născut al vacilor tale şi al oilor tale, el să rămână şapte2 zile cu mama sa, iar în a opta zi să Mi-l dai Mie. 1 Deut.15.19. 2 Lev.22.27. 31. Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi1. Să nu2 mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncaţi la câini. 1 Cap.19.6. Lev.19.2. Deut.14.21. 2 Lev.22.8. Ezec.4.14;44.31.
Legi privitoare la dreptate. 23 1. Să nu iei în seamă zvonuri1 neadevărate2. Să nu te uneşti cu un om nedrept, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el. 1 Vers.7. Lev.19.16. Ps.15.3;101.5. Prov.10.18. 2Sam.19.27;16.3. 2 Cap.20.16. Deut.19.16-18. Ps.35.11. Prov.19.5,9,28;24.28. 1Regi21.10,13. Mat.26.59-61. Fapt.6.11,13. 2. Să1 nu te iei după cei mai mulți, ca să faci rău, iar la judecată2 să nu mărturiseşti trecând de partea celor mulţi, ca să te abaţi de la dreptate, 1 Gen.7.1;19.4,7. Cap.32.1,2. Ios.24.15. 1Sam.15.9. 1Regi19.10. Iov31.34. Prov.1.10,11,15;4.14. Mat.27.24,26. Mar.15.15. Luca23.23. Fapt.24.27;25.9. 2 Vers.6,7. Lev.19.15. Deut.1.17. Ps.72.2. 3. dar nici pe cel sărac să nu-l favorizezi la judecată. 4. Dacă1 întâlneşti boul sau măgarul rătăcit al dușmanului tău, să i-l duci înapoi acasă. 1 Deut.22.1. Iov31.29. Prov.24.17;25.21. Mat.5.44. Rom.12.20. 1Tes.5.15. 5. Dacă1 vezi măgarul unuia care te urăște căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-i ajuţi să ia povara de pe măgar. 1 Deut.22.4. 6. La judecată, să nu te atingi de dreptatea1 săracului. 1 Vers.2. Deut.27.19. Iov31.13,21. Ecl.5.8. Isa.10.1,2. Ier.5.28;7.6. Amos5.12. Mal.3.5. 7. Fereşte-te de o învinuire1 nedreaptă şi să nu-l omori pe cel nevinovat2 sau pe cel drept; căci Eu oricum nu-l voi considera drept3 pe cel vinovat. 1 Vers.1. Lev.19.11. Luca3.14. Efes.4.25. 2 Deut.27.25. Ps.94.21. Prov.17.15,26. Ier.7.6. Mat.27.4. 3 Cap.34.7. Rom.1.18. 8. Să nu primeşti1 mită, căci mita orbește pe cei ce văd şi schimbă hotărârile celor drepţi. 1 Deut.16.19. 1Sam.8.3;12.3. 2Cron.19.7. Ps.26.10. Prov.15.27;17.8,23;29.4. Isa.1.23;5.23;33.15. Ezec.22.12. Amos5.12. Fapt.24.26. 9. Să nu-l asupreşti pe străin1, căci voi ştiţi ce simte străinul, deoarece şi voi aţi fost străini în Egipt. 1 Cap.22.21. Deut.10.19;24.14,17;27.19. Ps.94.6. Ezec.22.7. Mal.3.5.
Dragostea pentru aproapele tău. 10. Timp de şase1 ani să semeni pământul şi să-i strângi rodul, 1 Lev.25.3,4. 11. dar în al şaptelea, să-i dai răgaz să se odihnească nesemănat, pentru ca săracii din poporul tău să mănânce din rodul lui, iar ce va mai rămâne să fie mâncat de animalele sălbatice. Tot aşa să faci cu via şi cu măslinii tăi. 12. Să lucrezi şase1 zile, dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să se odihnească și ei, dar și fiul sclavei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle. 1 Cap.20.8,9. Deut.5.13. Luca13.14.
Pag. 85 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 23
13. Să respectați1 tot ce v-am spus şi să nu rostiți numele2 altor dumnezei, numele lor nici să nu se audă ieşind din gura voastră. 1 Deut.4.9. Ios.22.5. Ps.39.1. Efes.5.15. 1Tim.4.16. 2 Num.32.38. Deut.12.3. Ios.23.7. Ps.16.4. Osea2.17. Zah. 13.2.
Ținerea sărbătorilor. 14. De trei1 ori pe an, să ții sărbători în cinstea Mea. 1 Cap.34.23. Lev.23.4. Deut.16.16. 15. Să ţii Sărbătoarea1 Azimelor. După cum ți-am poruncit, să mănânci azime timp de şapte zile, la vremea hotărâtă, în luna spicelor2, căci în luna aceasta ai ieşit din Egipt, şi să nu3 vii cu mâinile goale înaintea Mea. 1 Cap.12.15;13.6;34.18. Lev.23.6. Deut.16.8. 2 Abib 3 Cap.34.20. Deut.16.16. 16. Să ţii Sărbătoarea Recoltei1 secerişului, a celor dintâi roade ale muncii tale, din ceea ce vei semăna în ogor. Să ţii Sărbătoarea Culesului2 la sfârşitul anului, atunci când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale. 1 Cap.34.22. Secerișului/Săptămânilor 2 Lev.23.10. Deut.16.13. Corturilor (Lev.23.34.); sept-oct 17. De trei ori1 pe an toți bărbații să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu2. 1 Cap.34.23. Deut.16.16. 2 Adonai Iehova 18. Să n-aduci sângele jertfei Mele împreună cu pâine1 dospită, nici să nu lași ca grăsimea de la sărbătoarea Mea să rămână toată noaptea, până dimineaţa. 1 Cap.12.8;34.25. Lev.2.11. Deut.16.4. 19. Pârga1 celor dintâi roade ale pământului să le aduci în Casa Domnului2, Dumnezeului tău. Să3 nu fierbi un ied în laptele mamei lui. 1 Cap.22.29;34.26. Lev.23.10,17. Num.18.12,13. Deut.26.10. Neem.10.35. 2 Iehova 3Cap.34.26. Deut.14.21.
Dumnezeu îi alungă pe cananiți. 20. Iată1, Eu voi trimite Îngerul Meu2 înaintea ta, ca să te ocrotească pe drum şi să te ducă în locul pe care l-am pregătit. 1 Cap.14.19;32.34;33.2,14. Num.20.16. Ios.5.13;6.2. Ps.91.11. Isa.63.9. 2 un Înger al Meu 21. Fii cu ochii-n patru la El şi ascultă glasul Lui. Să nu te împotriveşti1 Lui, pentru că nu vă va2 ierta păcatele, căci Numele3 Meu este în El. 1 Num.14.11. Ps.78.40,56. Efes.4.30. Evr.3.10,16. 2 Cap.32.34. Num.14.35. Deut.18.19. Ios.24.19. Ier.5.7. Evr.3.11. 1Ioan5.16. 3 Isa.9.6. Ier.23.6. Ioan10.30,38. 22. Dar dacă vei asculta glasul Lui şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi dușmanul1 dușmanilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi. 1 Gen.12.3. Deut.30.7. Ier.30.20. 23. Îngerul1 Meu va merge înaintea ta şi te va2 duce la amoriţi, hetiţi, fereziţi, cananiţi, heviţi şi iebusiţi, iar Eu îi voi nimici, 1 Vers.20. Cap.33.2. 2 Ios.24.8,11. 24. dar tu să nu1 te închini înaintea zeilor lor şi să nu li te închini. Să nu faci faptele2 pe care le fac aceste popoare, ci să le3 zdrobești de tot şi să le dărâmi stâlpii lor sacri4. 1 Cap.20.5. 2 Lev.18.3. Deut.12.30,31. 3 Cap.34.13. Num.33.52. Deut.7.5,25;12.3. 4piatrele sacre/capiștile 25. Tu să te închini1 Domnului2, Dumnezeului vostru, iar Eu îți voi binecuvânta3 pâinea şi apa, şi voi4 abate bolile de la voi. 1 Deut.6.13;10.12,20;11.13,14;13.4. Ios.22.5;24.14,15,21,24. 1Sam.7.3;12.20,24. Mat.4.10. 2 Iehova 3 Deut.7.13; 28.5,8. 4 Cap.15.26. Deut.7.15. 26. Nicio1 femeie din țară nu-și va pierde sarcina, și niciuna nu va fi stearpă. Voi face ca numărul zilelor tale să fie2 deplin. 1 Deut.7.14;28.4. Iov21.10. Mal.3.10,11. 2 Gen.25.8;35.29. 1Cron.23.1. Iov5.26;42.17. Ps.55.23;90.10. 27. Voi trimite groaza1 Mea înaintea ta și voi face ca toate popoarele la care vei ajunge să fie cuprinse de panică. Voi face ca toți dușmanii tăi să-ți întoarcă spatele și să2 fugă dinaintea ta. 1 Gen.35.5. Cap.15.14,16. Deut.2.25;11.25. Ios.2.9,11. 1Sam.14.15. 2Cron.14.14. 2 Deut.7.23. 28. Voi trimite1 panică înaintea ta, ca să-i alungi pe cei pe care-i vei întâlni - pe heviţi, cananiţi şi hetiţi. 1 Deut.7.20. Ios.24.12. 29. Nu-i1 voi alunga pe toți dinaintea ta într-un singur an, pentru ca ţara să n-ajungă nelocuită şi să nu se înmulţească prea mult pentru tine fiarele sălbatice. 1 Deut.7.22. 30. Ci le voi alunga încetul cu încetul dinaintea ta, până vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării. 31. Îţi voi întinde1 hotarele de la Marea Roşie până la Marea Filistenilor2, şi de la pustiu până la Râu3, căci voi4 da în mâinile tale pe locuitorii ţării, iar tu îi vei alunga dinaintea ta. 1 Gen.15.18. Num.34.3. Deut.11.24. Ios.1.4. 1Regi4.21,24. Ps.72.8. 2 Marea Mediterană 3 Eufrat 4 Ios.21.44. Jud.1.4;11.21. 32. Să1 nu faci legământ cu ei, nici cu zeii lor. 1 Cap.34.12,15. Deut.7.2. 33. Să nu le dai voie să locuiască în ţara ta, ca să nu te facă să păcătuieşti împotriva Mea, căci atunci te vei închina zeilor lor, iar aceasta ar fi o1 cursă pentru tine.” 1 Cap.34.12. Deut.7.16;12.30. Ios.23.13. Jud.2.3. 1Sam.18.21. Ps.106.36.
Pag. 86 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 24, 25
Moise pe Muntele Sinai. 24 1. Apoi Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul1, tu şi Aaron, Nadab2 şi Abihu, şi3 şaptezeci de bătrâni ai lui Israel, şi să vă închinaţi de departe, aruncându-vă cu faţa până la pământ. 1 Iehova 2 Cap.28.1. 3 Lev.10.1,2. Cap.1.5. Num.11.16. 2. Doar Moise să se apropie1 de Domnul2, ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.” 1 Vers.13,15,18. 2 Iehova 3. Moise s-a întors şi a spus poporului toate cuvintele și toate legile Domnului1. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot2 ce a zis Domnul3.” 1,3 Iehova 2 Vers.7. Cap.19.8. Deut.5.27. Gal.3.19,20. 4. Moise a1 scris toate cuvintele Domnului2. Apoi s-a sculat în zori, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat doisprezece stâlpi3 sacri, după cele douăsprezece triburi ale lui Israel. 1 Deut.31.9. 2 Iehova 3 Gen.28.18;31.45. 5. El a trimis nişte tineri dintre izraeliți, care au adus Domnului1 arderi de tot şi au înjunghiat tauri ca jertfe de mulţumire2. 1 Iehova 2 de pace, de comuniune 6. Moise a luat jumătate1 din sânge şi l-a pus în vase, iar cu cealaltă jumătate a stropit altarul. 1 Evr.9.18. 7. Apoi Moise a luat1 Cartea Legământului şi a citit-o în auzul întregului popor. Izraeliții au răspuns: „Vom face2 tot ce a zis Domnul3 şi-L vom asculta!” 1 Evr.9.19. 2 Vers.3. 3 Iehova 8. Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Iată1 sângele legământului pe care l-a făcut Domnul2 cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.” 1 Evr.9.20;13.20. 1Pet.1.2. 2 Iehova
Dumnezeu este văzut. 9. Apoi Moise1 s-a suit pe munte împreună cu Aaron, Nadab şi Abihu, şi cu şaptezeci de bătrâni ai lui Israel, 1 Vers.1. 10. și L-au1 văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca o podea de piatră de safir2 transparentă, azurie3, limpede4 ca cerul senin, 1 Gen.32.30. Cap.3.6. Jud.13.22. Isa.6.1,5. Cap.33.20,23. Ioan1.18. 1Tim.6.16. 1Ioan4.12. 2 Ezec.1.26;10.1. Apoc.4.3. 3 bleu 4 Mat.17.2. 11. dar El nu Şi-a întins1 mâna împotriva conducătorilor lui Israel. Ei L-au2 văzut pe Dumnezeu, și totuși au trăit să mănânce jertfa3 înaintea Domnului4. 1 Cap.19.21. 2 Gen.16.13;32.30. Vers.10. Cap.33.20. Deut.4.33. Jud.13.22. 3 Gen.31.54. Cap.18.12. 1Cor.10.18. 4 Iehova 12. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Suie-te2 la Mine pe munte şi rămâi acolo, iar Eu îţi voi da nişte table3 de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru ca ei să poată fi învăţați.” 1 Iehova 2 Vers.2,15,18. 3 Cap.31.18;32.15,16. Deut.5.22. 13. Moise, împreună cu Iosua, care-i1 slujea, s-a ridicat şi s-a2 suit pe muntele lui Dumnezeu. 1 Cap.32.17;33.11. 2 Vers.2. 14. El le-a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce la voi. Aaron şi Hur vor rămâne cu voi, așa că, dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei pentru lămuriri.” 15. Moise s-a suit pe munte, iar norul1 a acoperit muntele. 1 Cap.19.9,16. Mat.17.5. 16. Slava1 Domnului2 s-a aşezat pe muntele Sinai, iar norul l-a acoperit timp de şase zile. În ziua a şaptea, Domnul3 a chemat pe Moise din mijlocul norului. 1 Cap.16.10. Num.14.10. 2,3 Iehova 17. Înfăţişarea slavei Domnului1 le-a apărut izraeliților ca un foc2 mistuitor pe vârful muntelui. 1 Iehova 2 Cap.3.2;19.18. Deut.4.36. Evr.12.18,29. 18. Moise a intrat în mijlocul norului şi s-a suit pe munte. El1 a rămas acolo timp patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. 1 Cap.34.28. Deut.9.9.
Porunci pentru facerea Cortului. 25 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Spune izraeliților să-Mi aducă o contribuție, iar voi s-o primiţi pentru Mine de la fiecare1 om care-o va da cu dragă inimă. 1 Cap.35.5,21. 1Cron.29.3,5,9,14. Ezra2.68;3.5;7.16. Neem.11.2. 2Cor.8.12;9.7. 3. Iată contribuția pe care o veţi putea accepta, oricare dintre următoarele: aur, argint şi bronz, 4. purpură vopsită în albastru, roșu și cărămiziu, fuior de in și păr de capră, 5. piei de berbec vopsite în roşu şi piei de foci, lemn de salcâm1, 1 shittim 6. untdelemn1 pentru candele, mirodenii2 pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia3 mirositoare, 1 Cap.27.20. 2 Cap.30.23. 3 Cap.30.34. 7. pietre de onix şi alte pietre scumpe pentru împodobirea efodului1 şi pieptarului2. 1 Cap.28.4,6. umerar 2 Cap.28.15. 8. Din acestea să-Mi faci un1 Locaş Sfânt, iar Eu voi2 locui în mijlocul lor. 1 Cap.36.1,3,4. Lev.4.6;10.4;21.12. Evr.9.1,2. 2 Cap.29.45. 1Regi6.13. 2Cor.6.16. Evr.3.6. Apoc.21.3. 9. Să faci Cortul şi toate vasele și obiectele lui întocmai după1 modelul pe care ţi-l voi arăta Eu.” 1 Vers.40.
Pag. 87 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 25
Arca Legii și Capacul Ispășirii. 10. Să faci o Arcă1, un cufăr2 din lemn de salcâm; acesta să aibă lungimea de doi coţi şi jumătate, iar lăţimea și înălțimea de un cot şi jumătate. 1 Cap.16.34;37.1. Deut.10.3. Evr.9.4. 2 chivot 11. Să-l poleieşti cu aur pur, să-l poleieşti pe dinăuntru şi pe din afară, şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. 12. Să torni pentru el patru inele de aur şi să le fixezi la cele patru colţuri ale lui, două inele de o parte şi două de cealaltă parte. 13. Să faci nişte drugi de lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur. 14. Să introduci drugii în inelele de pe cele două laturi ale Arcei, pentru ca acesta să poată fi transportat cu ajutorul lor. 15. Drugii1 să rămână în inelele Arcei şi să nu fie scoşi din ele. 1 1Regi8.8. 16. Să așezi în Arcă Mărturia1 pe care ţi-o voi da. 1 Cap.16.34;31.18. Deut.10.2,5;31.26. 1Regi8.9. 2Regi11.12. Evr.9.4. (Tablele Legii) 17. Să faci un1 Capac al Ispăşirii din aur pur, lung de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate. 1 Cap.37.6. Rom.3.25. Evr.9.5. 18. Să faci și doi heruvimi din aur bătut, la cele două capete ale Capacului Ispăşirii, 19. și să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt. Să faci acești heruvimi la cele două capete ale Capacul Ispăşirii, iar ei să fie dintr-o singură bucată cu acesta. 20. Heruvimii1 să fie cu aripile întinse deasupra, acoperind astfel cu aripile lor Capacul Ispăşirii. Ei să stea față în față, iar heruvimii să aibă fețele întoarse spre Capacul Ispăşirii. 1 1Regi8.7. 1Cron.28.18. Evr.9.5. 21. Să pui Capacul1 Ispăşirii pe Arcă2, iar în ea să pui Mărturia pe care ţi-o voi da. 1 Cap.26.34. 2 Vers.16. 22. Acolo1, deasupra Capacului Ispășirii, între2 cei doi heruvimi care sunt pe Arca Mărturiei, Eu Mă voi întâlni cu tine, și îţi voi da toate poruncile Mele pentru izraeliți. 1 Cap.29.42,43;30.6,36. Lev.16.2. Num.17.4. 2 Num.7.89. 1Sam.4.4. 2Sam.6.2. 2Regi19.15. Ps.80.1;90.1. Isa.37.16. 23. Să faci1 o masă din lemn de salcâm, lungă de doi coţi, lată de un cot, şi înaltă de un cot şi jumătate. 1 Cap.37.10. 1Regi7.48. 2Cron.4.8. Evr.9.2. 24. S-o poleieşti cu aur pur şi să-i faci un chenar de aur de jur împrejur. 25. Să-i faci împrejur un pervaz lat de o palmă1 și un chenar de aur de jur împrejurul pervazului. 1 8cm. 26. Să faci pentru masă patru inele de aur şi să fixezi în cele patru colţuri, în dreptul celor patru picioare ale ei. 27. Inelele să fie lângă pervaz, căci în ele se vor introduce drugii pentru transportarea mesei. 28. Să faci drugii care vor folosi la transportarea mesei din lemn de salcâm, şi să-i poleiești cu aur. 29. Să-i faci1 farfurii și vase pentru tămâie2, potire şi ceşti cu care să torni jertfele de băutură, și să le faci pe toate din aur pur. 1 Cap.37.16. Num.4.7. 2 cățui 30. Să pui1 pe masă pâinea prezentării, ca să fie tot timpul înaintea Mea. 1 Lev.24.5,6.
Sfeșnicul. 31. Apoi să faci1 un sfeşnic din aur pur, piciorul și arborele lui să fie din aur bătut, iar cupele, bobocii și petalele să fie din aceeași bucată cu acesta. 1 Cap.37.17. 1Regi7.49. Zah.4.2. Evr.9.2. Apoc.1.12;4.5. 32. Din laturile lui să iasă şase braţe, trei braţe ale sfeşnicului într-o parte şi trei în cealaltă parte. 33. Să fie făcute trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc și petale pe primul braț, trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc și petale pe următorul braț, și similar pentru toate cele șase brațe care ies din sfeșnic. 34. Pe piciorul sfeşnicului să fie patru cupe făcute în formă de floare de migdal, cu boboci și petale. 35. Sub fiecare pereche de brațe dintre cele șase care ies din sfeșnic să fie câte un boboc. 36. Bobocii și brațele să fie dintr-o singură bucată cu sfeșnicul, și totul să fie din aur bătut, din aur pur. 37. Să faci şapte candele, iar ele să fie1 fixate deasupra sfeșnicului, în așa fel încât să lumineze2 în faţă. 1 Cap.27.21;30.8. Lev.24.3,4. 2Cron.13.11. 2 Num.8.2.
Pag. 88 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 25, 26
38. Mucarnițele1 şi cenuşarele2 lui să fie din aur pur. 1 mucările 2 tăvițele 39. Pentru confecționarea sfeşnicului și a tuturor uneltelor lui să se întrebuințeze un talant de aur pur. 40. Ai grijă1 să faci toate acestea întocmai după modelul lor, care ţi-a fost arătat pe munte. 1 Cap.26.30. Num.8.4. 1Cron.28.11,19. Fapt.7.44. Evr.8.5.
Cortul. 26 1. Cortul1 să-l faci din zece draperii de in răsucit, vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu, și să le brodezi cu heruvimi, lucraţi cu măiestrie. 1 Cap.36.8. 2. Lungimea unei draperii să fie de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea ei să fie de patru coţi, și fiecare draperie să aibă aceeaşi măsură. 3. Cinci dintre aceste draperii să fie prinse laolaltă, și la fel și celelalte cinci. 4. La marginea draperiei cu care se sfârşeşte cea dintâi set de draperii, să faci nişte agățători albastre, și la fel să faci şi la marginea draperiei cu care se sfârşeşte al doilea set de draperii, 5. câte cincizeci de agățători la fiecare set. Aceste agățători să se potrivească unele cu altele şi să vină faţă în faţă. 6. Apoi să faci cincizeci de cârlige de aur, iar cu ele să prinzi draperiile unele de altele, astfel încât Cortul să alcătuiască un întreg. 7. Să1 mai faci unsprezece draperii din păr de capră pentru acoperişul Cortului. 1 Cap.36.14. 8. Lungimea fiecărei draperii să fie de treizeci de coţi, iar lăţimea să fie de patru coţi, și fiecare dintre cele unsprezece draperii să aibă aceeaşi măsură. 9. Pe cinci dintre aceste draperii să le legi împreună, la fel ca şi pe celelalte șase, dar pe a şasea draperie s-o îndoi în faţa Cortului. 10. Să faci cincizeci de agățători la marginea draperiei cu care se sfârşeşte cel dintâi set de draperii, şi la fel la marginea draperiei cu care se sfârşeşte cel de-al doilea set de draperii. 11. Să faci cincizeci de agrafe de bronz şi să le pui în agățători, ca să îmbini astfel acoperişul Cortului, astfel încât acesta să alcătuiască un întreg. 12. Partea care prisosește din acoperiș, adică o jumătate de draperie, să atârne în partea din spate a Cortului, 13. iar partea din lungimea celorlalte draperii ale acoperişului Cortului, care prisosește de o parte și de cealaltă a Cortului, să atârne de o parte un cot și de cealaltă un cot, astfel încât să acopere cele două laturi ale Cortului. 14. Să1 mai faci apoi pentru acoperişul Cortului o învelitoare de piei de berbeci vopsite în roşu, şi peste ea o învelitoare de piei de focă. 1 Cap.36.19. 15. Apoi să faci pentru Cort nişte scânduri de lemn de salcâm pentru Cort, puse în picioare. 16. Lungimea fiecărei scânduri să fie de zece coţi, iar lăţimea să fie de un cot şi jumătate. 17. Fiecare scândură să aibă două cepuri prin care să fie îmbinate, și să faci la fel cu toate scândurile Cortului. 18. Să faci douăzeci de scânduri pentru partea de sud a Cortului, 19. iar sub cele douăzeci de scânduri să faci patruzeci de postamente din argint, câte două sub fiecare scândură, pentru cele două cepuri ale acesteia. 20. Pentru cea de-a doua latură a Cortului, latura de nord, de asemenea să faci douăzeci de scânduri și 21. patruzeci de postamente de argint ale lor, câte două sub fiecare scândură. 22. Pentru partea din spate a Cortului, cea dinspre apus, să faci şase scânduri. 23. Apoi să mai faci două scânduri pentru colțurile din spate ale Cortului. 24. Acestea să fie făcute din câte două bucăți, începând de jos şi bine strânse la vârf cu un inel de metal, și să faci la fel pentru scândurile din cele două colțuri. 25. Vor fi astfel opt scânduri și șaisprezece postamente de argint, câte două sub fiecare scândură. 26. Să faci apoi cinci drugi1 de lemn de salcâm pentru cadrul primei părți a Cortului, 1 traverse/grinzi
Pag. 89 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 26, 27
27. tot cinci pentru cadrul celei de-a doua părți a Cortului, și cinci pentru cadrul din spate al Cortului, cel dinspre apus. 28. Drugul de la mijloc să ajungă de la un capăt al cadrului până la celălalt. 29. Să poleieşti cadrul cu aur, inelele în care vor intra drugii să le faci din aur, iar drugii să-i poleieşti tot cu aur. 30. Cortul să-l faci1 întocmai după modelul care ţi-a fost arătat pe munte. 1 Cap.25.9,40;27.8. Fapt.7.44. Evr.8.5.
Cele două perdele. 31. Să faci1 o perdea din fuioare de in albastre, purpurii şi cărămizii, iar în țesătura ei să aibă chipuri de heruvimi alese cu măiestrie. 1 Cap.36.35. Lev.16.2. 2Cron.3.14. Mat.27.51. Evr.9.3. 32. S-o prinzi de patru stâlpi din lemn de salcâm poleiţi cu aur, stâlpi care să aibă nişte cârlige de aur şi să stea pe patru postamente de argint. 33. Să atârni perdeaua de cârlige, şi să aduci Arca1 Mărturiei înăuntru, în spatele perdelei. Perdeaua va despărţi între Locul2 Sfânt de Locul Preasfânt. 1 Cap.25.16;40.21. 2 Lev.16.2. Evr.9.2,3. 34. Să pui1 Capacul Ispăşirii pe Arca Mărturiei, în Locul Preasfânt. 1 Cap.25.21;40.20. Evr.9.5. 35. Să pui masa1 dincoace de perdea, în partea dinspre nord a Cortului, iar sfeșnicul în partea dinspre sud, față în față cu masa. 1 Cap.40.22. Evr.9.2. Cap.40.24. 36. La intrarea Cortului să1 mai faci o perdea albastră, purpurie şi cărămizie din fuior de in, lucrată la gherghef. 1 Cap.36.37. 37. Pentru această perdea să faci cinci stâlpi1 din lemn de salcâm şi să-i poleiești cu aur. Stâlpii să aibă cârlige de aur şi să torni pentru ei cinci postamente de bronz. 1 Cap.36.38.
Altarul pentru arderile de tot. 27 1. Să faci altarul1 din lemn de salcâm, lung de cinci coţi, şi lat de cinci coţi. Altarul să fie pătrat şi înălţimea lui să fie de cinci coţi. 1 Cap.38.1. Ezec.43.13. 2. În cele patru colţuri să faci nişte coarne care să fie dintr-o bucată cu altarul, şi să-l acoperi cu bronz1. 1 Num.16.38. 3. Să faci pentru altar oale pentru scos cenuşa, lopeţi, vase, furculiţe şi fărașe pentru cărbuni, și să le faci pe toate aceste din bronz. 4. Să faci altarului un grătar din bronz, în chip de reţea, şi pe grătar să torni patru inele de bronz la cele patru colţuri ale reţelei. 5. Grătarul să-l pui sub pervazul altarului, astfel încât să fie la jumătatea înălțimii altarului. 6. Apoi să faci nişte drugi din lemn de salcâm pentru altar, şi să-i poleiești cu bronz. 7. Să introduci drugii în inelele de pe laturile altarului, pentru ca acesta să poată fi purtat. 8. Să faci altarul din scânduri şi gol pe dinăuntru, aşa1 cum ţi-a fost arătat pe munte. 1 Cap.25.40;26.30.
Curtea Cortului. 9. Să faci curtea Cortului1. Înspre partea de sud, pentru alcătuirea curţii, pe o lungime de o sută de coți, să pui draperii din fuior fin de in, 1 Cap.38.9. 10. agățate de douăzeci de stâlpi care să stea pe douăzeci de postamente de bronz, iar cârligele stâlpilor şi inelele lor de legătură să fie de argint. 11. Înspre partea de nord, pe o lungime de o sută de coţi, să pui draperiile cu cei douăzeci de stâlpi ai lor şi cu cele douăzeci de postamente de bronz ale lor, iar cârligele stâlpilor şi inelele lor de legătură să fie de argint. 12. Înspre partea de apus, pe lățimea curții, să pui draperia pe o lungime de cincizeci de coți, cu cei zece stâlpi ai lor şi cu cele zece postamente ale lor. 13. Înspre partea de răsărit, lățimea curții să fie de cinzeci de coți. 14. Draperiile pentru una din părțile intrării să fie pe o lungime de cincisprezece coți, cu cei trei stâlpi ai lor și cu cele trei postamente ale lor. 15. În cealaltă parte să fie puse draperii pe o lungime de cincisprezece coţi, cu cei trei stâlpi ai lor și cu cele trei postamente ale lor. 16. Pentru poarta curţii Cortului să fie o draperie lungă de douăzeci de coţi, din fire de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, şi din fuior de in fin, lucrată la gherghef, cu cei patru stâlpi ai ei şi cu cele patru postamente ale lor.
Pag. 90 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 27, 28
17. Toţi stâlpii curţii de jur împrejur să aibă inelele lor de legătură și cârligele de argint, iar postamentele să fie de bronz. 18. Curtea să fie lungă de o sută de coţi, lată de cincizeci de coţi de fiecare parte, şi înaltă de cinci coţi, să aibă draperii din fuior de in fin, iar picioarele să fie de bronz. 19. Toate uneltele pentru slujba Cortului, toţi ţăruşii lui şi toţi ţăruşii curţii să fie de bronz.
Uleiul sfânt. 20. Să1 porunceşti izraeliților să-ţi aducă pentru sfeşnic ulei curat din măsline presate fără drojdii, ca să ardă în candele, iar sfeșnicul să lumineze încontinuu. 1 Lev.24.2. 21. Aaron1 şi fiii săi să-l pregătească în Cortul Întâlnirii2, dincoace de perdeaua care este în fața Mărturiei, ca să ardă de seara până dimineaţa înaintea Domnului3. Aceasta4 să fie o poruncă veşnică pentru toți urmaşii izraeliților. 1 Cap.26.31.33. 2 Cap.30.8. 1Sam.3.3. 2Cron.13.11. 3 Iehova 4 Cap.28.43;29.9,28. Lev.3.17;16.34;24.9.Num.18.23;19.21. 1Sam.30.25.
Veșmintele preoților. 28 1. Apoi să-i aduci lângă tine, dintre izraeliți, pe fratele tău, Aaron1, şi pe fiii săi, Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar, ca să-Mi îndeplinească slujba de preoți. 1 Num.8.7. Evr.5.1,4. 2. Să-i faci fratelui1 tău, Aaron, veșminte sfințite, ca să-i confere demnitate și să-i fie podoabă, 1 Cap.29.5,29;31.10;39.1,2. Lev.8.7,30. Num.20.26,28. 3. să vorbeşti1 cu toţi acei oameni destoinici, cărora2 le-am dat un duh de pricepere, să facă veşmintele lui Aaron, ca să fie sfinţit şi să-Mi împlinească slujba de preot, 1 Cap.31.6;36.1. 2 Cap.31.3;35.30,31. 4. iar ei să facă următoarele veșminte: un1 pieptar2, un efod3, o4 mantie, o tunică5 lucrată la gherghef, un turban6 şi un brâu. Atunci când vor face aceste veșminte sfinte pentru fratele tău, Aaron, şi veşminte sfinte pentru fiii săi, pentru ca aceștia să-Mi împlinească slujba de preoți, 1 Vers.15. 2 Vers.6. 3 tunică 4 Vers.31. 5 Vers.39. o mitră 5. să întrebuinţeze aur, fuioare de in fin, vopsite în albastru, purpuriu și cărămiziu.
Efodul și brâul. 6. Efodul1 să-l facă de aur, din fuioare de in fin, vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu, lucrat cu măiestrie. 1 Cap.39.2. 7. Efodul să aibă doi umerari prinși de el la cele două margini ale lui, astfel încât să fie unit cu ei. 8. Brâul efodului să fie lucrat la fel ca efodul şi prins de el, să fie de aur și din fuioare de in fin, colorate în albastru, purpuriu şi cărămiziu. 9. Să iei apoi două pietre de onix şi să gravezi pe ele numele izraeliților - 10. şase din numele lor pe o piatră, şi alte şase pe cealaltă piatră, în ordinea naşterii lor. 11. Pe cele două pietre să gravezi numele izraeliților, întocmai cum este lucrarea gravorului pe o piatră, sau așa cum este gravura unui sigiliu. Așa să gravezi numele izraeliților pe cele două pietre, și să fixezi apoi aceste pietre în monturi de aur. 12. Să pui aceste două pietre pe umerarii efodului, ca să fie pietre de aducere aminte pentru izraeliți. Aaron1 să poarte pe umerii săi numele lor înaintea Domnului2, ca3 aducere aminte de ei. 1 Vers.29. Cap.39.7. 2 Iehova 3 Ios.4.7. Zah.6.14. 13. Să faci apoi nişte monturi de aur, 14. şi să faci două lănţişoare de aur curat, răsucite ca sfoara, şi să prinzi aceste lănțișoare de monturi.
Pieptarul. 15. Să faci1 apoi pieptarul judecăţii, să-l lucrezi cu măiestrie, să-l faci din aceeaşi lucrătură ca efodul, de aur și din fuioare de in fin, colorate în albastru, purpuriu şi cărămiziu. 1 Cap.39.8. 16. Pieptarul să aibă suprafața pătrată și să fie făcut din material dublu, iar lungimea și lățimea să fie de o palmă fiecare. 17. Pe el să1 fixezi o ţesătură de patru rânduri de pietre scumpe: primul rând un sardonix, un topaz şi un smarald, 1 Cap.39.10. 18. al doilea rând un rubin, un safir şi un diamant; 19. al treilea rând un opal, un agat şi un ametist; 20. iar în al patrulea rând un crisolit, un onix şi un iaspis. Toate aceste pietre scumpe să fie fixate în monturi de aur. 21. Să fie deci douăsprezece pietre scumpe cu numele celor doisprezece fii ai lui Israel, rânduite pe cele două pietre de pe umeri, conform ordinii nașterii lor. Pe fiecare dintre ele să fie gravate, asemenea sigiliilor, numele uneia din cele douăsprezece triburi ale izraeliților.
Pag. 91 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 28, 29
22. Pentru pieptar să faci nişte lănţişoare de aur curat, împletite ca nişte sfori. 23. Să mai faci pentru pieptar două inele de aur, şi să le fixezi la cele două margini ale pieptarului. 24. Să prinzi cele două lănțișoare de aur de cele două inele de la cele două capete ale pieptarului, 25. iar celelalte două capete ale lănțișoarelor să le prinzi în cele două monturi şi să le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte. 26. Să mai faci două inele de aur şi să le pui la celelalte două capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru care este îndreptată spre efod. 27. Să mai faci alte două inele de aur, pe care să le pui în partea inferioară a umerarilor efodului, la nivelul legăturilor sale, deasupra brâului efodului. 28. Pieptarul cu inelele lui să fie legat de inelele efodului cu o sfoară albastră, pentru ca pieptarul să stea ţeapăn deasupra brâului efodului şi să nu poată să se mişte de pe efod. 29. Atunci când va intra în Locul Sfânt, Aaron va purta pe inima lui numele izraeliților, gravate pe pieptarul judecăţii, ca să păstreze întotdeauna1 aducerea aminte de ei înaintea Domnului2. 1 Vers.12. 2 Iehova 30. Să fixezi1 în pieptarul judecăţii Urimul şi Tumimul2, care să fie pe inima lui Aaron, atunci când se va înfăţişa înaintea Domnului3. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va înfăţişa înaintea Domnului4. 1 Lev.8.8. Num.27.21. Deut.33.8. 1Sam.28.6. Ezra2.63. Neem.7.65. 2 Arătarea și Adevărul/Lumină și Desăvârșire 3 ,4Iehova
Mantia albastră. 31. Mantia de sub efod s-o1 faci în întregime din fuior de in fin de culoare albastră, 1 Cap.39.22. 32. să aibă la mijloc o deschizătură pentru intrarea capului, iar această deschizătura să aibă de jur împrejur un tiv ţesut, ca și deschizătura unei cămăși cu zale, ca să nu se rupă. 33. Să pui pe marginea de jos, de jur împrejurul tivului, nişte rodii din fuior fin de in de culoare albastră, purpurie şi cărămizie, presărate cu clopoţei de aur: 34. un clopoţel de aur şi o rodie1, un clopoţel de aur şi o rodie, și tot așa pe toată marginea de jos a mantiei, de jur împrejur. 1 Deut.8.8. (pome)granată 35. Aaron să se îmbrace cu mantia când va face slujba, când va intra în Locul Sfânt, înaintea Domnului, şi când va ieşi din el, se va auzi sunetul clopoţeilor, și el nu va muri.
Tabla de aur, tunica, turbanul și brâul. 36. Să faci1 şi o plăcuță de aur curat, şi să gravezi pe ea, așa cum se gravează un sigiliu: „Sfânt pentru Domnul2”. 1 Cap.39.30. Zah.14.20. 2 Sfințenie Domnului (lui Iehova) 37. S-o legi cu o sfoară albastră de turban, în partea dinainte a turbanului. 38. Plăcuța de aur să fie pe fruntea lui Aaron, iar Aaron va1 lua asupra lui fărădelegile izraeliților și ale tuturor darurilor aduse de ei, și să fie întotdeauna pe fruntea sa înaintea Domnului3, ca să atragă2 bunăvoința Lui spre ei. 1 Vers.43. Lev.10.17;22.9. Num.18.1. Isa.53.11. Ezec.4.4-6. Ioan1.29. Evr.9.28. 1Pet.2.24. 2 Lev.1.4;22.27;23.11. Isa.56.7. 3 Iehova 39. Tunica și turbanul să le faci din fuior fin de in, iar brâul să-l faci lucrat la gherghef. 40. Fiilor lui Aaron să le1 faci tunici, brâie şi scufii, astfel încât acestea să e confere demnitate și să le servească drept podoabă. 1 Vers.4. Cap.39.27-29,41. Ezec.44.17,18. 41. Să-i îmbraci cu ele pe fratele tău, Aaron, şi pe fiii lui, să-i ungi1, să-i învestești2 în slujire și să-i sfinţeşti, căci ei Îmi vor sluji ca preoţi. 1 Cap.29.7;30.30;40.15. Lev.10.7. 2 Cap.29.9. Lev.8. Evr.7.28. 42. Să le faci izmene1 de in ca să-şi acopere goliciunea, de la brâu până la coapse. 1 Cap.39.28. Lev.6.10;16.4. Ezec.44.18. 43. Aaron şi fiii lui să le poarte când vor intra în Cortul Întâlnirii sau când se vor apropia de altar1 ca să facă slujba în Locul Sfânt. Astfel, ei nu se vor face vinovaţi2 şi nu vor muri. Aceasta3 să fie o poruncă veşnică pentru Aaron şi pentru urmaşii lui după el. 1 Cap.20.26. 2 Lev.5.1,17;20.19,20;22.9. Num.9.13;18.22. 3 Cap.17.21. Lev.17.7.
Sfințirea preoților. 29 1. Iată ce să faci pentru ai sfinţi ca să-Mi împlinească slujba de preoţi: Ia un viţel1 şi doi berbeci fără nici un cusur2. 1 Lev.8.2. nici un meteahnă/defect
Pag. 92 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 29
2. Apoi să faci azime1, turte nedospite, frământate cu untdelemn, şi turte subțiri, nedospite, stropite cu untdelemn, toate din făină fină de grâu, 1 Lev.2.4;6.20-22. 3. să le pui într-un coş, şi să le aduci împreună cu viţelul şi cei doi berbeci. 4. Să-i aduci apoi pe Aaron şi pe fiii lui la intrarea în Cortul Întâlnirii, şi să-i1 speli cu apă, 1 Cap.40.12. Lev.8.6. Evr.10.22. 5. să iei1 veşmintele și să-l îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul2 şi cu pieptarul, şi să-l încingi cu brâul efodului, 1 Cap.28.2. Lev.8.7. 2 Cap.28.8. 6. să-i pui1 turbanul pe cap, iar pe turban să fixezi cununa sfântă2. 1 Lev.8.9. 2 Cap.28.36. plăcuța sfințeniei 7. Să iei untdelemnul1 pentru ungere, să i-l torni pe cap, şi să-l ungi. 1 Cap.28.41;30.25. Lev.8.12;10.7;21.10. Num.35.2. 8. Apoi să-i aduci1 pe fiii lui şi să-i îmbraci cu tunicile, 1 Lev.8.13. 9. să-l încingi pe Aaron şi pe fiii lui cu brâiele şi să le pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preoţia1 va fi a lor printr-o poruncă veşnică. În acest mod trebuie să-i învestești pe2 Aaron şi pe fiii lui în slujba Mea. 1 Num.18.7. 2 Cap.28.41. Lev.8.22. Evr.7.28. 10. Să aduci viţelul înaintea Cortului Întâlnirii, iar Aaron1 şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul viţelului. 1 Lev.1.4;8.14. 11. Să înjunghii viţelul înaintea Domnului1, la uşa Cortului Întâlnirii. 1 Iehova 12. Să iei1 cu degetul tău din sângele viţelului, să ungi cu el2 coarnele altarului, iar restul de sânge să-l verşi la picioarele altarului. 1 Lev.8.15. 2 Cap.27.2;30.2. 13. Să iei1 toată grăsimea care acoperă măruntaiele şi seul2 de pe ficat, cei doi rinichi cu grăsimea care-i acoperă, şi să le arzi pe altar. 1 Lev.3.3. 2 membrana/praporul ficatului 14. Dar carnea1 viţelului, pielea şi balega lui să le arzi în foc, afară din tabără, căci aceasta este o jertfă pentru păcat. 1 Lev.4.11,12,21. Evr.13.11. 15. Să iei1 unul dintre cei doi berbeci; iar Aaron şi fiii lui să-şi pună2 mâinile pe capul berbecului. 1 Lev.8.18. 2 Lev.1.4-9. 16. Să înjunghii berbecul, să-i iei sângele şi să-l stropeşti pe altar, de jur împrejur. 17. Apoi să tai berbecul în bucăţi, să-i speli măruntaiele şi picioarele, şi să le pui lângă celelalte bucăţi şi lângă cap. 18. Berbecul să-l arzi de tot pe altar, căci este o ardere de tot pentru Domnul, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut1 Domnului2. 1 Gen.8.21. 2 Iehova 19. Să1 iei apoi celălalt berbec, iar Aaron şi fiii lui să-şi pună mâinile pe capul lui. 1 Vers.3. Lev.8.22. 20. Să înjunghii berbecul, să iei din sângele lui, să ungi lobul urechii drepte a lui Aaron şi lobul urechii drepte a fiilor lui, degetul cel mare al mâinii lor drepte şi degetul cel mare al piciorului lor drept, iar restul de sânge să-l stropeşti pe altar, de jur împrejur. 21. Să iei1 din sângele de pe altar şi din untdelemnul pentru ungere şi să stropeşti pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele lor. Astfel vor fi învestiţi2 Aaron şi veşmintele lui, fiii lui şi veşmintele lor, în slujba Domnului3. Restul de sânge să-l torni lângă altar, de jur împrejur. 1 Cap.30.25,31. Lev.8.30. 2 Vers.1. Evr.9.22. 3 Iehova 22. Să iei apoi grăsimea berbecului, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, seul de pe ficat, cei doi rinichi și grăsimea care-i acoperă, şi șoldul drept, căci acesta este berbecul pentru învestirea în slujba de preot. 23. Să iei din coşul1 cu azime, puse înaintea Domnului2: o turtă de pâine, o turtă cu untdelemn şi o plăcintă, 1 Lev.8.26. 2 Iehova 24. și să le pui în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor lui, iar ei să le legene1 într-o pare și în alta, ca o jertfă legănată înaintea Domnului2. 1 Lev.7.30. 2 Iehova 25. să le1 iei apoi din mâinile lor şi să le arzi pe altar, deasupra arderii de tot, ca o aromă plăcută înaintea Domnului2. Aceasta este o jertfă mistuită de foc pentru Domnul3. 1 Lev.8.28. 2,3 Iehova 26. Să iei şi1 pieptul berbecului care va sluji la învestirea în slujire a lui Aaron în slujba Domnului şi să-l legeni într-o parte și în alta, ca jertfă legănată înaintea Domnului2: aceasta va fi3 partea ta. 1 Lev.8.29. 2 Iehova 3 Ps.99.6. 27. Din berbecul care se va folosi la învestirea în slujbă a lui Aaron și a fiilor lui, să pui deoparte pieptul1, adus ca jertfă legănată într-o parte și în alta, și mușchiul de pe șold, adus ca jertfă prin ridicare înaintea Domnului2. 1 Lev.7.31,34. Num.18.11,18. Deut.18.3. 2 Iehova 28. Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor lui, ca o contribuție din partea izraeliților. Aceasta să fie 1o poruncă veșnică, căci este o jertfă adusă prin ridicare2, iar în jertfele de mulţumire ale copiilor lui Israel, cea adusă prin ridicare va fi a Domnului3. 1 Lev.10.15. 2 Lev.7.34. 3 Iehova
Pag. 93 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 29, 30
29. Veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după1 el ale urmașilor lui, care și le vor pune când vor fi unşi şi învestiţi în2 slujbă. 1 Num.20.26,28. 2 Num.18.8;35.25. 30. Ele vor fi purtate timp de1 şapte zile de acela2 din fiii lui care îi va urma în slujba preoţiei şi care va intra în Cortul Întâlnirii ca să facă slujba în Locul Sfânt. 1 Lev.8.35;9.1,8. 2 Num.20.28. 31. Să iei apoi berbecul folosit pentru învestirea în slujba Domnului1 şi să-i fierbi2 carnea într-un loc sfânt. 1 Iehova 2 Lev.8.31. 32. Aaron şi fiii lui să mănânce carnea berbecului şi pâinea1 din coş, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Mat.12.4. 33. Să mănânce1 astfel hrana prin care s-a făcut ispăşirea, ca să fie învestiţi în slujbă şi sfinţiţi. Nimeni2 altcineva să nu mănânce din ea, căci această hrană este sfântă. 1 Lev.10.14,15,17. 2 Lev.22.10. 34. Dacă, până dimineața, va rămâne ceva din carnea întrebuinţată pentru învestirea în slujbă şi din pâine, să arzi în foc tot ce va1 rămâne. Nimeni să nu mănânce din carne, căci este sfântă. 1 Lev.8.32. 35. Să urmezi, cu privire la Aaron şi la fiii lui, toate poruncile pe care ţi le-am dat, iar învestirea lor în slujbă să dureze şapte zile1. 1 Cap.40.12. Lev.8.33-35. 36. Să aduci în fiecare zi1 un viţel ca jertfă pentru păcat, pentru ispășire. Jertfa pentru păcat s-o arzi pe altar pentru curățirea lui, și să ungi2 altarul pentru sfințirea lui. 1 Evr.10.11. 2 Cap.30.26,28,29;40.10. 37. Timp de şapte zile să faci ispăşire pentru altar şi să-l sfinţeşti. Astfel1, altarul va fi preasfânt, iar oricine2 se va atinge de altar va fi sfinţit. 1 Cap.40.10. 2 Cap.30.29. Mat.23.19.
Jertfa neîntreruptă. 38. Iată ce să jertfeşti pe altar: zilnic1, fără nici o întrerupere, doi2 miei de un an. 1 Dan.9.27;12.11. 2Num.28.3. 1Cron.16.40. 2 Cron.2.4;13.11;31.3. Ezra3.3. 39. Să jertfești un miel dimineaţa1, iar celălalt miel seara. 1 2Regi16.15. Ezec.46.13-15. 40. Împreună cu primul miel să aduci a zecea parte dintr-o efă de floare de făină frământată într-un sfert de hin1 de untdelemn de măsline presate şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. 1 un hin - 6,5 l. (3,6-7,5l.) 41. Să jertfești1 al doilea miel seara şi să aduci împreună cu el un dar de făină ca și cel de dimineață, dar şi cu aceeași jertfă de vin. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de o aromă plăcută Domnului2. 1 1Regi18.29,36. 2Regi16.15. Ezra9.4,5. Ps.141.2. Dan.9.21. 2 Iehova 42. Aceasta să fie1 arderea de tot neîntreruptă, care să fie adusă de urmaşii voştri la uşa Cortului Întâlnirii, înaintea Domnului2. Acolo2 Mă voi întâlni cu voi, ca să Mă fac cunoscut. 1 Vers.38. Cap.30.8. Num.28.6. Dan.8.11-13. 2Cap.25.22;30.6,36. Num.17.4. 2 Iehova 43. Acolo Mă voi întâlni izraeliții, iar locul va fi sfinţit1 de slava Mea. 1 Cap.40.34. 1Regi8.11. 2Cron.5.14;7.1-3. Ezec.43.5. Hag.2.7,9. Mal.3.1. 44. Voi sfinţi Cortul Întâlnirii şi altarul, îl voi1 sfinţi pe Aaron şi pe fiii săi, ca să fie în slujba Mea ca preoţi, 1 Lev.21.15;22.9,16. 45. voi locui1 printre izraeliți şi voi fi Dumnezeul lor. 1 Cap.25.8. Lev.26.12. Zah.2.10. Ioan14.17,23. 2Cor.6.16. Apoc.21.3. 46. Ei vor cunoaşte că Eu1 sunt Domnul2, Dumnezeul lor, Care i-am scos din Egipt ca să locuiesc printre ei. Eu sunt Domnul3, Dumnezeul lor. 1 Cap.20.2. 2,3 Iehova
Altarul tămâierii. 30 1. Apoi să faci un1 altar2 din lemn de salcâm, pe care să arzi tămâia. 1 Cap.37.25;40.5. 2 Vers.7.8,10. Lev.4.7,18. Apoc.8.3. 2. Lungimea și lățimea altarului să fie de un cot fiecare, și să aibă o formă pătrată, înălțimea să fie de doi coți, iar coarnele să fie dintr-o bucată cu el. 3. Să-i poleieşti cu aur pur atât partea superioară și cele laterale, cât şi coarnele. Să-i faci un chenar de aur de jur împrejur, 4. și două inele de aur pe care să le fixezi sub chenar, pe ambele părți, căci ele vor ține drugii cu care vei duce altarul. 5. Să faci drugii din lemn de salcâm şi să-i poleieşti cu aur. 6. Să aşezi altarul în faţa perdelei dinăuntru, care este înaintea Arcei Mărturiei, în faţa Capacului1 Ispăşirii, care este deasupra Mărturiei, loc unde Mă voi întâlni cu tine. 1 Cap.25.21,22.
Pag. 94 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 30
7. Aaron să ardă pe el tămâia1 plăcut mirositoare în fiecare dimineaţă, când va2 pregăti candelele. 1 Vers.34. 1Sam.2.28. 1Cron.23.13. Luca1.9. 2 Cap.27.21. 8. El să ardă pe altar tămâie plăcut mirositoare și seara, când va aprinde candelele. Astfel, va fi tot timpul tămâie plăcut mirositoare din partea voastră înaintea Domnului1, din generație în generație. 1 Iehova 9. Să nu arzi pe altar altă tămâie decât cea prescrisă1, să nu aduci pe el nici ardere de tot, nici dar de mâncare şi să nu torni pe el nici o jertfă de vin. 1 Lev.10.1. nepotrivită 10. Aaron1 să facă ispăşire pe coarnele altarului doar o singură dată pe an. Această ispăşire să fie făcută cu sângele jertfei animalului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului, iar ea să fie făcută din generație în generație. Acesta va fi un lucru preasfânt înaintea Domnului2.” 1 Lev.16.18;23.27. 2 Iehova
Darurile pentru Locaș. 11. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 12. „Când1 îi vei număra pe izraeliți, fiecare va trebui să dea Domnului2 o sumă de bani, un preț de răscumpărare3 pentru viața lui, ca să nu fie loviţi de nicio urgie4 atunci când vor fi numărați. 1 Cap.38.25. Num.1.2,5;26.2. 2Sam.24.2. 2 Iehova 3 Num.31.50. Iov33.24;36.18. Ps.49.7. Mat.20.28. Mar.10.45. 1Tim. 2.6. 1Pet.1.18,19. 4 2Sam.24.15. 13. Fiecare dintre cei care sunt numărați să dea1 o jumătate de șekel, după șekelul 2Sfântului Locaş, care valorează cât3 douăzeci de ghere. Această jumătate4 de șekel va fi jertfa pentru Domnul5. 1 Mat.17.24. 2 11,4gr. 3 Lev.27.25. Num.3.47. Ezec.45.12. o gheră - 0,57gr. 4Cap.38.26. 5 Iehova 14. Fiecare dintre cei numărați, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, să dea această jertfă Domnului1. 1 Iehova 15. Bogatul1 să nu dea mai mult de o jumătate de șekel, iar săracul să nu dea mai puţin de o jumătate de șekel, când vor da această jertfă Domnului2, ca preț de răscumpărare3 pentru viețile lor. 1 Iov34.19. Prov.22.2. Efes.6.9. Col.3.25. 2 Iehova 3 Vers.12. 16. Să primești de la izraeliți banii pentru răscumpărare şi să-i folosești1 pentru slujba din Cortul Întâlnirii. Aceasta va fi pentru izraeliți o aducere aminte2 înaintea Domnului3 privind prețul de răscumpărare a vieților lor.” 1 Cap.18.25. 2 Num.16.40. 3 Iehova
Ligheanul de cupru. 17. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 18. „Să faci1 un lighean de bronz pentru spălat, al cărui piedestal să fie tot de bronz, să-l aşezi între Cortul2 Întâlnirii şi altar, şi să torni apă în el, 1 Cap.38.8. 1Regi7.38. 2 Cap.40.7,30. 19. ca să-şi spele în el Aaron1 şi fiii lui mâinile şi picioarele. 1 Cap.40.31,32. Ps.26.6. Isa.52.11. Ioan13.10. Evr.10.22. 20. Ei să se spele cu apa aceasta atât când vor intra în Cortul Întâlnirii ca să nu moară, dar şi când se vor apropia de altar ca să facă slujba, sau când vor aduce Domnului1 jertfe mistuite de foc. 1 Iehova 21. Așadar, să-și spele mâinile şi picioarele ca să nu moară1. Aceasta să fie o poruncă veșnică pentru Aaron, pentru fiii lui şi pentru urmaşii lor.” 1 Cap.28.43.
Untdelemnul pentru ungere și tămâia. 22. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 23. „De asemenea, să iei1 mirodenii de cea mai bună calitate astfel: cinci sute de șekeli de smirnă2 lichidă, două sute cincizeci de șekeli de scorţişoară mirositoare, adică jumătate de cantitate, două sute cincizeci de șekeli de trestie3 mirositoare, 1 Cânt.4.14. Ezec.27.22. 2 Ps.45.8. Prov.7.17. mir 3 Cânt.4.14. Ier.6.20. 24. cinci sute de șekeli de cassia1, toate măsurate după șekelul Locului Sfânt, şi un hin2 de untdelemn de măsline. 1 Ps.45.8. 2 Cap.29.40. 25. Să faci din toate acestea un untdelemn sfânt pentru ungere, o amestecătură mirositoare, făcută după meşteşugul celui ce face mir. Acesta să fie untdelemnul1 sfânt pentru ungere. 1 Cap.37.29. Num.35.25. Ps.89.20;133.2. 26. Cu el să ungi1 Cortul Întâlnirii şi Arca Mărturiei, 1 Cap.40.9. Lev.8.10. Num.7.1. 27. masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămâierii, 28. altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piedestalul lui. 29. Să sfinţeşti aceste lucruri, ca ele să fie preasfinte. Oricine1 se va atinge de ele va fi sfinţit. 1 Cap.29.37. 30. Să-i ungi1 pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, pentru ca ei să fie în slujba Mea ca preoţi, 1 Cap.29.7. Lev.8.12,30. 31. iar izraeliților să le spui: „Acesta să fie untdelemnul sfânt pentru ungere, pentru toate generațiile care vor veni.
Pag. 95 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 30, 31, 32
32. Să nu fie uns cu el trupul vreunui om şi să nu faceţi un alt untdelemn ca el, după aceeaşi rețetă, căci este1 sfânt, deci să fie sfânt și pentru voi. 1 Vers.25.37. 33. Oricine1 va face un untdelemn ca acesta, și oricine va unge cu el pe cineva care nu este preot, să fie distrus2 din poporul lui.” 1 Vers.38. 2 Gen.17.14. Cap.12.15. Lev.7.20,21. 34. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Ia2 mirodenii plăcut mirositoare, precum stactite, onice mirositoare și galban, amestecă câte o parte din fiecare cu tămâie curată, 1 Iehova 2 Cap.25.6;37.29. 35. și fă un amestec de tămâiat, după1 meșteșugul celui ce face mir, iar tămâia să fie sărată, curată și sfântă. 1 Vers.25. 36. S-o pisezi mărunt şi s-o pui înaintea Mărturiei, în Cortul Întâlnirii, unde1 Mă voi întâlni cu tine. Ea va fi pentru voi un lucru2 preasfânt. 1 Cap.29.42. Lev.16.2. 2 Vers.32. Cap.29.37. Lev.2.3. 37. Să nu1 vă faceți pentru voi tămâie după această rețetă, ci s-o privești ca sfântă şi păstrată pentru Domnul2. 1 Vers.32. 2 Iehova 38. Oricine1 va face tămâie după această rețetă, pentru a o folosi drept parfum, să fie distrus din poporul său.” 1 Vers.33.
Rânduiala meșterilor. 31 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Să1 ştii că l-am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul lui Iuda, 1 Cap.35.30;36.1. 1Cron.2.20. 3. l-am umplut1 cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere şi cunoaștere pentru tot felul de lucrări, 1 Cap.35.31. 1Regi7.14. 4. i-am dat putere să născocească tot felul de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint şi în bronz, 5. să taie și să fixeze pietre scumpe, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări de artă. 6. Lui i-am dat ca ajutor pe1 Oholiab, fiul lui Ahisamac, din tribul lui Dan, și am dat pricepere2 tuturor oamenilor iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-am poruncit: 1 Cap.35.34. 2 Cap.28.3;35.10,35;36.1. 7. Cortul1 Întâlnirii2, Arca Mărturiei3 și Capacul Ispăşirii, care va fi deasupra lui, precum şi toate lucrurile Cortului - 1 Cap.36.8. 2 Cap.37.1. 3 Cap.37.6. 8. masa1 cu uneltele ei2, sfeşnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tămâierii, 1 Cap.37.10. 2 Cap.37.17. 9. altarul1 arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul2 cu piedestalul lui; 1 Cap.38.1. 2 Cap.38.8. 10. veşmintele1 pentru slujbă, veşmintele sfinte ale preotului Aaron, veşmintele fiilor lui pentru slujbele de preoţi, 1 Cap.39.1,41. Num.4.5. 11. untdelemnul1 pentru ungere şi tămâia2 mirositoare pentru Locul Sfânt. Toate acestea să le facă după cum ți-am poruncit.” 1 Cap.30.25,31;37.29. 2 Cap.30.34;37.29.
Ținerea Sabatului. 12. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 13. „Spune izraeliților: Mai presus de toate să1 țineți Sabatele Mele, căci Sabatul este un semn între Mine și voi şi urmaşii voştri, semn după care se va cunoaşte că Eu, Domnul2, vă sfinţesc. 1 Lev.19.3,30;26.2. Ezec.20.12,20;44.24. 2 Iehova 14. Să ţineţi1 Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt, iar oricine2 îl va încălca va fi pedepsit cu moartea, și oricine va face vreo lucrare în ziua aceasta să fie distrus din poporul său. 1 Cap.20.8. Deut.5.12. Ezec.20.12. 2 Cap.35.2. Num.15.35. 15. Să lucrezi şase1 zile, dar a2 şaptea zi este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului3. Oricine va lucra în ziua Sabatului să fie pedepsit cu moartea. 1 Cap.20.9. 2 Gen.2.2. Cap.16.23;20.10. 3 Iehova 16. Izraeliții să țină Sabatul, păzindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ veșnic. 17. Acesta va fi între Mine şi izraeliți un semn1 veşnic, căci Domnul2 a făcut Cerurile și pământul în şase3 zile, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi S-a reîmprospătat.” 1 Vers.13. Ezec.20.12,20. 2 Iehova 3 Gen.1.31;2.2.
Tablele Legii. 18. Când Domnul1 a terminat de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat acestuia cele2 două table ale Mărturiei, table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu. 1 Iehova 2 Cap.24.12;32.15,16;34.28,29. Deut.4.13;5.22;9.10,11. 2Cor.3.3.
Vițelul de aur. 32 1. Oamenii au văzut că Moise1 întârzie să coboare de pe munte, așa că s-au strâns în jurul lui Aaron şi i-au zis2: „Vino și fă-ne niște zei care să3 meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a ales de Moise, omul care ne-a scos din Egipt.” 1 Cap.24.18. Deut.9.9. 2 Fapt.7.40. 3 Cap.13.21.
Pag. 96 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 32 2. Aaron le-a răspuns: „Scoateţi1 cerceii de aur din urechile soțiilor, fiilor şi fiicelor voastre, şi aduceţi-i la mine!” 1 Jud.8.24-27. 3. Şi toţi şi-au scos cerceii de aur din urechi şi i-au adus lui Aaron. 4. El1 i-a luat de la ei, a topit aurul şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: „Iată Israele, zeul tău, care te-a scos din Egipt!” 1 Cap.20.23. Deut.9.16. Jud.17.3,4. 1Regi12.28. Neem.9.18. Ps.106.19. Isa.46.6. Fapt.7.41. Rom.1.23. 5. Văzând aceasta, Aaron a zidit înaintea lui un altar şi1 a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului2!” 1 Lev.23.2,4;21.37. 2Regi10.29. 2Cron.30.5. 2 Iehova 6. A doua zi, ei s-au sculat în zori şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire1. Oamenii s-au așezat să mănânce şi să bea, apoi s-au sculat și au dansat. 1 1Cor.10.7.
Mânia lui Dumnezeu. 7. Domnul1 i-a zis lui Moise2: „Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a3 stricat. 1 Iehova 2 Vers.1. Cap.33.1. Deut.9.12. Dan.9.24. 3 Gen.6.11,12. Deut.4.16;32.5. Jud.2.19. Osea9.9. 8. Ei s-au abătut foarte repede de la calea pe care le-am1 poruncit-o, şi au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: <Iată Israele2, zeul tău, care te-a scos din Egipt!>” 1 Cap.20.3,4.23. Deut.9.16. 2 1Regi12.28. 9. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Mă uit la acest popor și, iată că este2 un popor încăpăţânat. 1 Iehova 2 Cap.38.3,5;34.9. Deut.9.6,13;31.27. 2Cron.30.8. Isa.48.4. Fapt.7.51. 10. Acum1, lasă-Mă! Mânia2 Mea se va aprinde împotriva lor şi-i voi mistui, dar din tine voi face o mare națiune.” 1 Deut.9.14,19. 2 Cap.22.24. Num.14.12. 11. Dar Moise1 a încercat să-L înduplece pe Domnul2, Dumnezeului său: „Doamne3, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, popor pe care l-ai scos din Egipt cu mare putere şi cu mână puternică? 1 Deut.9.18,26-29. Ps.74.1,2;106.23. 2,3 Iehova 12. De ce1 să zică egiptenii: <Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului!>? Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă şi2 lasă-Te de răul acesta, pe care vrei să-l faci poporului Tău. 1 Num.14.13. Deut.9.28;32.27. 2 Vers.14. 13. Adu-Ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, slujitorii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te1 pe Tine Însuţi: <Vă voi2 înmulţi urmașii ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată această ţară, pe care v-am promis-o, iar ei o vor moșteni pentru totdeauna.>” 1 Gen.22.16. Evr.6.13. 2 Gen.12.7;13.15;15.7,18;26.4;28.13;35.11,12. 14. Atunci Domnul1 a2 renunțat la răul pe care spusese că-l va face poporului Său. 1 Iehova 2 Deut.32.26. 2Sam.24.16. 1Cron.21.15. Ps.106.45. Ier.18.8;26.13,19. Ioel2.13. Iona3.10;4.2.
Mânia lui Moise. 15. Moise1 s-a întors şi a coborât de pe munte, având vele două table ale Mărturiei în mână. Tablele erau scrise pe ambele părţi, adică pe față și pe spate. 1 Deut.9.15. 16. Tablele1 erau lucrarea lui Dumnezeu, iar scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table. 1 Cap.31.18. 17. Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi i-a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!” 18. Dar acesta i-a răspuns: „Nu este nici strigăt de învingători, nici vaiet de înfrânți, ci zgomot de petrecere este ce aud!” 19. Şi, pe când se apropia de tabără, Moise a văzut1 viţelul şi dansurile. Atunci s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat, fiind la poalele muntelui. 1 Deut.9.16,17. 20. Apoi a luat1 viţelul pe care-l făcuseră ei şi l-a ars în foc, l-a măcinat până s-a făcut cenuşă, după care a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o izraeliților s-o bea. 1 Deut.9.21. 21. Moise i-a zis lui Aaron1: „Ce ţi-a făcut acest popor, de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?” 1 Gen.20.9;26.10. 22. Aaron i-a răspuns: „Să nu se aprindă de mânie domnul meu! Tu cunoști acest popor, și1 ştii că este pornit la făcut rău. 1 Cap.14.11;15.24;16.2,20,28;17.2,4. 23. Oamenii mi-au zis1:<Scoală-te și fă-ne zei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a ales de Moise, omul care ne-a scos din Egipt.> 1 Vers.1. 24. Eu le-am răspuns: „Oricine are aur, să-l scoată!” Ei mi l-au dat, eu l-am aruncat în foc, iar din aur1 a ieşit acest viţel.” 1 Vers.2.
Pag. 97 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 32, 33
Măcelul. 25. Moise a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu1, spre batjocura dușmanilor săi, 1 2Cron.28.19. 26. s-a aşezat la intrarea în tabără şi a zis: „Cine este de partea Domnului1 să vină la mine!” Şi toţi leviții s-au strâns în jurul lui. 1 Iehova 27. El le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul1, Dumnezeul lui Israel: <Fiecare din voi să se încingă cu sabia! Mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta, şi fiecare să-l2 omoare pe fratele, pe prietenul şi pe vecinul său.>” 1 Iehova 2 Num.25.5. Deut.33.9. 28. Leviții au făcut întocmai cum le-a poruncit Moise şi aproape trei mii de oameni au pierit în acea zi. 29. Apoi Moise1 le-a zis: „Primiți astăzi învestitura din partea Domnului2, fiecare chiar cu prețul fiului şi fratelui său, și binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!” 1 Num.25.11-13. Deut.13.6-11;33.9,10. 1Sam.15.18,22. Prov.21.3. Zah.13.3. Mat.10.37. 2Iehova
Moise se roagă pentru popor. 30. A doua zi, Moise a zis poporului1: „Aţi făcut un păcat foarte mare. Eu mă sui acum la Domnul2, poate3 că voi4 căpăta iertare pentru păcatul vostru.” 1 1Sam.12.20,23. Luca15.18. 2 Iehova 3 2Sam.16.12. Amos5.15. 4 Num.25.13. 31. Moise s-a1 întors la Domnul2 şi I-a zis: „Poporul acesta a săvârșit un păcat foarte mare! Ei și-au făcut un dumnezeu3 de aur. 1 Deut.9.18. 2 Iehova 3 Cap.20.2. 32. Acum, dacă vrei să-i ierți, iartă-i! Dar dacă nu, atunci, şterge-mă1 din2 cartea pe care ai scris-o!” 1 Ps.69.28. Rom.9.3. 2 Ps.56.8;139.16. Dan.12.1. Filp.4.3. Apoc.3.5;13.8;17.8;20.12,15;21.27;22.19. 33. Domnul1 i-a răspuns lui Moise: „Pe2 cel ce a păcătuit împotriva Mea îl voi şterge din cartea Mea. 1 Iehova 2 Lev.23.30. Exec.18.4. 34. Dar tu condu poporul la locul despre ţi-am spus. Iată1 că Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua2 răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!” 1 Cap.33.2. Num.20.16. 2 Deut.32.35. Amos3.14. Rom.2.5,6. 35. Mai târziu Domnul1 a pedepsit poporul, care prin2 Aaron făcuseră vițelul. 1 Iehova 2 2Sam.12.9. Fapt.7.41.
Moise se roagă pentru poporul amărât. 33 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Porneşte de aici împreună cu2 poporul pe care l-ai scos din Egipt și du-te spre țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, Isaac şi Iacov, zicând: <Eu le-o voi da urmașilor3 tăi!> 1 Iehova 2 Cap.32.7. 3 Gen.12.7. Cap.32.13. 2. Voi1 trimite înaintea ta un Înger şi-i voi2 alunga pe cananiţi, amoriţi, hetiţi, periziţi, hiviţi şi iebusiţi. 1 Cap.32.34;34.11. 2 Deut.7.22. Ios.24.11. 3. Du-te în1 această ţară, unde curge lapte şi miere. Dar2 Eu Însumi nu voi veni împreună cu voi, ca să nu vă mistui3 pe drum, căci sunteți un popor4 încăpăţânat.” 1 Cap.3.8. 2 Vers.15,17. 3 Cap.32.9;34.9. Deut.9.6,13. 4 Cap.23.21;32.10. Num.16.21,45. 4. Când a auzit aceste cuvinte aspre, poporul1 a izbucnit în plâns, şi2 nimeni nu şi-a mai pus podoabele pe el. 1 Num.14.1,39. 2 Lev.10.6. 2Sam.19.24. 1Regi21.27. 2Regi19.1. Ezra9.3. Est.4.1,4. Iov1.20;2.12. Isa.32.11. Ezec.24.17,23;26.16. 5. Domnul1 îi spusese lui Moise: „Spune izraeliților: <Voi2 sunteţi un popor încăpăţânat, și dacă aș veni3 printre voi numai o clipă, v-aș mistui. De aceea dați-vă imediat podoabele de pe voi, şi apoi mă4 voi hotărî ce voi face cu voi.>” 1 Iehova 2 Vers.3. 3 Num.16.45,46. 4 Deut.8.2. Ps.139.23. 6. Izraeliții şi-au scos de pe ei podoabele şi nu le-au mai purtat de când au plecat de la muntele Horeb.
Moise mergând la cort. 7. Moise a luat un cort, l-a ridicat1 în afara taberei, departe de tabără, și l-a numit „Cortul Întâlnirii”. Ori-cine dorea să-l2 întrebe ceva pe Domnul3 se ducea la Cortul Întâlnirii, care era în afara taberei. 1 Cap.29.42,43. 2 Deut.4.29. 2Sam.21.1. 3 Iehova 8. Când se ducea Moise la Cort, tot poporul se ridica în picioare, și fiecare om stătea la1 intrarea cortului său şi-l urmărea cu privirea pe Moise, până când acesta intra în Cort. 1 Num.16.27. 9. Când Moise intra în Cort, stâlpul de nor se cobora şi se oprea la intrarea Cortului, iar Domnul1 vorbea cu Moise. 1 Cap.25.22;31.18. Ps.99.7. Iehova 10. Când poporul vedea stâlpul de nor oprindu-se la intrarea Cortului, se ridicau cu toții în picioare și se plecau1 cu faţa până la pământ, fiecare la intrarea cortului lui. 1 Cap.4.31. 11. Domnul1 vorbea cu Moise faţă în faţă, așa cum vorbeşte un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără, însă tânărul său slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea niciodată din Cort. 1 Gen.32.30. Num.12.8. Deut.34.10. Iehova
Pag. 98 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 33, 34
Moise cere să vadă slava lui Dumnezeu. 12. Moise i-a zis Domnului1: „Tu2 îmi poruncești: <Du poporul acesta!>, dar nu-mi spui pe cine vei trimite cu mine, deși mi-ai zis: <Eu3 te cunosc pe nume şi ai căpătat favoare în ochii Mei!> 1 Iehova 2 Cap.32.34. 3 Vers.17. Gen.18.19. Ps.1.6. Ier.1.5. Ioan10.14,15. 2Tim.2.19. 13. Așadar, dacă1 am căpătat favoare în ochii Tăi, arată-mi2 căile Tale, ca să Te cunosc şi să continui să am parte de bunăvoința Ta. Ai în vedere că acest neam este poporul3 Tău!” 1 Cap.34.9. 2 Ps.25.4;27.11;86.11;119.33. 3 Deut.9.26,29. Ioel2.17. 14. Domnul1 i-a răspuns: „Voi merge Eu însumi2 cu tine şi3 te voi liniști.” 1 Iehova 2 Cap.13.21;40.34-38. Isa.63.9. 3 Deut.3.20. Ios.21.44;22.4;23.1. Ps.95.11. 15. Moise I-a zis: „Dacă1 nu vei mergi Tu Însuţi cu noi, nu ne trimite de aici. 1 Vers.33.3. Cap.34.9. 16. Prin ce se va cunoaște că eu și poporul meu am căpătat favoare în ochii Tăi, dacă nu1 vei merge cu noi? Astfel, eu și poporul meu vom fi2 deosebiţi de toate popoarele de pe faţa pământului.” 1 Num.14.14. 2 Cap.34.10. Deut.4.7,34. 2Sam.7.23. 1Regi8.53. Ps.147.20. 17. Domnul1 i-a răspuns lui Moise: „Voi2 face şi ceea ce-Mi ceri acum, căci ai3 căpătat favoare în ochii Mei şi te cunosc pe nume!” 1 Iehova 2 Gen.19.21. Iac.5.16. 3 Vers.16. 18. Moise I-a implorat: „Te rog, arată-mi1 slava Ta!” 1 Vers.20. 1Tim.6.16. 19. Domnul1 i-a răspuns: „Voi2 face să treacă pe dinaintea ta toată bunătatea Mea, şi voi pronunța în auzul tău Numele <Domnul3>. Eu Mă4 voi îndura de cine vreau să Mă îndur şi voi avea milă de cine vreau să am milă!” 1,3 Iehova 2 Cap.34.5-7. Ier.31.14. 3 Iehova 4 Rom.9.15,16,18. 20. Domnul1 a zis: „Dar faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci omul nu mai poate2 trăi odată ce M-a văzut.” 1 Iehova 2 Gen.32.30. Deut.5.24. Jud.6.22;13.22. Isa.6.5. Apoc.1.16,17. Cap.24.10. 21. Și Domnul1 a continuat: „Iată un loc lângă Mine. Stai pe stâncă, 1 Iehova 22. iar când va trece slava Mea, te voi așeza într-o1 crevasă a stâncii. Eu te voi acoperi2 cu mâna Mea, în timp ce voi trece, 1 Isa.2.21. 2 Ps.91.1,4. 23. iar când Îmi voi trage mâna, Mă vei vedea din spate, însă faţa Mea nu1 poate fi văzută.” 1 Vers.20. Ioan1.18.
Noile table. 34 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Taie2 două table de piatră la fel ca cele dintâi, iar Eu3 voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi, cele pe care le-ai sfărâmat. 1 Iehova 2 Cap.32.16,19. Deut.10.1. 3 Vers.28. Deut.10.2,4. 2. Fii gata în zori, suie-te pe muntele Sinai1 și înfățișează-te acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui. 1 Cap.19.20;24.12. 3. Nimeni să nu vină cu tine şi nimeni să nu fie pe tot muntele. De asemenea, să nu lași nici turmele sau cirezile să pască împrejurul muntelui1.” 1 Cap.19.12,13,21. 4. Și Moise a tăiat două table de piatră asemenea celor dintâi, s-a trezit în zori şi s-a suit pe muntele Sinai, așa cum i-a poruncit Domnul1, luând în mână cele două table de piatră. 1 Iehova 5. Atunci Domnul1 a coborât într-un nor, iar în timp ce Moise stătea în prezența Lui, El a pronunțat2 Numele „Domnul3”; 1,3 Iehova 2 Cap.33.19. Num.14.17. 6. El a trecut prin fața lui şi a proclamat: „Iehova, Iehova, Dumnezeu1 milostiv şi binevoitor, încet la mânie, și plin de îndurare2 şi credincioşie, 1 Num.14.18. 2Cron.30.9. Neem.9.17. Ps.86.15;103.8;111.4;112.4;116.5;145.8. Ioel2.13. 3Ps.31.19. Rom.2.4. Ps.57.10;108.4. 7. Care1 Îşi păstrează îndurarea față de mii de generații, Care iartă2 nedreptatea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci-i pedepseşte pe copii și copiii copiilor lor până la a treia și a patra generație pentru nelegiuirea părinţilor!” 1 Cap.20.6. Deut.5.10. Ps.86.15. Ier.32.18. Dan.9.4. 2 Ps.103.3;30.4. Dan.9.9. Efes.4.32. 1Ioan1.9. Cap.23.7,21. Ios.24.19. Iov10.14. Mica6.11. Naum1.3.
Înnoirea legământului. 8. Atunci Moise și-a plecat1 repede capul până la pământ şi s-a închinat. 1 Cap.4.31. 9. El a zis: „Dacă am căpătat bunăvoință la Tine, o, Doamne1, să meargă Domnul2 în mijlocul3 nostru. Acest popor este fără îndoială un popor încăpăţânat4, dar iartă-ne nelegiuirile şi păcatele noastre şi ia-ne ca moștenire5!” 1,2 Adonai/Stăpâne 3 Cap.33.15,16. 4 Cap.33.3. 5 Deut.32.9. Ps.28.9;33.12;78.62;94.14. Ier.10.16. Zah.2.12. 10. El a zis: „Iată că fac1 un legământ solemn cu tine, în faţa întregului popor. Voi face minuni2, așa cum n-au mai fost făcute în nici o țară de pe fața pământului, astfel încât tot poporul care este împrejurul tău va vedea lucrarea Domnului3, căci prin tine voi face lucruri4 înspăimântătoare. 1 Deut.5.2;29.12,14. 2 Deut.4.32. 2Sam.7.23. Ps.77.14;78.12;147.20. 3 Iehova 4Deut.10.21. Ps.145.6. Isa.64.3.
Pag. 99 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 34
11. Ia seama la ceea ce-ţi poruncesc1 azi. Eu îi voi2 izgoni dinaintea ta pe amoriţi, cananiţi, hetiţi, fereziţi, hiviţi şi iebusiţi. 1 Deut.5.32;6.3,25;12.28,32;28.1. 2 Cap.33.2. 12. Să nu cumva să1 închei legământ cu locuitorii ţării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă2 pentru tine. dacă vor locui în mijlocul tău. 1 Cap.23.32. Deut.7.2. Jud.2.2. 2 Cap.23.33. 13. Dimpotrivă, să le dărâmi1 altarele, să le sfărâmi stâlpii idoleşti şi să le tai2 astarteele, 1 Cap.23.24. Deut.12.3. Jud.2.2. 2 Deut.7.5;12.2. Jud.6.25. 2Regi18.4;23.14. 2Cron.31.1;34.3,4. așere/idoli 14. ca nu cumva să te închini1 înaintea unui alt dumnezeu, căci Domnul2, al Cărui Nume este Gelos3, este un Dumnezeu4 gelos. 1 Cap.20.3,5. 2 Iehova 3 Isa.9.6;57.15. 4 Cap.20.5. 15. Să1 nu închei legământ cu locuitorii ţării, ca nu cumva, atunci când se vor prostitua2 înaintea dumnezeilor lor şi le vor aduce jertfe, să te poftească3 şi pe tine şi să mănânci4 din jertfele lor. 1 Vers.12. 2 Deut.31.16. Jud.2.17. Ier.3.9. Ezec.6.9. 3 Num.25.2. 1Cor.10.27. 4Ps.106.28. 1Cor.8.4,7,10. 16. Să nu să iei soții dintre fiicele1 lor pentru fiii tăi, ca nu cumva fiicele lor, prostituându-se2 înaintea zeilor lor, să-i târască şi pe fiii tăi să se prostitueze înaintea acestor dumnezei. 1 Deut.7.3. 1Regi11.2. Ezra9.2. Neem.13.25. 2 Num.25.1,2. 1Regi11.4. 17. Să nu-ţi faci1 dumnezei sub formă de statui. 1 Cap.32.8. Lev.19.4.
Sărbătorile. 18. Să ţii Sărbătoarea Azimelor1, astfel: timp de şapte zile, la vremea hotărâtă - în luna spicelor, să mănânci azime, așa cum ţi-am poruncit, căci în luna spicelor2 ai ieşit din Egipt. 1 Cap.12.15;23.15. 2 Cap.13.4. 19. Orice întâi1 născut este al Meu, chiar orice mascul întâi născut din turmele de vaci sau de oi. 1 Cap.13.2,12;22.29. Ezec.44.30. Luca2.23. 20. Să răscumperi cu un miel pe întâiul1 născut al măgăriţei, iar dacă nu-l răscumperi, să-i frângi gâtul. Să răscumperi pe orice întâi născut al fiilor tăi, şi să nu te înfăţişezi înaintea Mea cu mâinile2 goale. 1 Cap.13.13. Num.18.15. 2 Cap.23.15. Deut.16.16. 1Sam.9.7,8. 2Sam.24.24. 21. Şase zile1 să lucrezi, iar în cea de-a şaptea zi să te odihneşti, chiar și în vremea aratului şi seceratului. 1 Cap.20.9;23.12;35.2. Deut.5.12,13. Luca13.14. 22. Să ţii1 sărbătoarea Săptămânilor, a celor dintâi roade din secerişul grâului, precum şi Sărbătoarea Recoltei la sfârşitul anului. 1 Cap.23.16. Deut.16.10,13. 23. De trei1 ori pe an, toţi bărbații să se înfăţişeze înaintea Stăpânului2, Dumnezeul lui Israel. 1 Cap.23.14,17. Deut.16.16. 2 Adonai 24. Căci voi1 alunga neamuri dinaintea ta, îţi voi2 întinde hotarele, şi nimeni nu-ţi va3 pofti ţara când te vei duce să te înfăţişezi înaintea Domnului4, Dumnezeului tău, de trei ori pe an. 1 Cap.3.2. Lev.18.24. Deut.7.1. Ps.78.55;80.8. 2 Deut.12.20;19.8. 3 Gen.35.5. 2Cron.17.10. Prov.16.7. Fapt. 18.10. 4 Iehova 25. Să n-aduci1 pâine dospită împreună cu sângele jertfei pentru Mine, iar jertfa2 de la Sărbătoarea Paştelui să nu fie ţinută pe timpul nopţii până dimineaţa. 1 Cap.23.18. 2 Cap.12.10. 26. Să aduci în Casa Domnului1, Dumnezeului tău, pârga2 roadelor pământului. Să nu3 fierbi Iedul în laptele mamei lui.” 1 Iehova 2 Cap.23.19. Deut.26.2,10. 3 Cap.23.19. Deut.14.21. 27. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Scrie2 aceste cuvinte, căci pe temeiul lor am încheiat legământ cu tine şi cu Israel!” 1 Iehova 2 Vers.10. Deut.4.13;31.9. 28. Moise1 a stat cu Domnul2 patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, timp în care n-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul3 a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci. 1 Cap.24.18. Deut.9.9,18. 2,3 Iehova 3 Vers.1. Cap.31.18;32.16. Deut.4.13;10.2,4.
Slava lui Moise. 29. Moise a coborât de pe muntele Sinai cu cele două1 table ale Mărturiei în mână, dar, pe când cobora de pe munte, el nu ştia că pielea2 feţei lui strălucea pentru că vorbise cu Domnul3. 1 Cap.32.15. 2 Mat.17.2. 2Cor.3.7,13. 3 Iehova 30. Când Aaron şi toţi izraeliții s-au uitat la Moise şi au văzut că pielea feţei lui strălucea, ei s-au temut să se apropie de el, 31. dar Moise i-a chemat, Aaron şi toţi fruntaşii adunării au venit spre el, iar el le-a vorbit. 32. După aceea, toţi izraeliții s-au apropiat, iar el1 le-a dat toate poruncile pe care le primise de la Domnul2 pe muntele Sinai. 1 Cap.24.3. 2 Iehova
Pag. 100 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 34, 35
33. Când a încetat să le vorbească, el şi-a pus un văl1 pe faţă. 1 2Cor.3.13. 34. Ori de câte ori Moise mergea1 înaintea Domnului2, ca să-I vorbească, îşi scotea vălul de pe față până când ieşea, iar când ieşea, le spunea izraeliților ce i s-a poruncit. 1 2Cor.3.16. 2 Iehova 35. Izraeliții se uitau la faţa lui Moise şi vedeau că pielea feţei lui strălucea, iar Moise îşi punea din nou vălul pe faţă până când intra să vorbească cu Domnul1. 1 Iehova
Sabatul. 35 1. Moise a strâns la un loc toată adunarea izraeliților şi le-a zis: „Acestea sunt1 lucrurile pe care le-a poruncit Domnul2 să le faceţi: 1 Cap.34.32. 2 Iehova 2. Şase1 zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să fie ziua voastră sfântă, Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului2. Oricine va lucra în acea zi să fie pedepsit cu moartea. 1 Cap.20.9;31.14,15. Lev.23.3. Num.15.32. Deut.5.12. Luca13.14. 2 Iehova 3. Să nu faceți foc1 în niciuna dintre locuinţele voastre în ziua de odihnă!” 1 Cap.16.23.
Daruri pentru facerea cortului. 4. Apoi Moise a vorbit întregii adunări a izraeliților: „Iată1 ce a mai poruncit Domnul2: 1 Cap.25.1,2. 2 Iehova 5. Luaţi din ce aveţi şi aduceţi o contribuție Domnului1. Fiecare2 să aducă Domnului3 după cum îl lasă inima: aur, argint şi bronz, 1,3 Iehova 2 Cap.25.2. 6. purpură vopsită în albastru, roșu și cărămiziu, fuior fin de in şi păr de capră; 7. piei de berbeci vopsite în roşu şi piei de foci, lemn de salcâm, 8. untdelemn pentru candele, mirodenii1 pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare; 1 Cap.25.6. 9. pietre de onix şi alte pietre scumpe pentru împodobirea efodului şi a pieptarului. 10. Toţi1 aceia dintre voi care sunt pricepuți, să vină şi să facă tot ce a poruncit Domnul2: 1 Cap.31.6. 2 Iehova 11. Locul Preasfânt1, Cortul lui şi acoperişul acestuia, cârligele, scândurile, drugii, stâlpii şi piedestalele lor, 1 Cap.26.1. 12. Arca1 şi drugii ei, Capacul Ispăşirii şi perdeaua despărțitoare, 1 Cap.25.10. 13. masa1 cu drugii și toate uneltele ei, pâinea2 prezentării, 1 Cap.25.23. 2 Cap.25.30. Lev.24.5,6. 14. sfeşnicul1 cu uneltele lui, candelele lui şi2 untdelemnul pentru luminat, 1 Cap.25.31. 2 Cap.30.1. 15. altarul1 tămâierii cu drugii lui, untdelemnul pentru ungere, tămâia2 mirositoare, draperia de la intrarea în Cort, 1 Cap.30.23. 2 Cap.30.34. 16. altarul1 pentru arderile de tot, grătarul lui de bronz, drugii lui şi toate uneltele lui, ligheanul cu piedestalul lui, 1 Cap.27.1. 17. draperiile1 curţii, stâlpii lor cu piedestalele acestora, draperia de la poarta curţii, 1 Cap.27.9. 18. ţăruşii Cortului, ţăruşii curţii şi funiile lor, 19. veşmintele1 preoţeşti pentru slujba în Locul Preasfânt, veşmintele sfinte ale preotului Aaron şi veşmintele fiilor lui pentru slujbele preoţeşti.” 1 Cap.31.10;39.1,41. Num.4.5,6. 20. Toată adunarea izraeliților a ieşit dinaintea lui Moise. 21. Toţi cei cu tragere1 de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus o contribuție Domnului2 pentru lucrarea Cortului Întâlnirii, pentru toată slujirea de acolo şi pentru veşmintele sfinte. 1 Vers.5,22,26,29. Cap.25.2;36.2. 1Cron.28.2,9;29.9. Ezra7.27. 2Cron.8.12;9.7. 2 Iehova 22. Au venit îndată atât bărbaţi, cât şi femei, toţi cei cu tragere de inimă, şi au adus cercei și belciuge de nas, inele, bijuterii, brăţări, salbe şi tot felul de lucruri de aur - fiecare și-a adus aurul ca o jertfă închinată Domnului1. 1 Iehova 23. Toţi1 cei ce aveau stofe vopsite în albastru, roșu și cărămiziu, fuior fin de in, păr de capră, piei de berbec vopsite în roşu, şi piei de foci. 1 1Cron.29.8. 24. Toţi cei ce au putut aduce o contribuție în argint şi bronz au adus-o Domnului1. Toţi cei ce aveau lemn de salcâm bun pentru orice fel de lucrare pentru slujbă, l-au adus. 1 Iehova 25. Toate femeile1 pricepute au tors cu mâinile lor şi au adus lucrul lor, tort vopsit în albastru, roșu și cărămiziu şi fuior fin de in, 1 Cap.28.3;31.6;36.1. 2Regi23.7. Prov.31.19,22,24. 26. iar unele dintre ele au tors și păr de capră. 27. Cei însărcinați1 au adus pietre de onix şi alte pietre scumpe pentru efod şi pieptar, 1 1Cron.29.6. Ezra2.68.
Pag. 101 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 35, 36
28. mirodenii1 şi untdelemn pentru sfeşnic pentru untdelemnul ungerii şi pentru tămâia mirositoare. 1 Cap.30.23. 29. Toţi izraeliții, bărbaţi şi femei, cei pe care i-a îndemnat1 inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul2 prin Moise, au adus Domnului3 daruri de bunăvoie. 1 Vers.21. 1Cron.29.9. 2,3 Iehova
Chemarea meșterilor. 30. Moise le-a zis izraeliților: „Să ştiţi că Domnul1 l-a chemat anume pe Beţalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminţia lui Iuda, 1 Cap.31.2. Iehova 31. l-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, cu înţelepciune, pricepere şi cunoaștere pentru tot felul de lucrări, 32. ca să născocească lucrări de artă, să lucreze în aur, în argint şi în bronz, 33. să taie și să fixeze în monturi pietre scumpe, să lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări artizanale. 34. Lui i-a fost dat şi darul să înveţe pe alţii, printre care a fost și Oholiab1, fiul lui Ahisamac, din tribul lui Dan, astfel ca amândoi să instruiască 1 Cap.31.6. 35. muncitori și meșteri de orice meserie1, ca să facă toate lucrările de gravare în piatră, de cioplitură meşteşugită, de lucrat la gherghef şi de ţesut tort vopsit în albastru, roșu și cărămiziu, şi fuior fin de in, să facă tot felul de lucrări şi planuri iscusite. 1 Vers.31. Cap.31.3,6. 1Regi7.14. 2Cron.2.14. Isa.28.26.
Dărnicia poporului. 36 1. Beţalel, Oholiab şi toţi bărbăţii pricepuţi1 în care pusese Domnul2 înţelepciune şi cunoaștere, ca să ştie cum să facă lucrările de construire a Lăcaşului cel Sfânt3, au făcut totul după cum a poruncit Domnul4. 1 Cap.28.3;31.6;35.10,35. 2,4 Iehova 3 Cap.25.8. 2. Moise i-a chemat pe Beţalel, pe Oholiab şi pe toţi bărbaţii pricepuţi în mintea1 cărora pusese Domnul2 îndemânare, şi pe toți cei dornici să vină și să înceapă lucrarea. 1 Cap.35.21,26. 1Cron.29.5. 2 Iehova 3. Ei au luat de la Moise toate contribuțiile pe care le aduseseră1 izraeliții pentru lucrările de la Locașul cel Sfânt. După ce se începuse lucrarea, fiindcă oamenii continuau să aducă daruri de bunăvoie în fiecare dimineaţă, 1 Cap.35.27. 4. toţi cei care lucrau la Locașul cel Sfânt şi-au lăsat fiecare lucrul, 5. şi s-au dus la Moise și i-au zis: „Oamenii1 aduc mai mult decât trebuie pentru lucrarea pe care Domnul1 ne-a poruncit s-o facem.” 1 2Cor.8.2,3. 6. Atunci Moise a pus să se anunțe în tabără ca nimeni, fie bărbat, fie femeie, să nu mai aducă daruri pentru Locașul cel Sfânt. Astfel, oamenii au fost opriți să mai aducă daruri, 7. căci ei aduseseră deja mai mult decât era nevoie pentru lucrare.
Clădirea Cortului. 8. Toţi1 bărbaţii iscusiţi dintre lucrători au făcut Cortul din zece draperii din fuioare de in fin vopsite în albastru, roșu şi cărămiziu, iar pe ele au brodat heruvimi lucraţi cu măiestrie. 1 Cap.26.1. 9. Lungimea unei draperii era de douăzeci şi opt de coţi, iar lăţimea de patru coţi, toate draperiile având aceleaşi măsuri. 10. Ei au prins laolaltă cinci dintre aceste draperii, apoi au făcut la fel și cu celelalte cinci. 11. Pe marginea draperiei de acoperiș cu care se sfârșea primul set, au făcut agățători din fuior de culoare albastră, apoi au făcut la fel şi pe marginea ultimei draperii, la îmbinarea a doua. 12. Pe marginea draperiei de acoperiș care era la îmbinarea a doua, ei au făcut de asemenea cincizeci1 de agățători din fuior de culoare albastră, apoi au făcut la fel și pe marginea draperiei celui de-al doilea set, agățătorile fiind una în faţa alteia. 1 Cap.26.5. 13. Au făcut cincizeci de cârlige de aur şi au prins draperiile unele de altele cu ele, astfel încât Cortul alcătuia un întreg. 14. Au făcut1 și unsprezece draperii din păr de capră pentru acoperişul Cortului. 1 Cap.26.7. 15. Lungimea unei asemenea draperii era de treizeci de coţi, iar lăţimea de patru coţi, toate cele unsprezece draperii având aceleaşi măsuri. 16. Au prins împreună laolaltă cinci dintre aceste draperii, ca să alcătuiască un set, iar cu celelalte şase au făcut un alt set. 17. Au făcut cincizeci de agățători pe marginea draperiei de acoperiș cu care se sfârşea primul set, şi cincizeci de agățători pe marginea draperiei celui de-al doilea set.
Pag. 102 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 36, 37
18. Au mai făcut şi cincizeci de cârlige de bronz, cu care să se îmbine acoperişul Cortului, astfel încât acesta să alcătuiască un întreg. 19. Au făcut1 pentru acoperişul Cortului o învelitoare din piei de berbeci vopsite în roşu, şi o învelitoare din piei de foci, care trebuia pusă pe deasupra. 1 Cap.26.14. 20. Apoi au făcut pentru Cort scânduri1 drepte din lemn de salcâm. 1 Cap.26.15. 21. Lungimea unei scânduri era de zece coţi, iar lăţimea de un cot şi jumătate. 22. Fiecare scândură avea două urechi, prin care erau îmbinate una cu alta, și au făcut la fel toate scândurile Cortului. 23. Au făcut douăzeci de scânduri pentru latura de sud a Cortului. 24. Au pus patruzeci de postamente de argint sub cele douăzeci de scânduri, câte două postamente sub fiecare scândură, pentru cele două urechi ale ei. 25. Au făcut apoi douăzeci de scânduri pentru latura de nord a Cortului, 26. cu cele patruzeci de postamente de argint ale lor, câte două postamente sub fiecare scândură. 27. Au făcut apoi şase scânduri pentru partea din spate a Cortului, cea dinspre apus. 28. Au făcut două scânduri pentru cele două colțuri ale părții de spate ale Cortului, 29. fiecare făcute din câte două bucăţi, unite de sus până jos, în partea de sus fiind prinse cu un inel de metal, și au făcut la fel pentru scândurile din cele două colțuri. 30. Erau astfel opt scânduri, cu piedestalele lor de argint, adică şaisprezece piedestale, câte două piedestale sub fiecare scândură. 31. Au făcut apoi cinci drugi1 din lemn de salcâm pentru cadrul primei laturi a Cortului, 1 Cap.26.26. 32. cinci pentru cadrul celei de-a doua laturi, şi cinci pentru cadrul laturii din spate a Cortului, cel dinspre apus, 33. iar drugul de la mijloc l-au făcut astfel încât să treacă prin mijlocul cadrului, de la un capăt la celălalt. 34. Au poleit cadrul cu aur şi i-au făcut inele de aur, ca să țină drugii, poleiți și ei cu aur.
Cele două perdele. 35. Perdeaua1 dinăuntru au făcut-o din purpură colorată în albastru, roșu şi cărămiziu şi din fuior de in fin, cu heruvimi brodați pe ea cu măiestrie. 1 Cap.26.31. 36. Au făcut pentru ea patru stâlpi din lemn de salcâm şi i-au poleit cu aur, cârligele le-au făcut de aur, iar piedestalele pentru stâlpi le-au făcut din argint. 37. Pentru uşa Cortului au făcut la gherghef o draperie1 de purpură colorată în albastru, roșu şi cărămiziu şi din fuior fin de in. 1 Cap.26.36. 38. Au făcut pentru ea cinci stâlpi cu cârligele lor și i-au poleit cu aur, iar cele cinci picioare le-au făcut din bronz.
Facerea Arcei. 37 1. Apoi Beţalel1 a făcut Arca din lemn de salcâm. Lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, iar lăţimea și înălțimea de un cot şi jumătate fiecare 1 Cap.25.10. 2. L-a poleit cu aur pur pe dinăuntru şi pe dinafară, şi i-a făcut un chenar de aur de jur împrejur. 3. A turnat pentru el patru inele de aur, pe care le-a pus la cele patru colţuri ale lui, două inele de o parte şi două de cealaltă parte. 4. A făcut nişte drugi de lemn de salcâm şi i-a poleit cu aur. 5. A introdus drugii prin inelele de la cele două laturi ale Arcei, pentru ca acesta să poată fi purtat. 6. A făcut Capacul Ispăşirii1 de aur pur. Lungimea lui era de doi coţi şi jumătate, iar lăţimea de un cot şi jumătate. 1 Cap.25.17. 7. A făcut doi heruvimi de aur bătut, la cele două capete ale Capacului Ispăşirii, 8. un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt. A făcut heruvimii la cele două capete ale Capacului Ispășirii, dintr-o singură bucată cu el. 9. Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind astfel Capacul Ispăşirii cu aripile lor. Heruvimii stăteau față în față, iar fețele lor erau întoarse înspre Capacul Ispăşirii.
Pag. 103 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 37, 38
Facerea mesei. 10. Bezalel a făcut masa1 din lemn de salcâm. lungimea ei era de doi coţi, lăţimea de un cot, iar înălţimea de un cot şi jumătate. 1 Cap.25.23. 11. A poleit-o cu aur pur şi i-a făcut un chenar de aur de jur împrejur. 12. I-a făcut împrejur un pervaz de un lat de palmă, pe care a făcut un chenar de aur de jur împrejurul pervazului. 13. A turnat pentru masă patru inele de aur şi le-a fixat în cele patru colţuri, în dreptul celor patru picioare ale ei. 14. Inelele care țineau drugii folosiți la purtarea mesei se aflau lângă pervaz. 15. A făcut drugii pentru purtarea mesei din lemn de salcâm şi i-a poleit cu aur. 16. A făcut apoi din aur pur uneltele care trebuiau puse pe masă: farfuriile1, vasele pentru tămâie, potirele şi ceştile cu care se toarnă jertfele de băutură. 1 Cap.25.29.
Facerea sfeșnicului. 17. A făcut sfeşnicul1 din aur pur, bătut, la fel ca și piciorul și arborele, care erau dintr-o singură bucată cu el. 1 Cap.25.31. Zah.4.2. Apoc.1.12-20;4.5. 18. Din cele două părţi ale sfeșnicului ieşeau şase braţe, trei într-o parte, iar trei în cealaltă parte braţe a sfeșnicului. 19. Erau trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc și petale pe un braț, trei cupe în formă de floare de migdal, fiecare cu boboc și petale pe următorul braț, și la fel erau toate cele șase brațe care ieşeau din sfeşnic. 20. Pe fusul sfeşnicului erau patru cupe făcute în formă de floare de migdal, cu boboci şi petalele lor. 21. Sub fiecare pereche de brațe, dintre cele șase care ies din sfeșnic, era câte un boboc, deci în total trei boboci. 22. Bobocii și braţele sfeşnicului erau dintr-o singură bucată cu sfeșnicul, tot din aur pur bătut. 23. A făcut și cele şapte candele ale lui, mucarnițele şi cenuşarele lui, toate din aur pur. 24. Pentru confecționarea sfeşnicului și a tuturor uneltelor lui s-a întrebuințat un talant de aur pur.
Altarul pentru tămâie. 25. A făcut1 altarul pentru tămâie din lemn de salcâm. Lungimea lui era de un cot, iar lăţimea tot de un cot. El avea o suprafață pătrată, iar înălţimea lui era de doi coţi. Coarnele erau dintr-o singură bucată cu el. 1 Cap.30.1. Apoc.8.3,4. 26. L-a poleit cu aur pur, atât partea de sus şi părțile laterale, cât şi coarnele sale, și i-a făcut un chenar de aur de jur împrejur. 27. Sub chenar a făcut două inele de aur, pe care le-a fixat pe fiecare parte a altarului. Ele țineau drugii cu care altarul putea fi purtat. 28. A făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a poleit cu aur. 29. A preparat untdelemnul sfânt1 pentru ungere şi tămâia mirositoare, curată, alcătuită după meşteşugul celui ce prepară mirul. 1 Cap.30.23,34.
Altarul pentru arderile de tot și ligheanul de cupru. 38 1. A făcut1 altarul pentru arderile de tot din lemn de salcâm. Suprafața lui era pătrată, avea lungimea și lățimea de cinci coţi fiecare, iar înălţimea de trei coţi. 1 Cap.27.1. 2. La cele patru colţuri i-a făcut coarne, care erau din aceeași bucată cu el, şi l-a poleit cu bronz. 3. A făcut toate uneltele altarului: oalele pentru cenuşă, lopeţile, vasele, furculiţele şi fărașele pentru cărbuni - toate din bronz. 4. A făcut pentru altar un grătar de bronz, ca o reţea, pe care l-a pus sub pervazul altarului, la jumătatea înălțimii altarului. 5. A turnat patru inele pentru cele patru colţuri ale grătarului, inele ce urmau să țină drugii. 6. A făcut drugii din lemn de salcâm şi i-a poleit cu bronz. 7. A introdus drugii în inelele de pe laturile altarului, pentru ca acesta să poată fi purtat. Altarul l-a făcut din scânduri, gol pe dinăuntru. 8. A făcut ligheanul1 de bronz și piedestalul lui de bronz din oglinzile de bronz ale multelor femei care slujeau la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Exod 30.18;
Pag. 104 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 38, 39
Curtea. 9. A făcut și curtea1. Înspre partea de sud, pe o lungime de o sută de coți, erau draperii, făcute din fuior fin de in, 1 Cap.27.9. 10. și douăzeci de stâlpi aşezaţi pe douăzeci de piedestale de bronz, iar cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau de argint. 11. Înspre partea de nord, pe o lungime de o sută de coţi, erau draperii, împreună cu cei douăzeci de stâlpi ai lor şi cu cele douăzeci de piedestale de bronz ale lor, iar cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau din argint. 12. Înspre partea de apus erau draperii, pe lungime de cincizeci de coţi, împreună cu cei zece stâlpi ai lor şi cele zece piedestale ale lor, iar cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau din argint. 13. Înspre partea de răsărit erau draperii, pe o lungime de cincizeci de coţi. 14. Draperiile pentru una dintre părțile intrării erau de cincisprezece coţi, cu cei trei stâlpi ale lor şi cele trei piedestale ale lor, 15. iar în cealaltă parte a intrării la fel. Astfel, de fiecare parte a intrării erau draperii de câte cincisprezece coți, cu cei trei stâlpi și cele trei piedestale ale acestora. 16. Toate draperiile din jurul curţii erau din fuior fin de in. 17. Piedestalele stâlpilor erau din bronz, cârligele stâlpilor şi beţele lor de legătură erau din argint. Partea de sus a stâlpilor era de asemenea poleită cu argint, iar toţi stâlpii curţii aveau legături din argint. 18. Draperia de la poarta curţii Cortului era din purpură vopsită în albastru, roșu și cărămiziu, din fuior fin de in, lucrată la gherghef. Ea avea o lungime de douăzeci de coţi şi o înălţime de cinci coţi, la fel ca și draperiile curții. 19. Cei patru stâlpi ai draperiei şi cele patru piedestale ale lor erau din bronz, iar cârligele şi legăturile lor erau din argint, partea de sus a lor fiind poleită cu argint. 20. Toţi ţăruşii din jurul Cortului şi ai curţii erau din bronz1. 1 Cap.27.19.
Socoteala Cortului. 21. Acestea sunt cantitățile materialelor întrebuințate la Cort, adică a1 Cortului Mărturiei, care a fost făcut după porunca lui Moise, prin2 îngrijirea leviţilor, sub conducerea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 1 Num.1.50,53;9.15;10.11;11.7,8;18.2. 2Cron.24.6. 2 Cap.6.23. Num.4.28,33. 22. Beţalel1, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din tribul lui Iuda, a făcut tot ce-i poruncise Domnul2 lui Moise. 1 Cap.31.2,6. 2 Iehova 23. El l-a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din tribul lui Dan, meşter cioplitor, proiectant, țesător la gherghef în materiile vopsite în albastru, roșu și cărămiziu, şi cu fuior fin de in. 24. Aurul întrebuinţat la lucru pentru toate lucrările Lăcaşului, aur adus ca jertfă legănată, a fost de douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci de șekeli, după șekelul1 Lăcașului. 1 Cap.30.13,24. Lev.5.15;27.3,25. Num.3.47;18.16. 25. Argintul strâns de la adunare totaliza o sută de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de șekeli, cântărit după șekelul Lăcaşului. 26. S-a luat câte o becă de fiecare om, adică o jumătate de șekel, după șekelul Lăcaşului, pentru fiecare om numărat la recensământ, de la vârsta de douăzeci de ani în sus, adică de la şase sute trei mii cinci sute cincizeci1 de oameni. 1 Cap.30.16. Num.1.46. 27. Pentru a turna piedestalele1 Lăcaşului şi piedestalele perdelei dinăuntru au fost folosiți o sută de talanți de argint. O sută de piedestale la cei o sută de talanţi înseamnă un talant de piedestal. 1 Cap.26.19,21,25,32. 28. Din o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de șekeli au făcut cârligele de la stâlpii curții, au poleit vârfurile lor, și au făcut pentru ei benzile pentru ai lega între ei. 29. Bronzul dăruit a totalizat şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de șekeli. 30. Din el au făcut piedestalele de la uşa Cortului Întâlnirii, altarul de bronz cu grătarul lui de bronz şi toate uneltele altarului, 31. piedestalele stâlpilor de jur împrejurul curţii, piedestalele stâlpilor porții curţii, toţi ţăruşii Cortului și toți țărușii din jurul curţii.
Veșmintele preoțești. 39 1. Veșmintele1 pentru slujirea în Locașul cel Sfânt și veșmintele sfinte ale lui Aaron le-au făcut din purpură vopsite în albastru2, roșu şi cărămiziu, întocmai cum3 i-a poruncit Domnul4 lui Moise. 1 Cap.31.10;35.19. 2 Cap.35.23. 3 Cap.28.4. 4 Iehova
Pag. 105 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 39
2. Au făcut efodul1 din aur, din purpură albastră, roșie şi cărămizie şi din fuior fin de in. 1 Cap.28.6. 3. Au întins - prin batere - nişte plăci de aur laminate şi le-au tăiat în fire subţiri, pe care le-au ţesut cu purpura albastră, roșie şi cărămizie şi cu fuiorul fin de in - totul lucrat cu măiestrie. 4. I-au făcut nişte umerari care se împreunau cu efodul, astfel încât acesta era legat de ei la cele două capete ale lui. 5. Brâul efodului, care era prins de el, era de aceeaşi lucrătură și din aceleași materiale ca efodul - din aur, purpură albastră, roșie şi cărămizie, şi din fuior fin de in, întocmai cum i-a poruncit Domnul1 lui Moise. 1 Iehova 6. Au pregătit pietrele1 de onix, le-au fixat în monturi de aur şi au gravat pe ele numele izraeliților, așa cum se gravează un sigiliu. 1 Cap.28.9. 7. Le-au pus pe umerarii efodului, ca să fie pietre de aducere-aminte1 pentru izraeliți, întocmai cum i-a poruncit Domnul2 lui Moise. 1 Cap.28.12. 2 Iehova
Pieptarul. 8. Au făcut1 apoi pieptarul, lucrat cu măiestrie, de aceeaşi lucrătură și din aceleași materiale ca efodul - din aur, din purpură albastră, roșie şi cărămizie şi din fuior fin de in. 1 Cap.28.15. 9. El avea suprafața pătrată și era făcut din material dublu, având lungimea și lățimea de o palmă fiecare. 10. Au fixat în el patru rânduri1 de pietre scumpe: pe primul rând un sardonix, un topaz şi un smarald; 1 Cap.28.17. 11. pe al doilea rând un rubin, un safir şi un diamant; 12. pe al treilea rând un opal, un agat şi un ametist; 13. pe al patrulea rând un crisolit, un onix şi un iaspis verde. Toate aceste pietre scumpe erau fixate în monturi de aur. 14. Erau în total douăsprezece pietre scumpe cu numele izraeliților, iar pe fiecare dintre ele era gravat, ca pe sigilii, numele uneia din cele douăsprezece triburi. 15. Pentru pieptar au făcut lănţişoare din aur pur, împletite ca nişte sfori. 16. Au făcut două monturi din aur şi două inele din aur, după care au fixat cele două inele la cele două margini ale pieptarului, 17. au trecut cele două lănţişoare din aur prin cele două inele de la cele două margini ale pieptarului, 18. iar celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au prins în cele două monturi şi le-au pus pe umerarii efodului în partea dinainte. 19. Au mai făcut două inele de aur, pe care le-au pus la celelalte două margini de jos ale pieptarului, pe marginea dinăuntru, cea dinspre efod. 20. Apoi au făcut alte două inele de aur, pe care le-au pus în partea de jos a celor doi umerari ai efodului, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbină efodul cu umerarii, deasupra brâului efodului. 21. Au legat pieptarul cu inelele lui de inelele efodului cu o sfoară albastră, astfel încât pieptarul să stea ţeapăn deasupra brâului efodului şi să nu se poată mişca de pe efod, întocmai cum îi poruncise Domnul1 lui Moise. 1 Iehova
Mantia efodului. 22. Au făcut1 mantia de sub efod, ţesută cu măiestrie din purpură albastră. 1 Cap.28.31. 23. Mantia avea în partea de sus o deschizătură, iar împrejurul acestei deschizături avea un guler, țesut ca gura unei platoșe, ca să nu se rupă. 24. Pe marginea de jos a mantiei, de jur împrejur, au făcut ciucuri de culoare albastră, roșie şi cărămizie, din fuior fin de in, 25. au făcut şi clopoţei1 din aur pur, pe care i-au pus între ciucuri, de jur împrejurul mantiei: 1 Cap.28.33. 26. erau câte un clopoţel şi un ciucure, un clopoţel şi un ciucure pe toată marginea de jos a mantiei pentru slujbă, întocmai cum i-a poruncit Domnul1 lui Moise. 1 Iehova
Tunicile și placa de aur. 27. Au făcut1 pentru Aaron și fii săi şi tunicile din fuior fin de in, ţesute cu măiestre, 1 Cap.28.39,40. 28. turbanul1 de in subţire şi bonetele de in subţire care slujeau ca podoabă, izmenele2 de in subţire răsucit; 1 Cap.28.4,39. Ezec.44.18. 2 Cap.28.42. 29. brâul1 din fuior fin de in subţire, lucrat la gherghef şi de culoare albastră, roșie şi cărămizie, întocmai cum îi poruncise Domnul2 lui Moise. 1 Cap.28.39. 2 Iehova 30. Au făcut apoi şi placuța1 din aur pur, cununa împărătească sfântă, şi au gravat pe ea, așa cum se gravează un sigiliu: „Sfânt pentru Domnul2”. 1 Cap.28.36,37. 2 Iehova 31. Au prins-o sus, pe turban, cu o sfoară albastră, întocmai cum îi poruncise Domnul1 lui Moise. 1 Iehova
Pag. 106 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 39, 40
Lucrarea este sfârșită. 32. Astfel au fost terminate toate lucrările Cortului Întâlnirii. Izraeliții au făcut întocmai tot1 ce îi poruncise Domnul2 lui Moise. 1 Vers.42,43. Cap.25.40. 2 Iehova 33. Ei i-au predat totul lui Moise: Cortul şi toate uneltele lui - cârligele, scândurile, drugii, stâlpii şi piedestalele lui, 34. învelitoarea din piei de berbeci vopsite în roşu, acoperitoarea din piei de foci, şi perdeaua despărţitoare, 35. Arca Mărturiei cu drugii lui şi cu Capacul Ispăşirii. 36. masa cu toate uneltele ei şi pâinile prezentării, 37. sfeşnicul din aur pur cu candelele şi toate uneltele lui, untdelemnul pentru luminat, 38. altarul de aur, untdelemnul pentru ungere şi tămâia mirositoare, draperia de la intrarea în Cort, 39. altarul de bronz cu grătarul lui de bronz, cu drugii şi toate uneltele lui, ligheanul cu piedestalul lui, 40. draperiile curţii, stâlpii ei şi piedestalele acestora, draperia de la poarta curţii, funiile ei, ţăruşii ei, şi toate uneltele pentru slujba din Lăcașul din Cortul Întâlnirii, 41. veşmintele lucrate cu măiestrie pentru slujba din Locul Sfânt, veşmintele sfinte pentru preotul Aaron, şi veşmintele fiilor săi, pentru slujirea ca preoți. 42. Izraeliții au făcut toate1 aceste lucrări întocmai cum îi poruncise Domnul2 lui Moise. 1 Cap.35.10. 2 Iehova 43. Moise a verificat toate lucrările, şi iată că ei le făcuseră întocmai cum poruncise Domnul1. Şi Moise i-a binecuvântat2. 1 Iehova 2 Lev.9.22,23. Num.6.23. Ios.22.6. 2Sam.6.18. 1Regi8.14. 2Cron.30.27.
Ridicarea și sfințirea Cortului. 40 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „În ziua întâi a lunii1 întâi, să ridici Lăcaşul2 Cortului Întâlnirii. 1 Cap.12.2;13.4. 2 Vers.17. Cap.26.1,30. 3. Să pui în el1 Arca Mărturiei, în spatele perdelei despărțitoare. 1 Vers.21. Cap.26.33. Num.4.5. 4. Să duci în Locaș masa1 și să pui2 pe ea lucrurile ei. După aceea, să aduci3 sfeşnicul şi să-i aşezi candelele. 1 Vers.22. Cap.26.35. 2 Vers.23. Cap.25.30. Lev.24.5,6. 3 Vers.24,25. 5. Să pui înaintea Arcei Mărturiei altarul1 de aur pentru tămâiere şi să atârni perdeaua de la intrarea în Cort. 1 Vers.26. 6. Să pui altarul pentru arderile de tot înaintea intrării Lăcaşului Cortului Întâlnirii. 7. Să pui ligheanul1 între Cortul Întâlnirii şi altar şi să pui apă în el. 1 Vers.30. Cap.30.18. 8. Să construiești curtea de jur împrejur şi să pui draperia la intrarea în curte. 9. Să iei untdelemnul pentru ungere și să ungi1 cu el Cortul şi tot ce cuprinde el, apoi să-l sfinţeşti, împreună cu toate uneltele lui, astfel încât acesta va fi preasfânt. 1 Cap.30.26. 10. Să ungi altarul pentru arderile de tot şi toate uneltele lui și să sfinţeşti altarul, astfel încât acesta va fi1 preasfânt. 1 Cap.29.36,37. 11. Să ungi ligheanul și piedestalul lui şi să-l sfinţeşti. 12. Să-i aduci1 pe Aaron şi pe fiii săi la intrarea în Cortul Întâlnirii şi să-i speli cu apă. 1 Lev.8.1-13. 13. Să-l îmbraci pe Aaron cu veşmintele sfinte, să-l ungi1 şi să-l sfinţeşti, astfel încât să-Mi îndeplinească slujba de preot. 1 Cap.28.41. 14. Să aduci şi pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunicile 15. şi să-i ungi așa cum l-ai uns și pe tatăl lor, astfel încât să-Mi îndeplinească slujba de preoţi. Ungerea lor va da urmașilor lor dreptul unei preoţii veșnice.” 1 Num.25.13. 16. Moise a făcut întocmai cum i-a poruncit Domnul1. 1 Iehova 17. În ziua întâi a lunii întâi a celui de-al doilea an ridicarea Cortului1 a luat sfârșit. 1 Vers.1. Num.7.1. 18. Moise a ridicat Cortul, i-a pus piedestalele, a aşezat scândurile şi drugii şi a ridicat stâlpii. 19. A întins deasupra lui învelitoarea care slujea de acoperiş Cortului, întocmai cum i-a poruncit Domnul1 lui Moise. 1 Iehova 20. Moise a luat Mărturia1 şi a pus-o în Arcă, a pus drugii la Arcă, a aşezat Capacul Ispăşirii deasupra Arcei, 1Cap.25.16. 21. a adus Arca în Sfântul Lăcaș, a agățat1 perdeaua despărţitoare înaintea lui şi a acoperit astfel Arca Mărturiei, întocmai cum i-a poruncit Domnul2 lui Moise. 1 Cap.26.33;35.12. 2 Iehova
Pag. 107 EXODUL (IEȘIREA) Cap. 40 LEVITICUL 1
22. A aşezat masa1 în Cortul Întâlnirii, în partea de nord, dincolo de perdea 1 Cap.26.35. 23. şi a pus1 pe ea pâinea înaintea Domnului2, întocmai cum i-a poruncit Domnul3. 1 Vers.4. 2,3 Iehova 24. A pus1 sfeşnicul în Cortul Întâlnirii, în faţa mesei, în partea de sud a Cortului, 1 Cap.26.35. 25. şi i-a aşezat1 candelele înaintea Domnului2, întocmai cum i-a poruncit Domnul3 lui Moise. 1 Vers.4. Cap.25.37. 2,3 Iehova 26. A pus altarul1 de aur în Cortul Întâlnirii, în faţa perdelei, 1 Vers.5. Cap.30.6. 27. și a ars pe el1 tămâie mirositoare, întocmai cum i-a poruncit Domnul2 lui Moise. 1 Cap.30.7. 2 Iehova 28. A aşezat1 draperia de la intrarea în Cort, 1 Vers.5. Cap.26.36. 29. a pus altarul1 pentru arderile de tot la intrarea în Tabernaculul, la intrarea Cortului Întâlnirii, şi a adus pe2 el arderea de tot şi jertfa de mâncare, întocmai cum i-a poruncit Domnul3. 1 Vers.6. 2 Cap.29.38. 3 Iehova 30. A pus ligheanul1 între Cortul Întâlnirii şi altar şi a pus în el apă pentru spălat, 1 Vers.7. Cap.30.18. 31. iar Moise, Aaron şi fiii săi îşi spălau mâinile şi picioarele în el. 32. Când intrau în Cortul Întâlnirii şi se apropiau de altar, ei trebuiau să se spele, întocmai cum1 i-a poruncit Domnul2 lui Moise. 1 Cap.30.19,20. 2 Iehova 33. El1 a ridicat curtea din jurul Cortului şi a altarului şi a pus draperia de la intrarea în Cort. Moise a terminat astfel întreaga lucrare. 1 Vers.8. Cap.27.9,16.
Slava Domnului. 34. Atunci norul1 a acoperit Cortul Întâlnirii, iar slava Domnului2 a umplut Cortul. 1 Cap.29.43. Lev.16.2. Num.9.15. 1Regi8.10,11. 2Cron.5.13;7.2. Isa.6.4. Hag.2.7,9. Apoc.15.8. 2 Iehova 35. Moise nu a putut1 să intre în Cortul Întâlnirii deoarece norul stătea deasupra Cortului, iar slava Domnului2 umplea Cortul. 1 Lev.16.2. 1Regi8.11. 2Cron.5.14. 2 Iehova 36. În toate călătoriile lor, izraeliții porneau numai atunci când1 norul se ridica deasupra Cortului, 1 Num.9.17;10.11. Neem.9.19. 37. iar când1 norul nu se ridica, ei nu porneau până când acesta nu se ridica. 1 Num.9.19-22. 38. Norul Domnului1 era ziua deasupra Cortului, iar noaptea în nor era un foc înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor. 1 Cap.13.21. Num.9.15. Iehova
LEVITICUL
SAU A TREIA CARTE A LUI MOISE (Ezec.20.11. Deut.33.10)
Arderile de tot. 1 1. Domnul1 l-a2 chemat pe Moise și a vorbit cu el din Cortul3 Întâlnirii, poruncindu-i 1 Iehova 2 Exod.19.3. Exod.40.34,35. 3 Num.12.4,5. 2. să le spună izraeliților astfel: „Când1 cineva dintre voi va aduce un animal ca jertfă Domnului, să-l aducă din cireadă sau din turmă. 1 Cap.22.18,19. 3. Dacă darul lui va fi o ardere de tot din cireadă, atunci să aducă un mascul fără1 cusur la intrarea în Cortul Întâlnirii, ca să fie plăcut înaintea Domnului2. 1 Exod.12.5. Cap.3.1;22.20,21. Deut.15.21. Mal.1.14. Efes.5.27. Evr.9.14. 1Pet.1.19. 2 Iehova 4. El să-şi pună1 mâna pe capul taurului adus ca ardere de tot, iar acesta va fi primit2 în locul lui, ca răscumpărare3 pentru el. 1 Cap.29.10;15,19;3.2,8,13;4.15;8.14,22;16.21. 2 Cap.22.21,27. Isa.56.7. Rom.12.1. Filp.4.18. 3 Cap.4.20,26,31,35;9.7;16.24. Num.15.25. 2Cron.29.23,24. Rom.5.11. ispășire 5. El trebuie să înjunghie1 jertfa înaintea Domnului2, iar preoţii3 - fiii lui Aaron, să aducă sângele şi să-l stropească4 de jur împrejur altarului care se află la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Mica6.6. 2 Iehova 3 2Cron.35.11. Evr.10.11. 4 Cap.3.8. Evr.12.24. 1Pet.1.2. 6. Să jupoaie jertfa adusă ca ardere de tot şi s-o taie în bucăţi. 7. Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar şi să pună1 lemne pe foc. 1 Gen.22.9. 8. Preoţii - fiii lui Aaron, să aşeze bucăţile, capul şi grăsimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar. 9. Să spele cu apă măruntaiele şi gambele, iar preotul să le frigă pe toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă friptă pe grătar de o aromă1 plăcută2 Domnului3. 1 Gen.8.21. Ezec.20.28,41. 2Cor.2.15. Efes.5.2. Filp.4.18. 2 apetisantă 3 Iehova
Pag. 108 LEVITICUL Cap. 1, 2
10. Dacă darul lui pentru arderea de tot este din turmă, din miei sau din capre, atunci să aducă un mascul fără1 cusur. 1 Vers.3. 11. Să-l1 înjunghie în partea de nord a altarului, înaintea Domnului2, iar preoţii - fiii lui Aaron, să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 1 Vers.5 2 Iehova 12. El să-l taie în bucăţi, apoi să așeze bucățile împreună cu capul şi grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, 13. iar măruntaiele şi gambele să le spele cu apă. Apoi preotul să le aducă pe toate şi să le frigă pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă friptă pe grătar, de o aromă plăcută Domnului1. 1 Iehova
Arderile de tot din păsări. 14. Dacă darul adus de el Domnului1 va fi o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele2 sau din pui de porumbel. 1 Iehova 2 Cap.5.7;12.8. Luca2.24. 15. Preotul să aducă pasărea la altar, să-i despice capul şi s-o frigă pe altar, iar sângele să i se scurgă pe un perete al altarului. 16. Să scoată guşa cu ce are în ea1 şi s-o arunce lângă2 altar, în partea dinspre răsărit, în locul unde se strânge cenuşa. 1 cu penele ei 2 Cap.6.10. 17. Să-i taie aripile, fără să le1 dezlipească, iar preotul să frigă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta2 este o ardere de tot, o jertfă friptă pe grătar, de o aromă plăcută Domnului3. 1 Gen.15.10. 2 Vers.9,13. 3 Iehova
Jertfele de mâncare. 2 1. Când cineva va aduce Domnului1 un dar2 ca jertfă de mâncare, darul lui să fie din floarea făinii, să toarne untdelemn peste ea, să adauge tămâie, 1 Iehova 2 Cap.6.14;9.17. Num.15.4. 2. și s-o aducă preoţilor - fiii lui Aaron. Preotul să ia un pumn plin din această floare a făinii, stropită cu untdelemn, precum și toată tămâia şi să le frigă pe altar ca o jertfă de aducere1 aminte. Acesta este un dar de mâncare de o aromă plăcută Domnului2. 1 Vers.9. Cap.5.12;6.15;24.7. Isa.66.3. Fapt.10.4. 2 Iehova 3. Ce va rămâne1 din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron şi al fiilor săi, ca parte2 preasfântă a jertfelor fripte pe grătar pentru Domnul3. 1 Cap.7.9;10.12,13. 2 Exod.29.37. Num.18.9. 3 Iehova 4. Dacă vei aduce ca jertfă de mâncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, să aduci nişte turte nefermentate, făcute din floare de făină, frământate cu untdelemn, sau nişte turte subțiri nefermentate, stropite cu untdelemn1. 1 Exod.29.2. 5. Dacă darul tău este o jertfă de mâncare friptă pe grătar, să fie o turtă nefermentată făcută din floarea făinii şi frământată cu untdelemn. 6. S-o frângi în bucăţi şi să torni untdelemn pe ea. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare. 7. Dacă darul tău adus ca o jertfă de mâncare pregătită în tigaie să fie făcută din floarea făinii, frământată cu untdelemn. 8. Darul de mâncare pregătit într-unul din aceste moduri să-l aduci Domnului1, iar el să fie dat preotului, care-l va pune pe altar. 1Iehova 9. Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere1 aminte şi o va frige pe altar. Acesta este un dar adus ca2 jertfă de mâncare, de un o aromă plăcută Domnului3. 1 Vers.2. 2 Exod.29.18. 3 Iehova 10. Ce va rămâne1 din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron şi al fiilor lui. Acesta este o parte preasfântă din darurile fripte pe grătar pentru Domnul2. 1 Vers.3. 2 Iehova
Totul fără aluat și cu sare. 11. Niciunul dintre darurile pe care le veţi aduce Domnului1 ca jertfă de mâncare să nu fie făcute2 cu aluat fermentat, căci nu trebuie să frigeţi nimic făcut din aluat fermentat sau care conține miere, ca jertfă de mâncare friptă pe grătar pentru Domnul3. 1,3 Iehova 2 Cap.6.17. Mat.16.12. Mar.8.15. Luca12.1. 1Cor.5.8. Gal.5.9. 12. Cât despre darul1 de mâncare din cele dintâi roade, veţi putea să-l aduceţi Domnului2, dar el să nu fie fript pe grătar ca o aromă plăcută. 1 Exod.22.29. Cap.23.10,11. 2 Iehova 13. Toate darurile tale de mâncare să le sărezi1 cu sare, ca să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea2, căci ea este semnul legământului Dumnezeului tău în toate3 darurile tale de mâncare. 1 Mar.9.49. Col.4.6. 2 Num.18.19. 3 Ezec.43.24.
Pag. 109 LEVITICUL Cap. 2, 3, 4
Pârga. 14. Dacă vei aduce Domnului1 un dar ca jertfă de mâncare din cele dintâi roade, să aduci2 un dar de mâncare din spice3 coapte de curând, prăjite la foc şi din boabe noi, pisate, 1 Iehova 2 Cap.23.10,14. 3 2Regi4.42. 15. să torni untdelemn1 pe ele şi să adaugi şi tămâie. Acesta este un dar de mâncare. 1 Vers.1. 16. Preotul să frigă boabele pisate şi untdelemnul cu toată tămâia, ca jertfă de aducere aminte1. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare friptă pe grătar pentru Domnul2. 1 Vers.2. 2 Iehova
Jertfele de mulțumire. 3 1. Dacă cineva va aduce un dar ca jertfă1 de mulţumire din cireadă, animalul, mascul sau femelă, când îl va aduce înaintea Domnului2, acesta să fie fără cusur3. 1 Cap.7.11,29;22.21. 2 Iehova 3 Cap.1.3. 2. El să-și pună1 mâna pe capul animalului, să-l înjunghie la intrarea în Cortul Întâlnirii, iar preoţii - fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 1 Exod.29.10. Cap.1.4,5. 3. Din această jertfă de mulţumire să aducă o jertfă friptă pe grătar pentru Domnul1. Să o aducă din grăsimea2 care acoperă măruntaiele şi din toată grăsimea din jurul măruntaielor, 1 Iehova 2 Exod.29.13,22. Cap.4.8,9. 4. din cei doi rinichi şi din grăsimea de pe ei şi cea de pe coapse, precum şi din prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi. 5. Fiii lui Aaron să le frigă1 pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă friptă pe grătar, de o aromă plăcută Domnului2. 1 Exod.29.13. Cap.6.12. 2 Iehova 6. Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulţumire pentru Domnul1 va fi din turmă, animalul, mascul sau femelă, să fie fără2 cusur. 1 Iehova 2 Vers.1. 7. Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului1, 1 Iehova 8. să-şi pună mâna pe capul animalului şi să-l înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 9. Din această jertfă de mulţumire, să aducă o jertfă friptă pe grătar pentru Domnul1. Să o aducă din toată grăsimea cozii pe care o va desface de la șira spinării, din grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea din jurul măruntaielor, 1 Iehova 10. din cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei și cea de pe coapse, precum şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi. 11. Preotul să le frigă pe altar. Aceasta este o mâncare1 adusă ca jertfă friptă pe grătar pentru Domnul2. 1 Cap.21.6,8,17,21,22;22.25. Ezec.44.7. Mal.1.7,12. 2 Iehova 12. Dacă darul lui va fi o capră, atunci s-o aducă1 înaintea Domnului2, 1 Vers.1,7. 2 Iehova 13. să-şi pună mâna pe capul ei şi s-o înjunghie înaintea Cortului Întâlnirii, iar fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 14. Să aducă din ea o jertfă friptă pe grătar pentru Domnul1, s-o aducă din grăsimea care acoperă măruntaiele, 1 Iehova 15. din cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei și cea de pe coapse, precum şi din prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi. 16. Preotul să le frigă pe toate pe altar. Aceasta este o mâncare adusă ca jertfă friptă pe grătar de o aromă plăcută. Toată1 grăsimea este a Domnului2. 1 Cap.7.23,25. 1Sam.2.15. 2Cron.7.7. 2 Iehova 17. Aceasta să fie o lege1 veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui: sub niciun motiv să nu mâncaţi nici grăsime2, nici sânge3.” 1 Cap.6.18;7.36;17.7;23.14. 2 Vers.16. Cap.7.23. Deut.32.14. Neem.8.10. 3 Gen.9.4. Cap.7.26;17.10,14. Deut.12.16. 1Sam.14.33. Ezec.44.7,15.
Jertfele pentru ispășire. 4 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Vorbeşte astfel izraeliților: Când1 va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului2, făcând lucruri care nu trebuie făcute, şi anume: 1 Cap.5.15,17. Num.15.22. 1Sam.14.27. Ps.19.12. 2 Iehova 3. Dacă a păcătuit un preot1 care a primit ungerea, aducând astfel vină asupra poporului, el să aducă Domnului2 un viţel3 fără cusur din cireada sa, ca jertfă de răscumpărare pentru păcatul pe care l-a făcut. 1 Cap.8.12. 2 Iehova 3 Cap.9.2. 4. Să aducă viţelul1 la intrarea în Cortul Întâlnirii înaintea Domnului2, să-şi pună mâna pe capul viţelului şi să-l înjunghie acolo, înaintea Domnului3. 1 Cap.1.3,4. 2,3 Iehova
Pag. 110 LEVITICUL Cap. 4
5. Preotul care a primit ungerea să1 ia din sângele viţelului, să-l aducă în Cortul Întâlnirii, 1 Cap.16.14. Num.19.4. 6. să-şi înmoaie degetul în sânge şi să stropească de șapte ori în faţa perdelei dinăuntru a Sfântului Locaş, înaintea Domnului1. 1 Iehova 7. Apoi preotul să ungă1 cu sânge coarnele altarului, unde este arsă tămâia mirositoare care este în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului2, iar restul3 de sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului arderilor de tot, care este la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Cap.8.15;9.9;16.18. 2 Iehova 3 Cap.5.9. 8. Să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă de răscumpărare - şi anume grăsimea care acoperă măruntaiele şi toată grăsimea din jurul lor, 9. cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei și cea de pe coapse, precum şi prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rinichi. 10. Preotul să ia aceste părţi, așa cum1 se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţumire, şi să le frigă pe altarul arderilor de tot. 1 Cap.3.3-5. 11. Dar pielea1 viţelului, toată carnea lui, capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui, 1 Exod.29.14. Num.19.5. 12. adică tot ce a rămas din viţel, să le ducă afară din tabără, într-un loc curat, unde1 se aruncă cenuşa, şi să le ardă într-un foc făcut cu lemne, deci să fie2 arse pe grămada de cenuşă. 1 Cap.6.11. 2 Evr.13.11.
Când toată adunarea a păcătuit. 13. Dacă1 toată adunarea lui Israel va păcătui fără voie şi nu-și va da seama de aceasta, săvârșind fapte care sunt împotriva uneia dintre poruncile Domnului2 şi făcându-se astfel vinovată, 1 Num15.24. Ios.11. 2 Iehova 14. şi dacă păcatul săvârşit a1 fost scos la iveală, adunarea să aducă înaintea Cortului Întâlnirii un viţel ca jertfă de răscumpărare. 1 Cap.5.2-4,17. 15. Bătrânii adunării să-şi1 pună mâinile pe capul viţelului înaintea Domnului2 şi să înjunghie viţelul înaintea Domnului3. 1 Cap.1.4. 2,3 Iehova 16. Preotul1 care a primit ungerea să aducă din sângele viţelului în Cortul Întâlnirii, 1 Vers.5. Evr.9.12-14. 17. să-şi înmoaie degetul în sânge şi să stropească cu el de şapte ori în fața perdelei, înaintea Domnului1. 1 Iehova 18. Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului1, iar restul de sânge să-l verse la picioarele altarului arderilor de tot, care este la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Iehova 19. Toată grăsimea viţelului s-o ia şi s-o ardă pe altar. 20. Să se procedeze cu acest viţel1 întocmai cum s-a procedat cu viţelul adus ca jertfă de răscumpărare. Astfel, preotul2 va face răscumpărare pentru ei, iar ei vor fi iertați. 1 Vers.3. 2 Num.15.25. Dan.9.24. Rom.5.11. Evr.2.17;10.10-12. 1Ioan1.7;2.2. 21. Părțile care au mai rămas din viţel să fie duse afară din tabără şi să fie arse, întocmai cum s-a procedat cu părțile primului viţel. Aceasta este o jertfă de răscumpărare pentru păcatul adunării.
Când păcătuiește un conducător. 22. Dacă un conducător a păcătuit1 fără voie împotriva uneia dintre poruncile Domnului2, Dumnezeul tău, săvârșind fapte care nu trebuie făcute, şi s-a făcut astfel vinovat, 1 Vers.2,13. 2 Iehova 23. şi ajunge să-și descopere1 păcatul pe care l-a făcut, atunci să aducă jertfă un ţap fără cusur, 1 Vers.14. 24. să-şi1 pună mâna pe capul ţapului şi să-l înjunghie în locul unde se înjunghie arderile de tot înaintea Domnului2. Aceasta este o jertfă de răscumpărare. 1 Vers.4. 2 Iehova 25. Preotul1 să ia cu degetul din sângele jertfei de răscumpărare, să ungă cu el coarnele altarului arderilor de tot, iar restul de sânge să-l verse la picioarele altarului arderilor de tot. 1 Vers.30. 26. Să ardă toată grăsimea1 pe altar, întocmai cum se arde grăsimea de la jertfa de mulţumire. Așa să facă preotul2 pentru păcatul acelui conducător, iar el va fi iertat. 1 Cap.3.5. 2 Vers.20. Num.15.28. 27. Dacă unul1 dintre oamenii de rând a păcătuit fără voie împotriva uneia dintre poruncile Domnului2, săvârșind fapte care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovat, 1 Vers.2. Num.15.27. 2 Iehova 28. iar dacă își descoperă păcatul1 pe care l-a făcut, atunci să aducă jertfă o capră fără cusur, 1 Vers.23. 29. să-şi1 pună mâna pe capul jertfei de răscumpărare şi s-o înjunghie în locul unde se înjunghie arderile de tot. 1 Vers.14.24.
Pag. 111 LEVITICUL Cap. 4, 5
30. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului arderilor de tot, iar restul de sânge să-l verse la picioarele altarului. 31. Preotul1 să ia toată grăsimea, întocmai cum2 se ia grăsimea de la jertfa de mulţumire şi s-o ardă pe altar, căci aceasta este o aromă plăcută Domnului3. Așa să facă preotul răscumpărare4 pentru păcatul omului de rând, și acesta va fi iertat. 1 Cap.3.14. 2 Cap.3.3. Exod.29.18. Cap.1.9. 3 Iehova 4 Vers.26. 32. Dacă va aduce ca jertfă pentru păcat o oaie, ea să fie1 fără cusur. 1 Vers.28. 33. Să-şi pună mâna pe capul oii şi s-o înjunghie ca jertfă de răscumpărare în locul unde se înjunghie arderile de tot. 34. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului arderilor de tot, iar restul de sânge să-l verse la picioarele altarului. 35. Preotul să ia toată grăsimea, întocmai cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o frigă pe altar1, deasupra jertfelor fripte pe grătar pentru Domnul2. Așa3 să facă preotul răscumpărare pentru păcatul pe care l-a săvârşit acel om, iar el va fi iertat. 1 Cap.3.5. 2 Iehova 3 Vers.26,31.
Tot despre jertfele pentru răscumpărarea păcatelor. 5 1. Când cineva, fiind pus sub jurământ ca martor la ceva1 ce a văzut sau a auzit, dar nu mărturisește ce știe, trebuie să suporte consecințele2, 1 1Regi8.31. Mat.26.63. 2 Vers.17. Cap.7.18;17.16;19.8;20.17. Num.9.13. 2. sau când cineva, fără să-și dea seama, se va1 atinge de vreun lucru necurat, fie hoitul unui animal necurat - sălbatic dau domestic, fie hoitul unei târâtoare necurate, dar apoi își va da seamă, va fi necurat şi considerat2 vinovat, 1 Cap.11.24,28,31,39. Num.19.11,13,16. 2 Vers.17. 3. sau când cineva, fără să-și dea seama, se va atinge de vreo1 necurăție omenească, adică orice necurăție prin care cineva poate ajunge necurat, dar apoi își va da seama de acest lucru, va fi considerat vinovat, 1 Cap.12;13.15. 4. sau când cineva va jura pripit că va1 facă ceva rău sau bine2 cu privire la orice lucru despre care se poate jura şi, deși nu și-a dat seama la început, își dă seama mai târziu, va fi considerat vinovat. 1 1Sam.25.22. Fapt.23.12. 2 Mar.6.23. 5. Deci, când cineva se va face vinovat de oricare din aceste fapte, trebuie să-şi mărturisească1 păcatul săvârșit, 1 Cap.16.21;26.40. Num.5.7. Ezra10.11,12. 6. și apoi să aducă Domnului1 ca jertfă pentru păcatul pe care l-a făcut o oaie sau o capră, iar preotul să facă răscumpărare pentru păcatul acelui om. 1 Iehova 7. Dacă nu va1 putea să aducă o oaie sau o capră, să aducă Domnului2 ca jertfă pentru păcatul săvârșit două turturele3 sau doi pui de porumbel, una ca jertfă de răscumpărare, iar cealaltă ca ardere de tot. 1 Lev.12.8;14.21. 2 Iehova 3 Cap.1.14. 8. Să le aducă preotului, care va jertfi mai întâi pe cea care va sluji ca jertfă de răscumpărare. Preotul să-i rupă1 capul de la gât, fără să-l desprindă, 1 Cap.1.15. 9. să stropească o latură a altarului cu o parte din sângele jertfei de răscumpărare, iar restul1 de sânge să-l toarne la picioarele altarului. Aceasta este o jertfă de răscumpărare. 1 Cap.4.7,18,30,34. 10. Cealaltă pasăre s-o aducă drept ardere de tot, după1 rânduială. Așa să facă preotul2 pentru păcatul săvârșit de acel om, iar el va fi iertat. 1 Cap.1.14. 2 Cap.4.26. 11. Dacă nu poate aduce nici două turturele sau doi pui de porumbel, atunci, cel ce a păcătuit să aducă drept jertfă pentru păcatul săvârșit a zecea parte dintr-o efă1 de floarea făinii, dar să nu pună nici untdelemn2 și nici tămâie pe ea, căci este o jertfă pentru răscumpărare. 1 o efă-38,8l. 2 Num.5.15. 12. S-o aducă la preot, iar el să ia din ea un pumn plin, ca jertfă de aducere aminte1, şi s-o ardă pe altar deasupra2 jertfelor de mâncare fripte pe grătar pentru Domnul3. Acesta este o jertfă pentru răscumpărare. 1 Cap.2.2. 2 Cap.4.35. 3 Iehova 13. Așa să facă preotul1 răscumpărare pentru oricare dintre aceste păcate pe care omul acela le-a săvârșit, şi astfel omul va fi iertat. Ceea ce va rămâne2 din această jertfă să fie a preotului, întocmai ca şi la darul de mâncare.” 1 Cap.4.26. 2 Cap.2.3.
Pag. 112 LEVITICUL Cap. 5, 6
Jertfele pentru vină. 14. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 15. „Când1 cineva va săvârși o nelegiuire şi va păcătui fără voie faţă de oricare dintre lucrurile sfinte ale Domnului2, să aducă3 Domnului4 ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur din turmă, a cărui valoare în șekeli de argint să o apreciezi după valoarea standard5 sfântă. 1 Cap.22.14. 2,4 Iehova 3 Ezra10.19. 5Exod.30.13. Cap.27.25. 16. El să plătească pentru greșeala cu datoriile sfinte adaugând1 a cincea parte din preţul berbecului şi încredinţând-o preotului, care va2 face răscumpărare pentru păcatul lui el cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, iar el va fi iertat. 1 Cap.6.5;22.14;27.13,15,27,31. Num.5.7. 2 Cap.4.26. 17. Așadar, când va păcătui cineva1 fără2 să-și dea seama, săvârșind împotriva uneia dintre poruncile Domnului3 lucruri care nu trebuie făcute, el va fi considerat vinovat4 și își va purta pedeapsa. 1 Cap.4.2. 2 Iehova 3 Vers.15. Cap.4.2,13,22,27. Ps.19.12. Luca12.48. 4 Vers.1,2. 18. El să1 aducă preotului, ca jertfă pentru vină, un berbec fără cusur din turmă, la aprecierea ta. Preotul2 să facă pentru el răscumpărarea greşelii pe care a făcut-o fără voie, iar el va fi iertat. 1 Vers.15. 2 Vers.16. 19. Aceasta este o jertfă pentru vină, omul făcându-se vinovat față de Domnul1.” 1 Ezra10.3. Iehova 6 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Când va păcătui cineva dintre voi şi va1 săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul2, înșelându-și3 un semen în legătură cu un lucru încredinţat lui, sau dat4 în păstrarea lui, sau luat prin jaf, sau dacă își va înşela5 un semen, 1 Num.5.6. 2 Iehova 3 Cap.19.11. Fapt.5.4. Col.3.9. 4 Exod.22.7,10. 5 Prov.24.28;26.19. 3. mințind că nu a găsit1 un lucru pierdut, sau dacă face2 un jurământ fals cu privire la vreunul dintre aceste păcate pe care l-a săvârșit, făcându-se vinovat, 1 Deut.22.1-3. 2 Exod.22.11. Cap.19.12. Ier.7.9. Zah.5.4. 4. deci când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi ceea ce și-a însușit prin jaf sau minciună, să dea înapoi lucrul care i-a fost dat spre păstrare sau lucrul pierdut pe care l-a găsit, 5. sau toate lucrurile despre care a făcut un jurământ fals, să-l restituie1 la întreaga lui valoare, adăugând încă o cincime din preţ. Să-l dea înapoi proprietarului de drept, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa pentru vină, 1 Cap.5.16. Num.5.7. 2Sam.12.6. Luca19.8. 6. iar ca jertfă pentru vină să aducă Domnului1 pentru păcatul lui un berbec2 fără cusur din turmă, după aprecierea ta, şi să-l dea preotului. 1 Iehova 2 Cap.5.15. 7. Preotul1 să facă răscumpărare pentru acest om înaintea Domnului2, iar el va fi iertat, oricare ar fi fost greşeala săvârșită, făcându-se vinovat.” 1 Cap.4.26. 2 Iehova
Legea arderii de tot. 8. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 9. „Să dai următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi: „Aceasta este legea arderii de tot. Arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea, până dimineaţa, iar focul să ardă pe altar toată noaptea. 10. Preotul1 să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa din arderea de tot de pe altar şi s-o pună lângă2 altar. 1 Exod.28.39-41,43. Cap.16.4. Ezec.44.17,18. 2 Cap.1.16. 11. Apoi să-și scoată1 de pe el veşmintele, să se îmbrace cu alte haine și să ducă cenuşa afară din tabără, într-un loc2 curat. 1 Ezec.44.19. 2 Cap.4.12. 12. Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă nici un moment. În fiecare dimineaţă, preotul să ardă lemne pe altar, să pună arderea de tot pe ele, şi să ardă deasupra1 lor grăsimea jertfelor de mulţumire. 1 Cap.3.3,9,14. 13. Focul să ardă neîntrerupt pe altar şi să nu se stingă nici un moment.
Legea darului de mâncare. 14. Aceasta este legea1 darului adus ca jertfă de mâncare. Fiii lui Aaron să aducă darul înaintea Domnului2, înaintea altarului. 1 Cap.2.1. Num.15.4. 2 Iehova 15. Preotul să ia un pumn din floarea făinii şi din untdelemnul pentru darul de mâncare, împreună cu toată tămâia adăugată la acest dar de mâncare, şi să le ardă pe altar ca jertfă de aducere aminte1, de o aromă plăcută Domnului2. 1 Cap.2.2,9. 2 Iehova 16. Aaron şi fiii săi să mănânce ce va rămâne1 din darul de mâncare, s-o mănânce sub formă de turte2 nefermentate într-un loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. 1 Cap.2.3. Ezec.44.29. 2 Vers.26. Cap.10.12,13. Num.18.10. 17. Turtele1 să nu fie coapte cu aluat fermentat. Aceasta este partea pe care Eu le-am2 dat-o din jertfele Mele de mâncare fripte pe grătar. Ea este3 preasfântă, la fel ca jertfa pentru răscumpărare sau jertfa pentru vină, 1 Cap.2.11. 2 Num.18.9,10. 3 Exod.29.37. Vers.25. Cap.2.3;7.1.
Pag. 113 LEVITICUL Cap. 6, 7
18. iar din ea să mănânce numai1 dintre urmașii lui Aaron. Aceasta este o lege2 veşnică pentru urmaşii voştri cu privire la jertfele de mâncare fripte pe grătar pentru Domnul3, iar oricine4 se va atinge de ele va fi sfinţit.” 1 Vers.29. Num.18.10. 2 Cap.3.17. 3 Iehova 4 Exod.29.37. Cap.22.3-7.
Darul de mâncare al preotului. 19. Când Domnul1 i-a vorbit lui Moise, El a zis: 1 Iehova 20. „Acesta1 să fie darul pe care Aaron și fiii săi îl vor face Domnului2 în ziua când vor primi ungerea. Ca dar zilnic, să aducă a zecea parte dintr-o efă3 de floarea făinii, jumătate dimineaţa şi jumătate seara, ca dar de mâncare veșnic. 1 Exod.29.2. 2 Iehova 3 Exod.16.36. Cap.5.11. 21. Făina să fie gătită cu untdelemn într-o tigaie de bronz şi s-o aduci prăjită, iar după ce se coace să fie tăiată în bucăţi și adusă ca dar de mâncare, de o aromă plăcută Domnului1. 1 Iehova 22. Acel preot, dintre urmașii lui Aaron1, uns să-l succeadă, poate s-o mănânce – este un lucru preasfânt. 1 Cap.4.3. 23. Dar orice jertfă pentru răscumpărare, care ar aduce sânge în Cortul Întâlnirii, în Locul Sfânt, să fie arsă1 în întregime și să nu se mănânce nimic din ea.” 1 Exod.29.25.
Legea jertfei de răscumpărare. 24. Domnul îi spusese lui Moise: 25. „Așa să le spui lui Aaron şi fiilor săi: Iată1 legea jertfei de răscumpărare: Vita pentru jertfa de răscumpărare să fie înjunghiată înaintea Domnului2, în locul3 unde se înjunghie arderea de tot, căci ea este un lucru4 preasfânt. 1 Cap.4.2. 2 Iehova 3 Cap.1.3,5,11;4.24,29,33. 4 Vers.17. Cap.21.22. 26. Preotul1 care va aduce jertfa de răscumpărare, acela s-o mănânce, iar ea să fie mâncată într-un2 loc sfânt, în curtea Cortului Întâlnirii. 1 Cap.10.17,18. Num.18.9,10. Ezec.44.28,29. 2 Vers.16. 27. Oricine1 se va atinge de carnea jertfei va fi sfinţit. Dacă va sări sânge din ea pe vreun veşmânt, acesta să fie spălat într-un loc sfânt. 1 Exod.29.32;30.29. 28. Vasul de pământ în care s-a fiert jertfa să fie1 spart, iar dacă s-a fiert într-un vas de bronz, acesta să fie frecat şi limpezit cu apă. 1 Cap.11.33;15.12. 29. Toți1 bărbații dintre preoţi pot să mănânce din ea, căci este o jertfă2 preasfântă. 1 Vers.18. Num.18.10. 2 Vers.25. 30. Dar să nu se mănânce nici o jertfă1 de răscumpărare din al cărei sânge se va aduce în Cortul Întâlnirii pentru facerea răscumpărării în Sfântul Locaş, ci aceea să fie arsă de tot în foc. 1 Cap.4.7,11,12,18,21;10.18;16.27. Evr.13.11.
Legea jertfei pentru vină. 7 1. Iată1 legea jertfei pentru vină. Jertfa este un lucru2 preasfânt. 1 Cap.5. Cap.6.1-7. 2 Cap.6.17,25;21.22. 2. Animalul adus ca jertfă pentru vină să fie înjunghiat tot în1 locul unde se înjunghie arderea de tot, iar cu sângele ei să se stropească lateralele altarului. 1 Cap.1.3,5,11;4.24,29,33. 3. Să fie adusă ca jertfă și toată grăsimea1 - grăsimea cozii, grăsimea care acoperă măruntaiele, 1 Exod.29.13. Cap.3.4,9,10,14-16;4.8,9. 4. cei doi rinichi şi grăsimea de pe ei și cea pe coapse, şi prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rinichi. 5. Preotul să le ardă pe altar ca jertfă friptă pe grătar pentru Domnul1. Aceasta este o jertfă pentru vină. 1 Iehova 6. Să mănânce din ea numai1 bărbați aparținând familiilor preoților. Jertfa să fie mâncată într-un loc sfânt, căci este2 preasfântă. 1 Cap.6.16-18. Num.18.9,10. 2 Cap.2.3. 7. Pentru amândouă aceste jertfe, adică jertfa pentru vină și cea1 pentru păcat, este aceeași lege: jertfa va fi a preotului care va face răscumpărarea. 1 Cap.6.25,26;14.13. 8. Preotului care va aduce arderea de tot a cuiva îi va reveni pielea acelei arderi de tot pe care a jertfit-o. 9. Orice jertfă de mâncare1 coaptă în cuptor, gătită în tigaie sau friptă pe grătar, să fie a preotului care a adus-o. 1 Cap.2.3,10. Num.18.9. Ezec.44.29. 10. Iar orice jertfă de mâncare, frământată cu untdelemn sau uscată, să fie împărțită în mod egal tuturor fiilor lui Aaron.
Legea jertfei de mulțumire. 11. Aceasta1 este legea jertfei de mulţumire care se va aduce Domnulu2. 1 Cap.3.1;22.18,21. 2 Iehova
Pag. 114 LEVITICUL Cap. 7
12. Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă împreună cu jertfa de mulţumire nişte turte nefermentate, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nefermentate, stropite1 cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn. 1 Cap.2.4. Num.6.15. 13. Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine1 fermentată pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire. 1 Amos4.5. 14. Din toate acele daruri să aducă Domnului1 câte o turtă. Aceasta2 să fie a preotului care stropeşte sângele jertfei de mulţumire. 1 Iehova 2 Num.18.8,11,19. 15. Carnea1 jertfei să fie mâncată numai în ziua în care este adusă, să nu se lase nimic din ea până dimineaţa. 1 Cap.22.30. 16. Dar dacă jertfa pe care o aduce1 cineva în vederea împlinirii unui jurământ sau este ca dar de bunăvoie, jertfa poate să fie mâncată nu numai în ziua când o va aduce, ci și în ziua următoare ceea ce rămâne din ea. 1 Cap.19.6-8. 17. Ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei până a treia zi să fie ars în foc. 18. Dacă va mânca cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulţumire, jertfa lui nu va fi primită. Ea nu i se va lua în considerație1 celui ce a adus-o, ci va fi privită ca o un lucru necurat2, iar cel ce va mânca din ea îşi va purta vina. 1 Num.18.27. 2 Cap.11.10,11,41;19.7. 19. Nici carnea care a fost atinsă de ceva ne-curat nu trebuie mâncată, ci arsă în foc. Însă carnea considerată curată poate fi mâncată de oricine este curat. 20. Dar, cel care, când este necurat1, va mânca din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului2, să fie distrus din poporul său. 1 Cap.15.3. Gen.17.14. 2 Iehova 21. Şi cine se va atinge de un lucru necurat, fie de vreo necurăție1 omenească, fie de2 un animal necurat, fie de orice altă necurăție3, şi va mânca apoi din carnea jertfei de mulţumire, care este a Domnului4, să fie5 distrus din poporul său.” 1 Cap.12;13;15. 2 Cap.11.24,28. 3 Ezec.4.14. 4 Iehova 5 Vers.20.
Să nu se mănânce grăsimea și sângele. 22. Domnul1 i-a spus lui Moise: 1 Iehova 23. „Vorbeşte-le izraeliților astfel: „Să nu mâncaţi grăsime1 de bou, de oaie sau de capră. 1 Cap.3.17;17.15. Deut.14.21. Ezec.4.14;44.31. 24. Grăsimea unui animal care a murit sau sfâşiat de fiară va putea să fie întrebuinţată la orice altceva, numai să n-o mâncaţi, 25. iar cine va mânca din grăsimea animalelor care se aduc ca jertfe fripte la grătar pentru Domnul, să fie distrus din poporul său. 26. Să nu mâncaţi1 nici un fel de sânge, nici de pasăre, nici de animal, în toate locurile în care veţi locui. 1 Gen.9.4. Cap.3.17;17.10-14, 27. iar oricine dintre voi care va mânca orice fel de sânge să fie proscris din neamul său!”
Darul de mulțumire. 28. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 29. „Vorbeşte izraeliților astfel: „Cel1 ce va aduce înaintea Domnului2 jertfa lui de mulţumire, să aducă Domnului3 un dar din jertfa lui de mulţumire. 1 Cap.3.1. 2,3 Iehova 30. Să aducă cu mâinile1 lui jertfele fripte pe grătar. Să aducă grăsimea împreună cu pieptul, iar pieptul2 să fie legănat înaintea Domnului3 ca o jertfă legănată. 1 Cap.3.3,4,9,14. 2 Exod.29.24,27. Cap.8.27;9.21. Num.6.20. 3 Iehova 31. Preotul1 să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul2 să fie al lui Aaron şi al fiilor lui. 1 Cap.3.5,11,16. 2 Vers.34. 32. Spata din partea dreaptă1 de la jertfele voastre de mulțumire să o dați preotului drept contribuție. 1 Vers.34. Cap.9.21. Num.6.20. 33. Acela dintre fiii lui Aaron care aduce sângele și grăsimea jertfei de mulțumire să oprească spata piciorului drept, ca parte a lui. 34. Căci Eu am luat din jertfele de mulţumire aduse de izraeliți pieptul1 jertfei legănate și spata adusă ca jertfă prin ridicare, și le-am dat lui Aaron și fiilor săi. Aceasta este o poruncă veșnică pentru toți izraeliții. 1 Exod.29.28. Cap.10.14,15. Num.18.18,19. Deut.18.3. 35. Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron şi a fiilor săi asupra jertfelor fripte pe grătar pentru Domnul1, începând din ziua în care au fost aduși să-Mi slujească de preoți.
Pag. 115 LEVITICUL Cap. 7, 8
36. Iată ce porunceşte Domnul2 să le fie dat din partea izraeliților începând din ziua3 ungerii lor. Aceasta este o poruncă veșnică pentru toți urmaşii lor.” 1,2 Iehova 3 Exod.40.13,15. Cap.8.12,30. 37. Aceasta este legea cu privire la arderea1 de tot, a darului2 de mâncare, a jertfei3 pentru păcat, a jertfei4 pentru vină, a jertfei în vederea învestirii5 în slujire şi a jertfei de mulţumire6, 1 Cap.6.9. 2 Cap.6.14. 3 Cap.25. 4 Vers.1. 5 Exod.29.1. Cap.6.20. 6 Vers.11. 38. pe care Domnul1 i-a poruncit-o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua când le-a poruncit izraeliților să-şi aducă2 jertfele înaintea Domnului3, în deșertul Sinai. 1,3 Iehova 2 Cap.1.2.
Sfințirea lui Aaron și a fiilor săi. 8 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Ia-i1 pe Aaron şi pe fiii lui, adu veşmintele2, untdelemnul3 pentru ungere, viţelul jertfei pentru păcat, doi berbeci şi coşul cu azime, 1 Exod.29.1-3. 2 Exod.28.2,4. 3 Exod.30.24,25. 3. şi convoacă toată adunarea la intrarea în Cortul Întâlnirii.” 4. Moise a făcut cum i-a poruncit Domnul1, iar adunarea s-a strâns la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Iehova 5. Moise a zis adunării: „Iată1 ce a poruncit Domnul2 să se facă.” 1 Exod.29.4. 2 Iehova 6. Moise i-a adus pe Aaron şi pe fiii săi, i-a spălat1 cu apă, 1 Exod.29.4. 7. a pus1 tunica2 pe Aaron, l-a încins cu brâul, l-a îmbrăcat cu mantia, a pus pe el efodul și l-a încins cu brâul efodului - țesut cu măiestrie, legând astfel efodul cu el, 1 Exod.29.5. 2 Exod.28.4. 8. i-a pus pieptarul1 - pe care a pus Urimul şi Tumim, 1 Exod.28.30. 9. i-a pus1 mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a fixat plăcuța de aur, cununa sfântă, întocmai cum2 i-a poruncit Domnul3. 1 Exod.29.6. 2 Exod.28.37. 3 Iehova 10. Moise1 a luat untdelemnul pentru ungere, a uns Sfântul Locaş și tot ce era în el, şi le-a sfinţit. 1 Exod.30.26-29. 11. Apoi a stropit cu el altarul de şapte ori şi a uns altarul şi toate uneltele lui, ligheanul cu piedestalul lui, ca să sfinţească totul. 12. Din untdelemnul1 pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron şi l-a uns, ca să-l sfinţească. 1 Exod.29.7;30.30. Cap.21.10,12. Ps.123.2. 13. Moise1 i-a adus şi pe fiii lui Aaron, i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brâiele şi le-apus bonetele, întocmai cum i-a poruncit Domnul2. 1 Exod.29.8,9. 2 Iehova
Vițelul de răscumpărare și arderea de tot. 14. A adus1 apoi viţelul jertfei pentru păcat, iar Aaron şi fiii săi şi-au pus2 mâinile pe capul viţelului pentru jertfă. 1 Exod.29.10. Ezec.43.19. 2 Cap.4.4. 15. Moise l-a înjunghiat, a luat din sânge1 cu degetul şi a uns coarnele altarului, curăţind astfel altarul, apoi a turnat restul de sânge la picioarele altarului, şi astfel l-a sfinţit, făcând răscumpărare pentru el. 1 Exod.29.12,36. Cap.4.7. Ezec.43.20,26. Evr.9.22. 16. Apoi a1 luat toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului și cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei, şi le-a ars pe altar, 1 Exod.29.13. Cap.4.8. 17. iar ce a rămas din viţel, şi anume pielea, carnea şi balega, le-a ars în foc, afară din tabără, întocmai cum1 i-a poruncit Domnul2. 1 Exod.29.14. Cap.4.11,12. 2 Iehova 18. Apoi a adus1 apoi berbecul pentru arderea de tot. Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul berbecu-lui. 1 Exod.29.15. 19. iar Moise l-a înjunghiat şi a stropit cu sângele părțile laterale ale altarului. 20. El a tăiat berbecul în bucăţi şi i-a ars capul, bucăţile şi grăsimea, 21. a spălat cu apă măruntaiele şi gambele şi a fript berbecul pe altar ca o arderea de tot friptă pe grătar, de o aromă plăcută Domnului1, întocmai2 cum i-a poruncit Domnul3 lui Moise. 1,3 Iehova 2 Exod.29.18.
Sfințirea în slujba preoției. 22. Apoi a adus1 și al doilea berbec, ca jertfă pentru învestirea în slujba Domnului2. şi Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul berbecului, 1 Exod.29.19,31. 2 Iehova 23. iar Moise l-a înjunghiat, a luat din sânge şi a uns lobul urechii drepte a lui Aaron, degetul mare al mâinii lui drepte şi degetul mare al piciorului lui drept, 24. i-a adus pe fiii lui Aaron, le-a uns cu sânge lobul urechii lor drepte, degetul mare al mâinii drepte şi degetul mare al piciorului lor drept, iar cu restul de sânge a stropit laterale altarului.
Pag. 116 LEVITICUL Cap. 8, 9
25. A luat1 grăsimea - grăsimea cozii și toată grăsimea care acoperă măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rinichi cu grăsimea lor şi spata piciorului drept, 1 Exod.29.22. 26. a luat de asemenea din coşul1 cu azime, care era înaintea Domnului2, o turtă fără aluat, o turtă de pâine făcută cu untdelemn şi o turtă subțire, şi le-a pus pe grăsime şi pe spata piciorului drept. 1 Exod.29.23. 2 Iehova 27. Toate acestea le-a pus în1 mâinile lui Aaron şi în cele ale fiilor săi, şi le-a legănat ca jertfă legănată înaintea Domnului2. 1 Exod.29.24. 2 Iehova 28. Apoi Moise1 le-a luat din mâinile lor şi le-a fript pe altar, deasupra arderii de tot. Aceasta a fost jertfa de învestire în slujire, o jertfă friptă pe grătar de o aromă plăcută Domnului2. 1 Exod.29.25. 2 Iehova 29. Moise a luat pieptul berbecului de învestire în slujire şi l-a adus ca o jertfă legănată înaintea Domnului1. Aceasta a fost partea2 lui Moise din berbec, întocmai cum i-a poruncit Domnul3. 1,3 Iehova 2 Exod.29.26. 30. Moise1 a luat din untdelemnul pentru ungere şi din sângele de pe altar, l-a stropit cu el pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor. Astfel, Moise l-a sfinţit pe Aaron şi veşmintele lui, pe fiii lui Aaron şi veşmintele lor. 1 Exod.29.21;30.30. Num.3.3. 31. Moise le-a zis lui Aaron şi fiilor lui: „Fierbeţi1 carnea la intrarea în Cortul Întâlniri și acolo s-o mâncaţi, împreună cu pâinea care este în coşul jertfelor folosite la învestirea în slujire, întocmai cum am poruncit, când am zis: „S-o mănânce Aaron şi fiii săi.” 1 Exod.29.31,32. 32. Partea1 care va mai rămâne din carne şi din pâine s-o ardeţi în foc. 1 Exod.29.34. 33. Timp de şapte zile1 să nu plecaţi dincolo de intrarea Cortului întâlnirii, până când se vor împlini zilele învestirii în slujire, căci şapte2 zile va dura învestirea voastră în slujire. 1 Exod.29.30,35. 2 Ezec.43.25,26. 34. Ce1 s-a făcut astăzi, Domnul2 a poruncit să se facă şi de acum încolo ca răscumpărare pentru voi. 1 Evr.7.16. 2 Iehova 35. Să rămâneţi şapte zile la intrarea în Cortul Întâlnirii, zi şi noapte, şi să păziţi1 poruncile Domnului2 ca să nu muriţi, căci aşa mi s-a poruncit! 1 Num.3.7;9.19. Deut.11.1. 1Regi2.3. 2 Iehova 36. Aaron şi fiii săi au făcut tot ce le-a poruncit Domnul1 prin Moise. 1 Iehova
Jertfele lui Aaron și cele ale fiilor săi. 9 1. În cea de-a opta zi1, Moise i-a chemat la el pe Aaron, pe fiii săi şi pe cei din sfatul bătrânilor izraeliților. 1 Ezec.43.27. 2. El i-a zis lui Aaron: „Ia1 un viţel pentru o jertfă pentru păcat şi2 un berbec pentru o ardere de tot, amândoi fără cusur, şi adu-i înaintea Domnului3. 1 Exod.29.1. Cap.4.3;8.14. 2 Cap.8.18. 3 Iehova 3. Să le spui izraeliților: <Luaţi1 un ţap pentru jertfa de ispăşire, un viţel şi un miel de un an şi fără cusur pentru arderea de tot; 1 Cap.4.23. Ezra6.17;10.19. 4. un taur şi un berbec pentru jertfa de mulţumire, ca să-i jertfiţi înaintea Domnului1, şi un2 dar de mâncare frământat cu untdelemn, căci azi vi3 Se va arăta Domnul4.>” 1,4 Iehova 2 Cap.2.4. 3 Vers.6,23. Exod.29.43. 5. Izraeliții au adus în fața Cortului Întâlnirii tot ce poruncise Moise, iar toată adunarea s-a apropiat şi a stat înaintea Domnului1. 1 Iehova 6. Moise le-a zis: „Acesta este lucrul pe care vi l-a poruncit Domnul1 să-l faceți, pentru ca slava Lui să vi se arate2.” 1 Iehova 2 Vers.23. Exod.24.16. 7. Moise i-a zis lui Aaron: „Apropie-te de altar, adu-ți1 jertfa pentru păcat şi arderea de tot, şi fă răscum-părare pentru tine şi pentru popor, apoi adu2 şi jertfa poporului şi fă răscumpărare pentru el, întocmai cum a poruncit Domnul3.” 1 Cap.4.3. 1Sam.3.14. Evr.5.3;7.27;9.7. 2 Cap.4.16,20. Evr.5.1. 3 Iehova 8. Aaron s-a apropiat de altar şi a înjunghiat viţelul adus ca jertfă pentru păcat. Această jertfă a fost pentru el. 9. Fiii1 lui Aaron i-au adus sângele, el şi-a înmuiat degetul în sânge, a uns2 coarnele altarului, restul de sânge l-a turnat la picioarele altarului, 1 Cap.8.15. 2 Cap.4.7. 10. a fript pe altar grăsimea1, rinichii şi prapurul ficatului de la viţelul pentru jertfa de răscumpărare, întocmai cum2 i-a poruncit Domnul3 lui Moise, 1 Cap.8.16. 2 Cap.4.8. 3 Iehova
Pag. 117 LEVITICUL Cap. 9, 10
11. iar carnea1 şi pielea le-a ars în foc, afară din tabără. 1 Cap.4.11;8.17. 12. Apoi Aaron a înjunghiat arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sângele, iar el l-a stropit1 pe altar, de jur împrejur. 1 Cap.1.5;8.19. 13. Ei i-au adus1 şi arderea de tot tăiată în bucăţi, cu cap cu tot, iar el le-a fript pe altar. 1 Cap.8.20. 14. A spălat1 măruntaiele şi gambele şi le-a fript pe altar, deasupra arderii de tot. 1 Cap.8.21. 15. După aceea Aaron a adus1 jertfa pentru popor. A luat ţapul pentru jertfa pentru păcatul poporului, l-a înjunghiat şi l-a adus jertfă pentru păcat, la fel cum a mai făcut înainte pentru el însuși. 1 Vers.3. Isa.53.10. Evr.2.17;5.3. 16. A adus apoi arderea de tot şi a jertfit-o, în1 maniera prescrisă. 1 Cap.1.3,10. 17. A adus de asemenea şi jertfa de mâncare1, a umplut un pumn de făină din ea şi a ars-o pe altar, pe lângă2 de arderea de tot de dimineaţă. 1 Vers.4. Cap.2.1,2. 2 Exod.29.38. 18. Apoi a înjunghiat taurul şi berbecul, ca jertfă1 de mulţumire pentru popor. Fiii lui Aaron i-au adus sângele, iar el l-a stropit pe altar, de jur împrejur. 1 Cap.3.1. 19. Apoi i-au adus grăsimea taurului şi a berbecului - grăsimea cozilor, grăsimea care acoperă măruntaiele, rinichii cu grăsimea de pe ei, şi prapurul ficatului, 20. au pus această grăsime deasupra piepților, iar Aaron le-a fript1 pe altar. 1 Cap.3.5,16. 21. Aaron a legănat într-o parte şi într-alta piepții și spata piciorului drept, ca dar1 legănat pentru Domnul2, așa cum i-a poruncit Moise. 1 Exod.29.24,26. Cap.7.30-34. 2 Iehova
Foc din Cer. 22. Aaron şi-a ridicat mâinile spre popor şi l-a binecuvântat1. Apoi a coborât din locul în care a adus jertfa pentru păcat, arderea de tot şi jertfa de mulţumire, 1 Num.6.23. Deut.21.5. Luca24.50. 23. apoi Moise şi Aaron au intrat în Cortul întâlnirii. Când au ieşit din cort, ei au binecuvântat poporul, iar slava1 Domnului2 s-a arătat întregului popor. 1 Vers.6. Num.14.10;16.19,42. 2 Iehova 24. Un foc1 a ieşit dinaintea Domnului2 şi a devorat arderea de tot şi grăsimile de pe altar. Tot poporul a văzut acest lucru, a scos strigăte3 de bucurie şi s-a închinat cu faţa până la pământ. 1 Gen.4.4. Jud.6.21. 1Regi18.38. 2Cron.7.1. Ps.20.3. 2 Iehova 3 1Regi18.39. 2Cron.7.3. Ezra3.11.
Doi fii ai lui Aaron arși. 10 1. Fiii lui Aaron, Nadab1 şi Abihu, şi-au luat2 fiecare cădelniţa, au pus foc în ele şi au pus tămâie pe foc. Ei şi au adus astfel foc străin3 înaintea Domnului4, lucru pe care El nu li-l poruncise. 1 Cap.16.1;22.9. Num.3.3,4;26.61. 1Cron.24.2. 2 Cap.16.12. Num.16.18. 3 Exod.30.9. 4Iehova 2. Atunci a ieşit un foc1 dinaintea Domnului2, care i-a mistuit, ei murind înaintea Domnului3. 1 Cap.9.24. Num.16.35. 2Sam.6.7. 2,3 Iehova 3. Moise i-a zis lui Aaron: „Iată deci ce a vrut Domnul1 să spună, atunci când a zis: <Voi fi considerat drept sfânt în mijlocul celor ce se apropie2 de Mine şi voi fi proslăvit3 în faţa întregului popor.>” Aaron4 a păstrat tăcerea. 1 Iehova 2 Exod.19.22;29.43. Cap.21.6,17,21. Isa.52.11. Ezec.20.41;42.13. 3 Isa.49.3. Ezec.28.22. Ioan13.31,32. Ioan 14.13. 2Tes.1.10. 4 Ps.39.9. 4. Moise i-a chemat pe Mişael şi Elţafan, fiii lui Uziel1, unchiul lui Aaron, şi le-a zis: „Apropiaţi-vă, scoate-ţi-vă2 rudele din Sfântul Locaş şi duceţi-i afară din tabără.” 1 Exod.6.18,22. Num.3.19,30. 2 Luca7.12. Fapt.5.6,9,10. Fapt.8.2. 5. Ei s-au apropiat şi i-au scos afară din tabără, îmbrăcaţi în tunicile lor, așa cum poruncise Moise. 6. Moise le-a zis lui Aaron și fiilor săi Eleazar şi Itamar: „Să nu vă descoperiţi capetele1 şi să nu vă rupeţi hainele fiind în doliu, ca să nu muriţi şi Domnul2 să Se mânie3 împotriva întregii adunări. Lăsaţi-i pe fraţii voştri, adică toată casa lui Israel, să-i jelească pe cei mistuiți de focul venit de la Domnul4, 1 Exod.33.5. Cap.13.45;21.1,10. Num.6.6,7. Deut.33.9. Ezec.24.16,17. 2,4 Iehova 3 Num.16.22,46. Ios.7.1;22.18,20. 2Sam.24.1. 7. iar voi să nu plecaţi1 de la intrarea în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriţi, căci aveți pe voi untdelemnul2 de ungere al Domnului3.” Ei au făcut așa cum le-a poruncit Moise. 1 Cap.21.12. 2 Exod.28.41. Cap.8.30. 3 Iehova
Părțile lui Aaron și cele ale fiilor lui. 8. Când Domnul1 i-a vorbit lui Aaron, El i-a zis: 1 Iehova 9. „Tu şi fiii tăi să nu beţi1 nici vin, nici băutură tare, când veţi intra în Cortul Întâlnirii, ca să nu muriţi. Aceasta este o poruncă veșnică pentru toți urmaşii voştri, 1 Ezec.44.21. Luca1.15. 1Tim.3.3. Tit1.7. 10. ca să puteţi deosebi1 ce este sfânt de ce este profan, ce este curat de ce este necurat, 1 Cap.11.47;20.25. Ier.15.19. Ezec.22.26;44.23. 11. şi să-i1 puteţi învăţa pe izraeliți toate legile pe care li le-a dat Domnul2 prin Moise.” 1 Deut.24.8. Neem.8.2,8,9,13. Ier.18.18. Mal.2.7. 2 Iehova
Pag. 118 LEVITICUL Cap. 10, 11
12. Moise le-a zis lui Aaron, lui Eleazar şi lui Itamar - cei doi fii care-i mai supraviețuiseră lui Aaron: „Luaţi partea din darul de mâncare1 rămasă din jertfele fripte pe grătar pentru Domnul2 şi mâncaţi-o fără aluat lângă altar, căci este un lucru3 preasfânt. 1Exod.29.2. Cap.6.16. Num.18.9,10. 2Iehova 3 Cap.21.22. 13. S-o mâncaţi într-un loc sfânt. Acesta este dreptul tău şi al fiilor tăi din jertfele fripte pe grătar pentru Domnul1, căci aşa mi2 s-a poruncit. 1 Iehova 2 Cap.2.3;6.16. 14. Dar pieptul1 și spata piciorului drept să le mâncaţi într-un loc curat atât voi, cât și fiii şi fiicele voastre, căci ele v-au fost date vouă și copiilor voștri din jertfele de răscumpărare ale izraeliților. 1 Exod.29.24,26,27. Cap.7.31,34. Num.18.11. 15. Ei să aducă spata1 ca jertfă prin ridicare și pieptul legănat înaintea Domnului2 împreună cu grăsimea pentru ardere. Ele vor fi ale tale și ale fiilor tăi pentru totdeauna, întocmai cum a poruncit Domnul3.” 1 Cap.7.29,30,34. 2,3 Iehova 16. Moise a întrebat despre ţapul1 adus ca jertfă de răscumpărare şi a descoperit că fusese ars. Atunci s-a mâniat pe Eleazar şi Itamar, fiii supraviețuitori ai lui Aaron, şi a zis: 1 Cap.9.3,15. 17. „Pentru1 ce n-aţi mâncat jertfa pentru păcat într-un loc sfânt? Ea este un lucru preasfânt. Ea v-a fost dată ca să ridice vina adunării făcând răscumpărare pentru ea înaintea Domnului2. 1 Cap.6.26,29. 2 Iehova 18. Iată că sângele1 jertfei n-a fost adus în Locul Sfânt! Trebuia s-o mâncaţi în Locul Sfânt, așa cum2 v-am poruncit.” 1 Cap.6.30. 2 Cap.6.26. 19. Aaron i-a răspuns lui Moise: „Iată1 că ei şi-au adus azi jertfa de ispăşire şi arderea lor de tot înaintea Domnului2 şi totuși mi s-au întâmplat aceste lucruri. Dacă aş fi mâncat azi jertfa de ispăşire, ar fi fost bine3 oare înaintea Domnului4?” 1 Cap.9.8,12. 2,4 Iehova 3 Ier.6.20;14.12. Osea9.4. Mal.1.10,13. 20. Când a auzit aceste cuvinte, Moise a fost mulţumit.
Dobitoacele curate și cele necurate. 11 1. Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 2. „Să le spuneți izraeliților: „Iată1 care sunt animalele pe care puteți să le mâncați dintre toate animalele de pe pământ: 1 Deut.14.4. Fapt.10.12,14. 3. Să mâncaţi orice animal care rumegă și are copita sau unghia despicată, adică despărţită. 4. Dar să nu mâncaţi din cele ce numai rumegă sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mâncaţi cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată, ci s-o consideraţi necurată. 5. Să nu mâncaţi iepurele de casă, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviţi ca necurat. 6. Să nu mâncaţi iepurele, care deși rumegă, n-are unghia despicată: să-l consideraţi necurat. 7. Să nu mâncaţi porcul, care deși are copita despicată, nu rumegă: să-l consideraţi necurat1. 1 Isa.65.4;66.3,17. 8. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de hoiturile lor: să le consideraţi necurate1. 1 Isa.52.11. Mat.15.11,20. Mar.7.2,15,18. Fapt.10.14,15;15.29. Rom.14.14,17. 1Cor.8.8. Col.2.16,21. Evr.9.10. 9. Iată1 vieţuitoarele pe care puteți să le mâncaţi dintre toate cele ce sunt în ape - fie în mări, fie în râuri: cele care au înotătoare și solzi. 1 Deut.14.9. 10. Dar toate cele care trăiesc în mări sau în râuri, tot ce se mișcă în apă sau orice viețuitoare care este în apă, dar nu are înotătoare și solzi, să fie considerate necurate1. 1 Cap.7.18. Deut.14.3. 11. Să le considerați necurate, să nu le mâncați carnea și să le considerați hoiturile ca necurate. 12. orice viețuitoare din ape care n-are aripioare și solzi vă este interzisă. 13. Dintre1 păsări, să le considerați necurate, adică să nu le consumați ca hrană pentru că vă sunt interzi-se, pe următoarele: șoimul, vulturul pleșuv2 și vulturul de mare3, 1 Deut.14.12. 2 vultur negru 3 acvilă 14. uliul1 și orice specie de șoricar2, 1 gaia roșie 2 uliul șoarecilor 15. corbul şi toate speciile lui, 16. struţul, bufniţa1, pescărușul2, șoimul3 şi toate speciile lui, 1 strigă 2 pescărel 3 coroi 17. cucuveaua1, eretele2 şi barza2, 1 huhurez 2 pescar 3 cocostârc/ibis 18. lebăda, pelicanul şi cocorul1, 1 corbul de mare
Pag. 119 LEVITICUL Cap. 11
19. barza, bâtlanul şi toate speciile lui, pupăza şi liliacul. 20. De asemenea, orice insectă care zboară şi umblă pe patru picioare vă este interzisă. 21. Dintre toate vietățile care zboară şi umblă pe patru picioare, puteți să le mâncaţi pe acelea care au fluierul picioarelor din spate mai lung, ca să poată sări pe pământ. 22. Astfel, iată ce puteți să mâncaţi: lăcusta Arbe1, lăcusta Solam, lăcusta Hargol şi lăcusta Hagab, după speciile lor. 1 Mat.3.4. Mar.1.6. 23. Însă toate celelalte insecte înaripate care au patru picioare vă sunt interzise, 24. căci ele vă vor face necuraţi. Oricine se va atinge de hoiturile lor va fi necurat până seara, 25. iar oricine va căra părți ale hoiturilor lor să-şi spele1 hainele, dar va fi necurat până seara. 1 Cap.14.8;15.5. Num.19.10,22;31.24. 26. Să priviţi ca ne-curat orice animal care are unghia despicată, dar care nu are copita despărţită sau nu rumegă, căci oricine îl va atinge va fi necurat. 27. Să consideraţi ca necurate toate animalele cu patru picioare care umblă pe labele lor. Oricine se va atinge de hoiturile lor va fi necurat până seara, 28. iar oricine le va căra hoiturile să-și spele hainele, dar va fi ne-curat până seara. Să le consideraţi și pe ele necurate. 29. Dintre vietăţile care se târăsc pe pământ, iată care sunt cele pe care să le priviți ca necurate: cârtiţa1, şoarecele2, şopârla mare după speciile ei, 1 nevăstuică 2 Isa.66.17. 30. salamandra, cameleonul, șopârla, melcul şi cârtița. 31. Să le consideraţi ca necurate dintre toate creaturile, iar oricine se va atinge de trupurile lor moarte va fi necurat până seara. 32. Orice lucru care va cădea pe trupurile lor moarte va fi considerat necurat, fie vas de lemn, fie haină, fie piele, fie sac, fie orice alt lucru care se întrebuinţează la ceva. Acest lucru să fie pus1 în apă şi va rămâne necurat până seara, apoi va fi curat. 1 Cap.15.12. 33. Dacă vreuna din ele va cădea într-un vas de pământ, tot ce este în vas să fie considerat necurat, iar vasul să fie1 spart. 1 Cap.6.28;15.12. 34. Dacă peste orice lucru bun de mâncat a căzut apă dintr-un astfel de vas să fie considerat necurat, iar orice băutură care se află într-un astfel de vas să fie considerată necurată. 35. Orice lucru pe care va cădea ceva din hoitul vreunei astfel de vietăți, să fie considerat necurat. Dacă este vorba despre un cuptor sau o vatră, acestea să fie dărâmate. Ele vor fi necurate, iar voi să le considerați necurate. 36. Numai izvoarele şi fântânile în care este apă din belșug vor rămâne curate, dar oricine se va atinge de hoituri să fie considerat necurat. 37. Dacă se întâmplă să cadă ceva din hoiturile lor pe seminţe folosită la semănat, ele vor rămâne curate, 38. dar dacă se pusese apă pe seminţe, ele să fie considerat necurate. 39. Dacă moare vreuna dintre animalele care vă îngăduit să le mâncați, și cineva se atinge de acest hoit, acesta va considerat necurat până seara. 40. Cine1 va mânca din hoitul ei să-şi spele hainele şi va fi necurat până seara, iar cei care îi vor căra hoitul ei să-şi spele hainele şi vor fi necurați până seara. 1 Cap.17.15;22.8. Deut.14.21. Ezec.4.14;44.31. 41. Orice vietate care se târăşte pe pământ să fie considerată necurată și să nu fie mâncată. 42. Vă este interzis să mâncați orice vietate care se târăște pe pământ, fie pe pântece, fie pe toate cele patru picioare, fie că are mai multe picioare. 43. Să nu vă faceţi contaminați1 mâncând vreuna dintre aceste vietăți care se târăște, ca să nu vă pângăriți și să nu vă spurcați cu ele. 1 Cap.20.25. 44. Eu sunt Domnul1, Dumnezeul vostru! Sfinţiţi-vă şi fiţi sfinţi2, căci Eu sunt sfânt. Să nu vă pângăriţi cu vreo vietate care se târăște pe pământ, 1 Iehova 2 Exod.19.6. Cap.19.2;20.7,26. 1Tes.4.7. 1Pet.1.15,16. 45. căci1 Eu sunt Domnul2, Care v-a scos din Egipt, ca să fiu Dumnezeul vostru. Așa că fiţi sfinţi3, căci Eu sunt sfânt. 1 Exod.6.7. 2 Iehova 3 Vers.44. 46. Aceasta este legea privitoare la animalele, păsările, toate vieţuitoarele care trăiesc în ape şi toate vietăţile care se târăsc pe pământ, 47. ca să1 puteți face deosebire între ce este curat și ce este necurat, între animalele care pot fi mâncate și animalele care vă este interzis să le mâncați.” 1 Cap.10.10.
Pag. 120 LEVITICUL Cap. 12, 13
Curățirea femeilor după naștere. 12 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Vorbeşte izraeliților astfel: „Când o femeie1 rămâne însărcinată şi naşte un băiat, să fie considerată necurată2 timp de şapte zile. Ea să fie necurată la fel ca3 în zilele necurăției ei. 1 Cap.15.19. 2 Luca2.22. 3 Cap.15.19. 3. În cea de-a opta zi1, băiatul să fie circumcis. 1 Gen.17.12. Luca1.59;2.21. Ioan7.22,23. 4. Femeia să mai rămână apoi încă treizeci şi trei de zile, ca să se cureţe de sângele ei. Ea să nu se atingă de niciun lucru sfânt, nici să se ducă în Sfântul Locaş, până nu se împlinesc zilele curăţării ei. 5. Dacă naşte o fetiță, femeia să fie considerată ne-curată timp de două săptămâni, la fel ca în zilele necurăției ei. Ea să rămână apoi încă şaizeci şi şase de zile, ca să se cureţe de sângele ei. 6. Când se vor împlini1 zilele curăţării ei, pentru un băiat sau o fată, să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, un miel de un an pentru arderea de tot şi un porumbel sau o turturea pentru jertfa pentru păcat. 1 Luca2.22. 7. Preotul să le jertfească înaintea Domnului1 şi să facă răscumpărare pentru ea. Astfel, ea va fi curăţită de curgerea sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naşte un băiat sau o fată. 1 Iehova 8. Dacă1 nu poate să aducă un miel, să aducă două turturele sau doi porumbei, ca jertfă pentru păcat, iar preotul să facă răscumpărare pentru ea. Astfel, ea va fi curată.” 1 Cap.5.7. Luca2.24. Cap.4.26.
Lepra de oameni. 13 1. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 2. „Când un om are pe pielea trupului o umflătură, un herpes1, sau o pată albă care se aseamănă cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, el să fie adus2 la preotul Aaron sau la unul dintre fiii săi, care sunt preoţi. 1 Deut.28.27. 2 Deut.17.8,9;24.8. Luca17.14. 3. Preotul să cerceteze rana de pe pielea trupului,iar dacă părul din rană s-a albit şi dacă rana este mai adâncă decât pielea trupului, atunci este lepră. După ce preotul l-a cercetat, să-l declare necurat. 4. Dar dacă pata este albă pe pielea trupului și nu este mai adâncă decât pielea, iar părul de pe rană nu s-a albit, atunci preotul să-l izoleze pe cel cu rana şapte zile. 5. A şaptea zi preotul să-l cerceteze iarăşi. Dacă i se pare că rana a rămas cum a fost şi nu s-a întins pe piele, preotul să-l izoleze a doua oară încă şapte zile. 6. Preotul să-l cerceteze a doua oară în cea de-a șaptea zi, iar dacă rana a mai scăzut şi nu s-a întins pe piele, preotul să spune că omul acesta este curat. Aceasta este un herpes, iar acesta să-şi spele1 hainele, şi va fi curat. 1 Cap.11.25;14.8. 7. Dar dacă erupția s-a întins pe piele după ce s-a arătat preotului pentru a fi declarat curat, el să vină din nou înaintea preotului. 8. Preotul să-l cerceteze, iar dacă erupția s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci are lepră. 9. Când cineva are rană de lepră, el să fie adus la preot, 10. iar acesta să-l1 cerceteze. Dacă are pe piele o umflătură albă, care a făcut ca și părul să se albească, iar în umflătură este şi o urmă de carne vie, 1 Num.12.10,12. 2Regi5.27. 2Cron.26.20. 11. atunci pe pielea trupului omului acestuia este o lepră cronică. Preotul să-l declare necurat și nu este nevoie să-l izoleze, căci era deja necurat. 12. Dar dacă lepra erupe pe piele şi acoperă toată pielea omului, din cap până-n picioare, pretutindeni pe unde se uită preotul, 13. acesta să-l cerceteze şi dacă lepra i-a acoperit tot trupul, atunci să-l declare curat pe cel cu rana, căci toată rana s-a albit. 14. Dar dacă mai apare vreo urmă de carne vie pe el, omul va fi necurat. 15. Când preotul va vedea carnea vie, să-l declare pe om necurat, căci carnea vie este necurată, pentru că este lepră. 16. Dar dacă acea carne vie se face albă, să se ducă la preot, 17. preotul să-l cerceteze, iar dacă rana s-a făcut albă, atunci preotul să-l declare curat pe cel cu rana. El este curat. 18. Când un om va avea pe pielea trupului său o bubă1 care s-a vindecat, 1 Exod.9.9.
Pag. 121 LEVITICUL Cap. 13
19. iar pe locul unde era buba apare o umflătură albă sau o pată de un alb roşiatic, omul acela să se prezinte la preot. 20. Preotul să-l cerceteze, iar dacă pata este mai adâncă decât pielea şi dacă părul s-a albit, preotul să-l declare necurat. Aceasta este o rană de lepră, care a erupt în bubă. 21. Dar dacă preotul vede că nu este păr alb în pată, iar pata nu este mai adâncă decât pielea, ci a scăzut, el să-l izoleze pe acel om şapte zile. 22. Dacă după cele șapte zile pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci este o rană de lepră. 23. Dar dacă pata a rămas pe loc şi nu s-a întins, atunci este vorba de cicatricea bubei, iar preotul să-l declare curat. 24. Când un om are pe pielea trupului o arsură cauzată de foc, iar carnea vie a arsurii devine o pată de culoare alb roşiatică, 25. preotul să-l cerceteze. Dacă părul de pe pată s-a albit, iar pata este mai adâncă decât pielea, atunci este o rană de lepră, care a erupt în arsură. Preotul să-l declare pe acel om necurat, căci este o rană de lepră. 26. Dacă preotul vede că în pată nu este păr alb, că pata nu este mai adâncă decât pielea şi că a scăzut, să-l izoleze pe acel om timp de şapte zile. 27. În cea de-a șaptea zi preotul să-l cerceteze, iar dacă pata s-a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci este o rană de lepră. 28. Dar dacă pata a rămas pe loc și nu s-a întins pe piele, ci a scăzut, înseamnă că este o rană pricinuită de arsură, iar preotul să-l declare curat, căci este vorba de cicatricea arsurii. 29. Când un bărbat sau o femeie au o rană pe cap sau la barbă, 30. preotul să cerceteze rana. Dacă este mai adâncă decât pielea. iar părul de pe ea este gălbui şi subţire, preotul să-l declare necurat, căci este vorba de râie de cap sau de barbă. 31. Dacă preotul vede că rana râiei nu este mai adâncă decât pielea şi nu este păr negru pe ea, să-l izoleze timp şapte zile pe cel cu rana de râie. 32. Preotul să cerceteze rana a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins, dacă n-are păr gălbui pe ea şi nu este mai adâncă decât pielea, 33. atunci cel cu râia să se radă, dar să nu și acolo unde este râia, iar preotul să-l izoleze încă şapte zile. 34. Preotul să cerceteze râia în cea de-a şaptea zi. Dacă râia nu s-a întins pe piele şi nu este mai adâncă decât pielea, atunci preotul să-l declare curat, iar el să-şi spele hainele şi va fi curat. 35. Dar dacă râia s-a întins pe piele după ce omul a fost declarat curat, 36. preotul să-l cerceteze din nou. Dacă într-adevăr râia s-a întins pe piele, preotul nu va mai trebui să caute după păr gălbui, căci acel om este necurat. 37. Dacă vede că râia a stat totuși pe loc şi că pe ea a crescut păr negru, înseamnă că râia s-a vindecat. Acel om este curat, iar preotul să-l declare curat. 38. Când un bărbat sau o femeie au pete albe pe pielea trupului, 39. preotul să-l cerceteze. Dacă petele de pe pielea trupului sunt de un alb gălbui, acestea nu sunt decât pete care au erupt pe piele, iar omul este curat. 40. Când unui om îi cade părul de pe cap, el devine pleşuv1, dar este curat. 1 chel 41. Dacă îi cade părul de pe frunte, el devine pleșuv pe frunte, dar este curat. 42. Dar dacă pe capul său sau pe fruntea pleşuvă are o pată de culoare alb roşiatică, atunci aceasta este lepră, care a erupt pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleșuvă. 43. Preotul să-l cerceteze, iar dacă pe partea pleşuvă sau pe fruntea pleșuvă umflătura rănii este de un alb roşiatic care seamănă cu lepra de pe pielea trupului, 44. atunci el este lepros, este necurat. Preotul să-l declare necurat, căci are o rană pe cap. 45. Leprosul care are această rană să poarte haine sfâşiate şi să umble cu capul gol. El să-şi acopere1 barba şi să strige: „Necurat2! Necurat!” 1 Ezec.24.17,22. Mica3.7. 2 Plân.4.15. 46. Câtă vreme va avea rana, El va fi necurat atâta timp cât are rana, căci este necurat. De asemenea, el să locuiască singur, iar locuinţa lui să fie în afara1 taberei. 1 Num.5.2;12.14. 2Regi7.3;15.5. 2Cron.26.21. Luca17.12.
Pag. 122 LEVITICUL Cap. 13, 14
Semnele leprei de pe haine. 47. Când va apărea o pată ca de lepră pe o haină de lână sau de in, 48. pe o urzeală sau pe o bătătură de in sau de lână, pe o piele sau pe vreun lucru de piele, 49. şi rana va fi de culoare verzuie sau roşiatică pe haină sau pe piele, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe vreun lucru de piele, atunci aceasta este o rană de lepră şi trebuie arătată preotului. 50. Preotul să cerceteze pata şi să izoleze timp de şapte zile materialul pe care este pata. 51. El să cerceteze materialul în cea de-a şaptea zi și dacă pata s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, pe piele sau pe acel lucru de piele, atunci este o pată de lepră1 care se întinde. Acel material este necurat. 1 Cap.14.44. 52. Apoi să ardă haina, urzeala sau bătătura de lână sau de in, sau lucrul de piele pe care se găseşte pata, căci este o lepră care se întinde. Materialul să fie ars în foc. 53. Dar dacă preotul vede că pata nu s-a întins pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul acela de piele, 54. să poruncească să se spele materialul pe care este pata şi să-l izoleze încă şapte zile. 55. Preotul să cerceteze materialul, după ce a fost spălat. Dacă pata nu şi-a schimbat culoarea, chiar dacă nu s-a întins, materialul este necurat. El să fie ars în foc, căci pata continuă să roadă, fie înăuntru, fie pe dinafară. 56. Dar dacă preotul vede că pata s-a micșorat după ce a fost spălată, atunci s-o rupă din haină sau din piele, din urzeală sau din bătătură. 57. Dacă pata apare din nou pe haină, pe urzeală sau pe bătătură, sau pe lucrul de piele, înseamnă că lepra se întinde. Să ardeți în foc materialul pe care este pata. 58. Dar haina, urzeala sau bătătura, sau vreun lucru de piele, care a fost spălat, şi de unde a dispărut pata, să fie spălată încă o dată și apoi va fi curată. 59. Aceasta este legea privitoare la pata de lepră de pe o haină de lână sau de in, de pe o urzeală, de pe bătătura, sau de pe vreun lucru de piele, pentru a se hotărî dacă sunt curate sau necurate.”
Curățirea leprei de pe om. 14 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Iată care este legea cu privire la cel lepros în ziua curăţării lui. El1 să fie adus înaintea preotului, 1 Mat.8.2,4. Mar.1.40,44. Luca5.12,14;17.14. 3. iar acesta să iasă afară din tabără şi să-l cerceteze. Dacă leprosul este vindecat de lepră, 4. preotul să poruncească să se ia pentru cel ce trebuie curăţit două păsări vii şi curate, lemn de cedru1, fir răsucit de culoare roșu aprins2 şi isop3. 1 Num.19.6. 2 Evr.9.19. 3 Ps.51.7. 5. Preotul să poruncească să se înjunghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare. 6. Să ia pasărea vie, lemnul de cedru, firul răsucit de culoare roșu aprins şi isopul, şi să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate deasupra apei curgătoare. 7. Să stropească1 cu acest sânge de şapte2 ori pe cel ce trebuie curăţat de lepră, să-l declare curat şi să dea drumul păsării vii pe câmp. 1 Evr.9.13. 2 2Regi5.10,14. 8. Cel curăţit să-şi1 spele hainele, să-şi radă tot părul şi să se scalde2 în apă, şi așa va fi curat. Apoi va putea să intre în tabără, dar să rămână3 şapte zile în afara cortului său. 1 Cap.13.6. 2 Cap.11.25. 3 Num.12.15. 9. În ziua a şaptea, să-şi radă tot părul, capul, barba şi sprâncenele - să-și radă tot părul. Apoi să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, şi va fi curat. 10. În ziua a opta1 să ia doi miei fără cusur şi o oaie de un an fără cusur, trei zecimi dintr-o efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, ca dar2 de mâncare, şi un log3 de untdelemn. 1 Mat.8.4. Mar.1.44. Luca5.14. 2 Cap.2.1. Num.15.4,15. 30,3 l. 11. Preotul care face curăţirea să aducă înaintea Domnului1 pe omul care trebuie curăţit şi darurile lui, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1Iehova 12. Preotul să ia unul din miei şi să-l1 aducă jertfă pentru vină, împreună cu logul de untdelemn, și să le legene2, ca jertfă legănată înaintea Domnului3. 1 Cap.5.2,18;6.6,7. 2 Exod.29.24. 3 Iehova 13. Apoi să înjunghie mielul în locul1 unde se înjunghie jertfele pentru păcat şi arderile de tot, adică în Locul Sfânt, căci, la fel ca jertfa pentru vină, şi jertfa pentru păcat2, animalul pentru jertfă va fi al preotului, căci acestea sunt3 preasfinte. 1 Exod.29.11. Cap.1.5,11;4.4,24. 2 Cap.7.7. 3 Cap.2.3;7.6;21.22.
Pag. 123 LEVITICUL Cap. 14
14. Preotul să ia din sângele jertfei pentru vină și să pună pe lobul1 urechii drepte a celui ce este curăţit, pe degetul mare al mâinii lui drepte şi pe degetul mare al piciorului lui drept. 1 Exod.29.20. Cap.8.23. 15. Preotul să ia din logul de untdelemn, să-și toarne în palma mâinii stângi, 16. să-şi înmoaie degetul mâinii drepte în untdelemnul din palma mâinii stângi şi să stropească cu degetul din untdelemn de şapte ori înaintea Domnului1. 1 Iehova 17. Din untdelemnul care i-a rămas în palmă, preotul să ungă lobul urechii drepte a celui ce este curăţit, degetul mare al mâinii lui drepte şi degetul mare al piciorului lui drept, și să arunce peste sângele jertfei pentru vină. 18. Preotul să pună restul de untdelemn din palmă pe capul celui ce este curăţit, și să facă1 răscumpărare pentru el înaintea Domnului2. 1 Cap.4.26. 2 Iehova 19. Apoi preotul să aducă jertfa pentru păcat1 şi să facă răscumpărare pentru cel ce se curăţă de necură-ția lui. La urmă să înjunghie arderea de tot. 1 Cap.5.1;12.7. 20. Preotul să aducă pe altar arderea de tot şi darul de mâncare, şi să facă răscumpărare pentru acel om, iar el va fi curat. 21. Dacă1 este sărac şi nu poate să aducă toate aceste lucruri, atunci să ia un singur miel, care să fie adus ca jertfă pentru vină, după ce a fost legănat ca dar legănat, şi să facă răscumpărare pentru el. Să mai ia o zecime de efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare, şi un log de untde-lemn. 1 Cap.5.7;12.8. 22. Să ia şi două turturele1 sau doi porumbei, după cât poate, unul ca jertfă pentru păcat, iar celălalt ca ardere de tot. 1 Cap.12.8;15.14,15. 23. În ziua a opta, el să le aducă1 la preot pentru curăţarea lui, la intrarea în Cortul Întâlnirii, înaintea Domnului2. 1 Vers.10,11. 2 Iehova 24. Preotul1 să ia mielul jertfei pentru vină şi logul cu untdelemn, să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului2, 1 Vers.12. 2 Iehova 25. și să înjunghie mielul. Apoi să ia1 din sângele jertfei pentru vină, să ungă lobul urechii drepte a celui ce este curăţit, degetul mare al mâinii lui drepte şi degetul mare al piciorului lui drept. 1 Cap.14. 26. După aceea, preotul să-și toarne untdelemn în palma mâinii stângi 27. și, cu degetul de la mâna dreaptă, să stropească de şapte ori, înaintea Domnului, din untdelemnul care este în palma sa stângă, 28. apoi să ungă lobul urechii drepte a celui ce este curăţit, degetul mare al mâinii lui drepte, degetul mare al piciorului lui drept și locul unde a fost pus sângele jertfei pentru vină. 29. Restul de untdelemn din palmă să-l pună pe capul celui ce este curăţit, ca să facă astfel răscumpărare pentru el înaintea Domnului1. 1 Iehova 30. Apoi să aducă una1 din turturele sau unul dintre porumbei, după cum poate, 1 Vers.22. Cap.15.15. 31. unul ca jertfă pentru păcat şi altul ca ardere de tot, împreună cu darul de mâncare, iar preotul să facă răscumpărare înaintea Domnului1 pentru cel ce este curăţit. 1 Iehova 32. Aceasta este legea pentru curăţirea celui ce are o rană de lepră, şi care nu poate să aducă jertfele cerute pentru1 curăţirea lui.” 1 Vers.10.
Curățirea leprei de pe case. 33. Domnul1 le-a vorbit lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 34. „După ce veţi intra în ţara Canaanului, pe care v-o voi da în1 stăpânire, dacă voi trimite o rană de lepră în vreo casă din ţara pe care o veţi stăpâni, 1 Gen.17.8. Num.32.22. Deut.7.1;32.49. 35. stăpânul casei să se ducă să spună preotului: „Mi se pare că este ceva ca o pată1 în casa mea.” 1 Prov.3.33. Zah.5.4. infecție 36. Preotul, înainte de a intra ca să cerceteze pata, să poruncească să se scoată totul din casă, ca nu cumva tot ce este în ea să devină necurat. Abia după aceea preotul să intre şi să cerceteze casa. 37. Preotul să cerceteze pata, și dacă vede că pata de pe zidurile casei are nişte gropițe verzui sau roşiatice și este mai adâncă decât suprafața peretelui,
Pag. 124 LEVITICUL Cap. 14, 15
38. să iasă din casă şi să o încuie şapte zile. 39. În ziua a şaptea, preotul să vină din nou să cerceteze pata. Dacă pata s-a întins pe zidurile casei, 40. preotul să poruncească să se scoată pietrele atinse de pată şi să fie aruncate în afara din cetății, într-un loc necurat. 41. Apoi să pună să răzuiască toată partea dinăuntru a casei, iar tot ce s-a răzuit să se arunce în afara cetății, într-un loc necurat. 42. Să ia alte pietre, să fie puse în locul celor scoase şi să se tencuiască din nou casa. 43. Dacă pata apare din nou în casă, după ce s-au scos pietrele, și după ce casa a fost răzuită şi tencuită din nou, 44. preotul să se întoarcă încă o dată în casă și să o cerceteze. Dacă pata s-a întins în casă, este o rană de lepră care1 se întinde, iar casa este necurată. 1 Cap.13.51. Zah.5.4. 45. Stăpânul casei să-și dărâme casa - pietrele, lemnele şi toată tencuiala - şi să ducă toate aceste lucruri în afara cetății, într-un loc necurat. 46. Toți cei care au intrat în casă în timp ce era închisă, să fie necurați până seara, 47. iar toți cei care au dormit sau au mâncat în casă, să-şi spele hainele. 48. Dar dacă preotul, când s-a întors în casă, a văzut că pata nu s-a întins pe casă după ce a fost tencuită, atunci s-o declare curată, căci pata a fost vindecată. 49. Pentru curăţirea casei, preotul să ia1 două păsări, lemn de cedru, fir de culoare roșu aprins şi isop. 1 Vers.4. 50. Apoi să înjunghie una din păsări într-un vas de pământ, deasupra unei ape curgătoare. 51. Să ia lemnul de cedru, isopul, firul de culoare roșu aprins şi pasărea vie, să le înmoaie în sângele păsării înjunghiate, apoi în apa curgătoare, şi să stropească de şapte ori casa. 52. Să cureţe astfel casa cu sângele păsării, cu apa proaspătă, cu pasărea vie, cu lemnul de cedru, cu isopul şi cu firul de culoare roșu aprins. 53. Apoi să dea drumul păsării vii afară din cetate, pe câmp. Astfel va face1 răscumpărare pentru casă, iar ea va fi curată. 1 Vers.20. 54. Aceasta este legea pentru orice fel de pată de lepră, pentru râia1 de cap, 1 Cap.13.30. 55. pentru lepra1 de pe haine şi de2 pe case, 1 Cap.13.47. 2 Vers.34. 56. pentru umflături1, erupții şi pete. 1 Cap.13.2. 57. Această lege arată1 anume când un lucru este necurat şi când este curat. Aceasta este legea pentru lepră.” 1 Deut.24.8. Ezec.44.23.
Necurățeniile bărbatului. 15 1. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 2. „Spuneți izraeliților astfel: „Când un1 om are o scurgere din trupul său, acea scurgere îl face necurat. 1 Cap.22.4. Num.5.2. 2Sam.3.29. Mat.9.20. Mar.5.25. Luca8.43. 3. Din cauza scurgerii lui, el este necurat, indiferent dacă trupul lui lasă scurgerea sau o opreşte. 4. Orice pat în care se culcă cel cu scurgerea este necurat, şi orice lucru pe care el se așează este necurat. 5. Oricine se atinge de patul lui să-şi spele hainele, să se scalde1 în apă, dar va fi necurat până seara. 1 Cap.11.25;17.15. 6. Oricine se așează pe vreun lucru pe care a şezut el să-şi spele hainele, să se scalde în apă, dar va fi necurat până seara. 7. Cine se va atinge de trupul lui să-şi spele hainele, să se scalde în apă, dar va fi necurat până seara. 8. Dacă cel cu scurgerea îl scuipă pe un om curat, acesta să-şi spele hainele, să se scalde în apă, dar va fi necurat până seara. 9. Orice şa pe care călărește cel cu scurgerea este necurată. 10. Oricine se atinge de vreun lucru care a fost sub acel om, va fi necurat până seara, iar oricine cară un astfel de lucru să-şi spele hainele, să se scalde în apă, dar va fi necurat până seara. 11. Oricine este atins de cel cu scurgerea şi nu-şi spală mâinile în apă, să-şi spele hainele, să se scalde în apă, dar va fi necurat până seara. 12. Orice vas1 de pământ care va fi atins de el să fie spart, iar orice vas de lemn să fie spălat cu apă. 1 Cap.6.28;11.32,33. 13. După ce va fi curăţat de scurgerea lui, acel om să numere1 şapte zile pentru curăţarea lui, să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare şi va fi curat. 1 Vers.28. Cap.14.8.
Pag. 125 LEVITICUL Cap. 15, 16
14. În ziua a opta să ia două1 turturele sau doi porumbei, să se ducă înaintea Domnului2, la intrarea în Cortul Întâlnirii, ca să-i dea preotului. 1 Cap.14.22,23. 2 Iehova 15. Preotul să-i aducă, unul ca jertfă1 pentru păcat, şi celălalt ca ardere de tot, iar preotul să facă răscumpărare2 pentru el înaintea Domnului3, pentru scurgerea lui. 1 Cap.14.30,31. 2 Cap.14.19,31. 3 Iehova 16. Omul care are o scurgere1 de sămânță în somn să-şi scalde tot trupul cu apă, dar va fi necurat până seara. 1 Cap.22.4. Deut.23.10. 17. Orice haină sau orice lucru din piele pe care ajunge sămânța lui să fie spălat cu apă, dar acesta va fi necurat până seara. 18. Dacă o femeie se culcă cu un astfel de om, iar acesta are o scurgere de sămânță, amândoi să se scalde în apă, dar vor fi necuraţi1 până seara. 1 1Sam.21.4.
Necurățenia femeii. 19. Femeia1 care are o scurgere, adică scurgerea periodică de sânge din trupul ei, să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine se atinge de ea va fi necurat până seara. 1 Cap.12.2. 20. Orice pat în care se culcă în timpul necurăţiei ei va fi necurat şi orice lucru pe care se așează va fi necurat. 21. Oricine se atinge de patul ei să-şi spele hainele, să se scalde în apă, dar va fi necurat până seara. 22. Oricine se atinge de un lucru pe care s-a așezat ea să-şi spele hainele, să se scalde în apă, dar va fi necurat până seara. 23. Fie că este ceva pe patul sau pe orice alt lucru pe care s-a aşezat, oricine se atinge de acel lucru va fi necurat până seara. 24. Dacă1 se culcă cineva cu ea şi astfel necurăţia ei ajunge la el, atunci el va fi necurat timp de şapte zile. De asemenea, orice pat în care el se culcă va fi necurat. 1 Cap.20.18. 25. Dacă o femeie1 are o scurgere de sânge timp de mai multe zile - dar nu la vremea necurăției ei periodice, sau dacă scurgerea periodică ţine mai mult decât de obicei , ea va fi necurată tot timpul scurgerii ei, la fel ca în zilele necurăției ei periodice. 1 Mat.9.20. Mar.5.25. Luca8.43. 26. Orice pat în care se culcă în timpul zilelor scurgerii ei, să fie considerat ca și patul din timpul necurăției periodice, iar orice lucru pe care se așează va fi necurat ca și în timpul necurăției ei. 27. Oricine se va atinge de aceste lucruri va fi necurat. Acel om să-şi spele hainele, să se scalde în apă, dar va fi necurat până seara. 28. După1 ce se curăţă de scurgerea ei, ea să numere şapte zile şi apoi va fi curată. 1 Vers.13. 29. În ziua a opta, ea să ia două turturele sau doi porumbei şi să-i ducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 30. Preotul să aducă unul ca jertfă pentru păcat, şi altul ca ardere de tot, iar preotul să facă răscumpărare pentru ea înaintea Domnului1, pentru scurgerea care o făcea necurată. 1 Iehova 31. În acest fel să-i avertizaţi1 pe izraeliți de necurăţiile lor, ca să nu moară aducând necurăție2 peste Cort, unde Eu locuiesc. 1 Cap.11.47. Deut.24.8. Ezec.44.23. 2 Num.5.3;19.13,20. Ezec.5.11;23.38. 32. Aceasta1 este legea pentru cel care are o scurgere, pentru cel întinat2 prin faptul că are o scurgere de sămânţă în somn, 1 Vers.2. 2 Vers.16. 33. pentru cea1 care are scurgerea ei periodică, pentru bărbatul sau2 femeia care are o scurgere şi pentru bărbatul3 care se culcă cu o femeie care este necurată.” 1 Vers.19. 2 Vers.25. 3 Vers.24.
Legea pentru sărbătoarea de peste an a ispășirii. 16 1. Domnul1 i-a vorbit lui Moise după moartea2 celor doi fii ai lui Aaron, care au murit atunci când s-au înfăţişat înaintea Domnului3. 1,3 Iehova 2 Cap.10.1,2. 2. Domnul1 i-a zis: „Vorbeşte fratelui tău, Aaron, şi spune-i să nu intre2 oricând în Locul Preasfânt, dincolo de perdeaua dinaintea Capacului Ispăşirii, care este pe Arcă, ca să nu moară, căci Eu Mă voi arăta3 în nor, deasupra Capacului Ispăşirii. 1 Iehova 2 Exod.30.10. Cap.23.27. Evr.9.7;10.19. 3 Exod.25.22;40.34. 1Regi8.10-12. 3. Iată cum să intre1 Aaron în Locul Preasfânt: să ia un viţel2 pentru jertfa pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot. 1 Evr.9.7,12,24,25. 2 Cap.4.3. 4. Să se îmbrace cu tunica1 de in sfinţită şi să-şi ia pe el izmenele de in, să se încingă cu brâul de in şi să-şi acopere capul cu turbanul de in, căci acestea sunt veşminte sfinte, cu care să se îmbrace după ce îşi va spăla trupul2 în apă. 1 Exod.28.39,42,43. Cap.6.10. Ezec.44.17,18. 2 Exod.30.20. Cap.8.6,7.
Pag. 126 LEVITICUL Cap. 16
5. Să ia de la1 adunarea izraeliților doi ţapi pentru jertfa pentru păcat şi un berbec pentru arderea de tot. 1 Cap.4.14. Num.29.11. 2Cron.92.21. Ezra6.17. Ezec.45.22,23. 6. Aaron să aducă un viţel ca jertfă pentru păcatul lui şi să facă răscumpărare1 pentru el însuși şi pentru familia sa. 1 Cap.9.7. Evr.5.2;7.27,28;9.7. 7. Să ia cei doi ţapi şi să-i înfățișeze înaintea Domnului1, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Iehova 8. Aaron să arunce sorţii1 pentru cei doi ţapi, un sorţ pentru Domnul2 şi altul pentru Azazel3. 1 zaruri 2 Iehova 3 Prințul dracilor 9. Aaron să ia ţapul care a ieşit la sorţi pentru Domnul1 şi să-l aducă jertfă pentru păcat, 1 Iehova 10. iar ţapul care a ieşit la sorţi pentru Azazel să fie adus viu înaintea Domnului1 ca să fie curățit2, înainte să i se dea drumul în deșert pentru Azazel. 1 Iehova 2 1Ioan2.2. 11. Aaron să aducă viţelul ca jertfă pentru păcatul lui şi să facă răscumpărare pentru el şi pentru familia lui. Apoi să înjunghie viţelul ca jertfă pentru păcatul lui. 12. Să ia o cădelniţă1 plină cu cărbuni aprinşi de pe altarul dinaintea Domnului2, doi pumni de tămâie3 mirositoare pisată mărunt, să le ducă pe toate dincolo de perdeaua dinăuntru, 1 Cap.10.1. Num.16.18,46. Apoc.8.5. 2 Iehova 3 Exod.30.34. 13. să pună tămâia1 pe foc, înaintea Domnului2, pentru ca norul de fum de tămâie să acopere Capacul Ispăşirii3, care este deasupra Mărturiei, şi astfel să nu moară. 1 Exod.30.1,7,8. Num.16.7;18.46. Apoc.8.3,4. 2 Iehova 3 Exod.25.21. 14. Să ia1 din sângele viţelului şi să stropească2 cu degetul partea de răsărit a Capacului Ispăşirii și de şapte ori înaintea capacului ispăşirii. 1 Lev.4.5. Evr.9.13,25;10.4. 2 Cap.4.6. 15. Să înjunghie1 ţapul jertfei pentru păcat, care este pentru popor, să ducă sângele dincolo2 de perdeaua dinăuntru. iar cu sângele lui să facă la fel cum a făcut cu sângele viţelului - să stropească cu el Capacul Ispăşirii şi înaintea Capacului Ispăşirii. 1 Evr.2.17;5.2;9.7,28. 2 Vers.2. Evr.6.19;9.3,7,12. 16. Astfel să facă1 el răscumpărare pentru Locul Preasfânt, din cauza necurăţiilor izraeliților, din cauza greșelilor lor și a tuturor păcatelor lor. Să facă la fel și pentru Cortul Întâlnirii, care este între ei, în mijlocul necurăţiilor lor. 1 Exod.29.36. Ezec.45.18. Evr.9.22,23. 17. Să1 nu fie nimeni în Cortul Întâlnirii din momentul în care Aaron va intra ca să facă răscumpărare în Locul Preasfânt și până când va ieşi. El să facă răscumpărare pentru el, pentru familia sa şi pentru toată adunarea lui Israel. 1 Exod.34.3. Luca1.10. 18. După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului1 şi să facă2 răscumpărare pentru altar - să ia din sângele viţelului şi din cel al ţapului şi să ungă coarnele altarului. 1 Iehova 2 Exod.30.10. Cap.4.7,18. Evr.9.22,23. 19. Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge, şi astfel să-l cureţe1 şi să-l sfinţească de toate necurăţiile izraeliților. 1 Ezec.43.20.
Țapul pentru Azazel. 20. Când va termina de făcut răscumpărarea1 pentru Locul Preasfânt, pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, Aaron să aducă ţapul cel viu. 1 Vers.16. Ezec.45.20. 21. El să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului viu şi să mărturisească toate nelegiuirile izraeliților, toate greșelile lor și toate păcatele lor, să le pună1 pe toate pe capul ţapului, apoi să-l alunge departe în deșert, printr-un om care va avea această însărcinare. 1 Isa.53.6. 22. Astfel, țapul va duce1 cu el toate nelegiuirile lor într-un loc pustiu, loc unde omul îi va da drumul, în deșert. 1 Isa.53.11,12. Ioan1.29. Evr.9.28. 1Pet.2.24. 23. Apoi Aaron să intre în Cortul Întâlnirii, să se dezbrace de1 veşmintele de in, cu care se îmbrăcase când a intrat în Locul Preasfânt, şi să le lase acolo. 1 Ezec.22.14;44.19. 24. Să-şi spele trupul cu apă într-un loc sfânt şi să se îmbrace cu veşmintele în care venise, apoi să iasă afară și să jertfească atât1 arderea de tot pentru el, cât şi arderea de tot pentru popor, şi să facă răscumpărare pentru el şi pentru popor, 1 Vers.3,5. 25. iar grăsimea1 jertfei pentru păcat s-o ardă pe altar. 1 Cap.4.10. 26. Cel ce va da drumul ţapului pentru Azazel să-şi spele hainele şi să-şi scalde1 trupul în apă, după care îi este îngăduit să revină în tabără. 1 Cap.15.5.
Pag. 127 LEVITICUL Cap. 16, 17
27. Vițelul1 jertfei pentru păcat și țapul jertfei pentru păcat, al căror sânge a fost dus pentru a se face răscumpărare în Locul Preasfânt să fie scoși afară din tabără, iar pielea, carnea și balega lor să fie arse în foc. 1 Cap.4.12,21. Cap.6.30. Evr.13.11. 28. Cel ce le va arde să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, după care îi este îngăduit să revină în tabără.
Sărbătoarea răscumpărării. 29. Aceasta să vă fie pentru voi o poruncă veşnică: în cea de-a zecea zi a celei de-a șaptea1 luni să postiți și să nu faceţi nici o lucrare, nici voi, nici băştinaşul și nici străinul care locuieşte printre voi, 1 Exod.30.10. Cap.23.27. Num.29.7. Isa.58.3,5. Dan.10.3,12. 30. căci în ziua aceasta se va face răscumpărare pentru voi ca să fiți curăţiţi. Astfel veţi fi curăţiţi1 înaintea Domnului2 de toate păcatele voastre. 1 Ps.51.2. Ier.33.8. Efes.5.26. Evr.9.13,14;10.1,2. 1Ioan1.7,9. 2 Iehova 31. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat1, o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o poruncă veşnică. 1 Cap.23.32. 32. Preotul care va fi uns și sfințit1 ca preot în locul tatălui său să facă răscumpărare2 îmbrăcat3 în veșmintele de in, veșminte sfinte. 1 Exod.29.29,30. Num.20.26,28. 2 Cap4.3,5,16. 3 Vers.4. 33. Să facă1 răscumpărare pentru Locul Preasfânt, să facă răscumpărare pentru Cortul Întâlnirii şi pentru altar, şi să facă răscumpărare pentru preoţi şi pentru tot poporul din adunare. 1 Vers.6,16-18,24. 34. Aceasta1 să fie pentru voi o poruncă veşnică: să se facă răscumpărare pentru izraeliți o singură dată2 pe an, pentru toate păcatele lor.” Și Aaron a făcut întocmai cum i-a poruncit Domnul3 lui Moise. 1 Cap.23.31. Num.29.7. 2 Exod.30.10. Evr.9.7,25. 3 Iehova
Locul pentru jertfe. 17 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Vorbeşte lui Aaron, fiilor lui şi tuturor izraeliților astfel: <Iată ce a poruncit Domnul1: 1 Iehova 3. Dacă un izraelit înjunghie1 în tabără sau în afara taberei un bou, un miel sau un țap, 1 Deut.12.5,15,21. 4. în loc1 să-l aducă la intrarea în Cortul Întâlnirii, ca să-l aducă ca jertfă pentru Domnul2, înaintea Cortului Domnului3, acel om va fi vinovat de vărsare de sânge, căci el a vărsat sânge și, prin urmare, să fie4 distrus din poporul său. 1 Deut.12.5,6,13,14. 2,4 Iehova 3 Gen.17.14. 5. De aceea, în loc să-şi înjunghie1 jertfele pe câmp, izraeliții trebuie să le aducă Domnului2, înfățișându-le preotului la intrarea în Cortul Întâlnirii şi aducându-le ca jertfe de mulțumire în cinstea Domnului3. 1 Gen.21.33;22.2;31.54. Deut.12.2. 1Regi14.23. 2Regi16.4;17.10. 2Cron.28.4. Ezec.20.28;22.9. 2,3 Iehova 6. Preotul să stropească1 sângele jertfelor pe altarul Domnului2, la intrarea în Cortul Întâlnirii, şi să ardă3 grăsimea, care este de o aromă plăcută Domnului4. 1 Cap.3.2. 2,4 Iehova 3 Exod.29.18. Cap.3.5,11,16;4.31. Num.18.17. 7. Să nu-şi mai aducă jertfele la idolii1 înaintea cărora se prostituează2. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.> 1 Deut.32.17. 2Cron.11.15. Ps.106.37. 1Cor.10.20. Apoc.9.20. 2 Exod.34.15. Cap.20.5. Deut.31.16. Ezec.23.8. 8. Trebuie să-i avertizezi astfel: <Dacă vreun izraelit sau vreun străin care locuiește printre voi aduce1 o ardere de tot sau o altă jertfă, 1 Cap.1.2,3. 9. fără s-o înfățișeze1 la intrarea în Cortul Întâlnirii, ca s-o aducă jertfă Domnului2, omul acela să fie distrus din poporul său. 1 Vers.4. 2 Iehova
Să nu se mănânce sânge. 10. Dacă vreun1 izraelit sau vreun străin care locuiește printre ei mănâncă cu sânge de orice fel, Eu Îmi voi2 întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi nimici din mijlocul poporului său, 1 Gen.9.4. Cap.3.17; 7.26,27;19.26. Deut.12.16,23. Deut.15.23. 1Sam.14.33. Ezec.44.7. 2Cap.20.3,5,6;26.17. Ier.44.11. Ezec.14.8;15.7. 11. căci1 viaţa trupului este în sânge. Eu vi l-am dat ca să faceți răscumpărare2 pentru viețile voastre pe altar, căci3 sângele face răscumpărare pentru viața cuiva.> 1 Vers.14. 2 Mat.26.28. Mar.14.24. Rom.3.25;5.9. Efes.1.7. Col.1.14,20. Evr.13.12. 1Pet.1.2. 1Ioan1.7. Apoc.1.5. 3Evr.9.22. 12. De aceea le-am zis izraeliților: <Nimeni să nu mănânce cu sânge, nici voi şi nici străinul care trăieşte printre voi. 13. Dacă vreunul dintre izraeliți sau dintre străinii care trăiesc printre voi în vânează1 sau prinde un animal sau o pasăre care poate fi mâncată, el să-i verse2 sângele şi să-l acopere3 cu ţărână, 1 Cap.7.26. 2 Deut.12.16,24;15.23. 3 Ezec.24.7.
Pag. 128 LEVITICUL Cap. 17, 18
14. căci viaţa1 oricărei făpturi este sângele ei.> De aceea am zis Eu izraeliților: <Să nu mâncaţi sângele niciunei făpturi, căci viaţa oricărei făpturi este sângele ei, iar oricine mănâncă cu sânge să fie distrus.> 1 Vers.11,12. Gen.9.4. Deut.12.23. 15. Oricine1, fie băştinaş, fie străin, care mănâncă dintr-o vietate care a murit de moarte naturală sau sfâşiată de fiare sălbatice, să-şi spele2 hainele și să se3 scalde în apă, dar va fi necurat până seara, după care va fi curat. 1 Exod.22.31. Cap.22.8. Deut.14.21. Ezec.4.14;44.31. 2 Cap.11.25. 3 Cap.15.5. 16. Dar dacă nu-şi spală hainele şi nu-şi scaldă trupul, el va fi1 vinovat.” 1 Cap.5.1;7.18;19.8. Num.19.20.
Oprirea relațiilor nelegiuite. 18 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Vorbeşte izraeliților astfel: <Eu1 sunt Domnul2, Dumnezeul vostru. 1 Vers.4. Exod.6.7. Cap.11.44;19.4,10,34;20.7. Ezec.20.5,7,19,20. 2 Iehova 3. Să nu faceţi faptele care1 se petrec în Egipt, unde aţi locuit, şi să nu faceţi faptele care se2 petrec în Canaan, țara unde vă aduc. Să nu trăiţi după obiceiurile lor. 1 Ezec.20.7,8;23.8. 2 Exod.23.24. Cap.20.23. Deut.12.4,30,31. 4. Să împliniţi poruncile1 Mele şi să respectaţi legile Mele, urmându-le. Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru. 1 Deut.4.1,2;6.1. Ezec.20.19. 2 Iehova 5. Să respectaţi legile şi poruncile Mele, căci omul care1 le împlinește va trăi prin ele. Eu sunt Domnul2. 1 Ezec.20.11,13,21. Luca10.28. Rom.10.5. Gal.3.12. 2 Iehova 6. Nimeni dintre voi să nu abordeze ruda sa de sânge cu scopul de1 a-i descoperi goliciunea. Eu2 sunt Domnul3. 1 a se culca cu ea (la fel oriunde în același context) 2 Exod.6.2,6,29. Mal.3.6. 3 Iehova 7. Să nu descoperi goliciunea1 tatălui tău, nici goliciunea mamei tale. Să nu-i descoperi goliciunea, căci îţi este mamă. 1 Cap.20.11. 8. Să nu descoperi goliciunea1 unei soții a tatălui tău, căci este goliciunea tatălui tău. 1 Gen.49.4. Cap.20.11. Deut.22.30;27.20. Ezec.22.10. Amos2.7. 1Cor.5.1. 9. Să nu descoperi goliciunea1 surorii tale, fiica tatălui tău sau fiica mamei tale, indiferent dacă este născută în casa ta sau în afara casei tale. 1 Cap.20.17. 2Sam.13.12. Ezec.22.11. 10. Să nu descoperi goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei fiicei tale, căci goliciunea lor este goliciunea ta. 11. Să nu descoperi goliciunea fiicei soției tatălui tău, născută tatălui tău, căci îţi este soră. 12. Să nu descoperi goliciunea1 surorii tatălui tău, căci este ruda tatălui tău. 1 Cap.20.19. 13. Să nu descoperi goliciunea surorii mamei tale, căci este ruda mamei tale. 14. Să nu descoperi goliciunea1 fratelui tatălui tău, adică să nu te apropii de soția lui, căci îţi este2 mătuşă. 1 Cap.20.20. 2 Gen.38.18,26. Cap.20.12. Ezec.22.11. 15. Să nu descoperi goliciunea nurorii tale, căci este nevasta fiului tău: să nu-i descoperi goliciunea. 16. Să nu descoperi goliciunea1 soției fratelui tău, căci este goliciunea fratelui tău. 1 Cap.20.21. Mat.14.4. Deut.25.5. Mat.22.24. Mar.12.19. 17. Să nu descoperi goliciunea1 unei femei şi a fiicei sale și nici să nu iei pe fiica fiului ei, nici pe fiica fiicei sale, ca să le descoperi goliciunea, căci îţi sunt rude și lucrul acesta este o nelegiuire. 1 Cap.20.14. 18. Să nu o iei pe sora soției tale, ca să-i descoperi goliciunea. Dacă faci acest lucru cât timp soția ta încă mai trăiește, îi faci un mare necaz1. descoperindu-i goliciunea alături de nevasta ta, cât timp ea este încă în viaţă. 1 1Sam.1.6,8. 19. Să nu te apropii de o femeie1 ca să-i descoperi goliciunea în timpul necurăţiei ei. 1 Cap.20.18. Ezec.18.6;22.10. 20. Să nu te culci cu soția1 semenului tău, pângărindu-te astfel cu ea. 1 Cap.20.10. Exod.20.14. Deut.5.18;22.22. Prov.6.29,32. Mal.3.5. Mat.5.27. Rom.2.22. 1Cor.6.9. Evr.13.4. 21. Să nu1 dai pe niciunul dintre fiii tăi ca să fie adus jertfă lui2 Moloh3, pângărind astfel4 Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul5. 1 Cap.20.2. 2Regi16.3;21.6;23.10. Ier.19.5. Ezec.20.31;23.37,39. 2 1Regi11.7,33. Fapt.7.43. Cap.19.12;20.3; 21.6;22.2,32. 3 Molek/Molech/Moleh/regele rușinii – divinitate la amoriți, căreia i se jertfeau copii 4 Ezec.36.20. Mal.1.12. 5 Iehova 22. Să nu te culci cu un bărbat1 așa cum te culci cu o femeie, căci este o abominație. 1 Cap.20.13. Rom.1.27. 1Cor.6.9. 1Tim.1.10. 23. Să nu te culci1 cu un animal, spurcându-te cu el. Femeia să nu se apropie de un animal ca să se culce cu el, căci este o perversitate2 îngrozitoare. 1 Cap.20.15,16. Exod.22.19. 2 Cap.20.12. 24. Să nu vă spurcaţi în niciunul1 din aceste feluri, căci prin2 toate aceste fapte s-au spurcat neamurile pe care le voi alunga dinaintea voastră, 1 Vers.30. Mat.15.18-20. Mar.7.21-23. 1Cor.3.17. 2 Cap.20.23. Deut.18.12.
Pag. 129 LEVITICUL Cap. 18, 19
25. iar țara1 a fost spurcată prin ele. De aceea, Eu o voi pedepsi2 pentru fărădelegea ei, astfel încât îi va3 vărsa din gură pe locuitorii ei. 1 Num.35.34. Ier.2.7;16.18. Ezec.36.17. 2 Ps.89.32. Isa.26.21. Ier.5.9,29;9.9;14.10;23.2. Osea2.13;8.13;9.9. 3 Vers.28. 26. Voi, spre deosebire de ei, să respectaţi1 poruncile și legile Mele, și nici băștinașul, nici străinul care locuiește printre voi să nu facă vreuna din aceste abominații, 1 Vers.5,30. Cap.20.22,23. 27. căci toate aceste abominații le-au făcut oamenii acestei țări, care au fost înainte de voi în ea, şi țara a fost astfel pângărită. 28. Luaţi seama ca nu cumva să vă verse şi pe voi ţara1 din gura ei, dacă o spurcaţi, așa cum le-a vărsat și pe neamurile care au fost înaintea voastră, 1 Cap.20.22. Ier.9.19. Ezec.36.13,17. 29. căci oricine va face vreuna din aceste abominații va fi distrus din mijlocul poporului lor. 30. De aceea respectați poruncile Mele şi1 nu urmaţi niciunul din aceste obiceiuri îngrozitoare care se făceau înaintea voastră, ca să nu2 vă spurcaţi cu ele. Eu3 sunt Domnul4, Dumnezeul vostru.” 1 Cap.3,26. Cap.20.23. Deut.18.9. 2 Vers.24. 3 Vers.2,4. 4 Iehova
Felurite legi ca interpretare a poruncilor. 19 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Vorbeşte întregii adunări a izraeliților astfel: <Fiţi1 sfinţi, căci Eu, Domnul2, Dumnezeul vostru, sunt sfânt. 1 Cap.11.44;20.7,26. 1Pet.1.16. 2 Iehova 3. Fiecare1 din voi să-și cinstească mama şi tatăl, şi să țină Sabatele2 Mele. Eu sunt Domnul3, Dumnezeul vostru. 1 Exod.20.12. 2 Exod.20.8;31.13. 3 Iehova 4. Să1 nu vă întoarceţi spre idoli2 şi să nu vă faceţi dumnezei3 sub formă de statui. Eu sunt Domnul4, Dumnezeul vostru. 1 Exod.20.4. Cap.26.1. 1Cor.10.14. 1Ioan5.21. 2 Exod.34.17. Deut.27.15. 3 Isa.2.20. 4Iehova
Porunci privitoare la jertfa de mulțumire. 5. Când1 aduceți o jertfă de pace pentru Domnul2, s-o aduceţi în așa fel încât să fie primită. 1 Cap.7.16. 2 Iehova 6. Jertfa să fie mâncată în ziua când o veţi jertfi sau în ziua următoare, iar ce va mai rămâne până a treia zi să fie ars în foc. 7. Dacă va mânca cineva din ea a treia zi, jertfa nu va fi primită. 8. Cine va mânca din ea va fi responsabil pentru că a profanat ceea ce este sfânt pentru Domnul1, iar acel om să fie distrus din poporul său. 1 Iehova 9. Când1 veţi secera holdele ţării, să nu seceri până la marginea ogorului său, şi să nu strângi spicele rămase după seceriș. 1 Cap.23.22. Deut.24.19-21. Rut2.15,16. 10. Să nu culegi ciorchinii de struguri rămaşi după culesul viei tale şi să nu strângi boabele căzute din viță, ci să le laşi pentru cel sărac şi pentru cel străin. Eu sunt Domnul1, Dumnezeul vostru. 1 Iehova 11. Să nu1 furaţi, să nu vă purtați2 cu vicleșug şi să nu vă minţiţi unii pe alții. 1 Exod.20.15;22.1,7,10-12. Deut.5.19. 2 Cap.6.2. Efes.4.2. Col.3.9. 12. Să1 nu juraţi fals pe Numele Meu, căci veți2 profana astfel Numele Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul3. 1 Exod.20.7. Cap.6.3. Deut.5.11. Mat.5.33. Iac.5.12. 2 Cap.21. 3 Iehova 13. Să nu-ți înșel semenul1 și nici să nu-l jefuiești. Să nu opreşti până a doua zi plata2 celui tocmit cu ziua. 1 Mar.10.19. 1Tes.4.6. 2 Deut.24.14,15. Mal.3.5. 14. Să nu-l insulți pe un surd şi să nu pui un obstacol înaintea unui orb1, ci să te temi2 de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul3. 1 Deut.27.18. Rom.14.13. 2 Vers.32. Gen.42.18. Cap.25.17. Ecl.5.7. 1Pet.2.17. 3 Iehova 15. Să1 nu faceţi nici o nedreptate la judecată: să nu fii părtinitor cu cel sărac şi să nu fii părtinitor și să nu-i favorizezi pe cei mari, ci să-l judeci cu dreptate pe semenul tău. 1 Exod.23.2,3. Deut.1.17;16.19;27.19. Ps.82.2. Prov.24.23. Iac.2.9. 16. Să1 nu răspândești calomnii poporul tău și să nu aduci o acuzație2 care va face să fie vărsat sângele semenului tău. Eu sunt Domnul3. 1 Exod.23.1. Ps.15.3;50.20. Prov.11.13;20.19. Ezec.22.9. 2 Exod.23.1,7. 1Regi21.13. Mat.26.60,61;27.4. 3 Iehova 17. Să nu-l1 urăşti în inima ta pe fratele tău, ci mustră-l2 pe semenul tău, ca să nu te încarci cu un păcat din cauza lui. 1 1Ioan2.9,11;3.15. 2 Mat.18.15. Luca17.3. Gal.6.1. Efes.5.11. 1Tim.5.20. 2Tim.4.2. Tit1.13;2.15. 18. Să nu1 te răzbuni şi să nu ţii necaz pe cei din poporul tău, ci să-l2 iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul3. 1 2Sam.13.22. Prov.20,22. Rom.12.17,19. Gal.5.20. Efes.4.31. Iac.5.9. 1Pet.2.1. 2 Mat.5.43;22.39. Rom.13.9. Gal.5.14. Iac.2.8. 3 Iehova
Pag. 130 LEVITICUL Cap. 19, 20
19. Să respectaţi poruncile mele. Să nu împerechezi două vite de rase diferit, să nu1 semeni în ogorul tău două feluri de seminţe, şi să nu porţi haine2 ţesute din două feluri de fire. 1 Deut.22.9,10. 2 Deut.22.11. 20. Când un om se culcă cu o femeie, o sclavă, logodită cu un alt bărbat, iar ea nu fusese încă răscumpărată sau eliberată, să fie pedepsiţi amândoi, dar să nu fie pedepsiţi cu moartea, pentru că ea nu fusese eliberată. 21. El1 să aducă Domnului2 un berbec ca jertfă pentru vină la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Cap.5.15;6.6. 2 Iehova 22. Preotul să facă răscumpărare pentru el înaintea Domnului1 pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, iar păcatul pe care l-a făcut îi va fi iertat. 1 Iehova 23. Când veţi intra în ţară şi veţi sădi tot felul de pomi roditori, să priviți roadele lor ca necircumcise. Timp de trei ani vă sunt interzise și să nu le mâncaţi. 24. În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului1, spre lauda2 Lui. 1 Iehova 2 Deut.12.17,18. Prov.3.9. 25. În al cincilea an să mâncaţi din roadele lor, pentru ca roadele lor să vi se înmulţească. Eu sunt Domnul1, Dumnezeul vostru. 1 Iehova 26. Să1 nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu vă îndeletniciți cu vrăjitoria sau cu ghicitul2. 1 Cap.17.10. Deut.12.23. 2 Deut.18.10,11,14. 1Sam.15.23. 2Regi17.17;21.6. 2Cron.33.6. Mal.3.5. 27. Să nu vă tundeţi părul1 de pe tâmple şi să nu-ţi razi colţurile bărbii. 1 Cap.21.5. Isa.15.2. Ier.9.26;48.37. 28. Să nu vă faceţi tăieturi1 în carne pentru un mort şi să nu vă tatuați pielea trupului. Eu sunt Domnul2. 1 Cap.21.5. Deut.14.1. Ier.16.6;48.37. 2 Iehova 29. Să1 nu-ţi pângăreşti fiica făcând-o prostituată, pentru ca nu cumva ţara să ajungă un loc de prostituție şi să se umple de fărădelegi. 1 Deut.23.17. 30. Să păziţi Sabatele1 Mele şi să2 cinstiţi Sanctuarul Meu. Eu sunt Domnul3. 1 Vers.3. Cap.26.2. 2 Ecl.5.11. 3 Iehova 31. Să nu vă duceţi la cei ce cheamă1 duhurile morţilor sau la vrăjitori, ca să-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru. 1 Exod.22.18. Cap.20.6,27. Deut.18.10. 1Sam.28.7. 1Cron.10.13. Isa.8.19. Fapt.16.16. 2 Iehova 32. Să te ridici în picioare înaintea1 perilor albi, să-l onorezi pe cel bătrân și să te2 temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul3. 1 Prov.20.29. 1Tim.5.1. 2 Vers.14. 3 Iehova 33. Dacă un1 străin vine să locuiască printre voi în ţara voastră, să nu-l asupriţi. 1 Exod.22.21;23.9. 34. Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte printre voi ca şi cu un băştinaş1 din mijlocul vostru, să-l2 iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în Egipt. Eu sunt Domnul3, Dumnezeul vostru. 1 Exod.12.48,49. 2 Deut.10.19. 3 Iehova 35. Să nu faceţi1 nedreptate când este vorba să judecați cu privire la măsurarea lungimii, la cântărirea greutăţii sau a cantității. 1 Vers.15. 36. Să aveţi cumpene1 drepte, greutăţi corecte, o efă corectă şi un hin corect. Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din Egipt. 2Iehova 1 Deut.25.13,15. Prov.11.1;16.11;20.10. 37. Să respectaţi1 toate poruncile şi toate legile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul2. 1 Cap.18.4,5. Deut.4.5,6;5.1;6.25. 2 Iehova
Porunci privitoare la pedepse. 20 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Vorbește1 izraeliților astfel: „Dacă vreunul2 dintre izraeliți sau dintre străinii care locuiesc în Israel își dau copiii lui Moloh, omul acela să fie pedepsit cu moartea, iar poporul din ţară să-l omoare cu pietre. 1 Cap.18. 2 Cap.18,21. Deut.12.31;18.10. 2Regi17.17;23.10. 2Cron.33.6. Ier.7.31;32.35. Ezec.20.26,31. 3. Eu1 Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi distruge din mijlocul poporului său, pentru că și-a dat fiii lui Moloh, Mi-a spurcat2 Sanctuarul şi a profanat3 Numele Meu cel sfânt. 1Cap.17.10. 2 Ezec.5.11;23.38,39. 3 Cap.18.21. 4. Dacă poporul ţării îl iartă atunci când își dă copiii lui Moloh și nu-l1 omoară, 1 Deut.17.2,3,5. 5. Eu Însumi Îmi1 voi întoarce faţa împotriva2 acelui om şi împotriva familiei lui, şi-l voi distruge din poporul lui, împreună cu toţi cei ce îl urmează, prostituându-se3 înaintea lui Moloh. 1 Cap.17.10. 2 Exod.20.5. 3 Cap.17.7.
Pag. 131 LEVITICUL Cap. 20
6. Dacă1 cineva se duce la cei ce cheamă duhurile morţilor sau se folosește de divinația lor, ca să se prostitueze, luându-se după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva acelui om şi-l voi distruge din poporul său. 1Cap.19.31. 7. Sfinţiţi-vă1 şi să fiţi sfinţi, căci Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru. 1 Cap.11.44;19.2. 1Pet.1.16. 2 Iehova 8. Să respectaţi1 poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu2 sunt Domnul3, Care vă sfinţesc. 1 Cap.19.37. 2 Exod.31.13. Cap.21.8. Ezec.37.28. 3 Iehova 9. Dacă1 cineva își blestemă tatăl sau mama, trebuie să fie pedepsit cu moartea. De vreme că și-a blestemat tatăl său mama, trebuie să se facă răscumpărare cu propriul2 lui sânge. 1 Exod.21.17. Deut.27.16. Prov.20.20. Mat.15.4. 2 Vers.11-13,16,27. 2Sam.1.16. 10. Dacă1 un bărbat comite adulter cu o femeie măritată, cei doi adulteri să fie pedepsiţi cu moartea. 1 Cap.18.20. Deut.22.22. Ioan8.4,5. 11. Dacă1 un om se culcă cu soția tatălui său, descoperind astfel goliciunea tatălui său, amândoi să fie pedepsiţi cu moartea. Să se facă astfel răscumpărare cu propriul lor sânge. 1 Cap.18.8. 12. Dacă1 un bărbat se culcă cu nora sa, amândoi să fie omorâți. Ei2 au săvârșit o perversitate, prin urmare, sângele lor să cadă asupra lor. 1 Cap.18.15. 2 Cap.18.23. 13. Dacă1 un bărbat se culcă cu un alt bărbat, la fel cum se culcă cu o femeie, amândoi au săvârșit o abominație. Prin urmare să fie distruși și să se facă răscumpărare cu propriul lor sânge. 1 Cap.18.22. Deut.23.1. Gen.19.5. Jud.19.22. 14. Dacă1 un bărbat ia de soție atât pe fiică, cât și pe mama ei, lucrul acesta este o nelegiuire. Să fie arși în foc, atât el, cât și ele, pentru ca această nelegiuire să nu-și mai găsească loc printre voi. 1 Cap.18.17. Deut.27.23. 15. Dacă1 un om se împreunează cu un animal, atunci atât bărbatul, cât și animalul să fie distruși. 1 Cap.18.23. Deut.27.21. 16. Dacă o femeie se apropie de un animal ca să se împerecheze cu el, să distrugi atât femeia, cât și animalul. Să fie distruși, și astfel sângele lor să cadă asupra lor. 17. Dacă1 un om ia pe sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale, și-i vede goliciunea, iar ea i-o vede pe a lui, fapta aceasta este o infamie mârșavă. să fie nimiciţi amândoi sub ochii poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii lui și, prin urmare, trebuie să-și poarte pedeapsa. 1 Cap.18.9. Deut.27.22. Gen.20.12. 18. Dacă1 un bărbat se culcă cu o femeie care este la perioada necurăției ei, descoperindu-i astfel goliciunea, dacă el îi descoperă scurgerea şi ea îşi descoperă scurgerea sângelui ei, amândoi să fie distruși din poporul lor. 1 Cap.18.19. Cap.15.24. 19. Să nu1 descoperi goliciunea surorii mamei tale, nici a surorii tatălui tău, căci aceasta ar însemna să descoperi goliciunea unei rude apropiate. Cei vinovați de acest păcat îşi vor purta pedeapsa. 1 Cap.18.12,13. Cap.18.6. 20. Dacă1 un bărbat se culcă cu mătuşa sa, aceasta înseamnă că a descoperit goliciunea unchiului său. Amândoi să fie pedepsiți - ei vor muri fără să aibă copii. 1 Cap.18.14. 21. Dacă1 un bărbat ia pe soția fratelui său, lucrul acesta este o necurăţie, căci el a descoperit goliciunea fratelui său. Ei nu vor avea copii. 1 Cap.18.16. 22. Să respectaţi toate1 poruncile și legile Mele şi să le împliniţi, pentru ca ţara în care vă voi stabili să nu vă verse2 din gura ei. 1 Cap.18.26;19.37. 2 Cap.18.25,28. 23. Să nu trăiţi1 după obiceiurile neamurilor pe care le voi alunga dinaintea voastră, căci ele au făcut toate aceste lucruri, pe care Eu le detest2, 1 Cap.18.3,24,30. 2 Cap.18.27. Deut.9.5. 24. și despre care v-am1 spus: „Voi le veţi stăpâni ţara, iar Eu Însumi vă voi da în stăpânire această ţară, în care curge lapte şi miere.” Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru, Care3 v-a ales dintre popoare. 1 Exod.3.17;6.8. 2 Iehova 3 Vers.26. Exod.19.5;33.16. Deut.7.6;14.2. 1Regi8.53. 25. De aceea să1 faceţi deosebire între un animal curat și unul necurat, între o pasăre necurată şi una curată, ca să nu vă pângăriţi2 prin animale, păsări, sau prin orice fel de vietate care mișună pe pământ, despre care v-am spus să le consideraţi necurate. 1 Cap.11.47. Deut.14.4. 2 Cap.11.43. 26. Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu1, Domnul2, sunt sfânt. Eu v-am3 ales dintre popoare, ca să fiţi ai Mei. 1 Vers.7. Cap.19.2. 1Pet.1.16. 2 Iehova 3 Vers.24. Tit2.14. 27. Dar dacă vreun bărbat1 sau vreo femeie cheamă duhul unui mort sau se ocupă cu descântecele, să fie pedepsiţi cu moartea: să fie omorâți cu pietre, ca să se facă astfel răscumpărare cu propriul lor sânge2. să cadă asupra lor.” 1 Exod.22.18. Cap.19.31. Deut.18.10,11. 1Sam.28.7,8. 2 Vers.9.
Pag. 132 LEVITICUL Cap. 21, 22
Porunci privitoare la preoți. 21 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Spune preoţilor, fiii lui Aaron, astfel: „Nici un preot2 să nu se pângărească atingându-se de un mort din poporul său, 1 Iehova 2 Ezec.44.25. 2. decât dacă este vorba despre rudele lui cele mai apropiate - mama, tatăl, fiul, fratele 3. sau o soră nemăritată și fecioară, 4. sau orice femeie măritată dintre rudele lui, care de asemenea l-ar pângări. 5. Preoţii1 să nu se radă în cap, să nu-și taie perciunii și să nu-și facă tăieturi în piele pentru un mort. 1 Cap.19.27,28. Deut.14.1. Ezec.44.20. 6. Să fie sfinţi pentru Dumnezeul lor şi să nu profaneze1 Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului2 jertfele fripte pe grătar, mâncarea Dumnezeului lor - de aceea să fie sfinţi. 1 Cap.18.21;19.12. 2 Iehova 7. Un preot să nu-şi ia de soție o prostituată1 sau o fată care și-a pierdut fecioria, nici o femeie divorțată2 de soțul ei, căci ei sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor. 1 Ezec.44.22. 2 Deut.24.1,2. 8. Trebuie să-l ții sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău. Trebuie să-l privești ca sfânt, căci Eu1 sunt sfânt, Eu, Domnul2, Care îi sfinţesc. 1 Cap.20.7,8. 2 Iehova 9. Dacă fiica1 unui preot se pângăreşte prostituându-se, ea își necinsteşte tatăl și să fie arsă în foc. 1 Gen.38.24.
Marele preot. 10. Preotul1 care a fost ales ca mare preot dintre confraţii săi, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere și care2 a fost pus deoparte ca să poarte veşmintele sfinţite, să nu-şi descopere3 capul şi să nu-şi sfâşie veşmintele. 1 Exod.29.29,30. Cap.8.12;16.32. Num.35.25. 2 Exod.28.2. Cap.16.32. 3 Cap.10.6. 11. El să nu intre în locul unde se află întins un1 mort, chiar dacă este vorba de tatăl sau mama lui, ca să nu se pângărească. 1 Num.19.14. Vers.1,2. 12. Să nu iasă1 din Sfântul Locaş şi să nu profaneze Sfântul Locaş al Dumnezeului său, căci a fost învestit în vederea slujirii prin untdelemnul pentru ungere, care este ca o2 cunună peste el - untdelemnul Dumnezeului său. Eu sunt Domnul3. 1 Cap.10.7. 2 Exod.28.36. Cap.8.9,12,30. 3 Iehova 13. El trebuie să se căsătorească numai cu o femeie1 care este fecioară. 1 Vers.7. Ezec.44.22. 14. Să nu se căsătorească cu o văduvă sau cu o femeie divorțată, nici cu o femeie care nu mai este fecioară sau cu o prostituată, ci numai cu o fecioară din poporul său. 15. Să nu-şi dezonoreze urmașii în poporul său, căci Eu1 sunt Domnul2 Care-l sfinţesc.” 1 Vers.8. 2 Iehova
Însușirile preotului. 16. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 17. „Vorbeşte-i lui Aaron astfel: „Niciun bărbat dintre urmașii tăi din generațiile viitoare care are un defect trupesc, să nu se apropie1 să aducă mâncarea Dumnezeului său. 1 Cap.10.3. Num.16.5. Ps.65.4. 18. De asemenea, să nu se apropie niciun bărbat care are defecte trupești - niciun om orb, şchiop, cu fața mutilată sau cu un mădular1 mai lung, 1 Cap.22.23. 19. niciun bărbat cu piciorul rupt sau mâna ruptă, 20. niciun cocoșat sau pitic, niciun bărbat cu un defect la ochi, cu râie, răni pe piele sau1 cu testiculele zdrobite. 1 Deut.23.1. 21. Niciun om din neamul preotului Aaron, care are vreun defect trupesc, să nu se apropie să aducă1 Domnului2 jertfele fripte pe grătar, căci cine are un defect trupesc nu se poate apropia să aducă mâncarea Dumnezeului său. 1 Vers.6. 2 Iehova 22. Dar aceluia i se îngăduie să mănânce din pâinea Dumnezeului său, atât din cea1 preasfântă, cât și din cea2 sfântă, 1 Cap.2.3,10;6.17,29;7.1;24.9. Num.18.9. 2 Cap.22.10-12. Num.18.19. 23. însă nu i se îngăduie să se apropie de perdeaua despărțitoare sau de altar, căci are un defect trupesc. Să nu-Mi profaneze1 locaşurile Mele sfinte, căci Eu sunt Domnul2 Care le sfinţesc.” 1 Vers.12. 2 Iehova 24. Astfel le-a vorbit Moise lui Aaron, fiilor acestuia şi tuturor izraeliților.
Când să se mănânce din jertfe. 22 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Spune lui Aaron şi fiilor săi ca pentru ca să nu-mi profaneze1 Numele Meu cel sfânt să se poarte cu respect2 față de lucrurile sfinte care-Mi sunt închinate3 de către izraeliți. 1 Exod.28.38. Num.18.32. Deut.15.19. 2 Cap.18.21. 3 Num.6.3. 4 Iehova
Pag. 133 LEVITICUL Cap. 22
3. Să le spui: „Dacă vreunul dintre urmaşii voştri din generațiile viitoare se apropie, în timp ce este necu-rat1, de lucrurile sfinte, pe care izraeliții le dau Domnului2, atunci acel bărbat să fie distrus dinaintea Mea. Eu sunt Domnul3. 1 Cap.7.20. 2,3 Iehova 4. Niciunul dintre urmașii lui Aaron, care are lepră sau suferă de vreo scurgere1, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu2 va fi curat. Tot aşa şi cel3 ce se va atinge de cineva devenit necurat prin atingerea de vreun mort sau a unui bărbat4 care a avut o scurgere de sămânță, 1 Cap.15.2. 2 Cap.14.2;15.13. 3 Num.19.11,22. 4 Cap.15.16. 5. oricine1 se atinge de vreo târâtoare, prin care ajunge necurat, sau de vreun2 om prin care poate ajunge necurat, oricare ar fi necurăția lui, 1 Cap.11.24,43,44. 2 Cap.15.7,19. 6. acela care se atinge de aceste lucruri va fi necurat până seara. El să nu mănânce din lucrurile sfinte până1 nu-și spală trupul cu apă. 1 Cap.15.5. Evr.10.22. 7. După asfinţitul soarelui el va fi curat; după aceea va putea mânca din lucrurile sfinte, căci acestea sunt hrana1 lui. 1 Cap.21.22. Num.18.11,13. 8. Vă este interzis să mâncați din orice vietate1 care moare de moarte naturală sau care este sfâşiată de animale sălbatice, ca să nu ajungeți necurați. Eu sunt Domnul2. 1 Exod.22.31. Cap.17.15. Ezec.44.31. 2 Iehova 9. Preoții să respecte poruncile Mele, ca să nu se încarce cu păcat1 și să moară pentru că le-au necinstit. Eu sunt Domnul2, Care îi sfinţesc. 1 Exod.28.43. Num.18.22,32. 2 Iehova
Cine să nu mănânce din lucrurile sfinte. 10. Niciun1 om care nu este preot să nu mănânce din lucrurile sfinte. Nici oaspetele și nici cel angajat de preot cu ziua să nu mănânce din lucrurile sfinte. 1 1Sam.21.6. 11. Dar dacă preotul își cumpără un sclav pe banii săi, acesta va putea să mănânce. De asemenea, sclavii născuți în familia sa1 vor putea să mănânce din hrana lui. 1 Num.18.11,13. 12. Dacă fiica unui preot se căsătorește cu un bărbat care nu este preot, ea nu va putea să mănânce din darurile sfinte. 13. Dar fiica unui preot, care a rămas văduvă sau este divorțată neavând copii, şi care s-a întors1 în casa tatălui ei, ca pe vremea2 tinereții ei, va putea să mănânce din hrana tatălui ei. Însă niciun străin care nu este preot să nu mănânce din ea. 1 Gen.38.11. 2 Cap.10.14. Num.18.11,19. 14. Dacă un1 om mănâncă din lucrurile sfinte fără să-și dea seama, atunci el va trebui să dea preotului preţul lucrului sfânt, adăugând încă o cincime la el. 1 Cap.5.15,16. 15. Preoţii să nu1 profaneze lucrurile sfinte pe care izraeliții le aduc Domnului, 1 Num.18.32. 16. dându-le voie acestora să mănânce din ele, fiindcă astfel ar aduce1 asupra lor un păcat de care s-ar face vinovaţi, căci Eu sunt Domnul2 Care îi sfinţesc.” 1 Vers.9. 2 Iehova
Jertfele să fie fără cusur. 17. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 18. „Vorbeşte lui Aaron, fiilor săi şi tuturor izraeliților astfel: <Toți1 bărbații din casa lui Israel sau toți străinii din Israel, care vor să aducă o ardere de tot Domnului2, fie ca jertfă pentru împlinirea jurămintelor lor, fie ca daruri de bunăvoie, 1 Cap.1.2,3,10. Num.15.14. 2 Iehova 19. să ia1 un mascul fără cusur dintre vite, oi sau capre, după cum doresc, și să-l jertfească. 1 Cap.1.3. 20. Să nu aduceţi nicio jertfă1 care are vreun cusur, căci nu va fi primită de la voi. 1 Deut.15.21;17.1. Mal.1.8,14. Efes.5.27. Evr.9.14. 1Pet.1.19. 21. Dacă un1 om aduce Domnului2 o jertfă de mulţumire, fie pentru împlinirea3 unui jurământ deosebit, fie ca dar de bunăvoie, din cireadă sau din turmă, aceasta să fie desăvârșită pentru a fi primită, să n-aibă niciun cusur. 1 Cap.3.1,6. 2 Iehova 3 Cap.7.16. Num.15.3,8. Deut.23.21,23. Ps.61.8;65.1. Ecl.5.4,5. 22. Cele1 oarbe, lovite, mutilate, cele care au vreo scurgere, râie sau bube pe piele să nu le jertfiți Domnului2 și să nu le puneți pe altar ca jertfe3 fripte pe grătar pentru Domnul4. 1 Vers.20. Mal.1.8. 2,4 Iehova 3 Cap.1.9,13;3.3,5. 23. Pentru un dar de bunăvoie veți putea aduce un bou sau un miel cu un mădular1 mai lung sau mai scurt, însă ca jertfă pentru împlinirea unui jurământ el nu va fi primit. 1 Cap.21.18. 24. Orice animal care are vreo parte lovită, zdrobită, sfâșiată sau tăiată să nu-l jertfiți Domnului1. Să nu aduceţi astfel de jertfe în țara voastră, 1 Iehova
Pag. 134 LEVITICUL Cap. 22, 23
25. nici să nu primiţi vreun astfel de animal de la un străin1 pentru a-l aduce ca hrană2 Dumnezeului vostru, fiindcă sunt mutilate3 și au cusur, iar ele nu vor fi primite de la voi.>” 1 Num.15.15,16. 2 Cap.21.6,17. 3 Mal.1.14. 26. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 27. „Când se naște un vițel1, un miel sau un ied, acesta trebuie să rămână șapte zile cu mama lui, după care, începând cu ziua a opta, poate fi primit ca jertfă friptă pe grătar pentru Domnul2. 1 Exod.22.30. 2 Iehova 28. Vaca, oaia sau capra, să nu le înjunghiaţi ca jertfe în aceeaşi zi1 cu fătul lor. 1 Deut.22.6. 29. Când aduceți o jertfă1 de mulțumire pentru Domnul2, s-o aduceţi aşa în așa fel încât să fie primită de la voi. 1 Cap.7.12. Ps.107.22;116.17. Amos4.5. 2 Iehova 30. Jertfa să fie mâncată în aceeaşi zi și să nu lăsaţi nimic1 din ea până dimineaţă. Eu sunt Domnul2. 1 Cap.7.15. 2 Iehova 31. Să respectaţi1 poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul2. 1 Cap.19.37. Num.15.40. Deut.4.40. 2 Iehova 32. Să nu profanaţi1 Numele Meu cel sfânt, ca să2 fiu sfinţit în mijlocul izraeliților. Eu sunt Domnul3, Care vă4 sfinţesc, 1 Cap.18.21. 2 Cap.10.3. Mat.6.9. Luca11.2. 3 Iehova 4 Cap.20.8. 33. Eu, Cel Care1 v-am scos din Egipt, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul2.” 1 Exod.6.7. Cap.11.45;19.36;25.38. Num.15.41. 2 Iehova
Sărbătorile. Sabatul. 23 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Vorbeşte izraeliților astfel: <Iată care sunt sărbătorile1 Domnului2, cu ocazia cărora veţi vesti adunări3 sfinte - acestea sunt sărbătorile Mele: 1 Vers.4,37. 2 Iehova 3 Exod.32.5. 2Regi10.20. Ps.81.3. 3. Să lucrați șase1 zile, dar ziua a şaptea este Sabatul, o zi de odihnă însoțită de o adunare sfântă. Să nu faceţi nici o lucrare în această zi, să fie Sabatul Domnului2 în toate locuinţele voastre. 1 Exod.20.9;23.12;31.15;34.21. Cap.19.3. Deut.5.13. Luca13.14. 2 Iehova
Paștele. 4. Iată care sunt celelalte sărbători1 ale Domnului2, cu adunări sfinte, pe care le veţi sărbători la vremea hotărâtă pentru ele: 1 Vers.2,37. Exod.23.14. 2 Iehova 5. în cea de-a paisprezecea zi a lunii1 întâi, la amurg, va fi Paştele Domnului2, 1 Exod.12.6,14,18;13.3,10;23.15;34.18. Num.9.2,3;28.16,17. Deut.16.1-8. Ios.5.10. 2Iehova 6. iar în1 cea de-a cincisprezecea zi a acestei luni va fi sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului2, și timp de şapte zile să mâncaţi azime. 1 Exod.12.16. Num.28.18,25. 2 Iehova 7. În ziua întâi să aveţi o adunare sfântă și să nu faceţi nicio muncă obișnuită. 8. Apoi, timp de șapte zile să aduceţi Domnului jertfe fripte pe grătar, iar cea de-a şaptea zi să aveți o adunare sfântă și să nu faceţi nicio muncă obișnuită.>” 9. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 10. „Vorbeşte izraeliților astfel: <Când1 veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera ce-ați semănat, să aduceţi preotului primul snop din primele roade2 ale secerişului vostru. 1 Exod.23.16,19;34.22,26. Num.15.2,18;28.26. Deut.16.9. Ios.3.15. 2 Rom.11.16. 1Cor.15.20. Iac.1.18. Apoc.15.4. 11. Să legene1 snopul înaintea Domnului2, ca voi să fiți primiți - preotul să-l legene la o zi după Sabat. 1 Exod.29.24. 2 Iehova 12. În ziua când veţi legăna snopul, să jertfiţi un miel de un an, fără cusur, ca ardere de tot pentru Domnul1. 13. Să adăugaţi la el un dar de mâncare din două zecimi dintr-o efă din floarea făinii, frământată cu untdelemn, ca jertfă1 friptă pe grătar de o aromă plăcută Domnului2, dar şi o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. 1 Cap.2.14-16. 2 Iehova 14. Să nu mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite, nici boabe, până în ziua aceasta, când veţi aduce jertfă Dumnezeului vostru. Aceasta este o poruncă veşnică pentru toți urmaşii voştri în toate locurile în care veţi locui.
Rusaliile1. 15. Din ziua de2 după Sabat, adică din ziua în care veţi aduce snopul ca jertfă legănată, să număraţi şapte săptămâni întregi. 1 Sărbătoarea Cinzecimii/Sărbătorilor 2 Exod.34.22. Cap.25.8. Deut.16.9. 16. Să număraţi cincizeci de zile până1 în ziua următoare celui de-al şaptelea Sabat, după care să aduceţi Domnului2 un nou3 dar de mâncare. 1 Fapt.2.1. 2 Iehova 3 Num.28.26. 17. Să aduceţi din locuinţele voastre două pâini, ca jertfă legănată. Ele să fie făcute din două zecimi de efă din floarea făinii, şi să fie coapte după ce s-a fermentat aluatul - acestea sunt cele dintâi roade1 pentru Domnul2. 1 Exod.23.16,19;22.29;34.22,26. Num.15.17-21;28.26. Deut.26.1. 2 Iehova
Pag. 135 LEVITICUL Cap. 23
18. În afară de aceste pâini, să aduceţi ca ardere de tot pentru Domnul1 şapte miei de un an fără cusur, un viţel şi doi berbeci. La acestea să adăugaţi darul de mâncare şi jertfele de băutură obişnuite, ca jertfe de mâncare de o aromă plăcută Domnului2. 1,2 Iehova 19. Să aduceţi şi un ţap1 ca jertfă de răscumpărare, dar şi doi miei de un an ca jertfă de2 mulţumire. 1 Cap.4.23,28. Num.28.30. 2 Cap.3.1. 20. Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului1, împreună cu pâinea adusă din primele roade şi cu cei doi miei. Ele să fie închinate2 Domnului3 şi să fie ale preotului. 1,3 Iehova 2 Num.18.12. Deut.18.4. 21. În aceeaşi zi să vestiţi o adunare sfântă, iar în acea zi să nu faceţi nicio muncă obișnuită. Aceasta este o poruncă veşnică pentru urmaşii voştri, oriunde veţi locui. 22. Când1 veţi aduna recolta din ţara voastră, să nu adunați roadele de la marginea ogorului tău şi să nu strângeți spicele care rămân2 după seceriș. Să le lăsați pentru cel sărac și pentru străin. Eu sunt Domnul3, Dumnezeul vostru.>” 1 Cap.19.9. 2 Deut.24.19. 3 Iehova
Anul nou. 23. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 24. „Vorbeşte izraeliților astfel: „În prima zi a celei de-a șaptea1 luni să aveţi o zi de odihnă2 și o adunare sfântă, vestită cu sunete de trâmbiţe. 1 Num.29.1. 2 Cap.25.9. 25. În această zi să nu faceţi nici o muncă obișnuită şi să aduceţi Domnului1 jertfe fripte pe grătar.>” 1 Iehova
Ziua ispășirii. 26. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 27. „În cea de-a zecea zi1 a lunii a şaptea să fie Ziua Ispăşirii. Atunci să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi Domnului2 jertfe fripte pe grătar. 1 Cap.6.30. Num.29.7. 2 Iehova. 28. Să nu lucrați nimic în ziua aceea, căci este Ziua Ispăşirii, când se face ispăşire pentru voi înaintea Domnului1, Dumnezeului vostru. 1 Iehova 29. Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi distrus1 din poporul său. 1 Gen.17.14. 30. Pe oricine care va lucra ceva în ziua aceea îl voi1 distruge din mijlocul poporului său. 1 Cap.20.3,5,6. 31. Să nu lucrați nimic, căci este o poruncă veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui. 32. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriţi sufletele. Din seara celei de-a noua zi până în seara următoare să țineţi Sabatul.”
Corturile. 33. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 34. „Vorbeşte izraeliților astfel: <În1 cea de-a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni să țineți Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului2, timp de şapte zile. 1 Exod.23.16. Num.29.12. Deut.16.13. Ezra3.4. Neem.8.14. Zah.14.16. Ioan7.2. 2 Iehova 35. În prima zi să țineți o adunare sfântă și să nu faceţi nici o muncă obișnuită în timpul ei. 36. Timp de şapte zile, să aduceţi Domnului1 jertfe fripte pe grătar. În ziua a opta2 să țineţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului3 jertfe fripte pe grătar. Aceasta să fie o adunare4 sfântă și să nu faceţi nicio muncă obișnuită în timpul ei. 1,3 Iehova 2 Num.29.35. Neem.8.18. Ioan7.37. 4Deut.16.8. 2Cron.7.9. Neem.8.18. Ioel1.14;2.15. 37. Acestea1 sunt sărbătorile Domnului2, cu ocazia cărora să vestiți adunări sfinte, pentru a se aduce Domnului3 jertfe fripte pe grătar - arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de vite şi jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă, 1 Vers.2,4. 2,3 Iehova 38. în afară1 de Sabatele dedicate Domnului2, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele şi de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiți Domnului3. 1 Num.29.39. 2,3 Iehova 39. Din cea de-a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni, după ce roadele1 ţării, să țineţi o sărbătoare în cinstea Domnului2, timp de şapte zile, iar atât prima, cât și a opta zi să fie o zi de odihnă. 1 Exod.23.16. Deut.16.13. 2 Iehova 40. În prima1 zi să luaţi fructe din lămâi, palmieri și ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu, şi să vă bucuraţi2 înaintea Domnului3, Dumnezeului vostru, timp de şapte zile. 1 Neem.8.15. 2 Deut.16.14,15. 3 Iehova
Pag. 136 LEVITICUL Cap. 23, 24
41. În fiecare an să țineţi1 această sărbătoare în cinstea Domnului2, timp de şapte zile. Aceasta este o lege veşnică pentru toți urmaşii voştri, pe care s-o țineți în luna a şaptea. 1 Num.29.12. Neem.8.18. 2 Iehova 42. Să locuiţi în1 corturi timp de șapte zile. Toţi izraeliții să locuiască în corturi, 1 Neem.8.14-16. 43. pentru ca1 urmaşii voştri să ştie că Eu am hotărât ca izraeliții să locuiască în corturi, după ce i-am scos din Egipt. Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru.” 1 Deut.31.13. Ps.78.5,6. 2 Iehova 44. Astfel le-a spus1 Moise izraeliților care sunt sărbătorile Domnului2. 1 Vers.2. 2 Iehova
Reguli privitoare la sfeșnic. 24 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Porunceşte1 izraeliților să-ţi aducă pentru luminat untdelemn curat din măsline presate, care să ardă în candele și astfel sfetnicul să lumineze continuu. 1 Exod.27.20,21. 3. Aaron să pregătească sfetnicul în Cortul Întâlnirii, dincoace de perdeaua Mărturiei, ca să ardă continuu înaintea Domnului1, de seara până dimineața. Aceasta este o poruncă veşnică pentru toate generațiile voastre. 1 Iehova 4. Să aşeze1 candelele în sfeşnicul de aur pur, ca să lumineze continuu înaintea Domnului2. 1 Exod.31.8;39.37. 2 Iehova
Pâinile pentru punerea înainte. 5. Să iei floare de făină şi să faci din ea douăsprezece pâini, iar fiecare pâine1 să fie făcută din două zecimi dintr-o efă. 1 Exod.25.30. 6. Să le pui în două şiruri pe masa1 de aur pur, câte şase pe fiecare şir, înaintea Domnului2. 1 1Regi7.48. 2Cron.4.19;13.11. Evr.9.2. 2 Iehova 7. Să pui tămâie curată pe fiecare șir, ca aceasta să poată fi pe pâine o aducere aminte, o jertfă de mâncare mistuită de foc pentru Domnul1. 1 Iehova 8. În1 fiecare zi de Sabat să se aducă continuu aceste pâini înaintea Domnului2, fiind luate de la izraeliți printr-un legământ veşnic. 1 Num.4.7. 1Cron.9.32. 2Cron.2.4. 2 Iehova 9. Pâinile acestea1 să fie ale lui Aaron şi ale fiilor săi, iar2 ei să le mănânce într-un loc sfânt, căci ele sunt pentru ei un lucru preasfânt, o parte din jertfele mistuite de foc pentru Domnul3. Aceasta este o poruncă veşnică. 1 1Sam.21.6. Mat.12.4. Mar.2.26. Luca6.4. 2 Exod.29.33. Cap.8.31;21.22. 3 Iehova
Pedeapsa împotriva hulitorilor1 și a ucigașilor. 10. În tabăra izraeliților era un bărbat oarecare, a cărui mamă era izraelită, iar tatăl un egiptean. Numele mamele sale era Șelomit, fiica lui Dibri, din tribul lui Dan. 1 calomniatorilor/blasfematorilor 11. El s-a luat la bătaie cu un bărbat izraelit și a hulit1 Numele lui Dumnezeu şi L-a blestemat2. El a3 fost adus la Moise, 1 Vers.16. 2 Iov1.5,11,22;2.5,9,10. Isa.8.21. 3 Exod.18.22,26. 12. și aruncat1 în temniţă, până2 avea să le fie arătat ce va porunci Domnul3. 1 Num.15.34. 2 Exod.18.15,16. Num.27.5;36.5,6. 3 Iehova 13. Apoi Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 14. „Scoateți-l din tabără pe cel ce a hulit, iar toţi aceia care l-au auzit să-şi pună mâinile1 pe capul lui şi toată adunarea să-l omoare cu pietre, 1 Deut.13.9;17.7. 15. iar tu să le vorbeşti astfel izraeliților: „Oricine Îl va blestema pe Dumnezeul lui îşi va lua1 pedeapsa pentru păcatul lui. 1 Cap.5.1;20.17. Num.9.13. 16. Cine va huli1 Numele Domnului2 să fie pedepsit cu moartea: toată adunarea să-l ucidă cu pietre; atât străinii, cât și băştinaşii, care au hulit Numele Meu, să fie omorâți. 1 1Regi21.10,13. Ps.74.10,18. Mat.12.31. Mar.3.28. Iac.2.7. 2 Iehova 17. Oricine1 va da unui om o lovitură de moarte să fie pedepsit cu moartea. 1 Exod.21.12. Num.35.31. Deut.19.11,12. 18. Oricine1 va da unui animal o lovitură de moarte va trebui să dea altul în loc: viaţă pentru viaţă. 1 Vers.21. 19. Dacă cineva răneşte un semen de-al său, să i se facă aşa cum a făcut1 şi el: 1 Exod.21.24. Deut.19.21. Mat.5.38;7.2. 20. rană pentru rană, ochi pentru ochi, dintre pentru dinte; să i se facă aceeaşi rană pe care a făcut-o el semenului său. 21. Oricine va1 omorî un animal va trebui să dea altul în loc, însă oricine2 va omorî un om să fie pedepsit cu moartea. 1 Vers.18. Exod.21.33. 2 Vers.17. 22. Să aveţi aceeaşi1 lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş, căci Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru.” 1 Exod.12.49. Cap.19.34. Num.15.16. 2 Iehova
Pag. 137 LEVITICUL Cap. 24, 25
23. Moise le-a spus izraeliților aceste cuvinte, iar ei l-au scos1 din tabără pe cel ce hulise şi l-au omorât cu pietre. Izraeliții au făcut astfel întocmai cum îi poruncise Domnul2 lui Moise. 1 Vers.14. 2 Iehova
Anul Sabatic. 25 1. Când Domnul i-a vorbit lui Moise pe muntele Sinai, El i-a zis: 2. „Spune-le izraeliților astfel: Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat1 în cinstea Domnului2. 1 Exod.23.10. Cap.26.34,35. 2Cron.36.21. 2 Iehova 3. Şase ani să-ţi semeni ogorul și şase ani să-ţi tai via şi să strângi roadele, 4. dar în al șaptelea an să ții un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului1: să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via în acel an. 1 Iehova 5. Să nu culegi ce1 va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş şi să nu culegi strugurii viei tale netăiate: acesta să fie un an de odihnă pentru pământ. 1 2Regi19.29. 6. Poți să mănânci ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul anului de odihnă, atât tu, cât și sclavul și sclava ta, cel tocmit de tine cu ziua şi străinul care locuieşte cu tine, 7. vitele tale şi animalele sălbatice din ţara ta. Tot ce va produce pământul poate să vă slujească de hrană.
Anul de veselie. Răscumpărarea averilor și a robilor. 8. Să numeri şapte rânduri de sabat al anilor, adică de şapte ori şapte ani - patruzeci şi nouă de ani, 9. iar în cea de-a zecea zi a lunii a şaptea, în Ziua1 Ispășirii, să se sune din trâmbiţă în toată ţara. 1 Cap.23.24,27. 10. Să sfinţiţi astfel cel de-al cincizecilea an, să vestiţi1 eliberarea în toată ţara, pentru toţi locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi un an de veselie2, iar fiecare3 din voi să se întoarcă la proprietatea lui şi fiecare din voi să se întoarcă la clanul lui. 1 Isa.61.2;63.4. Ier.34.8,15,17. Luca4.18. 2 an jubiliar 3 Vers.13. Num.36.4. 11. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie: să nu semănaţi1, să nu culegeţi ce crește după seceriș şi să nu culegeţi viile netăiate. 1 Vers.5. 12. Acesta este anul de veselie, iar el să fie sfânt pentru voi și să mâncaţi doar ceea ce va crește de la sine pe ogoarele1 voastre. 1 Vers.6,7. 13. În acest an1 de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui. 1 Vers.10. Cap.27.24. Num.36.4. 14. Dacă vindeţi ceva semenului vostru sau dacă cumpăraţi ceva de la semenul vostru, să nu1 vă înșelați unul pe altul. 1 Vers.17. Cap.19.13. 1Sam.12.3,4. Mica2.2. 1Cor.6.8. 15. Dacă cumpărați de la semenul vostru, să plătiți socotind1 anii de la anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preț, ținând cont de anii care mai rămân pentru cules. 1 Cap.27.18,23. 16. Dacă anii sunt mulți, atunci să ridici prețul, iar dacă anii sunt puțini, să scazi prețul, pentru că ți se vinde numai numărul secerişurilor. 17. Să nu vă înșelați1 unul pe altul, ci să vă temeți2 de Dumnezeul vostru, căci Eu sunt Domnul3, Dumnezeul vostru. 1 Vers.14. 2 Vers.43. Cap.19.14,32. 3 Iehova 18. Să împliniţi1 poruncile Mele, să păziţi legile Mele şi să le împliniţi, ca să trăiți în siguranță2 în țară. 1 Cap.19.37. 2 Cap.26.5. Deut.12.10. Ps.4.8. Prov.1.33. Ier.23.6. 19. Ţara îşi va da roadele, iar voi veţi mânca din ele pe săturate1 şi veţi trăi în siguranță în ea. 1 Cap.26.5. Ezec.34.25,27,28. 20. Dacă vă veţi întreba: <<Ce vom1 mânca în cel de-al şaptelea an, căci nu2 vom semăna şi nu vom strânge roade?>>, 1 Mat.6.25,31. 2 Vers.4,5. 21. atunci să știți că Eu vă voi1 da binecuvântarea Mea în cel de-al şaselea an într-o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. 1 Exod.16.29. Deut.28.8. 22. Când1 veţi semăna în cel de-al optulea an, veţi mânca tot din roadele vechi2. Până în cel de-al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi. 1 2Regi19.29. 2 Ios.5.11,12. 23. Pământurile să nu fie vândute pentru totdeauna, căci ţara1 este a Mea, iar voi sunteţi2 străini și nomazi înaintea Mea. 1 Deut.32.43. 2Cron.7.20. Ps.85.1. Ioel2.18;3.2. 2 1Cron.29.15. Ps.39.12;119.19. 1Pet.2.11. 24. De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri. 25. Dacă vreunul1 dintre cei din poporul tău sărăceşte şi își vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda2 lui cea mai apropiată, va trebui să vină şi să răscumpere ceea ce a vândut el. 1 Rut2.20;4.4,6. 2 Rut3.2,9,12. Ier.32.7,8.
Pag. 138 LEVITICUL Cap. 25
26. Dacă omul n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, dar ajunge el însuși în stare să poată răscumpăra, 27. atunci să1 socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului diferența şi să se întoarcă la proprietatea lui. 1 Vers.50-52. 28. Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci lucrul vândut să rămână la cumpărător până la anul de veselie, iar în anul de veselie1 cumpărătorul să iasă din ea și el să se întoarcă la proprietatea lui. 1 Vers.13. 29. Dacă un om vinde o casă de locuit, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, acesta are drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare, deci dreptul de răscumpărare este un an. 30. Dar dacă această casă, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea să rămâne pentru totdeauna cumpărătorului şi urmaşilor lui, iar în anul de veselie să nu iasă din ea. 31. Casele din sate, care nu sunt înconjurate cu ziduri, să fie privite la fel ca și ogoarele țării, iar ele vor putea fi răscumpărate, şi cumpărătorul va trebui să le restituie în anul de veselie. 32. Cât priveşte cetăţile leviţilor1 şi casele pe care le vor avea în aceste cetăţi, ei vor avea pentru totdeauna drept de răscumpărare asupra caselor din cetățile lor. 1 Num.35.2. Ios.21.2. 33. Dacă un om cumpără o casă de la leviţi, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în anul1 de veselie, căci casele din cetăţile leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul izraeliților. 1 Vers.28. 34. Dar ogoarele din1 jurul cetăţilor leviţilor nu se vor putea vinde, căci sunt proprietatea leviților pentru totdeauna. 1 Fapt.4.36,37. 35. Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi devine dependent de tine, să-l sprijini1 ca și cum ar fi un străin sau un nomad și să-l lași să locuiască la tine. 1 Deut.15.7,8. Ps.37.26;41.1;112.5,9. Prov.14.31. Luca6.35. Fapt.11.29. Rom.12.10. 1Ioan3.17. 36. Să nu1 iei de la el dobândă la un împrumut, fie deducându-i în avans din totalul împrumutat, fie adăugându-i când îți va plăti înapoi împrumutul. Să te temi2 de Dumnezeul tău şi lasă-l pe fratele tău să locuiască împreună cu tine; 1 Exod.22.25. Deut.23.19. Neem.5.7. Ps.15.5. Prov.28.8. Ezec.18.8,13,17;22.12. 2Vers.17. Neem.5.9. 37. să nu-i împrumuţi bani cu dobândă şi să nu-i împrumuţi mâncare pe camătă. 38. Eu1 sunt Domnul2, Dumnezeul tău, Care v-am scos din Egipt, ca să vă dau Canaanul și să fiu Dumnezeul vostru. 1 Cap.22.32,33. 2 Iehova 39. Dacă1 oricine dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ți se vinde, să nu-l pui să-ţi lucreze ca sclav, 1 Exod.21.2. Deut.15.12. 1Regi9.22. 2Regi4.1. Neem.5.5. Ier.34.14. 40. ci să rămână la tine ca zilier sau ca nomad, și să stea în slujba ta până la anul de veselie. 41. Atunci el va putea pleca de la tine, împreună1 cu copiii lui, şi va putea să se întoarcă la familia lui, la proprietatea2 părinţilor lui, 1 Exod.21.3. 2Vers.28. 42. căci ei sunt1 slujitorii Mei, pe care Eu i-am scos din Egipt, iar ei nu trebuie să fie vânduţi cum se vând sclavii. 1 Vers.55. Rom.6.22. 1Cor.7.23. 43. Să nu-i chinui1 cu munca2, ci să te temi3 de Dumnezeul tău. 1 Efes.6.9. Col.4.1. 2 Vers.46. Exod.1.13. 3 Vers.17. Exod.1.17,21. Deut.25.18. Mal.3.5. 44. Dacă vrei să ai sclavi și sclave, îi poți cumpăra dintre neamurile1 din jur. 1 Isa.56.3,6. 45. De asemenea, poți să-i iei și dintre copiii nomazilor care s-au stabilit printre voi, sau dintre cei din clanurile lor care vor naşte în ţara voastră - și ei pot fi proprietatea voastră. 46. Îi puteţi lăsa moştenire1 copiilor voştri, iar aceștia să-i moștenească ca pe o proprietate - și pe ei puteţi să-i faceţi sclavii voștri pentru totdeauna. Cât despre izraeliți, fraţii voştri, niciunul2 dintre voi să nu-l stăpânească pe fratele său cu asprime. 1 Isa.14.2. 2 Vers.43. 47. Dacă un străin sau un nomad se îmbogăţeşte, iar unul dintre frații1 tăi sărăceşte lângă el şi se vinde străinului sau nomadului sau vreunuia din clanul străinului, 1 Vers.25,35. 48. acesta să mai poate fi răscumpărat, după ce s-a vândut. El poate fi răscumperat1 de una din rudele sale - 1 Neem.5.5. 49. atât unchiul său, cât și fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să-l răscumpere, sau dacă are mijloace, să se răscumpere singur1. 1 Vers.26. 50. El să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat, din anul când s-a vândut până în anul de veselie, iar preţul de plătit va depinde de numărul anilor, care vor fi preţuiţi la fel ca ai unui1 om tocmit cu plată. 1 Iov7.1. Isa.16.14;21.16.
Pag. 139 LEVITICUL Cap. 25, 26
51. Dacă însă rămân mulţi ani până la anul de veselie, în funcție de numărul lor, el îşi va plăti răscumpărarea după preţul anilor acelora şi să-l scadă din preţul cu care a fost cumpărat. 52. Dacă mai rămân puţini ani până la anul de veselie, atunci să le facă socoteala şi să-şi plătească răscumpărarea în funcție de aceşti ani. 53. Acesta să fie pentru cumpărătorul său ca un om tocmit și plătit cu anul, iar acela la care va fi să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi. 54. Dar dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, el și copiii lui să1 fie eliberați în anul de veselie, 1 Vers.41. Exod.21.2,3. 55. căci izraeliții sunt1 slujitorii Mei, slujitori pe care Eu i-am scos din Egipt. Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru. 1 Vers.42. 2 Iehova
Binecuvântarea. 26 1. Să nu vă faceţi idoli1, să nu vă ridicaţi nici chipuri cioplite, nici stâlpi de aducere aminte. Să nu puneţi pe pământul ţării voastre chipuri de piatră, ca să vă închinaţi înaintea lor, căci Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru. 1 Exod.20.4,5. Deut.5.8;16.22;27.15. Ps.97.7. 2 Iehova 2. Să păziţi Sabatele1 Mele şi să-MI cinstiţi Locașul. Eu sunt Domnul2. 1 Cap.19.30. 2 Iehova 3. Dacă1 veţi urma legile Mele, dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, 1 Deut.11.13-15;28.1-14. 4. atunci Eu vă voi trimite1 ploi la vreme, pământul2 îşi va da roadele lui şi pomii câmpului îşi vor da roadele lor. 1 Isa.30.23. Ezec.34.26. Ioel2.23,24. 2 Ps.67.6;85.12. Ezec.34.27;36.30. Zah.8.12. 5. Treieratul1 grâului va ține până la culesul viei, și culesul viei va ţine până la semănat, iar voi veţi mânca pâine2 pe săturate şi veţi trăi3 în siguranță în ţară. 1 Amos9.13. 2 Cap.25.19. Deut.11.15. Ioel2.19,26. 3 Cap.25.18. Iov11.18. Ezec.34.25,27,28. 6. Vă1 voi da pace în ţară şi nimeni nu vă va tulbura2 somnul; voi face să piară din ţară fiarele3 sălbatice, şi sabia4 nu va trece prin ţara voastră. 1 1Cron.22.9. Ps.29.11;147.14. Isa.45.7. Hag.2.9. 2 Iov11.19. Ps.3.5;4.8. Isa.35.9. Ier.30.10. Ezec.34.25. Osea 2.18. Țef.3.13. 3 2Regi17.25. Ezec.5.17;14.15. 4 Ezec.14.17. 7. Îi veţi urmări pe dușmanii voştri, iar ei vor cădea înaintea voastră în bătălie. 8. Cinci1 dintre voi vor urmări o sută, şi o sută dintre voi vor urmări zece mii, iar dușmanii voştri vor cădea ucişi de sabie. 1 Deut.32.30. Ios.23.10. 9. Mă voi întoarce1 spre voi, vă voi2 face roditori, vă voi înmulţi şi Îmi voi ţine legământul Meu cu voi. 1 Exod.2.25. 2Regi13.23. 2 Gen.17.6,7. Neem.9.23. Ps.107.38. 10. Din recoltă1 vă va mai rămâne în magazii, astfel încât va trebui să scoateți afară ce va mai rămâne din ea, ca să faceţi loc noii recolte. 1 Cap.25.22. 11. Îmi voi1 aşeza Cortul printre voi, şi nu2 vă voi urî niciodată. 1 Exod.25.8;29.45. Ios.22.19. Ps.76.2. Ezec.37.26-28. Apoc.21.3. 2 Cap.20.23. Deut.32.19. 12. Voi1 umbla printre voi și2 voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu. 1 2Cor.6.16. 2 Exod.6.7. Ier.7.23;11.4;30.22. Ezec.11.20;36.28. 13. Eu1 sunt Domnul2, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din Egipt, ca să nu ai fiți sclavii3 egiptenilor. Eu am rupt legăturile jugului vostru şi v-am făcut să mergeţi cu capul ridicat. 1 Cap.25.38,42,55. 2 Iehova 3 Ier.2.20. Ezec.34.27.
Blesteme în caz de neascultare. 14. Dar1 dacă nu Mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci, 1 Deut.28.15. Plân.2.17. Mal.2.2. 15. dacă nesocotiţi1 hotărârile Mele şi urâți legile Mele, astfel încât să nu împliniţi toate poruncile Mele, ci veți rupe legământul Meu, 1 Vers.43. 2Regi17.15. 16. iată ce vă voi face: voi trimite peste voi groaza1, tifosul2, frigurile și urgii, de la care vi se vor secătui3 ochii şi vă va pieri apetitul. Sămânţa4 o veţi semăna în zadar, căci recolta o vor mânca dușmanii voştri. 1 Deut.28.65-67;32.25. Ier.15.8. 2 Deut.28.22. 3 1Sam.2.33. 4 Deut.28.33,51. Iov31.8. Ier.5.17;12.13. Mica6.15. 17. Îmi1 voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi fi2 înfrânţi şi veţi fugi dinaintea vrăjmaşilor voştri. Cei ce vă urăsc3 vă vor subjuga şi veţi fugi4 chiar și atunci când nu veți fi urmăriţi. 1 Cap.17.10. 2 Deut.28.25. Jud.2.14. Ier.19.7. 3 Ps.106.41. 4 Vers.36. Ps.53.5. Prov.28.1. 18. Dacă, în ciuda acestor lucruri, nu Mă veţi asculta, voi continua și Eu să vă pedepsesc de şapte ori1 mai mult pentru păcatele voastre. 1 Sam.2.5. Ps.119.164. Prov.24.16.
Pag. 140 LEVITICUL Cap. 26
19. Voi frânge mândria1 puterii voastre, voi face2 cerul ca fierul şi pământul ca bronzul. 1 Isa.25.11;26.5. Ezec.7.24;30.6. 2 Deut.28.23. 20. Vi se va istovi puterea1 fără rost, iar pământul2 vostru nu-şi va mai da roadele şi pomii din țară nu-şi vor mai da roadele. 1 Ps.127.1. Isa.49.4. 2 Deut.11.17;28.18. Hag.1.10. 21. Dacă şi după aceasta veți continua să-mi fiți potrivnici şi nu veţi voi să Mă ascultaţi, atunci vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 22. Voi trimite1 împotriva voastră fiarele sălbatice, iar ele vă vor lăsa fără copii, vă vor distruge vitele şi vă vor împuţina, astfel încât drumurile2 voastre vor rămâne pustii. 1 Deut.32.24. 2Regi17.25. Ezec.5.17;14.15. 2 Jud.5.6. 2Cron.15.5. Isa.33.8. Plân.1.4. Zah.7.14. 23. Dacă pedepsele acestea nu vă vor1 îndrepta şi veți continua să Mă sfidați, 1 Ier.2.30;5.3. Amos4.6-12. 24. atunci și Eu vă voi1 fi ostil şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. 1 2Sam.22.27. Ps.18.26. 25. Voi face1 să vină împotriva voastră sabie, care va răzbuna încălcarea legământului. Dacă vă veţi strân-ge în cetăţile voastre, voi trimite2 molimă printre voi şi veţi fi daţi în mâinile dușmanilor voștri. 1 Ezec.5.17;6.3;14.17;29.8;33.2. 2 Num.14.12. Deut.28.21. Ier.14.12;24.10;29.17,18. Amos4.10. 26. Când voi1 aduce lipsă de pâine, zece femei vă vor coace pâine într-un singur cuptor şi vi se va da1 pâinea cu cântarul, dar, cu toate că o veţi mânca2, tot nu vă veţi sătura. 1 Ps.105.16. Isa.3.1. Ezec.4.16;5.16;14.13. 2 Isa.9.20. Mica6.14. Hag.1.6. 27. Dacă nici după1 toate acestea, nu Mă veţi asculta şi veți continua să-Mi fiţi potrivnici, 1 Vers.21,24. 28. atunci și Eu, în1 mânia Mea, vă voi fi potrivnic și Eu Însumi vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre. 1 Isa.59.18;63.3;66.15. Ier.21.5. Ezec.5.13,15; Ezec.8.18. 29. Vă veţi hrăni1 până şi cu carnea fiilor și a fiicelor voastre. 1 Deut.28.53. 2Regi6.29. Plân.4.10. Ezec.5.10. 30. Vă voi nimici1 înălţimile pentru jertfă, vă voi dărâma stâlpii închinaţi soarelui, voi arunca2 trupurile voastre moarte peste trupurile moarte ale idolilor voştri şi Eu Însumi3 vă voi urî. 1 2Cron.34.3,4,7. Isa.27.9. Ezec.6.3-6,13. 2 2Regi23.20. 2Cron.34.5. 3 Cap.20.23. Ps.78.59;89.38. Ier.14.19. 31. Voi lăsa pustii orașele1 voastre, vă voi pustii sanctuarele2 şi nu voi mai accepta aroma jertfelor voastre. 1 Neem.2.3. Ier.4.7. Ezec.6.6. 2Ps.74.7. Plân.1.10. Ezec.9.6;21.2. 32. Voi devasta1 ţara, astfel încât dușmanii voştri care vor veni să locuiască în ea vor rămâne încremeniţi2 văzând-o. 1 Ier.9.11;25.11,18. 2 Deut.28.37. 1Regi9.8. Ier.18.16;19.8. Ezec.5.15. 33. Vă voi1 împrăştia printre neamuri şi voi scoate sabia împotriva voastră. Ţara voastră vă va fi distrusă, iar cetăţile ei vor rămâne pustii. 1 Deut.4.27;28.64. Ps.44.11. Ier.9.16. Ezec.12.15;20.23;22.15. Zah.7.14. 34. Țara1 se va bucura de Sabatele ei tot timpul în care va rămâne pustie, iar voi veţi trăi în ţara dușmanilor voştri. Astfel, ţara se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei. 1 2Cron.36.21. 35. Tot timpul cât va fi pustie, ea se va odihni cum nu s-a putut odihni1 în zilele de Sabat din perioada când locuiați în ea. 1 Cap.25.2. 36. Cât despre cei care vor supraviețui în țara dușmanilor lor, le voi trimite1 frică în inimi şi îi va urmări până şi foşnetul2 unei frunze purtate de vânt, iar ei vor fugi cum fuge cineva de sabie şi vor cădea, deși nimeni nu-i va urmări. 1 Ezec.21.7,12,15. 2 Vers.17. Iov15.21. Prov.28.1. 37. Se vor prăvăli unii1 peste alţii ca înaintea sabiei, deși nimeni nu-i va urmări. Nu veţi2 avea nici o putere să vă împotriviți dușmanilor voştri. 1 Isa.10.4. Jud.7.22. 1Sam.14.15,16. 2 Ios.7.12,13. Jud.2.14. 38. Veţi pieri printre neamuri şi ţara dușmanilor voştri vă va mânca. 39. Aceia dintre voi care vor supraviețui se vor stinge în țara dușmanilor voștri din cauza fărădelegilor lor, dar ei1 se vor stinge și din cauza fărădelegilor strămoșilor lor. 1 Deut.4.27;28.65. Neem.1.8. Ier.3.25;29.12,13. Ezec.4.17;6.9;20.43;21.23;33.10;36.31. Osea5.15. Zah. 10.9.
Primirea din nou. 40. Dar dacă ei îşi1 vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile strămoșilor lor, păcatele pe care le-au săvârşit împotriva Mea şi, de asemenea, felul în care Mi-au fost potrivnici, 1 Num.5.7. 1Regi8.33,35,47. Neem.9.2. Prov.28.13. Dan.9.3,4. Luca15.18. 1Ioan1.9. 41. păcate din cauza cărora şi Eu le-am fost potrivnic şi i-am dus în ţara dușmanilor lor și, dacă inima lor necircumcisă1 se va smeri2 şi își vor recunoaște vinovăția, 1 Ier.6.10;9.25,26. Ezec.44.7. Fapt.7.51. Rom.2.29. Col.2.11. 2 1Regi21.29. 2Cron.12.6,7,12;32.26;33.12,13.
Pag. 141 LEVITICUL Cap. 26, 27
42. atunci Îmi voi1 aduce aminte de legământul Meu cu Iacov, Îmi voi aduce aminte de legământul Meu cu Isaac şi de legământul Meu cu Avraam şi Îmi voi aduce aminte de2 ţară. 1 Exod.2.24. Exod.6.5. Ps.106.45. Ezec.16.60. 2 Ps.136.23. 43. Ţara, părăsită1 de locuitorii ei, se va bucura din plin de Sabatele ei în perioada în care va rămâne pustie, iar ei vor plăti pentru fărădelegile lor, căci au disprețuit2 poruncile Mele iar sufletul lor a urât hotărârile Mele. 1 Vers.34,35. 2 Vers.15. 44. Dar, cu toate acestea, chiar şi atunci când vor fi în ţara dușmanilor lor, nu-i voi lepăda1 de tot şi nu-i voi urî până acolo, încât să-i distrug de tot şi să rup legământul Meu cu ei, căci Eu sunt Domnul2, Dumnezeul lor. 1 Deut.4.31. 2Regi13.23. Rom.11.2. 2 Iehova 45. Ci Îmi voi aduce aminte1, spre binele lor, de legământul pe care l-am făcut cu strămoșii lor, legământ prin2 care i-am scos din Egipt, în văzul neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul3.” 1 Rom.11.28. 2 Cap.22.33;25.38. Ps.98.2. Ezec.20.9,14,22. 3 Iehova 46. Acestea1 sunt hotărârile, poruncile şi legile pe care le-a statornicit Domnul2 între El şi izraeliți pe muntele Sinai3, prin Moise. 1 Cap.27.34. Deut.6.1;12.1;33.4. Ioan1.17. 2 Iehova 3 Cap.25.1.
Jurămintele. 27 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Spune izraeliților astfel: 1 Iehova 2. „Când un om va închina1 Domnului2 anumite persoane printr-un jurământ deosebit, să o facă după evaluarea ta. 1 Num.6.2. Jud.11.30,31,39. 1Sam.1.11,28. 2 Iehova 3. Dacă este vorba despre un bărbat cu vârsta cuprinsă între douăzeci și șaizeci de ani, evaluarea ta să fie de cincizeci de șekeli de argint, după1 șekelul sfânt standard. 1 Exod.30.13. 4. Dacă este vorba despre o femeie, atunci evaluarea ta să fie de treizeci de șekeli. 5. Dacă persoana despre care este vorba are între cinci și douăzeci de ani, evaluarea să fie de douăzeci de șekeli pentru un băiat şi de zece șekeli pentru o fată; 6. iar dacă are între o lună și cinci ani, evaluarea ta să fie de cinci șekeli de argint pentru un băiat şi de trei șekeli de argint pentru o fetiță. 7. Dacă persoana are şaizeci de ani sau mai mult, evaluarea ta să fie de cincisprezece șekeli pentru un bărbat şi de zece șekeli pentru o femeie. 8. Dacă cel ce a făcut jurământul este prea sărac ca să poată plăti evaluarea ta, atunci să se ducă la preot să-i facă o altă evaluare, iar preotul să facă o evaluare potrivit cu mijloacele acelui om. 9. Dacă este vorba de animale care pot fi aduse ca jertfe Domnului1, tot ceea ce va fi dat Domnului2 sa fie privit ca ceva sfânt. 1,2 Iehova 10. El nu va avea voie să înlocuiască animalul și nici să schimbe unul bun pe altul rău sau unul rău pe altul bun. Dacă un animal este înlocuit cu un altul, atunci şi unul şi celălalt vor fi considerați sfinți. 11. Dacă este vorba de un animal necurat, care nu poate fi adus ca jertfă Domnului1, acesta să fie adus înaintea preotului, 1 Iehova 12. care să-l evalueze să vadă dacă este bun sau rău, şi se va rămâne la evaluarea preotului. 13. Dacă1 omul vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la evaluarea lui. 1 Vers.15,19.
Predarea lucrurilor. 14. Dacă un om Îi va închina Domnului1 casa sa, preotul s-o evalueze să vadă dacă e bună sau rea, şi să se rămână la evaluarea făcută de preot. 1 Iehova 15. Dacă1 cel ce şi-a închinat Domnului2 casa vrea s-o răscumpere, el va trebui să adauge o cincime la evaluarea ei, şi va fi a lui. 1 Vers.13. 2 Iehova 16. Dacă un om Îi va închina Domnului1 un ogor de pământ din moşia sa strămoșească, evaluarea ta să fie făcută ținând cont de sămânţa necesară cultivării, şi anume cincizeci de șekeli de argint pentru un omer de sămânţă de orz. 1 Iehova 17. Dacă omul îşi închină Domnului1 ogorul în anul de veselie, acesta să rămână la evaluarea ta, 1 Iehova 18. dar dacă îşi închină Domnului1 ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească2 preţul în funcție de după anii care mai rămân până la anul de veselie, după care să-l scadă din evaluarea ta. 1 Iehova 2 Cap.25.15,16. 19. Dacă1 cel ce şi-a închinat Domnului2 ogorul va dori vreodată să-l răscumpere, atunci va trebui să mai adauge o cincime la prețul evaluării, iar ogorul va fi al lui. 1 Vers.13. 2 Iehova 20. Dacă nu va dori să-și răscumpere ogorul sau dacă l-a vândut altui om, atunci nu va mai putea fi răscumpărat.
Pag. 142 LEVITICUL Cap. 27 NUMERE 1
21. În anul de veselie1, când ogorul va fi eliberat, el să fie pus deoparte2 pentru Domnul3, ca ogor închinat Lui, și va fi proprietatea4 preotului. 1 Cap.25.10,28,31. 2 Vers.28. 3 Iehova 4 Num.18.14. Ezec.44.29.0 22. Dacă cineva închină Domnului1 un ogor cumpărat de el, care nu este parte din moşia2 lui strămoșească, 1 Iehova 2 Cap.25.10,25. 23. preotul1 să-i socotească preţul după cât trebuie să fie până la anul de veselie, iar omul să plătească în aceeaşi zi evaluarea ta, ca un lucru închinat Domnului2. 1 Vers.18. 2 Iehova 24. În anul de1 veselie acel ogor să fie dat înapoi celui de la care fusese cumpărat, din moşia căruia făcea parte. 1 Cap.25.28. 25. Toate evaluările să fie făcute după șekelul Sfântului Locaş, care are douăzeci de ghere1. 1 Exod.30.13. Num.3.47;18.16. Ezec.45.12.
Ce nu se poate închina. 26. Nimeni nu va putea închina Domnului1 întâiul2 născut al animalelor lui, deoarece el aparține deja Domnului3 ca întâi născut: fie bou, fie oaie, este al Domnului4. 1,3,4 Iehova 2 Exod.13.2,12;22.30. Num.18.17. Deut.15.19. 27. Dacă este vorba însă de un animal necurat, atunci omul să-l răscumpere după evaluarea ta, adăugând1 o cincime la ea, iar dacă nu va fi răscumpărat, să fie vândut după evaluarea ta. 1 Vers.11-13. 28. Tot1 ce va dărui un om Domnului2 prin făgăduinţă, din tot ce are, nu va putea fi vândut sau răscumpărat, fie om, fie animal, fie vreun ogor din moşia lui strămoșească, și tot ce va fi dăruit Domnului3 prin făgăduinţă va fi considerat preasfânt pentru Domnul4. 1 Vers.21. Ios.6.17-19. 2,3,4 Iehova 29. Niciun1 om dat spre distrugere nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât. 1 Num.21.2,3.
Zeciuielile. 30. Orice1 zeciuială produsă din pământ - fie din grânele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; zeciuiala închinată este sfântă înaintea Domnului2. 1 Gen.28.22. Num.18.21,24. 2Cron.31.5,6,12. Neem.13.12. Mal.3.8,10. 2 Iehova 31. Dacă un om vrea să răscumpere ceva din zeciuiala sa, să mai adauge o1 cincime la ea. 1 Vers.13. 32. Toate zeciuielile închinate Domnului1 din cirezi şi turme, din tot ce trece2 pe sub toiagul păstorului, sunt sfinte înaintea Domnului3. 1,3 Iehova 2 Ier.33.13. Ezec.20.37. Mica7.14. 33. Să nu se cerceteze dacă animalul este bun sau rău şi nici să nu1 fie înlocuit; dacă se înlocuieşte un animal cu un altul, atunci ambele animale vor fi sfinte; atât animalul înlocuit cât și celălalt nu vor putea fi răscumpărate.” 1 Vers.10. 34. Acestea1 sunt poruncile pe care Domnul2 i le-a dat lui Moise pentru poporul Israel, pe muntele Sinai. 1 Cap.26.46. 2 Iehova
NUMERE
SAU A PATRA CARTE A LUI MOISE (Deut.8.15;9-14. Neem.9.19-21)
Numărătoarea izraeliților. 1 1. Domnul1 I-a vorbit lui Moise în deșertul2 Sinai, în Cortul Întâlnirii3, în prima zi a lunii a celei de-a doua luni, în al doilea an după ce au ieșit din Egipt. El i-a zis: 1 Iehova 2 Exod.19.1. Cap.10.11,12. 3 Exod.25.22. 2. „Faceţi numărătoarea1 întregii adunări a izraeliților, după clanurile și familiile2 strămoșilor lor pe linie bărbătească, înscriind fiecare bărbat în parte după numele său, 1 Exod.30.12;38.26. Cap.26.2,63,64. 1Cron.21.2. 2 casele 3. de la vârsta de douăzeci de ani în sus, apți pentru serviciul militar. Tu și Aaron să-i numărați potrivit cetelor lor. 4. Să fie cu voi câte un bărbat de fiecare seminţie, fiecare - căpetenie a familiei lui. 5. Acestea sunt numele bărbaţilor care vor trebui să fie împreună cu voi: din Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur; 6. din Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai; 7. din Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;
Pag. 143 NUMERE Cap. 1
8. din Isahar: Natanael, fiul lui Ţuar; 9. din Zabulon: Eliab, fiul lui Helon; 10. din fiii lui Iosif – din Efraim: Elişama, fiul lui Ammihud; din Manase: Gamaliel, fiul lui Pedahţur; 11. din Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni; 12. din Dan: Ahiezer, fiul lui Ammişaddai; 13. din Aşer: Paghiel, fiul lui Ocran; 14. din Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel1; 1 Cap.2.14. Reuel 15. din Neftali: Ahira, fiul lui Enan.” 16. Aceştia au fost1 cei numiți din adunare, lideri ai triburilor strămoșilor lor, căpeteniile2 clanurilor izraeliților. 1 Cap.7.2. 1Cron.27.16. 2 Exod.18.21,25. 17. Moise şi Aaron i-au luat ca ajutoare pe acești bărbaţi ce fuseseră desemnați. 18. Ei au convocat întreaga adunare în prima zi a celei de-a doua luni. Bărbații au fost înscriși pe clanuri și familii de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe fiecare dintre ei în parte. 19. Așa cum i-a poruncit Domnul, Moise a întocmit aceste liste în deșertul Sinai. 20. Urmașii fiilor lui Ruben, primul născut al lui Israel, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți cei capabili să meargă la război 21. au rezultat a fi 46.500. 22. Urmașii fiilor lui Simeon, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei capabili să meargă la război, 23. au rezultat a fi 59.300. 24. Urmașii fiilor lui Gad, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei capabili să meargă la război 25. au rezultat a fi 45.650. 26. Urmașii fiilor lui Iuda, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți cei capabili să meargă la război 27. au rezultat a fi 74.600. 28. Urmașii fiilor lui Isahar, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți capabili să meargă la război 29. au rezultat a fi 54.400. 30. Urmașii fiilor lui Zabulon, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vâr-sta de douăzeci de ani în sus, toți capabili să meargă la război 31. au rezultat a fi 57.400. 32. Din fiii lui Iosif. Urmașii fiilor lui Efraim, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți capabili să meargă la război 33. au rezultat a fi 40.500. 34. Urmașii fiilor lui Manase, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți capabili să meargă la război 35. au rezultat a fi 32.200. 36. Urmașii fiilor lui Beniamin, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți capabili să meargă la război 37. au rezultat a fi 35.400.
Pag. 144 NUMERE Cap. 1, 2
38. Urmașii fiilor lui Dan, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți capabili să meargă la război 39. au rezultat a fi 62.700. 40. Urmașii fiilor lui Aşer, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți capabili să meargă la război 41. au rezultat a fi 41.500. 42. Urmașii fiilor lui Neftali, după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți capabili să meargă la război 43. au rezultat a fi 53.400. 44. Aceştia1 sunt cei înscriși de Moise şi Aaron, numărați cu ajutorul conducătorilor izraeliților, cei doi-sprezece bărbați, fiecare reprezentând propria lui familie. 1 Cap.26.64. 45. Deci toți izraeliții care au fost numărați după clanurile și familiile lor, înscriși după numele fiecărui bărbat de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toți capabili să meargă la război, 46. au rezultat a fi1 603.550. 1 Exod.38.26;12.37. Cap.2.32;26.51.
Leviții. 47. Dar leviţii1, după seminţia strămoșilor lor, n-au intrat în numărătoarea aceasta, 1 Cap.2.33. Cap.3;4;26.57. 1Cron.6;21.6. 48. pentru că Domnul1 îi spusese lui Moise: 1 Iehova 49. „Să nu1 faci numărătoarea seminţiei lui Levi şi să nu numeri capetele lor între ceilalţi izraeliți, 1 Cap.2.33;26.62. 50. ci să dai1 în grija leviţilor Cortul Întâlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei trebuie să transporte Cortul şi toate uneltele lui, să facă slujba în el şi să-și ridice corturile2 în jurul lui. 1 Exod.38.21. Cap.3.7,8;4.15,25-27,33. 2 Cap.3.23,29,35,38. 51. Când1 Cortul urmează să fie mutat, leviţii trebuie să-l strângă, iar când Cortul urmează să fie întins, leviţii să-l ridice. Orice2 om care se va apropia de Cort, să fie pedepsit cu moartea. 1 Cap.10.17,21. 2 Cap.3.10,38;18.22. 52. Ceilalți izraeliți1 să se așeze fiecare în tabăra lui, fiecare bărbat sub steagul său, potrivit cetelor lor. 1 Cap.2.2,34. 53. Dar leviţii1 trebuie să-și facă tabăra în jurul Cortului Mărturiei, ca să nu izbucnească2 mânia Mea împotriva adunării izraeliților, iar3 leviții să aibă în pază Cortul Mărturiei.” 1 Vers.50. 2 Lev.10.6. Cap.8.19;16.46;18.5. 1Sam.6.19. 3 Cap.3.7,8;8.24-26;18.3-5; 31.30,47. 1Cron.23.32. 2Cron.13.11. 54. Izraeliții au făcut întocmai după toate poruncile pe care Domnul1 i le-a dat lui Moise. 1 Iehova
Așezarea taberelor. 2 1. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 2. „Izraeliții să-și facă tabăra în jurul Cortului Întâlnirii, fiecare1 lângă steagul lui, sub însemnele tribului său. Ei să-și instaleze corturile în jurul2 Cortului Întâlnirii, cu fața spre el. 1 Cap.1.52. 2 Ios.3.4. 3. Primii, în partea de răsărit, să fie oștirile taberei lui Iuda. Căpetenia fiilor lui Iuda este Nahşon1, fiul lui Aminadab, 1 Cap.10.14. Rut4.20. 1Cron.2.10. Mat.1.4. Luca3.32,33. 4. cu un efectiv de 74.600 de oameni. 5. Seminţia lui Isahar să-și ridice tabăra lângă ei. Căpetenia fiilor lui Isahar este Natanael, fiul lui Ţuar, 6. cu un efectiv de 54.400 de oameni. 7. Urmează seminţia lui Zabulon. Căpetenia fiilor lui Zabulon este Eliab, fiul lui Helon, 8. cu un efectiv de 57.400 de oameni. 9. Toţi cei din tabăra lui Iuda ieşiţi la numărătoare potrivit oștirilor lor, sunt 186.400. Ei să1 pornească primii. 1 Cap.10.14. 10. În partea de sud să fie oștirile taberei lui Ruben. Conducătorul fiilor lui Ruben este Elitur, fiul lui Ședeur, 11. cu un efectiv de 46.500 de oameni.
Pag. 145 NUMERE Cap. 2, 3
12. Lângă el să-și facă tabăra seminţia lui Simeon. Căpetenia fiilor lui Simeon este Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, 13. cu un efectiv de 59.300 de oameni. 14. Urmează seminţia lui Gad. Căpetenia fiilor lui Gad este Elisa, fiul lui Deuel, 15. cu un efectiv de 45.650 de oameni. 16. Toţi cei din tabăra lui Ruben ieşiţi la numărătoare potrivit oștirilor lor, sunt 151.450 de oameni. Ei1 să pornească în al doilea rând. 1 Cap.10.18. 17. Apoi1 va porni Cortul Întâlnirii, împreună cu tabăra leviţilor, care este situată în mijlocul celorlalte tabere. Ei să pornească în aceeași ordine în care și-au făcut tabăra, fiecare la rândul lui, potrivit steagului lor. 1 Cap.10.17,21. 18. În partea de apus să fie oștirile taberei lui Efraim, lângă steagul lor. Căpetenia fiilor lui Efraim este Elişama, fiul lui Amihud, 19. cu un efectiv de 40.500 de oameni. 20. După el să fie seminţia lui Manase. Căpetenia fiilor lui Manase este Gamaliel, fiul lui Pedahţur, 21. cu un efectiv de 32.200 de oameni. 22. Apoi să fie seminţia lui Beniamin. Căpetenia fiilor lui Beniamin este Abidan, fiul lui Ghideoni, 23. cu un efectiv de 35.400 de oameni. 24. Toţi cei din tabăra lui Efraim ieşiţi la numărătoare potrivit oștirilor lor, sunt 108.100 de oameni. Ei1 să pornească în al treilea rând. 1 Cap.10.22. 25. În partea de nord să fie oștirile taberei lui Dan, lângă steagul lor. Căpetenia fiilor lui Dan este Ahiezer, fiul lui Amişadai, 26. cu un efectiv de 62.700 de oameni. 27. Lângă el să-și facă tabăra seminţia lui Aşer. Căpetenia fiilor lui Aşer este Paghiel, fiul lui Ocran, 28. cu un efectiv de 41.500 de oameni. 29. Apoi să fie seminţia lui Neftali. Căpetenia fiilor lui Neftali este Ahira, fiul lui Enan, 30. cu un efectiv de 53.400 de oameni. 31. Toţi cei din tabăra lui Dan ieşiţi la numărătoare potrivit oștirilor lor, sunt 157.600 de oameni. Ei să pornească1 ultimii, alături de steagurile lor.” 1 Cap.10.25. 32. Aceasta este numărătoarea izraeliților, potrivit caselor părinților lor. În total1, numărul celor din tabără, potrivit căpeteniilor oștirilor lor, a fost de 603.550 de oameni. 1 Exod.38.26. Cap.1.46;11.21. 33. Leviţii1 n-au fost numărați împreună cu ceilalți izraeliți, căci așa i-a poruncit Domnul2 lui Moise. 1 Cap.1.47. 2 Iehova 34. Izraeliții au procedat așa cum i-a poruncit Domnul1 lui Moise. Ei și-au așezat tabăra2 potrivit steagurilor lor, și au pornit în același fel, fiecare după clanurile și familiile lor. 1 Iehova 2 Cap.24.2,5,6.
Familia lui Aaron. 3 1. Aceștia sunt urmașii lui Aaron şi ai lui Moise, pe vremea când a vorbit Domnul1 cu Moise pe muntele Sinai. 1 Iehova 2. Numele fiilor lui Aaron au fost Nadab1, întâiul născut, Abihu, Eleazar şi Itamar. 1 Exod.6.23. 3. Acestea sunt numele fiilor lui Aaron, preoții care au primit ungerea1 şi pe care el i-a învestit în slujba preoţiei. 1 Exod.28.41. Lev.8. 4. Nadab1 şi Abihu au murit înaintea Domnului2, căci au adus înaintea Lui3 un foc profan. Ei au murit în deșertul Sinai fără să aibă fii. Eleazar şi Itamar au continuat să îndeplinească slujba de preoţi pe timpul vieții tatălui lor Aaron. 1 Cap.10.1. Cap.26.61. 1Cron.24.2. 2 Iehova
Responsabilitățile leviților. 5. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 6. „Adu-i1 pe cei din seminţia lui Levi şi pune-i la dispoziția preotului Aaron, ca să fie în slujba lui. 1 Cap.8.6;18.2. 7. Ei să-l ajute pe Aaron în lucrările pe care acesta le are de făcut, pentru el și pentru întreaga adunare, înaintea Cortului Întâlnirii, îndeplinind slujba1 la Cort. 1 Cap.1.50;8.11,15,24,26.
Pag. 146 NUMERE Cap. 3
8. Ei trebuie să1 aibă grijă de toate lucrurile din Cortului Întâlnirii, şi să ajute la ceea ce li s-a poruncit izraeliților să facă, atunci când slujesc la Cort. 1 Cap.8.19;18.6. 9. Să-i încredințezi pe leviţi lui Aaron şi urmașilor săi, ei fiind aceia dintre izraeliți pe care trebuie să-i încredințați lui Aaron cu totul. 10. Pe Aaron şi pe urmașii lui să-i pui să-și1 păzească slujba preoţiei lor, iar oricine2 uzurpă locul lor să fie omorât.” 1 Cap.18.7. 2 Vers.38. Cap.1.51;16.40. 11. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 12. „Iată1 că i-am luat pe leviţi dintre izraeliți, în locul tuturor întâilor născuţi care li se nasc izraeliților. Leviţii vor fi ai Mei, 1 Vers.41. Cap.8.16;18.6. 13. căci1 toți întâii născuți sunt ai Mei. Atunci când2 i-am lovit cu moartea pe toţi întâii născuţi din Egipt, Mi i-am pus deoparte pe toți întâii născuți din Israel, atât dintre oameni, cât şi dintre animale, căci ei vor fi ai Mei. Eu sunt Domnul3.” 1 Exod.13.2. Lev.27.26. Cap.8.16. Luca2.23. 2 Exod.13.12,15. Cap.8.17. 3 Iehova
Familiile leviților. 14. Domnul1 i-a zis lui Moise în deșertul Sinai: 1 Iehova 15. „Să-i numeri pe leviți după familiile și clanurile lor și să numeri fiecare bărbat1 de la vârsta de o lună în sus.” 1 Vers.39. Cap.26.62. 16. Moise i-a numărat, după Cuvântul Domnului1, întocmai cum i s-a poruncit. 1 Iehova 17. Acestea1 sunt numele fiilor lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari. 1 Gen.46.11. Exod.6.16. Cap.26.57. 1Cron.6.1,16;23.6. 18. Acestea, potrivit clanurilor lor, sunt numele fiilor lui Gherşon: Libni şi1 Şimei. 1 Exod.6.17. 19. Fii lui Chehat, potrivit clanurilor lor: Amram1, Iţehar, Hebron şi Uziel; 1 Exod.6.18. 20. Fii lui1 Merari, potrivit clanurilor lor: Mahli şi Muşi. Acestea erau clanurile leviților, recenzate de fami-liile lor. 1 Exod.6.19. 21. Din Gherşon descind clanurile lui Libni şi ai lui Şimei, ele alcătuind clanurile gherşoniţilor. 22. Cei ieşiţi la numărătoare, când au fost numărați toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, erau de 7.500. 23. Clanurile1 gherşoniţilor își făceau tabăra în spatele Cortului, în partea de apus. 24. Căpetenia familiilor gherşoniţilor era Elisaf, fiul lui Lael. 25. Responsabilitatea fiilor lui1 Gherşon în ceea ce privește Cortul Întâlnirii era să aibă grijă de ce era în Cort2, de3 Cort, de acoperişul4 Cortului, de perdeaua5 de la uşa Cortului Întâlnirii; 1 Cap.4.24-26. 2 Exod.25.9. 3 Exod.26.1. 4 Exod.26.7,14. 5 Exod.26.36. 26. de draperiile curţii1, de draperia2 de la intrarea în curtea dimprejurul Cortului și de cea a altarului, dar și de funiile3 necesare lucrărilor de instalare și întreținere a Cortului. 1 Exod.27.9. 2 Exod.27.16. 3 Exod.35.18. 27. Din Chehat1 provin clanurile amramiţilor, iţhariţilor, hebroniţilor şi cel al uzieliţilor, ele alcătuind clanurile chehatiţilor. 1 1Cron.26.23. 28. iar numărul bărbaţilor de la vârsta de o lună în sus a fost de 8.600. Ei erau gardienii lucrurilor sfinte. 29. Clanurile1 chehatiților își aveau tabăra în partea de sud a Cortului. 1 Cap.1.53. 30. Căpetenia familiilor din clanul chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel. 31. Ei erau responsabili1 de Chivot2, masă3, sfeşnic4, altare5, de uneltele Sfântului Locaş cu care preoții îşi făceau slujba, și de draperie6, împreună cu tot ceea ce era necesar pentru întreținerea lor. 1 Cap.4.15. 2 Exod.25.10. 3 Exod.25.23. 4 Exod.25.31. 5 Exod.27.1;30.1. 6 Exod.26.32. 32. Căpetenia conducătorilor leviţilor era Eleazar, fiul preotului Aaron. Eleazar fusese numit supraveghetor peste cei ce se îngrijeau de Sfântul Locaș. 33. Din Merari provin clanul lui Mahli şi clanul lui Muşi, ei alcătuind clanurile merariţilor. 34. Cei ieşiţi la numărătoare, când i-au numărat pe toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost 6.200. 35. Căpetenia familiilor din clanurile merariților era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei își aveau tabăra1 înspre nord, pe o laterală a Cortului. 1 Cap.1.53. 36. Responsabilitatea1 dată fiilor lui Merari era să aibă grijă de scândurile Cortului, de drugi, stâlpi, piedestale, împreună cu toate vasele și tot echipamentul necesar pentru întreținerea Cortului, 1 Cap.4.31,32.
Pag. 147 NUMERE Cap. 3, 4
37. de stâlpii care împrejmuiau curtea, de piedestalele acestora, de țăruși și de funiile curții înconjurătoare. 38. Moise, Aaron şi fiii lui își făceau tabăra1 în fața Sfântului Locaș, la răsărit, chiar înaintea Cortului Întâlnirii, spre răsăritul soarelui. Ei aveau în grijă Sfântul Locaş2, împreună cu tot ce trebuia3 făcut pentru izraeliți, iar oricine altcineva4 se apropia de el trebuia să fie omorât. 1 Cap.1.58. 2 Cap.18.5. 3 Vers.7,8. 4 Vers.10. 39. Toţi leviţii1 a căror numărătoare au făcut-o Moise şi Aaron, după porunca Domnului2, după familiile lor, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost 22.000. 1 Cap.26.62. 2 Iehova
Răscumpărarea primilor născuți. 40. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Fă numărătoarea2 tuturor întâilor născuţi băieți ai izraeliților, de la vârsta de o lună în sus, şi fă o listă cu numele lor. 1 Iehova 2 Vers.15. 41. Să-i1 iei pe leviţi pentru Mine, Domnul2, în locul tuturor întâilor născuţi din copiii lui Israel, iar vitele leviţilor să le iei în locul tuturor întâilor născuţi ai vitelor izraeliților!” 1 Vers.12,45. 2 Iehova 42. Moise a făcut numărătoarea tuturor întâilor născuţi ai izraeliților, întocmai cum i-a poruncit Domnul1. 1 Iehova 43. Toţi întâii născuţi băieți de la vârsta de o lună în sus, înscriși după numele lor, au fost 22.273. 44. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 45. „Ia-i1 pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai izraeliților, iar vitele leviţilor în locul vitelor lor: leviţii sunt ai Mei. Eu sunt Domnul2. 1 Vers.12,41. 2 Iehova 46. Ca preț de răscumpărare1 pentru cei două sute şaptezeci şi trei dintre întâii născuți ai izraeliților, care2 trec peste numărul leviţilor, 1 Exod.13.13. Cap.18.15. 2 Vers.39,43. 47. să iei câte1 cinci șekeli de cap, după șekelul2 Sfântului Locaş, un șekel fiind douăzeci de ghere3. 1 Lev.27.6. Cap.18.16. 2 Exod.30.13 Cap.7.13. 3 Lev.27.25. Ezec.45.12. 48. Să dai acești bani, cu care sunt răscumpărați cei ce depășesc numărul leviților, lui Aaron şi fiilor săi.” 49. Moise a luat banii plătiți pentru răscumpărarea celor ce au depășit numărul celor răscumpăraţi când înlocuirea leviților s-a încheiat. 50. Banii primiți au fost1 o mie trei sute şaizeci şi cinci de șekeli de argint, după șekelul Sfântului Locaş. 1 Vers.46,47. 51. În conformitate cu ceea ce a zis Domnul1, Moise a dat2 banii lui Aaron şi fiilor săi, întocmai cum i-a poruncit Domnul3. 1,3 Iehova 2 Vers.48.
Răscumpărarea chehatiților. 4 1. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 2. „Numărați-i pe fiii lui Chehat separat de ceilalți leviți, după clanurile și familiile lor, 3. de la vârsta1 de treizeci de ani până la cea de cincizeci de ani, pe toţi aceia care sunt în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii. 1 Cap.8.24. 1Cron.23.3,24,27. 4. Slujba1 fiilor lui Chehat la Cortul Întâlnirii este să se ocupe de transportarea2 Sfintei Sfintelor. 1 Vers.15. 2 Vers.19. 5. În timp ce tabăra se pregătește de plecare, Aaron şi fiii săi să intre, să dea jos1 perdeaua despărțitoare între Sfânta și Sfânta Sfintelor, să acopere2 cu ea Arca Mărturiei, 1 Exod.26.31. 2 Exod.25.10,16. 6. să pună deasupra ei o învelitoare din piei de capră şi să întindă pe deasupra o pânză albastră făcută dintr-o singură bucată, după care să pună drugii1 la Arcă. 1 Exod.25.13. 7. Să întindă o pânză albastră peste masa1 Pâinii Prezenței, iar deasupra să pună farfuriile, vasele pentru tămâie, ulcioarele şi potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie, de asemenea, şi Pâinea, prezentată de fiecare dată înaintea Domnului2. 1 Exod.25.23,29,30. Lev.24.6,8. 2 Iehova 8. Peste toate aceste lucruri să întindă apoi o învelitoare de culoare cărămizie, iar peste aceasta să pună o învelitoare din piele de capră, după care să pună la locul lor drugii mesei. 9. Să ia o învelitoare de culoare albastră şi să acopere sfeşnicul1, candelele2 lui, mucarnițele lui, tăvițele lui şi toate vasele pentru untdelemn, care se întrebuinţează pentru slujba lui, 1 Exod.25.31. 2 Exod.25.37,38. 10. să-l pună împreună cu toate uneltele lui într-o învelitoare din piei de capră, apoi să-l așeze pe targă. 11. Peste altarul1 de aur să întindă o învelitoare de culoare albastră, iar peste aceasta să pună o învelitoare de piele de capră, apoi să-i pună drugii. 1 Exod.30.1,3.
Pag. 148 NUMERE Cap. 4
12. Să ia apoi toate uneltele întrebuinţate pentru slujbă în Sfântul Locaş, să le pună într-o învelitoare de culoare albastră şi să le acopere cu o învelitoare de piele de capră și să le pună pe targă. 13. Să ia cenuşa din altar şi să întindă peste altar o învelitoare de culoare purpurie, 14. să pună deasupra altarului toate uneltele folosite pentru slujire: fărașele, furculiţele, lopeţile, vasele, toate uneltele altarului, iar deasupra să întindă o învelitoare de piele de capră și să-i pună drugii. 15. După ce Aaron şi fiii lui vor fi terminat de acoperit Sfântul Locaş şi toate uneltele Sfântului Locaş, fiii lui Chehat1 să vină, la pornirea taberei, ca să le ducă; dar să nu se atingă2 de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea3 sunt lucrurile Cortului Întâlnirii pe care le vor duce fiii lui Chehat. 1 Cap.7.9;10.21. Deut.31.9. 2Sam.6.13. 1Cron.15.2,15. 2 2Sam.6.6,7. 1Cron.13.9,10. 3Cap.3.31. 16. Eleazar, fiul preotului Aaron, să fie responsabil de untdelemnul1 pentru sfeşnic, de tămâia2 mirositoare, de darul3 de mâncare continuu, de untdelemnul4 pentru ungere. El să aibă în grija lui tot Tabernacolul cu tot ce este în el, Sfântul Locaş şi uneltele lui.” 1 Exod.25.6. Lev.24.2. 2 Exod.30.34. 3 Exod.29.40. 4 Exod.30.23. 17. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 18. „Să aveți grijă de seminția clanurilor chehatiţilor, ca nu cumva să se stingă sămânța lui Chehat dintre leviţi. 19. Iată ce să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară când se vor apropia de Locul Preasfânt1: Aaron şi fiii lui să vină şi să pună pe fiecare dintre ei la slujba şi la sarcina lui. 1 Vers.4. 20. De asemenea, fiii lui Chehat să nu1 intre și să nu se uite nici măcar o clipă la lucrurile sfinte, ca să nu moară.” 1 Exod.19.21. 1Sam.6.19.
Slujbele gherșoniților. 21. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 22. „Numără-i şi pe fiii lui Gherşon, după casele părinţilor lor și după familiile lor, 23. de la vârsta de treizeci1 de ani până la vârsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sunt în stare să facă vreo lucrare la Cortul Întâlnirii. 1 Vers.3. 24. Iată care este datoria familiilor gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s-o facă şi ce anume vor trebui să ducă. 25. Să transporte1 draperiile Tabernaculului, Cortul Întâlnirii cu învelitoarea lui şi acoperitoarea din piei de capră care se pune deasupra, perdeaua de la intrarea în Cortul Întâlnirii, 1 Vers.3.25,26. 26. draperiile curţii, draperia de la intrarea pe poarta curţii care înconjoară Tabernaculul şi altarul, funiile lor şi toate uneltele care ţin de ele. Ei să facă tot ce este necesar cu privire la aceste lucruri. 27. În slujbele lor, fiii gherşoniţilor să fie sub poruncile lui Aaron şi ale fiilor săi, pentru tot ce vor duce şi pentru toată slujba pe care vor trebui s-o facă. De asemenea, ei vor fi răspunzători pentru tot ce au de transportat. 28. Acestea sunt slujbele familiilor fiilor gherşoniţilor în ce privește Cortul Întâlnirii, iar responsabilitățile lor să fie sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
Slujbele fiilor lui Merari. 29. Cu privire la fiii lui Merari, să-i numeri după familiile lor și după casele părinţilor lor, 30. de la vârsta de treizeci1 de ani până la cea de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sunt în stare să facă vreo slujbă la Cortul Întâlnirii. 1 Vers.3. 31. Acestea1 sunt lucrurile pe care vor trebui să le transporte, aceasta fiind slujba lor la Cortul Întâlnirii: scândurile2 Tabernaculului cu drugii lui, stâlpii, piedestalele, 1 Cap.3.36,37. 2 Exod.26.15. 32. stâlpii curţii de jur împrejur, piedestalele, ţăruşii și funiile lor, toate uneltele lor şi tot ce ține de ele, iar voi să specificați1 exact numele tuturor lucrurilor de care sunt răspunzători și pe care trebuie să le transporte. 1 Exod.38.21. 33. Acestea sunt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe care le vor face ei la Cortul Întâlnirii, sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron.” 34. Moise1, Aaron şi conducătorii adunării i-au numărat pe fiii chehatiţilor, potrivit familiilor lor şi caselor părinţilor lor, 1 Vers.2. 35. de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani, pe toți aceia care erau în stare să facă vreo slujbă la Cortul Întâlnirii.
Pag. 149 NUMERE Cap. 4, 5
36. Cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost două mii şapte sute cincizeci. 37. Acesta a fost numărul total în listele familiilor chehatiţilor, toţi cei ce făceau vreo slujbă la Cortul Întâlnirii. Ei au fost înscriși în liste de Moise şi Aaron, după cum le-a poruncit Domnul1 prin Moise. 1 Iehova 38. Apoi au fost numărați fiii lui Gherşon, după familiile lor şi după casele părinţilor lor, 39. de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul Întâlnirii, 40. numărați potrivit familiilor lor și caselor părinţilor lor, au fost 2.630. 41. Aceştia1 au fost cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei ce puteau să facă vreo slujbă la Cortul Întâlnirii, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după porunca Domnului2. 1 Vers.22. 2 Iehova 42. După aceea s-a numărat și neamul fiilor lui Merari, potrivit familiilor și caselor părinţilor lor, 43. de la vârsta de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani. Cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în Cortul întâlnirii, 44. numărați potrivit familiilor și caselor părinților lor, au fost 3.200. 45. Aceştia au fost cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Merari, pe care Moise şi Aaron i-au numărat după1 porunca Domnului2, dată prin Moise. 1 Vers.29. 2 Iehova 46. Toţi leviții care au fost numărați, pe care Moise, Aaron şi conducătorii izraeliților i-au numărat potrivit familiilor şi caselor părinţilor lor, 47. de la vârsta1 de treizeci de ani până la vârsta de cincizeci de ani, toţi cei ce puteau să facă vreo slujbă şi să transporte poverile de la Cortul Întâlnirii, 1 Vers.3,23,30. 48. au fost în număr de 8.580. 49. Ei au fost numărați după porunca dată de Domnul1 prin Moise, fiecăruia2 arătându-i-se slujba pe care trebuia s-o facă şi ce trebuia să transporte. Astfel au fost ei numărați, întocmai cum i-a poruncit3 Domnul4 lui Moise. 1,4 Iehova 2 Vers.15,24,31. 3 Vers.1,21.
Alungarea celor necurați. 5 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Porunceşte-le izraeliților să scoată afară din tabără pe toți leproșii1, pe toți cei care au o scurgere2 de sămânţă sau sunt necurați din cauză că au atins3 un mort. 1 Lev.13.3,46. Cap.12.14. 2 Lev.15.2. 3 Lev.21.1. Cap.9.6,10;19.11,13;31.19. 3. Să-i scoateți afară atât pe bărbaţi, cât și pe femei, să-i scoateţi afară din tabără - să-i scoateţi afară din tabără ca nu cumva să pângărească tabăra, căci Eu locuiesc în mijlocul1 lor.” 1 Lev.26.11,12. 2 Cor.6.16. 4. Izraeliții au făcut întocmai şi i-au scos afară din tabără. Izraeliții au făcut așa cum i-a poruncit Domnul1 lui Moise. 1 Iehova
Despăgubirea pentru furt. 5. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 6. „Spune-le astfel izraeliților: Atunci când1 un bărbat sau o femeie cade într-unul din păcatele pe care le fac oamenii, săvârșind astfel o fărădelege împotriva Domnului2, acel om este vinovat, 1 Lev.6.2,3. 2 Iehova 7. și trebuie să-şi1 mărturisească păcatul pe care l-a făcut. De asemenea, el trebuie să dea înapoi în întregime2 preţul pentru paguba făcută prin mijloace necinstite, să adauge încă o cincime la acest preț și să-l dea celui pe care l-a păgubit. 1 Lev.5.5;26.40. Ios.7.19. 2 Lev.6.5. 8. Dar dacă omul nu are nici o rudă căreia trebuie să se facă restituirea pentru paguba făcută prin mijloace necinstite, atunci restituirea pentru paguba făcută să se întoarcă la Domnul1 și să fie a preotului, pe lângă berbecul2 adus ca jertfă pentru ispăşire, cu care el trebuie să facă ispăşire pentru acel om. 1 Iehova 2 Lev.6.6,7;7.7. 9. De asemenea, fiecare contribuție1 din toate darurile sfinte pe care izraeliții le aduc la preot, să fie a preotului căruia îi sunt aduse. 1 Exod.29.28. Lev.6.17,18,26;7.6,7.9,10,14. Cap.18.8,9,19. Deut.18.3,4. Ezec.44.29,30. 10. Darurile sfinte aduse de un om îi vor rămâne preotului, iar orice i se va da preotului al1 lui să fie.” 1 Lev.10.13.
Apa de gelozie. 11. Apoi Domnul1 i-a zis lui Moise 1 Iehova 12. „Spune-le astfel izraeliților: Dacă soția cuiva se abate de la calea cea dreaptă şi-i este necredincioasă soțului ei;
Pag. 150 NUMERE Cap. 5, 6
13. dacă un alt bărbat se1 culcă cu ea, dar lucrul acesta este ascuns de ochii soțului ei și astfel ea rămâne descoperită, cu toate că s-a pângărit; dacă nu există nici o mărturie împotriva ei și n-a fost prinsă în fapt; 1 Lev.18.20. 14. dacă un duh de gelozie vine peste soțul ei şi el începe să fie gelos pe soția lui care s-a pângărit sau dacă un duh de gelozie vine peste el și el începe să fie gelos pe soția lui, deși ea nu s-a pângărit, 15. atunci omul acela trebuie să-şi ducă soția la preot. El trebuie să aducă jertfa de mâncare cerută pentru ea: a zecea parte dintr-o efă de floare de făină de orz. El să nu toarne untdelemn pe făină şi să nu pună tămâie pe ea, căci acesta este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de descoperire, care descoperă1 o fărădelege. 1 1Regi17.18. Ezec.29.16. 16. Apoi preotul trebuie să o aducă şi s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului1. 1 Iehova 17. Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ, după care să ia ţărână de pe podeaua Tabernaculului şi s-o pună în apă. 18. Preotul s-o pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului1, să descopere capul femeii şi să-i pună în mâini darul de mâncare adus pentru descoperire, care este darul de mâncare adus pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem 1 Iehova 19. și s-o pună pe femeie să jure, zicându-i: „Dacă niciun bărbat nu s-a culcat cu tine şi dacă, fiind sub autoritatea soțului tău, nu te-ai abătut de la cale ca să te pângăreşti cu altul, atunci să nu-ţi facă niciun rău această apă amară care aduce blestem! 20. Dar dacă, fiind sub autoritatea soțului tău, te-ai abătut de la cale, te-ai pângărit şi un alt bărbat, altul decât soțul tău, s-a culcat cu tine” 21. preotul1 s-o pună pe femeie să jure cu un jurământ de blestem şi să-i spună aceste cuvinte: – „atunci Domnul2 să3 te facă să ajungi de disprețuit şi de blestemat în mijlocul poporului tău, făcând să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pântecele, 1 Ios.6.26. 1Sam.14.24. Neem.10.29. 2 Iehova 3 Ier.29.22. 22. şi fie ca această apă care aduce blestem să-ți intre1 în măruntaiele tale și să facă să ţi se umfle pântecele şi să ţi se usuce coapsa!” Şi2 femeia să zică: „Amin! Amin!” 1 Ps.109.18. 2 Deut.27.15. 23. Preotul să scrie aceste blesteme pe un sul, să le şteargă cu apa cea amară, 24. apoi să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem, iar apa aducătoare de blestem va intra în ea ca s-o testeze. 25. Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să-l legene1 înaintea Domnului2 şi să-l aducă pe altar. 1 Lev.8.27. 2 Iehova 26. Apoi1 preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să-l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apa. 1 Lev.2.2,9. 27. După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit şi i-a fost necredincioasă soțului ei, apa care aduce blestem va intra în ea şi-i va pricinui suferință. Pântecele i se va umfla, coapsa i se va usca, iar femeia aceasta va ajunge să fie disprețuită1 în mijlocul poporului ei. 1 Deut.28.37. Ps.83.9,11. Ier.24.9;29.18,22;42.18. Zah.8.13. 28. Dar dacă femeia nu s-a pângărit şi este curată, atunci ea va rămâne neatinsă şi va putea avea copii. 29. Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea când o femeie, aflându-se sub autoritatea soțului ei, se abate1 de la calea cea dreaptă şi se pângăreşte, 1 Vers.19. 30. ca şi pentru împrejurarea când un duh de gelozie vine peste un bărbat și el începe să fie gelos pe soția lui: preotul trebuie s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului1 şi să-i facă întocmai după legea aceasta. 31. Bărbatul va fi absolvit de vină, dar femeia aceea îşi va primi1 pedeapsa nelegiuirii ei.” 1 Lev.20.17,19,20.
Legea nazireatului. 6 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Spune-le izraeliților astfel: - Când un bărbat sau o femeie face un jurământ1 deosebit, un jurământ de nazireat, pentru a se dedica Domnului2, 1 Lev.27.2. Jud.13.5. Fapt.21.23. Rom.1.1. 2 Iehova 3. ei trebuie să se1 abțină de la vin şi băutură tare, să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din băutură tare, să nu bea nici o băutură stoarsă din struguri, nici să nu mănânce struguri proaspeţi sau uscaţi. 1 Amos2.12. Luca1.15. 4. Pe toată perioada jurământului său de nazireat să nu mănânce nimic care provine din viţă de vie, nici măcar sâmburi sau pieliţa strugurelui.
Pag. 151 NUMERE Cap. 6, 7
5. Pe toată perioada jurământului său de nazireat să nu treacă briciul1 pe capul lui. Până la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului2, el va fi sfânt; să-şi lase părul să crească în voie. 1 Jud.13.5;16.17. 1Sam.1.11. 2 Iehova 6. În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului1 prin jurământ, să nu se atingă de2 vreun mort. 1Iehova 2Lev.21.11. Cap.19.11,16. 7. Să nu se pângărească nici la moartea tatălui1 său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a surorii sale, căci poartă pe cap semnul dedicării sale pentru Dumnezeu. 1 Lev.21.1,2,11. Cap.9.6. 8. În tot timpul nazireatului său să fie sfânt pentru Domnul1. 1 Iehova 9. Dar dacă cineva moare pe neașteptate lângă el şi astfel își pângărește capul care a fost dedicat, el va trebui să-și radă1 capul în ziua curăţării lui - şi anume în ziua a şaptea. 1 Fapt.18.18;21.24. 10. Apoi, în ziua a opta1, să aducă preotului, la intrarea în Cortul Întâlnirii, două turturele sau doi pui de porumbel. 1 Lev.5.7;14.22;15.14,29. 11. Preotul să jertfească pe una ca jertfă pentru păcat, iar pe cealaltă ca ardere de tot şi să facă pentru nazireu ispăşire cu privire la păcatul făcut din cauza morții neașteptate, iar nazireul să-şi sfinţească capul în aceeași zi. 12. De asemenea, el să dedice Domnului1 zilele sale de nazireu şi să aducă un miel de un an ca2 jertfă pentru vină. De zilele dinainte nu se va ține cont, căci nazireatul lui a fost pângărit. 1 Iehova 2 Lev.5.6.
După terminarea nazireatului. 13. Iată care este legea nazireatului în ziua1 când s-a terminat perioada lui de nazireat: - Să fie adus la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Fapt.21.26. 14. Apoi, ca dar, să aducă Domnului1 un miel de un an fără cusur ca ardere de tot, o oaie de un an fără cusur ca jertfă2 pentru păcat, un berbec fără cusur ca pentru jertfă3 de mulţumire, 1 Iehova 2 Lev.4.2,27,32. 3 Lev.3.6. 15. un coş cu azime, turte făcute din floarea1 făinii, frământată2 cu untdelemn, turte nedospite stropite cu untdelemn, împreună cu darurile de mâncare şi jertfele de3 băutură obişnuite. 1 Lev.2.4. 2 Exod.29.2. 3 Num.15.5,7,10. 16. Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului1, împreună cu jertfa lui pentru păcat şi arderea lui de tot. 1 Iehova 17. Apoi să pregătească berbecul ca jertfă de mulţumire în cinstea Domnului1, împreună cu coşul cu azime. De asemenea, să aducă şi darul lui de mâncare şi jertfa lui de băutură. 1 Iehova 18. Nazireul1 să-şi radă capul dedicat Domnului2 la intrarea în Cortul Întâlnirii, să ia părul capului său dedicat Domnului3 şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de mulţumire. 1 Fapt.21.24. 2,3 Iehova 19. Preotul să ia1 spata dreaptă a berbecului, după ce aceasta a fiert, precum și o turtă nedospită din coş şi o azimă şi să le pună2 în mâinile nazireului, după ce acesta şi-a ras capul dedicat Domnului3. 1 1Sam.2.15. 2 Exod.29.23,24. 3 Iehova 20. Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului1. Acestea2 sunt sfinte și aparțin preotului, împreună cu pieptul adus ca jertfă legănată şi spata adusă jertfă prin ridicare. După aceea nazireului îi va fi îngăduit să bea vin. 1 Exod.29.27,28. 21. Aceasta este legea pentru nazireul care face un jurământ și acesta este darul pe care trebuie să-l aducă Domnului1 pentru nazireatul său, în afară de ceea ce va putea dărui de la sine. El să facă potrivit cu jurământul pe care l-a făcut, urmând legea nazireatului său.” 1 Iehova
Binecuvântarea. 22. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 23. „Spune-le lui Aaron şi fiilor săi: Aşa să-i binecuvântaţi1 pe izraeliți. Să le spuneţi: 1 Lev.9.22. 1Cron.23.13. 24. Domnul1 să te binecuvânteze şi să te păzească2! 1 Iehova 1Ps.121.7. Ioan17.11. 25. Domnul1 să facă să lumineze2 faţa Sa peste tine şi să Se îndure3 de tine! 1 Iehova 2 Ps.31.16;67.1;80.3,7,19;119.135. Dan.9.17. 3 Gen.43.29. 26. Domnul1 să-Şi înalţe2 faţa peste tine şi să-ţi dea3 pacea! 1 Iehova 2 Ps.4.6. 3 Ioan14.27. 2Tes.3.16. 27. Așa să pună1 Numele Meu peste copiii lui Israel, iar Eu2 îi voi binecuvânta.” 1 Deut.28.10. 2Cron.7.14. Isa.43.7. Dan.9.18,19. 2 Ps.115.12.
Darurile căpeteniilor semințiilor. 7 1. În ziua când Moise a terminat de înălțat1 Tabernaculul, el l-a uns şi l-a sfinţit împreună cu toate lucrurile lui. De asemenea, el a uns şi a sfinţit altarul și toate uneltele lui. 1 Exod.40.18. Cap.8.10,11.
Pag. 152 NUMERE Cap. 7
2. Atunci conducătorii1 lui Israel, căpeteniile caselor părinţilor lor, cei care erau conducătorii semințiilor, având autoritate peste cei numărați, au adus jertfe. 1 Cap.1.4, 3. Ei şi-au adus jertfele înaintea Domnului1: şase care acoperite şi doisprezece boi, un car pentru câte două căpetenii şi un bou pentru fiecare căpetenie în parte, toate aduse înaintea Tabernaculului. 1 Iehova 4. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 5. „Primește de la ei aceste lucruri şi întrebuinţează-le pentru slujba de la Cortul Întâlnirii. Încredințează-le apoi leviţilor, fiecăruia după ce îndatorire are.” 6. Așa că Moise a primit carele şi boii şi le-a încredințat Leviţilor. 7. El a dat1 două care şi patru boi fiilor lui Gherşon, potrivit slujbelor lor, 1 Cap.4.25. 8. și a dat1 patru care şi opt boi fiilor lui Merari, potrivit slujbei lor, toate sub supravegherea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 1 Cap.4.31. Cap.4.28,33. 9. Dar n-a dat niciunul fiilor lui Chehat, pentru că îndatorirea1 lor era să aibă grijă de lucrurile sfinte care trebuiau duse pe umeri. 1 Cap.4.15. Cap.4.6,8,10,12,14. 2 Sam.6.13.
Darurile pentru consacrarea altarului. 10. În ziua când altarul a fost uns, căpeteniile și-au adus jertfele pentru consacrarea1 lui. Ei și-au prezentat jertfele înaintea altarului. 1 Deut.20.5. 1Regi8.63. 2Cron.7.5,9. Ezra6.16. Neem.12.27. Ps.30.1. 11. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Fiecare căpetenie să-și aducă darul pentru consacrarea altarului în câte o zi, separat, unul după altul.” 1 Iehova 12. Cel care şi-a adus jertfa în prima zi a fost Nahşon1, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda. 1 Cap.2.3. 13. El a adus ca jertfă: un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul1 Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul2 de mâncare; 1 Exod.30.13. Cap.3.47 2 Lev.2.1. 14. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină1 cu tămâie; 1 Exod.30.34. 15. un viţel1, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 1 Lev.1.2. 16. un ţap1 ca jertfă pentru păcat, 1 Lev.4.23. 17. iar pentru jertfa1 de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab. 1 Lev.3.1. 18. A doua zi şi-a adus jertfa Natanael, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar. 19. El a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 20. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 21. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 22. un ţap ca jertfă pentru păcat, 23. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Natanael, fiul lui Ţuar. 24. A treia zi, căpetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon, 25. a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 26. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 27. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 28. un ţap ca jertfă pentru păcat; 29. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon. 30. A patra zi, căpetenia fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur, 31. a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 32. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 33. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 34. un ţap ca jertfă pentru păcat, 35. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur. 36. A cincea zi, căpetenia fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, 37. a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare;
Pag. 153 NUMERE Cap. 7
38. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 39. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 40. un ţap ca jertfă pentru păcat, 41. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mâncare al lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai. 42. A şasea zi, căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel, 43. a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 44. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 45. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 46. un ţap ca jertfă pentru păcat, 47. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel. 48. A şaptea zi, căpetenia fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud, 49. a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 50. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 51. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 52. un ţap ca jertfă pentru păcat, 53. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud. 54. A opta zi, căpetenia fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur, 55. a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekellul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 56. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 57. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 58. un ţap ca jertfă pentru păcat, 59. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahţur. 60. A noua zi, căpetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni, 61. a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 62. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 63. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 64. un ţap ca jertfă pentru păcat, 65. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni. 66. A zecea zi, căpetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai, 67. a adus: o farfurie de argint, cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 68. o cădelniță de aur, plină cu tămâie; 69. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 70. un ţap ca jertfă pentru păcat, 71. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai. 72. A unsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Aşer, Paguiel, fiul lui Ocran, 73. a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cntărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 74. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 75. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 76. un ţap ca jertfă pentru păcat, 77. iar pentru jertfa de mulțumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran.
Pag. 154 NUMERE Cap. 7, 8
78. A douăsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan, 79. a adus: o farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli, un vas de argint cântărind şaptezeci de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 80. o cădelniță de aur cântărind zece șekeli, plină cu tămâie; 81. un viţel, un berbec și un miel de un an, pentru arderea de tot; 82. un ţap ca jertfă pentru păcat, 83. iar pentru jertfa de mulţumire doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi și cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan. 84. Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru consacrarea altarului, în ziua când acesta a fost uns: douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece vase de argint, douăsprezece cădelnițe de aur, 85. fiecare farfurie de argint cântărind o sută treizeci de șekeli și fiecare vas cântărind şaptezeci de șekeli, astfel încât tot argintul acestor unelte cântărea două mii patru sute de șekeli, după șekelul Sfântului Locaş; 86. douăsprezece cădelnițe de aur pline cu tămâie, cântărind zece șekeli fiecare, după șekelul Sfântului Locaş, astfel încât tot aurul cădelnițelor cântărea o sută douăzeci de șekeli; 87. toate animalele pentru arderea de tot au fost: doisprezece viţei, doisprezece berbeci și doisprezece miei de un an, alături de darurile lor de mâncare, dar și doisprezece ţapi ca jertfe pentru păcat; 88. toate animalele pentru jertfa de mulţumire au fost: douăzeci şi patru de boi, şaizeci de berbeci, şaizeci de ţapi și şaizeci de miei de un an. Acestea au fost darurile aduse pentru consacrarea altarului, după ce acesta a fost uns1. 1 Vers.1. 89. Când intra Moise în Cortul Întâlnirii ca să vorbească1 cu Domnul2, el auzea vocea3 care-i vorbea de deasupra Capacul Ispăşirii, Capac aşezat pe Arca Mărturiei, între cei doi heruvimi. Și îi vorbea. 1 Cap.12.8. Exod.33.9,11. 2 Iehova 3 Exod.25.22.
Așezarea candelelor. 8 1. Domnul1 i-a lui Moise: 1 Iehova 2. „Spune-i lui Aaron astfel: „Când vei aşeza1 cele șapte candele în sfeşnic, ele vor trebui să lumineze înspre partea din față a sfeşnicului.” 1 Exod.25.37;40.25. 3. Aaron a făcut întocmai, aşezând candelele în partea din față a sfeşnicului, așa cum i-a poruncit Domnul1 lui Moise. 1 Iehova 4. Tot sfeşnicul1 era de aur2 bătut, atât piciorul cât şi petalele lui. Moise făcuse sfeşnicul după3 modelul pe care i-l arătase Domnul4. 1 Exod.25.31. 2 Exod.25.18. 3 Exod.25.40. 4 Iehova
Închinarea leviților. 5. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 6. „Separă-i pe leviţi de ceilalți izraeliților şi curăţește-i. 7. Iată cum să-i cureţi: stropeşte-i1 cu apă de purificare, iar ei să-și radă2 tot trupul cu briciul și să-și spele hainele, și așa se vor curăți. 1 Cap.19.9,17,18. 2 Lev.14.8,9. 8. Să ia apoi un viţel, împreună cu darul1 de mâncare făcut din floare de făină frământată cu untdelemn, iar tu să mai iei un alt viţel ca jertfă pentru păcat. 1 Lev.2.1. 9. Să-i aduci1 pe leviţi înaintea Cortului Întâlnirii şi să convoci2 toată adunarea izraeliților. 1 Exod.29.4;40.12. 2 Lev.8.3. 10. Când îi vei aduce pe leviţi înaintea Domnului1, izraeliții să-şi pună2 mâinile peste ei. 1 Iehova 2 Lev.1.4. 11. Aaron să-i înfățișeze pe leviţi înaintea Domnului1 ca o jertfă legănată din partea izraeliților, şi astfel ei vor putea să slujească Domnului2. 1,2 Iehova 12. Leviţii1 să-şi pună mâinile pe capul viţeilor, după care el să-i jertfească în cinstea Domnului2, pe unul ca jertfă pentru păcat, iar pe celălalt ca ardere de tot, și să facă astfel ispăşire pentru leviţi. 1 Exod.29.10. 2 Iehova 13. Apoi să-i pui pe leviţi să stea în picioare înaintea lui Aaron şi a fiilor săi şi să-i aduci ca jertfă legănată Domnului1. 1 Iehova 14. Aşa să-i separi pe leviţi de ceilalți izraeliți şi leviţii vor fi ai1 Mei. 1 Cap.3.45;16.9. 15. După ce i-ai curățit și i-ai adus ca jertfă legănată1, leviţii vor putea intra în Cortul Întâlnirii ca să slujească. 1 Vers.11,13. 16. Căci ei Îmi sunt daţi pe deplin din mijlocul izraeliților: Eu i-am luat pentru Mine în locul1 tuturor celor ce sunt primul rod al pântecului, în locul întâilor născuţi ai izraeliților; 1 Cap.3.12,45.
Pag. 155 NUMERE Cap. 8, 9
17. toți întâii născuți ai izraeliților sunt ai Mei1, atât dintre oameni, cât şi dintre animale. Mie Mi i-am închinat în ziua în care i-am lovit pe toţi întâii născuţi din Egipt. 1 Exod.13.2,12,13,15. Cap.3.13. Luca2.23. 18. De aceea i-am luat pe leviţi în locul tuturor întâilor născuţi ai izraeliților. 19. Eu i-am dat1 în dar pe leviţi lui Aaron şi fiilor săi, ca să le slujească izraeliților în Cortul Întâlnirii și să facă ispăşire pentru izraeliți. Astfel, izraeliții nu vor fi loviţi cu nici2 o urgie când se vor apropia de Sfântul Locaş.” 1 Cap.3.9. 2 Cap.1.53;16.46;18.5. 2Cron.26.16. 20. Moise, Aaron şi întreaga adunare a copiilor lui Israel au făcut întocmai cu leviţii. Ei au făcut așa cum Domnul1 i-a poruncit lui Moise cu privire la ei. 1 Iehova 21. Leviţii1 s-au curăţit şi şi-au spălat hainele, iar Aaron2 i-a adus ca jertfă legănată înaintea Domnului3 şi a făcut ispăşire pentru ei, ca să-i curățească. 1 Vers.7. 2 Vers.11,12. 3 Iehova 22. După aceea1, leviţii au intrat să slujească în Cortul Întâlnirii, înaintea lui Aaron şi a fiilor săi. Întocmai cum îi poruncise2 Domnul3 lui Moise cu privire la leviţi, aşa au făcut cu ei. 1 Vers.15. 2 Vers.5. 3 Iehova
Timpul cât trebuie să slujească leviții. 23. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 24. „Iată o lege privitoare la leviţi. Începând cu vârsta de1 douăzeci şi cinci de ani, leviții vor putea să înceapă să slujească la Cortul Întâlnirii, 1 Cap.4.3. 1Cron.23.3,24,27. 25. dar la vârsta de1 cincizeci de ani ei trebuie să se retragă din slujbă şi să nu mai lucreze. 1 Cap.4.3. 26. Însă ei vor putea să-i ajute pe fraţii lor la Cortul Întâlnirii în îndeplinirea1 datoriilor lor, dar nu vor mai putea sluji. Aşa să faci cu leviţii în ceea ce priveşte îndatoririle lor.” 1 Cap.1.53.
Paștele în pustiul Sinai. 9 1. Domnul1 i-a vorbit lui Moise în pustiul Sinai, în prima lună a celui de-al doilea an după ce au ieşit din Egipt: 1 Iehova 2. „Izraeliții să țină Paştele1 la vremea hotărâtă. 1 Exod.12.1. Lev.23.5. Cap.28.16. Deut.16.1,2. 3. Să-l țineţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a acestei luni, seara, și să-l țineţi potrivit cu toate legile şi după toate poruncile privitoare la el.” 4. Moise le-a spus izraeliților că trebuie să țină Paştele. 5. Ei au1 ținut Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustiul Sinai. Izraeliții au făcut întocmai cum i-a poruncit Domnul2 lui Moise. 1 Ios.5.10. 2 Iehova 6. S-a întâmplat că nişte oameni care, fiind necuraţi1 din cauză că se atinseseră de un mort, n-au putut ține Paştele în ziua aceea. Ei s-au2 înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi a lui Aaron 1 Cap.5.2;19.11,16. Ioan18.28. 2 Exod.18.15,19,26. Cap.27.2. 7. și i-au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din cauză că ne-am atins de un mort, dar de ce să fim împiedicați să aducem jertfă Domnului1 la vremea hotărâtă, împreună cu ceilalți izraeliți? 1 Iehova 8. Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi1 să aflu ce va porunci Domnul2 cu privire la voi.” 1 Cap.27.5. 2 Iehova 9. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 10. „Spune-le izraeliților: Chiar dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri va fi necurat din cauză că a atins un mort, sau este departe într-o călătorie, tot va trebui să țină Paştele Domnului1. 1 Iehova 11. Să-l țină în a paisprezecea zi a lunii a doua1, seara, și să mănânce2 mielul cu azime şi cu ierburi amare. 1 2Cron.30.2,15. 2 Exod.12.8. 12. Să nu lase din1 el nimic până dimineaţa şi să nu zdrobească2 niciun os din el. Să țină Paștele conform tuturor3 poruncilor cu privire la el. 1 Exod.12.10. 2 Exod.12.46. Ioan19.36. 3 Exod.12.43. 13. Dar dacă cineva este și curat, și nici nu este plecat departe în călătorie, dar se abține să țină Paştele, acela trebuie să fie distrus1 din popor pentru că n-a adus2 jertfă Domnului3 la vremea hotărâtă; un astfel de om să-şi ia4 pedeapsa pentru păcatul lui. 1 Gen.17.14. Exod.12.15. 2 Vers.7. 3 Iehova 4 Cap.5.31. 14. Orice străin care trăieşte printre voi și doreşte să sărbătorească Paştele Domnului1, să facă acest lucru potrivit legii Paştelui, ținând cont de hotărârile luate cu privire la el. Să aveți aceeaşi2 lege atât pentru străin, cât şi pentru băştinaş.” 1 Iehova 2 Exod.12.49.
Pag. 156 NUMERE Cap. 9, 10
Norul. 15. În ziua1 când a fost ridicat Tabernaculul, norul l-a acoperit, adică a acoperit locaşul Cortului Mărturiei. De seara2 până dimineaţa norul era deasupra Cortului, arătând ca un foc. 1 Exod.40.34. Neem.9.12,19. Ps.78.14. 2 Exod.13.21;40.38. 16. Așa era tot timpul: ziua, norul acoperea Tabernaculul, iar noaptea arăta ca un foc. 17. Când norul se1 ridica de deasupra Cortului, izraeliții porneau la drum și, acolo unde se oprea norul, acolo își așezau tabăra izraeliții. 1 Exod.40.36. Cap.10.11,33,34. Ps.80.1. 18. Izraeliții porneau la porunca Domnului1 şi tot la porunca Domnului2 își așezau tabăra, ei rămânând în tabără atâta timp1 cât norul stătea deasupra Cortului. 1,2 Iehova 3 1Cor.10.1. 19. Când norul rămânea mai multe zile deasupra Tabernaculului, izraeliții respectau1 porunca Domnului2 şi nu porneau; 1 Cap.1.53;3.8. 2 Iehova 20. și era la fel când norul rămânea doar câteva zile deasupra Tabernaculului: ei rămâneau în tabără la porunca Domnului1 şi apoi, tot la porunca Domnului2 porneau. 1,2 Iehova 21. Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei. 22. Dacă norul se oprea deasupra Tabernaculului două zile, sau o lună, sau mai mult, izraeliții1 rămâneau în tabără şi nu porneau; ei porneau doar atunci când norul se ridica. 1 Exod.40.36,37. 23. La porunca Domnului1 își așezau tabăra şi la porunca Domnului2 porneau. Ei respectau3 porunca Domnului4, poruncă dată prin Moise. 1,2,4 Iehova 3 Vers.19.
Trâmbițele de argint. 10 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci din argint bătut și să le folosești pentru chemarea1 adunării şi pentru pornirea taberelor. 1 Isa.1.13. 3. Când se va suna1 din ele, toată adunarea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Ier.4.5. Ioel2.15. 4. Când se va suna numai cu o trâmbiţă, să vină la tine numai conducătorii, căpeteniile1 miilor lui Israel. 1 Exod.18.21. Cap.1.16;7.2. 5. Când veţi suna alarma, să pornească taberele1 din partea de răsărit; 1 Cap.2.3. 6. când veţi suna a doua alarmă, să pornească taberele1 din partea de sud. Să se sune alarma de fiecare dată când pornesc. 1 Cap.2.10. 7. Când va fi vorba de strângerea adunării, să sunaţi1, dar să nu2 sunaţi ca la alarmă. 1 Vers.3. 2 Ioel2.1. 8. Din trâmbiţe1 să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. 1 Cap.31.6. Ios.6.4. 1Cron.15.24. 2Cron.13.12. 9. Când veţi merge1 la război împotriva unui invadator2 ca să respingeți un atac puternic, să sunaţi alarma din trâmbiţe, iar Domnul3, Dumnezeul vostru, Îşi va îndrepta atenția către voi şi vă va elibera de dușmanii voştri. 1 Cap.31.6. Ios.6.5. 2Cron.13.14. 2 Jud.2.18;4.3;6.9;10.8,12. 1Sam.10.18. Ps.106.42. Gen.8.1. Ps.106.4. 3 Iehova 10. În zilele1 voastre de bucurie, la sărbătorile voastre şi în zilele de lună nouă, să sunaţi din trâmbiţe, când vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţumire. Trâmbițele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi îndrepte atenția2 către voi: Eu sunt Domnul3, Dumnezeul vostru.” 1 Cap.29.1. Lev.23.24. 1Cron.15.24. 2Cron.5.12;7.6;29.26. Ezra3.10. Neem.12.35. Ps.81.3. 2 Vers.9. 3 Iehova
Plecarea din Sinai. 11. În cea de-a douăzecea zi a lunii a doua a celui de-al doilea an, norul s-a ridicat1 de pe Tabernacului Mărturiei. 1 Cap.9.17. 12. Atunci izraeliții au pornit1 din pustiul Sinai2 în călătoriile lor. Norul s-a oprit în pustiul3 Paran. 1 Exod.40.36. Cap.2.9,16,24,31. 2 Exod.19.1. Cap.1.1;9.5. 3 Gen.21.21. Cap.12.16;13.3,26. Deut.1.1. 13. Era pentru prima oară când izraeliții porneau la porunca1 Domnului2 dată prin Moise. 1 Vers.5,6. Cap.2.34. 2 Iehova 14. Steagul taberei fiilor lui Iuda a pornit primul1, împreună cu oştirile lor. Peste oştirea fiilor lui Iuda era conducător Nahşon2, fiul lui Aminadab; 1 Cap.2.3,9. 2 Cap.1.7. 15. peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar, 16. iar peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17. După ce a fost desfăcut1 Tabernaculul, fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari au pornit primii, ducând2 cu ei Tabernaculul. 1 Num 1.51. 2 Cap.4.24,31;7.6-8.
Pag. 157 NUMERE Cap. 10, 11
18. Apoi a pornit steagul1 taberei lui Ruben, oştire după oștire; peste oştirea lui Ruben era Eliţur, fiul lui Şedeur; 1 Cap.2.10,16. 19. peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, 20. peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel. 21. Apoi au pornit chehatiţii, care duceau1 lucrurile sfinte, Tabernaculul fiind pregătit înainte de sosirea lor. 1 Cap.4.4,15;7.9. 22. Apoi a pornit steagul1 taberei fiilor lui Efraim, oştire după oștire; peste toată oştirea era Elişama, fiul lui Amihud; 1 Cap.2.18,24. 23. peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedahţur, 24. iar peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni. 25. Apoi a pornit steagul1 taberei fiilor lui Dan, care forma ariergarda tuturor taberelor, oştire după oștire: peste toată oştirea era Ahiezer, fiul lui Amişadai; 1 Cap.2.25,31. Ios.6.9. 26. peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran, 27. iar peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28. Acesta1 a fost ordinea de marș a izraeliților, conduși de comandanții lor, și aceasta a fost ordinea plecării lor din tabără. 1 Cap.2.34.
Moise și socrul său. 29. Moise i-a zis socrului său Hobab, fiul midianutului Reuel1: „Noi plecăm spre locul despre care Domnul2 a zis: <Eu vi-l3 voi da vouă.> Vino cu noi, şi-ţi vom face4 bine, căci Domnul5 a promis6 că-i va face bine lui Israel.” 1 Exod.2.18. 2,5 Iehova 3 Gen.12.7. 4 Jud.1.16;4.11. 6 Gen.32.12. Exod.3.8;6.7-8. 30. Hobab i-a răspuns: „Nu, ci mă voi întoarce în ţara mea şi la rudele mele.” 31. Moise însă i-a zis: „Nu ne părăsi, te rog, pentru că tu cunoşti locurile unde putem să tăbărâm în pustiu și astfel ne vei fi1 călăuză. 1 Iov29.15. 32. Dacă vii cu noi, vei avea parte de orice bine1 pe care ni-l va face Domnul2.” 1 Jud.1.16. 2 Iehova 33. Astfel, ei au plecat de la muntele1 Domnului2 şi au mers cale de trei zile. Arca Legământului cu Domnul3 a pornit înaintea lor4 cale de trei zile, ca să le caute un loc de odihnă. 1 Exod.3.1. 2,3 Iehova 4 Deut.1.33. Ios.3.3,4,6. Ps.132.8. Ier.31.2. Ezec.20.6. 34. Norul1 Domnului2 era deasupra lor în ziua când au pornit din tabără. 1 Exod.13.21. Neem.9.12,19. 2 Iehova 35. Ori de câte ori pornea Arca, Moise zicea: „Ridică-te1, Doamne2, dușmanii Tăi să fie împrăştiați, iar cei ce Te urăsc să fugă dinaintea feţei Tale!” 1 Ps.68.1,2;132.8. 2 Iehova 36. Când se opreau să se odihnească, Moise zicea: „Întoarce-te, Doamne1, la nenumăratele mii de izraeliți!” 1 Iehova
Focul Domnului1. 11 1. Într-o bună zi poporul2 a început să cârtească în gura mare împotriva Domnului3, zicând că-i merge rău, iar când a auzit, Domnul4 s-a mâniat5 și foc de la El s-a aprins6 împotriva lor şi a mistuit o extremitate a taberei. 1,3,5 Iehova 2 Deut.9.22. 4 Ps.78.21. 6 Lev.10.2. Cap.16.35. 2Regi1.12. Ps.106.18. 2. Atunci poporul a strigat către Moise, acesta s-a rugat1 Domnului2 şi focul s-a stins. 1 Iac.5.16. 2 Iehova 3. Acelui loc i-au pus numele Tabeera1 pentru că foc de la Domnul2 a făcut ravagii printre izraeliți. 1 Incendiu/Ardere 2 Iehova
Prepelițele. 4. O amestecătură din alte neamuri se alăturaseră izraeliților, iar acești1 oameni au început să poftească la lucruri mai bune. Chiar şi izraeliții au început să se plângă, zicând: „Măcar2 de-am avea ceva carne! 1 Exod.12.38. 2 Ps.78.18;106.14. 1Cor.10.6. 5. Ne amintim1 de peştii pe care-i mâncam fără plată în Egipt, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi. 1 Exod.10.3. 6. Acum însă ni s-a uscat1 sufletul! Nu mai este nimic înaintea ochilor noştri, decât această mană!” 1 Cap.21.5. 7. Mana1 semăna cu sămânța de coriandru, iar la culoare ca și rășina2. 1 Exod.16.14,31. 2 Gen.2.12. bdellium 8. Poporul se risipea prin împrejurimi şi o strângea, o măcina în râşniţă sau o pisa într-o piuă mică, apoi o fierbea în oale şi făcea turte din ea. Mana avea gustul1 unei turte coapte, făcută cu untdelemn. 1 Exod.16.31. 9. Când cădea roua1, noaptea, în tabără, cădea şi mana împrejurul taberei. 1 Exod.16.13,14. 10. Moise a auzit poporul plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Atunci mânia1 Domnului2 s-a aprins foarte tare. Moise s-a întristat 1 Ps.78.21. 2 Iehova
Pag. 158 NUMERE Cap. 11
11. şi i-a zis1 Domnului2: „Pentru ce-l mâhneşti pe robul Tău? Pentru ce n-am găsit bunăvoință la Tine, de ai pus peste mine povara acestui popor? 1 Deut.1.12. 2 Iehova 12. Oare eu am conceput poporul acesta? Oare i-am născut eu ca să-mi zici: „Poartă-l1 la sân, cum poartă o doică2 un sugar”, până în ţara pe care ai jurat3 părinţilor lor că le-o vei da? 1 Isa.40.11. 2 Isa.49.23. 1Tes.2.7. 3 Gen.26.3;50.24. Exod.13.5. 13. De unde1 să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci vin și plâng înaintea mea, zicând: „Dă-ne carne să mâncăm!” 1 Mat.15.33. Mar.8.4. 14. Nu pot duce singur1 acest popor, căci este o povară prea grea pentru mine. 1 Exod.18.18. 15. Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine, Te rog, omoară-mă1! Dacă am găsit bunăvoință la Tine, omoară-mă, și nu mă mai lăsa să-mi văd2 nenorocirea.” 1 1Regi19.4. Iona4.3. 2 Țef.3.15. 16. Domnul1 i-a răspuns lui Moise: „Adună-Mi şaptezeci1 de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel, despre care știi că sunt prezbiteri ai poporului şi supraveghetori2 peste ei, apoi adu-i la Cortul Întâlnirii să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. 1 Iehova 1Exod.24.1,9. 2 Deut.16.18. 17. Eu1 voi coborî şi îţi voi vorbi acolo, voi lua din Duhul2 Care este peste tine şi-L voi pune peste ei, ca să poarte povara poporului împreună cu tine, şi astfel n-o vei mai purta singur. 1 Vers.25. Gen.11.5;18.21. Exod.19.20. 2 1Sam.10.6. 2Regi2.15. Neem.9.20. Isa.44.3. Ioel2.28. 18. Să spui poporului astfel: <Sfinţiţi-vă1 pentru ziua de mâine; veți mânca și carne, fiindcă v-aţi plâns în2 auzul Domnului3, zicând: <<Cine ne va da carne să mâncăm? Ne era4 mai bine în Egipt!>> Domnul5 vă va da carne să mâncați. 1 Exod.19.10. 2 Exod.16.7. 3,5 Iehova 4 Vers.5. Fapt.7.39. 19. Veţi mânca carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20. ci o lună1 întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că L-aţi respins pe Domnul2 care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: <<De ce3 am plecat oare din Egipt?>>>” 1 Ps.78.29;106.15. 2 Iehova 3 Cap.21.5. 21. Moise a răspuns: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul1 căruia sunt, şi Tu zici: <Le voi da carne, iar ei vor mânca o lună întreagă!> 1 Gen.12.2. Exod.12.37;38.26. Cap.1.46. 22. Putem tăia1 oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să le ajungă? Dacă toți peștii mării ar putea fi prinși, oare ar fi de ajuns?” 1 2Regi7.2. Mat.15.33. Mar.8.4. Ioan6,7,9. 23. Domnul1 a replicat: „Are oare puterea Domnului2 vreo limită3? Vei vedea acum dacă se vor4 adeveri sau nu cuvintele Mele.” 1,2 Iehova 3 Isa.50.2;59.1. 4 Cap.23.19. Ezec.12.25;24.14. 24. Moise s-a dus şi a spus poporului cuvintele Domnului1. El a adunat2 şaptezeci de bătrâni din popor şi i-a pus să stea de jur împrejurul Cortului. 1 Iehova 1Vers.16. 25. Apoi Domnul1 a coborât2 în nor şi i-a vorbit lui Moise. El a luat din Duhul care era peste el şi L-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi, de îndată ce Duhul S-a aşezat3 peste ei, au început să profețească4, însă după aceea n-au mai profețit. 1 Iehova 2 Vers.17. Cap.12.5. 3 2Regi2.15. 1Sam.10.5,6,10;19.20,21,23. Ioel2.28. Fapt.2.17,18. 4 1Cor.14.1. 26. Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, iar Duhul S-a aşezat şi peste ei. Ei erau dintre cei scrişi, și chiar dacă1 nu se duseseră la Cort, au început să profețească şi ei, dar în tabără. 1 1Sam.20.26. Ier.36.5. 27. Un tânăr a alergat şi i-a spus lui Moise: „Eldad şi Medad profețesc în tabără.” 28. Iosua, fiul lui Nun, care îi slujea lui Moise încă din tinereţe, a intervenit: „Moise1, domnul meu, opreşte-i!” 1 Mar.9.38. Luca9.49. Ioan3.26. 29. Dar Moise i-a răspuns: „Eşti gelos de dragul meu? Eu vreau ca toți oamenii Domnului2 să fie profeți, iar Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!” 1 1Cor.14.5. 2 Iehova 30. Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel. 31. Domnul1 a făcut să sufle dinspre mare un vânt2 care a adus prepeliţe. Ele au căzut împrejurul taberei, până la o distanță de o zi de mers. Stratul de prepelițe căzute atingea doi coţi de la faţa pământului. 1 Iehova 2 Exod.16.13. Ps.78.26-28;105.40. 32. Toată ziua și toată noaptea, şi apoi toată ziua următoare oamenii s-au dus şi au adunat prepeliţe - cel ce adunase cel mai puţin avea zece omeri, și le-au pus la uscat prin toată tabăra.
Pag. 159 NUMERE Cap. 11, 12, 13
33. Pe când carnea1 era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul2 S-a aprins de mânie împotriva poporului şi l-a lovit cu o mare urgie. 1 Ps.78.30,31. 2 Iehova 34. Locul acela a fost numit Chibrot-Hataava1 pentru că acolo i-au îngropat pe cei lacomi de carne. 1 Locul Mormintelor datorate Lăcomiei/Poftei (Kibroth-Hattaavah) 35. De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat spre1 Haţerot şi s-a oprit acolo. 1 Cap.33.17. Hazeroth
Lepra Mariei. 12 1. În timp ce erau ei la Hațerot, Miryam şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din cauza femeii etiopiene1 pe care acesta o luase de nevastă, căci el chiar se căsătorise cu o femeie etiopiană. 1 Exod.2.21. cușite 2. Ei ziceau: „Oare Domnul1 vorbește numai prin Moise? Nu vorbeşte oare2 şi prin noi?” Şi Domnul3 i-a auzit4. 1,3 Iehova 2 Exod.15.20. Mica6.4. 4 Gen.29.33. Cap.11.1. 2Regi19.4. Isa.37.4. Ezec.35.12,13. 3. Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. 4. Deodată Domnul1 le-a zis lui Moise, lui Aaron şi lui Miryam: „Duceţi-vă toţi trei la Cortul Întâlnirii.” Şi cei trei s-au dus. 1 Ps.76.9. Iehova 5. Domnul1 a coborât2 într-o coloană de nor şi S-a oprit la intrarea Cortului. El i-a chemat pe Aaron şi pe Miryam, ei s-au apropiat, 1 Iehova 2 Cap.11.25;16.19. 6. și El a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un profet, Eu, Domnul1, Mă voi descoperi lui într-o vedenie2 sau îi voi vorbi într-un3 vis. 1 Iehova 2 Gen.15.1;46.2. Iov33.15. Ezec.1.1. Dan.8.2;10.8,16,17. Luca1.11,22. Fapt.10.11,17. Luca22.17,18. 3 Gen.31.10,11. 1Regi3.5. Mat.1.20. 7. Nu1 tot aşa este însă cu robul Meu Moise, care este2 omul Meu de încredere pentru toată casa3 Mea. 1 Ps.105.26. 2 Evr.3.2,5. 3 1Tim.3.15. 8. Cu el vorbesc gură către1 gură, clar, nu2 prin lucruri greu de înţeles, și el vede înfățișarea3 Domnului4. Cum de5 îndrăzniți deci să vorbiţi împotriva slujitorului Meu Moise?” 1 Exod.33.11. Deut.34.10. 2 1Cor.13.12. 3 Exod.33.19. 4 Iehova 5 2Pet.2.10. Iuda8. 9. Domnul1 S-a aprins de mânie împotriva lor și a plecat. 1 Iehova 10. Norul s-a îndepărtat de pe Cort, și iată că Miryam1 era plină de2 lepră, albă ca zăpada. Întorcându-se către Maria și văzând că avea lepră, 1 Deut.24.9. 2 2Regi5.27;15.5. 2Cron.26.19,20. 11. Aaron i-a zis lui Moise: „Ah, domnul meu, nu ne pedepsi1 pentru un păcat pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi! 1 2Sam.19.19. 2Sam.24.10. Prov.30.32. 12. Să nu fie Miryam ca un copil născut1 mort, a cărui carne este pe jumătate putredă când iese din pântecele mamei lui!” 1 Ps.88.4. 13. Moise a strigat către Domnul1: „O, Dumnezeule, Te rog, vindecă-o!” 1 Iehova 14. Dar Domnul1 i-a replicat lui Moise: „Dacă2 tatăl ei ar fi scuipat-o în obraz, n-ar fi fost ea oare de rușine timp de şapte zile? Să fie deci izolată3 afară din tabără şapte zile, iar după aceea poate să fie primită din nou în tabără.” 1 Iehova 2 Evr.12.9. 3 Lev.13.46. Cap.5.2,3. 15. Astfel Miryam1 a fost izolată în afara taberei timp de şapte zile, iar poporul n-a pornit mai departe până ce Miryam n-a fost primită înapoi în tabără. 1 Deut.24.9 2Cron.26.20,21. 16. După aceea poporul a plecat din Haţerot1 şi și-a așezat tabăra în deșertul Paran. 1 Cap.11.35;33.18.
Cele douăsprezece iscoade trimise în Canaan. 13 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Trimite oameni să exploreze țara Canaanului, țară pe care Eu o voi da izraeliților. Din fiecare trib al părinților lor să trimiți1 câte un om, și toţi să fie dintre conducătorii lor.” 1 Cap.32.8. Deut.1.22. 3. Întocmai cum i-a poruncit Domnul1, Moise i-a trimis din deșertul2 Paran, toţi căpetenii ale izraeliților. 1 Iehova 2 Cap.12.16;32.8. Deut.1.19;9.23. 4. Iată numele lor: din tribul lui Ruben: Şamua, fiul lui Zachur; 5. din tribul lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori; 6. din tribul lui Iuda1: Caleb2, fiul lui Iefune; 1 Cap.34.19. 1Cron.4.15. 2 Vers.30. Cap.14.6,30. Ios.14.6,7,13,14. Jud.1.12. 7. din tribul lui Isahar: Ygual, fiul lui Iosif; 8. din tribul lui Efraim: Osea1, fiul lui Nun; 1 Vers.16. Hoșea/salvare 9. din tribul lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
Pag. 160 NUMERE Cap. 13, 14
10. din tribul lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi; 11. din tribul lui Iosif - mai exact din tribul lui Manase: Gadi, fiul lui Susi; 12. din tribul lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali; 13. din tribul lui Aşer: Setur, fiul lui Mikael; 14. din tribul lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi; 15. din tribul lui Gad: Gheuel, fiul lui Maki. 16. Acestea sunt numele bărbaţilor pe care i-a trimis Moise să exploreze ţara. Moise a schimbat în Iosua1 numele lui Osea, fiul lui Nun. 1 Salvează (Joshua/Iehoșua/Iehova) 17. Moise i-a trimis în recunoaștere în ţara Canaan, zicându-le: „Mergeţi de aici spre Neghev1, urcați-vă2 și prin regiunea muntoasă, 1 Vers.21. 2 Gen.14.10. Jud.1.9,19. 18. și vedeţi cum este ţara, și anume dacă poporul care locuieşte acolo este puternic sau slab, dacă sunt mulți sau puțini, 19. dacă țara în care locuiesc este bună sau rea, dacă orașele în care locuiesc sunt ca niște tabere sau sunt cetăți fortificate, 20. dacă țara este bogată1 sau săracă și dacă sunt copaci în ea sau nu. Fiţi2 curajoși şi aduceţi cu voi câteva din roadele ţării.” Era pe vremea când începeau să se coacă strugurii. 1 Neem.9.25,35. Ezec.34.14. 2 Deut.31.6,7,23. 21. Așa că ei au plecat şi au explorat ţara, de la deșertul1 Ţin până la Rehob2, lângă Lebo-Hamat3. 1 Cap.34.3. Ios.15.1. (Zin) 2 Ios.19.28. 3 Cap. 34.8. (Lebo-Hamath) 22. Apoi au plecat spre Neghev şi au ajuns până la Hebron, oraș unde trăiau Ahiman1, Şeşai şi Talmai, descendenți ai lui Anac2 (Hebronul3 era un oraș antic, fiind întemeiat cu şapte ani înaintea cetății Tanis4 din Egipt). 1 Ios.11.21,22;15.13,14. Jud.1.10. 2 Vers.33. 3 Ios.21.11. 4 Ps.78.12. Isa.19.11;30.4. 23. Au ajuns1 și până la valea Eşkol2, unde au tăiat o ramură de viţă cu ciorchini pe ea, după care doi dintre ei au dus-o pe umeri cu ajutorul unei prăjini; de asemenea au luat şi niște rodii şi smochine. 1 Deut.1.24,25. 2 ciorchine 24. Locul acela a fost numit Wadi-Eşkol1 din cauza ciorchinilor pe care izraeliții le-au tăiat de acolo. 1 Valea cu struguri 25. După patruzeci de zile s-au întors de la cercetarea ţării 26. și, întorcându-se la Moise şi Aaron şi la toată adunarea izraeliților, la Kadeș1, în deșertul2 Paran, le-au adus vești, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării. 1 Vers.3. 2 Cap.20.1,16;32.8;33.36. Deut.1.19. Ios.14.6. 27. Ei i-au istorisit lui Moise următoarele: „Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimis și, într-adevăr, acolo curge lapte1 şi miere, şi iată-i2 roadele. 1 Exod.3.8;33.3. 2 Deut.1.25. 28. Dar locuitorii1 ţării sunt puternici, iar cetăţile lor sunt fortificate şi foarte mari, ba încă i-am văzut acolo şi pe urmașii2 lui Anac. 1 Deut.1.28;9.1,2. 2 Vers.33. Anak 29. Amaleciţii1 locuiesc în ţinutul Neghev, hitiții, iebusiţii şi amoriţii locuiesc la munte, iar cananiţii locuiesc lângă mare şi de-a lungul Iordanului.” 1 Exod.17.8. Cap.14.43. Jud.6.3. 1Sam.14.48;15.3. 30. Atunci Caleb1 a făcut să tacă poporul care i se opunea lui Moise, zicând: „Haideți să mergem şi să o ocupăm, căci cu siguranță vom putea s-o cucerim!” 1 Cap.14.6,24. Ios.14.7. 31. Dar1 bărbaţii care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să mergem împotriva acestui popor, căci este mai puternic decât noi.” 1 Cap.32.9. Deut.1.28. Ios.14.8. 32. Astfel, ei au adus izraeliților un raport1 nefavorabil despre țara pe care au iscodit-o, zicând: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o iscodim, este o ţară care își mănâncă locuitorii, iar toţi oamenii2 pe care i-am văzut în ea acolo sunt oameni de statură înaltă. 1 Cap.14.36,37. 2 Amos2.9. 33. Apoi am mai văzut în ea uriaşi1, pe urmașii lui Anac2, care se trag din neamul uriaşilor. Atunci când ne uitam la ei, parcă3 eram niște lăcuste4, și cred că așa ne considerau ei.” 1 Gen.6.4. Nefilimi 2 Deut.1.28;2.10;9.2. 3 Isa.40.22. 4 1Sam.17.42.
Patruzeci de ani în deșert. 14 1. Toată adunarea a început să ţipe, iar în noaptea aceea tot poporul1 a plâns. 1 Cap.11.4. 2. Toţi izraeliții1 s-au plâns împotriva lui Moise şi a lui Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „Dacă2 am fi murit în Egipt sau dacă fi murit în pustiul3 acesta! 1 Exod.16.2;17.3. 2 Cap.16.41. Ps.106.25. 3 Vers.28,29. 3. De ce ne aduce Domnul1 în această țară? Ca să cădem ucişi de sabie? Soțiile noastre și copilaşii noştri vor ajunge pradă. N-ar fi oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?” 1 Iehova
Pag. 161 NUMERE Cap. 14
4. Apoi și-au zis unul către altul: „Să1 ne alegem o căpetenie şi să ne2 întoarcem în Egipt.” 1 Neem.9.17. 2 Deut.17.16. Fapt.7.39. 5. Atunci Moise1 şi Aaron au căzut cu fețele la pământ înaintea întregii adunări a izraeliților, 1 Cap.16.4,22. 6. iar Iosua1, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care iscodiseră țara, şi-au rupt hainele, 1 Vers.24,38. Cap.13.6,8. 7. şi au vorbit astfel întregii adunări a izraeliților: „Ţara pe1 care am străbătut-o și am explorat-o este cu adevărat foarte bună. 1 Cap.13.27. Deut.1.25. 8. Dacă1 Domnul2 este binevoitor cu noi, ne va duce în această ţară3 în care curge lapte și miere, şi ne-o va da. 1 Deut.10.15. 2Sam.15.25,26;22.20. 1Regi10.9. Ps.22.8;147.10,11. Isa.62.4. 2 Iehova 3Cap.13.27. 9. Dar să nu vă1 răzvrătiţi împotriva Domnului2 şi să nu3 vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom înghiți de vii4. Ei și-au pierdut protecția pe care o aveau, iar Domnul5 este6 cu noi, așa că nu vă temeţi de ei!” 1 Deut.9.7,23,24. 2,5 Iehova 3 Deut.7.18;20.3. 4 Cap.24.8. devora 6 Gen.48.21. Exod.33.16. Deut.20.1,3,4;31.6,8. Ios.1.5. Jud.1.22. 2Cron.13.12;15.2;20.17;32.8. Ps.46.7,11. Isa.41.10. Amos5.14. Zah.8.23. 10. În timp ce întreaga1 adunare amenința să-i omoare cu pietre, slava2 Domnului3 s-a arătat peste Cortul Întâlnirii, sub privirea tuturor izraeliților. 1 Exod.17.4. 2 Exod.16.10;24.16,17;40.34. Lev.9.23. Cap.16.19,42;20.6. 3 Iehova 11. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Până2 când Mă va nesocoti acest popor? Până când nu3 va crede în Mine, în ciuda tuturor semnelor pe care le fac în mijlocul lui? 1 Iehova 2 Vers.23. Deut.9.7,8,22. Ps.95.8. Evr.3.8,16. 3 Deut.1.32;9.23. Ps.78.22,32,42:106.24. Ioan12.37. Evr.3.18. 12. De aceea, îl voi lovi cu molimă şi-l voi distruge, dar pe tine1 te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el!” 1 Exod.32.10. 13. Moise1 a răspuns Domnului2: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor, 1 Exod.32.12. Ps.106.23. Deut.9.26-28;32.27. Ezec.20.9,14. 2 Iehova 14. și vor spune acestei ţări. Ei au auzit1 că Tu, Domnul2, eşti în mijlocul acestui popor, că Tu, Domnul3, ești văzut de ei față-n față, că norul4 Tău stă peste el și că Tu mergi înaintea lui în timpul zilei într-o coloană de nor, iar noaptea într-o coloană de foc. 1 Exod.15.14. Ios.2.9,10;5.1. 2,3 Iehova 4 Exod.13.21;40.38. Cap.10.34. Neem.9.12. Ps.78.14;105.39. 15. Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci națiile care au auzit aceste rapoarte despre Tine vor zice: 16. <Domnul1 n-a putut2 să ducă acest popor în ţara pe care a jurat că i-o va da, și de aceea l-a omorât în deșert!> 1 Iehova 2 Deut.9.28. Ios.7.9. 17. De aceea, lasă acum ca puterea Domnului1 să se arate în toată măreția ei, după cum ai promis atunci când ai zis: 1 Iehova 18. <Domnul1 este încet2 la mânie şi plin de bunătate, iartă nedreptatea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte3 nelegiuirea părinţilor în copii și în copiii copiilor lor până la a treia şi a patra generație.> 1 Iehova 2 Exod.34.6,7. Ps.103.8;145.8. Iona4.2. 3 Exod.20.5;34.7. 19. Așadar, Te rog, iartă1 nedreptatea acestui2 popor, potrivit3 măreției îndurării Tale, așa cum ai iertat acest popor din Egipt până aici.” 1 Exod.34.9. 2 Ps.106.45. 3 Ps.78.38. 20. Domnul1 a zis: „Îl iert, așa cum ai2 cerut, 1 Iehova 2 Ps.106.23. Iac.5.16. 1Ioan5.14-16. 21. dar, cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului1 va umple tot2 pământul, 1 Iehova 2 Ps.72.19. 22. tot așa este de adevărat că niciunul1 din oamenii care au văzut cu ochii lor slava Mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în deșert, şi care totuşi M-au ispitit de zece2 ori până acum şi n-au ascultat glasul Meu, 1 Deut.1.35. Ps.95.11;106.26. Evr.3.17,18. 2 Gen.31.7. 23. toţi aceia1 nu vor vedea ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor, şi anume, niciunul dintre cei ce M-au disprețuit n-o vor vedea. 1 Cap.32.11. Ezec.20.15. 24. Dar pentru că robul Meu Caleb1 a fost călăuzit de un alt duh şi M-a urmat2 pe deplin, îl voi duce în ţara în care a fost, iar urmaşii lui o vor moșteni. 1 Deut.1.36. Ios.14.6,8,9,14. 2 Cap.32.12. 25. Amaleciţii şi cananiţii locuiesc în Vale. De aceea, mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi1 spre deșert, pe drumul care duce către Marea Roşie.” 1 Deut.1.40. 26. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 27. „Până când1 voi îngădui ca această adunare rea să cârtească împotriva Mea? Am auzit plângerile2 pe care izraeliții le au împotriva Mea. 1 Vers.11. Exod.16.28. Mat.17.17. 2 Exod.16.12. 28. De aceea, spuneți-le: „Pe1 viaţa Mea, zice Domnul2, că vă voi face întocmai3 cum aţi vorbit și voi în auzul Meu, 1 Vers.23. Cap.26.65;32.11. Deut.1.35. Evr.3.17. 2 Iehova 3 Vers.2.
Pag. 162 NUMERE Cap. 14, 15
29. iar trupurile voastre moarte vor cădea în pustiul acesta. Dintre toţi1 cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care ați fost numărați și înscriși şi care v-aţi plâns împotriva Mea, 1 Cap.1.45;26.64. 30. niciunul nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi da-o s-o locuiţi, în1 afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun. 1 Vers.38. Cap.26.65;32.12. Deut.1.36,38. 31. Pe copilaşii1 voştri însă, despre care aţi spus că vor fi luați prizonieri, Eu îi voi duce acolo, astfel încât ei vor cunoaște ţara pe care voi aţi2 disprețuit-o. 1 Deut.1.39. 2 Ps.106.24. 32. Cât despre voi, oasele1 voastre vor zăcea în acest deșert, 1 1Cor.10.5. Evr.3.17. 33. iar copiii voştri vor rătăci1 patruzeci2 de ani în deșert şi vor ispăşi3 astfel păcatele voastre, până când toate trupurile voastre își vor găsi sfârșitul în deșert. 1 Cap.32.13. Ps.107.40. 2 Deut.2.14. 3 Ezec.23.35. 34. După cum1 timp de patruzeci de zile2 aţi iscodit ţara, tot aşa, timp de patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, vă veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre şi atunci veţi şti ce înseamnă să-Mi trag mâna de la voi. 1 Cap.13.25. 2Ps.95.10. Ezec.4.6. 35. Eu1, Domnul2, am vorbit! Într-adevăr, aşa îi voi face acestei adunări rele3 care s-a unit împotriva Mea. În pustiul acesta își va găsi sfârșitul, şi în el vor muri.” 1 Cap.23.19. 2 Iehova 3 Vers.27,29. Cap.26.65. 1Cor.10.5. 36. Bărbaţii1 pe care Moise îi trimisese să iscodească ţara şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre ţară, 1 Cap.13.31,32. 37. au murit1 acolo loviți de o urgie înaintea Domnului2, pentru că aduseseră un raport nefavorabil despre țară. 1 1Cor.10.10. Evr.3.17. Iuda5. 2 Iehova 38. Numai Iosua, fiul1 lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viaţă dintre bărbații care se duseseră să iscodească ţara. 1 Cap.26.65. Ios.14.6,10.
Neascultarea poporului pedepsit. 39. Când Moise le-a spus aceste lucruri tuturor izraeliților, poporul a fost cuprins de o mare1 jale. 1 Exod.33.4. 40. Ei s-au trezit în zori şi s-au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne1! Suntem gata să mergem în locul de care a vorbit Domnul2, căci ne-am dat seama că am păcătuit.” 1 Deut.1.41. 2 Iehova 41. Dar Moise le-a replicat: „De ce continuați să încălcaţi porunca1 Domnului2? Nu veţi izbuti! 1 Vers.25. 2Cron.24.20. 2 Iehova 42. Să nu vă duceţi1, căci Domnul2 nu este cu voi, și astfel dușmanii voştri vă vor înfrânge. 1 Deut.1.42. 2 Iehova 43. Amaleciţii şi cananiţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie. Fiindcă v-aţi abătut1 de la Domnul2, El nu va fi cu voi.” 1 2Cron.15.2. 2 Iehova 44. Ei însă s-au încăpățânat1 şi s-au suit pe înălțimile muntelui, chiar dacă Moise și Arca Legământului cu Domnul2 nu au părăsit tabăra. 1 Deut.1.43. 2 Iehova 45. Atunci1 amaleciţii şi cananiţii, care locuiau în acea regiune muntoasă, au venit, i-au înfrânt şi i-au tăiat în bucăţi, până la2 Horma. 1 Vers.43. Deut.1.44. 2 Cap.21.3. Jud.1.17.
Legi asupra jertfelor. 15 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Spune-le1 izraeliților: „Când veţi intra în ţara pe care v-o dau ca să locuiți în ea, 1 Vers.18. Lev.23.10. Deut.7.1. 3. și1 aduceți Domnului2 o jertfă friptă pe grătar - fie o ardere de tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea3 unui jurământ sau ca dar de bunăvoie sau cu ocazia sărbătorilor voastre4 periodice - ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre o aromă5 plăcută Domnului6, 1 Lev.12.3. 2,6 Iehova 3 Lev.7.16;22.18,21. 4 Lev.23.8,12,36. Cap.28.19,27;29.2,8,13. Deut.16.10. 5 Gen.8.21. Exod.29.18. 4. cel1 care îşi aduce darul său Domnului2 o astfel de jertfă va trebui să aducă și un3 dar de mâncare dintr-o zecime4 de efă de floare de făină frământată într-un sfert de hin de untdelemn. 1 Lev.2.1. Lev.6.14. 2 Iehova 3 Exod.29.40. 4 Lev.23.13;14.10. Cap.28.5. 5. Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere de tot, să aducă și un sfert de hin de vin1 ca jertfă de băutură. 1 Cap.28.7,14. 6. Pentru fiecare berbec1 să aducă și un dar de mâncare din două zecimi de efă din floarea făinii, frământată într-o treime de hin de untdelemn, 1 Cap.28.12,14. 7. şi o jertfă de băutură dintr-o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului1. 1 Iehova
Pag. 163 NUMERE Cap. 15
8. Când vor aduce un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unui jurământ, sau ca jertfă de mulţumire1 Domnului2, 1 Cap.7.11. 2 Iehova 9. să1 aducă împreună cu viţelul un dar de mâncare din trei zecimi de efă din floarea făinii, frământată într-o jumătate de hin de untdelemn 1 Cap.28.12,14. 10. şi o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului1. 1 Iehova 11. Aşa trebuie să se facă pentru fiecare bou sau berbec, sau pentru fiecare miel sau ied, 12. oricare ar fi numărul celor dintre care oferiți. 13. Aşa1 să facă orice băştinaş care își va aduce jertfa friptă pe grătar de o aromă plăcută Domnului2. 1 Exod.12.49. Cap.9.14. Vers.29. 2 Iehova 14. Dacă vreun străin care locuieşte cu voi sau care se naște printre voi de-a lungul generațiilor va dori să aducă o jertfă friptă pe grătar de o aromă plăcută Domnului1, el va trebui s-o aducă în acelaşi fel ca și voi. 1 Iehova 15. Să fie o singură poruncă pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi, o poruncă veșnică pentru toate generațiile, și anume că atât voi cât și străinul veți fi la fel înaintea Domnului1. 1 Iehova 16. Să fie aceeași lege şi aceeași poruncă atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi.”
Pârga plămădelii. 17. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 18. „Spune-le1 izraeliților: „Când veţi intra în ţara în care vă voi duce, 1 Vers.2. Deut.26.1. 19. şi când veţi mânca pâine1 din ţara aceea, să aduceţi Domnului2 o jertfă prin ridicare. 1 Ios.5.11,12. 2 Iehova 20. Din prima parte1 a aluatului să aduceți o turtă ca jertfă prin ridicare, și să o aduceţi le fel cum aduceți o jertfă prin ridicare2 din aria de treierat. 1 Deut.26.2,10. Prov.3.9,10. 2 Lev.2.14;23.10,16. 21. Această jertfă din prima parte a aluatului vostru s-o aduceți Domnului1, iar ea este o obligație pentru toți urmașii voștri. 1 Iehova
Păcatele fără voie. 22. Dacă1 păcătuiţi fără voie, neîmplinind aceste porunci pe care Domnul2 i le-a spus lui Moise - 1 Lev.4.2. 2 Iehova 23. tot ce v-a poruncit Domnul1 prin Moise din ziua în care Domnul2 v-a dat porunci şi până acum, tot ce v-a spus mai târziu din generație în generație – 1,2 Iehova 24. deci dacă1 păcătuiți fără voie şi fără ca adunarea să știe, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului2, împreună cu un dar3 de mâncare şi cu jertfa sa de băutură, potrivit poruncii, și să mai aducă şi un ţap4 ca jertfă pentru păcat. 1 Lev.4.13. 2 Iehova 3 Vers.8-10. 4 Lev.4.2. Cap.28.15. Ezra6.17;8.35. 25. Preotul1 să facă ispăşire pentru toată adunarea izraeliților şi ei vor fi iertați, căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus atât jertfa - o jertfă mistuită de foc pentru Domnul2, cât şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului3 pentru păcatul pe care l-au săvârşit fără voie. 1 Lev.4.20. 2,3 Iehova 26. Toată adunarea izraeliților va fi iertată, atât ei, cât şi străinii care trăiesc printre ei, căci tot poporul a păcătuit fără voie. 27. Dacă1 cineva a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 1 Lev.4.27,28. 28. Preotul1 să facă ispăşire înaintea Domnului2 pentru cel ce a păcătuit fără voie, iar după ce va face ispăşire pentru el, va fi iertat. 1 Lev.4.35. 2 Iehova 29. Să fie aceeași lege1 pentru toți aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băştinaşul dintre izraeliți, cât şi pentru străinul care locuieşte printre ei. 1 Vers.15. 30. Însă cel ce păcătuiește cu voie, indiferent1 dacă este băștinaș sau străin, Îl huleşte pe Domnul2. Omul acela să fie distrus din mijlocul poporului său, 1 Deut.17.12. Ps.19.13. Evr.10.26. 2Pet.2.10. 2 Iehova 31. căci a disprețuit1 Cuvântul Domnului2 şi a încălcat porunca Lui. Omul acela să fie distrus, şi îşi va lua astfel pedeapsa3 pentru nelegiuirea lui. 1 2Sam.12.9. Prov.13.13. 2 Iehova 3 Lev.5.1. Ezec.18.20.
Pedeapsa pentru încălcarea Sabatului. 32. Pe când erau în deșert, izraeliții au găsit1 un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. 1 Exod.31.14.15;35.2,3. 33. Cei ce-l găsiseră adunând vreascuri l-au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări. 34. Pentru că încă nu le era clar ce trebuie să i se facă, l-au plasat în stare de arest1. 1 Lev.24.12.
Pag. 164 NUMERE Cap. 15, 16
35. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Omul2 trebuie să fie omorât. Toată adunarea3 trebuie să-l omoare cu pietre, în afara taberei.” 1 Iehova 2 Exod.31.14,15. 3 Lev.24.14. 1Regi21.13. Fapt.7.58. 36. Toată adunarea l-a dus în afara taberei şi l-a omorât cu pietre, așa cum i-a poruncit Domnul1 lui Moise. 1 Iehova
Ciucurii de la veșminte. 37. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 38. „Spune-le izraeliților să-şi facă1 ciucuri la colțurile hainelor - aceasta din generație în generație - și să pună un șnur albastru pe ciucurele de la fiecare colţ al hainelor. 1 Deut.22.12. Mat.23.5. 39. Când veţi avea ciucurii aceștia, să vă uitaţi la el şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului1, ca să le puteți împlini, şi astfel nu veți mai urma2 după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, prin care comiteți3 adulter. 1 Iehova 2 Deut.29.19. Iov31.7. Ier.9.14. Ezec.6.9. 3 Ps.73.27;106.39. Iac.4.4. 40. Așa vă veți aduce aminte să împliniți poruncile Mele și veți fi sfinţi1 pentru Dumnezeul vostru. 1 Lev.11.44,45. Rom.12.1. Col.1.22. 1Pet.1.15,16. 41. Eu sunt Domnul1, Dumnezeul vostru, Cel Care v-am scos din Egipt, ca să fiu Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru.” 1,2 Iehova
Core, Datan, Abiram și On se revoltă. 16 1. Core1, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi cu On, fiul lui Pelet - urmași ai lui Ruben, 1 Exod.6.21. Cap.26.9;27.3. Iuda11. Korah 2. s-au răsculat împotriva lui Moise. Ei au luat două sute cincizeci de oameni dintre izraeliți, toți conducători și organizatori1 ai adunării, oameni binecunoscuți. Ei s-au ridicat împotriva lui Moise, 1 Cap.26.9. 3. și i-au înfruntat1 pe Moise şi pe Aaron, astfel: „Destul! Ați mers prea departe! Fiecare om din adunare2 este sfânt, toată adunarea este sfântă, iar Domnul3 este4 în mijlocul ei. Deci, de ce vă puneți pe voi înșivă deasupra adunării Domnului5?” 1 Ps.106.16. 2 Exod.19.6. 3,5 Iehova 4 Exod.29.45. Cap.14.14;35.34. 4. Când a auzit acest lucru, Moise a căzut1 cu faţa la pământ, 1 Cap.14.5;20.6. 5. apoi i-a zis lui Core şi cetei lui: „Mâine dimineață Domnul1 va face cunoscut cine este al Lui, cine este sfânt2 şi cine are voie să se apropie3 de El. Cel pe care El l-a ales4, acela se va apropia de El. 1 Iehova 2 Vers.3. Lev.21.6-8,12,15. 3 Exod.28.1. Cap.17.5. 1Sam.2.28. Ps.105.26. 4Cap.3.10. Lev.10.3;21.17,18. Ezec.40.46;44.15,16. 6. Iată ce trebuie să faceţi: luaţi cădelniţe, atât tu, Core, cât şi toată ceata ta, 7. și mâine puneţi în ele foc și tămâie înaintea Domnului1. Omul pe care Domnul2 îl va alege, va fi cel sfânt. Voi, leviții, ați mers prea departe!” 1,2 Iehova 8. Moise i-a mai zis lui Core: „Ascultaţi, leviți! 9. Oare este prea puţin1 lucru pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a ales2 din adunarea lui Israel, lăsându-vă să vă apropiaţi de El pentru a face lucrarea de la Tabernaculul Domnului3, să stați înaintea adunării și s-o slujiţi? 1 1Sam.18.23. Isa.7.13. 2 Cap.3.41,45;8.14. Deut.10.8. 3 Iehova 10. El v-a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine şi pe toţi fraţii tăi leviți, iar acum vreţi şi preoţia? 11. De aceea, să știi că tu şi ceata ta v-ați adunat împotriva Domnului1! Căci cine este Aaron2, ca să vă plângeți împotriva lui?” 1 Iehova 2 Exod.16.8. 1Cor.3.5. 12. Moise a trimis să fie chemați Datan şi Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis: „Nu venim! 13. N-ajunge1 că ne-ai scos dintr-o ţară unde curge lapte şi miere, ca să ne omori în deșert, mai vrei să şi2 domneşti peste noi? 1 Vers.9. 2 Exod.2.14. Fapt.7.27,35. 14. Nu ne-ai dus într-o ţară1 unde curge lapte şi miere! Nu ne-ai dat în stăpânire ogoare şi nici vii! Crezi că-i poţi păcăli pe oamenii aceștia? Nu venim!” 1 Exod.3.8. Lev.20.24. 15. Moise s-a mâniat foarte tare şi I-a zis Domnului1: „Nu te uita2 la jertfa lor. Nu le-am luat nici3 măcar un măgar şi n-am făcut niciun rău niciunuia dintre ei.” 1 Iehova 2 Gen.4.4,5. 3 1Sam.12.3. Fapt.20.33. 2Cor.7.2. 16. După aceea, Moise i-a zis lui Core: „Tu1 şi toată ceata ta să vă înfățișați2 mâine înaintea Domnului3, împreună cu Aaron. 1 Vers.6,7. 2 1Sam.12.3,7. 3 Iehova 17. Fiecare să-și ia cădelniţa, să-și pună tămâie în ea şi să-și pună cădelnița înaintea Domnului1. Să fie două sute cincizeci de cădelniţe, iar tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui.” 1 Iehova 18. Așa că fiecare om și-a luat cădelniţa, a pus foc în ea şi apoi a așezat tămâie în ea. Moise și Aaron și-au luat locul la intrarea în Cortul Întâlnirii,
Pag. 165 NUMERE Cap. 16
19. iar Core a strâns întreaga adunarea împotriva lui Moise şi a lui Aaron, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slava1 Domnului2 s-a arătat întregii adunări. 1 Vers.42. Exod.16.7,10. Lev.9.6,23. Cap.14.10. 2 Iehova 20. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 21. „Despărţiţi-vă1 de această adunare ca să-i pot topi într-o2 clipă!” 1 Vers.45. Gen.19.17,22. Ier.51.6. Fapt.2.40. Apoc.18.4. 2 Vers.45. Exod.32.10;33.5. 22. Ei au1 căzut cu feţele la pământ şi au zis: „O, Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor2 tuturor făpturilor! Un singur om păcătuiește, iar Tu Te mânii împotriva întregii adunări?” 1 Vers.45. Cap.14.5. 2 Cap.27.16. Iov12.10. Ecl.12.7. Isa.57.16. Zah.12.1. Evr.12.9. 23. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 24. „Spune adunării: Îndepărtați-vă de locuinţele lui Core, Datan şi Abiram!” 25. Moise s-a ridicat şi s-a dus la Datan şi Abiram, iar bătrânii lui Israel l-au urmat. 26. El a vorbit întregii adunări: „Îndepărtaţi-vă1 de corturile acestor oameni răi şi nu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu fiți distruși și voi pentru toate păcatele lor.” 1 Gen.19.12,14. Isa.52.11. 2Cor.6.17. Apoc.18.4. 27. Așa că ei s-au îndepărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şi Abiram au ieşit afară şi stăteau la intrarea în corturile lor, împreună cu nevestele, copiii şi dependenții lor1. 1 casele lor 28. Moise le-a zis: „Iată cum1 veţi cunoaşte că Domnul2 m-a trimis să fac toate aceste lucruri şi că nu lucrez de3 capul meu. 1 Exod.3.12. Deut.18.22. Zah.2.9,11;4.9. Ioan5.36. 2 Iehova 3 Cap.24.13. Ier.23.16. Ezec.13.17. Ioan5.30;6.38. 29. Dacă acești oameni vor muri de moarte naturală, având aceeaşi soartă ca toţi oamenii, înseamnă că nu Domnul1 m-a trimis, 1 Iehova 30. dar dacă Domnul1 va face un miracol2, și anume pământul îşi va deschide gura și-i va înghiți împreună cu tot ce au, aşa încât se vor coborî de3 vii în Locuinţa Morţilor, atunci veţi şti că acești oameni L-au disprețuit pe Domnul4.” 1,4 Iehova 2 Iov31.3. Isa.28.21. 3 Vers.33. Ps.55.15. 31. Imediat1 ce a spus aceste cuvinte, pământul de sub ei s-a despicat în două. 1 Cap.26.10;27.3. Deut.11.6. Ps.106.17. 32. Pământul şi-a deschis gura şi i-a înghiţit, atât pe ei împreună cu casele lor, cât și pe toţi1 oamenii lui Core împreună cu toate bunurile lor. 1 Vers.17. Cap.26.11. 1Cron.6.22,37. 33. Şi ei împreună cu tot ce era al lor au coborât de vii în Locuinţa Morţilor, pământul s-a închis peste ei și au pierit din adunare. 34. La țipetele lor, toți izraeliții care erau împrejurul lor au luat-o la fugă, strigând: „Pericol! Pământul ne va înghiți și pe noi!” 35. Apoi un foc1 s-a coborât din cer de la Domnul2 şi i-a mistuit pe cei3 două sute cincizeci de oameni care aduseseră tămâia. 1 Lev.10.2. Cap.11.1. Ps.106.18. 2 Iehova 3 Vers.17. 36. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 37. „Spune-i lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată restul de tămâie arzând din cădelniţele, căci cădelnițele sunt1 sfinte, şi să arunce aceste resturi cât mai departe. 1 Lev.27.28. 38. Din cădelniţele acestor oameni1, care au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţa lor, să se facă nişte plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le-au aduse înaintea Domnului2 , şi, prin urmare, sunt sfinte, ca să slujească de aducere3 aminte pentru izraeliți. 1 Prov.20.2. Hab.2.10. 2 Iehova 3 Cap.17.10;26.10. Ezec.14.8. 39. Preotul Eleazar a luat cădelniţele de bronz, pe care le aduseseră cei arşi, le-a bătut şi a făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului, 40. așa cum i-a poruncit Domnul1 lui Moise. Acesta este un semn de aducere aminte pentru izraeliți, pentru2 ca niciun străin, care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului3, ca să nu i se întâmple întocmaii ca lui Core şi cetelor ce au fost cu el. 1 ,3 Iehova 2 Cap.3.10. 2Cron.26.18.
O nouă răzvrătire a poporului. 41. A doua zi întreaga adunare1 a izraeliților a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron, zicând: „Voi aţi omorât poporul Domnului2!” 1 Cap.14.2. Ps.106.25. 2 Iehova 42. În timp ce adunarea se strângea împotriva lui Moise şi a lui Aaron, ei și-au întors privirile spre Cortul Întâlnirii și au văzut că norul l-a acoperit1 şi s-a arătat slava Domnului2. 1 Exod.40.34. 2 Iehova 43. Atunci Moise şi Aaron1 au venit înaintea Cortului Întâlnirii, 1 Vers.19. Cap.20.6. 44. iar Domnul1 le-a zis: 1 Iehova 45. „Ieșiți1 din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă!” Ei2 au căzut cu feţele la pământ, 1 Vers.21,24. 2 Vers.22. Cap.20.6.
Pag. 166 NUMERE Cap. 16, 17, 18
46. și apoi Moise i-a zis lui Aaron: „Ia-ți cădelniţa, pune în ea foc de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare şi fă ispăşire pentru ei, căci a1 izbucnit mânia Domnului2 şi a început urgia.” 1 Lev.10.6. Cap.1.53;8.19;11.33;18.5. 1Cron.27.24. Ps.106.29. 2 Iehova 47. Aaron a luat cădelniţa, după cum îi zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării, unde a văzut că urgia începuse deja între cei din popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru popor, 48. apoi s-a aşezat între cei morţi şi cei vii, şi urgia s-a oprit. 49. Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii şapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Core. 50. Când urgia a încetat, Aaron s-a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii.
Toiagul lui Aaron înflorește. 17 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Vorbeşte izraeliților şi ia de la ei câte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege de la toate căpeteniilor lor, potrivit familiilor lor. Scrie numele fiecăruia pe toiagul său 3. şi scrie numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, deci să fie câte un toiag de fiecare căpetenie a familiei lui. 4. Pune-le în Cortul Întâlnirii, înaintea Mărturiei, acolo unde Mă1 întâlnesc Eu cu voi. 1 Exod.25.22;29.42,43;30.36. 5. Toiagul bărbatului pe care-l1 voi alege va înflori, şi așa voi opri plângerile2 izraeliților3 împotriva voastră.” 1 Cap.16.5. 2 reclamațiile 3 Cap.16.11. 6. Moise le-a vorbit izraeliților, şi fiecare dintre căpeteniile lor i-a dat toiagul, câte unul de fiecare căpetenie, potrivit familiilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era printre ale lor. 7. Moise a pus toiegele înaintea Domnului1, în Cortul2 Mărturiei. 1 Iehova 2 Exod.38.21. Cap.18.2. Fapt.7.44. 8. A doua zi, Moise a intrat în Cortul Mărturiei și a văzut că toiagul lui Aaron, care era al casei lui Levi, înverzise, înmugurise, înflorise şi avea migdale coapte. 9. Moise a luat dinaintea Domnului1 toate toiegele şi le-a dus înaintea tuturor izraeliților, ei le-au văzut şi fiecare și-a luat toiagul. 1 Iehova 10. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Pune înapoi toiagul2 lui Aaron, înaintea Mărturiei, şi să fie păstrat ca3 avertisment pentru răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt plângerilor4 lor împotriva Mea şi să nu moară.” 1 Iehova 2 Evr.9.4. 3 Cap.16.38. 4 Vers.5. reclamațiilor 11. Moise a făcut aceasta, făcând întocmai cum i-a poruncit Domnul1. 1 Iehova 12. Izraeliții i-au zis lui Moise: „Acesta este sfârșitul nostru! Pierim, pierim cu toţii! 13. Oricine1 se apropie de Tabernaculul Domnului2 moare. Vom muri oare cu toţii?” 1 Cap.1.51,53;18.4,7. 2 Iehova
Preoții și leviții. 18 1. Domnul1 i-a zis lui Aaron: „Tu2, fiii tăi şi casa tatălui tău împreună cu tine, veți purta3 responsabilitatea pentru vina legată de Sfântul Locaş, dar numai tu şi fiii tăi veți purta responsabilitatea pentru vina legată de preoție. 1 Iehova 2 Cap.17.13. 3 Exod.28.38. 2. De asemenea, ia cu tine pe fraţii tăi din tribul lui Levi, tribul tatălui tău, pentru ca ei să fie împreună1 cu tine şi2 să slujească, atunci când tu şi3 fiii tăi veţi fi înaintea Cortului Mărturiei, 1 Gen.29.34. 2 Cap.3.6,7. 3 Cap.3.10. 3. să fie responsabili1 de lucrurile de care ai nevoie și să aibă în grijă tot Cortul. dar să2 nu se apropie nici de uneltele Sfântului Locaş, nici de altar, ca să3 nu muriţi, şi ei şi voi. 1 Cap.3.25,31,36. 2 Cap.16.40. 3 Cap.4.15. 4. Ei să fie alături de tine şi să fie responsabili pentru întreținerea Cortului Întâlnirii în toate detaliile, și niciun1 străin să nu se apropie de voi. 1 Cap.3.10. 5. căci voi înșivă veți fi responsabili pentru îndatoririle1 de la Sfântul Locaş şi de la altar, pentru ca2 mânia Mea să nu mai vină niciodată peste izraeliți. 1 Exod.27.21;30.7. Lev.24.3. Cap.8.2. 2 Cap.16.46. 6. Eu am fost Cel Care i-a ales pe fraţii voştri leviţi dintre toți izraeliții ca un dar1 pentru voi, încredințați2 Domnului3 pentru slujba la Cortul Întâlnirii. 1 Cap.3.12,45. 2 Cap.3.9;8.19. 3 Iehova 7. Dar numai tu şi fiii1 tăi împreună cu tine să îndepliniți datoriile preoţești și să aveți grijă de tot ce ține de altar și de tot ce este dincolo2 de perdeaua dinăuntru. Aceasta este îndatorirea voastră și Eu vă încredințez acest cadou, și anume slujba preoţiei. Orice om care nu este preot și care îl uzurpă trebuie să fie omorât.” 1 Vers.5. Cap.3.10. 2 Evr.9.3,6.
Pag. 167 NUMERE Cap. 18
Partea ce le revine preoților. 8. Domnul1 i-a zis lui Aaron: „Iată, din toate jertfele pe1 care Mi le închină izraeliții, Eu însumi ți le dau pe cele care Îmi sunt aduse prin ridicare, și ţi le dau ţie şi fiilor tăi ca drept3 al ungerii, printr-o poruncă veşnică. 1 Iehova 2 Lev.6.16,18,26;7.6,32. Cap.5.9. 3 Exod.29.29;40.13,15. 9. Iată ce va fi al tău dintre jertfele preasfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor1 de mâncare, toate jertfele2 lor de ispăşire, şi toate jertfele3 pentru vină pe care Mi le vor aduce, jertfele acestea preasfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi. 1 Lev.2.2,3;10.12,13. 2 Lev.4,22,27;6.25,26. 3 Lev.5.1;7.7;10.12;14.13. 10. Să mâncaţi aceste jertfe într-un1 loc preasfânt, fiecare bărbat să le mănânce și să fie sfinte pentru voi. 1 Lev.6.16,18,26,29;7.6. 11. De asemenea, iată ce va mai fi al tău: toate jertfele aduse ca daruri legănate ale izraeliților1. Eu Însumi ți2 le dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale printr-o poruncă veșnică, și toți3 cei din familia ta care sunt curați le vor putea mânca. 1 Exod.29.27,28. Lev.7.30,34. 2 Lev.10.14. Deut.18.3. 3 Lev.22.2,3,11-13. 12. Tot1 ce este mai bun din untdelemn, din vinul nou și din grâu, rodul pe care ei îl vor da Domnului2, Eu Însumi ți-l dau ție. 1 Exod.23.19. Deut.18.4. Neem.10.35,36. 2 Iehova 13. Cele dintâi1 roade ale pământului lor, pe2 care ei le vor aduce Domnului3, să fie ale tale, iar cel4 curat din casa ta va putea să le mănânce. 1 Exod.22.29. 2 Exod.22.29;23.19;34.26. Lev.2.14. Cap.15.19. Deut.26.2. 3 Iehova 4Vers.11. 14. Orice1 jertfă închinată în Israel să fie a ta. 1 Lev.27.28. 15. Orice întâi născut1 al oricărei făpturi pe care ei îl vor aduce Domnului2, fie om sau animal, să fie al tău. Totuși atât pe întâiul născut3 al omului, cât și pe întâiul născut al animalelor necurate va trebui să accepți plată, ca răscumpărare. 1 Exod.13.2;22.29. Lev.27.26. Cap.3.13. 2 Iehova 3 Exod.13.13;34.20. 16. Prețul1 lor de răscumpărare, pus celor de la o lună în plus, să fie de cinci șekeli de argint, după șekelul Sfântului Locaș, adică2 de douăzeci de ghere. 1 Lev.27.6. Cap.3.47. 2 Exod.30.13. Lev.27.25. Cap.3.47. Ezec.45.12. 17. Dar1 pe întâiul născut al vacii, al oii și al caprei să nu-i răscumperi, căci sunt sfinți. Sângele lor2 să-l stropeşti pe altar şi să le arzi grăsimea ca o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului3. 1 Deut.15.19. 2 Lev.3.2,5. 3 Iehova 18. Carnea lor să fie a ta, așa cum este al tău pieptul1 jertfei legănate şi spata dreaptă. 1 Exod.29.26,28. Lev.7.31,32,34. 19. Toate jertfele sfinte1, pe care izraeliții le aduc Domnului2, ţi le dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale printr-o poruncă veşnică. Acesta este un3 legământ al sării, un legământ veșnic înaintea Domnului4 pentru tine şi urmașii tăi.” 1 Vers.11. 2,4 Iehova 3 Lev.2.13. 2Cron.13.5.
Întreținerea leviților. 20. Domnul1 i-a zis lui Aaron: „Tu să n-ai nici o moştenire în ţara lor şi să n-ai nici o parte de moşie în mijlocul lor. Eu2 sunt partea ta și moştenirea ta în mijlocul izraeliților. 1 Iehova 2 Deut.10.9;12.12;14.27-29;18.1,2. Ios.13.14,33;14.3;18.7. Ps.16.5. Ezec.44.28. 21. Leviților1 le-am dat fiecare zeciuială în Israel, ca o moștenire pentru slujba pe care o fac, slujirea2 de la Cortul Întâlnirii. 1 Lev.27.30,32. Vers.24,26. Neem.10.37;12.44. Evr.7.5,8,9. 2 Cap.3.7,8. 22. De acum înainte izraeliții1 să nu se mai apropie de Cortul Întâlnirii, ca să nu se facă vinovaţi şi să moară. 1 Cap.1.51. Lev.22.9. 23. Doar1 leviţii să împlinească slujirea de la Cortul Întâlnirii, iar ei să accepte întreaga responsabilitate pentru aceasta. Aceasta este o poruncă veșnică pentru toți urmașii lor. Ei să nu aibă ca moştenire între izraeliți nici o bucată de pământ, 1 Cap.3.7. 24. căci zeciuielile izraeliților, pe care ei le aduc ca jertfă prin ridicare Domnului1, le-am dat leviţilor2. De aceea am spus despre ei: <Să nu aibă3 nici o moştenire între izraeliți.>” 1 Iehova 2 Vers.21. 3 Vers.20. Deut.10.9;14.27,29;18.1.
Darurile leviților din ceea ce primesc. 25. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova
Pag. 168 NUMERE Cap. 18, 19
26. „Să le spui leviţilor: Când primiți zeciuiala1 de la izraeliți, pe care v-am dat-o de la ei ca moştenire a voastră, să aduceți din ea o jertfă prin ridicare pentru Domnul2, o zeciuială din zeciuială. 1 Neem.10.38. 2 Iehova 27. Ea să fie considerată un dar1 din partea voastră, la fel ca și grâul care se treieră întâi din arie şi ca mustul care se ia întâi din teasc. 1 Vers.30. 28. Așadar, să aduceți Domnului1 o jertfă prin ridicare din toate zeciuielile pe care le veţi primi de la izraeliți, apoi să daţi din ele o jertfă Domnului2, jertfă pe care s-o lăsați preotului Aaron. 1,2 Iehova 29. Din toate darurile care vi se vor da, pe care le veți aduce Domnului1 din jertfele prin ridicare, să luaţi mai întâi din tot ce va fi mai bun toate darurile pentru Domnul2. 1,2 Iehova 30. Să le mai spui: „După ce veţi aduce ca jertfă prin ridicare partea cea mai bună1 din ea, zeciuiala va fi socotită leviţilor ca venitul de la aria de treierat şi ca venitul de la teasc. 1 Vers.27. 31. Jertfa o puteți mânca în orice loc, voi şi familiile voastre, căci aceasta este plata1 voastră pentru slujirea pe care o faceţi în Cortul Întâlnirii. 1 Mat.10.10. Luca10.7. 1Cor.9.13. 1Tim.5.18. 32. Nu vă veţi1 face vinovaţi pentru aceasta de niciun păcat din cauza jertfei, dacă veţi lua din ea pentru Domnul2 ce este mai bun. Dar aveți grijă să nu profanați3 darurile sfinte ale izraeliților şi nu veţi muri.” 1 Lev.19.8;22.16. 2 Iehova 3 Lev.22.2,15.
Vaca roșie. Apa de curățire. 19 1. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron: 1 Iehova 2. „Iată ce porunceşte Legea pe care a dat-o Domnul1: Spune izraeliților să-ţi aducă o vacă roşie, sănătoasă, care să nu aibă vreun cusur trupesc şi care n-a2 fi fost pusă încă la jug. 1 Iehova 2 Deut.21.3. 1Sam.6.7. 3. S-o daţi preotului Eleazar, el s-o scoată1 în afara taberei şi să fie înjunghiată în partea de est a taberei. 1 Lev.4.12,21;16.27. Evr.13.11. 4. Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii şi să1 stropească de şapte ori înaintea Cortului Întâlnirii. 1 Lev.4.6;16.14,19. Evr.9.13. 5. Vaca să fie arsă înaintea lui, pielea1, carnea și sângele, împreună cu balega. 1 Exod.29.14. Lev.4.11,12. 6. Preotul să ia1 lemn de cedru, isop şi fir de culoare cărămizie şi să le arunce în mijlocul flăcărilor în care este arsă vaca. 1 Lev.14.4,49. 7. Preotul1 să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă; după aceea poate veni în tabără, dar va fi necurat până seara. 1 Lev.11.25;15.5. 8. Cel care arde vaca trebuie să-şi spele hainele şi să-şi scalde trupul în apă, dar va fi necurat până seara. 9. Apoi un om care este curat să strângă cenuşa1 vacii şi s-o pună într-un loc curat, în afara taberei. Cenușa să fie păstrată pentru adunarea izraeliților, ca să facă cu ea apa de curăţire2, care este pentru curățirea de păcat. 1 Evr.9.13. 2 Vers.13,20,21. Cap.31.23. 10. Cel ce va aduna cenuşa vacii să-şi spele hainele, dar va fi necurat până seara. Aceasta să fie o poruncă veşnică atât pentru izraeliți, cât şi pentru străinul care locuieşte printre ei. 11. Oricine1 ce se atinge de trupul mort al cuiva va fi necurat timp de şapte zile. 1 Lev.21.1. Cap.5.2;9.6,10;31.19. Vers.16. Plân.4.14. Hag.2.13. 12. El trebuie să1 se cureţe cu apa de curățire în ziua a treia şi a şaptea şi va fi curat, dar dacă nu se curăţă în ziua a treia şi a şaptea, nu va fi curat. 1 Cap.31.19. 13. Oricine se atinge de un mort, adică de trupul unui om care a murit, şi nu se va curăţi, pângăreşte1 Tabernaculul Domnului2. Omul acela să fie distrus din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el cu apă3 de curăţire, el este necurat, necurăţia4 lui rămânând încă peste el. 1 Lev.15.31. 2 Iehova 3 Cap.8.7. Vers.9. 4 Lev.7.20;22.3. 14. Iată legea când un om moare într-un cort: toți cei care intră în cort şi toți cei care sunt deja în cort vor fi necurați timp de şapte zile. 15. De asemenea, orice1 vas descoperit din acel cort care nu are capacul pus va fi necurat. 1 Lev.11.32. Cap.31.20. 16. Când un om este omorât sau moare în afara unui cort, în câmp deschis, oricine1 se atinge de acel cadavru, de oseminte omenești sau de un mormânt, va fi necurat timp de şapte zile. 1 Vers.11. 17. Pentru cel necurat să se ia1 din cenuşa de la jertfa de ispăşire care a fost arsă şi să toarne peste ea apă de izvor2, într-un vas. 1 Vers.9. 2 de la sursă, vie, curgătoare, proaspătă 18. Un om curat să ia1 o ramură de isop, s-o înmoaie în apă și să stropească cortul, toate vasele, oamenii care erau acolo și pe oricine care s-a atins de oseminte omeneşti sau de vreun om omorât sau de vreun om care a murit sau de vreun mormânt. 1 Ps.51.7.
Pag. 169 NUMERE Cap. 19, 20
19. Cel curat să-l stropească pe cel necurat în a treia zi şi a şaptea zi, şi să-l cureţe astfel în a şaptea1 zi. Apoi cel necurat să-şi spele hainele şi să se scalde în apă, iar seara va fi curat. 1 Lev.14.9. 20. Orice om care este necurat şi nu se curăţă să fie distrus din adunare, căci a pângărit1 Sfântul Locaş al Domnului2. Câtă vreme n-a fost stropit cu apă de curăţire, el a rămas necurat. 1 Vers.13. 2 Iehova 21. Aceasta să fie o poruncă veşnică pentru ei. De asemenea, cel care stropește cu apa de curăţire să-şi spele hainele, iar cel care se atinge de apa de curăţire va fi necurat până seara. 22. Orice1 lucru atins2 de cineva care este necurat va fi necurat, iar oricine îl atinge va fi necurat până seara.” 1 Hag.2.13. 2 Lev.15.5.
Moartea Mariei. Apele de la Meriba. Pedepsirea lui Moise
20 1. În luna întâi toată adunarea izraeliților1 a ajuns în pustiul Ţin, iar poporul s-a stabilit pentru o vreme la Cadeș2. Acolo a murit3 şi a fost înmormântată Miryam. 1 Cap.33.36. 2 Kadesh/sfânt 3 Exod.15.20. Cap.26.59. 2. Adunarea1 ducea lipsă de apă, așa că s-a2 răsculat împotriva lui Moise şi a lui Aaron. 1 Exod.11.1. 2 Cap.16.19,42. 3. Poporul a căutat1 ceartă cu Moise, zicând: „Ar fi fost mai bine să fi murit și noi când2 au murit fraţii noştri înaintea Domnului3! 1 Exod.17.2. Cap.14.2. 2 Cap.11.1,33;14.37;16.32,35,49. 3 Iehova 4. De ce1 aţi adus adunarea Domnului2 în pustiul acesta? Ca să murim aici, noi şi vitele noastre? 1 Exod.17.3. 2 Iehova 5. De ce ne-aţi scos din Egipt şi ne-aţi adus în acest loc groaznic? Aici nu va crește nimic, nici grâne, nici smochine, nici viţă, nici rodii1, și nu este nici măcar apă de băut.” 1 pomegranate 6. Moise şi Aaron au plecat din adunare, s-au dus la intrarea în Cortul Întâlnirii și au căzut1 cu fețele la pământ. Atunci li s-a arătat slava2 Domnului3, 1 Cap.14.5;16.4,22,45. 2 Cap.14.10. 3 Iehova 7. iar Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 8. „Ia-ți1 toiagul şi convoacă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Vorbiţi stâncii dinaintea ochilor lor, iar aceasta le va da apă din ea. Să le scoţi2 astfel apă din stâncă şi să dai apă adunării şi vitelor lor.” 1 Exod.17.5. 2 Neem.9.15. Ps.78.15,16;105.41;114.8. Isa.43.20;48.21. 9. Cum i-a fost poruncit, Moise a luat toiagul care se afla înaintea1 Domnului2. 1 Cap.17.10. 2Iehova 10. Moise şi Aaron au convocat adunarea înaintea stâncii, iar Moise le-a zis: „Ascultaţi1, răzvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din această stâncă?” 1 Ps.106.33. 11. Apoi Moise și-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul. Apa1 a ieşit din belşug, astfel încât au avut apă de băut cu toții, oameni și animale. 1 Exod.17.6. Deut.8.15. 1Cor.10.4. 12. Domnul1 le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Pentru că nu v-aţi2 încrezut în Mine, nu ați arătat sfinţenia3 Mea înaintea ochilor izraeliților, nu voi veţi conduce această adunare în ţara pe care i-o dau.” 1 Iehova 2 Cap.27.14. Deut.1.37;3.26;32.51. 3 Lev.10.3. Ezec.20.41;36.23;38.16. 1Pet.3.15. 13. Acestea sunt1 apele de la Meriba2, loc unde izraeliții s-au certat cu Domnul3, și ape prin care El și-a arătat sfințenia. 1 Deut.33.8. Ps.95.8;106.32. 2 Vers.24. Ceartă (Meribah) 3 Iehova
Edomiții și izraeliții. 14. De la Cadeș, Moise1 a trimis soli la împăratul Edomului, ca să-i spună: „Aşa2 vorbeşte fratele tău, Israel: Tu ştii toate suferinţele prin care am trecut, 1 Jud.11.16,17. 2 Deut.2.4;23.7. Obad.10.12. 15. cum strămoșii1 noştri au plecat în Egipt şi noi am2 trăit acolo multă vreme. Dar3 egiptenii ne-au asuprit, pe noi şi pe strămoșii noştri, 1 Gen.46.6. Fapt.7.15. 2 Exod.12.40. 3 Exod.1.11. Deut.26.6. Fapt.7.19. 16. iar noi am1 strigat după ajutor la Domnul2. El ne-a auzit glasul și a trimis3 un Înger care ne-a scos din Egipt. Iată că acum suntem în Cadeș, o cetate care se află la marginea ţinutului tău. 1 Exod.2.23;3.7. 2 Iehova 3 Exod.3.2;14.19;23.20;33.2. 17. Lasă-ne1 să trecem prin ţara ta, iar noi nu vom trece nici prin ogoare cultivate, nici prin vii şi nici nu vom bea apă din fântânile tale, ci vom merge numai pe drumul principal2, fără să ne abatem nici la stânga nici la dreapta, până vom traversa teritoriul tău.” 1 Cap.21.22. Deut.2.27. 2 Cap.21.22. Drumul Regelui/Drumul cel Mare 18. Edomiții i-au răspuns: „Să nu cumva să traversați ținutul nostru. Dacă o faceți, vă vom ieși în întimpinare și vă vom ataca.” 19. Izraeliții i-au zis: „Dar vom ține numai drumul principal, iar dacă vom bea din apa ta, noi şi turmele noastre, îţi vom1 plăti preţul ei. Nu-ţi cerem altceva, decât să trecem prin ținutul tău, mergând pe jos.” 1 Deut.2.6,28. 20. Edomiții au refuzat: „Nu încercați1 să treceți!” Și edomiții le-au ieșit în întâmpinare cu o mare desfășurare de forțe armate. 1 Jud.11.17.
Pag. 170 NUMERE Cap. 20, 21
21. Astfel1, din cauză că edomiții nu le-au permis să traverseze teritoriul lor, izraeliții s-au întors de acolo și au luat-o2 pe alt drum. 1 Deut.2.27,29. 2 Deut.2.4,5,8. Jud.11.18.
Moartea lui Aaron. Eleazar. 22. Toată adunarea izraeliților a plecat din Cadeș1 şi a ajuns2 la muntele Hor. 1 Cap.33.37. 2 Cap.21.4. 23. Domnul1 le-a zis lui Moise şi lui Aaron, lângă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom: 1 Iehova 24. „A venit vremea ca Aaron să fie adăugat1 la poporul său. El nu va intra în ţara pe care o dau izraeliților, pentru că s-a2 răzvrătit împotriva Cuvântului Meu, la apele din Meriba3. 1 Gen.25.8. Cap.27.13;31.2. Deut.32.50. 2 Vers.12. 3 Vers.13. 25. Ia-l pe Aaron şi pe fiul său Eleazar, şi du-i1 pe muntele Hor. 1 Cap.33.38. Deut.32.50. 26. Dezbracă-l pe Aaron de veşmintele lui şi îmbracă-l cu ele pe fiul său Eleazar cu ele. Aaron va fi adăugat la poporul lui şi va muri acolo.” 27. Moise a făcut așa cum i-a poruncit Domnul1. În fața întregii adunări, ei au plecat pe muntele Hor, 1 Iehova 28. unde Moise1 l-a dezbrăcat pe Aaron de veşmintele lui şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron2 a murit acolo, pe vârful muntelui. Când Moise şi Eleazar au coborât de pe munte, 1 Exod.29.29,30. 2 Cap.33.38. Deut.10.6;32.50. 29. toată adunarea a văzut că Aaron a murit, și tot poporul l-a jelit timp de treizeci1 de zile. 1 Deut.34.8.
Izraeliții în luptă cu cananiții. 21 1. Când regele cananit al Aradului, care locuia în Neghev1, a auzit2 că izraeliții vin pe drumul3 spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lor şi a luat câțiva prizonieri. 1 Cap.13.17. 2 Cap.33.40. Jud.1.16. 3 drumul pe care călătoriseră spionii trimiși de Moise 2. Atunci1 Israel a făcut un jurământ Domnului2, zicând: „Dacă vei da acest popor în mâinile noastre, noi vom distruge cetăţile lor în totalitate.” 1 Gen.28.20. Jud.11.30. 2 Iehova 3. Domnul1 a ascultat glasul lui Israel şi i-a dat pe cananiţi în mâinile lor. Izraeliţii i-au distrus în întregime, pe ei şi cetăţile lor, iar acelui loc i-au pus numele Horma2. 1 Iehova 2 Distrugere totală/anihilare (Hormah) 4. Ei au1 plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să2 ocolească ţara lui Edom, dar poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum, 1 Cap.20.22;33.41. 2 Jud.11.18. 5. şi a vorbit1 împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, astfel: „De2 ce ne-aţi scos din Egipt? Ca să murim în deșert? Iată că nu mai avem nici pâine, nici apă şi sufletul ni s-a scârbit3 de această mâncare mizerabilă!” 1 Ps.78.19. 2 Exod.16.3;17.3. 3 Cap.11.6. 6. Atunci Domnul1 a2 trimis printre ei şerpi3 veninoși, care i-au muşcat pe izraeliți, și mulţi din popor au murit atunci. 1 Iehova 2 1Cor.10.9. 3 Deut.8.15. 7. Poporul1 a venit la Moise şi i-a spus: „Am2 păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului3 şi împotriva ta. Roagă-te4 Domnului5 să alunge de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor. 1 Ps.78.34. 2 Vers.5. 3,5 Iehova 4 Exod.8.8,28. 1Sam.12.19. 1Regi13.6. Fapt.8.24. 8. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe şi agață-l de o prăjină. Oricine este muşcat şi va privi spre el, va supraviețui!” 1 Iehova 9. Moise1 a făcut un şarpe din bronz şi l-a pus pe o prăjină. Oricine era muşcat de un şarpe şi privea la şarpele din bronz, supraviețuia. 1 2Regi18.4. Ioan3.14,15.
Alte călătorii ale izraeliților. 10. Izraeliții și-au continuat călătoria şi și-au1 așezat tabăra la Obot. 1 Cap.33.43. 11. De acolo1 s-au mutat2 la Iie Avarim, în pustiul dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 1 Cap.33.44. 2 Deut.2.13. (Iyye Abarim) 12. De acolo au plecat şi și-au ridicat tabăra în cheile1 Zeredului2. 1 albia uedului 2 Deut.Cap.2.13. (Zared) 13. De acolo au plecat şi și-au ridicat tabăra dincolo de Arnon1, în pustiul care se extinde în teritoriul amoriților, căci Arnonul era2 granița moabiților, graniță între moabiți și amoriți. 1 Deut.2.24 2 Cap.22.36. Jud.11.18. 14. De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului1: „Vaheb în Sufa2 și cheile3 lui, Arnonul 1 Iehova 2 Waheb în Sufah 3 Cap.24.6. 15. şi cheile lui, care coboară înspre cetatea Ar şi ajung1 la frontiera cu Moabul.” 1 Deut.2.18,29. 16. De acolo s-au dus1 la Beer2. La această fântână, Domnul3 i-a zis lui Moise: „Adună poporul, şi Eu le voi da apă.” 1 Jud.9.21. 2 Fântână 3 Iehova 17. Atunci Israel a cântat1 cântarea aceasta: „Ţâşneşte, fântână! Cântaţi despre ea! 1 Exod.15.1. Ps.105.2;106.12.
Pag. 171 NUMERE Cap. 21, 22
18. Prinții au săpat fântâna, căpeteniile poporului au explorat-o, toți lideri cu sceptre și toiege1!” Din deșert au plecat apoi la Matana, 1 Isa.33.22. 19. din Matana la Nahaliel, din Nahaliel la Bamot, 20. iar din Bamot în valea din regiunea Moabului, lângă muntele Pisga, care domină1 deșertul. 1 Cap.23.28. deșertul (Yeshimon/Jeshimon)
Sihon și Og. 21. Israel1 a trimis soli la Sihon, regele amoriţilor, ca să-i spună: 1 Deut.2.26,27. Jud.11.19. 22. „Lasă-mă1 să trec prin ţara ta. Nu vom intra nici în ogoare cultivate, nici în vii şi nu vom bea apă din fântâni, ci vom ţine numai drumul principal2, până vom traversa teritoriul tău.” 1 Cap.20.17. 2 Cap.20.19. 23. Dar Sihon1 n-a îngăduit lui Israel să-i traverseze teritoriul. El și-a adunat toți oamenii şi a plecat la luptă în întâmpinarea lui Israel, în deșert, și l-a atacat la Iahaţ2. 1 Deut.29.7. 2 Deut.2.32. Jud.11.20. 24. Însă Israel1 l-a înfrânt, măcelărindu-l cu sabia. Apoi a ocupat ținutul, de la Arnon până la Iabok și până la hotarul cu amoriții, a căror graniță era fortificată. 1 Deut.2.33;29.7. Ios.12.1,2;24.8. Neem.9.22. Ps.135.10,11;136.19. Amos2.9. 25. Israel a ocupat toate cetăţile amoriților şi s-a stabilit în toate cetăţile lor, inclusiv în Heșbon1 şi în toate satele de prin împrejurimi. 1 Deut.1.4. Heshbon 26. Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriţilor. El se războise în trecut cu fostul rege al moabiților şi-i capturase tot ţinutul, până la Arnon. 27. De aceea zic poeţii: „Veniţi la Heșbon! Să fie rezidit! Să fie fortificată cetatea lui Sihon! 28. Un foc a ieşit1 din Heșbon, și flăcări din cetatea lui Sihon. Ea a mistuit2 Arul din Moab, și a măturat înălţimile Arnonului. 1 Ier.48.45,46. 2 Deut.2.9,18. Isa.15.1. 29. Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, popor al lui Chemoş1, ți-a venit sfârșitul! Ți-ai făcut fiii fugari, şi ți-ai dat fiicele sclave lui Sihon, regele amoriţilor. 1 Jud.11.24. 1Regi11.7,33. 2Regi23.13. Ier.48.7,13. Kemosh 30. Din Heșbon până la1 Dibon vetrele lor sunt arse, iar ei sunt exterminați tocmai până la Nofah, în timp ce focul se întinde la2 Medeba.” 1 Ier.48.18,22. 2 Isa.15.2. 31. Astfel Israel a ocupat teritoriul amoriţilor. 32. După ce Moise a trimis un grup în recunoaștere în Iazer1, izraeliții i-au cucerit cetățile şi i-au alungat pe amoriţii care locuiau acolo. 1 Cap.32.1. Ier.48.32. Jaazer 33. Apoi1, schimbând direcția, au luat-o pe drumul care duce la Bașan2. Og, regele Bașanului, le-a ieşit în întâmpinare la3 Edrei, el și toți oamenii lui, ca să se luptă cu ei, 1 Deut.3.1;29.7. 2 Deut.1.4. Bashan 3 Ios.13.12. 34. dar Domnul1 i-a zis lui Moise: „Nu2 te teme de el, căci l-am dat în mâinile tale, pe el împreună cu tot poporul şi toată ţara lui. Să-i3 faci la fel cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heșbon.” 1 Iehova 2 Deut.3.2. 3 Vers.24. Ps.135.10,11;136.20. 35. Astfel ei l-au1 omorât, pe el împreună cu fiii lui şi cu toți poporul lui, până n-a rămas nici un supraviețuitor, și au luat în stăpânire toată ţara lui. 1 Deut.3.3.
Balac trimite după Balaam. 22 1. Israeliții1 și-au continuat călătoria şi și-au ridicat tabăra în câmpiile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului. 1 Cap.33.48. 2. Balac1, fiul lui Ţipor2, a văzut tot ce le făcuse Israel amoriţilor, 1 Balak/Balaq 2 Jud.11.25. Zippor 3. iar Moab1 s-a îngrozit la vederea acestui popor, din cauză că erau așa de mulți. Moabiții, fiind cuprinși de frică când i-au văzut, 1 Exod.15.15. 4. le-au zis bătrânilor1 din Midian: „Mulţimea aceasta va înghiți tot ce este în jurul nostru, la fel cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.” Balac, fiul lui Ţipor, care era pe atunci rege al Moabului, 1 Cap.31.8. Ios.13.21. 5. a trimis1 soli la Balaam, fiul lui Beor, care trăia la2 Petor, lângă râu3, în ţara lui natală, ca să-l cheme, spunându-i: „Un popor întreg a sosit chiar acum din Egipt. Ei au acoperit tot ținutul și se stabilesc chiar la ușa mea. 1 Deut.23.4. Ios.13.22;24.9. Neem.13.1,2. Mica6.5. 2Pet.2.15. Iuda11. Apoc.2.14. 2Cap.23.7. Deut.23.4. Pethor 3 Eufrat
Pag. 172 NUMERE Cap. 22
6. Vino imediat și blestemă1 acest popor, căci sunt prea mulți pentru mine. Poate că aşa îl voi putea înfrânge şi alunga din ţară. Știu că cei pe care tu îi binecuvântezi sunt binecuvântați, iar cei pe care îi blestemi sunt blestemați.” 1 Cap.23.7. 7. Bătrânii1 lui Moab şi ai lui Madian au plecat la Balaam, au luat cu ei daruri1 pentru prezicător și i-au transmis mesajul lui Balac. 1 Jud.11.11. șeicii 11Sam.9.7,8. 8. Balaam a replicat: „Rămâneţi1 aici peste noapte şi vă voi relata orice-mi va spune Domnul2.” Căpeteniile Moabului au rămas astfel la Balaam. 1 Vers.19. 2 Iehova 9. Dumnezeu1 a venit peste Balaam şi l-a întrebat: „Cine sunt oamenii aceştia care au venit la tine?” 1 Gen.20.3. Vers.20. 10. Balaam a răspuns: „Balac, fiul lui Ţipor, regele Moabului, i-a trimis să-mi spună: 11. <Un popor care a venit direct din Egipt a acoperit pământul țării. Vino la mine imediat şi blestemă-l. Poate astfel îl voi putea înfrânge şi alunga din țară.>” 12. Dumnezeu i-a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei, şi nici să nu blestemi acești oameni, căci1 este un popor care va fi binecuvântat.” 1 Cap.23.20. Rom.11.29. 13. Balaam s-a trezit în zori şi le-a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul1 nu-mi dă voie să merg cu voi.” 1 Iehova 14. Căpeteniile moabiților au plecat, s-au întors la Balac şi i-au spus: „Balaam a refuzat să vină cu noi.”
Măgărița lui Balaam vorbește. 15. Balac a trimis o a doua delegație, mai numeroasă și cu căpetenii mai cu vază decât prima. 16. Când au ajuns înaintea lui Balaam, ei i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: <Ai milă, nu refuza să vii la mine! 17. Te voi umple de slavă şi voi face tot ce-mi vei spune. Vino1 deci şi blestemă-mi acest popor!>” 1 Vers.6. 18. Balaam le-a răspuns slujitorilor lui Balac: „Chiar dacă1 mi-ar da Balac palatul lui plin cu argint şi aur, tot2 n-aş putea să fac acest lucru, oricât de mic sau mare, împotriva poruncii Domnului3, Dumnezeului meu. 1 Cap.24.13. 2 1Regi22.14. 2Cron.18.13. 3 Iehova 19. Rămâneţi1 vă rog și voi aici la noapte, la fel ca ceilalți dinainte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul2.” 1 Vers.8. 2 Iehova 20. Dumnezeu1 a venit la Balaam în acea noapte şi i-a zis: „Dacă acești oameni au venit să te cheme ca să mergi cu ei, du-te cu ei, dar2 să faci doar ce-ţi voi porunci Eu!” 1 Vers.9. 2 Vers.35. Cap.23.12,26;24.13. 21. Balaam s-a trezit în zori, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu demnitarii lui Moab. 22. Dar Dumnezeu S-a mâniat când l-a văzut pe Balaam plecând călare pe măgărița lui, însoțit de cei doi slujitori ai lui, și Îngerul1 Domnului2 S-a aşezat în drum, ca să-i blocheze drumul. 1 E xod.4.24. Mesagerul 2 Iehova 23. Când măgăriţa1 L-a văzut pe Îngerul Domnului2 stând în drum cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp, iar Balaam a lovit-o ca s-o aducă înapoi la drum. 1 2Regi6.17. Dan.10.7. Fapt.22.9. 2Pet.2.16. Iuda11. 2Iehova 24. Dar Îngerul Domnului1 S-a aşezat într-o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era ziduri. 1 Iehova 25. Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului1, s-a strâns spre zid şi i-a strâns piciorul lui Balaam, iar el a bătut-o din nou. 1 Iehova 26. Îngerul Domnului1 s-a mutat într-un loc strâmt, unde nu puteai să te întorci nici la dreapta, nici la stânga. 1 Iehova 27. Când măgăriţa L-a văzut pe Îngerul Domnului1Iehova s-a culcat la pământ sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a început s-o bată cu un băţ. 28. Atunci Domnul1 a2 deschis gura măgăriţei, iar ea i-a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de m-ai bătut de trei ori?” 1 Iehova 22Pet.2.16. 29. Balaam i-a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine. Dac-aş avea o sabie în mână, te-aş omorî1 pe loc.” 1 Prov.12.10. 30. Măgăriţa1 i-a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit încă din zilele tinereții tale și până în ziua de azi? Am eu oare obiceiul să mă port astfel?” El a răspuns: „Nu.” 1 2Pet.2.16. 31. Atunci Domnul1 i-a deschis2 ochii lui Balaam, iar el L-a văzut pe Îngerul Domnului3 stând în mijlocul drumului cu sabia scoasă în mână, și Balaam s-a plecat4 cu faţa până la pământ. 1 ,3 Iehova 2 Gen.21.19. 2Regi6.17. Luca24.16,31. 4 Exod.34.8. 32. Îngerul Domnului1 l-a întrebat: „De ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Eu am venit ca să-ţi blochez calea, tu veneai direct2 în mine, 1 Iehova 2 2Pet.2.14,15.
Pag. 173 NUMERE Cap. 22, 23
33. iar măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea. Dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi cruțat-o.” 34. Balaam I-a zis Îngerului Domnului1: „Am2 păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat în calea mea în mijlocul drumului, iar acum, dacă găseşti că este un lucru rău în ochii Tăi, mă voi întoarce.” 1 Iehova 2 1Sam.15.24,30;26.21. 2Sam.12.13. Iov34.31,32. 35. Îngerul Domnului1 i-a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia, dar2 să le vorbești doar cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Astfel Balaam a plecat mai departe împreună cu căpeteniile lui Balac. 1 Iehova 2 Cap.22.20.
Balaam este întâmpinat. 36. Când Balac a auzit că vine Balaam, i-a ieşit1 în întâmpinare în cetatea moabită de2 la granița Arnonului, la capătul teritoriului său. 1 Gen.14.17. 2 Cap.21.13. 37. Balac i-a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare repetat să te cheme la mine? De ce n-ai venit? Oare nu crezi că pot să te1 umplu de slavă?” 1 Vers.17. Cap.24.11. 38. Balaam a replicat: „Am venit, după cum vezi. Dar acum că sunt aici, ce putere am să spun ceva? Pot să spun doar Cuvântul1 pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură.” 1 Cap.23.26;24.13. 1Regi22.14. 2Cron.18.13. 39. Așa că Balaam a mers cu Balac până au ajuns la Chiriat-Huţot, 40. unde Balac a jertfit boi şi oi, şi a trimis din ele lui Balaam şi căpeteniilor care erau cu el. 41. Dimineaţa, Balac l-a luat pe Balaam şi l-a condus sus1 pe Bamot-Baal2, de unde acesta putea să vadă marginea taberei izraeliților. 1 Deut.12.2. 2 Înălțimile lui Baal
Balaam binecuvântează. 23 1. Atunci Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi1 aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte tauri şi şapte berbeci.” 1 Num.23.29. 2. Balac a făcut cum spusese Balaam și a adus pe fiecare altar câte1 un taur şi un berbec. 1 Vers.14,30. 3. Atunci Balaam i-a zis lui Balac: „Rămâi aici lângă1 arderea ta de tot, iar eu mă voi duce singur mai departe de ea. Poate că Domnul2 îmi3 va ieşi înainte, iar orice-mi va descoperi, îţi voi spune.” Şi s-a dus pe un loc înalt, 1 Vers.15. 2 Iehova 3 Cap.24.1. 4. unde Dumnezeu1 l-a întâlnit, iar Balaam I-a zis: „Am ridicat şapte altare, şi pe fiecare altar am adus câte un taur şi un berbec.” 1 Vers.16. 5. Domnul1 a pus2 un cuvânt în gura lui Balaam şi i-a zis: „Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti!” 1 Iehova 2 Cap.22.35. Vers.16. Deut.18.18. Ier.1.9. 6. Balaam s-a întors la Balac şi l-a găsit lângă arderea sa de tot, pe el şi toate căpeteniile Moabului. 7. Atunci Balaam şi-a1 rostit profeția: „Balac m-a adus din Aram2, regele Moabului m-a chemat din munţii de la răsărit, zicând: <Vino3 şi blestemă-l pe Iacov pentru mine! Vino şi acuză-l pe Israel!> 1 Vers.18. Cap.24.3,15,23. Iov27.1;29.1. Ps.78.2. Ezec.17.2. Mica2.4. Hab.2.6. 2Mesopotamia 3 Cap.22.6,17. 8. Cum1 pot eu să-l blestem pe cel pe care Dumnezeu nu l-a blestemat? Cum pot eu să-i acuz pe cei pe care Dumnezeu nu-i acuză? 1 Isa.47.12,13. 9. Iată, îi văd din vârful stâncilor, îi privesc de pe înălţimea dealurilor. Este1 un popor care locuieşte deoparte, care nu2 se consideră ca făcând parte dintre neamuri. 1 Deut.33.28. 2 Exod.33.16. Ezra9.2. Efes.2.14. 10. Cine1 poate să numere pulberea lui Iacov şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea2 celor neprihăniţi, şi sfârşitul meu să fie ca al lor!” 1 Gen.13.16;22.17. 2 Ps.116.15.
Balaam binecuvântează a doua oară. 11. Balac i-a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Eu te-am1 adus ca să-mi blestemi dușmanii, şi iată că tu-i binecuvântezi!” 1 Cap.22.11,17;24.10. 12. Balaam a replicat: „Nu1 pot să spun decât ce-mi pune Domnul2 în gură.” 1 Cap.22.38. 2 Iehova 13. Balac i-a zis: „Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde-l poţi vedea mai bine; căci de aici nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi întreg. Şi de acolo să mi-l blestemi.”
Pag. 174 NUMERE Cap. 23, 24
14. Și l-a dus în câmpia Ţofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit1 şapte altare şi a adus pe fiecare altar câte un taur şi un berbec. 1 Vers.1,2. 15. Balaam i-a zis lui Balac: „Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi duce singur să-L întâlnesc pe Dumnezeu mai încolo.” 16. Domnul1 l-a întâmpinat pe Balaam, i-a pus2 un cuvânt în gură, apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balac şi aşa să-i vorbeşti.” 1 Iehova 2 Cap.22.35. Vers.5. 17. Balaam s-a întors şi l-a văzut pe Balac lângă arderea sa de tot, împreună cu căpeteniile Moabului. Balac l-a întrebat: „Ce ţi-a spus Domnul1?” 1 Iehova 18. Atunci el şi-a rostit profeția: „Ridică-te1, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor! 1 Jud.3.20. 19. Dumnezeu1 nu este un om ca să mintă, nici un fiu de om, ca să-I pară rău. Vorbește El oare fără să înfăptuiască? Promite El oare fără să împlinească? 1 1Sam.15.29. Mal.3.6. Rom.11.29. Tit1.2. Iac.1.17. 20. Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El1 a binecuvântat, iar eu nu pot schimba nimic. 1 Gen.12.2;22.17. Cap.22.12. 21. El nu vede1 nici o nedreptate în Iacov, și nici un necaz pregătit pentru Israel. Domnul2, Dumnezeul lui, este cu el, și strigătul unui Împărat este în mijlocul lui. 1 Rom.4.7,8. 2 Exod.13.21;29.45,46;33.14. Iehova 22. Ce sunt coarnele încovoiate pentru1 un bivol sălbatic, este Dumnezeu pentru ei, Cel care2 i-a scos din Egipt. 1 Deut.33.17. Iov39.10,11. 2 Cap.24.8. 23. Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: <Ce lucruri1 mari a făcut Dumnezeu!> 1 Ps.31.19;44.1. 24. Iată un popor care urlă ca o1 leoaică, necruțător ca un leu; el nu se va odihni2 până nu va devora prada şi nu-i va bea sângele.” 1 Gen.49.9. 2 Gen.49.27.
Balaam profețește din nou de bine. 25. Balac i-a zis lui Balaam: „Nu-i blestema, dar măcar nici nu-i binecuvânta!” 26. Dar Balaam i-a răspuns: „Nu te-am avertizat? Voi vorbi doar ce-mi1 spune Domnul2.” 1 Cap.22.38. Vers.12. 1Regi22.14. 2 Iehova 27. Balac a zis: „Hai1 să te duc în alt loc, poate că Dumnezeu va găsi cu cale să mi-i blestemi de acolo.” 1 Vers.13. 28. Și Balac l-a dus pe vârful Peor, care domină pustiul1, 1 Cap.21.20. 29. iar Balaam i-a zis lui Balac: „Zideşte-mi1 aici şapte altare şi pregăteşte-mi şapte tauri şi şapte berbeci.” 1 Vers.1. 30. Balac a făcut cum zisese Balaam şi a adus pe fiecare altar câte un taur şi un berbec. 24 1. Când Balaam a văzut că Domnul1 găseşte cu cale să-l binecuvânteze pe Israel, n-a mai umblat după farmece ca în celelalte dăți2, ci şi-a întors faţa spre pustiu. 1 Iehova 2 Num 23.3-15; 2. Ridicându-și ochii, el l-a văzut pe Israel organizat pe triburi1. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit2 peste el, 1 Cap.2.2. 2 Cap.11.25. 1Sam.10.10;19.20,23. 2Cron.15.1. 3. și Balaam a1 rostit această profeție: „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul ai cărui ochi sunt deschişi, 1 Cap.23.7,18; 4. cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede o viziune de la Cel Atotputernic1, cel ce cade2 cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi: 1 Shaddai/Șadai 2 1Sam.19.24. Ezec.1.28. Dan.8.18;10.15,16. 2Cor.12.2-4. Apoc.1.10,17. 5. <Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove, locuinţele tale, Israele! 6. Ele se întind ca nişte văi1, ca nişte grădini lângă un râu, ca nişte tufe2 de aloe, pe care le-a3 sădit Domnul4, ca nişte cedri lângă ape. 1 Cap.21.14. 2 Ps.1.3. Ier.17.8. arbuști 3 Ps.104.16. 4 Iehova 7. Apa va curge din găleţile lui, şi sămânţa lui va fi udată de ape mari1. Regele lui va fi mai măreț decât Agag2, şi regatul3 lui va fi înălțat. 1 Ier.51.13. Apoc.17.1,15. 2 1Sam.15.9. 3 2Sam.5.12. 1Cron.14.2. 8. Ce sunt coarnele încovoiate pentru un bivol sălbatic, este Dumnezeu pentru ei, Cel care1 i-a scos din Egipt. El distruge2 neamurile care se ridică împotriva lui, le sfărâmă oasele3 şi le va străpunge4 cu săgeţile Lui. 1 Cap.23.22. 2 Cap.14.9;23.24. 3 Ps.2.9. Isa.38.13. Ier.50.17. 4 Ps.45.5. Ier.50.9.
Pag. 175 NUMERE Cap. 24, 25
9. Se ghemuiește1, se întinde ca un leu, ca o leoaică - cine va îndrăzni să-l stârnească? Binecuvântati2 să fie cei care te vor binecuvânta şi blestemați să fie cei care te vor blestema!> 1 Gen.49.9. 2 Gen.12.3;27.29. 10. Atunci Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam; a bătut din1 palme şi i-a zis lui Balaam: „Eu te-am2 chemat ca să-mi blestemi dușmanii, iar tu i-ai binecuvântat de trei ori. 1 Ezec.21.14,17;22.13. 2 Cap.23.11. Deut.23.4,5. Ios.24.9,10. Neem.13.2. 11. Du-te înapoi la casa ta! Am zis1 că te voi umple de slavă, dar iată că Domnul2 te-a împiedicat s-o primeşti.” 1 Cap.22.17,37. 2 Iehova 12. Balaam a răspuns: „Dar eu le-am spus solilor tăi: 13. Chiar dacă1 mi-ar da Balac palatul lui plin cu argint şi aur, tot n-aş putea să fac acest lucru, oricât de mic sau mare, împotriva poruncii Domnului2, Dumnezeului meu, ci voi spune doar ce-mi va zice Domnul1. 1 Cap.22.18. 2,3 Iehova 14. Acum mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez1 cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău în zilele2 care vor urma.” 1 Mica6.5. Apoc.2.14. 2 Gen.49.1. Dan.2.28;10.14.
Steaua din Iacov. 15. Apoi el şi-a rostit1 profeția: „Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, omul ai cărui ochi sunt deschişi, 1 Vers3.4. 16. cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, cel ce vede o viziune de la Cel Atotputernic, cel ce cade cu faţa la pământ şi ai cărui ochi sunt deschişi: 17. „Îl văd1, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de-aproape! O stea2 va răsări din Iacov, o cometă3 se va ridica din Israel. El va zdrobi războinicii Moabului şi-i va înfrânge pe toți fiii lui Set. 1 Apoc.1.7. 2 Mat.2.2. Apoc.2.16. 3 Gen.49.10. Ps.110.12. 18. Va cuceri Edomul1 și va stăpâni Seirul dușmanilor săi, iar Israel își va arăta puterea. 1 2Sam.8.14. Ps.60.8,9,12. 19. Cel ce se naşte din Iacov va domni1 cu putere şi ultimul supraviețuitor din Ar va fi distrus.” 1 Gen.49.10. 20. Apoi l-a văzut pe Amalec şi a rostit următoarea profeție: „Amalec a fost cel dintâi dintre neamuri, dar sfârșitul lui va fi distrugere totală.” 21. Văzându-i după aceea pe cheniţi a rostit următoarea profeție: „Refugiul vostru, deși pare sigur, cuibul tău, deși este pus pe munte stâncos, 22. este sortit pieirii. Cain va fi pustiit, când Asur te va lua prizonier.” 23. Iar când l-a văzut pe Og a rostit următoarea profeție: „Vai! Cine va mai trăi când va face Dumnezeu aceste lucruri? 24. Dar nişte corăbii vor veni din Chitim1, vor smeri Asiria și Eberul2, dar până la urmă va pieri și el” 1 Gen.10.4. Dan.11.30. 2 Gen.10.25. 25. Apoi Balaam s-a1 ridicat şi a plecat la casa lui, iar Balac s-a dus la ale lui. 1 Cap.31.8.
Închinarea la idoli. 25 1. În timp ce Israel locuia în Sitim1, bărbații din popor2 au început să se dea la curvie cu femeile moabite, 1 Cap.33.49. Ios.2.1. Mica6.5. Shittim/Acacia/pom 2 Cap.31.16. 1Cor.10.8. 2. care i-au poftit1 să ia parte împreună cu ele la jertfele2 pe care le aduceau zeilor lor. Bărbații au mâncat şi s-au prosternat3 înaintea zeilor acestora. 1 Ios.22.17. Ps.106.28. Osea9.10. 2 Exod.34.15,16. 1Cor.10.20. 3 Exod.20.5. 3. Astfel Israel s-a alipit și el de Baal-Peor, zeul moabiților. Domnul1 S-a2 aprins de mânie împotriva lui Israel, 1 Iehova 2 Ps.106.29. 4. și i-a zis lui Moise: „Ia1 toate căpeteniile poporului şi spânzură-i de copaci pe cei vinovaţi înaintea Domnului2 la lumina zilei, pentru ca mânia cea aprigă3 a Domnului4 să se îndepărteze de Israel.” 1 Deut.4.3. Ios.22.17. 2,4 Iehova 3 Vers.11. Deut.13.17. 5. Moise le-a zis judecătorilor1 lui Israel: „Fiecare2 dintre voi trebuie să-i omoare pe bărbații de sub conducerea lor care s-au alipit de Baal-Peor.” 1 Exod.18.21,25. 2 Exod.32.27. Deut.13.6,9,13,15.
Pag. 176 NUMERE Cap. 25, 26
6. Ulterior unul dintre izraeliți a adus o madianită în familia lui, sfidând pe față pe Moise şi întreaga adunare a izraeliților, pe când plângeau1 la intrarea în Cortul Întâlnirii. 1 Ioel2.17. 7. Văzând1 aceasta, preotul Fineas2, fiul3 lui Eleazar, fiul lui Aaron, s-a ridicat din mijlocul adunării, a luat o suliţă în mână 1 Ps.106.30. 2 Phinehas/Pinhas 3 Exod.6.25. 8. și a intrat după bărbatul izraelit în cortul nupțial. El i-a străpuns1 prin pântece pe amândoi odată, atât pe bărbatul izraelit, cât şi pe femeia aceea, țintuindu-i împreună. Atunci a fost oprită urgia2 care izbucnise împotriva izraeliților, 1 tras în țeapă 2 Ps.106.30. 9. dar douăzeci şi patru de mii dintre ei muriseră1 deja, loviţi de urgia aceea. 1 Deut.4.3. 1Cor.10.8. 10. Domnul1 i-a vorbit lui Moise: 1Iehova 11. „Preotul Fineas1, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, a abătut mânia Mea de la izraeliți. El a arătat printre ei aceeași mânie geloasă, care M-a mișcat, și de aceea nu i-am exterminat pe izraeliți în mânia2 Mea geloasă. 1 Ps 106.30. 2 Exod.20.5. Deut.32.16,21. 1Regi14.22. Ps.78.58. Ezec.16.38. Țef.1.18;3.8. 12. De aceea să-i spui că închei1 cu el un legământ de prosperitate. 1 Mal.2.4,5;3.1. 13. Acesta va fi pentru el şi pentru urmașii1 lui un legământ al unei preoţii2 veşnice, pentru că a fost plin de râvnă3 pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire4 pentru izraeliți.” 1 1Cron.6.4. 2 Exod.40.15. 3 Fapt.22.3. Rom.10.2. 4 Evr.2.17. 14. Numele bărbatului izraelit care a fost omorât împreună cu madianita a fost Zimri, fiul lui Salu, căpetenia unei familii de-a simeoniţilor. 15. Numele femeii care a fost omorâtă a fost Cozbi1, fiica lui Ţur2, o căpetenie a unei vechi familii midianite. 1 Kozbi 2 Cap.31.8. Ios.13.21. Zur
Omorârea madianiților. 16. Apoi Domnul1 i-a vorbit lui Moise: 1 Iehova 17. „Să-i atacați pe1 madianiţi și să-i înfrângeți, 1 Cap.31.2. 18. căci ei v-au amăgit cu perfidie1, folosindu-se de Peor și de Cozbi, fiica acelei căpetenii midianite, femeia care a fost omorâtă în ziua urgiei cauzate de închinarea înaintea lui Peor.” 1 Cap.31.16. Apoc.2.14.
A doua numărătoare. 26 1. După ce a trecut această urgie, Domnul1 le-a zis lui Moise şi preotului Eleazar, fiul lui Aaron: 1 Iehova 2. „Faceţi1 numărătoarea întregii adunări a izraeliților, potrivit taților familiilor lor, a tuturor celor din Israel în vârstă de2 peste douăzeci de ani și care sunt în stare să servească în armata lui Israel.” 1 Exod.30.12;38.25,26. Cap.1.2. 2 Cap.1.3. 3. Moise şi preotul Eleazar au vorbit oamenilor în câmpiile1 Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului: 1 Vers.63. Cap.22.1;31.12;33.48;35.1. 4. „Să se facă recensământul bărbaților izraeliți în vârstă de peste douăzeci de ani, așa cum i-a poruncit1 Domnul2 lui Moise.” Și iată care au fost fiii lui Israel care au plecat din Egipt: 1 Cap.1.1. 2 Iehova 5. urmașii lui Ruben1, întâiul născut al lui Israel, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Hanok2 - clanul hanokiților, prin Palu - clanul paluiților3, 1 Gen.46.8. Exod.6.14. 1Cron.5.1. Reuben 2 Hanoch 3 Pallu 6. prin Heţron1 - clanul hețroniților, iar prin Carmi2 - clanul carmiților. 1 Hezron/Hecron 2 Karmi 7. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Ruben. Ei au fost 43.730 de bărbați. 8. Fiul lui Palu a fost Eliab1, 1 Eliav 9. iar fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan1 şi Abiram. Datan şi Abiram au fost dintre cei ce erau chemaţi la adunare2 şi care s-au răzvrătit împotriva lui Moise şi Aaron, în adunarea lui Core, atunci când s-au răzvrătit împotriva Domnului3. 1 Dathan 2 Cap.16.1,2. 3 Iehova 10. Pământul1 şi-a deschis gura şi i-a înghiţit împreună cu Core, când focul i-a mistuit pe cei ce-l urmaseră - două sute cincizeci de bărbați, care au slujit drept pildă2 pentru popor. 1 Cap.16.32,35. 2 Cap.16.38. 1Cor.10.6. 2Pet.2.6. 11. Fiii1 lui Core n-au murit cu acea ocazie. 1 Exod.6.24. 1Cron.6.22. 12. Urmașii lui Simeon, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Nemuel1 - clanul nemueliților, prin Iamin - clanul iaminiților2, prin Iachin3 - clanul iachiniților, 1 Gen.46.10. Exod.6.15. 2 Yamin 3 1Cron.4.24. Yakin
Pag. 177 NUMERE Cap. 26
13. prin Zerah1 - clanul zerahiților, iar prin Șaul2 - clanul șauliților. 1 Gen.46.10. 2 Shaul 14. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Simeon. Ei au fost 22.200 de bărbați. 15. Urmașii lui Gad, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Ţefon1 - clanul țefoniților, prin Haghi2 - clanul haghiților, prin Şuni3 - clanul suniților, 1 Gen.46.16. Zephon/Cefon 2 Haggi/Haggui 3 Shuni 16. prin Ozni - clanul ozniților, prin Eri - clanul eriților, 17. prin Arod1 - clanul arodiților, iar prin Areli - clanul areliților. 1 Gen.46.16. 18. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Gad. Ei au fost 40.5001 de bărbați. 1 Gen.38.2;46.12. 19. Fiii lui Iuda au fost Er, Onan, Șela1, Farez2, și Zerah. Er şi Onan au murit în Canaan. 1 Shelah 2 Pharez/Phares/Perez/Pereț 20. Urmașii lui1 Iuda, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Şela - clanul șelaniților, prin Farez - clanul fareziților, iar prin Zerah - clanul zerahiților. 1 1Cron.2.3. 21. Urmașii lui Farez, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Heţron1 - clanul hețroniților, iar prin Hamul - clanul hamuliților. 1 Hezron 22. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Iuda. Ei au fost 76.500 de bărbați. 23. Fiii1 lui Isahar2, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Tola - clanul tolaiților, prin Puva3 - clanul puvaiților, 1 Gen.46.13. 1Cron.7.1. 2 Issachar 3 Pua/Puia 24. prin Iaşub1 - clanul iaşubiților, iar prin Şimron2 - clanul șimroniților. 1 Jashub 2 Shimron 25. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Isahar. Ei au fost 64.300 de bărbați. 26. Urmașii1 lui Zabulon, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Sered - clanul serediților, prin Elon - clanul eloniților, iar prin Iahleel2 - clanul iahleeliților. 1 Gen.46.14. 2 Jahleel 27. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Zabulon. Ei au fost 60.500 de bărbați. 28. Fiii1 lui Iosif2 au fost Manase3 şi Efraim4. 1 Gen.46.20. 2 Joseph 3 Manasseh 4 Ephraim 29. Urmașii lui Manase, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Machir1 - clanul machiriților (Machir a fost tatăl lui Galaad2), prin Galaad - clanul galaadiților. 1 Ios.17.1. 1Cron.7.14,15. 2 Gilead/Ghilad 30. Urmașii lui Galaad au dost: prin Iezer1 - clanul iezeriților, prin Helek2 - clanul helekiților, 1 Ios.17.2. Jud.6.11,24,34. Jeezer 2 Helec 31. prin Asriel - clanul asrieliților, prin Șehem1 - clanul șehemiților, 1Shekem/Șechem/Sihem 32. prin Şemida1 - clanul șemidaiților, iar prin Hefer2 - clanul heferiților. 1 Shemida 2 Hepher 33. Ţelofehad1, fiul lui Hefer, n-a avut fii, dar a avut fiice, ale căror nume au fost Mahla2, Noa3, Hogla4, Milca5 şi Tirţa6. 1 Cap.27.1;36.11. Zelophehad/Țelofhad 2 Mahlah 3 Noah 4 Hoglah 5 Milcah 6Tirzah 34. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Manase. Ei au fost 52.700 de bărbați. 35. Urmașii lui Efraim, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Şutelah1 - clanul șutelahiților, prin Becher - clanul becheriților, iar prin Tahan - clanul tahaniților. 1 Shuthelah 36. Urmașii lui Şutelah, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Eran - clanul eraniților. 37. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Efraim. Ei au fost 32.500 de bărbați. Aceştia au fost urmașii lui Iosif, potrivit clanurilor lor. 38. Urmașii1 lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Bela - clanul belaiților, prin Aşbel - clanul așbelaiților, prin Ahiram - clanul ahiramiților, 1 Gen.46.21. 1Cor.7.6. 39. prin Şufam - clanul șufamiților, iar prin Hufam - clanul hufamiților. 40. Urmașii lui Bela, potrivit clanurilor lor, au fost din Ard - clanul ardiților, iar prin Naaman - clanul naamaniților. 41. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Beniamin. Ei au fost 45.600 de bărbați. 42. Urmașii1 lui Dan, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Şuham2 - clanul șuhamiților. Aceștia au fost urmașii lui Dan, potrivit clanurilor lor. 1 Gen.46.23. 2 Shuham 43. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Șuham. Ei au fost 64.400 de bărbați. 44 Urmașii1 lui Aşer2, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Imna - clanul imniților, prin Işvi3 - clanul ișviților, prin Beria4 - clanul beriților, 1 Gen.46.17. 1Cron.7.30. 2 Asher 3 Ishvi 4 Beriah 45. iar prin urmașii lui Beria, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Heber - clanul heberiților, iar din Malchiel - clanul malchieliților. 46. Numele fiicei lui Aşer a fost Serah. 47. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Aşer. Ei au fost 53.400 de bărbați. 48. Urmașii1 lui Neftali, potrivit clanurilor lor, au fost: prin Iahţeel2 - clanul Iahțeeliților, prin Guni - clanul guniților, 1 Gen.46.24. 1Cron.7.13. 2 Jahzeel
Pag. 178 NUMERE Cap. 26, 27
49. prin Ieţer1 - clanul iețeriților, iar prin Şilem2 - clanul șilemiților. 1 Jezer 2 Shillem 50. Acestea au fost clanurile urmașilor lui Neftali. Ei au fost 45.400 de bărbați. 51. Numărul total1 în listele izraeliților a fost de 601.730. 1 Cap.1.46. 52. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 53. Ţara să le fie împărțită1 acestora ca moștenire, ținând cont de numărul celor înscriși la numărătoare. 1 Ios.11.23;14.1. 54. Astfel, celor1 ce sunt în număr mai mare să le dai o moștenire mai mare, iar celor ce sunt în număr mai mic să le dai o moștenire mai mică. Fiecărui clan să i se dea moștenirea, ținând cont de numărul lor. 1 Cap.33.54. 55. Dar împărţirea ţării să se facă prin1 tragere la sorţi. Fiecare din ei să o moștenească potrivit numelor clanurilor din care fac parte. 1 Cap.33.54;34.13. Ios.11.23;14.2. 56. Apoi fiecare moștenire să fie împărțită între cei ce sunt în număr mare şi între cei ce sunt în număr mic, ținându-se cont de tragerea la sorți.
Numărătoarea leviților. 57. Aceștia au fost1 leviţii a căror numărătoare s-a făcut potrivit clanurilor lor: prin Gherşon - clanul gherşoniţilor, prin Chehat - clanul chehatiţilor, iar prin Merari - clanul merariţilor. 1 Gen.46.11. Exod.6.16-19. 1Cron.6.1,16. 58. De asemenea, alte clanuri ale lui Levi au fost: clanul libniţilor, clanul hebroniţilor, clanul mahliţilor, clanul muşiţilor, clanul coriţilor. Chehat a fost tatăl lui Amram. 59. Numele soției lui Amram a fost Iochebed1, o fiică a lui Levi, care i s-a născut lui Levi în Egipt. Ea i-a născut lui Amram pe Aaron, pe Moise şi pe Miriam, sora lor. 1 Exod.2.1,2;6.20. Jochebed/Yokeved 60. Fiii lui Aaron1 au fost Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar2. 1 Cap.3.2. 2 Ithamar 61. Nadab1 şi Abihu au murit din cauză că au adus foc străin înaintea Domnului. 1 Lev.10.1,2. Cap.3.4. 1Cron.24.2. 62. În listele1 lui Levi, toţi bărbaţii de la vârsta de o lună în sus, au fost de 23.000. Ei n-au2 fost cuprinşi în numărătoarea izraeliților, pentru că nu li s-a dat moştenire în mijlocul izraeliților. 1 Cap.3.39. 2 Cap.1.49. Cap.18.20,23,24. Deut.10.9. Ios.13.14,33;14.3. 63. Aceştia sunt cei care au fost numărați de Moise şi de preotul Eleazar. Ei i-au numărat pe izraeliți în câmpiile1 Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. 1 Vers.3. 64. Între ei1, nu era niciunul dintre izraeliții a căror numărătoare o făcuse Moise şi preotul Aaron în pustiul Sinai. 1 Cap.1. Deut.2.14,15. 65. Căci Domnul1 zisese că vor muri cu toții în deșert2. Niciunul dintre ei trăia, cu excepția3 lui Caleb, fiul lui Iefune, şi a lui Iosua, fiul lui Nun.” 1 Iehova 2 Cap.14.28,29. 1Cor.10.5,6. 3 Cap.14.30.
Legea privind moștenirile. 27 1. Fiicele lui Ţelofehad1, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, aparțineau clanurilor lui Manase, fiul lui Iosif. Numele lor erau Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa, 1 Cap.26.33;36.1,11. Ios.17.3. 2. Ele s-au apropiat de intrarea în Cortul Întâlnirii şi s-au înfăţişat înaintea lui Moise, a preotului Eleazar, a căpeteniilor şi a întregii adunări și le-au zis: 3. „Tatăl nostru a murit1 în deșert. El nu a făcut parte din ceata2 lui Core, care s-au răzvrătit împotriva Domnului3, ci a murit pentru păcatul lui şi n-a avut nici un fiu. 1 Cap.14.35;26.64,65. 2 Cap.16.1,2. 3 Iehova 4. De ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul clanului lui pentru că n-a avut fii? Dați-ne1 deci şi nouă o moştenire în mijlocul rudelor tatălui nostru.” 1 Ios.17.4. 5. Moise a adus1 cauza lor înaintea Domnului2, 1 Exod.18.15,19. 2 Iehova 6. iar Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 7. „Cererea fiicelor lui Ţelofehad este îndreptățită. Să le1 dai și lor o proprietate drept moştenire în mijlocul rudelor tatălui lor, şi să treci moştenirea tatălui lor asupra lor. 1 Cap.36.2. 8. Iar izraeliților să le spui: <Dacă un om moare și nu lasă moștenitori, moştenirea lui să treacă în proprietatea fiicelor lui. 9. Dacă n-are nici o fată, moştenirea lui să fie dată fraţilor lui. 10. Dacă n-are nici fraţi, moştenirea lui să fie dată fraţilor tatălui lui. 11. Şi dacă nici tatăl lui n-are fraţi, moştenirea lui să fie dată rudei celei mai apropiate din clanul lui, şi ea s-o stăpânească.> Acestea să fie un precedent legal1 și o lege pentru izraeliți, cum i-a poruncit Domnul2 lui Moise.” 1 Cap.35.29. 2 Iehova
Pag. 179 NUMERE Cap. 27, 28
Iosua, urmaș al lui Moise. 12. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Suie-te2 pe muntele acesta, Abarim, ca să vezi ţara pe care am dat-o izraeliților. 1 Iehova 2 Cap.33.47. Deut.3.27;32.49;34.1. 13. Dar după ce o vei privi, vei fi adăugat1 la poporul tău, tot așa cum a fost adăugat și fratele tău, Aaron, 1 Cap.20.24,28;31.2. Deut.10.6. 14. căci atunci când adunarea a început să se certe, voi v-aţi1 răzvrătit împotriva poruncii Mele, la apele din pustiul Ţin, şi nu M-aţi sfinţit înaintea lor.” Acestea au fost2 apele de la Meriba Kadeș, în pustiul Ţin. 1 Cap.20.12,24. Deut.1.37;32.51. Ps.106.32. 2 Exod.17.7. Cap.20.13. 15. Moise I-a răspuns Domnului1: 1 Iehova 16. „Fie ca Domnul1, Dumnezeul2 care dispune de duhurile tuturor făpturilor, să numească peste adunare un om care să fie căpetenia comunității, 1 Iehova 2 Cap.16.22. Evr.12.9. 17. care să fie numit și să stea în1 fruntea ei, astfel ca adunarea Domnului2 să nu fie ca nişte oi2 fără păstor.” 1 Deut.31.2. 1Sam.8.20;18.13. 2Cron.1.10. 2 Iehova 3 1Regi22.17. Zah.10.2. Mat.9.36. Mar.6.34. 18. Atunci Domnul1 i-a zis lui Moise: „Ia-l pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în2 care este Duhul Meu, şi pune-ţi3 mâna peste el. 1 Iehova 2 Gen.41.38. Jud.3.10;11.29. 1Sam.16.13,18. 3 Deut.34.9. 19. Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi a întregii adunări şi să-l împuternicești2 în prezența lor. 1 Deut.31.7. 20. Dă-i1 din autoritatea ta, pentru ca toată adunarea izraeliților să-l2 asculte. 1 Cap.11.17,28. 1Sam.10.6,9. 2Regi2.15. 2 Ios.1.16,17. 21. El trebuie să1 se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care va obține o decizie pentru el consultând Urimul2 înaintea Domnului. La porunca3 lui Eleazar, atât Iosua cât și toţi izraeliții şi toată adunarea vor trebui să plece oriunde sau să se întoarcă acasă. 1 Ios.9.14. Jud.1.1;20.18,23,26. 1Sam.23.9;30.7. 2 Exod.28.30. 3Ios.9.14. 1Sam.22.10,13,15. 22. Moise a făcut cum i-a poruncit Domnul1. El l-a luat pe Iosua, i l-a prezentat preotului Eleazar şi a întregii adunări, 1 Iehova 23. și-a pus mâinile peste el şi l-a împuternicit1, după cuvântul încredințat lui de Domnul2. 1 Deut.3.28;31.7. 2 Iehova
Jertfa zilnică. 28 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Porunceşte-le izraeliților astfel: „Aveți grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărâtă darul1 de mâncare - tot ce este folosit la jertfele Mele fripte pe grătar, de o aromă plăcută Mie.” 1 Lev.3.11;21.6,8. Mal.1.7,12. 3. Să le mai spui: „Iată1 jertfa friptă pe grătar pe care va trebui s-o aduceți zilnic neîncetat Domnului2: câte doi berbecuți de un an fără cusur, ca ardere de tot. 1 Exod.29.38. 2 Iehova 4. Un berbecuț să-l jertfești dimineaţa, iar pe celălalt seara, 5. iar ca dar de mâncare1 să aduci a zecea parte2 dintr-o efă de floarea făinii frământată într-un sfert de hin3 de untdelemn de măsline presate. 1 Exod.29.40. 2 Exod.16.36. Cap.5.4. 3 Lev.2.1. 6. Aceasta este o ardere1 de tot permanentă, instituită la muntele Sinai, o jertfă friptă pe grătar de o aromă plăcută Domnului2. 1 Exod.29.42. Amos5.25. 2 Iehova 7. Să aduceți și o jertfă de băutură dintr-un sfert de hin pentru fiecare berbecuț jertfit, iar această jertfă de vin vechi să fie adusă Domnului1 în locul sfânt. 1 Iehova 8. Al doilea berbecuț să-l jertfiți seara, împreună cu un dar de mâncare şi o jertfă de băutură, la fel ca și cele de dimineaţa. Aceasta este o jertfă friptă pe grătar de o aromă plăcută Domnului1. 1 Iehova
Jertfa de Sabat și cea de lună nouă. 9. În ziua de Sabat, să aduceţi ca jertfă doi berbecuți de un an, fără cusur, ca dar de mâncare două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn, împreună cu o jertfă de băutură. 10. Aceasta este arderea1 de tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea de tot permanentă şi de jertfa de băutură. 1 Ezec.46.4. 11. În prima zi1 a fiecărei luni, să aduceţi ca ardere de tot Domnului2 doi viţei, un berbec şi şapte berbecuți de un an, toate animale fără cusur. 1 Cap.10.10. 1Sam.20.5. 1Cron.23.31. 2Cron.2.4. Ezra3.5. Neem.10.33. Isa.1.13,14. Ezec.45.17;46.6. Osea 2.11. Col.2.16. 2 Iehova 12. Împreună cu fiecare viţel să aduceți un dar de mâncare constând din trei zecimi1 de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn. Împreună cu fiecare berbec să aduceţi un dar de mâncare constând din două zecimi de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn. 1 Cap.15.4-12.
Pag. 180 NUMERE Cap. 28, 29
13. Împreună cu fiecare berbecuț să aduceţi un dar de mâncare constând dintr-o zecime1 de efă din floarea făinii frământată cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă de mâncare de o aromă plăcută Domnului2. 1 Vers.22. Cap.15.24. 2 Iehova 14. Să aduceți și jertfele de băutură constând dintr-o jumătate de hin de vin pentru fiecare viţel, o treime de hin pentru fiecare berbec, şi un sfert de hin pentru fiecare berbecuț. Aceasta este arderea de tot lunară; ea trebuie adusă în fiecare lună a anului. 15. În plus față de arderea de tot permanentă și de jertfa de băutură, să mai aduceți Domnului1 și un ţap2, ca jertfă pentru păcat. 1 Iehova 2 Exod.12.6,18. Lev.23.5. Cap.9.3. Deut.16.1. Ezec.45.21.
Jertfele de Paște. 16. În cea de-a paisprezecea zi a lunii1 întâi va fi Paştele Domnului2. 1 Lev.23.6. 2 Iehova 17. iar în cea de-a cincisprezecea zi1 a acestei luni va fi o zi de sărbătoare, începând de când, timp de şapte zile, să mâncați azime. 1 Exod.12.16. Lev.23.7. 18. În prima zi1 a lunii să țineți o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă anevoioasă în această zi. 1 Vers.31. Lev.22.20. Cap.29.8. Deut.15.21. 19. Să aduceţi Domnului1 ca ardere de tot o jertfă friptă pe grătar: doi viţei, un berbec şi şapte berbecuți de un an, toate animale fără2 cusur. 1 Iehova 2 Vers.15. 20. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă pentru fiecare viţel, două zecimi de efă pentru fiecare berbec, 21. şi o zecime de efă pentru fiecare berbecuț. 22. De asemenea, să aduceţi1 și un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să facă ispăşire pentru voi. 1 Exod.12.16;13.6. Lev.23.8. 23. Să aduceţi toate aceste jertfe în afară de arderea de tot de dimineaţă, care este adusă ca ardere de tot permanentă. 24. În acest fel să pregătiți zilnic mâncarea, de-a lungul celor şapte zile, iar ea să fie folosită la jertfele fripte pe grătar de o aromă plăcută Domnului1. Aceste jertfe să fie aduse în afară de arderea de tot permanentă şi jertfa de băutură. 1 Iehova 25. În ziua1 a şaptea să aveţi o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă anevoioasă în această zi. 1 Exod.23.16;34.22. Lev.23.10-15. Deut.16.10. Fapt.2.1.
Jertfele de Rusalii. 26. În Ziua1 Roadelor-dintâi (de asemenea numită Sărbătoarea Săptămânilor sau Penticostală2), când veţi aduce Domnului3 un dar de mâncare din noile roade, să țineţi o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă anevoioasă în această zi. 1 Lev.23.18,19. 2 Cinzecime/a cincizecea zi/Rusalii 3 Iehova 27. Să aduceţi ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului1, doi viţei2, un berbec şi şapte berbecuți de un an. 1 Iehova 2 Vers.19. 28. Să mai adăugaţi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, câte trei zecimi pentru fiecare viţel, două zecimi pentru fiecare berbec, 29. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte berbecuți. 30. Să aduceţi şi un ţap, ca jertfă de ispăşire pentru păcat. Toate aceste animale trebuie să fie fără cusur. 31. Toate aceste jertfe vor trebui aduse în afară de arderea de tot permanentă, de darul de mâncare și de jertfele de băutură.
Jertfe în ziua trâmbiței. 29 1. În prima zi a calei de-a șaptea luni, să țineţi o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă anevoioasă în această zi. Ea să fie ziua când veți suna1 din trâmbiţă. 1 Lev.23.24. 2. Să aduceţi atunci ca ardere de tot, de o aromă plăcută Domnului1, un viţel, un berbec şi şapte berbecuți de un an, toate animale fără cusur. 1 Iehova 3. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă pentru fiecare viţel, două zecimi de efă pentru fiecare berbec, 4. şi o zecime de efă pentru fiecare din cei şapte berbecuți de un an. 5. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat. 6. Să aduceţi aceste jertfe, în afară de arderea1 de tot şi darul de mâncare din fiecare lună, și în afară de arderea2 de tot permanentă, de darul de mâncare şi jertfele de băutură, care se adaugă la ele, potrivit3 măsurilor stabilite. Acestea sunt nişte jertfe de mâncare de o aromă plăcută Domnului4. 1 Cap.28.11. 2 Cap.28.3. 3 Cap.15.11,12. 4 Iehova
Jertfe pentru ziua împăcării. 7. În cea de-a zecea zi1 a lunii a şaptea să țineţi o adunare sfântă, ca să vă smeriţi2 sufletele. Să nu lucraţi nimic în această zi. 1 Lev.16.29;23.27. 2 Ps.35.13. Isa.58.5 8. Să aduceţi ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului1, un viţel, un berbec şi şapte berbecuți de un an, toate animale fără2 cusur. 1 Iehova 2 Cap.28.19.
Pag. 181 NUMERE Cap. 29
9. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă pentru fiecare viţel, două zecimi de efă pentru fiecare berbec, 10. şi o zecime de efă pentru fiecare din cei şapte berbecuți. 11. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă1 pentru păcat, în afară de jertfa de ispăşire pentru păcat, și în afară de arderea de tot permanentă, de darul de mâncare şi jertfele de băutură obişnuite. 1 Lev.16.3,5.
Jertfele pentru sărbătoarea Colibelor. 12. În cea de-a cincisprezecea zi1 a lunii a şaptea, să țineţi o adunare sfântă; să nu faceți nicio muncă anevoioasă în această zi. Să țineţi timp de șapte zile o sărbătoare în cinstea Domnului2. 1 Lev.23.34. Deut.16.13. Eezc.45.25. 2 Iehova 13. Să aduceţi ca1 ardere de tot o jertfă friptă pe grătar, de o aromă plăcută Domnului2, treisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece berbecuți de un an, toate animale fără cusur. 1 Ezra3.4. 2 Iehova 14. Să mai adăugaţi şi darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi de efă pentru fiecare din cei doi berbeci, 15. şi o zecime de efă pentru fiecare din cei paisprezece berbecuți. 16. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, de darul de mâncare şi jertfa de băutură. 17. A doua zi să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece berbecuți de un an, toate animale fără cusur. 18. Împreună cu vițeii, berbecii și berbecuții să aduceți și darul de mâncare, şi jertfele de băutură, potrivit măsurilor1 stabilite. 1 Vers.3,4,9,10. Cap.15.12;28.7,14. 19. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, de darul de mân-care şi jertfa de băutură. 20. În a treia zi să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci şi paisprezece berbecuți de un an, toate animale fără cusur. 21. Împreună cu vițeii, berbecii și berbecuții să aduceți și darurile de mâncare, şi jertfele de băutură, potrivit1 măsurilor stabilite. 1 Vers.18. 22. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, darul de mâncare şi jertfa de băutură. 23. În a patra zi să aduceţi zece viţei, doi berbeci şi paisprezece berbecuți de un an, toate animale fără cusur. 24. Împreună cu vițeii, berbecii și berbecuții să aduceți și darurile de mâncare, şi jertfele de băutură, potrivit măsurilor stabilite. 25. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, darul de mâncare şi jertfa de băutură. 26. În a cincea zi să aduceţi nouă viţei, doi berbeci şi paisprezece berbecuți de un an, toate animale fără cusur, 27. Împreună cu vițeii, berbecii și berbecuții să aduceți și darul de mâncare, şi jertfa de băutură, potrivit măsurilor stabilite. 28. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, darul de mâncare şi jertfa de băutură. 29. În a şasea zi să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi paisprezece berbecuți de un an, toate animale fără cusur. 30. Împreună cu vițeii, berbecii și berbecuții să aduceți și darurile de mâncare, şi jertfele de băutură, potrivit măsurilor stabilite. 31. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, darul de mâncare şi jertfa de băutură. 32. În a şaptea zi să aduceţi şapte viţei, doi berbeci şi paisprezece berbecuți de un an, toate animale fără cusur. 33. Împreună cu vițeii, berbecii și berbecuții să aduceți și darurile de mâncare şi jertfele de băutură, potrivit măsurilor stabilite. 34. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, darul de mâncare şi jertfa de băutură. 35. În a opta zi, să aveţi o adunare1 de sărbătoare; să nu faceți nicio muncă anevoioasă în această zi. 1 Lev.23.36. 36. Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă friptă pe grătar de o aromă plăcută Domnului, un viţel, un berbec şi şapte berbecuți de un an, toate animale fără cusur. 37. Împreună cu vițeii, berbecii și berbecuții să aduceți și darul de mâncare şi jertfele de băutură, potrivit măsurilor stabilite. 38. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea de tot permanentă, darul de mâncare şi jertfa de băutură.
Pag. 182 NUMERE Cap. 29, 30, 31
39. Acestea sunt jertfele pe care trebuie să le aduceţi Domnului1 la2 sărbătorile stabilite, în afară de jertfele pentru împlinirea unui jurământ3 și darurile de bunăvoie: arderi de tot, daruri de mâncare, jertfe de băutură şi jertfe de mulţumire.” 1 Iehova 2 Lev.23.2. 1Cron.23.31. 2Cron.31.3. Ezra3.5. Neem.10.33. Isa.1.14. 3 Lev.7.11,16;22.21,23. 40. Moise le-a spus izraeliților tot ce i-a poruncit Domnul1. 1 Iehova
Lege privind jurămintele. 30 1. Moise a vorbit căpeteniilor1 seminţiilor copiilor lui Israel astfel: „Iată ce porunceşte Domnul2: 1 Cap.1.4,16;7.2. 2 Iehova
Jurămintele femeilor. 2. Când un1 om va face o promisiune2 Domnului3 sau un jurământ, legându-se printr-o obligație, să nu-şi calce cuvântul, ci să împlinească4 tot ce-a spus. 1 Lev.27.2. Deut.23.21. Jud.11.30,35. Ecl.5.4. 2 Lev.5.4. Mat.14.9. Fapt.23.14. 3 Iehova 4 Iov22.27. Ps.22.25;50.14;66.13,14;116.14,18. Naum1.15. 3. Când o femeie, încă tânără și locuind în casa tatălui ei, face o promisiune Domnului1 şi se leagă printr-o obligație, 1 Iehova 4. iar tatăl ei află de promisiunea și obligația ei, dar nu-i spune nimic, atunci toate promisiunile și obligațiile prin care ea s-a legat rămân valabile. 5. Dar dacă tatăl ei îi interzice în ziua când află de promisiunea ei, atunci nici una din promisiunile sau obligațiile prin care ea s-a legat nu mai sunt valabile, iar Domnul1 o va ierta, pentru că tatăl ei i-a interzis. 1 Iehova 6. Dar dacă se va mărita, după ce a făcut promisiunea sau după ce s-a legat printr-un cuvânt ieşit de pe buzele ei, 7. iar soțul ei află despre aceasta şi nu-i spune nimic, atunci promisiunile și obligațiile prin care ea s-a legat rămân valabile; 8. dar dacă soțul ei îi interzice1 când aude de promisiunea ei, prin aceasta el desființează promisiunea pe care ea a făcut-o sau obligația prin care s-a legat în grabă cu buzele ei, iar Domnul2 o va ierta. 1 Gen.3.16. 2 Iehova 9. Orice promisiune sau obligație făcută de o văduvă sau o femeie divorțată o va ține legată. 10. Dacă o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, face promisiuni sau jurăminte, legându-se printr-o obligație, 11. iar soțul ei află de lucrul acesta, dar nu-i spune nimic şi nu-i interzice, atunci toate promisiunile prin care s-a legat rămân valabile; 12. dar dacă soțul ei nu-i spune nimic despre acestea când aude despre ele, atunci nici una din promisiunile sau obligațiile prin care buzele ei au legat-o nu mai este valabilă, iar Domnul1 o va ierta. 1 Iehova. 13. Soțul ei poate întări sau desfiinţa orice promisiune sau orice obligație prin care ea se leagă ca să-şi mâhnească sufletul. 14. Dar dacă soțul ei nu-i spune nimic despre lucrul acesta a doua zi după ce a aflat, atunci el confirmă că toate promisiunile și obligațiile ei rămân valabile. El le confirmă pentru că nu i-a zis nimic în ziua când a auzit despre ele. 15. De asemenea, chiar dacă le desființează după ziua în care le-a aflat, tot el este responsabil pentru vina ei.” 16. Acestea sunt poruncile pe care Domnul1 i le-a dat lui Moise cu privire la relațiile dintre soț și soție, sau dintre un tată şi fiica lui care, tânără fiind, încă mai locuiește în casa tatălui ei. 1 Iehova.
Victoria asupra madianiților. 31 1. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 2. „Răzbună-te1 pe madianiți pentru că te-au târât în idolatrie, după care trebuie să2 fii adăugat la poporul tău.” 1 Cap.25.17. 2 Cap.27.13. 3. Moise a spus poporului: „Recrutaţi dintre voi bărbaţi care să meargă la luptă împotriva madianiților și să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului1 asupra lor. 1 Iehova 4. Trimiteţi la război câte o mie de bărbați din fiecare trib al izraeliților.” 5. Astfel au fost chemați bărbați din clanurile izraeliților, câte o mie din fiecare trib, adică douăsprezece mii de oameni recrutaţi pentru serviciul militar activ.
Pag. 183 NUMERE Cap. 31
6. Apoi Moise i-a trimis la luptă, o mie de bărbați din fiecare trib, împreună Fineas, fiul preotului Eleazar, ca preot al armatei, care avea în mâini uneltele sfinte şi trâmbiţele1 de luptă. 1 Cap.10.9. 7. Aceștia au plecat la război împotriva madianiților, după porunca pe care Domnul1 i-a dat-o lui Moise, şi au2 omorât toţi3 bărbaţii. 1 Iehova 2 Deut.20.13. Jud.21.11. 1Sam.27.9. 1Regi11.15,16. 3 Jud.6.1,2,33. 8. În plus față de cei omorâți în luptă, ei i-au omorât şi pe cei cinci regi din Madian, Evi1, Rechem2, Ţur3, Hur şi Reba, dar şi pe Balaam4, fiul lui Beor. 1 Ios.13.21. 2 Rekem 3 Zur 4 Ios.13.22. 9. Izraeliții au luat ca prizonieri de război femeile madianiţilor și copiii lor, au luat cu ei toate vitele, turmele şi foarte multe bunuri, 10. și le-au ars toate cetăţile în care trăiau și toate taberele lor. 11. Apoi au1 strâns și luat cu ei toată prada de război și tot ce-au găsit, în afară de oameni și animale, 1 Deut.20.14. 12. și le-au dus pe toate - prizonierii, prada de război și bunurile - lui Moise, preotului Eleazar şi adunării izraeliților în tabăra din câmpiile Moabului, care era lângă Iordan, în faţa Ierihonului. 13. Moise, preotul Eleazar şi toate căpeteniile adunării i-au întâmpinat în afara taberei. 14. Atunci Moise s-a mâniat pe căpeteniile oştirii1 - căpeteniile peste o mie2 şi căpeteniile peste o sută3, care se întorceau de la război. 1comandanții din armată 2comandanții de batalioane 3comandanții de companii 15. El i-a întrebat: „Cum? Aţi cruțat toate1 femeile? 1 Deut.20.14. 1Sam.15.3. 16. Ele1 sunt acelea care au urmat sfatul2 lui Balaam și care i-au târât pe izraeliți să păcătuiască împotriva Domnului3 la Peor, și urgia4 a lovit astfel încât poporul. 1 Cap.25.2. 2 Cap.24.14. 2Pet.2.15. Apoc.2.14. 3 Iehova 4 Cap.25.9. 17. Așa că omorâţi1 toți băieții și toate femeile care au cunoscut bărbat - culcându-se cu el, 1 Jud.21.11. 18. dar puteți să păstrați pentru voi toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat. 19. Apoi toți dintre voi care ați omorât pe cineva sau ați atins2 un cadavru trebuie să rămâneți afară din tabără1 timp de șapte zile. A treia și a șaptea zi trebuie să vă curățiți, atât voi, cât și prizonierele voastre. 1 Cap.5.2. 2 Cap.19.11. 20. De asemenea, să curăţaţi orice haină, orice lucru de piele, orice lucru din păr de capră şi orice unealtă din lemn.” 21. Apoi preotul Eleazar le-a zis ostașilor întorși din bătălie: „Iată ce poruncește Legea pe care a dat-o Domnul1 lui Moise: 1 Iehova 22. <Fie aur, argint, bronz, fier, cositor sau plumb, 23. și orice lucru care rezistă la foc, trebuie să-l treceţi prin foc și apoi prin apa de curățire ca să fie curățit. Dar orice lucru care nu rezistă la foc trebuie să fie curăţit cu apa1 de curăţire. 1 Cap.19.9,17. 24. În cea de-a șaptea zi să1 vă spălaţi hainele şi veţi fi curaţi, apoi veţi putea să vă întoarceți în tabără.>” 1 Lev,11.25.
Împărțirea prăzii. 25. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova. 26. „Tu, preotul Eleazar şi toate căpeteniile de familii din adunare să numărați prada luată, fie oameni, fie animale. 27. Apoi împărțiți prada1 între cei care au luat parte la luptă şi restul adunării. 1 Ios.22.8. 1Sam.30.24. 28. De la ostașii care au fost în luptă să aduci ca tribut Domnului1 câte un suflet2 la fiecare cinci sute, atât din oameni, cât şi din boi, măgari, oi sau țapi. 1 Iehova 2 Vers.30,47. Cap.18.26. 29. Ia acest tribut din jumătatea cuvenită lor şi dă-l preotului Eleazar, ca parte a Domnului1. 1 Iehova 30. Din cealaltă jumătate, cuvenită izraeliților, alege1 câte unul din fiecare cincizeci, atât din oameni, cât şi din cirezi, turme, măgari sau orice alt animal, şi dă-l leviţilor, care2 sunt responsabili de Tabernaculul Domnului3.” 1 Vers.42-47. 2 Cap.3.7,8,25,31,36;18.3,4. 3 Cap.18.8,19. Iehova 31. Moise şi preotul Eleazar au făcut întocmai cum i-a poruncit Domnul1 lui Moise. 1 Iehova 32. Prada de război, adunată din jaful făcut de ostași, a constat din: 675.000 de oi, 33. 72.000 de boi, 34. 61.000 de măgari 35. şi 32.000 de suflete, adică fete care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat.
Pag. 184 NUMERE Cap. 31, 32
36. Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste a constat din: 337.500 de oi, 37. din care 675 au fost luate ca tribut Domnului1, 1 Iehova 38. 36.000 de boi, din care 72 au fost luaţi ca tribut Domnului1, 1 Iehova 39. 30.500 de măgari, din care 61 au fost luaţi ca tribut Domnului1, 1 Iehova 40. şi 16.000 de fete, din care 32 au fost luate ca tribut Domnului1. 1 Iehova 41. Moise a dat acest tribut preotului Eleazar, ca parte a Domnului1, după cum2 i-a poruncit Domnul3. 1,3 Iehova 2 Vers.30. 42. Jumătatea cuvenită izraeliților, pe care a separat-o Moise de cea a ostașilor 43. şi care a fost partea adunării, a fost de 337.500 de oi, 44. 36.000 de boi, 45. 30.500 de măgari 46. şi 16.000 de fete. 47. Din această jumătate care se cuvenea izraeliților, Moise a luat câte unul din fiecare cincizeci, atât din oameni, cât şi din animale, şi i-a dat leviţilor care erau responsabili de Tabernaculul Domnului1, după cum i-a poruncit Domnul2. 1,2 Iehova 48. Atunci căpeteniile oştirii - căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută - s-au dus la Moise 49. şi i-au zis: „Slujitorii tăi au numărat ostaşii aflați sub comanda noastră şi nu lipseşte niciunul. 50. Noi aducem ca jertfă Domnului1 tot ce am jefuit ca obiect de aur - lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe - ca să se facă ispăşire2 pentru sufletele noastre înaintea Domnului3.” 1,3 Iehova 2 Exod.30.12,16. 51. Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste bijuterii lucrate în aur. 52. Tot aurul pe care căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută l-au adus Domnului1 a cântărit 16.750 de șekeli. 1 Iehova 53. Fiecare ostaș și-a păstrat prada1 pe care o făcuse. 1 Deut.20.14. 54. Moise şi preotul Eleazar au luat acceptat aurul adus de căpeteniile peste o mie şi de la căpeteniile peste o sută şi l-au dus în Cortul Întâlnirii, ca o aducere-aminte1 pentru izraeliți înaintea Domnului2. 1 Exod.30.16. 2 Iehova
Galaadul dat lui Gad și lui Ruben. 32 1. Fiii lui Ruben şi Fiii lui Gad, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile din Iazer1 şi Galaad erau locuri bune pentru crescut vite. 1 Cap.21.32. Ios.13.25. 2Sam.24.5. 2. Ei s-au dus Moise, la preotul Eleazar şi la căpeteniile adunării şi le-au zis: 3. „Atarot1, Dibon, Iazer2, Nimra3, Hesbon, Eleale, Sebam4, Nebo şi Beon5, 1 Ataroth 2 Jazer 3 Vers.36. 4 Vers.38. 5 Vers.38. 4. ţinuturile pe care1 Domnul2 le-a lovit înaintea să avanseze poporul lui Israel, sunt locuri bun pentru creșterea vitelor, căci șeptelul este principala proprietate a slujitorilor tăi.” 1 Cap.21.24,34. 2 Iehova 5. Apoi au adăugat: „Dacă am găsit bunăvoință la tine, dă ţinuturile aceasta în proprietatea slujitorilor tăi şi nu ne trece peste Iordan.” 6. Moise le-a răspuns urmașilor lui Gad şi urmașilor lui Ruben: „Fraţii voştri se pregătesc să meargă la război, iar voi vreți să rămâneţi aici? 7. Cum îndrăzniți să-i descurajați pe izraeliți și să-i faceți să nu treacă în ţara pe care le-a dat-o Domnul1? 1 Iehova 8. Aşa au făcut şi părinţii voştri când i-am1 trimis din Cades-Barnea să2 vadă ținutul. 1 Cap.13.3,26. 2 Deut.1.22. 9. După ce s-au dus1 până în valea Eşcol şi au văzut ţara, ei au descurajat poporul, ca să nu mai meargă în ţara pe care le-a dat-o Domnul2. 1 Cap.13.24,31. Deut.1.24,28. 2 Iehova 10. Şi Domnul1 S-a mâniat în ziua ceea şi a jurat, zicând: 1 Cap.14.11,21. Deut.1.34. Iehova 11. „Pentru că nu M-au1 urmat din toată inima, nici un bărbat în vârstă2 de peste douăzeci de ani care a plecat din Egipt nu va vedea ţara pe care am jurat c-o voi da lui Avraam, Isaac şi Iacov, 1 Cap.14.24,30. 2 Cap.14.28,29. Deut.1.35. 12. cu excepția lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, şi a lui Iosua, fiul lui Nun, care1 M-au urmat din toată inima.” 1 Cap.14.24. Deut.1.36. Ios.14.8,9.
Pag. 185 NUMERE Cap. 32
13. Atunci Domnul1 S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească2 în pustiu timp de patruzeci de ani, până când toată3 generația care făcuse rău înaintea Lui a murit. 1 Iehova 2 Cap.14.33-35. 3 Cap.26.64,65. 14. Şi iată că acum călcați și voi pe urmele părinților voștri, copii de păcătoși, ca să aprindeți1 încă o dată mânia Domnului2 împotriva lui Israel. 1 Deut.1.34. 2 Iehova 15. Dacă refuzați să-L urmați1, El va abandona din nou în pustiu tot acest popor, iar cauza distrugerii lor veți fi voi.” 1 Deut.30.17. Ios.22.16,18. 2Cron.7.19;15.2. 16. Atunci ei s-au apropiat de Moise cu următoarea ofertă: „Vom face aici staule pentru turmele noastre şi cetăţi pentru familiile noastre. 17. Apoi putem fi recrutați, ne vom1 lua armele şi vom merge în fruntea izraeliților, până îi vom duce pe fiecare la locul lui. În acest timp familiile noastre vor trăi în aceste cetăţi cu ziduri fortificate, în siguranță față de băștinașii din acest ținut. 1 Ios.4.12,13. 18. Nu ne1 vom întoarce la casele noastre înainte ca fiecare izraelit să-și ia în stăpânire moştenirea. 1 Ios.22.4. 19. Nu vom mai moșteni împreună cu ei pe celălalt mal al Iordanului, nici mai departe, pentru că moştenirea1 noastră este la răsărit de Iordan.” 1 Vers.33. Ios.12.1;13.8. 20. Moise1 le-a răspuns: „Dacă vă țineți promisiunea, dacă înaintea Domnului1 veți fi recrutați pentru bătălii, 1 Deut.3.18. Ios.1.14;4.12,13. 2 Iehova 21. dacă toţi cei recrutați trec Iordanul înaintea Domnului1 și rămân acolo până ce Domnul2 își va alunga dușmanii, 1,2 Iehova 22. şi dacă vă veţi întoarce1 înapoi numai după ce ţara2 va fi supusă înaintea Domnului3, atunci vă vor înceta obligațiile înaintea Domnului4 şi înaintea lui Israel, iar acest ţinut va fi proprietatea5 voastră înaintea Domnului6. 1 Deut.3.20. Ios.11.23;18.1. 2 Ios.22.4. 3,4,6 Iehova 5 Deut.3.12,15,16,18. Ios.1.15;13.8,32;22.4,9. 23. Dar dacă nu veți face aşa, atunci veți păcătui împotriva Domnului1 şi puteți fi siguri că nu veți scăpa de consecințele păcatului2 vostru. 1 Iehova 2 Gen.4.7;44.16. Isa.59.12. 24. Zidiţi1 cetăţi pentru familiile voastre şi staule pentru turmele voastre, dar împliniți ce-aţi promis.” 1 Vers.16,34. 25. Gadiții şi rubeniții i-au zis lui Moise: „Noi, slujitorii tăi, vom face întocmai după poruncile tale, domnul nostru. 26. Copiii1 și soțiile noastre, turmele şi cirezile noastre, vor rămâne aici în cetăţile din Galaad, 1 Ios.1.14. 27. dar noi1, toți cei care vom fi recrutați pentru serviciu militar activ înaintea Domnului2, vom trece Iordanul și vom lupta, întocmai cum vei porunci.” 1 Ios.4.12. 2 Iehova 28. Moise a dat1 instrucțiuni cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua - fiul lui Nun, şi capilor de familie din triburile izraeliților. 1 Ios.1.13. 29. El le-a zis: „Dacă urmașii lui Gad şi urmașii lui Ruben, toți cei ce vor fi recrutați pentru luptă înaintea Domnului1, trec cu voi Iordanul și supuneți țara, atunci să le daţi în Galaadul în stăpânire. 1 Iehova 30. Dar dacă nu vor trece înarmaţi împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în Canaan.” 31. Gadiții şi rubeniții au răspuns: „Vom face tot ce a spus Domnul1 slujitorilor tăi. 1 Iehova 32. Imediat ce vom fi recrutați, vom trece în Canaan înaintea Domnului1, dar noi să ne avem moştenirea în această parte a Iordanului.” 1 Iehova
Luarea în stăpânire a Galaadului. 33. Moise1 a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben şi la jumătate din tribul lui Manase, fiul lui Iosif, regatul2 lui Sihon, regele amoriților, şi regatul lui Og, regele Bașanului3, tot pământul împreună cu orașele și cetățile din cele două regate. 1 Deut.3.12-17;29.8. Ios.12.6;13.8;22.4. 2 Cap.21.24,33,35. 3 Bashan 34. Fiii lui Gad au rezidit următoarele orașe: Dibon1, Atarot2, Aroer, 1 Cap.33.45,46. Deut.2.36. 2 Ataroth 35. Atrot-Şofan1, Iazer2, Iogbeha3, 1 Ataroth-Shophan 2 Vers.1,3. 3 Jogbehah 36. Bet-Nimra1 şi Bet-Haran2, făcându-le cetăţi cu ziduri fortificate3; ei au construit și staule pentru turmele lor. 1 Vers.3. Beth-Nimrah 2 Beth-Haran 3 Vers.24. 37. Fiii lui Ruben au rezidit1 următoarele orașe: Hesbon2, Eleale3, Chiriataim4, 1 Cap.21.27. 2 Heshbon 3 Elealeh 4 Kiriathaim 38. Nebo1 și Baal-Meon2 - toate nume schimbate de ei3 față de cele avute înainte de reconstruire, şi Sibma4. 1 Isa.46.1. 2 Cap.22.41. 3 Vers.3. Exod.23.13. Ios.23.7. nume noi 4 Sibmah 39. Fiii lui Machir1, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului, l-au cucerit și i-au alungat pe amoriţii care trăiau acolo. 1 Gen.50.23.
Pag. 186 NUMERE Cap. 32, 33
40. ȘI Moise i-a dat1 Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, iar el s-a stabilit acolo. 1 Deut.3.12,13,15. Ios.13.31;17.1. 41. Iair1, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a cucerit târgurile2 lui Ham şi le-a numit Havot3-Iair. 1 Deut.3.14. Ios.13.30. 1Cron.2.21-23. Jair 2 așezări formate din corturi 3 Jud.10.4. 1Regi4.13. târgurile lui Iair Havvoth-Jair 42. Nobah a atacat şi a cucerit Chenatul și satele care ţineau de el, şi l-a renumit după propriul său nume, Nobah.
Popasurile izraeliților. 33 1. Iată popasurile izraeliților care au plecat din Egipt cu oştirile lor, sub conducerea lui Moise şi a lui Aaron. 2. La porunca Domnului1, Moise a consemnat în scris călătoriile și popasurile lor, pas cu pas. Şi iată care au fost acestea. 3. Izraeliții au pornit1 din Ramses în a cincisprezecea zi a lunii întâi2, a doua zi după Paște. Ei au plecat cu îndrăzneală3 sub privirile tuturor egiptenilor, 1 Exod.12.37. 2 Exod.12.2;13.4. 3 Exod.14.8. 4. în timp ce aceștia egiptenii îşi înhumau pe toţi întâii lor născuţi, pe care Domnul1 îi lovise2 ca judecată pentru zeii3 lor. 1 Iehova 2 Exod.12.29. 3 Exod.12.12;18.11. Isa.19.1. Apoc.12.8. 5. Izraeliții1 au pornit din Ramses şi și-au așezat tabăra la Sucot2. 1 Exod.12.37. 2 Gen.33.17. 6. Au pornit din Sucot şi și-au așezat tabăra la Etam, care se află la marginea pustiului. 7. Au pornit din Etam1, s-au întors la Pi-Hahirot, care este faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi și-au așezat tabăra înaintea Migdolului. 1 Exod.14.2,9. 8. Au pornit din Pi-Hahirot, au trecut1 prin mijlocul mării înspre pustiu, au călătorit trei zile în pustiul Etam şi și-au așezat tabăra la Mara. 1 Exod.14.22;15.22,23. 9. Au pornit din Mara şi au ajuns la1 Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de palmieri și și-au așezat acolo tabăra. 1 Exod.15.27. 10. Au pornit din Elim şi și-au așezat tabăra lângă Marea Roşie. 11. Au pornit de la Marea Roşie şi și-au așezat tabăra în pustiul Sin. 1 Exod.16.1. 12. Au pornit din deșertul Sin şi și-au așezat tabăra la Dofca1. 1 Dophkah 13. Au pornit din Dofca şi și-au așezat tabăra la Aluş1. 1 Alush 14. Au pornit din Aluş şi și-au așezat tabăra la Refidim1, unde poporul n-a găsit apă de băut. 1 Exod.17.1;19.2. 15. Au pornit din Refidim1 şi și-au așezat tabăra în pustiul Sinai. 1 Exod.16.1;19.1,2.
De la Sinai la Cades. 16. Au pornit din pustiul Sinai şi și-au așezat tabăra la1 Chibrot-Hataava. 1 Cap.11.34. 17. Au pornit din Chibrot-Hataava şi și-au așezat tabăra la1 Haţerot. 1 Cap.11.35. 18. Au pornit din Haţerot şi și-au așezat la Ritma1. 1 Rithmah 19. Au pornit din1 Ritma şi și-au așezat tabăra la Rimon-Pereţ2. 1 Cap.12.16. 2 Rimmon-Parez 20. Au pornit din Rimon-Pereţ şi și-au așezat tabăra la Libna1. 1 Libnah 21. Au pornit din Libna şi și-au așezat tabăra la Risa1. 1 Rissah 22. Au pornit din Risa şi și-au așezat tabăra la Chehelata1. 1 Kehelathah 23. Au pornit din Chehelata şi și-au așezat tabăra la Muntele Şafer1. 1 Shapher 24. Au pornit de la Muntele Şafer şi și-au așezat tabăra la Harada1. 1 Haradah 25. Au pornit din Harada şi și-au așezat tabăra la Machelot1. 1 Makhaloth 26. Au pornit din Machelot şi și-au așezat tabăra la Tahat1. 1 Tahath 27. Au pornit din Tahat şi și-au așezat tabăra la Tarah. 28. Au pornit din Tarah şi și-au așezat tabăra la Mitca1. 1 Mithcah 29. Au pornit din Mitca şi și-au așezat tabăra la Haşmona1. 1 Hashmonah 30. Au pornit din Haşmona şi și-au așezat tabăra la Moserot1. 1 Moseroth 31. Au pornit din Moserot şi și-au așezat tabăra la Bene-Iaacan1. 1 Bene-Jaakan 32. Au pornit din Bene-Iaacan1 şi și-au așezat tabăra la2 Hor-Ghidgad. 1 Gen.36.27. Deut.10.6. 1Cron.1.42. 2 Deut.10.7. Hor-Haggidgag 33. Au pornit din Hor-Ghidgad şi și-au așezat tabăra la Iotbata1. 1 Jotbathah 34. Au pornit din Iotbata şi și-au așezat tabăra la Abrona1. 1 Ebronah 35. Au pornit din Abrona şi și-au așezat tabăra la Eţion-Gheber1. 1 Deut.2.8. 1Regi9.26;22.48. Ezion-Geber 36. Au pornit din Eţion-Gheber şi și-au așezat tabăra în pustiul Ţin1, adică la Cades. 1 Cap.20.1;27.14.
De la Cades la Câmpia Moabului. 37. Au pornit din Cades1 şi și-au așezat tabăra pe Muntele Hor, la granița ţării Edom. 1 Cap.20.22,23;21.4. 38. La porunca Domnului1, preotul Aaron2 s-a suit pe Muntele Hor şi a murit acolo, în prima zi a lunii a cincea, în al patruzecilea an după plecarea izraeliților din Egipt. 1 Iehova 2 Cap.20.25,28. Deut.10.6;32.50.
Pag. 187 NUMERE Cap. 33, 34
39. Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe Muntele Hor. 40. Regele cananit al Aradului1, care locuia în Neghev, în Canaan, a aflat de sosirea izraeliților. 1 Cap.21.1. 41. Aceștia însă, plecând de pe Muntele Hor1, şi-au așezat tabăra la Ţalmona2. 1 Cap.21.4. 2 Zalmonah 42. Au pornit din Ţalmona şi și-au așezat tabăra la Punon. 43. Au pornit din Punon şi și-au așezat tabăra la1 Obot. 1 Cap.21.10. Oboth 44. Au pornit din Obot şi și-au așezat tabăra la1 Iie-Abarim, la hotarul Moabului. 1 Cap.21.11. Cap.21.11. Iye-Abarim 45. Au pornit din Iie-Abarim şi și-au așezat tabăra la Dibon-Gad1. 1 Cap.32.34. 46. Au pornit din Dibon-Gad şi și-au așezat tabăra la Almon-Diblataim1. 1 Ier.48.22. Almon-Diblathaim 47. Au pornit din Almon-Diblataim şi și-au așezat tabăra în munţii1 Abarim, la răsărit de Nebo. 1 Cap.21.20. Deut.32.49. 48. Au pornit de la munţii Abarim şi și-au așezat tabăra în câmpiile1 Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. 1 Cap.22.1. 49. Ei și-au așezat taberele de-a lungul Iordanului, de la Bet-Ieşimot până la Abel-Șitim1, în câmpiile Moabului. 1 Cap.25.1. Ios.2.1. Abel-Shittim/Șesul Salcâmilor
Cananiții trebuie să fie nimiciți. 50. Domnul1 i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului: 1 Iehova 51. „Spune-le izraeliților: <Când1 veţi trece Iordanul şi veţi intra în Canaan, 1 Deut.7.1,2;9.1. Ios.3.17. 52. să alungaţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii1 ţării, să le distrugeţi toate chipurile sculptate în piatră și toate chipurile turnate, şi transformați-le toate templele pentru jertfe în ruine. 1 Exod.23.24,33;34.13. Deut.7.2,5;12.3. Ios.11.12. Jud.2.2. 53. Luaţi ţara în stăpânire şi stabiliți-vă în ea, căci Eu v-am dat ţara aceasta de moștenire. 54. Împărţiţi1 ţara prin tragere la sorţi, după numărul clanurilor voastre: celor ce sunt mai mulți să le daţi o moștenire mai mare, iar celor ce sunt mai puțini să le daţi o moștenire mai mică. Moștenirea fiecăruia să fie în locul care iese prin tragere la sorţi. Luaţi în stăpânire țara potrivit triburilor strămoșilor voștri. 1 Cap.26.53-55. 55. Dar dacă nu veţi alunga dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre ei pe care îi veţi lăsa să rămână vor fi ca nişte spini în ochii1 voștri şi ca nişte ghimpi în coaste: ei vă vor dușmăni în ţara în care vă veţi stabili, 1 Ios.23.13. Jud.2.3. Ps.106.34,36. Exod.23.33. Ezec.28.24. 56. iar Eu vă voi face şi vouă așa cum am plănuit să le fac lor.>”
Hotarele Canaanului. 34 1. Domnul1 i-a lui Moise: 1 Iehova 2. „Poruncește izraeliților astfel: <În curând veţi intra în1 Canaan. Țara aceasta, care v-a căzut ca moştenire, ţara Canaanului, va avea următoarele granițe: 1 Gen.17.8. Deut.1.7. Ps.78.55;105.11. Ezec.47.14. 3. Partea de sud1 se va întinde din pustiul Ţin până la granița Edomului. Astfel, granița voastră de sud va începe de la marginea Mării2 Sărate spre răsărit, 1 Ios.15.1. Ezec.47.13. 2 Gen.14.3. Ios.15.2. 4. va trece pe la sud de Înălţimea1 Akrabim și va continua spre Țin şi se va întinde până la sud de Cadeș-Barnea2. Apoi va trece prin Haţar-Adar3 spre Aţmon4, 1 Ios.15.3. Înălțimea Scorpionului 2 Cap.13.26;32.8. 3 Ios.15.3,4. Hazar-Addar 4 Azmon 5. de unde se va întoarce până la Râul1 Egiptului şi se va sfârşi la mare. 1 Gen.15.18. Ios.15.4,47. 1Regi8.65. Isa.27.12. 6. Granița de apus va fi Marea cea Mare1 și regiunea de coastă: aceasta va fi granița de apus. 1 Marea Mediterană 7. Pentru granița de nord, trageți o linie de la Marea cea Mare la muntele1 Hor, 1 Cap.33.37. 8. iar de la muntele Hor o line la1 Lebo-Hamat. şi să ajungă până la2 Ţedad; 1 Cap.13.21. 2Regi14.25. 2 Ezec.47.15. Zedad 9. să urmeze mai departe prin Zifron1, ca să ajungă la Haţar-Enan2: aceasta va fi granița de nord. 1 Ziphron 2Ezec.47.17. Hazar-Enan 10. Pentru granița de răsărit, trageţi o linie de la Haţar-Enan la Şefam1. 1 Shepham 11. Granița va coborî de la Şefam la Ribla1, la răsărit de Ain, și va continua pe marginea de răsărit a Mării Chineret2. 1 2Regi23.33. Ier.39.5,6. Riblah 2 Deut.3.17. Ios.11.2;19.35. Mat.14.34. Luca5.1. Ghenezaret/Marea Galileii 12. Apoi granița va coborî de-a lungul Iordanului și se va sfârși la Marea Sărată1. Aceasta va fi ţara voastră, cu granițele ei de jur împrejur.>” 1 Vers.3.
Pag. 188 NUMERE Cap. 34, 35
13. Moise le-a poruncit izraeliților: „Aceasta este ţara1 pe care o veţi lua în stăpânire prin tragere la sorţi2. Domnul3 a poruncit ca această țară să fie dată celor nouă seminţii şi jumătate, 1 Vers.1. Ios.14.1,2. 2 prin sort (sorț/sorți)/aruncarea sortului/(fig.) hazard 3Iehova 14. căci1 seminţia urmașilor lui Ruben, după casele părinților lor, împreună cu seminţia urmașilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi cu jumătate din seminţia lui Manase şi-au primit moştenirea. 1 Cap.32.33. Ios.14.2,3. 15. Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea la răsărit de Iordan, în faţa Ierihonului, înspre răsărit.”
Cum și prin cine să se împartă țara. 16. Domnul1 i-a mai zis lui Moise: 1 Iehova 17. „Iată numele bărbaţilor care trebuie să vă împartă ţara: preotul Eleazar1 şi Iosua, fiul lui Nun. 1 Ios.14.1;19.51. 18. Să numești împreună cu ei câte o căpetenie1 din fiecare seminţie, ca să-i ajute la împărţirea ţării. 1 Cap.1.4,16. 19. Iată numele acestor bărbaţi: Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune1; 1 Jephunneh 20. pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud1; 1 Ammihud 21. pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon1; 1 Kislon 22. pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi1, fiul lui Iogli2; 1 Bukki 2 Jogli 23. pentru fiii lui Iosif - pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel1, fiul lui Efod2; 1 Hanniel 2 Ephod 24. iar pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel1, fiul lui Şiftan2; - 1 Kemuel 2 Shiphtan 25. pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan1, fiul lui Parnac2; 1 Elizaphan 2 Parnach 26. pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan1; 1 Azzan 27. pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi1; 1 Shelomi 28. pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud1.” 1 Ammihud 29. Aceştia sunt cei cărora Domnul1 le-a poruncit să le împartă izraeliților moștenirea în Canaan. 1 Iehova
Cetățile leviților. 35 1. Domnul1 i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului: 1 Iehova 2. „Porunceşte1 izraeliților să dea leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în care să poată locui, și dă-le, de asemenea, pășuni împrejurul acestor cetăţi. 1 Ios.14.3.4;21.2. Ezec.45.1. 3. Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar pășunile să fie pentru vitele, turmele și celelalte animale ale lor. 4. Terenul din interiorul cetăților pe care-l vei da leviţilor să se extindă din centrul cetății în orice direcție, pe o lungime de o mie de coţi. 5. În afara cetății, granița s-o măsuraţi la două mii de coţi de cetate în partea de răsărit, la două mii de coţi în partea de sud, la două mii de coţi în partea de apus şi la două mii de coţi în partea de nord, astfel încât cetatea să fie la mijloc. Acestea să fie terenurile lor din jurul cetăţilor lor. 6. Șase1 din cetățile pe care le veți da leviților să fie cetăți de refugiu, în care să poată fugi un ucigaș. În afară de acestea să le mai daţi alte patruzeci şi două de cetăţi. 1 Vers.13. Deut.4.41. Ios.20.2,7,8;21.3,13,21,27,32,36,38. 7. Astfel, toate cetăţile pe care trebuie să le dați leviţilor să fie în număr de patruzeci şi opt1, împreună cu pășunile din jurul lor. 1 Ios.21.41. 8. Cetăţile pe care le veţi oferi din1 moştenirea izraeliților, să fie date astfel: cei2 ce au mai multe cetăți să dea mai multe, iar cei ce au mai puţine cetăți să dea mai puţine. Fiecare seminție să dea leviţilor din cetăţile ei, ținând cont de moştenirea pe care o va primi.” 1 Ios.21.3. 2 Cap.26.54.
Cetățile de scăpare. 9. Domnul1 i-a zis lui Moise: 1 Iehova 10. „Vorbeşte izraeliților şi spune-le: „Când1 veţi trece Iordanul şi veţi intra în Canaan, 1 Deut.19.2. Ios.20.2. 11. să1 alegeţi anumite cetăţi ca locuri de refugiu, unde să poată scăpa un ucigaş care a omorât pe cineva fără voie. 1 Exod.24.13. 12. Aceste1 cetăţi să vă fie locuri de refugiu împotriva răzbunătorului sângelui, astfel încât ucigaşul să nu fie omorât înainte de a se înfăţişa în faţa adunării pentru a fi judecat. 1 Deut.19.6. Ios.20.3,5,6.
Pag. 189 NUMERE Cap. 35, 36
13. Din cetăţile pe care le veţi da, şase1 să vă fie cetăţi de refugiu, 1 Vers.6. 14. din care trei să le dați la răsărit 1 de Iordan şi trei în Canaan. 1 Deut.4.41. Ios.20.8. 15. Aceste şase cetăţi să fie locuri de refugiu atât pentru orice izraelit, cât și pentru orice rezident1 străin sau orice colonist temporar, astfel încât oricine va ucide pe cineva fără voie să găsească sanctuar într-una din ele. 1 Cap.15.16. 16. Dacă1 un om loveşte pe aproapele său cu orice obiect de fier şi-l omoară, acel om este un ucigaş și trebuie omorât. 1 Exod.21.12,14. Lev.24.17. Deut.19.11,12. 17. Dacă cineva are în mână o piatră cu care un om poate fi omorât și lovește cu ea pe cineva, omorându-l, acel om este un ucigaș și trebuie omorât. 18. Dacă cineva are în mână un obiect de lemn cu care un om poate fi omorât și loveşte cu el un om și-l omoară, acel om este un ucigaș și trebuie omorât. 19. Răzbunătorul1 sângelui să-l omoare pe ucigaş atunci când îl va întâlni. 1 Vers.21,24,27. Deut.19.6,12. Ios.20.3,5. 20. Dacă1 cineva își înjunghie semenul din ură, sau dacă-l pândeşte2 şi aruncă cu orice în el ca să-l doboa-re, iar acel om moare, 1 Gen.4.8. 2Sam.3.27;20.10. 1Regi2.31,32. 2 Exod.21.14. Deut.19.11. 21. sau dacă-l loveşte cu mâna1 din dușmănie, și-l omoară, acel om este un ucigaș și trebuie omorât. Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaş atunci când îl va întâlni. 1 Exod.21.13. 22. Dar dacă cineva, fără dușmănie, lovește un om fără să vrea, sau dacă aruncă fără voie cu orice obiect în el, 23. sau dacă, fără să-l vadă, aruncă în el cu o piatră care-l poate omorî și-l omoară, atunci, de vreme ce nu i-a fost dușman și n-a intenționat să-l rănească, 24. adunarea trebuie să judece1 între cel ce l-a lovit şi răzbunătorul sângelui, ținând cont de următoarele legi: 1 Vers.12. Ios.20.6. 25. adunarea trebuie să-l elibereze pe ucigaş din mâna răzbunătorului sângelui şi să-l trimită înapoi în cetatea de refugiu, unde acesta fugise. El să trăiască acolo1 până la moartea marelui preot, care a fost uns2 cu untdelemn sfânt. 1 Ios.20.6. 2 Exod.29.7. Lev.4.3;21.10. 26. Dar dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de refugiu, în care se ascunsese, 27. şi dacă răzbunătorul sângelui îl întâlneşte în afara hotarului cetăţii de refugiu, atunci acesta îl poate omorî pe ucigaș, şi nu va fi vinovat de omor, 28. căci ucigaşul trebuia să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot. Ucigașul se poate reîntoarce la proprietatea lui numai după moartea marelui preot. 29. Acestea vor fi pentru voi hotărâri1 de drept, hotărâri pe baza cărora voi și urmașii voștri va trebui să judecați, oriunde veți trăi. 1 Cap.27.11.
Pedeapsa pentru omor. 30. Dacă cineva o omorât un om, ucigaşul trebuie să fie omorât doar pe1 mărturia mai multor martori. Nimeni să nu fie omorât doar pe baza depoziției unui singur martor. 1 Deut.17.6;19.15. Mat.18.16. 2Cor.13.1. Evr.10.28. 31. Să nu acceptaţi răscumpărare pentru viaţa niciunui ucigaş, ci el trebuie omorât. 32. Să nu acceptaţi răscumpărare pentru cel care a fugit într-o cetate de refugiu, și să nu-i dați voie să se întoarcă și să locuiască pe proprietatea lui înainte de moartea marelui preot. 33. Să nu1 pângăriţi ţara unde veţi trăi, căci sângele celui nevinovat pângăreşte ţara și nu se poate face altfel de ispășire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele2 celui care l-a vărsat. 1 Ps.106.38. Mica4.11. 2 Gen.9.6. 34. Deci, să1 nu pângăriţi ţara în care veţi locui, și în care voi locui și Eu, căci Eu2, Domnul3, locuiesc în mijlocul izraeliților.” 1 Lev.18.25. Deut.24.23. 2 Exod.29.45,46. 3 Iehova
Măritarea fiicelor moștenitoare. 36 1. Căpeteniile familiilor urmașilor lui1 Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase care făceau parte din clanurile urmașilor fiilor lui Iosif, s-au dus şi au vorbit înaintea lui Moise şi a celorlalte căpetenii ai familiilor izraeliților. 1 Cap.26.29. 2. Ei au zis: „Când Domnul1 i-a poruncit domnului nostru să împartă țara izraeliților prin tragere la sorţi, El ți-a poruncit să dai moștenirea fratelui nostru Țelofehad, fiicelor lui. 1 Cap.26.55;33.54. Ios.17.3. Iehova 2 Cap.27.1,7. Ios.17.3,4.
Pag. 190 NUMERE Cap. 36 DEUTERONOM 1
3. Dar dacă ele se mărită cu bărbați din alte seminții izraelite, atunci moştenirea lor va fi luată din moştenirea seminției noastre şi adăugată la a seminţiei din care acei bărbați fac parte. Astfel, moştenirea care ne-a1 căzut nouă la sorţi se va micşora cu acele moșteniri. 1 Lev.25.10. 4. Şi când va veni anul de veselie pentru izraeliți, moştenirea lor va rămâne adăugată la a seminţiei în care ele s-au măritat, și proprietatea va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei strămoșilor noştri.” 5. Moise a poruncit izraeliților, din partea Domnului1: „Ceea ce spune seminţia urmașilor lui Iosif este2 adevărat. 1 Iehova 2 Cap.27.7. 6. Iată ce porunceşte Domnul1 cu privire la fetele lui Ţelofhad: <Se pot mărita cu cine doresc, dar să se mărite2 doar cu un bărbat dintr-un clan din seminţia tatălui lor. 1 Iehova 2 Vers.12. 7. Nici o moştenire a izraeliților să nu treacă dintr-o seminţie în alta, căci fiecare izraelit trebuie să-și păstreze1 pământul moștenit de la părinţii lui. 1 1Regi21.3. 8. Orice fată1 care moştenește pământ în oricare din seminţiile izraeliților, trebuie să se mărite cu cineva dintr-un clan din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare izraelit să păstreze moştenirea tatălui său. 1 1Cron.23.22. 9. Nicio moştenire nu trebuie să treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din seminţiile izraeliților să-și păstreze propria sa moştenire.” 10. Fetele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care Domnul1 i-a dat-o lui Moise: 1 Iehova 11. Mahla1, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa s-au măritat cu verișori din partea tatălui lor. 1 Cap.27.1. 12. Ele s-au măritat astfel în interiorul clanurilor urmașilor fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, iar moştenirea lor a rămas în seminţia clanului tatălui lor. 13. Acestea sunt poruncile şi hotărârile pe care Domnul1 le-a dat prin Moise izraeliților în câmpiile2 Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. 1 Iehova 2 Cap.26.3;33.50.
DEUTERONOMUL (A DOUA LEGE)
SAU A CINCEA CARTE A LUI MOISE (Ps.119.1,2. Ecl.12.15)
ADUCERI AMINTE ȘI ÎNDEMNURI Cap.1-11. Deut.8.2,3.
Moise vorbește la răsărit de Iordan. 1 1. Acestea sunt cuvintele cu care s-a adresat Moise tuturor izraeliților, la răsărit1 de Iordan, în pustiul Araba2, care se află înaintea Mării Roșii3, între Paran de o parte și Tofel4, Laban, Haţerot şi Di-Zahab de cealaltă parte, 1 Ios.9.1,10;22.4,7. Transiordania 2 Arabah 3 Suf/Suph 4 Tophel 2. călătoria de la Horeb la1 Cadeș-Barnea pe ruta prin zona muntoasă din Seir durând unsprezece zile de mers pe jos. 1 Num.13.26. Cap.9.23. 3. În prima zi a lunii a unsprezecea a celui de-al patruzecilea1 an, Moise le-a spus izraeliților tot ce i-a poruncit Domnul2 să le spună. 1 Num.33.38. 2 Iehova 4. Aceasta s-a petrecut după ce izraeliții l-au înfrânt1 pe Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heșbon, şi la Edrei2 pe Og, regele Bașanului, care domnea la Aştarot3. 1 Num.21.24,33. 2 Num.21.33. Isa.13.12. 3 Ashtaroth 5. La răsărit de Iordan, în Moab, Moise s-a hotărât să explice această Lege. Acestea au fost cuvintele lui: 6. „Domnul1, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb2, zicând: <Aţi locuit destulă3 vreme pe acest munte. 1 Iehova 2 Exod.31. 3 Exod.19.1. Num.10.11. 7. Întoarceţi-vă şi plecaţi; mergeți înspre regiunea muntoasă a amoriţilor şi înspre toți locuitorii dimprejurul ei - din Araba, din regiunea muntoasă și cea deluroasă1, din câmpie2 și de pe țărmul mării - înspre Canaan și înspre Liban, până la Râul cel Mare, Eufratul. 1 Ios.9.1;10.40;11.2. Jud.1.9. Șefela (Shephelah) 2 Gen.13.3 Neghev (Negeb) 8. Priviţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul1 a promis strămoșilor voştri, Avraam2, Isaac şi Iacov, că le-o va da lor şi urmașilor lor.> 1 Iehova 2 Gen.12.7;15.18;17.7,8;26.4;28.13.
Cum a pus Moise judecători. 9. În vremea aceea, v-am spus1: <Nu sunt în stare să vă port singur.
Pag. 191 DEUTERONOM Cap. 1
10. Domnul1, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi iată că astăzi sunteţi la fel de numeroși2 ca stelele cerului. 1 Iehova 2 Gen.15.5. Cap.10.22;28.62. 11. Domnul1, Dumnezeul strămoșilor voştri, să vă înmulțească de o mie de ori şi să vă binecuvânteze după2 cum a promis! 1 Iehova 2 2Sam.24. Gen.15.5;22.17;26.4. Exod.32.13. 12. Deci cum1 puteam eu să port de unul singur povara voastră şi s-o scot la capăt cu certurile voastre?> 1 1Regi3.8,9. 13. De aceea v-am spus: <Alegeţi1 din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cu reputație, şi-i voi pune căpetenii peste voi.> 1 Exod.18.21. Num.11.16,17. 14. Răspunsul vostru a fost: <Ceea ce propui tu este un lucru bun.> 15. Prin urmare am luat atunci căpetenii din seminţiile voastre, bărbaţi înţelepţi şi cu reputație, şi i-am pus1 conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni, iar pe alții ca ofițeri, și le-am dat autoritate peste voi. 1 Exod.18.25. 16. În acelaşi timp, le-am dat judecătorilor voștri următoarea poruncă: <Să ascultaţi neînțelegerile dintre fraţii voştri şi să judecaţi1 după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele2 său sau cu un rezident străin. 1 Cap.16.18. Ioan7.24. 2 Lev.24.22. 17. Trebuie să fiți imparțiali1 în judecată, ci să-l ascultaţi pe cel slab ca şi pe cel puternic. Să nu vă fie teamă de nimeni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu2, iar cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceţi3 la mine ca să le ascund.> 1 Lev.19.15. Cap.16.19. 1Sam.16.7. Prov.24.23. Iac.2.1. 2 2Cron.19.6. 3 Exod.18.22,26. 18. La vremea aceea v-am poruncit tot ce aveaţi de făcut.
De la Horeb la Cadeș-Barnea. 19. Am plecat din Horeb, așa cum Domnul1, Dumnezeul nostru, ne-a poruncit, am2 străbătut tot pustiul acela mare şi înfricoșător, după cum aţi văzut, mergând pe drumul către regiunea muntoasă a amoriţilor, şi am3 ajuns la Cadeș-Barnea. 1 Iehova 2 Num.10.12. Cap.8.15. Ier.2.6. 3 Num.13.26. 20. Atunci eu v-am zis: <Aţi ajuns în regiunea muntoasă a amoriţilor, pe care ne-o dă Domnul1, Dumnezeul nostru. 1 Iehova 21. Iată că Domnul1, Dumnezeul vostru, v-a pus țara înainte. Duceți-vă și luați-o în stăpânire, așa cum v-a poruncit Domnul2, Dumnezeul strămoșilor voștri. Să nu vă fie frică2 şi să nu vă înspăimântați.> 1,2 Iehova 2 Ios.1.9. 22. Voi aţi venit cu toţii de mine şi mi-aţi zis: <Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră să exploreze ţara şi să ne informeze despre ruta pe care ar trebui s-o urmăm și orașele pe care le vom găsi.> 23. Eu am aprobat planul vostru și am ales1 doisprezece bărbați dintre voi, câte un om din fiecare seminţie. 1 Num.13.3. 24. Ei au1 plecat, au trecut regiunea muntoasă pe care au întâlnit-o și au ajuns până în valea Eşcol. 1 Num.13.22-24. 25. Au adunat mostre de fructe din roadele ţării, ni le-au adus și ne-au prezentat următorul raport: <Țara pe care ne-o dă Domnul1, Dumnezeul nostru, este2 bogată.> 1 Iehova 2 Num.13.27. 26. Dar1 voi aţi refuzat să mergeţi şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului2, Dumnezeului vostru, 1 Num.14.1-4. Ps.106.24,25. 2 Iehova 27. cârtind în corturile voastre şi zicând: <Pentru că ne urăşte1, de aceea ne-a scos Domnul2 din Egipt. El vrea să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne distrugă. 1 Cap.9.28. 2 Iehova 28. Unde să mergem? Fraţii noştri ne-au descurajat, zicând: „Locuitorii1 țării sunt mai puternici și mai înalți decât noi, cetăţile lor sunt mari şi fortificate și se înalță până la cer, ba încă, am văzut acolo şi urmași2 de-ai lui Anac.> 1 Num.13.28,31-33. Cap.9.1,2. 2 Num.13.28. 29. Dar eu v-am spus: <Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei, 30. căci Domnul1, Dumnezeul2 vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El însuşi pentru voi, tot așa cum a făcut în Egipt, chiar sub ochii voştri. 1 Iehova 2 Exod.14.14,25. Neem.4.20. 31. Apoi în pustiu, ați văzut cum Domnul1, Dumnezeul vostru, a avut grijă2 de voi asemenea unui părinte care se îngrijește de fiul său, pe toată durata călătoriei, până ați sosit în acest loc.> 1 Iehova 2 Exod.19.4. Cap.32.11,12. Isa.46.3,4;63.9. Osea11.3. Fapt.13.18. 32. Cu toate acestea, nu1 v-aţi încrezut în Domnul2, Dumnezeul vostru, 1 Ps.106.24. Iuda5. 2 Iehova 33. Care1 mergea înaintea voastră pe drum, într-o coloană de foc noaptea și într-un nor ziua, ca2 să vă caute un loc de popas și să vă arate drumul pe care să mergeţi. 1 Exod.13.21. Ps.78.14. 2 Num.10.33. Ezec.20.6.
Pag. 192 DEUTERONOM Cap. 1, 2
34. Domnul1 a auzit ce-ați spus, S-a mâniat şi a jurat2, zicând: 1 Iehova 2 Cap.2.14,15. 35. <Niciunul1 din acești bărbaţi, nimeni din această generație rea, nu va vedea ţara aceea bună pe care le-am promis-o prin jurământ strămoșilor voştri, 1 Num.14.22,23. Ps.95.11. 36. în1 afară de Caleb, fiul lui Iefune: el o va vedea, și lui o voi da, lui şi fiilor lui, pentru că a2 urmat în totul calea Domnului3.> 1 Num.14.24,30. Ios.14.9. 2 Num.14.24. 3 Iehova 37. Domnul1 S-a mâniat şi pe mine2 din cauza voastră şi mi-a zis: <Nici tu nu vei intra în ea, 1 Iehova 2 Num.20.12;27.14. Cap.3.26;4.21;34.4. Ps.106.32. 38. însă Iosua1, fiul lui Nun, slujitorul2 tău, va intra în ea. Sprijină-l3, căci el îl va pune pe Israel în stăpânirea acelei țări. 1 Num.14.30. 2 Exod.24.13;33.11. 1Sam.16.22. 3 Num.27.18,19. Cap.31.7,23. 39. Cât despre familile1 voastre, despre care aţi2 zis că vor fi luați prizonieri şi copiii voştri, care azi nu cunosc3 nici binele, nici răul, ei vor intra în țară. Da, Eu le-o voi da, iar ei o vor stăpâni. 1 Num.14.31. 2 Num.14.3. 3 Isa.7.15,16. Rom.9.11. 40. Voi înșivă trebuie să vă întoarceţi1 şi să plecaţi în pustiu, pe drumul către Marea Roşie.> 1 Num.14.25. 41. Voi mi-aţi răspuns: <Am păcătuit1 împotriva Domnului2. Vom pleca și ne vom lupta, așa cum ne-a poruncit Domnul3, Dumnezeul nostru.> Şi astfel v-aţi luat fiecare armele, gândindu-vă că va fi ușor de invadat zona muntoasă. 1 Num.14.40. 2,3 Iehova 42. Dar Domnul1 mi-a zis: <Avertizează-i să nu2 se ducă la luptă, căci nu voi fi cu ei, iar dușmanii îi vor înfrânge.> 1 Iehova 2 Num.14.42. 43. Eu v-am spus, dar nu m-aţi ascultat, v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului1 şi v-aţi dus sfidători2 în zona muntoasă. 1 Iehova 2 Num.14.44,45. 44. Atunci amoriţii, care trăiesc acolo, v-au ieşit înainte, v-au urmărit ca albinele1 și v-au zdrobit din Seir până la Horma. 1 Ps.118.12. 45. Când v-ați întors, aţi plâns înaintea Domnului1, dar El nu v-a ascultat plânsul şi nu v-a luat în seamă. 1 Iehova 46. Şi aşa aţi rămas la Cadeș, unde aţi trăit multă vreme.
Intrarea în pustiu. 2 1. Apoi ne-am întors şi am plecat în pustiu, pe drumul către Marea Roşie, cum1 îmi poruncise Domnul2, şi am înconjurat multe zile zona muntoasă din Seir. 1 Num.14.25. Cap.1.40. 2 Iehova 2. Domnul1 mi-a zis: 1 Iehova 3. <Vă ajunge1 de când înconjurați acești munți. Luați-o spre nord! 1 Vers.7,14. 4. Poruncește oamenilor următorul lucru: Acum veţi1 traversa teritoriul fraţilor voştri, urmașii lui Esau2, care locuiesc în Seir. Cu toate că se tem de voi, să fiți cu băgare de seamă, 1 Num.20.14. 2 Gen.25.30. Edom 5. și nu-i provocați la luptă, căci nu vă voi da nimic din ţara lor, nici măcar o palmă de pământ: Regiunea muntoasă Seir i-am dat-o1 în stăpânire lui Esau. 1 Gen.36.8. Ios.24.4. 6. De la ei puteți să achiziționați mâncare și puteți să cumpărați apă de băut, 7. căci Domnul1, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaște călătoria voastră prin acest pustiu uriaș, și iată că de patruzeci de ani2, de când Domnul3, Dumnezeul vostru, este cu voi, n-ați dus lipsă de nimic.> 1,3 Iehova 2 Cap.8.2-4. 8. Și astfel am1 trecut pe lângă fraţii noştri, urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir, de-a lungul drumului care duce în Araba, drum care vine din Elat2 şi Eţion-Gheber3, apoi ne-am abătut şi am luat-o spre pustiul Moabului. 1 Jud.11.18. 2 1Regi9.26. Elath 3 Num.33.35.
Pribegirea în deșert. 9. Domnul1 mi-a zis: <Să nu-i asediați pe moabiți și să nu-i provocați la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din țara lor, căci cetatea Ar2 am dat-o în stăpânire urmașilor3 lui Lot.> 1 Iehova 2 Num.21.28. 3 Gen.19.36,37. 10. (În trecut aici locuiau emimii1, un popor puternic, numeros şi de statură înaltă, la fel de înalți ca și copiii lui Anac2. 1 Gen.14.5. 2 Num.13.22,33. Cap.9.2. 11. Ei erau considerați refaiţi, ca şi anachiții, însă moabiţii îi numeau emiți. 12. În Seir au locuit în trecut1 și horiţii, însă urmașii lui Esau i-au alungat, i-au nimicit şi s-au stabilit în locul lor, la cum au făcut izraeliții în ţara pe care Domnul2 le-a dat-o ca moștenire.) 1 Gen.14.6;36.20. Vers.22. 2 Iehova
Pag. 193 DEUTERONOM Cap. 2
13. Acum ridicaţi-vă şi traversaţi cheile Zered.” Și noi am traversat cheile1 Zered. 1 Num.21.12. 14. Perioada de când am plecat din Cades-Barnea1 și până la traversarea văii Zered a fost de treizeci şi opt de ani, timp2 în care toată generația de ostași a pierit din componența adunării izraeliților, întocmai cum3 jurase Domnul4. 1 Num.13.26. 2 Num.14.33;26.64. 3 Num.14.35. Cap.1.34,35. Ezec.20.15. 4 Iehova 15. Într-adevăr, mâna Domnului1 a fost împotriva lor ca să-i nimicească dintre izraeliți, până ce aceștia au pierit. 1 Ps.78.33;106.26. Iehova 16. Când ultimul dintre ostași a pierit dintre izraeliți, 17. Domnul1 mi-a vorbit astfel: 1 Iehova 18. <Să treci azi pe lângă granița Moabului spre Ar, 19. şi să te apropii repede de urmașii lui Amon, dar să nu-i asediezi și să nu-i provoci la luptă, fiindcă nu-ţi voi da nimic în ţara lor, pentru că am dat-o în stăpânirea urmașilor1 lui Lot.> 1 Gen.19.38. 20. Și această țară era considerată ca fiind a refaiților, deoarece ei au locuit-o în trecut, dar amoniţii îi numeau1 zamzumimi, 1 Gen.14.5. 21. un popor1 puternic, numeros şi de statură înaltă, la fel de înalți ca anachiții. Domnul2 i-a nimicit în timp ce amoniţii avansau și ocupau teritoriul lor. 1 Vers.10. 2 Iehova 22. (Domnul1 a făcut la fel şi pentru urmașii lui Esau, care2 trăiau în Seir, când i-a nimicit pe horiţi3 dinaintea lor. Ei i-au ocupat şi s-au stabilit în locul lor, până în ziua de azi. 1 Iehova 2 Fapt.36.8. 3 Gen.14.6;36.20-30. Vers.12. 23. De asemenea, tot așa s-a întâmplat și cu aviţii1, care locuiau în satele dimprejurul Gazei2. Ei au fost nimiciţi de caftoriţi3, veniţi din Caftor, care i-au ocupat și s-au stabilit în locul lor.) 1 Ios.13.3. 2 Ier.25.20. 3 Gen.10.14. Amos9.7. 24. Ridicaţi-vă, plecaţi şi treceţi1 cheile Arnon. Iată, ți-l dau în mâini pe Sihon amoritul, regele Heșbonului, împreună cu ţara lui. Începe cucerirea și provoacă-l la luptă! 1 Num.21.13,14. Jud.11.18,21. 25. De azi1 încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer. Când vor auzi vești despre tine, vor începe să tremure şi se vor îngrozi.> 1 Exod.15.14,15. Cap.11.25. Ios.2.9,10.
Cucerirea țării lui Sihon, regele Heșbonului. 26. Din deșertul Chedemot, am trimis soli la Sihon, regele Heșbonului1, cu gând de pace, ca să-i spun: 1 Cap.20.10. 27. <Lasă-mă1 să trec prin ţara ta. Voi merge numai pe drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga, 1 Num.21.21,22. Jud.11.19. 28. și îți voi plăti tot prețul pentru mâncarea pe care o vom mânca și pentru apa pe care o voi bea, 29. lucru pe care mi l-au îngăduit1 atât urmașii lui Esau care locuiesc în Seir, cât şi moabiţii care locuiesc în Ar. Pur și simplu vom trece2 prin ținutul tău mergând pe jos, până vom trece Iordanul în ţara pe care ne-o dă Domnul3, Dumnezeul nostru.> 1 Num.20.18. cap.23.3,4. Jud.11.17,18. 2 Num.20.19. 3 Iehova 30. Dar Sihon1, regele Heșbonului, a refuzat să ne lase să traversăm, pentru că Domnul2, Dumnezeul vostru, i-a făcut3 duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile voastre, după cum vezi astăzi. 1 Num.21.23. 2 Ios.11.20. Iehova 3 Exod.4.21. 31. Domnul1 mi-a zis: <Iată că am început să ţi-l dau2 pe Sihon şi ţara lui. Începe cucerirea și ocupă-i ținutul.> 1 Iehova 2 Cap.1.8. 32. Când Sihon1 împreună cu tot poporul lui ne-a ieșit în întâmpinare ca să lupte împotriva noastră, la Iahaţ. 1 Num.21.23. 33. Domnul1, Dumnezeul nostru, l-a dat în mâinile noastre, iar noi l-am2 omorât, pe el, fiii lui, şi toată armata lui. 1 Cap.7.2;20.16. Iehova 2 Num.21.24. Cap.29.7. 34. Le-am cucerit atunci toate cetăţile şi am distrus1 tot ce era în ele - bărbaţi, femei şi copii - fără să lăsăm în viață nici măcar unul. 1 Cap.7.2,26. 35. Apoi am luat cu noi animalele, ca pradă de război, și am jefuit toate cetățile pe care le-am cucerit. 36. De la Aroer1, care se află la marginea cheilor Arnon, şi de la cetatea care se află în chei, până la Galaad, n-a fost nici o cetate cu ziduri prea înalte pentru noi. Domnul2, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate3, 1 Cap.3.12;4.48. Ios.13.9. 2 Iehova 3 Ps.44.3. 37. însă1 de ţara urmașilor lui Amon nu ne-am apropiat, atât de teritoriile aflate de-a lungul ambelor părți ale cheilor Iaboc2, cât și de cetățile lor din zona muntoasă, astfel că s-a împlinit tot ce ne-a poruncit Domnul3, Dumnezeul nostru. 1 Vers.5,9,19. 2 Gen.32.22. Num.21.24. Cap.3.16. 3 Iehova
Pag. 194 DEUTERONOM Cap. 2, 3
Cucerirea țării lui Og. 3 1. Apoi am schimbat direcția și am avansat pe drumul către Bașan. Og1, regele Bașanului, ne-a ieşit în întâmpinare împreună cu toată armata lui la Edrei2, ca să lupte împotriva noastră. 1 Num.21.33. Cap.29.7.2 Cap.1.4. 2. Domnul1 mi-a zis: <Nu te teme de el, căci l-am dat în mâinile tale, pe el, tot poporul şi ţara lui. Să-i faci așa cum i-ai făcut lui Sihon2, regele amoriţilor, care locuia la Heșbon.> 1 Iehova 2 Num.21.34. 3. Şi Domnul1, Dumnezeul nostru, l-a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Bașanului, împreună cu tot poporul lui2, iar noi i-am distrus până n-a mai rămas în viață nici un supraviețuitor. 1 Iehova 2 Num.21.35. 4. Am cucerit atunci toate cetăţile, una câte una, până n-a mai rămas niciuna necucerită din cele șaizeci din tot ţinutul1 Argob, care este regatul lui Og din Bașan, 1 1Regi4.13. 5. toate aceste cetăţi fiind fortificate cu ziduri înalte și cu porţi cu zăbrele. În afară de aceste șaizeci de cetăți, noi am cucerit și multe alte cetăți nefortificate. 6. În orice cetate am omorât toți bărbații, femeile și copiii lor, la fel cum am făcut în țara lui Sihon, regele din Heșbon1, 1 Cap.2.24. Ps.135.10-12;136.19-21. 7. iar toate animalele şi bunurile le-am luat pentru noi ca pradă de război. 8. Astfel, în acea perioadă am cucerit de la cei doi regi ai amoriţilor teritoriile care sunt la răsărit de Iordan, de la cheile Arnon până la muntele Hermon, 9. (sidoniţii numesc Hermonul1 Sirion, iar amoriţii Senir2), 1 Cap.4.48. Ps.29.6. 2 1Cron.5.23. 10. toate cetăţile din1 câmpie, tot Galaadul şi tot Bașanul2 până la Salca şi Edrei, cetăţi din regatul lui Og din Bașan. 1 Cap.4.49. 2 Ios.12.5;13.11. 11. (Doar1 Og, regele Bașanului, rămăsese unic supraviețuitor din neamul2 lui Refaim. Sarcofagul lui din bazalt3 are peste nouă coți lungime și patru coți lățime, și mai poate fi încă văzut în cetatea amonită Raba4.) 1 Amos2.9. 2 Gen.14.5. 3 2Sam.12.26. Ier.49.2. Ezec.21.20. Locul lui de odihnă (Patul lui) de culoarea fierului 4 Rabbah/Raba Amon - Amman, capitala Iordaniei 12. Acesta este teritoriul pe care l-am luat în stăpânire atunci. Atunci le-am dat urmașilor lui Ruben şi ai lui Gad ţinutul de după Aroer1, care sunt cheile Arnonului, precum şi jumătate din Munții Galaad împre-ună cu cetăţile2 de acolo. 1 Cap.2.36. Ios.12.2. 2 Num.32.33. Ios.12.6;13.8. 13. Ce-a rămas din Munții Galaad, împreună cu tot Bașanul - regatul lui Og, le-am dat unei jumătăți1 din seminţia lui Manase. (Toată regiunea Argob și tot Bașanul erau cunoscute ca fiind o țară, țara lui Refaim2. 1 Ios.13.29. 2 țara uriașilor 14. Iair1, un urmaș al lui Manase, a luat în stăpânire tot ţinutul Argob până la2 granițele cu gheşuriţii şi maacatiţii. În Bașan există și azi târguri care poartă numele de Havot-Iair.) 1 Num.32.41. 1Cron.2.22. 2 Ios.13.13. 2Sam.3.3;16.6. Num.32.41. 15. Am dat1 ținutul Galaad lui Machir, 1 Num.32.39. 16. iar rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat ținutul de la Galaad până la râul Arnon - al cărui mijloc ține loc de graniță - şi până la râul Iaboc, care este granița1 amoniților. 1 Num.21.24. Ios.12.2. 17. Le-am mai dat Araba, care se întinde până la Iordan, de la Chineret1 până la marea2 Araba – Marea3 Sărată, iar spre răsărit până la poalele muntelui Pisga. 1 Num.34.11. Cap.33.23.Kinnereth 2 Num.34.12. Cap.4.49. Ios.12.3. 3 Gen.14.3. 18. În vremea aceea, v-am poruncit astfel: <De vreme ce Domnul1, Dumnezeul, vostru v-a dat ţara aceasta s-o ocupați, toţi2 cei apți să meargă la război să fie recrutați și să se pună în fruntea fraților lor izraeliți. 1 Iehova 2 Num.32.21. 19. Numai familiile voastre și șeptelul vostru - ştiu că aveţi un șeptel bogat - pot să rămână în cetăţile pe care vi le dau, 20. Aceasta trebuie să faceți până ce Domnul1 va asigura securitatea fraţilor voştri, tot așa cum vă asigură și vouă, şi până când vor ocupa şi ei ţara pe care le-o dă Domnul2, Dumnezeul vostru, dincolo de Iordan. După aceea veţi putea să vă întoarceți2 fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o.> 1,2 Iehova 3 Ios.22.4. 21. De asemenea, tot atunci i-am spus lui Iosua1 şi: <Ochii tăi au fost martori la tot ceea ce Domnul2, Dumnezeul vostru, a făcut acestor doi regi. Tot aşa va face Domnul3 tuturor regatelor împotriva cărora vei merge. 1 Num.27.18. 2,3 Iehova 22. Ca atare să nu vă temeți de ei, căci Domnul1, Dumnezeul vostru, va lupta El Însuşi pentru voi.> 1 Exod.14.14. Cap.1.30;20.4.
Pag. 195 DEUTERONOM Cap. 3, 4
Moise cere să vadă țara. 23. În perioada aceea M-am rugat1 astfel Domnului2: 1 2Cor.12.8,9. 2 Iehova 24. <Stăpâne, Doamne1! Tu ai început să arăţi slujitorului Tău marea Ta putere2 și mâna Ta cea puternică. Ce dumnezeu3 este în cer sau pe pământ, care să facă astfel de lucruri grozave cum sunt ale Tale şi cu o asemenea putere ca a Ta? 1 Exod.6.3. Adonai, Iehova! 2 Cap.11.2. 3 Exod.15.11. 2Sam.7.22. Ps.71.19;86.8;89.6,8. 25. Te implor, lasă-mă să trec şi să văd1 ţara aceea prosperă de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul!> 1 Exod.3.8. Cap.4.22. 26. Dar Domnul1 S-a mâniat pe mine din cauza voastră şi nu m-a ascultat. El mi-a replicat cu asprime: <Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. 1 Num.20.12;27.14. Cap.1.37;31.2;32.51,52;34.4. Ps.106.32. Iehova 27. Suie-te1 pe vârful cel abrupt al muntelui Pisga și privește spre apus, spre nord, spre sud şi spre răsărit. Priveşte de acolo cât vezi cu ochii, pentru că nu vei trece Iordanul. 1 Num.27.12. 28. Instruiește-l1 pe Iosua, încurajează-l și întăreşte-l, fiindcă el va fi cel care va merge în fruntea acestui popor, şi tot el va fi cel care îl va ajuta să stăpânească ţara pe care tu o vei vedea.> 1 Num.27.18,23. Cap.1.38;31.3,7. 29. Şi astfel am rămas în1 valea care se află aproape de Bet-Peor.” 1 Cap.4.43;34.6.
Îndemn. 4 1. Și acum, Israel, ascultă poruncile și hotărârile1 pe care vi le dau, iar voi să le îndepliniți, ca să trăiți şi să luați în stăpânire ţara pe care v-o dă Domnul2, Dumnezeul strămoșilor voştri. 1 Lev.19.37;20.8;22.31. Cap.5.1;8.1. Ezec.20.11. Rom.10.5. 2 Iehova 2. Să1 nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu desființaţi nimic din ele, ci dimpotrivă să respectaţi poruncile Domnului2, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu. 1 Cap.12.32. Ios.1.7. Prov.30.6. Ecl.12.13. Apoc.22.18,19. 2 Iehova 3. Aţi fost martori la ceea ce a făcut Domnul1 din cauza lui Baal-Peor2. El a nimicit din mijlocul vostru toţi bărbații care l-au urmat pe Baal-Peor, 1 Iehova 2 Num.25.4. Ios.22.17. Ps.106.28,29. 4. însă voi, cei care aţi rămas lângă Domnul1, Dumnezeul vostru, sunteţi cu toţii vii astăzi. 1 Iehova 5. Iată, eu v-am învăţat hotărâri și legi, așa cum mi-a poruncit Domnul1, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. 6. Să le respectaţi şi să le împliniţi, căci aceasta1 va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea altor popoare, care vor despre toate aceste porunci şi vor zice: „Ce popor înţelept şi priceput este această neam grozav!” 1 Iov28.28. Ps.19.7;111.10. Prov.1.7. 7. Căci care neam1 este cu adevărat aşa de mare încât să-și aibă zeii2 atât de aproape cum Îl avem noi pe Domnul3, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? 1 2Sam.7.23. 2 Ps.46.1;145.18;148.14. Isa.55.6. 3 Iehova 8. Şi care este neamul acela aşa de mare, încât să fi avut hotărâri și legi tot aşa de drepte, cum este toată această Lege, pe care eu v-o prezint astăzi? 9. Numai ia seama: veghează1 cu luare aminte asupra ta, în toate zilele vieţii tale, ca nu2 cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii. Ai grijă nu numai ca ele să nu se depărteze de inima ta în toate zilele vieții tale, ci fă3 cunoscute aceste lucruri copiilor şi nepoților tăi. 1 Prov.4.23. 2 Prov.3.1,3;4.21. 3 Gen.18.19. Cap.6.7;11.19. Ps.78.5,6. Efes.6.4. 10. Adu-ţi aminte de ziua1 în care ai stat în prezența Domnului2, Dumnezeului tău, la Horeb, atunci când Domnul3 mi-a zis: „Strânge poporul la Mine, ca să asculte cuvintele Mele și să înveţe astfel, atât ei, cât și copiii lor, să se teamă de Mine în toate zilele pe care le vor trăi pe pământ, şi să-i înveţe şi pe copiii lor să le respecte.” 1 Exod.19.9,16;20.18. Evr.12.18,19. 2,3 Iehova 11. Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele1 era aprins, iar flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă, 1 Exod.19.18. Cap.5.23. 12. iar Domnul1 v-a vorbit din mijlocul focului. Voi aţi auzit sunetul2 cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut nicio înfățișare, ci aţi auzit doar3 o voce. 1 Cap.5.4,22. Iehova 2 Vers.33,36. 3 Exod.20.22. 1Regi19.12. 13. El v-a vestit1 legământul Său, cele Zece2 Porunci, pe care v-a poruncit să le respectați, păziţi, şi le-a scris pe3 două table de piatră. 1 Cap.9.9,11. 2 Exod.34.28. 3 Exod.24.12;31.18. 14. În vremea aceea, Domnul1 mi-a poruncit2 să vă învăţ hotărârile și legile pe care trebuie să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire după ce veți traversa Iordanul. 1 Iehova 2 Exod.21.1. Cap.22;23. 15. În ziua când Domnul1, Dumnezeul vostru, v-a vorbit din Horeb, din mijlocul focului, nu aţi văzut nicio înfățișare2. De aceea, vegheați3 cu luare-aminte asupra sufletelor voastre, 1 Iehova 2 Isa.40.18. 3 Ios.23.11.
Pag. 196 DEUTERONOM Cap. 4
16. ca nu cumva să vă1 pervertiţi şi să vă fabricaţi2 idoli sau statui cioplite care să înfățișeze un chip3 de bărbat sau de femeie, 1 Exod.32.7. 2 Exod.20.4,5. Vers.23. Cap.5.8. 3 Rom.1.23. 17. sau chipul vreunui animal de pe pământ sau chipul vreunei păsări care zboară prin aer, 18. sau chipul vreunei creaturi care mișună pe pământ sau chipul vreunui peşte care trăieşte în ape, 19. iar atunci când veți privi1 spre cer și veți vedea soarele, luna sau orice stea din oștirea2 cerului, să nu vă lăsați păcăliți și să vă închinați3 la ele și să le slujiți, căci Domnul4, Dumnezeul vostru, le-a făcut ca să slujească tuturor neamurilor de sub cer. 1 Cap.17.3. Iov31.26,27. 2 Gen.2.1. 2Regi17.16;21.3. 3 Rom.1.25. 4 Iehova 20. Dar pe voi Domnul1 v-a luat şi v-a scos2 din cuptorul de fier, din Egipt, ca3 să fiţi ai lui, cum sunteţi azi. 1 Iehova 2 1Regi8.51. Ier.1.4. 3 Exod.19.5. Cap.9.29;32.9. 21. Şi Domnul1 S-a mâniat2 pe mine din cauza voastră şi a jurat că nu voi trece Iordanul şi nu voi intra în ţara aceea bună pe care El are să v-o dea ca moştenire. 1 Iehova 2 Num.20.12. Cap.1.37;3.26. 22. Așa că eu1 voi muri în ţara aceasta și nu2 voi trece Iordanul, dar voi îl veţi trece şi veţi lua în stăpânire ţara3 aceea bună. 1 2Pet.1.13-15. 2 Cap.3.27. 3 Cap.3.25. 23. Așadar vegheaţi asupra voastră, ca1 să nu uitați legământul pe care l-a încheiat cu voi Domnul2, Dumnezeul vostru. Să3 nu vă faceţi vreun idol sau orice alt fel de chip pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a interzis să-l faceți. 1 Vers.9. 2 Iehova 3 Vers.16. Cap.20.4,5. 24. Căci Domnul1, Dumnezeul vostru, este un foc mistuitor, un2 Dumnezeu gelos. 1 Exod.24.17. Cap.9.3. Isa.33.14. Ev.12.29. Iehova 2 Exod.20.5. Cap.6.45. Isa.42.8.
Pedepsirea pentru închinarea la idoli. 25. Când vei avea copii1 şi nepoți şi vei trăi de mult timp în ţară, dacă vă veţi perverti și vă veţi face vreun idol sau orice alt fel de chip, dacă veţi face2 ce este rău în ochii Domnului3, Dumnezeului vostru, ca să-L mâniaţi, 1 Vers.16. 2 2Regi17.17. 3 Iehova 26. chem astăzi cerul și pământul ca martori1 împotriva voastră, că veţi fi repede nimiciți din ţara pe care o veţi lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul. Nu veţi trăi multe zile multe în ea, ci veţi fi nimiciţi. 1 Cap.30.18,19. Isa.1.2. Mica6.2. 27. El vă va risipi1 printre popoare şi nu veţi rămâne decât un mic număr în mijlocul neamurilor unde vă va conduce Domnul2. 1 Lev.26.33. Cap.28.62,64. Neem.1.8. 2 Iehova 28. Acolo1 veţi sluji unor zei făcuți de mâna omului, din lemn sau din piatră, zei care nu pot2 nici să vadă sau să audă, nici să mănânce și nici să miroasă. 1 Cap.28.64. 1Sam.26.19. Ier.16.13. 2 Ps.115.4,5;135.15,16. Isa.44.9;46.7. 29. Dar dacă de acolo1 Îl veți căuta pe Domnul2, Dumnezeul vostru, Îl veți găsi, dacă-L veți căuta din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru. 1 Lev.26.39,40. Cap.30.1-3. 2Cron.15.4. Neem.1.9. Isa.55.6,7. Ier.29.12-14. 2 Iehova 30. În strâmtorarea voastră, după ce ţi se vor întâmplat toate aceste lucruri, în zilele din1 urmă, vă veți întoarce2 la Domnul3, Dumnezeul vostru, şi-I veți asculta glasul, 1 Gen.49.1. Cap.31.29. Ier.23.20. Osea3.5. 2 Ioel2.12. 3 Iehova 31. căci Domnul1, Dumnezeul vostru2, este un Dumnezeu îndurător, care nu vă va părăsi şi nu vă va nimici. El nu va uita legământul cu strămoșii voștri, pe care El l-a garantat prin jurământ. 1 Iehova 2 2Cron.30.9. Neem.9.31. Ps.116.5. Iona4.2.
Dumnezeul lui Israel mai presus de orice. 32. Întrebați1 despre vremurile străvechi, care au fost înainte de zilele voastre, începând cu ziua în care Dumnezeu l-a făcut pe om pe pământ, şi cercetați cerul de la un capăt2 la celălalt. S-a întâmplat vreodată un lucru atât de mare ca acesta, sau s-a auzit vreodată aşa ceva? 1 Iov8.8. 2 Mat.24.31. 33. A existat1 vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit voi şi să fi rămas în viață? 1 Exod.24.11;33.20. Cap.5.24,26. 34. A existat vreodată vreun dumnezeu care să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări1, prin semne2 și minuni, prin război, cu mână3 puternică, cu braţ4 întins şi cu mare5 teroare, așa cum a făcut cu voi Domnul6, Dumnezeul vostru, în Egipt, înaintea ochilor voştri? 1 Cap.7.19;29.3. 2 Exod.7.3. 3 Exod.13.3. 4 Exod.6.6. 5 Cap.26.8;34.12. 6 Iehova
Pag. 197 DEUTERONOM Cap. 4, 5
35. Ție ți-au fost arătate aceste dovezi ca să știi că Domnul1 este Dumnezeu şi că nu este altul2 în afară de El. 1 Iehova 2 Cap.32.39. 1Sam.2.2. Isa.45.5,18,22. Mar.12.29,32. 36. Din cer1 te-a făcut să auzi glasul Lui, ca să te disciplineze, iar pe pământ ți-a arătat focul Lui cel mare şi ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. 1 Exod.19.9,19;20.18,22;24.16. Evr.12.18. 37. El i-a1 iubit pe strămoșii tăi şi v-a ales pe voi, urmașii lor, de aceea v-a și scos2 din Egipt, prin puterea Lui cea mare. 1 Cap.10.15. 2 Exod.13.3,9,14. 38. El1 a alungat dinaintea ta popoare mai numeroase și mai puternice decât al tău, ca să te ducă în ţara lor şi să ţi-o dea în stăpânire, după cum vezi astăzi. 1 Cap.7.1;9.1,4,5. 39. Să ştii astăzi şi să-ți pui la inimă faptul că Domnul1 este Dumnezeu sus în cer şi jos pe pământ, şi că nu este altul în afară de El. 1 Vers.35. Ios.2.11. Iehova 40. Respectă1 deci poruncile și legile Lui, pe care eu ţi le dau astăzi, ca2 să-ți meargă bine atât ție, cât și urmașilor tăi, și astfel să trăiești multe zile în ţara pe care Domnul3, Dumnezeul tău, ți-o dă pentru totdeauna.” 1 Lev.22.31. 2 Cap.5.16;6.3,18;12.25,28;22.7. Efes.6.3. 3 Iehova
Cetățile de refugiu de la răsărit de Iordan. 41. Atunci Moise a ales1 trei cetăţi la răsărit de Iordan, 1 Num.35.6,14. 42. ca1 să slujească de refugiu ucigaşului care l-ar fi omorât fără voie pe semenul său, fără să-l fi urât mai dinainte. Acesta va putea să se refugieze într-una dintre aceste cetăți pentru a-și salva temporar viaţa. 1 Cap.19.4. 43. Aceste cetăţi au fost: Beţer1, în regiunea de podiș din pustiu, pentru rubeniţi, Ramot, în Galaad, pentru gadiţi, şi Golan, în Bașan, pentru manasiţi. 1 Ios.20.8. Bezer
Cele Zece Porunci. 44. Aceasta este Legea pe care Moise a dat-o izraeliților. 45. Acestea sunt mărturiile, poruncile și legile pe care Moise le-a dat izraeliților după ce au plecat din Egipt. 46. la răsărit de Iordan, în vale1, faţă în faţă cu Bet-Peor, în ţara lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heșbon, rege înfrânt2 de Moise şi de izraeliți, după plecarea lor din Egipt. 1 Cap.3.29. 2 Num.21.24. Cap.1.4. 47. Ei au luat în stăpânire ţara lui şi ţara lui1 Og, regele Bașanului, cei doi regi amoriţi care erau la răsărit Iordan. 1 Num.21.35. Cap.3.3,4. 48. Ţinutul lor se întindea de la Aroer1, care este în cheiurile Arnonului, până la Muntele Sion2 sau3 Hermon, 1 Cap.2.36;3.12. 2 Sirion 3 Cap.3.9. Ps.133.3. 49. şi cuprindea toată câmpia Araba de la răsărit de Iordan, până la marea Araba, lângă poalele1 muntelui Pisga. 1 Cap.3.17. 5 1. Moise a convocat tot Israelul şi i-a zis: „Ascultă, Israele, poruncile și legile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le şi trăiți după ele cu credincioșie. 2. Domnul1, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. 1 Exod.19.5. Cap.4.23. Iehova 3. Nu1 cu strămoșii noştri a încheiat El legământul acesta, ci cu noi, cei ce suntem în viață astăzi. 1 Mat.13.17. Evr.8.9. 4. Domnul1 v-a vorbit faţă2 în faţă pe munte, din mijlocul focului. 1 Iehova 2 Exod.19.9,19;20.22. Cap.4.33,36;34.10. 5. Eu am stat1 atunci între El şi voi, ca să vă fac cunoscut Cuvântul Domnului2, căci3 v-a fost frică de foc şi nu v-aţi suit pe munte. Și El a zis: 1 Exod.20.21. Gal.3.19. 2 Iehova 3 Exod.19.16;20.18;24.2. 6. <Eu sunt1 Domnul2, Dumnezeul tău, Care te-a scos din Egipt, din casa sclaviei. 1 Exod.20.2. Lev.26.1. Cap.6.4. Ps.81.10. 2 Iehova 7. Să1 nu ai alţi dumnezei în afară de Mine. 1 Exod.20.3. 8. Să nu-ţi1 faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ, din ape sau de sub pământ. 1 Exod.20.4. 9. Să nu te închini lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul1 Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care2 pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generație3 a celor ce Mă urăsc, 1 Iehova 2 Exod.34.7. 3 Num.16.31-34 Ios.7.24. 10. dar Îmi arăt îndurarea1 până la a mia generație a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele. 1 Ier.32.18. Dan.9.4. 11. Să nu folosești nesăbuit1 Numele Domnului2, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui. 1 Exod.20.7. Lev.19.12. Mat.5.33. 2 Iehova
Pag. 198 DEUTERONOM Cap. 5, 6
12. Ţine ziua de Sabat1, ca s-o sfinţeşti, după cum ţi-a poruncit Domnul2, Dumnezeul tău. 1 Exod.20.8. 2 Iehova 13. Să lucrezi șase zile1 şi să-ţi faci toate treburile, 1 Exod.23.12;35.2. Ezec.20.12. 14. dar ziua a şaptea este Sabatul1 Domnului2, Dumnezeului tău. Să nu faci în ea nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sclavul tău, nici sclava ta, nici boul, nici măgarul și nici un alt animal de-al tău, nici străinul care trăiește în cetatea ta, pentru ca şi sclavul şi sclava ta să se odihnească la fel ca tine. 1 Gen.2.2. Exod.16.29,30. Zah.1.7. Evr.4.4. 2 Iehova 15. Adu-ţi1 aminte că şi tu ai fost sclav în Egipt, şi Domnul2, Dumnezeul tău, te-a scos de acolo cu mână puternică şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit El să ţii ziua de Sabat. 1 Cap.15.15;16.12;24.18,22. Cap.4.34,37. 2 Iehova 16. Cinsteşte-l1 pe tatăl tău şi pe mama ta, așa cum ţi-a poruncit Domnul2, Dumnezeul tău, ca să trăiești3 mult timp și să-ți meargă bine în ţara pe care ţi-o va da Domnul4, Dumnezeul tău. 1 Exod.20.12. Lev.19.3. Cap.27.16. Efes.6.2,3. Col.3.20. 2,4 Iehova 3 Cap.4.40. 17. Să nu ucizi1. 1 Exod.20.13. Mat.5.21. 18. Să nu comiți adulter1. 1 Exod.20.14. Luca18.20. Iac.2.11. 19. Să nu furi1. 1 Exod.20.15. Rom.13.9. 20. Să1 nu depui mărturie falsă împotriva aproapelui tău. 1 Exod.20.16. 21. Să1 nu o pofteşti pe soția semenului tău. Să nu râvneşti casa semenului tău, nici pământul lui, nici sclavul sau sclava lui, nici boul sau măgarul lui, și nici vreun alt lucru care este al semenului tău.> 1 Exod.20.17. Mica2.2. Hab.2.9. Luca12.15. Rom.7.7;13.9. 22. Acestea sunt poruncile pe care Domnul1 le-a rostit cu glas tare înaintea întregii adunări, pe munte, din mijlocul focului, dintre nori şi negură deasă, și nu a mai adăugat nimic. El le-a scris2 pe două table de piatră şi mi le-a dat mie. 1 Iehova 2 Exod.24.12;31.18. Cap.4.13. 23. Când aţi auzit1 glasul din mijlocul întunericului şi pe când tot muntele era aprins, toate căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri au venit la mine, 1 Exod.20.18,19. 24. şi mi-au zis: „Iată că Domnul1, Dumnezeul nostru, ne-a arătat slava şi mărimea Lui şi noi I-am auzit glasul2 din mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut că Dumnezeu a vorbit omului și el a3 rămas în viață. 1 Iehova 2 Exod.19.19. 3 Cap.4.33. Jud.13.22. 25. Dar acum, de ce trebuie să murim? Căci focul Lui cel mare ne va mistui și ne va omorî dacă vom1 continua să ascultăm glasul Domnului2, Dumnezeului nostru. 1 Cap.18.16. 2 Iehova 26. Cine este1 omul care să fi auzit, ca și noi, glasul Dumnezeului cel Viu, vorbind din mijlocul focului şi să trăiască? 1 Cap.4.33. 27. Mai bine apropie-te1 tu şi ascultă tot ceea ce Domnul2, Dumnezeul nostru, va vorbi, apoi spune-ne tot ce-ţi va zice El, iar noi vom asculta şi vom împlini.” 1 Exod.20.19. Evr.12.19. 2 Iehova 28. Domnul1 a auzit cuvintele pe care mi le-aţi spus și mi-a vorbit astfel: „Am auzit cuvintele pe care ţi le-a spus poporul acesta. Tot ce au2 zis este bine. 1 Iehova 2 Cap.18.17. 29. O! de-ar1 rămâne ei cu aceeaşi inimă, să se teamă de Mine şi să respecte toate poruncile2 Mele în toate zilele vieții lor, ca să3 fie fericiţi pentru totdeauna, ei şi copiii lor! 1 Cap.32.29. Ps.81.13. Isa.48.18. Mat.23.37. Luca19.42. 2 Cap.11.1. 3 Cap.4.40. 30. Du-te și spune-le: <Întoarceţi-vă în corturile voastre!> 31. Tu însă rămâi aici cu Mine, ca să-ţi dau1 toate poruncile, legile şi hotărârile pe care trebuie să-i înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau în stăpânire.” 1 Gal.3.19. 32. Deci vegheați ca să faceți aşa cum v-a poruncit Domnul1, Dumnezeul vostru. Să nu2 vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga. 1 Iehova 2 Cap.17.20;28.14. Ios.1.7;23.6. Prov.4.27. 33. Să umblaţi în toate căile1 pe care vi le-a poruncit Domnul2, Dumnezeul vostru, ca să trăiţi, să3 fiţi fericiţi şi să aveţi zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire. 1 Cap.10.12. Ps.119.6. Ier.7.23. Luca1.6. 2 Iehova 3 Cap.4.40.
Respectarea poruncilor Domnului2. 6 1. Iată poruncile1, legile şi hotărârile pe care Domnul2, Dumnezeul vostru, mi-a poruncit să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi moșteni, 1 Cap.4.1;5.31;12.1. 2 Iehova 2. ca1 să vă temeți de Domnul2, Dumnezeul vostru, atât voi, cât și fiii și nepoții voștri, în toate zilele vieţii voastre, păzind toate hotărârile şi poruncile pe care eu vi le dau, şi ca să trăiți3 zile multe. 1 Exod.20.20. Cap.10.12,13. Ps.111.10;128.1. Ecl.12.13. 2 Iehova 3 Cap.4.40. Prov.3.1,2.
Pag. 199 DEUTERONOM Cap. 6, 7
3. Ascultă Israele, şi veghează să le împlineşti, ca să fii fericit şi să devii numeros în țara2 în care curge lapte și miere, așa cum1 Domnul3, Dumnezeul strămoșilor tăi, ți-a promis. 1 Gen.15.5;22.17. 2 Exod.3.8. 3 Iehova 4. Ascultă1, Israele! Domnul2 este Dumnezeul nostru, Domnul3 este singurul Dumnezeu. 1 Isa.42.8. Mar.12.29,32. Ioan17.3. 1Cor.8.4,6. 2,3 Iehova 5. Să-L iubeşti1 pe Domnul2, Dumnezeul tău, cu toată inima3 ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. 1 Cap.10.12. Mat.22.37. Mar.12.30. Luca10.27. 2 Iehova 3 2Regi23.25. 6. Iar poruncile acestea1, pe care ţi le dau astăzi, să le păstrezi în inima ta, 1 Cap.11.18;32.46. Ps.37.31;40.8;119.11,98. Prov.3.3. Isa.51.7. 7. să le repeți1 copiilor tăi şi să vorbeşti despre ele când vei fi acasă sau când călătorești, când te vei culca sau când te vei trezi. 1 Cap.4.9;11.19. Ps.78.4-6. Efes.6.4. 8. Să și le legi1 de mâini ca semn de aducere aminte la mâini şi să ţi le fixezi pe frunte, 1 Exod.13.9,16. Cap.11.18. Prov.3.3;6.21;7.3. 9. să le1 scrii pe uşorii caselor tale şi pe porţile cetăților tale. 1 Cap.11.20. Isa.57.8.
Interpretarea poruncii despre dragostea de Dumnezeu. 10. Când Domnul1, Dumnezeul tău, te va duce în ţara pe care a promis-o, prin jurământ, strămoșilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov, ținut întins cu cetăţi falnice pe care nu tu le-ai2 zidit, 1 Iehova 2 Ios.24.13. Ps.105.44. 11. case pline de tot felul de bunuri, pe care nu tu le-ai umplut, fântâni pe care nu tu le-ai săpat, vii şi măslini pe care nu tu i-ai plantat, atunci când vei mânca şi te vei1 sătura, 1 Cap.8.10. 12. veghează ca nu cumva să uiţi de Domnul1, Care te-a scos din Egipt, din casa sclaviei. 1 Iehova 13. Să te temi1 de Domnul2, Dumnezeul tău, numai Lui să-I slujeşti, şi în Numele Lui să juri. 1 Cap.10.12,20;13.4. Mat.4.10. Luca4.8. 2 Iehova 14. Să nu1 vă duceţi2 după alţi dumnezei, zeii3 popoarelor din jurul vostru, 1 Ps.63.11. Isa.45.23;65.16. Ier.4.2;5.7;12.16. 2 Cap.8.19;11.28. Ier.25.6. 3 Cap.13.7. 15. căci Domnul1, Dumnezeul vostru, care este în mijlocul vostru, este un Dumnezeu gelos, iar2 mânia Lui s-ar aprinde împotriva voastră și v-ar nimici de pe fața pământului. 1 Exod.20.5. Cap.4.24. Iehova 2 Cap.7.4;11.17. 16. Să1 nu-L ispitiţi pe Domnul2, Dumnezeul vostru, așa cum3 L-aţi ispitit la4 Masa, 1 Mat.4.7. Luca4.12. 2 Iehova 3 Exod.17.2,7. Num.20.3,4;21.4,5. 1Cor.10.9. 4 Locul încercării 17. ci să respectaţi1 cu atenție poruncile Domnului2, Dumnezeului vostru, mărturiile şi legile pe care vi le-a dat. 1 Cap.11.13,22. Ps.119.4. 2 Iehova 18. Să faceți1 ce este drept şi bine înaintea Domnului2, ca să fiți fericiți şi să intrați în stăpânirea acelei ţări bune pe care El a promis-o prin jurământ, strămoșilor voștri, 1 Exod.15.26. Cap.12.28;13.18. 2 Iehova 19. și astfel să-i alungați1 pe toţi dușmanii voștri dinaintea voastră, după cum a promis Domnul2. 1 Num.33.52,53. 2 Iehova 20. Când fiul1 tău te va întreba într-o zi: „Ce înseamnă aceste mărturii, legi şi hotărâri, pe care vi le-a dat Domnul2, Dumnezeul nostru?”, 1 Exod.13.14. 2 Iehova 21. să-i răspunzi fiului tău astfel: „Îi eram sclavi lui Faraon în Egipt, iar Domnul1 ne-a scos de acolo cu mână2 puternică, 1 Iehova 2 Exod.3.19;13.3. 22. făcând1 înaintea ochilor noştri, semne, minuni mari şi dezastre împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon şi a întregii lui case. 1 Exod.7;8;9;10;11;12. Ps.135.9. 23. El ne-a scos de acolo, ca să ne aducă în ţara pe care a promis-o, prin jurământ, strămoșilor noştri. 24. Domnul1 ne-a poruncit atunci să împlinim toate aceste legi şi să ne temem2 de El, ca să fim3 tot timpul fericiţi şi să ne4 ţină în viaţă, așa cum face astăzi. 1 Iehova 2 Vers.2. 3 Cap.10.13. Iov35.7,8. Ier.32.39. 4 Cap.4.1;8.1. Ps.41.2. Luca10.28. 25. Iar dacă vom avea grijă să împlinim toate poruncile acestea înaintea Domnului1, Dumnezeul nostru, așa cum ne-a poruncit El, atunci vom avea parte2 de dreptatea Lui. 1 Iehova 2 Lev.18.5. Cap.24.13. Rom.10.3,5.
Nimicirea cananiților și a idolilor lor. 7 1. Când Domnul1, Dumnezeul tău, te2 va duce în ţara înspre care mergi ca să o iei în stăpânire, şi va alunga dinaintea ta multe neamuri - pe hetiţi3, pe ghirgasiţi, pe amoriţi, pe cananiţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi, şapte neamuri mai numeroase4 şi mai puternice decât tine 1 Iehova 2 Cap.31.3. Ps.44.2,3. 3 Gen.15.19. Exod.33.2. 4 Cap.4.38;9.1.
Pag. 200 DEUTERONOM Cap. 7
2. - când Domnul1, Dumnezeul tău ţi le va da2 şi le vei înfrânge, să3 le nimicești cu totul. Să nu închei legământ4 cu ele şi să nu-ți fie milă de ele. 1 Iehova 2 Vers.23. Cap.23.14. 3 Num.33.52. Cap.20.16,17. Ios.6.17;8.24;9.24;10.28,40;11.11,12. 4Exod.23.32;34.12,16. Jud.2.2. Cap.20.10. Ios.2.14;9.18. Jud.1.24. 3. Să nu1 te înrudești cu ele, dându-le fetele fiilor lor sau luând pe fetele lor pentru fiii tăi, 1 Ios.23.12. 1Regi11.2. Ezra9.2. 4. pentru că i-ai întoarce pe fiii tăi de la Mine şi ar sluji astfel altor dumnezei. Atunci mânia Domnului1 S-ar aprinde2 împotriva ta şi te-ar nimici îndată. 1 Iehova 2 Cap.6.15. 5. Dimpotrivă, iată ce trebuie să le faci: să le dărâmi altarele1, să le sfărâmi stâlpii idoleşti, să le tai stâlpii sfinți2 şi să le arzi idolii3 în foc. 1 Exod.23.24;34.13. Cap.12.2,3. 2 așere/stâlpi de lemn (cu altare) ale zeițelor cananite Așera și Astarte 3 Vers.25. chipurile lor cioplite
Israel este un popor sfânt. 6. Fiindcă1 tu eşti un popor sfânt pentru Domnul2, Dumnezeul tău, El te-a ales3 dintre toate popoarele care sunt pe pământ, ca să fii poporul Lui. 1 Exod.19.6. Cap.14.2;26.19. Ps.50.5. Ier.2.3. 2 Iehova 3 Exod.19.5. Amos3.2. 1Pet.2.9. 7. Domnul1 nu s-a atașat de voi și nu v-a ales pentru că sunteți mai numeroși decât celelalte popoare, - căci sunteți cei mai neînsemnați2 dintre toate popoarele, 1 Iehova 2 Cap.10.22. 8. ci pentru că1 vă iubeşte și Și-a respectat2 jurământul pe care l-a făcut strămoșilor voştri. De aceea3 v-a scos El cu mână puternică şi v-a eliberat din casa sclaviei, din mâna lui Faraon, monarhul Egiptului. 1 Cap.10.15. 2 Exod.32.13. Ps.105.8-10. Luca1.55,72,73. 3 Exod.13.3,14. 9. Să ştii, așadar, că Domnul1, Dumnezeul tău, este adevăratul Dumnezeu, un Dumnezeu credincios2, Care Își respectă3 legământul şi Își păstrează îndurarea până la a mia generație faţă de cei ce-L iubesc şi respectă poruncile Lui, 1 Iehova 2Isa.49.7. 1Cor.1.9;10.13. 2 Cor.1.18. 1Tes.5.24. 2Tes.3.3. 2Tim.2.13. Evr.11.11. 1Ioan1.9. 3 Exod.20.6. Cap.5.10. Neem.1.5. Dan.9.4. 10. dar răsplăteşte1 îndată celor care Îl urăsc, nimicindu-i. El nu întârzie2 să-i răsplătească celui care-L urăște. 1 Isa.59.18. Num.1.2. 2 Cap.32.35. 11. De aceea respectați poruncile, legile şi hotărârile pe care vi le dau astăzi să le împliniți.
Noi îndemnuri. 12. Dacă1 veţi asculta de aceste legi, dacă le veţi respecta şi le veți împlini, atunci Domnul2, Dumnezeul vostru, Își va respecta legământul3 şi Își va păstra față de voi îndurarea pe care a jurat-o strămoșilor voștri. 1 Lev.26.3. Cap.28.1. 2 Iehova 3 Ps.105.8,9. Luca1.55,72,73. 13. El vă va iubi1, vă va binecuvânta şi vă va înmulţi. Va2 binecuvânta rodul pântecelor voastre şi rodul pământurilor voastre, grâul, mustul şi untdelemnul vostru, creșterea cirezilor și a turmelor voastre în ţara pe care a promis-o strămoșilor voștri că v-o va da. 1 Ioan14.21. 2 Cap.28.4. 14. Veți fi binecuvântați mai mult decât toate popoarele, şi la voi nu va exista1 niciun om și niciun animal sterp. 1 Exod.23.26. 15. Domnul1 va îndepărta de la voi orice fel de boală și nu vă va lovi cu niciuna din trimite niciuna din molimele2 pe care le-ați cunoscut în Egipt, ci va lovi cu ele pe toţi aceia care te urăsc. 1 Iehova 2 Exod.9.14;15.26. Cap.28.27,60. 16. Să distrugeți1 toate popoarele pe care Domnul2, Dumnezeul vostru, vi le va da. Ochii voștri să nu privească3 cu milă spre ele şi să nu slujiți zeilor lor, căci aceste lucruri vor fi o capcană4 pentru voi. 1 Vers.2. 2 Iehova 3 Cap.13.8;19.13,21;25.12. 4 Exod.23.33. Cap.12.30. Jud.8.27. Ps.106.36. 17. Poate că veți zice în inimile voastre: „Aceste popoare sunt mai numeroase decât noi! Cum vom putea să le alungăm?” 18. Să nu1 vă temeți de ele. Aduceţi-vă2 aminte ceea ce Domnul3, Dumnezeul vostru, i-a făcut lui Faraon şi întregului Egipt, 1 Cap.31.6. 2 Ps.105.5. 3 Iehova 19. aduceţi-vă aminte de marile încercări1 pe care le-aţi văzut, de semne, de minuni, de mâna puternică şi de braţul întins cu care El v-a scos. Tot aşa va face Domnul2, Dumnezeul vostru, tuturor popoarelor de care vă temeți. 1 Cap.4.34;29.3. 2 Iehova 20. Mai mult, El va trimite chiar şi viespi1 bondăreşti împotriva lor, până vor fi nimiciți chiar și cei ce vor scăpa şi se vor ascunde de voi. 1 Exod.23.28. Ios.24.12. 21. Să nu vă temeți de ei, căci Domnul1, Dumnezeul vostru, Care este în mijlocul2 vostru, este Dumnezeul cel3 Mare şi Înfricoşător. 1 Iehova 2 Num.11.20;14.9,14,42;16.3. Ios.3.10. 3 Cap.10.17. Neem.1.5;4.14;9.32.
Pag. 201 DEUTERONOM Cap. 7, 8
22. El1 va alunga aceste neamuri dinaintea voastră încetul cu încetul, dar nu le veți putea nimici repede, ca să nu se înmulţească fiarele sălbatice împotriva voastră. 1 Exod.23.29,30. 23. Dar Domnul1, Dumnezeul vostru, vi le va da vouă, aducând peste ele o mare groază, până vor fi nimicite. 1 Iehova 24. El îi va da pe regii1 lor în mâinile voastre, şi voi le veți şterge numele de sub2 cer. Niciunul3 din aceste popoare nu va putea să vă stea împotrivă, până ce nu le veți nimici. 1 Ios.10.24,25,42;12.1. 2 Exod.17.14. Cap.9.14;25.19;29.20. 3 Cap.11.25. Ios.1.5;10.8. Ios.23.9. 25. Chipurile cioplite1 ale zeilor lor să le2 ardeţi în foc. Să3 nu poftiți aurul și argintul lor şi să nu le luați, ca să nu ajungă o4 capcană pentru voi, fiindcă acestea sunt o abominație5 înaintea Domnului6, Dumnezeului tău. 1 idolii 2 Vers.5. Exod.32.20. Cap.12.3. 1Cron.14.12. 3 Ios.7.1,21. 4 Jud.8.27. 5 Cap.17.1. 6 Iehova 26. Să nu aduceți în casele voastre orice abominație idolească, ca să nu cazi sub blestem, ca ea. Feriți-vă de aceasta și să fii dezgustat de ea, căci este1 blestemată. 1 Lev.27.28. Cap.13.17. Ios.6.17,18;7.1.
Pământul făgăduit și mulțumirea către Dumnezeu. 8 1. Să1 respectaţi cu atenție şi să împliniţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiţi, să vă înmulţiţi şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care Domnul2 a promis-o strămoșilor voştri. 1 Cap.4.1;5.32,33;6.1-3. 2 Iehova 2. Adu-ţi aminte de fiecare drum pe care Domnul1, Dumnezeul tău, te-a condus2 prin pustiu timp de patruzeci de ani, ca să te smerească, să te încerce3, și să4 descopere dacă a fost sau nu în inima ta să împlinești poruncile Lui. 1 Iehova 2 Cap.1.3;2.7;29.5. Ps.136.16. Amos2.10. 3 Exod.16.4. Cap.13.3. 4 2Cron.32.31. Ioan2.25. 3. Astfel El te-a smerit, te-a lăsat1 să suferi de foame şi apoi te-a hrănit2 cu mana de care nu știai nimic nici tu, nici părinţii tăi, ca să te înveţe că omul nu trăieşte3 numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura Domnului4. 1 Exod.16.2,3. 2 Exod.16.12,14,35. 3 Ps.104.29. Mat.4.4. Luca4.4. 4 Iehova 4. Hainele1 nu ţi s-au învechit pe tine şi nici picioarele nu ţi s-au umflat în timpul acestor patruzeci de ani. 1 Cap.29.5. Neem.9.21. 5. Recunoaşte1 acum în inima ta că Domnul2, Dumnezeul tău, te disciplinează asemenea unui tată care își disciplinează fiul. 1 2Sam.7.14. Ps.89.32. Prov.3.12. Evr.12.5,6. Apoc.3.19. 2 Iehova 6. Să respecți poruncile Domnului1 Dumnezeului tău, umblând2 pe căile Lui şi temându-te de El. 1 Iehova 2 Cap.5.33. 7. Căci El are să te conducă într-o ţară1 bună, o ţară cu râuri, izvoare și pâraie, ce ţâşnesc din văi şi din munţi, 1 Cap.11.10-12. 8. o ţară cu grâu și cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii1, cu untdelemn şi cu miere, 1 Exod.28.34. 9. o ţară unde nu vei duce lipsă de mânca pâine, unde nu vei duce lipsă de nimic, o ţară1 unde stâncile sunt de fier şi din munţii căreia vei putea extrage bronz. 1 Cap.33.25. 10. Când1 vei mânca şi te vei sătura, să-L binecuvântezi pe Domnul2, Dumnezeul tău, pentru ţara cea bună pe care ţi-a dat-o. 1 Cap.6.11,12. 2 Iehova 11. Ai grijă ca nu cumva să-L uiți pe Domnul1 Dumnezeul tău, până acolo, încât să nu mai respecți poruncile, legile și hotărârile pe care eu ţi le dau azi. 1 Iehova 12. Când vei mânca1 şi te vei sătura, când vei zidi şi vei locui în case frumoase, 1 Cap.28.47;32.15. Prov.30.9. Osea13.6. 13. și când vei vedea că cirezile și turmele ți s-au înmulţit, argintul şi aurul ți-au sporit şi tot ce ai s-a mărit, 14. atunci să nu te mândrești în inima1 ta şi să nu2 uiţi de Domnul3, Dumnezeul tău, Care te-a scos din Egipt, din casa sclaviei, 1 1Cor.4.7. 2 Ps.106.21. 3 Iehova 15. El te-a1 condus prin pustiul cel mare şi înfricoșător, cu şerpi2 veninoși şi scorpioni, ținuturi secetoase unde El a făcut să izvorască3 apă din stâncă. 1 Isa.63.12-14. Ier.2.6. 2 Num.21.6. Osea13.5. 3 Num.20.11. Ps.78.15;114.8. 16. El ţi-a dat să mănânci în pustiu mana1 pe care nu au cunoscut-o strămoșii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, dar cu scopul de a-ți face2 bine după aceea. 1 Vers.3. Exod.16.15. 2 Ier.24.5,6. Evr.12.11. 17. Să1 nu zici în inima ta: „Forța şi puterea mâinilor mele mi-au câştigat aceste bogăţii.” 1 Cap.9.4. 1Cor.4.7.
Pag. 202 DEUTERONOM Cap. 8, 9
18. Ci să-ţi aduci aminte de Domnul1, Dumnezeul tău, căci El2 este Cel Ce îţi dă putere să-ți însușești aceste bogății, ca să3 întărească astfel legământul încheiat cu strămoșii tăi prin jurământ, așa cum face astăzi. 1 Iehova 2 Prov.10.22. Osea2.8. 3 Cap.7.8,12. 19. Dar dacă vei uita pe Domnul1, Dumnezeul tău, şi te vei duce după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, te asigur2 astăzi că vei fi nimicit. 1 Iehova 2 Cap.4.26;30.18. 20. Veţi pieri la fel ca1 neamurile pe care Domnul2 le-a nimicit dinaintea voastră, dacă nu veţi asculta de glasul Domnului3, Dumnezeului vostru. 1 Dan.9.11,12. 2,3 Iehova
Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel. 9 1. Ascultă, Israele! Astăzi veți trece1 Iordanul, ca să începeți să puneți stăpânire pe neamuri2 mai mari şi mai puternice decât voi, pe cetăţi mari cu ziduri3 până la cer, 1 Cap.11.31. Ios.3.16;4.19. 2 Cap.4.38;7.1;11.23. 3 Cap.1.28. 2. precum acel popor de oameni puternici și de statură înaltă, urmașii1 lui Anac, pe care îi cunoașteți şi despre care ați auzit zicându-se: „Cine poate sta împotriva copiilor lui Anac?!” 1 Num.13.22,28,32,33. 3. Dar să ştiți astăzi că Domnul1, Dumnezeul vostru, va traversa2 El însuşi în fruntea voastră, ca un foc3 mistuitor. El îi4 va distruge și vi-i va supune, iar voi îi veți alunga5 și-i veți nimici repede, așa cum El v-a promis. 1 Iehova 2 Cap.31.3. Ios.3.11. 3 Cap.4.24. Evr.12.29. 4 Cap.7.23. 5 Exod.23.31. Cap.7.24. 4. După ce Domnul1, Dumnezeul vostru, îi va alunga dinaintea voastră, să nu începeți2 să ziceți în inimile voastre: „Domnul3 ne-a adus să stăpânim această ţară datorită meritelor noastre.” 1,3 Iehova 2 Cap.8.17. Rom.11.6,20. 1Cor.4.4,7. 1Gen.15.16. Lev.18.24,25. Cap.18.12. 5. Voi intrați să ocupați această țară nu datorită meritelor1 voastre sau a integrității voastre, ci din cauza răutăţii2 acestor neamuri le va alunga Domnul3 dinaintea voastră, prin aceasta împlinind totodată și jurământul4 făcut strămoșilor voștri, Avraam, Isaac şi Iacov. 1 Tit3.5. 2 Gen.15.16. Lev.18.24,25. Cap.18.12. 3 Tit3.5. 4Gen.12.7;13.15;15.7;17.8;26.4;28.13. 6. Să ştii deci că nu din cauza dreptății voastre, Domnul1, Dumnezeul vostru, v-a dat în stăpânire această ţară bună, fiindcă voi sunteți un popor încăpăţânat2. 1 Iehova 2 Vers.13. Exod.32.9;33.3;34.9. 7. Aduce-ţi aminte şi nu uitați cum ați provocat mânia Lui în pustiu. V-ați împotrivit Lui din ziua1 în care ați plecat din Egipt și până la sosirea voastră aici. 1 Exod.14.11;16.2;17.2. Num.11.4;20.2;25.2. Deut.31.27. 8. La Horeb1 ați provocat într-atât mânia Domnului2, încât S-a mâniat pe voi, dorind să vă nimicească. 1 Exod.32.4. Ps.106.19. 2 Iehova 9. Când m-am1 suit pe munte ca să iau tablele de piatră, Tablele Legământului pe care Domnul2 l-a încheiat cu voi, am rămas3 pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă. 1 Exod.24.12,15. 2 Iehova 3 Exod.24.18;34.28. 10. Domnul1 mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate poruncile pe care mi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era2 adunat. 1 Exod.31.18. Iehova 2 Exod.19.17;20.1. Cap.4.10;10.4;18.16. 11. După acele patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12. Domnul1 mi-a zis atunci: „Ridică-te2 şi coboară-te repede de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a pervertit. Repede s-a mai abătut3 de la calea pe care i-am poruncit-o, turnându-și un idol.” 1 Iehova 2 Exod.32.7. 3 Cap.31.29. Jud.2.17. 13. Tot atunci Domnul1 mi-a mai zis: „Văd2 că acest popor este un popor3 îndărătnic. 1 Iehova 2 Exod.32.9. 3 Vers.6. Cap.10.16;31.27. 2Regi17.14. 14. Lasă-Mă1 să-l nimicesc şi să-i şterg numele2 de sub Ceruri, iar3 din tine voi face un neam puternic şi mai numeros decât el.” 1 Exod.32.10. 2 Cap.29.20. Ps.9.5;109.13. 3 Num.14.12. 15. Eu am coborât înapoi1 de pe munte, care ardea2 ca foc, cu cele două Table ale Legământului erau în mâinile mele. 1 Exod.32.15. 2 Exod.19.18. Cap.4.11;5.23. 16. Când m-am uitat1, am văzut că păcătuiserăți împotriva Domnului2, Dumnezeului vostru, făcându-vă ca idol un viţel turnat. Repede v-ați abătut de la calea pe care v-o poruncise Domnul3! 1 Exod.32.19. 2,3 Iehova 17. Atunci am luat cele două table și le-am aruncat din mâini, spărgându-le înaintea ochilor voştri.
Pag. 293 DEUTERONOM Cap. 9, 10
18. Apoi, ca mai înainte, m-am aruncat1 cu faţa la pământ înaintea Domnului2 patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc şi fără să beau apă din cauza tuturor păcatelor pe care le-ați săvârşit, făcând ce este rău înaintea Domnului3 și provocându-I mânia. 1 Exod.34.28. Ps.106.23. 2,3 Iehova 19. La vederea mâniei și furiei Domnului1 m-am înspăimântat2, fiindcă era plin de mânie împotriva voastră până acolo, încât voia să vă nimicească. Dar Domnul3 m-a ascultat4 şi de data aceasta. 1,3 Iehova 2 Exod.32.10,11. 4 Exod.32.14;33.17. Cap.10.10. Ps.106.23. 20. De asemenea, Domnul1 era foarte supărat şi pe Aaron, încât a dorit să-l omoare, dar eu m-am rugat atunci şi pentru el. 1 Iehova 21. Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava1 păcatului vostru, și l-am ars în foc, l-am sfărâmat bine, l-am măcinat până s-a făcut praf şi l-am aruncat în pârâul care curgea din munte. 1 Exod.32.20. Isa.31.7. 22. Apoi la1 Tabera, la Masa2 şi la Chibrot-Hataava3, voi iarăşi aţi aţâţat mânia Domnului4. 1 Num.11.1,3,5. Taberah 2 Exod.17.7. 3 Num.11.4,34. 4 Iehova 23. Iar când1 v-a trimis Domnul2 de la Cades-Barnea, zicându-vă: „Duceţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!”, voi v-aţi împotrivit din nou poruncii Lui, nu n-aţi încrezut3 în El şi n-aţi ascultat de glasul Lui. 1 Num.13.3;14.1. 2 Iehova 3 Ps.106.24,25. 24. V-aţi1 împotrivit Domnului2 de când vă știu. 1 Cap.31.27. 2 Iehova 25. M-am aruncat1 cu faţa la pământ înaintea Domnului2 patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, pentru că spusese că vrea să vă nimicească. 1 Vers.18. 2 Iehova 26. M-am rugat1 Domnului2 şi I-am zis: „Stăpâne, Doamne3, nu nimici poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare, și ai scos-o din Egipt cu mână puternică. 1 Exod.32.11. 2 Iehova 3 Exod.6.3. Adonai, Iehova 27. Adu-Ți aminte de slujitorii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu privi la încăpățânarea acestui popor, nici la răutatea şi păcatul lui, 28. ca nu cumva în ţara din care ne-ai scos să se spună: „Pentru că1 Domnul2 n-avea putere să-i ducă în ţara pe care le-a promis-o şi pentru că-i ura, de aceea i-a scos din Egipt, ca să-i omoare în pustiu.” 1 Exod.32.12. Num.14.16. 2 Iehova 29. Totuşi ei1 sunt poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins.” 1 Cap.4.20. 1Regi8.51. Neem.1.10. Ps.95.7.
Tablele cele noi. 10 1. În vremea aceea, Domnul1 mi-a zis: „Taie2 două table de piatră asemeni celor dintâi şi suie-te la Mine pe munte; de asemenea să faci şi3 un chivot4 de lemn, o Arcă. 1 Iehova 2 Exod.34.1,2. 3 Exod.25.10. 4 cufăr 2. Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau scrise pe cele dintâi, pe care le-ai spart, apoi şi să1 le pui în Arcă.” 1 Exod.25.16,21. 3. Eu am făcut arca din lemn de salcâm1, am tăiat2 două table de piatră asemeni celor dintâi şi m-am suit pe munte, având cele două table în mână. 1 Exod.25.5,10;37.1. 2 Exod.34.4. 4. Domnul1 a scris2 pe table ceea ce a fost scris pe primele, Cele Zece Porunci care v-au fost3 spuse pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării, şi mi le-a dat. 1 Iehova 2 Exod.34.28. 3 Exod.20.1. Exod.17.19. Cap.9.10;18.16. 5. Apoi am coborât1 de pe munte și am pus2 tablele în arca pe care am făcut-o, după porunca Domnului3, şi acolo4 au și rămas. 1 Exod.34.29. 2 Exod.40.20. 3 Iehova 4 1Regi8.9. 6. (Izraeliții au plecat din Berot-Bene-Iacan1 la Mosera2. Acolo3 a murit şi a fost înmormântat Aaron, iar în locul lui a slujit ca preot Eleazar, fiul său. 1 Num.33.31. Beeroth-Bene-Jaakan izvoarele iacaniților 2 Moserah 3Num.20.28;33.38. 7. De acolo1 au plecat la Gudgoda2, iar de la Gudgoda la Iotbata3, regiune bogată în izvoare de ape. 1 Num.33.32,33. 2 Gudgodah 3 Jotbathah 8. În perioada aceea, Domnul1 a separat2 de izraeliți seminţia lui Levi, poruncindu-i să3 ducă Arca Legământului cu Domnul4, să stea înaintea5 Domnului6 ca să slujească şi să binecuvânteze poporul în Numele7 Lui; lucruri pe care le-au făcut până în ziua de azi. 1,4,6 Iehova 2 Num.3.6;4.4;8.14;16.9. 3 Num.4.15. 5 Cap.18.5. 7 Lev.9.22. Num.6.23. Cap.21.5. 9. De aceea1 Levi n-are nici teritoriu și nici moştenire împreună cu fraţii săi, căci moştenirea lui este Domnul2, după cum le-a spus Domnul3, Dumnezeul vostru.) 1 Num.18.20,24. Cap.18.1,2. Ezec.44.28. 2,3 Iehova 10. Eu am rămas1 pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ca și mai înainte, iar Domnul2 m-a ascultat din nou și a consimțit să nu vă nimicească. 1 Exod.34.28. Cap.9.18,25. 2 Exod.32.14,33,34;33.17. Cap.9.19. Iehova
Pag. 204 DEUTERONOM Cap. 10, 11
11. După aceea Domnul1 mi-a2 zis: „Ridică-te și pornește în călătorie în fruntea poporului, ca astfel să intre și să ocupe ţara pe care am jurat strămoșilor lor că le-o voi da.” 1 Iehova 2 Exod.32.34;33.1.
Ce cere Dumnezeu. 12. Acum, Israele, ce altceva cere1 de la voi Domnul2, Dumnezeul vostru, decât să vă temeți3 de El, să4 umblați în toate căile Lui, să-L iubiți5, să-I slujiți din toată inima ta şi din tot sufletul, 1 Mica6.8. 2 Iehova 3 Cap.6.13. 4 Cap.5.33. 5 Cap.6.5;11.13;30.16,20. Mat.22.37. 13. și să respectați poruncile și hotărârile Lui, pe care vi le dau eu astăzi pentru1 binele vostru? 1 Cap.6.24. 14. Iată, ale Domnului1, Dumnezeului vostru, sunt Cerurile1 şi Cerurile Cerurilor, pământul3 şi tot ce cuprinde el. 1 Iehova 2 1Regi8.27. Ps.115.16;148.4. 3 Gen.14.19. Exod.19.5. Ps.24.1. 15. Domnul1 s-a atașat numai2 de strămoșii voștri, iubindu-i, şi după ei pe voi, urmașii lor, dintre toate neamurile, după cum vedeţi astăzi. 1 Iehova 2 Cap.4.37. 16. De aceea, circumcideți-vă inima1 şi nu mai fiți încăpățânați2, 1 Lev.26.41. Cap.30.6. Ier.4.4. Rom.2.28,29. Col.2.11. 2 Cap.9.6,13. 17. căci Domnul1, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul2 dumnezeilor, este Stăpânul3 stăpânilor, Marele, Puternicul și Înfricoșătorul Dumnezeu4, Care nu5 este părtinitor și nu primește mită, 1 Iehova 2 Ios.22.22. Ps.136.2. Dan.2.47;11.36. 3 Apoc.17.14;19.16. 4 Cap.7.21. Adonai 5 2Cron.19.7. Iov34.19. Fapt.10.34. Rom.2.11. Gal.2.6. Efes.6.9. Col.3.25. 1Pet.1.17. 18. Care face dreptate1 orfanului şi văduvei, și Care-l iubeşte pe străinul care trăiește printre voi, dându-i hrană şi îmbrăcăminte. 1 Ps.68.5;146.9. 19. Să-l1 iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în Egipt. 1 Lev.19.33,34. 20. Temeți-vă1 de Domnul2, Dumnezeul vostru, și slujiți-I. De El să vă3 atașați, şi în Numele4 Lui să jurați. 1 Cap.6.13. Mat.4.10. Luca4.8. 2 Iehova 3 Cap.11.22;13.4. 4 Ps.63.11. 21. El1 este slava voastră și Dumnezeul vostru, Cel2 Ce a făcut în mijlocul vostru lucruri mari şi înfricoșătoare, pe care le-ați văzut voi înșivă. 1 Exod.15.2. Ps.22.3. Ier.17.14. 2 1Sam.12.24. 2Sam.7.23. Ps.106.21,22. 22. Când strămoșii voștri s-au dus în Egipt erau numai1 şaptezeci, dar acum Domnul2, Dumnezeul vostru, v-a făcut la fel de numeroși ca3 stelele cerului. 1 Gen.46.27. Exod.1.5. Fapt.7.14. 2 Iehova 3 Gen.15.5. Cap.1.10;28.62.
Cunoașterea și înțelegerea lucrării lui Dumnezeu. 11 1. Să-L iubeşti1 pe Domnul2, Dumnezeul tău, şi să respecti3 tot timpul îndatoririle, hotărârile, legile și poruncile Lui. 1 Cap.10.12;30.16,20. 2 Iehova 3 Zah.3.7. 2. Recunoaşteţi astăzi - căci nu vorbesc cu copiii voștri, care n-au cunoscut și nici n-au văzut nimic, ci cu voi – pedepsele1 Domnului2, Dumnezeului vostru, măreția3 Lui, puterea4 şi braţul Lui întins, 1 Cap.8.5. 2 Iehova 3 Cap.5.24. 4 Cap.7.19. 3. minunile1 şi lucrările pe care le-a înfăptuit în mijlocul Egiptului împotriva lui Faraon, monarhul Egiptului, şi împotriva întregii lui ţări, 1 Ps.78.12;135.9. 4. ce a făcut El oştirii egiptenilor, cailor şi carelor lor, cum1 a făcut să vină peste ei apele Mării Roşii 1 Exod.14.27,28;15.9,10. Ps.106.11. 5. atunci când vă urmăreau, și cum i-a nimicit până în ziua de azi, 6. ce v-a făcut în pustiu, până să ajungeți aici, ce a făcut1 lui Datan şi lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, când pământul s-a deschis şi i-a înghiţit împreună cu familiile, cu corturile şi cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel. 1 Num.16.1,31;27.3. Ps.106.17. 7. Voi ați fost cei care au văzut1 toate aceste lucrări grozave pe care le-a făcut Domnul2! 1 Cap.5.3;7.19. 2 Iehova 8. Astfel, să respectaţi toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să fiți puternici și să puteți1 intra în țara aceea pentru a o lua în stăpânire, 1 Ios.1.6,7. 9. şi ca să aveţi multe zile1 în ţara pe care2 Domnul3 a jurat părinţilor voştri că le-o va da atât lor, cât şi urmașilor lor, ţară4 în care curge lapte şi miere. 1 Cap.4.40;5.16. Prov.10.27. 2 Cap.9.5. 3 Iehova 4 Exod.3.8. 10. Și asta fiindcă ţara în stăpânirea căreia sunteți pe cale să intrați, nu se aseamănă1 cu țara Egiptului din care ați ieșit, ținut pe care l-ați semănat și irigat cu piciorul, ca pe o grădină de zarzavat. 1 Zah.14.18. 11. Ţara1 pe care o veţi stăpâni are munţi şi văi, care adună apa ploilor, 1 Cap.8.7. 12. un ținut de care se îngrijeşte Domnul1, Dumnezeul vostru. Ochii Lui îl veghează continuu, de la începutul până la sfârşitul anului. 1 Iehova 2 1Regi9.3. 13. Dacă veţi împlini1 poruncile pe care vi le dau eu astăzi, iubindu-L2 pe Domnul3, Dumnezeul vostru, slujindu-L din toată inima şi din tot sufletul, 1 Vers.22. Cap.6.17. 2 Cap.10.12. 3 Iehova
Pag. 205 DEUTERONOM Cap. 11, 12
14. atunci El1 vă va trimite ploaie la vreme2, ploaie timpurie3 şi ploaie târzie, ca să vă puteți recolta cerealele, să faceți vin nou şi untdelemn, 1 Lev.26.4. Cap.28.12. 2 când va fi nevoie/la timpul potrivit 3 Ioel2.23. Iac.5.7. ploaie de primăvară și de toamnă 15. și să crească1 iarbă pe câmp pentru șeptelul vostru. Astfel, veți mânca2 şi vă veți sătura. 1 Ps.104.14. 2 Cap.6.11. Ioel2.19. 16. Aveți mare grijă să nu vă înșelați în inimile1 voastre și astfel să vă abateţi ca să slujiţi2 altor dumnezei şi să vă închinaţi lor, 1 Cap.29.18. Iov31.27. 2 Cap.8.19;30.17. 17. căci atunci mânia Domnului1 s-ar aprinde2 împotriva voastră, El va închide cerul3 şi nu va mai ploua, iar pământul nu-şi va mai da roade şi veți fi nimiciți repede4 din ţara aceea bună pe care va dat-o. 1 Iehova 2 Cap.6.15. 3 1Regi8.35. 2Cron.6.26;7.13. 4 Cap.4.26;8.19,20;30.18. Ios.23.13,15,16.
Îndemn la respectarea poruncilor. 18. Întipăriți-vă1 deci aceste cuvinte în inima și în sufletul vostru. Să le legaţi2 de mână ca semn de aducere-aminte şi să vi le fixați pe frunte. 1 Cap.6.6;32.46. 2 Cap.6.8. 19. Să-i învăţaţi1 pe copiii voştri, vorbindu-le despre ele când veți fi acasă sau în călătorie, când vă veți culca şi când vă veți trezi. 1 Cap.4.9,10;6.7. 20. Să le1 scrieți pe uşorii caselor voastre şi pe porţile cetăților voastre. 1 Cap.6.9. 21. Atunci atât zilele voastre1, cât şi cele ale urmașilor voştri în ţara pe care Domnul2 a jurat strămoșilor voştri că le-o va da, vor dăinui cât timp3 va exista cer deasupra pământului. 1 Cap.4.40;6.2. Prov.3.2;4.10;9.11. 2 Iehova 3 Ps.72.5;89.29. 22. Dacă veţi1 respecta deci cu grijă toate aceste porunci pe care vi le dau eu şi dacă le veţi împlini, iubindu-L pe Domnul2, Dumnezeul vostru, umblând în toate căile Lui şi alipindu-vă3 de El, 1 Vers.13. Cap.6.17. 2 Iehova 3 Cap.10.20;30.20. 23. atunci Domnul1 va alunga2 toate aceste neamuri dinaintea voastră, iar voi veţi stăpâni peste toate aceste popoare3 mai numeroase şi mai puternice decât voi. 1 Iehova 2 Cap.4.38;9.5. 3 Cap.9.1. 24. Orice loc1 pe care-l va călca talpa piciorului vostru va fi al vostru. Teritoriul vostru se va întinde din2 pustiu până la Liban, şi de la Râul Eufrat până la marea de la apus3. 1 Ios.1.3;14.9. 2 Gen.15.18. Exod.23.31. Num.34.3. 3 Marea Mediterană 25. Nimeni1 nu va putea să vi se împotrivească, căci Domnul2, Dumnezeul vostru, va răspândi frică3 şi teroare față de voi în întreaga țară, oriunde veţi merge, după cum v-a promis. 1 Cap.7.24. 2 Iehova 3 Exod.23.27. 4 Cap.2.25.
Binecuvântarea și blestemul. 26. Iată1, eu vă pun astăzi înainte binecuvântare şi blestem. 1 Cap.30.1,15,19. 27. Binecuvântare1 veți avea dacă veţi asculta de poruncile Domnului2, Dumnezeului vostru pe care vi le spun eu astăzi. 1 Cap.28.2. 2 Iehova 28. iar blestemu1 dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului2, Dumnezeului vostru, şi vă veţi abate de la calea pe care v-am poruncit-o astăzi, ducându-vă după alţi dumnezei pe care nu i-ați cunoaşteţi. 1 Cap.28.15. 2 Iehova 29. Când Domnul1, Dumnezeul vostru, vă va conduce în ţara pe care o veți lua în stăpânire, să rostiți binecuvântarea2 pe muntele Garizim, iar blestemul pe muntele Ebal. 1 Iehova 2 Cap.27.12,13. Ios.8.33. 30. Munţii aceştia sunt la apus de Iordan, dincolo de drumul care merge spre apus, în teritoriul cananiţilor care locuiesc în Araba, câmpie, aproape de Ghilgal1, lângă stejarii2 lui More3. 1 Gilgal 2 Gen.12.6. Jud.7.1. 3 Gen.12.6. Jud.7.1. 31. Căci veţi1 trece Iordanul ca să intrați în posesia ţării pe care v-o dă Domnul2, Dumnezeul vostru, când o veți lua în stăpânire și veți trăi în ea, 1 Cap.9.1. Ios.1.11. 2 Iehova 32. aveți grijă să respectaţi şi1 să împliniţi toate poruncile și hotărârile pe care vi le dau eu astăzi. 1 Cap.5.32;12.32.
RESPECTAREA LEGILOR ȘI A PORUNCILOR (Cap.12-26. Neem.9.13,14. Ps.119.1-4)
Stârpirea închinării la idoli. 12 1. Iată1 care sunt poruncile și hotărârile pe care trebuie să le respectaţi şi să le împliniţi cu atenție în ţara pe care Domnul2, Dumnezeul strămoșilor voştri, v-a dat-o în stăpânire, în toate zilele3 vieții voas-tre pe pământ. 1 Cap.6.1. 2 Iehova 3 Cap.4.10. 1Regi8.40. 2. Să1 distrugeţi complet toate locurile în care slujesc zeilor lor neamurile pe care le veţi alunga, fie pe munţi2 înalţi, fie pe dealuri sau sub orice copac verde. 1 Exod.34.13. Cap.7.5. 2 2Regi16.4;17.10,11. Ier.3.6. 3. Să le distrugeţi1 altarele, să le sfărâmaţi stâlpii idoleşti și să le ardeţi în foc așerele închinate idolilor lor, să le dărâmaţi chipurile cioplite ale zeilor lor şi să faceţi să le piară numele din toate acele locuri. 1 Num.33.52. Jud.2.2.
Pag. 206 DEUTERONOM Cap. 12
Locul și felul adevăratei slujbe dumnezeiești. 4. Voi să nu1 vă închinați astfel înaintea Domnului2, Dumnezeul vostru, 1 Vers.31. 2 Iehova 5. ci să-L căutaţi în locul pe care El îl va1 alege ca locuință din toate semințiile, ca să-Şi aşeze acolo Numele. 1 Vers.11. Cap.26.2. Ios.9.27. 1Regi8.29. 2Cron.7.12. Ps.78.68. 6. Acolo1 să vă aduceţi arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade, contribuțiile aduse pentru împlinirea jurămintelor, darurile2 de bunăvoie şi întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre. 1 Lev.17.3,4. 2 Vers.17. Cap.14.22,33;15.19,20. 7. Acolo1, înaintea Domnului2, Dumnezeului vostru, să mâncați şi să vă3 bucuraţi împreună cu familiile voastre de toate realizările mâinilor voastre, bunuri cu care El vă va fi binecuvântat. 1 Cap.14.26. 2 Iehova 3 Vers.12,18. Lev.23.40. Cap.16.11,14,15;26.11;27.7. 8. Să nu faceţi așa cum facem noi astăzi aici, unde fiecare face1 ce-i place, 1 Jud.17.6;21.25. 9. deoarece n-ați ajuns încă la locul odihnei şi la moştenirea pe care ți-o dă Domnul1, Dumnezeul tău. 1 Iehova 10. Dar, după ce veţi trece Iordanul1 şi vă veţi stabili în ţara pe care v-o va da în stăpânire Domnul2, Dumnezeul vostru, și după ce vă va da odihnă din partea tuturor dușmanilor voștri, care vă înconjoară, ca să locuiți în siguranță, 1 Cap.11.31. 2 Iehova 11. atunci va exista un loc1 pe care Domnul2, Dumnezeul vostru, îl va alege pentru a-Și așeza Numele Lui acolo. În acel loc să aduceţi tot ceea ce vă poruncesc: arderile voastre de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade şi toate contribuțiile voastre alese, pe care le veţi aduce Domnului3 pentru împlinirea jurămintelor voastre. 1 Vers.5,14,18,21,26. Cap.14.23;15.20;16.2;17.8;18.6;23.16;26.2;31.11. Ios.18.1. 1Regi8.29. Ps.78.68. 2,3 Iehova 12. Acolo să vă1 bucuraţi înaintea Domnului2, Dumnezeului vostru, voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, precum şi leviții din cetățile voastre, întrucât ei n-au3 parte de moștenire împreună cu voi. 1 Vers.7. 2 Iehova 3 Cap.10.9;14.29. 13. Ferește-te să1 jertfești arderile de tot în orice loc pe care-l veți vedea, 1 Lev.17.4. 14. ci numai1 în locul pe care-l va alege Domnul2 într-una din seminţiile tale, iar acolo să împliniți tot ceea ce vă poruncesc eu astăzi. 1 Vers.11. 2 Iehova 15. Totuşi, când1 îți va pofti sufletul, vei putea să jertfești şi să mănânci carne oriunde vei trăi, potrivit cu binecuvântarea pe care ți-a dat-o Domnul2, Dumnezeului tău, le-o va da. Atât cei curați, cât și3 cei necurați pot mânca deopotrivă, la fel cum se mănâncă4 și carnea de căprior sau de cerb, 1 Vers.21. 2 Iehova 3 Vers.22. 4 Cap.14.5;15.22. 16. atâta vreme cât nu mâncați1 și sângele, care trebuie vărsat pe pământ, așa cum faceți cu apa. 1 Gen.9.4. Lev.7.26;17.10. Cap.15.23. Vers.23,24. 17. Nu vei putea să mănânci în sălașurile tale zeciuielile din grâu, din vin, din untdelemn, din întâii născuţi ai cirezilor şi ai turmelor tale, nici din darurile pe care le aduci pentru împlinirea unui jurământ, nici din darurile de bunăvoie sau din contribuțiile tale, 18. ci să le1 mănânci înaintea Domnului2, Dumnezeului tău, în locul pe care El îl va alege. Să le mănânci, tu și fiul tău, fiica ta, slujitorii și slujitoarele tale, precum și leviții și străinii din așezările voastre. În acest fel vă veți bucura înaintea Domnului3, Dumnezeul vostru, în tot ce veți întreprinde. 1 Vers.11,12. Cap.14.23. 2,3 Iehova 19. Ai grijă să nu-i neglijezi niciodată1 pe leviți în tot timpul cât vei trăi pe pământ. 1 Cap.14.27. 20. După ce Domnul1, Dumnezeul tău, va mări teritoriul tău, așa cum2 ți-a promis, şi vei zice: „tânjesc după carne”, pentru că sufletul tău dorește să mănânce carne, vei putea să mănânci și carne, după dorința sufletului tău. 1 Iehova 2 Gen.15.18;28.14. Exod.34.24. Cap.11.14;19.8. 21. Dacă locul pe care-l va alege Domnul1, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze acolo Numele, este departe de tine, atunci vei putea să jertfești din cirezi şi din turme, așa cum ţi-am poruncit, şi vei putea să mănânci din ele în locuințele tale, după cum dorești, 1 Iehova 22. dar să mănânci din ele așa cum1 se mănâncă din căprior sau din cerb. Vor putea mânca din ele atât cei curați, cât și cei necurați dintre voi. 1 Vers.15. 23. Dar ai mare grijă1 ca nu cumva să mănânci sânge2, pentru că sângele are în el viață, așa că tu să nu mănânci viața împreună cu carnea. 1 Vers.16. 2 Gen.9.4. Lev.17.11,14.
Pag. 207 DEUTERONOM Cap. 12, 13
24. Să nu mănânci cu sânge, ci trebuie să verşi sângele pe pământ, așa cum faci cu apa. 25. Să nu mănânci cu sânge, ca1 să fii fericit atât tu, cât şi urmașii tăi, căci astfel vei înfăptui2 ce este drept în ochii Lui. 1 Cap.4.40. Isa.3.10. 2 Exod.15.26. Cap.13.18. 1Regi11.38. 26. Însă jertfele tale sfinte pe care vei dori să1 le închini Domnului2 şi darurile pe care le vei aduce pentru împlinirea unei jurământ3 va trebui să le duci în locul pe care-l va alege Domnul4. 1 Num.5.9,10;18.19. 2,4 Iehova 3 1Sam.1.21,22,24. 27. Să-ţi aduci1 arderile de tot, carnea împreună cu sângele, pe altarul Domnului2, Dumnezeului tău. La celelalte jertfe ale tale, sângele trebuie să fie vărsat pe altarul Domnului3, Dumnezeului tău, iar carnea lor poți s-o mănânci. 1 Lev.1.5,9,13;17.11. 2,3 Iehova 28. Așa că ascultă și împlinește toate aceste lucruri pe care ţi le poruncesc, ca1 să fii fericit pentru totdeauna, atât tu, cât şi copiii tăi, înfăptuind ce este bine şi ce este bine și drept în ochii Domnului2, Dumnezeului tău. 1 Vers.25. 2 Iehova
Israel să nu se ia după cananiți. 29. După ce Domnul1, Dumnezeul tău, va zdrobi dinaintea ta toate neamurile pe care le veți invada ca să le ocupați, după ce le vei lua în stăpânire şi te vei stabili în ţara lor, 1 Exod.23.23. Cap.19.1. Ios.23.4. Iehova 30. iar ele vor fi nimicite dinaintea ta, ai grijă ca nu cumva1 cazi în capcană și să te iei după ele, spunând: „Oare cum slujeau aceste neamuri zeilor lor? Şi eu vreau să fac la fel!” 1 Cap.7.16. 31. Tu1 să nu faci aşa faţă de Domnul2, Dumnezeul tău, căci ele săvârșeau înaintea zeilor lor tot felul de fapte abominabile, pe care Domnul3 le urăşte. Ele îşi ardeau4 în foc chiar fiii şi fiicele lor, ca jertfă pentru zeii lor. 1 Vers.4. Lev.18.3,26,30. 2Regi17.15. 2,3 Iehova 4 Lev.18.21;20.2. Cap.18.10. Ier.32.35. Ezec.23.37. 32. Voi însă să aveți grijă să împliniţi toate lucrurile pe care vi le poruncesc eu. Să nu adăugaţi1 nimic la ele şi să nu scoateţi nimic din ele. 1 Cap.4.2;13.18. Ios.1.7. Prov.30.6. Apoc.22.18.
Pedepsirea profeților mincinoși. 13 1. Dacă se va ridica printre voi un profet sau un văzător1 de vise care-ţi2 va vesti un semn sau o minune, 1 Zah.10.2. 2 Mat.24.24. 2Tes.2.9. 2. iar semnul1 sau minunea despre care ți-a vorbit s-a împlinit, și dacă-ți va zice după aceea: „Să mergem după alți dumnezei, pe care nu îi cunoaștem, ca să le slujim!”, 1 Cap.18.22. Ier.28.9. Mat.7.22. 3. tu să n-asculţi de cuvintele acelui profet sau acelui văzător de vise, fiindcă Domnul1, Dumnezeul vostru, vă pune la încercare2 ca să ştie dacă-L iubiţi din toată inima şi din tot sufletul vostru. 1 Iehova 2 Cap.8.2. Mat.24.24. 1Cor.11.19. 2Tes.2.11. Apoc.13.14. 4. Voi să-L urmați pe1 Domnul2, Dumnezeul vostru, de El să vă temeţi, poruncile Lui să le respectaţi, de glasul Lui să ascultaţi, Lui să-I slujiţi şi de El să vă3 atașaţi. 1 2Regi23.3. 2Cron.24.31. 2 Iehova 3 Cap.10.20;30.20. 5. Cât despre acel profet1 sau acel văzător de vise, el trebuie să fie omorât, deoarece a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului2, Dumnezeului vostru, Care te-a scos din Egipt, răscumpărându-te din ținutul sclaviei. El a vrut să te abată de la calea pe care Domnul3, Dumnezeul tău, ți-a poruncit s-o urmezi. Să nimicești astfel4 răul care se află printre voi. 1 Cap.18.20. Ier.14.15. Zah.13.3. 2,3 Iehova 4 Cap.17.7;22.21,22,24. 1Cor.5.13.
Pedeapsa pentru cei ce ațâță la închinarea la idoli. 6. Dacă1 fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău, sau fiica ta, sau soția2 care se odihneşte la pieptul tău, sau prietenul tău pe care-l3 iubeşti ca pe tine însuţi, te va aţâţa în taină, spunându-ți: „Hai să mergem şi să slujim altor dumnezei!”, zei 4pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, 1 Cap.17.2. 2 Gen.16.5. Cap.28.54. Prov.5.20. Mica7.5. 3 1Sam.18.1,3;20.17. 4stranii/ciudați/străini de noi 7. zei dintre cei ai popoarelor care sunt în jurul tău, mai aproape sau mai departe de tine, de la o margine la cealaltă a pământului, 8. să nu1 accepți ce-ți spune şi să nu-l asculţi, să nu-l privești cu compătimire și să nu-l cruţi sau să-l ascunzi, 1 Prov.1.10. 9. ci să-l omori1. Tu să fii primul2 care se ridică împotriva lui ca să-l omoare, și apoi tot poporul. 1 Cap.17.5. 2 Cap.17.7. Fapt.7.58. 10. Să-l ucizi cu pietre, deoarece a căutat să te abată de la Domnul1 Dumnezeul tău, care te-a scos din Egipt, din ținutul sclaviei, 1 Iehova 11. pentru ca toți izraeliții1 să audă și să se teamă, și nimeni nu va mai face o astfel de nelegiuire printre ai tăi. 1 Cap.17.13;19.20.
Pag. 208 DEUTERONOM Cap. 13, 14
Pedeapsa pentru o cetate din care ies ațâțători. 12. Dacă vei1 auzi spunându-se astfel despre una din cetăţile pe care Domnul2, Dumnezeul tău, v-a dat-o să locuiți în ea: 1 Ios.22.11. Jud.20.1,2. 2 Iehova 13. „Nişte oameni nelegiuiți1 au ieşit din mijlocul cetății şi i-au înșelet2 pe locuitorii ei, zicându-le: <Haideți3 să slujim altor dumnezei!>, zei pe care nu-i cunoașteți, 1 1Ioan2.19. Iuda19. 2 2Regi17.21. 3 Vers.2.6. 14. atunci să investighezi problema cu atenție. Dacă după o examinare sârguincioasă se confirmă și se dovedește că s-a săvârșit această faptă abominabilă printre voi, 15. atunci să-i omorâți pe toți locuitorii cetății. Să nimiciți1 toți oamenii și toate animalele care se află în ea. 1 Exod.22.20. Ios.6.17,21. 16. Să aduni toate bunurile din cetate în piața publică, să arzi complet1 cetatea împreună cu toate bunurile ei, ca o ardere de tot înaintea Domnului2, Dumnezeului tău. Astfel, ea să rămână pentru totdeauna o ruină3 şi niciodată să nu mai fie reconstruită. 1 Ios.6.24. 2 Iehova 3 Ios.8.28. Isa.17.1;25.2. Ier.49.2. 17. Nimic1 din lucrurile blestemate date spre nimicire să nu se lipească de mâna ta, pentru ca Domnul2 să Se întoarcă3 din iuţimea mâniei lui, să-Și arate compasiunea și îndurarea față de tine și să te înmulţească, după cum4 a promis strămoșilor tăi că va face, 1 Cap.7.26. Ios.6.18. 2 Iehova 3 Ios.6.26. 4 Gen.22.17;26.4,24;28.14. 18. dacă vei asculta de glasul Domnului1, Dumnezeului tău, păzind2 toate poruncile Lui pe care eu ţi le dau astăzi şi înfăptuind ce este drept în ochii Domnului3, Dumnezeului tău. 1,3 Iehova 2 Cap.12.25,28,32.
Interzicerea crestăturilor. Animale curate și necurate. 14 1. Voi sunteţi1 copiii Domnului2, Dumnezeului vostru. Să nu vă2 faceţi crestături sau să vă radeţi cârlionții când jeliți un mort, 1 Rom.8.16;9.8,26. Gal.3.26. 2 Lev.19.28;21.5. Ier.16.6;41.5;47.5. 1Tes.4.13. 2. fiindcă voi1 sunteți poporul sfânt al Domnului2, Dumnezeul vostru, iar El v-a ales dintre toate popoarele de pe pământ, ca să fiți poporul Lui. 1 Lev.20.26. Cap.7.6;26.18,19. 2 Iehova 3. Să nu mâncați nimic necurat1. 1 Ezec.4.14. Fapt.10.13,14. 4. Iată1 care sunt animalele pe care puteți să le mâncaţi: boul, oaia şi capra, 1 Lev.11.2. 5. cerbul, căpriorul, căprioara, țapul sălbatic, cerboaica, boul sălbatic și capra sălbatică. 6. Să mâncaţi din orice animal care rumegă și are copita sau unghia despicată, adică despărţită în două. 7. Dar dintre cele care doar rumegă sau au doar copita despicată să nu mâncaţi următoarele: cămila, iepurele sălbatic şi bursucul1, pentru că, deși rumegă, acestea nu au copita despicată: să le priviţi ca necurate. 1 viezure 8. De asemenea, să considerați necurat și porcul pentru că, deși are copita despicată, nu rumegă. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de hoiturile lor1. 1 Lev.11.26,27. 9. Dintre toate vietățile1 care sunt în apă puteți mânca din cele care au înotătoare și solzi, 1 Lev.11.9. 10. dar din acelea care nu au înotătoare și solzi, să nu mâncați; să le priviţi ca necurate. 11. Puteți să mâncaţi din orice pasăre curată. 12. Păsările pe care nu aveți voie1 să le mâncați sunt următoarele: șoimul, vulturul pleșuv2 şi vulturul de mare3; 1 Lev.11.13. 2 vulturul negru 3 acvilă 13. uliul și orice specie de șoricar, 1 gaia roșie 2 uliul șoarecilor 14. corbul și toate speciile lui 15. struţul, bufniţa1, pescărușul2, șoimul3 şi toate speciile lui, 1 striga 2 pescărel 3 coroi 16. cucuveaua1, eretele2 şi barza3, 1 huhurez 2 pescar 3 cocostârc/ibis 17. lebăda, pelicanul și cocorul1 1 corbul de mare 18. barza, bâtlanul şi toate speciile lui, pupăza şi liliacul. 19. De asemenea, să priviţi ca necurată orice insectă1 care zboară: să2 nu mâncaţi din ele. 1 Lev.11.20. 2 Lev.11.21. 20. Puteți mânca din orice vietate zburătoare considerată curată. 21. Să nu1 mâncaţi din nici un hoit, ci să-l dați străinului care trăiește printre voi s-o mănânce, sau să-l vindeți celui de alt neam, fiindcă2 voi sunteți un popor sfânt pentru Domnul3, Dumnezeul vostru. Să4 nu fierbeți iedul în laptele mamei lui. 1 Lev.17.15;22.8. Ezec.4.14. 2 Vers.2. 3 Iehova 4 Exod.23.19;34.26.
Pag. 209 DEUTERONOM Cap. 14, 15
Zeciuielile. 22. Să iei a zecea1 parte din tot ce-ţi va produce sămânţa, din tot ce-ţi va da pământul în fiecare an. 1 Lev.27.30. Cap.12.6,17. Neem.10.37. 23. Să mănânci1 zeciuiala din grâul, din vinul și din untdelemnul tău, întâii născuți2 din cireada și turma ta înaintea Domnului3, Dumnezeului tău, în locul pe care-L va alege ca să-Şi aşeze Numele acolo, ca să înveți să te temi întotdeauna de El. 1 Cap.12.5-7,17,18. 2 Cap.15.19,20. 3 Iehova 24. Dar dacă, atunci când te va binecuvânta Domnul1 Dumnezeul tău, călătoria va fi prea grea ca să-ţi poţi transporta zeciuiala acolo, deoarece locul unde a ales Domnul2, Dumnezeul tău, să-Și pună Numele este prea departe3 de tine, 1,2 Iehova 3 Cap.12.21. 25. atunci poți s-o transformi în bani. Strânge banii și i-ai cu tine la locul pe care-l va alege Domnul1, Dumnezeul tău. 1 Iehova 26. Acolo să cumperi cu banii tot ce vei dori: vite, oi, vin sau băuturi tari, tot ce-ţi va plăcea. Să1 mănânci și să te bucuri acolo, tu și familia ta, înaintea Domnului2, Dumnezeului tău. 1 Cap.12.7,18;26.11. 2 Iehova 27. De asemenea, să nu-i neglijezi pe leviții1 care vor fi în cetăţile tale, fiindcă ei nu au nici teritorii și nici2 moștenire în popor cum ai tu. 1 Cap.12.12,18,19. 2 Num.18.20. Cap.18.1,2. 28. După1 trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi s-o pui în cetăţile tale. 1 Cap.26.12. Amos4.4. 29. Atunci1 să vină levitul, care n-are2 teritoriu sau moştenire cum ai tu, străinul, orfanul şi văduva din cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul3, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale. 1 Cap.26.12. 2 Vers.27. Cap.12.12. 3 Cap.15.10. Prov.3.9,10. Mal.3.10. Iehova
Anul de iertare. 15 1. La fiecare1 şapte ani trebuie să anulezi toate datoriile. 1 Exod.21.2;23.10,11. Lev.25.2,4. Cap.31.10. Ier.34.14. 2. Şi iată cum se va face iertarea. Când se va anunța anularea în cinstea Domnului1, orice creditor care l-a împrumutat pe un semen de-al său să-i anuleze împrumutul dat. Să nu pretindă semenului sau fratelui său să-i plătească datoria, pentru că Domnul2 a instituit acest timp de anulare a datoriilor. 1,2 Iehova 3. Vei putea pretinde plata de la străin1, dar datoria celui din poporul tău va trebui s-o anulezi. 1 Cap.23.20. 4. Nu va trebui să existe printre voi niciun sărac, deoarece în țara pe care Domnul1, Dumnezeul tău, ți-o dă în stăpânire ca s-o moștenești, El te va2 binecuvânta foarte mult, 1 Iehova 2 Cap.28.8. 5. bineînțeles, numai1 dacă vei asculta întru totul de glasul Domnului2, Dumnezeului tău, respectând și împlinind toate aceste porunci pe care ţi le dau eu astăzi. 1 Cap.28.1. 2 Iehova 6. Căci Domnul1, Dumnezeul tău, te va binecuvânta după cum v-a promis, iar tu vei2 putea împrumuta multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut de la ele. Vei domni3 peste multe neamuri, dar niciunul nu va domni peste tine. 1 Iehova 2 Cap.28.12,44. 3 Cap.28.13. Prov.22.7. 7. Dacă va exista printre voi vreun sărac, dintre fraţii tăi, într-una din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul1, Dumnezeul tău, să nu-ţi2 împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna față de fratele tău sărac, 1 Iehova 2 1Ioan3.17. 8. ci să-i1 deschizi mâna şi să-l împrumuţi cu tot ce are nevoie. 1 Lev.25.25. Mat.5.42. Luca6.34,35. 9. Ai grijă ca nu cumva să te gândești cu răutate în inima ta și să zici: „Of, se apropie anul al şaptelea, anul iertării!”, și ca nu cumva să privești cu ochi1 răi pe fratele tău nevoiaș și să-l ignori, căci atunci el va2 striga către Domnul3 împotriva ta, iar tu vei fi vinovat de un4 păcat. 1 Cap.28.54,56. Prov.23.6;28.22. Mat.20.15. 2 Cap.24.15. 3 Iehova 4 Mat.25.41,42. 10. Să-i dai cu dărnicie, nu1 cu părere de rău în inimă, căci pentru2 aceasta te va binecuvânta Domnul3, Dumnezeul tău, în toate lucrările tale și în orice lucru pe care vei pune mâna. 1 2Cor.9.5,7. 2 Cap.14.29;24.19. Ps.41.1. Prov.22.9. 3 Iehova 11. Întotdeauna vor exista săraci1 în ţară, și de aceea îţi dau această poruncă: „Să fii darnic față de fratele tău sărac și faţă de cel nevoiaș din ţara ta.” 1 Mat.26.11. Mar.14.7. Ioan12.8.
Eliberarea sclavilor cumpărați. 12. Dacă1 unul dintre cei din poporul tău, evreu sau evreică, ți se va vinde, să-ţi slujească şase ani, iar în al şaptelea an să-l eliberezi, 1 Exod.21.2. Lev.25.39. Ier.34.14. 13. iar când îl vei elibera să nu-l trimiți cu mâna goală; 14. ci să-i dai produse din turma ta, din aria ta și din teascul tău. Să-i dai cu generozitate din cele cu care te-a binecuvântat1 Domnul2, Dumnezeului tău. 1 Prov.10.22. 2 Iehova
Pag. 210 DEUTERONOM Cap. 15, 16
15. Adu-ți1 aminte că şi tu ai fost sclav în Egipt, iar Domnul2, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat. De aceea îţi dau astăzi porunca aceasta. 1 Cap.5.15;16.12. 2 Iehova 16. Dacă însă el1 îţi va zice: „Nu șa dori să plec de la tine”, pentru că te iubeşte pe tine şi familia ta şi pentru că o duce bine la tine, 1 Exod.21.5,6. 17. atunci să iei o andrea şi să-i străpungi lobul urechii la uşă. Astfel el va rămâne sclavul tău pentru toată viața, și la fel să faci şi cu sclava ta. 18. Să nu-ţi pară rău din cauză că îl vei lăsa să plece liber de la tine, deoarece ţi-a slujit şase ani, ceea ce face de două1 ori plata unui angajat, iar Domnul2, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în orice lucrare o vei face. 1 Isa.16.14;21.16. 2 Iehova
Sfințirea primului născut din vite. 19. Să închini Domnului1, Dumnezeului tău, fiecare întâi2 născut care este mascul din cireada şi din turma ta. Să nu pui la muncă pe întâii născuți ai vitelor tale și să nu tunzi întâii născuți ai oilor tale. 1 Iehova 2 Exod.13.2;34.19. Lev.27.26. Num.3.13. 20. Să-i mănânci în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea1 Domnului2, Dumnezeului tău, în locul pe care îl va alege El. 1 Cap.12.5-7,17;14.23;16.11,14. 2 Iehova 21. Dar dacă1 un animal are vreun cusur, dacă este şchiop sau orb, sau alte metehne trupești, să nu-l jertfești Domnului2, Dumnezeului tău, 1 Lev.22.20. Cap.17.1. 2 Iehova 22. ci să-l mănânci în cetăţile tale. Atât cel necurat1 cât și cel curat pot să mănânce din el, la fel cum se mănâncă un căprior sau un cerb. 1 Cap.12.15,22. 23. Să nu mănânci însă carnea cu sânge1 cu tot, ci sângele să-l verşi pe pământ, așa cum faci cu apa. 1 Cap.12.16,23.
Paștele. 16 1. Să respecți luna1 spicelor şi să sărbătorești Paştele Domnului2, Dumnezeului tău, pentru că în luna spicelor3 te-a scos Domnul4, Dumnezeul tău, din Egipt, noaptea5. 1 Exod.12.2. Aviv 2,4 Iehova 3 Exod.13.4;34.18. 5 Exod.12.29,42. 2. Să jertfeşti de Paşte în cinstea Domnului1, Dumnezeului tău, un animal din turmele sau cirezile2 tale, în locul3 pe care-l va alege să-Şi aşeze Numele. 1 Iehova 2 Num.28.19. 3 Cap.12.5,26. 3. În timpul sărbătorii, să nu mănânci1 pâine dospită, ci şapte zile să mănânci azime, pâinea întristării, deoarece ai ieşit în grabă din Egipt. Aşa să faci, ca să-ţi aduci aminte în toate zilele vieții tale de ziua ieşirii tale din Egipt. 1 Exod.12.15,19,39;13.3,6,7. Exod.34.18. 4. Să nu se vadă la tine aluat1 timp de șapte zile, pe tot cuprinsul țării. Să nu rămână2 nimic până dimineață din animalul pe care l-ați jertfit în seara primei zile. 1 Exod.13.7. 2 Exod.12.10;34.25. 5. Nu vei putea să aduci jertfa de Paşte în orice cetate pe care Domnul1, Dumnezeul tău, ți-a dat-o, 1 Iehova 6. ci doar dacă acea cetate este locul pe care El îl va alege pentru a-Și așeza Numele Lui acolo. Seara1, la apusul soarelui, să aduci acolo jertfa de Paște, ca să sărbătoriți acolo plecarea voastră din Egipt. 1 Exod.12.6. 7. Să1 gătești jertfa şi s-o mănânci2 în locul pe care-l va alege Domnul3, Dumnezeul tău, iar dimineaţa să te întorci la corturile tale. 1 Exod.12.8,9. 2Cron.35.13. 2 2Regi23.23. Ioan2.13,23;11.55. 3 Iehova 8. Timp de șase zile să mănânci azime, iar în ziua1 a şaptea să fie o adunare de sărbătoare în cinstea Domnului2, Dumnezeului tău, și să nu lucrați în ea. 1 Cap.12.16. Exod.13.6. Lev.23.8. 2 Iehova
Sărbătoarea Săptămânilor. 9. Trebuie să numeri şapte1 săptămâni, dar număratul acestora să-l începi din momentul în care secera începe să taie grâul. 1 Exod.23.16;34.22. Lev.23.15. Num.28.26. Fapt.2.1. 10. Să ții Sărbătoarea Săptămânilor pentru Domnul1, Dumnezeul tău, cu un dar de bunăvoie, proporțional cu ce vei avea și după cum vei putea, din cele2 cu care te-a binecuvântat Domnul3, Dumnezeul tău. 1,3 Iehova 2 Vers.17. 11. Să te1 veselești înaintea Domnului2, Dumnezeului tău, în locul pe care-L va alege ca să-Și așeze Numele, atât tu, fiul tău şi fiica ta, sclavul tău şi sclava ta, cât și levitul care va fi în cetatea ta, dar şi străinul, orfanul sau văduva care va fi în mijlocul tău. 1 Cap.12.7,12,18. Vers.14. 2 Iehova 12. Adu-ți1 aminte că ți ai fost sclav în Egipt, așa că străduiește-te să respecți şi să împlineşti aceste porunci. 1 Cap.15.15.
Sărbătoarea Corturilor. 13. Să ții1 Sărbătoarea Corturilor timp de şapte zile, după ce vei strânge roadele din arie şi din teasc. 1 Exod.23.16. Lev.23.34. Num.29.12.
Pag. 211 DEUTERONOM Cap. 16, 17
14. Să te1 veselești la această sărbătoare, atât tu, fiul tău şi fiica ta, sclavul tău şi sclava ta, cât şi levitul, străinul, orfanul şi văduva care sunt în cetăţile tale. 1 Neem.8.9. 15. Timp de șapte1 zile să ții sărbătoarea în cinstea Domnului2, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, căci Domnul3 Dumnezeul tău, va binecuvânta toate roadele tale şi tot lucrul mâinilor tale, şi de aceea să fii vesel. 1 Lev.23.39,40. 2,3 Iehova 16. De trei1 ori pe an, toţi bărbaţii să se înfăţişeze înaintea Domnului2, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El: la Sărbătoarea Azimelor, la Sărbătoarea Săptămânilor şi la Sărbătoarea Corturilor. Să nu3 te înfăţişezi cu mâinile goale înaintea Domnului. 1 Exod.23.14,17;34.23. 2,4 Iehova 3 Exod.23.15;34.20. 17. Fiecare să dea ce va putea, după binecuvântarea1 pe care i-a dat-o Domnul2, Dumnezeul tău. 1 Vers.10. 2 Iehova
Numirea judecătorilor. 18. În orice așezare pe care ți-o dă Domnul1, Dumnezeul tău, să numești judecători1 şi ofițeri, trib după trib, iar ei să judece poporul cu dreptate. 1 Iehova 2 Cap.1.16. 1Cron.23.4;26.29. 2Cron.19.5,8. 19. Nu cumva să pervertești1 cursul justiției, sau să fii părtinitor2 sau să accepți mită, și să nu accepți cadouri3, căci darurile orbesc ochii înţelepţilor şi strâmbă cauzele drepte. 1 Exod.23.2,6. Lev.19.15. 2 Cap.1.17. Prov.24.23. 3 Exod.23.8. Prov.17.23. Ecl.7.7. 20. Să urmezi cu râvnă dreptatea, ca să1 trăieşti şi să stăpâneşti ţara pe care ţi-o dă Domnul2, Dumnezeul tău. 1 Ezec.18.5,9. 2 Iehova
Idolii și stâlpii idolești. 21. Să nu1 plantezi niciun fel de pom, ca să fie stâlp2 idolesc, lângă altarul pe care-l vei ridica Domnului2, Dumnezeului tău. 1 Exod.34.13. 1Regi14.15;16.33. 2Regi17.16;21.3. 2Cron.33.3. 2 pom al Așerei 3 Iehova 22. nici să1 ridici acolo vreun stâlp sfânt, căci toate acestea sunt urâte de Domnul2, Dumnezeul tău. 1 Lev.26.1. 2 Iehova
Închinarea la idoli. 17 1. Să nu aduci1 jertfă Domnului2, Dumnezeul tău, niciun bou, sau un miel care să aibă vreun cusur sau vreo meteahnă trupească, căci ar fi abominabil pentru Domnul3, Dumnezeului tău. 1 Cap.15.21. Mal.1.8,13,14. 2,3 Iehova
Pedeapsa pentru închinarea la idoli. 2. Dacă se1 va găsi în printre voi, într-una din cetăţile pe care ţi le dă Domnul2, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie, care să facă ce este rău înaintea Domnului3, Dumnezeului tău, încălcând4 legământul 1 Cap.13.6. 2,3 Iehova 4 Ios.7.11,15;23.16. Jud.2.20. 2Regi18.12. Osea8.1. 3. și care să meargă să slujească altor dumnezei şi să se închine lor, sau soarelui1, sau lunii sau la toată oştirea cerească, ceea ce eu n-am2 poruncit, 1 Cap.4.19. Iov31.26. 2 Ier.7.22,23,31;19.5;32.35. 4. de îndată ce vei1 auzi și vei afla acest lucru, să faci cercetări amănunţite, iar dacă se va adeveri și abominația s-a săvârșit cu adevărat în Israel, 1 Cap.13.12,14, 5. atunci să aduci la porţile cetăţii pe bărbatul sau femeia care a săvârșit această ticăloșie şi vinovatul să fie omorât cu pietre1. 1 Lev.24.14,16. Cap.13.10. Ios.7.25. 6. Un vinovat de omor să fie omorât pe baza mărturiei1 a doi sau trei martori. Vinovatul să nu fie omorât pe mărturia unui singur martor. 1 Num.35.30. Cap.19.15. Mat.18.16. Ioan8.17. 2Cor.13.1. 1Tim.5.19. Evr.10.28. 7. Primii1 care să arunce cu pietre să omoare vinovatul trebuie să fie martorii, și doar pe urmă restul oamenilor. Să elimini2 deci răul care este printre voi. 1 Cap.13.9. Fapt.7.58. 2 Vers.12. Cap.13.5;19.19.
Scaunul de judecată. 8. Dacă ţi1 se va părea prea greu de judecat o cauză privitoare la un omor2, la o neînţelegere sau la o rănire, iar aceasta va aduce ceartă în cetăţile tale, să3 mergi la locul pe care-l va alege Domnul4, Dumnezeul tău, 1 2Cron.19.10. Hag.2.11. Mal.2.7. 2 Exod.21.13,20,22,28;22.2. Num.35.11,16,19. 3 Cap.19.4,10,11. Cap.12.5;19.17. Ps.122.5. 4 Iehova 9. să te1 duci la preoţii leviţi şi la cel ce va împlini atunci slujba de judecător2, să-i întrebi, iar ei îţi vor spune3 verdictul judecății. 1 Ier.18.18. 2 Cap.19.17. 3 Ezec.44.24. 10. Să faci cum îţi vor spune ei în locul pe care-l va alege Domnul1, şi să ai grijă să înfăptuiești cum te vor învăţa ei. 1 Iehova 11. Să faci potrivit cu legea pe care te vor învăţa şi cu hotărârea pe care ți-o vor spune, și să nu te abaţi de la ce-ţi vor spune ei, nici la dreapta, nici la stânga.
Pag. 212 DEUTERONOM Cap. 17, 18
12. Omul1 care, din îngâmfare, nu va asculta de preotul pus2 acolo ca să slujească Domnului3, Dumnezeul tău, sau care nu va asculta de judecător, să fie omorât. Să scoţi4 astfel răul din mijlocul lui Israel, 1 Num.15.30. Ezr.10.8. Osea4.4. 2 Cap.18.5,7. 3 Iehova 4 Cap.13.5. 13. pentru ca tot1 poporul să audă, să se teamă şi să nu se mai îngâmfe. 1 Cap.13.11;19.20.
Lege pentru rege. 14. După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul1, Dumnezeul tău, şi o vei lua în stăpânire și vei locui în ea, şi vei zice: „Îmi voi pune peste2 mine un rege, ca toate neamurile care mă înconjoară”, 1 Iehova 2 1Sam.8.5,19,20. 15. să-l încoronezi pe acela pe care-l1 va alege Domnul2, Dumnezeul tău, din3 mijlocul poporului tău. Nu vei putea pune ca rege un străin care nu este dintre frații tăi. 1 1Sam.9.15;10.24;16.12. 1Cron.22.10. 2 Iehova 3 Ier.30.21. 16. Dar să nu aibă mulţi cai1 şi să nu întoarcă2 poporul în Egipt ca să aibă mulţi cai, căci Domnul3 v-a zis: „Să nu vă mai4 întoarceţi niciodată pe drumul acela.” 1 1Regi4.26;10.26,28. Ps.20.7. 2 Isa.31.1. Ezec.17.15. 3 Exod.13.17. Num.14.3,4. Iehova 4 Cap.28.68. Osea11.5. Ier.42.15. 17. Să nu-și ia multe soții ca să nu i se abată1 inima şi să nu strângă mult argint şi aur. 1 1Regi11.3,4. 18. Când se va aşeza1 pe tronul regatului său, să-și scrie pentru sine o copie a acestei Legi, pe care s-o ia de la preoţii2 leviţi. 1 2Regi11.12. 2 Cap.31.9,26. 2Regi22.8. 19. Va trebui1 s-o aibă cu el şi să citească din ea în toate zilele vieţii lui, ca să înveţe să se teamă de Domnul2, Dumnezeul lui, să respecte cuvintele acestei Legi şi să împlinească toate poruncile acestea, 1 Ios.1.8. Ps.119.97,98. 2 Iehova 20. pentru ca inima lui să nu se înalţe mai presus de cei din poporul său şi să nu se abată1 de la poruncile acestea, nici la dreapta, nici la stânga. Astfel el și fiii lui vor avea multe zile în regatul lui, în mijlocul lui Israel. 1 Cap.5.32. 1Regi15.5.
Drepturile preoților și cele ale leviților. 18 1. Preoţii leviţi şi toată seminţia lui Levi să nu aibă1 nici teritoriu, nici moştenire împreună cu Israel. Ei vor trăi din jertfele fripte pe grătar2 în cinstea Domnului3 şi din partea cuvenită Lui. 1 Num.18.20;26.62. Cap.10.9. 2 Num.18.8,9. 1Cor.9.13. 3 Iehova 2. Ei să nu moştenească nimic în mijlocul poporului lor, căci Domnul1 este moştenirea lor, după cum le-a promis. 1 Iehova 3. Iată care este partea cuvenită preoţilor: cei ce aduc ca jertfă boi sau oi să dea1 preotului spata, fălcile şi stomacul. 1 Lev.7.30-34. 4. De asemenea, să-i dai cele dintâi1 roade din grâul, vinul şi untdelemnul tău, precum şi prima lâna de la tunsul oilor tale, 1Exod.22.29. Num.18.12,24. 5. căci pe el1 l-a ales Domnul2, Dumnezeul tău, dintre toate seminţiile, ca să3 slujească în Numele Domnului, el şi urmașii lui, în toate zilele vieții lor. 1 Exod.28.1. Num.3.10. 2 Iehova 3 Cap.10.8;17.12. 6. Dacă un levit se va muta din cetatea în care trăiește1 el în Israel și se va duce, după deplina dorinţă a sufletului său, într-un loc pe care-l va alege2 Domnul3, 1 Num.35.2,3. 2 Cap.12.5. 3 Iehova 7. iar acolo va sluji în Numele Domnului1 Dumnezeului tău, asemenea2 fraţilor lui leviţi, care slujesc acolo înaintea Domnului3, 1,3 Iehova 2 2Cron.31.2. 8. atunci el va trebui să primească ca hrană o parte1 egală cu a lor, pe lângă ceea ce vinde din moștenirea familiei. 1 2Cron.31.4. Neem.12.44,47.
Ghicitul și vrăjitoria. 9. După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul1, Dumnezeul tău, să nu te2 înveţi să imiți practicile abominabile ale acelor neamuri. 1 Iehova 2 Lev.18.26,27,30. Cap.12.29-31. 10. Să nu existe printre voi nimeni dintre cei care să-şi treacă1 fiul sau fiica prin foc, care să se îndeletnicească cu ghicitul2, prezicerea, vestirea viitorului prin interpretarea semnelor, care să arunce vrăji, 1 Lev.18.21. Cap.12.31. 2 Lev.19.26,31. Lev.20.27. Isa.8.19. 11. care să facă farmece sau descântece1, care să întrebe pe cei ce cheamă stafii sau duhuri, care să dea cu ghiocul, sau care să întrebe2 morţii, 1 Lev.20.27. 2 1Sam.28.7. 12. pentru că fapta oricui se îndeletnicește cu toate aceste lucruri este o abominație înaintea Domnului1, aceste fapte fiind tocmai cauza2 pentru care Domnul3, Dumnezeul tău, va alunga aceste neamuri dinaintea ta. 1,3 Iehova 2 Lev.18.24,25. Cap.9.4.
Pag. 213 DEUTERONOM Cap. 18, 19
13. Așa că tu să fii fără prihană înaintea Domnului1, Dumnezeul tău, 14. căci neamurile acelea, pe care le vei alunga, ascultă de cei ce se îndeletnicesc cu prezicerea și ghicitul. Ție însă, Domnul1, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie să te îndeletnicești cu așa ceva. 1 Iehova
Un mare Profet. 15. Domnul1, Dumnezeul tău, îţi va ridica dintre fraţii tăi un Profet2 asemenea mie. De El să ascultaţi! 1 Iehova 2 Vers.1. Ioan1.45. Fapt.3.22;7.37. 16. căci aceasta este ceea ce ați cerut voi de la Domnul1, Dumnezeului tău, la Horeb, în ziua adunării2 poporului. Atunci tu ai zis: „Să nu3 mai aud glasul Domnului4, Dumnezeului meu, şi să nu mai văd acest foc mare, ca să nu mor!” 1,4 Iehova 2 Cap.9.10. 3 Exod.20.19. Evr.12.19. 17. Cu acel prilej Domnul1 mi-a zis: „Ceea ce au zis ei, este bine2. 1 Iehova 2 Cap.5.28 18. Le voi ridica din mijlocul fraţilor lor un1 Profet asemenea ție, voi pune2 cuvintele Mele în gura lui, iar el3 le va spune tot ce-i voi porunci Eu. 1 Vers.15. Ioan1.45. Fapt.3.22;7.37. 2 Isa.51.16. Ioan17.8. 3 Ioan4.25;8.28;12.49,50. 19. Dacă cineva1 nu va asculta de cuvintele pe care le va spune în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală. 1 Fapt.3.23. 20. Însă profetul1 care va îndrăzni să vorbească în Numele Meu un cuvânt pe care Eu nu i l-am poruncit să-l spună, sau care va vorbi2 în numele altor dumnezei, acel profet va trebui să moară.” 1 Cap.13.5. Ier.14.14,15. Zah.13.3. 2 Cap.13.1,2. Ier.2.8. 21. Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom recunoaşte cuvântul pe care nu l-a spus Domnul?” 22. Dacă cuvântul pe care-l1 va rosti acel profet în Numele Domnului2 nu se va adeveri sau nu se va împlini3, înseamnă că acel cuvânt nu a fost rostit de Domnul4, iar profetul a vorbit din îngâmfare și tu să nu te temi de el. 1 Ier.28.9. 2,4 Iehova 3 Cap.13.2. 5 Vers.20.
Cetățile de scăpare. 19 1. După ce Domnul1, Dumnezeul tău, va2 nimici toate neamurile din ţara pe care El ţi-o dă, după ce le vei alunga și te vei stabili în cetățile şi în casele lor, 1 Iehova 2 Cap.12.29. 2. atunci să alegi trei cetăți în1 ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul2, Dumnezeul tău. 1 Cap.21.13. Num.35.10,14. Ios.20.2. 2 Iehova 3. Să faci drumuri până la ele şi să împarţi țara pe care ți-o dă în stăpânire Domnul1, Dumnezeul tău, în trei părți, astfel încât orice ucigaş să se poată refugia în ele. 1 Iehova 4. Aceasta este porunca1 privitoare un ucigaș care se va refugia acolo ca să-şi scape viaţa, când va omorî fără voie un semen de-al său, fără să-i fi fost dușman mai înainte. 1 Num.35.15. Cap.4.42. 5. De exemplu, dacă un om se va duce împreună cu un semen de-al său să taie lemne în pădure și, ridicând toporul cu mâna ca să taie lemne, i se va desprinde fierul toporului din coadă și-l va lovi pe tovarăşul său omorându-l, atunci acesta să se refugieze într-una din aceste cetăţi ca să-şi salveze viaţa. 6. Astfel, s-ar putea ca atunci când îl va urmări1 pe ucigaș, răzbunătorul sângelui, cuprins de mânie, să-l ajungă din urmă - datorită distanței prea mari până la cetatea de refugiu - şi să-l omoare pe cel care omorâse fără intenție și fără să-i fi fost dușman mai dinainte. 1 Num.35.12. 7. Iată de ce ți-am poruncit să alegi trei cetăţi. 8. Când Domnul1, Dumnezeul tău, îţi va mări2 teritoriul, așa cum a promis strămoșilor tăi, şi-ţi va da toată ţara pe care le-a promis-o lor 1 Iehova 2 Gen.15.18. Cap.12.20. 9. dacă te vei strădui să respecți să păzeşti şi să împlineşti toate aceste porunci pe care ţi le dau astăzi, dacă-L vei iubi pe Domnul1, Dumnezeul tău, şi vei umbla întotdeauna pe căile Lui, atunci2 să mai adaugi trei cetăţi la cele trei, 1 Iehova 2 Ios.20.7,8. 10. pentru ca să nu fie vărsat sânge nevinovat în ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul1, Dumnezeul tău, şi astfel să fii vinovat de acest sânge. 11. Dar dacă1 un om s-a refugiat într-una din aceste cetăţi după ce, din ură, și-a pândit semenul, s-a aruncat asupra lui şi l-a lovit de moarte, 1 Exod.21.12. Num.35.16,24. Cap.27.24. Prov.28.17. 12. atunci bătrânii din cetatea lui să trimită să-l prindă şi să-l dea în mâna răzbunătorului sângelui ca să moară. 13. Să nu-ți fie milă de1 el, ci să2 ştergi astfel vina pentru sângele celui nevinovat din Israel, ca să-ți meargă bine. 1 Cap.13.8;25.12. 2 Num.35.33,34. Cap.21.9.
Pag. 214 DEUTERONOM Cap. 19, 20
Martorii mincinoși. 14. Să1 nu muţi hotarul semenului tău, stabilit de strămoşii tăi în moştenirea ta, în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul2, Dumnezeul tău. 1 Cap.27.17. Iov24.2. Prov.22.28. Osea5.10. 2 Iehova 15. Un singur1 martor nu va fi suficient pentru a învinui un om pentru a-l dovedi vinovat de vreo nelegiuire sau vreun păcat. Orice acuzație trebuie să fie susținută pe baza mărturiei a doi sau trei martori. 1 Num.35.30. Cap.17.6. Mat.18.16. Ioan8.17. 2 Cor.13.1. 1Tim.5.19. Evr.10.28. 16. Dacă1 un martor mincinos se va ridica împotriva unui om ca să-l acuze de vreun păcat, 1 Ps.27.12;35.11. 17. cei doi oameni, care se ceartă între ei, vor trebui să se înfăţişeze înaintea Domnului1, înaintea2 preoţilor şi judecătorilor care vor fi atunci în slujbă. 1 Iehova 2 Cap.17.9;21.5. 18. Judecătorii să facă cercetări amănunţite, iar, dacă martorul se dovedește mincinos şi că a depus mărturisire mincinoasă împotriva fratelui său, 19. atunci1 să-i faceţi ceea ce el avea de gând să-i facă fratelui său. Să stârpești2 astfel răul din mijlocul tău. 1 Prov.19.5,9. Dan.6.24. 2 Cap.13.5;17.7;21.21;22.21,24;24.7. 20. În felul acesta, ceilalţi vor1 auzi şi se vor teme şi nu se va mai face vreo faptă aşa de nelegiuită în mijlocul tău. 1 Cap.17.13;21.21. 21. Să nu-ți1 fie milă, ci să ceri viaţă2 pentru viaţă, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, sau picior pentru picior. 1 Vers.13. 2 Exod.21.23,24. Lev.24.20. Mat.5.38.
Scutirile de militărie.
20 1. Când vei merge la război împotriva dușmanilor tăi şi vei vedea cai şi care1 şi o oștire mai numeroasă decât a ta, să nu te temi de ei, căci Domnul2, Dumnezeul tău, care te-a scos din Egipt, va fi cu tine3. 1 Ps.20.7. Isa.31.1. 2 Iehova 3 Num.23.21. Cap.31.6,8. 2Cron.13.12;32.7,8. 2. Când se va apropia momentul începerii luptei, preotul să vină şi să vorbească poporului 3. astfel: „Ascultă, Israele! Astăzi porniți la război împotriva dușmanilor voştri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă fie fără teamă, să nu vă înspăimântaţi și să nu tremurați înaintea lor, 4. căci Domnul1, Dumnezeul tău, va merge cu voi, ca să se lupte2 pentru voi cu dușmanii voştri și să vă dea izbândă.” 1 Iehova 2 Cap.1.30;3.22. Ios.23.10. 5. Ofițerii să vorbească astfel către ostași: „Cine și-a zidit o casă nouă şi nu a mutat1 încă în ea, să se întoarcă acasă, ca să nu moară în bătălie şi să locuiască altul în ea. 1 Neem.12.27. Ps.30-titlu. 6. Cine a plantat o vie şi nu s-a bucurat încă din ea, să se întoarcă acasă, ca să nu moară în bătălie şi să mănânce altul din ea. 7. Cine1 s-a logodit cu o femeie, şi nu s-a căsătorit încă cu ea, să se întoarcă acasă, ca să nu moară în bătălie şi s-o ia altul de soție.” 1 Cap.24.5. 8. După aceea, ofițerii să vorbească mai departe oștenilor: „Cui îi este1 frică sau este slab de înger, să se întoarcă acasă, ca să nu-i afecteze și pe camarazii lui.” 1 Jud.7.3. 9. După ce ofițerii vor termina de vorbit ostașilor, să-și numească dintre ei căpeteniile oştirii.
Cum să se poarte izraeliții cu cetățile ostile. 10. Când te vei apropia de o cetate ca să te lupți împotriva ei, să faci mai întâi oferte1 de pace. 1 2Sam.20.18,20. 11. Dacă ea îți răspunde: „Să facem pace!”, și dacă îți deschide porţile, atunci toți oamenii care trăiesc în ea trebuie să fie obligați să-ți plătească bir și să-ți fie supuși. 12. Dar dacă refuză pacea cu tine, vrând să lupte împotriva ta, atunci să asediezi cetatea, 13. iar când Domnul1, Dumnezeul tău, ți-o va da pe mână, să-i treci2 prin ascuţişul sabiei pe toţi bărbații din ea, 1 Iehova 2 Num.31.7. 14. dar femeile, copiii, animalele1 și toate bunurile din cetate să le iei ca pradă, şi să te bucuri2 de toată prada de la dușmanii pe care ţi-i va da pe mână Domnul2, Dumnezeul tău. 1 Ios.8.2. Ios.22.8. 2 Iehova 15. Iată deci cum trebuie să procedezi cu aceste cetăți care se află la distanțe foarte mari, spre deosebire de cele ce se află la îndemâna ta. 16. Dar în cetăţile1 neamurilor, ale căror teritorii ţi le dă în stăpânire Domnul2, Dumnezeul tău, să nu1 laşi în viaţă nici un suflet. 1 Num.21.2,3,35;33.52. Cap.7.1,2. Ios.11.14. 2Iehova 17. Da, să nimiceşti cu totul aceste neamuri - hetiţi, amoriţi, cananiţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi - după cum ţi-a poruncit Domnul1, Dumnezeul tău, 1 Iehova
Pag. 215 DEUTERONOM Cap. 20, 21
18. ca1 nu cumva ele să te înveţe și pe tine să faci toate abominațiile pe care ei le fac pentru zeii lor, şi să păcătuiți2 astfel împotriva Domnului3, Dumnezeului vostru. 1 Cap.7.4;12.30,31;18.9. 2 Exod.23.33. 3 Iehova 19. Dacă vei asedia mai multe zile o cetate cu care eşti în război ca s-o cucereşti, să nu distrugi pomii fructiferi, tăindu-i cu toporul. Să mănânci din ei şi să nu-i tai, căci pomii de pe pământ nu sunt oameni pe care să-i asediezi. 20. Dar poți să distrugi sau să tai copacii despre care știi cu nu dau fructe sau altceva bun de mâncat, și să-i folosești la instalațiile de asediere a cetăților cu care ești în război, până le cucerești.
Omorurile ai căror făptuitori sunt necunoscuți. 21 1. Dacă în ţara pe care ţi-o dă în stăpânire Domnul1, Dumnezeul tău, vei găsi pe câmp un om ucis și nu știi cine l-a omorât, 1 Iehova 2. atunci bătrânii şi judecătorii tăi să se ducă și să măsoare distanța de la omul omorât până în cetăţile dimprejur, ca să afle care este cea mai apropiată. 3. Bătrânii din cetatea cea mai apropiată de cel omorât să ia o vițea care nu a fost pusă la muncă niciodată sau care n-a fost pusă la jug, 4. să ducă viţeaua lângă o apă curgătoare care nu seacă niciodată şi unde nu se ară, nici nu se seamănă; şi să-i taie capul viţelei. 5. Preoţii leviți să se apropie, căci pe1 ei i-a ales Domnul2, Dumnezeul tău, ca să-L slujească, să binecuvânteze în Numele Lui şi să hotărască3 cu privire la orice ceartă şi la orice rănire. 1 Cap.10.8. 1Cron.23.13. 2 Iehova 3 Cap.17.8,9. 6. Atunci toţi bătrânii din cetatea aceea, cea mai apropiată de cel omorât, să se spele1 pe mâini în apă, deasupra viţelei căreia i-au tăiat capul, 1 Ps.19.12;26.6. Mat.27.24. 7. și să zică: „Mâinile noastre nu au vărsat sângele acesta, şi ochii noştri nu l-au văzut vărsându-se! 8. Doamne1, iartă poporul Tău, Israel, pe care Tu l-ai răscumpărat din Egipt, și care nu2 se face vinovat de sângele unui om nevinovat.” Şi se va face astfel ispășire pentru sângele vărsat. 1 Iehova 2 Iona1.14. 9. Astfel va trebui să îndepărtezi1 de la tine vina pentru sângele nevinovat care este în mijlocul vostru, de vreme ce ați făcut ce este drept în ochii Domnului2. 1 Cap.19.13. 2 Iehova
Prizonierii de război. Drepturile primilor născuți. 10. Când vei merge la război împotriva dușmanilor tăi și Domnul1, Dumnezeul tău, îi va dă în mâinile tale şi vei lua prizonieri, 1 Iehova 11. dacă printre ei vei vedea o femeie frumoasă şi te vei îndrăgosti de ea, vei putea s-o iei de soție. 12. S-o aduci în casa ta, iar ea să se radă pe cap, să-şi taie unghiile, 13. să-şi lepede hainele pe care le purta când a fost luată prizonieră, să nu iasă din casă şi să plângă1 pe tatăl şi pe mama ei o lună de zile. După aceea, poți să te culci cu ea, și să fiți soț şi soție. 1 Ps.45.10. 14. Dacă nu-ţi va mai plăcea de ea, s-o laşi să plece unde dorește. Nu vei putea s-o vinzi pe bani, nici să te porţi cu ea ca și cu o sclavă, pentru că ai dezonorat-o1. 1 Gen.34.2. Cap.22.29. Jud.19.24. 15. Dacă un om, care are două soții, o iubeşte pe una şi n-o mai iubeşte1 pe cealaltă, şi dacă are copii cu ele, din care întâiul născut este de la soția pe care n-o mai iubeşte, 1 Gen.29.33. 16. atunci în ziua când îşi1 va împărţi moștenirea între fiii lui, nu va putea da dreptul de întâi născut fiului aceleia pe care o iubeşte în defavoarea întâiului născut care este fiul soției pe care n-o mai iubeşte. 1 1Cron.5.2;26.10. 2 Cron.11.19,22. 17. El să recunoască dreptul de întâi născut pentru fiul soției pe care n-o mai iubeşte şi să-i dea o parte dublă1 din toată averea lui. Din moment ce el este primul rod2 al puterii lui, lui i se cuvine dreptul3 de întâi născut. 1 1Cron.5.1. 2 Gen.49.3. 3 Gen.25.31,33.
Fiii neascultători. 18. Dacă un om are un fiu neascultător şi răzvrătit, care nu ascultă de tatăl și de mama lui, şi nu ascultă de ei nici chiar după ce l-au disciplinat, 19. părinții să-l ducă înaintea bătrânii cetăţii lui, la poarta cetății 20. și să le spună: „Iată, acest fiu al nostru este neascultător şi răzvrătit! Nu ascultă de noi şi este un risipitor şi un beţiv.” 21. Atunci toţi oamenii din cetatea lui să-l omoare cu pietre. Să nimicești1 astfel răul din mijlocul tău, iar toți2 izraeliții vor auzi și se vor teme. 1 Cap.13.5;19.19,20;22.21,24. 2 Cap.13.11.
Pag. 216 DEUTERONOM Cap. 21, 22
Despre cei spânzurați. 22. Dacă un om care a săvârșit un păcat vrednic1 de moarte, a fost condamnat și l-ai spânzurat de un copac, 1 Cap.19.6;22.26. Fapt.23.29;25.11,25;26.31. 23. să nu-i rămână trupul1 atârnat de lemn, ci să-l îngropi în aceeaşi zi, pentru că cel spânzurat2 de lemn este blestemat de Dumnezeu. Să nu pângărești3 astfel pământul pe care ți l-a dat în moștenire Domnul4, Dumnezeul tău. 1 Ios.8.29;10.26,27. Ioan19.31. 2 Gal.3.13. 3 Lev.18.25. Num.35.34. 4 Iehova
Animalele și lucrurile rătăcite. 22 1. Dacă vei vedea1 boul sau oaia compatriotului tău rătăcindu-se, să nu fii nepăsător, ci să i le aduci înapoi. 1 Exod.23.4. 2. Dacă fratele tău nu locuieşte aproape de tine sau dacă nu-l cunoşti, să iei animalul acasă la tine şi să-l ai grijă până va veni proprietarul, iar atunci să i-l dai înapoi. 3. La fel, să nu fii nepăsător și cu măgarul, haina, sau cu orice lucru pierdut de cel din poporul tău şi găsit de tine. 4. Dacă1 vei vedea măgarul sau boul confratelui tău căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să se ridice. 1 Exod.23.5.
Amestecul semințelor și al țesăturilor. 5. Femeia să nu se îmbrace cu haine bărbătești, iar bărbatul să nu se îmbrace cu îmbrăcăminte femeiască, fiindcă oricine face aceste lucruri este o abominație în ochii Domnului1, Dumnezeului tău. 1 Iehova 6. Dacă vei găsi un cuib de pasăre lângă drum, într-un copac sau pe câmp, cu pui sau ouă, iar mama lor şezând peste pui sau peste ouă, să nu iei1 mama împreună cu puii, 1 Lev.22.28. 7. ci să dai drumul mamei şi să nu iei decât puii, ca1 să-ți fie bine fericit şi să ai viață lungă. 1 Cap.4.40. 8. Când vei construi o casă nouă, să faci un parapet împrejurul acoperişului, ca să nu aduci vină de sânge asupra casei tale, dacă va cădea cineva de pe ea. 9. Să nu1 semeni două feluri de seminţe în podgoria ta, ca nu cumva să întinezi şi rodul seminţei pe care ai semănat-o, şi rodul viei. 1 Lev.19.19. 10. Să nu ari1 cu un bou şi un măgar înjugaţi împreună. 1 2Cor.6.14-16. 11. Să nu1 te îmbraci cu o haină ţesută din fire diferite, cum ar fi lâna şi inul țesute laolaltă. 1 Lev.19.19. 12. Să-ți faci ciucuri1 la cele patru colţuri ale mantiei cu care te acoperi. 1 Num.15.38. Mat.23.5.
Pedeapsa pentru curvie. 13. Dacă un om care şi-a luat o soție, iar după ce s-a împreunat1 cu ea, a început s-o urască 1 Gen.29.21. Jud.15.1. 14. și să-i aducă învinuiri, scoțându-i un nume rău, zicând: „Am luat-o de soție pe femeia aceasta, iar când m-am culcat cu ea n-am găsit dovezi că era fecioară”, 15. atunci tatăl şi mama fetei trebuie să ia și să ducă dovada fecioriei ei înaintea bătrânilor cetăţii, la poarta cetății. 16. Tatăl fetei să spună înaintea bătrânilor: „Am dat-o pe fiica mea de soție acestui bărbat, dar el nu o mai iubește. 17. Acum el o învinuieşte pe fiica mea, zicând: „N-am găsit dovezi că fiica ta era fecioară.” Dar iată dovezile fecioriei ei. Atunci părinții fetei să desfacă așternuturile pe care s-au culcat proaspeții însurăței înaintea bătrânilor cetăţii, 18. iar aceștia să-l ia pe acel bărbat şi să-l pedepsească 19. şi, pentru că a scos nume rău unei fecioare izraelite, să-l pună să plătească o sută șekeli de argint. Ea va rămână soția lui, iar el nu va putea s-o alunge toată viaţa lui. 20. Dar dacă faptul este adevărat și dacă fata nu a fost găsită să fi fost fecioară, 21. atunci ei vor trebui s-o ducă pe fată la uşa casei tatălui ei, ca să fie omorâtă cu pietre de către oamenii cetății şi să moară, pentru că a săvârşit1 o abominație în Israel, desfrânându-se pe când era în casa tatălui ei. Astfel să scoţi2 răul din mijlocul tău. 1 Gen.34.7. Jud.20.6,10. 2Sam.13.12,13. 2 Cap.13.5.
Pedeapsa pentru preacurvie. 22. Dacă1 se va descoperi un bărbat culcându-se cu o femeie măritată, să fie omorâți amândoi, atât bărbatul care s-a culcat cu femeia, cât şi femeia. Să nimiciţi astfel răul din Israel. 1 Lev.20.10. Ioan8.5. 23. Dacă o fată fecioară1 este logodită, iar un bărbat o întâlneşte în cetate şi se culcă cu ea, 1 Mat.1.18,19. 24. să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii și să-i ucideţi cu pietre: pe fată pentru că n-a strigat după ajutor în cetate, iar pe bărbat pentru că a necinstit-o1 pe soția semenului său. Să nimicești2 astfel răul din mijlocul tău. 1 Cap.21.14. 2 Vers.21,22.
Pag. 217 DEUTERONOM Cap. 22, 23
25. Dar dacă un bărbat va întâlni pe un câmp o fată logodită și o va viola, atunci doar bărbatul să fie omorât. 26. Fetei să nu-i faci nimic, pentru că ea nu este vinovată de o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, căci este ca şi cum un om s-ar năpusti asupra semenului său şi l-ar omorî, 27. însă bărbatul a întâlnit pe un câmp o fata logodită și, deși ea a strigat după ajutor, nu a fost nimeni care să-i vină în ajutor. 28. Dacă un1 bărbat întâlneşte o fată fecioară nelogodită, o violează, dar este descoperit, 1 Exod.22.16,17. 29. atunci acesta va trebui să plătească tatălui fetei cincizeci de șekeli de argint şi, pentru că a necinstit-o1, s-o ia de soție, şi nu va putea s-o alunge toată viaţa lui. 1 Vers.24. 30. Niciun1 fiu nu are voie s-o ia de soție pe nevasta tatălui său, căci nu-i este îngăduit să aducă rușine2 asupra tatălui său. 1 Lev.18.8;20.11. Cap.27.20. 1Cor.5.1. 2 Rut3.9. Ezec.16.8.
Cei primiți în adunare. 23 1. Un eunuc1 sau un bărbat mutilat sexual să nu intre în adunarea Domnului2. 1 scopit/famen/castrat 2 Iehova 2. Cel născut dintr-o relație neîngăduită1 să nu intre în adunarea Domnului2, nici chiar din cei din a zecea generație după el. 1 bastard 2 Iehova 3. Niciun amonit1 sau moabit, mergând chiar până la a zecea generație, nu poate să intre în adunarea Domnului2. Ei n-au voie să intre niciodată în adunarea Domnului3, 1 Neem.13.1,2. 2,3 Iehova 4. deoarece1 nu v-au întâmpinat cu pâine şi apă în călătoria ta din Egipt, şi pentru că2 l-au angajat pe Balaam, fiul lui Beor, din Petorul Mesopotamiei, ca să vă blesteme. 1 Cap.2.29. 2 Num.22.5,6. 5. Dar Domnul1, Dumnezeul tău, a refuzat să-l asculte pe Balaam și a schimbat blestemul în binecuvântare pentru tine, pentru că Domnul2, Dumnezeul tău, te iubește. 1,2 Iehova 6. Să1 nu contribui nici la prosperitatea, nici de bunăstarea lor, în toate zilele vieţii tale, pentru totdeauna. 1 Ezra9.12. 7. Să nu-l disprețuieşti pe edomit, căci1 este rudă cu tine. Să nu-l disprețuieşti pe egiptean, căci ai fost străin2 în ţara lui, 1 Gen.25.24-26. Obad.10.12. 2 Exod.22.21;23.9. Lev.19.34. Cap.10.19. 8. iar a treia generație de copii care li se vor naşte vor putea să intre în adunarea Domnului1. 1 Iehova
Curăția în tabără. 9. Când vei ridica o tabără militară împotriva dușmanilor tăi, trebuie să fii atent să nu faci vreo greșeală. 10. Dacă vreunul din voi1 nu va fi curat din cauza unei scurgeri de sămânță din timpul nopţii, el trebuie să iasă din tabără şi să rămână acolo 1 Lev.15.16. 11. până înspre seară, când trebuie să se spele1 el însuși în apă, iar la asfinţitul soarelui va putea să se reîntoarcă în tabără. 1 Lev.15.5. 12. Să ai un closet în afara taberei, şi acolo să ieşi afară. 13. Printre uneltele tale să ai o cazma, cu care să sapi o groapă în locul din afara taberei, ca acolo să rămână îngropate murdăriile, 14. căci Domnul1, Dumnezeul tău, vine2 în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească şi să-ţi dea pe mână dușmanii. Prin urmare, tabăra ta va trebui să fie sfântă, ca El să nu vadă nimic necurat la tine şi să nu Se abată de la tine. 1 Iehova 2 Lev.26.12.
Sclavii fugiți. Darurile din prostituție. 15. Să nu predai înapoi stăpânului său un sclav1 care s-a refugiat la tine, după ce și-a părăsit stăpânul. 1 1Sam 30.15. 16. Să rămână la tine, în mijlocul tău, oriunde dorește, în oricare din așezările tale, acolo unde-i va plăcea, iar tu să nu-l asupreşti1. 1 Exod.22.21. 17. Să nu existe printre femeile1 din Israel nicio prostituată şi să nu existe printre bărbații din Israel niciun sodomit2. 1 Lev.19.29. Prov.2.16. 2 Gen.19.5. 2Regi23.7. bărbat care practică prostituția 18. Să nu aduci în Casa Domnului1, Dumnezeului tău, câştigul unei prostituate sau al unui sodomit2, ca să plătești cu el orice jurământ, căci şi unul şi celălalt sunt o abominație înaintea Domnului3, Dumnezeului tău. 1,3 Iehova 2 (fig.)câine
Împrumuturile cu dobândă. 19. Să nu1 iei dobândă de la cel din poporul tău, nici pentru bani, nici pentru mâncare, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. 1 Exod.22.25. Lev.25.36,37. Neem.5.2,7. Ps.15.5. Luca6.34,35.
Pag. 218 DEUTERONOM Cap. 23, 24
20. De la străin1 vei putea lua dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul2, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în tot ce vei face, în ţara în care vei intra ca s-o iei în stăpânire. 1 Lev.19.34. Cap.15.3. 2 Cap.15.10. Iehova
Jurămintele. Strugurii și spicele. 21. Dacă1 vei face un jurământ Domnului2, Dumnezeului tău, să nu întârzii să-l împlineşti, fiindcă Domnul3, Dumnezeul tău, cu siguranță te va întreba de el, şi vei fi vinovat de păcat. 1 Num.30.2. Ecl.5.4,5. 2,3 Iehova 22. Dacă te vei abține să faci un jurământ, nu vei păcătui. 23. Dar să respecți şi să împlineşti tot ce-ţi va ieşi1 de pe buze, deoarece jurământul pe care l-ai făcut Domnului2, Dumnezeului tău, cu însăși gura ta, l-ai rostit de bunăvoie. 1 Num.30.2. Ps.66.13,14. 2 Iehova 24. Dacă vei intra în podgoria semenului tău, vei putea mânca câți struguri dorești ca să-ți astâmperi foamea, dar să nu iei cu tine în coș. 25. Dacă intri în holdele semenului tău, vei putea culege cu mâna spice1 de grâu, dar nu vei putea secera în holdele lui. 1 Mat.12.1. Mar.2.23. Luca6.1.
Cartea de despărțire. 24 1. Dacă un bărbat1 se va căsători cu o femeie și se va întâmpla ca ea să nu mai găsească bunăvoință în ochii lui, pentru că acesta a descoperit ceva ruşinos la ea, să-i scrie o carte de despărţire, să i-o dea în mână și s-o lase să plece din casa lui. 1 Mat.5.31;19.7. Mar.10.4. 2. După ce a ieșit și a plecat din casa lui, ea va putea să se căsătorească cu un alt bărbat. 3. Dacă şi acesta din urmă nu o mai iubește, să-i scrie o carte de despărţire să i-o dea în mână și s-o lase să plece din casa lui. Sau, dacă acest al doilea soț va muri, 4. atunci primul1 soț, care i-a dat drumul să plece, nu va mai putea să se recăsătorească cu ea, după ce ea s-a necinstit. Aceasta ar fi o abominație înaintea Domnului2, așa că tu să nu aduci vreun păcat asupra ţării pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul3, Dumnezeul tău. 1 Ier.3.1. 2,3 Iehova
Furarea unui om. Leproșii. 5. Dacă un1 bărbat s-a căsătorit de curând cu o femeie, să nu fie trimis în serviciul militar, nici să nu i se dea vreo sarcină. Timp de un an să fie scutit din cauza familiei şi să-și înveselească2 soția cu care s-a căsătorit. 1 Cap.20.7. 2 Prov.5.18. 6. Să nu iei drept garanție cele două pietre de moară, nici piatra de jos, nici cea de deasupra, căci ar fi ca și cum ai lua drept garanție însăşi viaţa cuiva. 7. Dacă se1 va descoperi că un om l-a furat pe vreunul din fraţii lui izraeliți şi l-a tratat ca pe un sclav sau l-a vândut, hoţul să fie omorât. Să nimicești2 astfel răul din mijlocul tău. 1 Exod.21.16. 2 Cap.19.19. 8. Păzește-te de plaga1 leprei şi împliniți cu strictețe ceea ce v-au învățat preoții leviți! Să faceţi tot ce v-am poruncit. 1 Lev.13.2;14.2. 9. Adu-ţi aminte1 ce i-a făcut Domnul2, Dumnezeul tău, lui Miriam3 pe drum, la plecarea ta din Egipt. 1 Luca17.32. 1Cor.10.6. 2 Iehova 3 Num.12.10.
Simbriașii. 10. Când vei împrumuta cu ceva pe semenul tău să nu intri în casa lui ca să iei lucrul stabilit ca garanție, 11. ci să rămâi afară, şi omul pe care l-ai împrumutat să-ţi aducă afară lucrul stabilit drept garanție. 12. Dacă omul este sărac, să nu te culci acoperit cu lucrul luat drept garanție de la el, 13. ci la apusul soarelui să-i dai1 înapoi garanția, ca să se culce în haina lui şi să te binecuvânteze2. Lucrul3 acesta este considerat drept de Domnul3, Dumnezeului tău. 1 Exod.22.26. 2 Iov29.11,13;31.20. 2Cor.9.13. 2Tim.1.18. 3 Cap.6.25. Ps.106.31;112.9. Dan.4.27. 4 Iehova 14. Să nu-l nedreptăţeşti1 pe angajatul sărac şi în nevoie, fie că este unul dintre cei din poporul tău, fie că este vreun străin care trăiește în regiunea ta, într-una din așezările tale. 1 Mal.3.5. 15. Să-i dai plata1 în fiecare zi înainte de apusul soarelui, pentru că este sărac şi sufletul lui o doreşte mult. Altfel, el ar striga2 împotriva ta către Domnul3 şi te-ai face vinovat de păcat. 1 Lev.19.13. Ier.22.13. Iac.5.4. 2 Iac.5.4. 3 Iehova
Pag. 219 DEUTERONOM Cap. 24, 25
16. Să nu-i omori1 pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui. 1 2Regi14.6. 2Cron.25.4. Ier.31.29,30. Ezec.18.20. 17. Să nu te atingi1 de dreptul străinului sau al orfanului, şi să nu iei drept garanție haina2 văduvei. 1 Exod.22.11,22. Prov.22.22. Isa.1.23. Ier.5.28;22.3. Ezec.22.29. Zah.7.10. Mal.3.5. 2Exod.22.26. 18. Adu-ți aminte1 că și tu ai fost sclav în Egipt, iar Domnul2, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo. Iată de ce îți poruncesc eu să faci aceasta. 1 Vers.22. Cap.16.12. 2 Iehova
Drepturile străinului, orfanului și văduvei. 19. Când1 îţi vei secera lanul şi vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei. Lasă-l străinului, orfanului şi văduvei, pentru ca Domnul2, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze3 în toată lucrarea mâinilor tale. 1 Lev.19.9,10;23.22. 2 Iehova 3 Cap.15.10. Ps.41.1. Prov.19.17. 20. Când îţi vei scutura măslinii, să nu te întorci să culegi a doua oară ce a mai rămas în pomi, ci lasă-le străinului, orfanului şi văduvei. 21. Când îţi vei culege strugurii din vie, să nu te întorci să culegi a doua oară ce a mai rămas în vie, ci lasă-le străinului, orfanului şi văduvei. 22. Adu-ţi aminte1 că și tu ai fost sclav în Egipt. Iată de ce îţi poruncesc să împlineşti aceste porunci. 1 Vers.18.
Certurile. 25 1. Când doi oameni se vor certa1 între ei, să se înfăţişeze la judecată și să fie judecaţi, Cel nevinovat2 să fie considerat drept, iar cel vinovat să fie condamnat. 1 Cap.19.17. Ezec.44.24. 2 Prov.17.15. 2. Dacă un vinovat este condamnat să fie lovit1, judecătorul să pună să fie întins la pământ ca să fie lovit2 înaintea lui cu un număr de lovituri potrivit cu vinovăției lui, 1 Luca12.48. 2 Mat.10.17. 3. dar să nu i se dea mai mult de patruzeci1 de lovituri, pentru ca nu cumva, dându-i-se mai multe lovituri, fratele tău să fie înjosit2 în ochii tăi. 1 2Cor.11.24. 2 Lev.18.3. 4. Să1 nu legi gura boului în timp ce treieră grâul. 1 Prov.12.10. 1Cor.9.9. 1Tim.5.18. 5. Dacă fraţii locuiesc împreună, iar unul dintre ei moare fără să aibă copii, atunci soția răposatului să nu se mărite în afara familiei. Fratele soțului ei trebuie să se culce cu ea și să se căsătorească1 cu ea, împlinindu-și astfel datoria de cumnat față de aceasta. 1 Mat.22.24. Mar.12.19. Luca20.28. 6. Întâiul născut pe care îl va naşte, să poarte numele1 răposatului, pentru ca să nu i se piardă2 numele în Israel. 1 Gen.38.9. 2 Rut4.10. 7. Dacă acest bărbat nu va dori să se căsătorească cu soția fratelui său, atunci ea trebuie să se ducă la poarta1 cetăţii, la bătrâni, şi să le spună: „Cumnatul meu nu vrea să ridice numele fratelui său în Israel, și nu dorește să-și împlinească datoria de cumnat.” 1 Rut4.1,2. 8. Bătrânii cetăţii să-l cheme la ei pe bărbat şi să-l sfătuiască, iar dacă el va refuza, zicând: „Nu vreau1 s-o iau de soție”, 1 Rut4.6. 9. atunci cumnata sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i1 scoată sandala din picior, să-l scuipe în obraz și să spună: „Astfel se cuvine să se facă bărbatului care nu vrea să ridice un moștenitor2 fratelui său”, 1 Rut4.7. 2 Rut4.11. 10. iar familia lui va fi cunoscută în Israel ca „familia celui descălţat.” 11. Când doi oameni se vor bate unul cu celălalt, iar soția unuia dintre ei se va apropia ca să-și scoată soțul din mâna celui ce-l loveşte și, dacă-și întinde mâna şi-l apucă pe acesta din urmă de genitale, 12. atunci trebuie să-i tai mâna, fără să ai vreun pic de milă1 pentru ea. 1 Cap.19.13.
Cântăritul corect. 13. Să nu ai1 în săculețul tău două feluri de greutăţi pentru cumpănă: unele mai grele şi altele mai ușoare. 1 Lev.19.35,36. Prov.11.1. Ezec.45.10. Mica6.11. 14. Să nu ai în casa ta două feluri de efă: una mai mare şi alta mai mică. 15. Astfel, greutățile pentru cumpăna ta trebuie să fie adevărate şi drepte, iar efa ta de asemenea trebuie să fie adevărată şi dreaptă, ca să trăiești multe zile1 în ţara pe care ţi-o dă Domnul2, Dumnezeul tău, 1 Exod.20.12. 2 Iehova 16. căci toți cei ce săvârșesc nedreptăți sunt o abominație1 înaintea Lui. 1 Prov.11.1. 1Tes.4.6.
Nimicirea amaleciților. 17. Adu-ţi1 aminte cum s-a purtat cu tine Amalec pe drum, când ai plecat din Egipt: 1 Exod.17.8.
Pag. 220 DEUTERONOM Cap. 25, 26
18. Când erai obosit și sleit de puteri, el te-a întâlnit pe drum şi a atacat coada convoiului, fără nici o teamă1 de Dumnezeu. 1 Ps.36.1. Prov.16.6. Rom.3.18. 19. Când Domnul1, Dumnezeul tău, îți va2 da odihnă, după ce te va izbăvi de toţi dușmanii care sunt în jurul tău, în ţara pe care El ţi-o dă ca moştenire, ca s-o stăpânești, să ştergi3 amintirea lui Amalec de sub Cer. Nu uita aceasta! 1 Iehova 2 1Sam.15.3. 3 Exod.17.14.
Cele dintâi roade. 26 1. După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă ca moştenire Domnul1, Dumnezeul tău, după ce o vei lua în stăpânire şi te vei aşeza în ea, 2. să1 iei din primele roade ale pământului, pe care ți le dă Domnul2, Dumnezeul tău, să le pui într-un coş şi să te duci în3 locul pe care Domnul4, Dumnezeul tău, îl va alege ca să-Și așeze Numele acolo. 1 Exod.23.19;34.26. Num.18.13. Cap.16.10. Prov.3.9. 2,4 Iehova 3 Cap.12.5. 3. Să te duci la preotul care va fi în slujbă în vremea aceea şi să-i spui: „Mărturisesc astăzi înaintea Domnului1, Dumnezeului tău, că am intrat în ţara pe care Domnul2 a promis-o strămoșilor noştri că ne-o va da.” 1,2 Iehova 4. Preotul să ia coşul din mâna ta şi să-l așeze înaintea altarului Domnului1 Dumnezeului tău. 1 Iehova 5. Apoi să declari solemn înaintea Domnului1, Dumnezeului tău: „Strămoșul meu a fost un arameu2 pribeag3, care a plecat spre4 Egipt împreună cu5 puţini oameni. Ei s-au stabilit acolo pentru o vreme și au devenit un neam important, puternic şi numeros, 1 Iehova 2 Osea12.12. sirian 3 nomad 4 Gen.46.1,6. Fapt.7.15. Gen.46.27. 5 Cap.10.22. 6. dar egiptenii1 ne-au asuprit, ne-au chinuit, şi ne-au supus la munci grele. 1 Exod.1.11. 7. Atunci noi am strigat1 către Domnul2, Dumnezeul strămoșilor noştri. El ne-a auzit glasul şi a văzut umilirea, chinurile şi necazurile noastre. 1 Exod.2.23-25;3.9;4.31. 2 Iehova 8. Astfel că Domnul1 ne-a scos din Egipt cu mână puternică şi braţ întins, cu putere copleșitoare2, cu semne şi minuni. 1 Exod.12.37,51;13.3,14,16. Cap.5.15. Iehova 2 Cap.4.34. 9. El ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta1, ţară unde curge lapte şi miere. 1 Exod.3.8. 10. Acum, iată, aduc cele dintâi roade ale pământului pe care Tu, Doamne1, mi le-ai dat.” Să așezi roadele înaintea Domnului2, Dumnezeului tău, şi să te închini înaintea Lui. 1,2 Iehova 11. Apoi să te1 bucuri, atât tu împreună cu familia ta, cât și levitul şi străinul care va fi în mijlocul tău, de toate bunurile pe care Domnul2, Dumnezeul tău, ți le va da ţie şi casei tale. 1 Cap.12.7,12,18;16.11. 2 Iehova
Zeciuielile din anul al treilea. 12. Când vei termina1 de luat a zecea parte din toate roadele tale din anul al treilea, anul2 zeciuielii, s-o dai levitului, străinului, orfanului şi văduvei, iar ei să mănânce şi să se sature în așezările tale, 1 Lev.27.30. Num.18.24. 2 Cap.14.28,29. 13. apoi să declari înaintea Domnului1, Dumnezeului tău: „Am scos din gospodăria mea partea consacrată şi am dat-o levitului, străinului, orfanului şi văduvei, potrivit cu toate poruncile pe care mi le-ai dat. Nu am încălcat poruncile Tale, nici nu le-am uitat2. 1 Iehova 2 Ps.119.141,153,176. 14. Nu am mâncat nimic1 din aceste roade în perioada de jale, n-am luat nimic din ele cât am fost necu-rat, și n-am dat nimic din ele cu prilejul morții cuiva. În toate am ascultat de glasul Domnului2, Dumnezeului meu, și am împlinit tot ceea ce mi-ai poruncit. 1 Lev.7.20;21.1,11. Osea9.4. 2 Iehova 15. Priveşte1 din Cer, Locaşul Tău cel Sfânt, şi binecuvântează poporul Tău Israel şi ţara pe care ne-ai dat-o, așa cum ai promis strămoșilor noştri, ţara aceasta unde curge lapte şi miere.” 1 Isa.63.15. Zah.2.13.
Îndemn la ascultarea de Domnul1. 16. Astăzi, Domnul2, Dumnezeul tău, îţi porunceşte să împlineşti poruncile și legile acestea. Să le respecți şi să le împlineşti din toată inima ta şi din tot sufletul tău. 1,2 Iehova 17. Astăzi, tu ai mărturisit1 înaintea Domnului2 că El va fi Dumnezeul tău, că vei umbla în căile Lui, vei respecta poruncile, legile şi hotărârile Lui şi vei asculta de glasul Lui. 1 Exod.20.19. 2 Iehova 18. Astăzi Domnul1, Dumnezeul tău, ți-a mărturisit că vei fi poporul Lui, după cum ți-a promis, dacă vei respecta toate poruncile Lui. 1 Exod.6.7;19.5. Cap.7.6;14.2;28.9. Iehova
Pag. 221 DEUTERONOM Cap. 26, 27
19. El ţi-a mărturisit astăzi că îți va da întâietate în slavă, în renume și în măreție, peste1 toate neamurile pe care le-a creat. Tu vei fi un popor sfânt2 pentru Domnul3, Dumnezeul tău, așa cum ţi-a promis. 1 Cap.4.7,8;28.1. Ps.148.14. 2 Exod.19.6. Cap.7.6;28.9. 1Pet.2.9. 3 Iehova
BINECUVÂNTĂRI ȘI BLESTEME (Cap.27-30)
Legea să fie scrisă și citită. 27 1. Moise împreună cu bătrânii lui Israel au poruncit poporului: „Să respectaţi toate poruncile pe care vi le dau astăzi. 2. După ce veţi trece1 Iordanul în ţara pe care ţi-o dă Domnul2, Dumnezeul tău, să înalți3 câteva pietre mari şi să le văruiești. 1 Ios.4.1. 2 Iehova 3 Ios.8.32. 3. Să scrii pe ele acestea toate cuvintele acestei Legi, după ce vei trece Iordanul, ca să intri în ţara pe care ţi-o dă Domnul1, Dumnezeul tău, ţară în care curge lapte şi miere, după cum ţi-a promis Domnul2, Dumnezeul strămoșilor tăi. 4. După ce veţi trece Iordanul, să înălțaţi pe Muntele1 Ebal aceste pietre, pe care vă poruncesc astăzi să le înălțaţi, şi să le văruiești. 1 Cap.11.29. Ios.8.30. 5. Acolo, să zideşti un altar Domnului1, Dumnezeul tău, un altar de pietre, peste care să nu treacă2 fierul; 1 Iehova 2 Exod.20.25. Ios.8.31. 6. Să zidești un altar Domnului1, Dumnezeul tău, din pietre întregi2 și să aduci pe el arderi de tot Domnului3 Dumnezeului tău. 1,3 Iehova 2 nelucrate/necioplite 7. Să mai aduci și jertfe de pace, să mănânci acolo şi să te veselești înaintea Domnului1, Dumnezeului tău. 1 Iehova 8. Să scrii pe aceste pietre toate cuvintele Legii acesteia, săpându-le foarte desluşit.” 9. Moise şi preoţii din neamul leviţilor au vorbit întregului Israel şi au zis: „Israele, ia aminte şi ascultă! Astăzi1, tu te-ai făcut poporul Domnului2, Dumnezeului tău. 1 Cap.26.18. 2 Iehova 10. Să asculţi de glasul Domnului1, Dumnezeului tău şi să împlineşti legile și poruncile Lui, pe care ţi le dau astăzi.” 1 Iehova
Binecuvântările de pe Muntele Garizim și blestemele de pe muntele Ebal. 11. În aceeaşi zi, Moise a mai poruncit poporului: 12. „După ce veţi trece Iordanul, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Beniamin să stea pe Muntele1 Garizim și să binecuvânteze poporul; 1 Cap.11.29. Ios.8.33. Jud.9.7. 13. Celelalte seminții, Ruben, Gad, Aşer, Zabulon, Dan şi Neftali să stea pe Muntele Ebal și să rostească1 blestemul. 1 Cap.11.29. Ios.8.33. 14. Leviţii1 să rostească cu glas tare înaintea întregului popor Israel astfel: 1 Cap.33.10. Ios.8.33. Dan.9.11. 15. „Blestemat să fie omul care-și face un chip cioplit sau un idol turnat și-l așează într-un1 loc ascuns! Căci o astfel de lucrare a mâinilor unui meșteșugar este o abominație înaintea Domnului2.” Şi3 tot poporul să răspundă: „Amin4! 1 Exod.20.4,23;34.17. Lev.19.4;26.1. Cap.4.16,23; 5.8. Isa.44.9. Osea13.2. 2 Iehova 3 Num.5.22. Ier.11.5. 1Cor.14.16. 4 Exod.20.12;21.17. Lev.19.3. Cap.21.18. 16. „Blestemat să fie cel ce-și necinstește tatăl şi mama!” Şi1 tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Cap.19.14. Prov.22.28. 17. „Blestemat să fie cel ce mută hotarele vecinului său!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 18. „Blestemat1 să fie cel care-l face pe orb să rătăcească pe drum!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Lev.19.14. 19. „Blestemat1 să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, al orfanului şi al văduvei!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Exod.22.21,22. Cap.10.18;24.17. Mal.3.5. 20. „Blestemat1 să fie cel ce se culcă cu soția tatălui său, pentru că aduce rușine tatălui său!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Lev.18.8;20.11. Cap.22.30. 21. „Blestemat1 să fie cel ce se culcă cu un animal!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Lev.18.23;20.15. 22. „Blestemat1 să fie cel ce se culcă cu sora lui, fiica tatălui său sau fiica mamei sale!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Lev.18.9;20.17. 23. „Blestemat1 să fie cel ce se culcă cu soacra lui!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Lev.18.17;20.14.
Pag. 222 DEUTERONOM Cap. 27, 28
24. „Blestemat1 să fie cel ce-și omoară semenul în ascuns!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Exod.20.13;21.12,14. Lev.24.17. Num.35.31. Cap.19.11. 25. „Blestemat1 să fie cel ce ia un dar ca să omoare un om nevinovat!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Exod.23.7,8. Cap.10.17;16.19. Ezec.22.12. 26. „Blestemat1 să fie cel ce nu stăruiește să împlinească cuvintele acestei Legi şi cine nu le va împlini!” Şi tot poporul să răspundă: „Amin!” 1 Cap.28.15. Ps.119.21. Ier.11.3. Gal.3.10.
Binecuvântările. 28 1. Dacă1 vei asculta întrutotul de glasul Domnului2, Dumnezeului tău, respectând şi împlinind toate poruncile pe care eu ţi le dau astăzi, Domnul3, Dumnezeul tău, îţi va4 da întâietate peste toate neamurile de pe pământ. 1 Exod.15.26. Lev.26.3. Isa.55.2. 2,3 Iehova 4 Cap.26.19. 2. Iată toate binecuvântările care vor veni1 peste tine şi de care vei avea parte, dacă vei asculta de glasul Domnului2, Dumnezeului tău: 1 Vers.15. Zah.1.6. 2 Iehova 3. Vei fi binecuvântat1 în cetate şi la2 câmp. 1 Ps.128.1,4. 2 Gen.39.5. 4. Rodul pântecelui1 tău, rodul pământului tău, creșterea cirezilor tale și creșterea turmelor tale vor fi binecuvântate. 1 Vers.11. Gen.2.2,17;49.25. Cap.7.13. Ps.107.38;127.3;128.3. Prov.10.22. 1Tim.4.8. 5. Coșul și covata ta vor fi binecuvântate. 6. Vei fi binecuvântat1 la venire şi la plecare. 1 Ps.121.8. 7. Domnul1 îţi va da biruinţă asupra dușmanilor care se vor ridica împotriva ta. Pe un drum vor ieşi împotriva ta, dar pe şapte drumuri vor fugi dinaintea ta. 1 Lev.26.7,8. 2Sam.22.38,39,41. Ps.89.23. Vers.25. Iehova 8. Domnul va1 face ca binecuvântarea să fie cu tine în hambarele tale şi peste toate lucrurile pe care vei2 pune mâna în ţara pe care ţi-o dă Domnul3, Dumnezeul tău. 1 Lev.25.21. 2 Cap.15.10. 3 Iehova 9. Domnul1 te va face un popor sfânt, așa cum ţi-a promis, dacă vei respecta poruncile Lui și vei umbla pe căile Lui. 1 Exod.19.5,6. Cap.7.6;26.18,19;29.13. Iehova 10. Toate popoarele de pe pământ vor vedea că Numele1 Domnului2 este chemat peste tine şi se vor3 teme de tine. 1 Num.6.27. 2Cron.7.14. Isa.63.19. Dan.9.18,19. 2 Iehova 3 Cap.11.25. 11. Domnul1 te va copleşi cu bunătăţi, înmulţind rodul pântecelui tău, rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, în ţara pe care El a promis strămoșilor tăi că ţi-o va da. 1 Vers.4. Cap.30.9. Prov.10.22. 12. Domnul1 îţi va deschide cerul, comoara Lui cea bună, cerul, ca să-ți2 dea ploaie la timp, şi pentru a3 binecuvânta tot lucrul mâinilor tale. Vei împrumuta multe neamuri, dar tu nu vei lua cu4 împrumut. 1 Iehova 2 Lev.26.4. Cap.11.14. 3 Cap.14.29. 4 Cap.15.6. 13. Domnul1 te va face să fii cap2, nu coadă: întotdeauna vei fi în frunte şi niciodată nu vei fi ultimul, dacă vei asculta de toate poruncile Domnului3, Dumnezeului tău, pe care eu ţi le dau astăzi ca să le respecți şi să le împlinești, 1,3 Iehova 2 Isa.9.14,15. 14. şi dacă nu1 te vei abate de la nici o poruncă pe care ți-o dau astăzi, nici la dreapta, nici la stânga, păzindu-te ca nu cumva să te duci după alţi dumnezei şi să le slujești. 1 Cap.5.32;11.16.
Blestemele. 15. Dar dacă1 nu vei asculta de glasul Domnului2 Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe care eu ţi le dau astăzi, iată toate blestemele care vor veni peste tine şi de care vei avea parte3. 1 Lev.26.14. Plân.2.17. Dan.9.11,13. Mal.2.2. 2 Iehova 3 Vers.2. 16. Vei fi blestemat în1 cetate şi pe câmp. 1 Vers.3. 17. Coşul și covata ta vor fi blestemate. 18. Rodul pântecului tău, al pământului tău, al cirezilor tale și al turmelor tale va fi blestemat. 19. Vei fi blestemat la venire şi la plecare. 20. Domnul1 va trimite împotriva ta blestemul2, confuzia3 şi ameninţarea4, în mijlocul tuturor lucrurilor pe care te vei face, până vei fi nimicit și vei pieri repede din cauza faptelor tale rele, pentru care L-ai părăsit. 1 Iehova 2 Mal.2.2. 3 Zah.14.13. 4 Ps.80.16. Isa.30.17;51.20;66.15. 21. Domnul1 va trimite peste tine ciuma2, până te va nimici din ţara în care ai intrat ca s-o stăpânești. 1 Iehova 2 Lev.26.25. Ier.24.10. 22. El1 te va lovi cu tifos și cu friguri, cu inflamație și cu febră, cu secetă, cu filoxeră2 şi cu mană3, care te vor urmări până te vor distruge. 1 Lev.26.16. Amos4.9. 2 tăciune în grâu/vânt rău 3 rugină
Pag. 223 DEUTERONOM Cap. 28
23. Cerul1 deasupra capului tău va fi de cupru, iar pământul sub tine va fi de fier. 1 Lev.26.19. 24. În loc de ploaie, Domnul1 va da pământului tău praf și pulbere, care vor cădea din cer peste tine până vei fi nimicit. 1 Iehova 25. Domnul1 va face să fii înfrânt de dușmanii tăi: pe un drum vei ieşi împotriva lor și pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor. Vei fi2 respingător pentru toate regatele pământului. 1 Vers.7. Lev.26.17,37. Cap.32.30. Isa.30.17. Iehova 2 Ier.15.4;24.9. Ezec.23.46. 26. Trupurile alor tăi1 vor fi hrană pentru toate păsările cerului şi pentru toate animalele pământului, şi nu va fi nimeni care să le alunge. 1 1Sam.17.44,46. Ps.79.2. Ier.7.33;16.4;34.20. 27. Domnul1 te va lovi cu2 buba rea a Egiptului, cu bube rele3 la şezut, cu scabie4 şi cu pecingini5, de care nu te vei putea vindeca. 1 Iehova 2 Vers.35. Exod.9.9;15.26. inflamații 3 1Sam.5.6. Ps.78.66. hemoroizi 4 râie 5 eczeme/umflături 28. Domnul1 te va lovi cu nebunie2, cu orbire și cu rătăcire a minţii3. 1 Iehova 2 Ier.4.9. 3 delir 29. Vei bâjbâi1 pe întuneric ziua în amiaza mare, ca orbul pe întuneric. Nu vei prospera în nimic din ceea ce vei face. În fiecare zi vei fi asuprit și jefuit, şi nu va fi nimeni care să-ţi sară-n ajutor. 1 Iov5.14. Isa.59.10. 30. Te vei logodi1 cu o femeie, dar altul o va lua și se va culca cu ea. Vei zidi2 o casă, dar nu vei locui în ea. Vei sădi o vie3, dar nu te vei bucura de rodul ei. 1 Iov.31.10. Ier.8.10. 2 Iov31.8. Ier.12.13. Amos5.11. Mica6.15. Țef.1.13. 3 Cap.20.6. 31. Boul tău va fi înjunghiat înaintea ochilor tăi, dar nu vei mânca din el. Ți se va lua măgarul dinaintea ta, şi nu ţi se va mai da înapoi. Oile tale vor fi date dușmanilor tăi, dar nu va fi nimeni care să-ţi sară-n ajutor. 32. Fiii şi fiicele tale vor fi daţi unui alt popor și ochii tăi ţi se vor topi1 zilnic de dor, dar mâinile tale vor fi fără putere. 1 Ps.119.82. 33. Un popor1 pe care nu-l cunoşti va mânca rodul pământului tău şi tot venitul muncii tale, şi în toate zilele vei fi asuprit şi zdrobit. 1 Vers.51. Lev.26.16. Ier.5.17. 34. Priveliştea acestea, pe care o vei vedea1 zilnic, te va face să înnebuneşti. 1 Vers.67. 35. Domnul1 te va1 lovi cu bube rele la genunchi și la coapse, fără să poți să le vindeci, iar ele se vor întinde din talpa piciorului până-n creștetul capului tău. 1 Vers.27. 36. Domnul1 te va2 duce, pe tine şi pe regele pe care-l vei pune să domnească peste tine, la un neam pe care nu l-ai cunoscut nici tu, nici strămoșii tăi. Acolo vei sluji3 altor dumnezei, idolilor din lemn şi din piatră, 1 Iehova 2 2Regi17.4,6;24.12,14;25.7,11. 2Cron.33.11;36.6,20. 3 Cap.4.28. Vers.64. Ier.16.13. 37. și vei ajunge să fii de pomină1, de batjocură2 şi de râs printre toate popoarele, pe unde te va duce Domnul3. 1 1Regi9.7,8. Ier.24.9;25.9. Zah.8.13. 2 Ps.44.14. 3 Iehova 38. Vei semăna1 multă sămânţă în câmpul tău, dar vei strânge puţin, căci o vor mânca lăcustele. 1 Mica6.15. Hag.1.6. Ioel1.4. 39. Vei sădi vii şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n-o vei culege, căci o vor mânca viermii. 40. Vei avea măslini pe toată întinderea ţării tale, dar nu te vei unge cu untdelemn, căci măslinele se vor strica. 41. Ți se vor naşte fii şi fiice, dar nu vor rămâne ai tăi, pentru că vor fi luați în1 sclavie. 1 Plân.1.5. 42. Omizile îţi vor infesta toţi pomii şi tot rodul pământului. 43. Străinul care va trăi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei coborî tot mai jos; 44. El te va putea1 împrumuta, dar tu nu vei fi în stare să-l împrumuți. El va fi cap2, iar tu vei fi coadă. 1 Vers.12. 2 Vers.13. Plân.1.5. 45. Toate aceste blesteme1 vor veni peste tine, te vor urmări şi te vor ajunge din urmă, până vei fi nimicit, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului2, Dumnezeului tău, respectând poruncile şi hotărârile pe care ţi le-a dat. 1 Vers.15. 2 Iehova 46. Ele vor fi pentru totdeauna un semn1 şi o prevestire2 pentru tine şi pentru urmașii tăi. 1 Isa.8.18. Ezec.14.8. 2 lumină/minune 47. Fiindcă1 nu ai slujit Domnului2, Dumnezeul tău, în vreme de prosperitate3, cu bucurie și din toată inima, 1 Neem.9.35-37. 2 Iehova 3 Cap.32.15. 48. vei sluji flămând, însetat și dezbrăcat, dușmanilor tăi, pe care Domnul1 îi va trimite împotriva ta. El îţi va pune un jug2 de fier pe gât, până te va nimici. 1 Iehova 2 Ier.28.14. 49. Domnul1 va2 aduce de departe, de la marginile pământului, un neam care se va năpusti asupra ta asemenea unui vultur3, un neam a cărui limbă nu o vei înţelege, 1 Iehova 2 Ier.5.15;6.22,23. Luca19.43. 3 Ier.48.40;49.22. Plân.4.19. Ezec.17.3,12. Osea8.1.
Pag. 224 DEUTERONOM Cap. 28, 29
50. un neam cu înfăţişare sălbatică1, şi care nu va avea respect față de bătrân, nici milă pentru tânăr. 1 2Cron.36.17. Isa.47.6. 51. După ce te va înfrânge, el îți va mânca rodul1 cirezilor tale şi rodul pământului tău, și nu-ţi va lăsa nici grâu, nici must, nici untdelemn, nici viţei în cirezile tale, nici miei în turmele tale, până te va ruina. 1 Vers.33. Isa.1.7;62.8. 52. Te va1 asedia în toate cetăţile, până îţi vor străpunge fortificațiile tale cele înalte, acele ziduri întinse de-a lungul țării, în care te-ai încrezut. Te va asedia înăuntrul tuturor cetăților tale, în toată ţara pe care ţi-a dat-o Domnul2, Dumnezeul tău. 1 2Regi25.1,2,4. 2 Iehova 53. În dezastrul și în strâmtorarea în care te va aduce dușmanul tău, te vei hrăni1 cu rodul pântecelui tău, carnea fiilor şi fiicelor tale, pe care ţi i-a dat Domnul2, Dumnezeul tău. 1 Lev.26.29. 2Regi6.28,29. Ier.19.9. Plân.2.20;4.10. 2 Iehova 54. Bărbatul cel mai delicat şi mai sensibil dintre ai tăi va1 privi cu răutate la fratele lui, la femeia care se odihneşte2 pe pieptul lui și la copiii pe care i-a cruţat, 1 Cap.15.9. 2 Cap.13.6. 55. și nu le va da nimic din carnea copiilor lui cu care se hrăneşte, fiindcă nu-i va mai rămâne nimic, din cauza dezastrului și a strâmtorării în care te vor aduce dușmanii tăi, în toate cetăţile tale. 56. Femeia cea mai delicată și mai sensibilă dintre voi, care, de delicată și sensibilă ce era, nu ştia cum să calce mai uşor cu piciorul pe pământ, va1 privi cu răutate pe bărbatul de la pieptul ei, pe fiii şi pe fiicele ei, 1 Vers.54. 57. și nu le va da nimic din resturile1 ieșite după naștere dintre picioarele ei, sau din copiii pe care îi va naşte, căci îi va mânca pe toți pe ascuns, din cauza dezastrului și a strâmtorării în care te vor aduce dușmanii tăi, în cetăţile tale. 1 Gen.49.10. 58. Dacă nu vei respecta şi nu vei împlini toate cuvintele acestei Legi, scrise în această carte, temându-te de acest Nume slăvit1 şi înfricoșător, Cel al Domnului2, Dumnezeul tău, 1 Exod.6.3. 2 Iehova 59. atunci Domnul1 te va lovi în chip nemaiauzit, pe tine şi pe urmașii tăi, cu plăgi adânci şi îndelungate, și cu boli grave şi prelungite. 1 Dan.9.12. Iehova 60. Va aduce peste tine toate bolile1 Egiptului, de care ți-a fost frică, şi ele se vor lipi de tine. 1 Cap.7.15. 61. Mai mult, Domnul1 va aduce peste tine, până vei fi nimicit, toate bolile și rănile care nu sunt scrise în această Carte a Legii. 1 Iehova 62. După ce ai fost atât de numeros precum1 stelele cerului, vei2 rămâne un mic număr de oameni, fiindcă nu ai ascultat de glasul Domnului3, Dumnezeului tău. 1 Cap.4.27. 2 Cap.10.22. Neem.9.23. 3 Iehova 63. Așa cum Domnul1 S-a bucurat2 să îți facă bine şi să te înmulţească, tot aşa Domnul3 Se va bucura4 să te ruineze şi să te nimicească, iar tu vi fi smuls din ţara în care ai intrat s-o iei în stăpânire. 1,3 Iehova 2 Cap.30.9. Ier.32.41. 4 Prov.1.26. Isa.1.24. 64. Domnul1 te va împrăştia2 printre toate popoarele, de la o margine a pământului până la cealaltă, iar acolo3 vei sluji altor dumnezei, idolilor din lemn și din piatră, pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi. 1 Iehova 2 Lev.26.33. Cap.4.27,28. Neem.1.8. Ier.16.13. 3 Vers.36. 65. Printre aceste neamuri1 nu vei avea pace şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Acolo Domnul2 îţi va face inimă care tremură fricoasă, niște ochii lâncezi şi un suflet3 amorțit. 1 Amos9.4. 2 Lev.26.36. Iehova 3 Lev.26.16. 66. Vei trăi în continuă nesiguranță, te vei teme noaptea și ziua, și niciodată nu vei fi sigur de viaţa ta. 67. Dimineața1 vei spune: „O, dacă ar veni seara!”, iar seara vei spune: „O, dacă ar veni dimineața!”, din cauza groazei care îţi va umple inima şi a lucrurilor pe care ochii tăi le vor vedea ochii2. 1 Vers.34. 2 Iov7.4. 68. Şi Domnul1 te va întoarce pe corăbii în Egipt şi vei face drumul despre care-ţi spusesem: „Să nu-l mai2 vezi din nou!” Acolo, vă veţi vinde dușmanilor voştri ca sclavi şi sclave, dar nu va fi nimeni să vă cumpere.” 1 Osea8.13;9.3. Iehova 2 Cap.17.16.
Înnoirea legământului. 29 1. Iată care sunt termenii1 legământului2 pe care Domnul3 I-a poruncit lui Moise să-l încheie cu izraeliții la Moab, în afara de legământul pe care l-a încheiat cu ei la Horeb. 1 cuvintele 2 Cap.5.2,3. 3 Iehova
Pag. 225 DEUTERONOM Cap. 29
2. Moise i-a chemat pe toți izraeliții şi le-a spus: „Aţi1 văzut tot ceea ce a făcut Domnul2 înaintea ochilor voştri în Egipt lui Faraon, tuturor supuşilor lui şi întregii lui ţări, 1 Exod.19.4. 2 Iehova 3. marile1 încercări, semne și minuni pe care ţi le-au văzut ochii. 1 Cap.4.34;7.19. 4. Dar Domnul1 nu v-a dat minte să înțelegeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, până în ziua de azi. 1 Isa.6.9,10;63.17. Ioan8.43. Fapt.28.26,27. Efes.4.18. 2Tes.2.11,12. Iehova 5. Totuşi El zice: „Eu v-am1 purtat patruzeci de ani prin pustiu, și hainele2 de pe voi nu s-au învechit, nici încălţările voastre nu s-au stricat în picioarele voastre. 1 Cap.1.3;8.2. 2 Cap.8.4. 6. Pâine n-aţi mâncat1, vin și băutură tare n-ați băut, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul2, Dumnezeul vostru.” 1 Exod.16.12. Cap.8.3. Ps.78.24,25. 2 Iehova 7. Când am1 ajuns în locul acesta; Sihon, regele Hesbonului, şi Og, regele Bașanului, ne-au ieşit înainte ca să se lupte cu noi, dar noi i-am înfrânt. 1 Num.21.23,24,33. Cap.2.32;3.1. 8. Le-am luat ţara şi am dat-o ca1 moștenire rubeniţilor, gadiţilor şi a unei jumătăți din seminţia lui Manase. 1 Num.32.33. Cap.3.12,13. 9. Să respectaţi1 cuvintele acestui legământ şi să le împliniţi, ca2 să prosperaţi în tot ceea ce veţi face. 1 Cap.4.6. Ios.1.7. 1Regi2.3. 2 Ios.1.7. 10. Astăzi staţi cu toții înaintea Domnului1, Dumnezeului vostru: căpeteniile seminţiilor voastre, bătrânii voştri, ofițerii oştirii voastre, toţi bărbaţii din Israel, 11. împreună cu copiii voştri, soțiile voastre şi străinul care trăiește în tabăra ta, de la cel1 ce-ţi taie lemne, până la cel ce-ţi scoate apă, 1 Ios.9.21,23,27. 12. stai ca să închei legământ cu Domnul1, Dumnezeul tău, și să ai parte de legământul încheiat prin jurământ2, legământ pe care Domnul3, Dumnezeul tău, l-a încheiat astăzi cu tine, 1,3 Iehova 2 Neem.10.29. 13. și ca să te facă astăzi1 poporul Lui, iar El să fie Dumnezeul tău, după cum ţi-a promis2 şi a jurat strămoșilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. 1 Cap.28.9. 2 Exod.6.7. Gen.17.7. 14. Nu numai cu voi închei1 legământul acesta încheiat prin jurământ, 1 Ier.31.31-33. Evr.8.7,8. 15. ci îl fac atât cu cei ce sunt astăzi aici, înaintea Domnului1, Dumnezeului nostru, cât2 şi cu cei care nu sunt astăzi aici. 1 Iehova 2 Fapt.2.39. 1Cor.7.14.
Binecuvântarea și blestemul înnoite. 16. Ştiţi prea bine cum am trăit în Egipt, şi cum, noi și tu, când am călătorit prin mijlocul neamurilor, 17. am văzut abominațiile şi idolii din lemn şi piatră, argint şi aur, pe care acestea le aveau. 18. Să nu existe printre voi niciun bărbat sau femeie, niciun clan și nicio seminţie, a căror inimă1 să se întoarcă astăzi de la Domnul2, Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească zeilor acestor neamuri. Să3 nu existe printre voi nici o rădăcină din care să răsară otravă şi pelin. 1 Cap.11.16. 2 Iehova 3 Fapt.8.23. Evr.12.15. 19. Dacă cineva, după ce a auzit cuvintele acestui legământ încheiat cu jurământ, se laudă în inima lui, zicând: „Voi avea pace, chiar dacă mi-aș urma pornirile1 inimii mele încăpățânate, și să piară2 astfel cel sătul împreună cu cel flămând.”, 1 Num.15.39. Ecl.11.9. 2 Isa.30.1. 20. pe acela1 Domnul2 nu-l va ierta. Ci atunci, mânia3 şi gelozia4 Domnului5 se vor aprinde împotriva lui, iar toate blestemele scrise în această Carte vor veni peste el, şi Domnul6 îi va şterge7 numele de sub Cer. 1 Ezec.14.7,8. 2,5,6 Iehova 3 Ps.74.1. 4 Ps.79.5. Ezec.23.25. 7 Cap.9.14. 21. El îl va1 separa de toate seminţiile lui Israel, ca să-l nenorocească potrivit cu tot ce este scris în această Carte a Legii. 1 Mat.24.51. 22. Generațiile următoare, copiii voştri care vor veni după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară îndepărtată, vor vedea nenorocirile care s-au petrecut în această țară și urgiile cu care Domnul1 v-a îndurerat. 1 Iehova 23. Peste tot va fi pucioasă1 și sare, toată țara va fi arsă. Nimic nu se va semăna, nimic nu va încolți, și nici o plantă nu va crește. Va fi la fel ca2 la distrugerea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care Domnul3 le-a distrus în mânia şi urgia Lui. 1 Ps.107.34. Ier.17.6. Țef.2.9. 2 Gen.19.24,25. Ier.20.16. 3 Iehova 24. Toate neamurile vor întreba: „De ce1 a făcut Domnul2 astfel acestei ţări? De ce s-a aprins cu o mânie atât de mare?” 1 1Regi9.8,9. Ier.22.8,9. 2 Iehova
Pag. 226 DEUTERONOM Cap. 29, 30
25. Şi li se va răspunde: „Fiindcă au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul1, Dumnezeul strămoșilor lor, când i-a scos din Egipt. 26. Ei s-au depărtat, au slujit și s-au închinat altor dumnezei, zei pe care nu-i cunoşteau, şi pe care nu El li-i dăduse. 27. De aceea S-a aprins Domnul1 de mânie împotriva acestei ţări şi a adus2 peste ei toate blestemele scrise în această Carte. 1 Iehova 2 Dan.9.11,13,14. 28. Domnul1 i-a smuls2 din ţara lor în mânia, urgia și înverșunarea Lui cumplită, şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede astăzi.” 1 Iehova 2 1Regi14.15. 2Cron.7.20. Ps.52.5. Prov.2.22. 29. Lucrurile ascunse sunt ale Domnului1, Dumnezeului nostru, iar cile descoperite sunt ale noastre şi ale urmașilor noştri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei Legi. 1 Iehova
Făgăduințe. 30 1. Când1 vor veni peste tine toate2 binecuvântările şi blestemele pe care ți le-am arătat, iar tu îți vei aduce3 aminte de ele în mijlocul tuturor neamurilor unde te va risipi Domnul4, Dumnezeul tău, 1 Lev.26.40. 2 Cap.28. 3 Cap.4.29,30. 1Regi8.47,48. 4 Iehova 2. și1 te vei întoarce la El şi vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce ţi-am poruncit astăzi, 1 Neem.1.9. Isa.55.7. Plân.3.40. Ioel2.12,13. 2 Iehova 3. atunci1 Domnul2, Dumnezeul tău, îți va reda înapoi sclavii tăi, va avea milă de tine, te va3 aduce înapoi și te va strânge din mijlocul tuturor popoarelor, de unde te-a risipit. 1 Ps.106.45;126.1,4. Ier.29.14. Plân.3.22,32. 2 Iehova 3 Ps.147.2. Ier.32.37. Ezec.34.13;36.24. 4. Chiar dacă ai1 fi risipit până la marginile cerului, şi de acolo te va strânge și te va întoarce Domnul2, Dumnezeul tău. 1 Cap.28.64. Neem.1.9. 2 Iehova 5. El1 te va aduce în ţara pe care o stăpâneau strămoșii tăi şi o vei lua în stăpânire, îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe strămoșii tăi. 1 Cap.10.16. Ier.32.39. Ezec.11.19;36.26. 6. Domnul1, Dumnezeul tău, îţi va circumcide inima ta şi inima urmașilor tăi, ca să-L iubești din toată inima ta şi din tot sufletul tău, și astfel să trăieşti. 1 Iehova 7. Domnul1, Dumnezeul tău, va face ca toate aceste blesteme să vină asupra dușmanilor tăi, care te prigonesc, și asupra celor ce te urăsc, 1 Iehova 8. iar tu te vei întoarce, vei asculta de glasul Domnului1, şi vei împlini toate poruncile pe care ţi le dau eu astăzi. 1 Iehova 9. Atunci1 Domnul2, Dumnezeul tău, te va face să prosperi în toate lucrurile mâinilor tale, în rodul trupului tău, rodul cirezilor tale şi în rodul pământului tău. Domnul3 Se va bucura4 din nou de fericirea ta, așa cum S-a bucurat de cea a strămoșilor tăi, 1 Cap.28.11. 2,3 Iehova 4 Cap.28.63. Ier.32.41. 10. dacă vei asculta de glasul Domnului1, Dumnezeului tău, respectând poruncile şi hotărârile Lui scrise în această Carte a Legii, și dacă te vei întoarce la El din toată inima ta şi din tot sufletul tău. 1 Iehova
Porunca nu este departe. 11. Această poruncă, pe care eu ţi-o dau astăzi, nu este prea1 grea pentru tine, nici prea departe de tine. 1 Isa.45.19. 12. Nu1 este în Cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în Cer ca să ne-o aducă, și astfel s-o auzim şi s-o împlinim?” 1 Rom.10.6. 13. Și nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare ca să ne-o aducă, și astfel s-o auzim şi s-o împlinim?” 14. Dimpotrivă, Cuvântul este foarte aproape de tine. El este în gura şi în inima ta, ca să-l poți împlini.
Alegerea. 15. Iată, astăzi îţi pun înainte viaţa1 şi binele, și moartea şi răul. 1 Vers.1,19. Cap.11.26. 16. Pentru că astăzi îţi poruncesc să-L iubeşti pe Domnul1, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să respecți poruncile, hotărârile și legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, iar Domnul2, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în ţara în care vei intra s-o iei în stăpânire. 1,2 Iehova 17. Dar dacă inima ta se va schimba și nu vei asculta, dacă te vei lăsa amăgit să te închini și să slujești altor dumnezei, 18. atunci îți1 spun astăzi că vei fi nimicit şi nu vei trăi multe zile în ţara pentru care ai trecut Iordanul, ca să intri în ea și s-o iei în stăpânire. 1 Cap.4.26;8.19.
Pag. 227 DEUTERONOM Cap. 30, 31
19. Chem azi cerul1 şi pământul martori împotriva voastră, că2 ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Acum alege viaţa, ca să trăieşti atât tu, cât şi urmașii tăi, 1 Cap.4.26;31.28. 2 Vers.15. 20. iubindu-L pe Domnul1, Dumnezeul tău, ascultând glasul Lui şi alipindu-te de El, căci de aceasta atârnă viaţa2 ta şi lungimea zilelor tale în ţara pe care Domnul3 a promis-o strămoșilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.” 1,3 Iehova 2 Ps.27.1;66.9. Ioan11.25.
CELE DIN URMĂ CUVINTE ALE LUI MOISE (Cap.31-34. Ioan14-17)
Iosua. 31 1. Moise s-a dus şi a mai spus următoarele cuvinte înaintea întregului Israel: 2. „Eu am1 astăzi o sută douăzeci de ani și nu voi mai putea merge2 în fruntea voastră, căci Domnul3 mi-a zis: „Tu să nu treci Iordanul!” 1 Exod.7.7. Cap.34.7. 2 Num.27.17. 1Regi3.7. Num.20.12;27.13. Cap.3.27. 3 Iehova 3. El Însuși va trece1 înaintea ta, va nimici aceste neamuri dinaintea ta, iar tu le vei pune stăpâni. Iosua va merge în fruntea ta, așa cum a spus2 Domnul3. 1 Cap.9.3. 2 Num.27.21. Cap.3.28. 3 Iehova 4. Domnul1 va face cu ele tot așa cum2 a făcut lui Sihon şi Og, regii amoriţi, şi ţărilor lor, pe care i-a nimicit. 1 Cap.3.21. Iehova 2 Num.21.24,33. 5. Domnul1 vi le va da pe mână, iar voi să faceți potrivit cu toate poruncile pe care vi le-am dat. 1 Cap.7.2. Iehova 6. Fiți tari1 și curajoși! Nu vă temeţi2 şi nu vă înspăimântaţi de ei, fiindcă Domnul3, Dumnezeul tău, va merge El însuşi4 cu tine, nu5 se va depărta de tine și nici nu te va părăsi.” 1 Ios.10.25. 1Cron.22.13. 2 Cap.1.29;7.18. 3 Iehova 4 Cap.20.4. 5Ios.1.5. Evr.13.5. 7. Moise l-a chemat pe Iosua şi i-a vorbit înaintea întregului Israel: „Fii tare1 și curajos, pentru că tu vei intra cu poporul acesta în ţara pe care Domnul2 a promis-o strămoșilor lor că le-o va da, iar tu îi vei conduce la moștenirea lor. 1 Vers.23. Cap.1.38;3.28. Ios.1.6. 2 Iehova 8. Domnul1 Însuşi va merge înaintea ta, El însuşi va fi cu2 tine, nu se va depărta de tine şi nu te va părăsi. Nu te teme şi nu te înspăimânta!” 1 Exod.13.21,22;33.14. Cap.9.3. Iehova 2 Ios.1.5,9. 1Cron.28.20.
Să se citească Legea în adunări. 9. Moise a scris Legea aceasta şi a încredinţat-o1 atât preoţilor leviți, care2 duceau Arca Legământului cu Domnul3, cât şi tuturor bătrânilor lui Israel. 1 Vers.25. Cap.17.18. 2 Num.4.15. Ios.3.3. 1Cron.15.12,15. 3 Iehova 10. El le-a poruncit astfel: „La fiecare şapte ani, în anul1 iertării, la2 Sărbătoarea Corturilor, 1 Cap.15.1. 2 Lev.23.34. 11. când tot Israelul va veni1 înaintea Domnului2, Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El, să citeşti3 această Lege înaintea întregului popor, în auzul lor. 1 Cap.16.16. 2 Iehova 3 Ios.8.34,35. 2Regi23.2. Neem.8.1. 12. Să convoci poporul - bărbaţii, femeile, copiii şi străinii din cetăţile tale - ca să asculte şi să înveţe să se teamă de Domnul1, Dumnezeul vostru, și să respecte şi să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 1 Iehova 13. În acest fel şi copiii lor, care1 nu o cunosc, o vor auzi2 şi vor învăţa să se teamă de Domnul3, Dumnezeul vostru, în tot timpul cât veţi trăi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.” 1 Cap.11.2. 2 Ps.78.6,7. 3 Iehova 14. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Iată2 că se apropie vremea morții tale. Ia-l pe Iosua cu tine şi înfăţişaţi-vă la Cortul Întâlnirii, ca să-i spun ce are de făcut.” Moise şi Iosua s-au dus şi s-au înfăţişat la Cortul Întâlnirii. 1 Iehova 2 Num.27.13. Cap.34.5. 3 Vers.23. Num.27.19. 15. Atunci Domnul1 S-a arătat la Cort într-o coloană de nor, care s-a oprit deasupra intrării în Cort. 1 Exod.33.9. 16. Domnul1 i-a zis lui Moise: „Iată, tu te vei odihni curând împreună cu părinţii tăi, apoi acest popor se va ridica2 şi se va prostitua3 înaintea zeilor străini din ţara în care vor intra, iar pe Mine4 Mă va părăsi şi va rupe5 legământul pe care l-am încheiat cu el. 1 Iehova 2 Exod.32.6. 3 Exod.34.15. Jud.2.17. 4 Cap.32.15. Jud.2.12;10.6,13. 5 Jud.2.20. 17. În ziua aceea Mă voi aprinde de mânie împotriva lui și-i voi1 părăsi. Îmi voi ascunde faţa2 de la ei și vor fi nimiciți. Multe rele şi necazuri vor veni peste ei şi atunci Israel va zice: „Oare3 nu m-au ajuns aceste4 nenorociri din cauză că Dumnezeul meu nu este în mijlocul meu?” 1 2Cron.15.2. 2 Cap.32.20. Ps.104.29. Isa.8.17;64.7. Ezec.39.23. 3 Num.14.42. 4 Jud.6.13.
Pag. 228 DEUTERONOM Cap. 31, 32
18. Dar Eu Îmi1 voi ascunde faţa de la ei în ziua aceea, din cauza tuturor răutăților pe care le-au săvârșit, întorcându-se spre alţi dumnezei. 1 Vers.17. 19. Acum, scrieţi pentru voi această cântare și învaţă-i pe izraeliți s-o cânte, apoi pune-i s-o repete, pentru ca această cântare să-Mi fie o mărturie1 printre izraeliți, 1Vers.26. 20. căci atunci când voi duce acest popor în ţara unde curge lapte și miere, țară pe care am promis-o strămoșilor lor, și izraeliții vor mânca, se vor sătura şi se vor îngrăşa1; apoi se vor îndrepta2 spre dumnezei şi le vor sluji, iar pe Mine Mă vor disprețui şi vor încălca legământul Meu. 1 Cap.32.15. Neem.9.25,26. Osea13.6. 2 Vers.16. 21. Iar când vor fi loviți1 cu o mulţime de nenorociri şi de necazuri, această cântare va mărturisi împotriva lor, pentru că ea nu va fi uitată de urmașii lor. Căci Eu le cunosc2 pornirile, pe care le au chiar3 de pe acum, chiar înainte să-i duc în ţara pe care le-am promis-o.” 1 Vers.17. 2 Osea5.3;13.5,6. 3 Amos5.25,26. 22. În ziua aceea, Moise a scris cântecul acesta şi i-a învăţat pe izraeliți s-o cânte. 23. Domnul1 i-a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun: „Fii tare2 și curajos, căci tu vei fi cel care-i va conduce pe izraeliți în ţara pe care le-am promis-o, şi Eu Însumi voi fi cu tine.” 1 Vers.14. Iehova 2 Vers.7. Ios.1.6. 24. După ce Moise a terminat de scris cuvintele acestei Legi într-o carte, de la început până la sfârșit, 25. a dat această poruncă leviţilor care duceau Arca Legământului cu Domnul: 26. „Luaţi această Carte a Legii şi puneţi-o1 în Arca Legământului cu Domnul2, Dumnezeului vostru, ca să fie acolo o mărturie3 împotriva voastră. 1 2Regi22.8. 2 Iehova 3 Vers.19. 27. Căci eu1 știu cât ești de răzvrătit2 şi de încăpăţânat. Dacă v-ați răzvrătiţi voi împotriva Domnului3 cât încă mai trăiam printre voi, cu atât mai mult vă veți răzvrătiţi după moartea mea! 1 Cap.9.24;32.20. 2 Exod.32.9. Cap.9.6. 3 Iehova 28. Chemați-i înaintea mea pe toţi bătrânii seminţiilor voastre şi pe toți ofițerii voștri! Voi spune în auzul lor aceste cuvinte şi voi chema Cerul1 şi pământul dă depună mărturie împotriva lor. 1 Cap.30.19;32.1. 29. Știu că după moartea mea veţi1 prelua practici infame şi vă veţi abate de la calea pe care v-am spus s-o urmați. În zilele care vor urma2 vă va ajunge3 nenorocirea, căci făcând ceea ce este rău în ochii Domnului4, îi veți stârni mânia.” 1 Cap.32.5. Jud.2.19. Osea9.9. 2 Cap.28.15. 3 Gen.49.1. Cap.4.30. 4 Iehova 30. Apoi Moise a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul întregii adunări a lui Israel:
Cântarea lui Moise. 32 1. „Luaţi aminte1 Ceruri şi voi vorbi. Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele. 1 Cap.4.26;30.19;31.28. Ps.50.4. Isa.1.2. Ier.2.12;6 19. 2. Ca ploaia să cadă1 învăţăturile mele și ca roua să cadă cuvintele mele, ca stropii de ploaie2 pe verdeaţă și ca aversele pe iarbă! 1 Isa.55.10,11. 1Cor.3.6-8. 2 Ps.72.6. Mica5.7. 3. Când voi vesti Numele Domnului1, voi să răspundeți: <Mare2 este Dumnezeului nostru! 1 Iehova 2 1Cron.29.11. 4. El este1 Stânca. Lucrările2 Lui sunt perfecte, căci toate3 căile Lui sunt drepte. Dumnezeu4 este credincios şi nu este nedreptate5 în El. O, cât de drept şi cinstit este El! 1 2Sam.22.3;23.3. Ps.18.2,31,46. Hab.1.12. 2 2Sam.22.31. 3 Dan.4.37. Apoc.15.3. 4 Ier.10.10. 5 Iov34.10. Ps.92.15. 5. Ei s-au stricat1! Spre rușinea lor, ei nu mai sunt ai Lui, ci o generație pervertită2 și necinstită! 1 Cap.31.29. 2 Mat.17.17. Luca9.41. Filp.2.15. 6. Astfel Îl1 răsplătiți voi pe Domnul2, popor nechibzuit şi fără înţelepciune? Nu este El oare Tatăl3 tău, Cel Care te-a făcut4, Cel Care te-a întocmit5 şi ţi-a dat înfățișare? 1 Ps.116.12. 2 Iehova 3 Isa.63.16. 4 Ps.74.2. 5 Vers.15. Isa.27.11;44.2. 7. Adu-ţi aminte de zilele din vechime, socoteşte anii din generație în generație. Întreabă-l pe tatăl1 tău, şi te va învăţa, întreabă-i pe bătrânii tăi, şi-ţi vor spune. 1 Exod.13.14. Ps.44.1;78.3,4.
Pag. 229 DEUTERONOM Cap. 32
8. Cel Preaînalt a pus hotare popoarelor și le-a împărțit1 moştenirea după numărul urmașilor2 lui Adam și al Îngerilor lui Dumnezeu, 1 Zah.9.2. Fapt.17.26. 2 Gen.11.8. 9. iar partea1 Domnului2 este poporul lui Iacov, Israel este partea Lui de moştenire. 1 Exod.15.16;19.5. 1Sam.10.1. Ps.78.71. 2 Iehova 10. El l-a găsit într-un ţinut pustiu1, într-o singurătate plină de urlete deznădăjduite, l-a înconjurat, l-a îngrijit2 şi l-a păzit3 ca pe lumina ochilor Lui, 1 Cap.8.15. Ier.2.6. Osea13.5. 2 Cap.4.36. 3 Ps.17.8. Prov.7.2. Zah.2.8. 11. asemenea vulturului1 care îşi scutură cuibul și zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile și-i ia Şi-i poartă pe penele lui: 1 Exod.19.4. Cap.1.31. Isa.31.5;46.4;63.9. Osea11.3. 12. Aşa a călăuzit Domnul1 singur poporul Său, şi nu era niciun zeu străin alături de El. 1 Iehova 13. EL l-a suit1 pe înălţimile ţării şi l-a hrănit cu roadele câmpului. l-a hrănit2 cu miere din stâncă, și cu untdelemn din stânca cea mai tare, 1 Cap.33.29. Isa.58.14. Ezec.36.2. 2 Iov29.6. Ps.81.16. 14. cu untul de la vaci şi cu laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Bașan şi a ţapilor, cu floarea1 făinii de grâu, şi ai băut vin, sângele2 strugurilor. 1 Ps.81.16;147.14. 2 Gen.49.11. 15. Israel1 s-a îngrăşat şi s-a împotrivit2! Te-ai3 îngrăşat, ai devenit greu și mare! Apoi L-a părăsit4 pe Dumnezeu, Ziditorul5 lui, și a respins Stânca6 mântuirii lui. 1 Cap.33.5,26. Isa.44.2. ieșurun/cel drept, însă poetic Israel 2 1Sam.2.29. 3Cap.31.20. Neem.9.25. Ps.17.10. Ier.2.7;5.7,28. Osea13.6. 4 Cap.31.16. Isa.1.4. 5 Vers.6. Isa.51.13. 6 2Sam.22.47. Ps.89.26;95.1. 16. Ei L-au1 făcut gelos cu zei străini, și L-au mâniat cu abominațiile lor, 1 1Regi14.22. 1Cor.10.22. 17. au adus jertfe1 dracilor, nu lui Dumnezeu, unor zei pe care nu-i cunoșteau - zei noi, sosiţi de curând - zei de care strămoșii voștri nu s-au temut, 1 Lev.17.7. Ps.106.37. 1Cor.10.20. Apoc.9.20. 18. Iar pe Creatorul1, Cel care te-a născut, L-ai părăsit. Nu ți-ai mai adus aminte2 de Dumnezeu, Cel care te-a zidit. 1 Isa.17.10. 2 Ier.2.32. 19. Domnul1 a văzut lucrul2 acesta şi S-a mâniat. El și-a respins3 proprii Săi fii și propriile Sale fiice, zicând: 1 Iehova 2 Jud.2.14. 3 Isa.1.2. 20. „Îmi1 voi ascunde faţa de ei, şi voi privi sfârşitul lor, căci sunt o generație pervertită, sunt nişte copii2 necredincioşi. 1 Cap.31.17. 2 Isa.30.9. Mat.17.17. 21. M-au1 provocat la gelozie printr-un zeu, fără nici un motiv, și M-au mâniat2 prin idolii lor de nimic. De aceea, și Eu îi3 voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un popor, îi voi mânia printr-un neam fără pricepere. 1 Vers.16. Ps.78.58. 2 1Sam.12.21. 1Regi16.13,26. Ps.31.6. Ier.8.19;10.8;14.22. Iona2.8. Fapt.14.15. 3 Osea1.10. Rom.10.19. 22. Căci1 focul mâniei Mele s-a aprins şi va arde până în adâncul Locuinţei Morţilor, va nimici pământul şi roadele lui, și va arde temeliile munţilor. 1 Ier.15.14;17.4. Plân.4.11. 23. Voi1 aduce peste ei nenorociri după nenorocire și-Mi voi2 arunca săgeţile împotriva lor, 1 Isa.26.15. 2 Ps.7.12,13. Ezec.5.16. 24. vor fi topiţi de foame, stinşi de friguri şi de boli cumplite. Voi trimite împotriva lor dinţii fiarelor1 sălbatice şi veninul şerpilor. 1 Lev.26.22. 25. Pe drum1 vor pieri de sabie, iar în odăi vor pieri de groază. Vor pieri şi tânărul, şi fecioara, şi copilașul, şi bătrânul. 1 Plân.1.20. Ezec.7.15. 2Cor.7.5. 26. Voiam să1 zic: „Îi voi zdrobi și le voi şterge amintirea printre oameni!”, 1 Ezec.20.13,14,23. 27. dar am amânat, datorită răutății dușmanului, ca nu cumva acesta să se amăgească şi să1 zică: „Mâna noastră cea puternică, şi nu Domnul2 a făcut toate aceste lucruri.” 1 Ps.140.8. 2 Iehova
Pag. 230 DEUTERONOM Cap. 32
28. Ei sunt un neam care şi-a pierdut bunul simţ şi nu există discernământ în ei1. 1 Isa.27.11. Ier.4.22. 29. Dacă ar fi fost1 înţelepţi, ar fi înţeles aceasta şi s-ar fi gândit2 la ceea ce li se va întâmpla. 1 Cap.5.29. Ps.81.13;107.43. Luca19.42. 2 Isa.47.7. Plân.1.9. 30. Cum ar fi putut unul1 singur să pună pe fugă o mie, și doi zece mii, dacă apărătorul lor nu i-ar vinde2 și Domnul3 nu i-ar părăsi? 1 Lev.26.8. Ios.23.10. 2Cron.24.24. Isa.30.17. 2 Ps.44.12. Isa.50.1;52.3. 3 Iehova 31. Căci1 apărătorul lor nu este ca Apărătorul nostru, și la aceasta2 sunt martori înșiși dușmanii noştri. 1 1Sam.2.2. 2 1Sam.4.8. Ier.40.3. 32. Via1 lor este din vița de vie a Sodomei şi din câmpiile Gomorei. Strugurii lor sunt struguri otrăviţi, iar ciorchinii amari. 1 Isa.1.10. 33. vinul lor este venin1 de şerpi, veninul cobrelor2 nemiloase. 1 Ps.58.4. 2 Ps.140.3. Rom.3.13. 34. Oare nu este păstrat1 lucrul acesta la Mine, pecetluit printre comorile Mele? 1 Iov14.17. Ier.2.22. Osea13.12. Rom.2.5. 35. A Mea1 este răzbunarea şi Eu voi răsplăti! Vine vremea când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor2 este aproape, şi ceea ce-i aşteaptă nu va întârzia.” 1 Ps.94.1. Rom.12.19. Evr.10.30. 2 2Pet.2.3. 36. Căci Domnul1 Își va judeca poporul Său, dar va avea milă2 de slujitorii Săi când va vedea că li s-a dus puterea şi că n-a3 mai rămas nimeni, nici întemnițat, nici liber. 1 Ps.135.14. Iehova 2 Jud.2.18. Ps.106.45. Ier.31.20. Ioel2.14. 3 1Regi14.10;21.21. 2Regi9.8;14.26. 37. El va întreba: „Unde le sunt zeii1, stânca ce le slujea drept adăpost? 1 Jud.10.14. Ier.2.28. 38. Unde sunt ce s-au hrănit cu grăsimea jertfelor lor, și care au băut vinul jertfelor lor de băutură? Să se ridice și să vă ajute! Să vă ofere un adăpost!” 39. Vedeți așadar că Eu Însumi sunt1 El! Nu2 mai există alt dumnezeu în afară de Mine; Eu omor și Eu țin3 în viață, Eu rănesc şi Eu vindec, şi nimeni nu se poate salva din mâna Mea. 1 Ps.102.27. Isa.41.4;48.12. 2 Cap.4.35. Isa.45.5,18,22. 3 1Sam.2.6. 2Regi5.7. Iov5.18. Ps.68.20. Osea6.1. 40. Îmi1 ridic mâna spre cer şi zic: „Cât este de adevărat că trăiesc în veci, 1 Gen.14.22. Exod.6.8. Num.14.30. 41. tot atât de adevărat este că atunci când Îmi voi1 ascuţi fulgerul sabiei Mele şi voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată, Mă voi răzbuna2 pe dușmanii Mei şi-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc. 1 Isa.27.1;34.5;66.16. Ezec.21.9,10,14,20. 2 Isa.1.24. Naum1.2. 42. Voi face ca sabia Mea să se hrănească cu carne, iar săgețile Mele să se îmbete1 cu sângele celor omorâți, al captivilor și al căpeteniilor prinților2 dușmanului.” 1 Ier.46.10. 2 Iov13.24. Ier.30.14. Plân.2.5. 43. Veseliți-vă, Ceruri, împreună cu El!. Închinați-vă Lui, voi, toți îngerii lui Dumnezeu! Neamuri, cântaţi1 împreună cu poporul Lui, căci El va răzbuna2 sângele slujitorilor Lui, se va răzbuna3 pe dușmanii Lui, şi va face ispăşire pentru4 ţara și poporul Lui.” 1 Rom.15.10. 2 Apoc.6.10;19.2. 3 Vers.41. 4 Ps.85.1. 44. Deci Moise a venit şi a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului, iar Iosua, fiul lui Nun, a fost cu el. 45. După ce a terminat de rostit toate cuvintele acestea către întregul Israelul, 46. Moise le-a zis: „Puneţi-vă la1 inimă toate cuvintele pe care eu vi le-am rostit astăzi, astfel încât să le porunciţi copiilor voştri să respecte şi să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 1 Cap.6.6;11.18. Ezec.40.4. 47. Căci nici un cuvânt nu este fără însemnătate pentru voi, ele sunt viaţa1 voastră. Prin cuvintele acestea vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.” 1 Cap.30.19. Lev.18.5. Prov.3.2,22;4.22. Rom.10.5. 48. În aceeaşi zi, Domnul1 i-a vorbit lui Moise: 1 Num.27.12,13. Iehova
Pag. 231 DEUTERONOM Cap. 32, 33
49. „Suie-te pe Muntele Nebo, munte din lanțul Munților1 Abarim, în ţara lui Moab, care se află în faţa Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului, pe care Eu o dau în stăpânire lui Israel. 1 Num.33.47,48. Cap.34.1. 50. Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui şi vei fi astfel adăugat la strămoșii tăi, după cum Aaron1, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la strămoșii lui, 1 Num.20.25,28;33.38. 51. pentru că aţi1 păcătuit împotriva Mea înaintea izraeliților, lângă apele Meriba din Cadeș, în pustiul Ţin, unde nu M-aţi sfinţit2 în mijlocul lui Israel. 1 Num.20.11-13;27.14. 2 Lev.10.3. 52. Tu vei1 vedea doar de departe pământul făgăduinței; dar nu vei intra în ţara pe care o dau izraeliților.” 1 Num.27.12. Cap.34.4.
Binecuvântarea rostită de Moise. 33 1. Iată binecuvântarea1 cu care Moise, omul2 lui Dumnezeu, a rostit-o pentru izraeliți, înainte de moartea lui. 1 Gen.49.28. 2Ps.90-titlu. 2. „Domnul1 a venit din Sinai şi a strălucit peste ei din Seir. El a apărut din Muntele Paran, şi cu El erau zeci de mii2 de Îngeri sfinţi, iar din mâna Lui dreaptă ieșea fulgerul Legii. 1 Exod.19.18,20. Jud.5.4,5. Hab.3.3. Iehova 2 Ps.68.17. Dan.7.10. Fapt.7.53. Gal.3.19. Evr.2.2. Apoc.5.11;9.16. 3. Da, El Își iubeşte1 cu adevărat poporul și-Și binecuvântează2 sfinții Săi. Ei stau3 la picioarele Lui și primesc4 poruncile Lui. 1 Exod.19.5. Cap.7.7,8. Ps.47.4. Osea11.1. Mal.1.2. 2 Cap.7.6. 1Sam.2.9. Ps.50.5. 3Luca10.39. Fapt.22.3. 4Prov.2.1. 4. Moise1 ne-a dat o Lege, moştenirea2 adunării lui Iacov. 1 Ioan1.17;7.19. 2 Ps.119.111. 5. El era Rege1 în Israel2, când se adunau căpeteniile poporului împreună cu seminţiile lui Israel. 1 Gen.36.31. Jud.9.2;17.6. 2 Cap.32.15. 6. Pentru Ruben el a zis: <Fie ca Ruben să trăiască și seminția lui să nu dispară, iar urmașii lui să nu fie puțini la număr!> 7. Iată ce a zis pentru Iuda: <Ascultă, Doamne1, strigătul lui Iuda şi adu-l la poporul lui. Întărește-i2 mâini-le pentru El, fii ajutorul3 lui împotriva adversarilor lui!> 1 Iehova 2 Gen.49.8. 3 Ps.146.5. 8. Pentru Levi a zis: <Tumimul1 şi Urimul au fost încredinţate bărbatului pios, pe care l-ai2 ispitit la Masa3, şi pe care l-ai certat la apele Meriba.”> 1 Exod.28.30. 2 Exod.17.7. Num.20.13. Cap.8.2,3,16. Ps.81.7. 3 Exod.17.7. 9. Levi a spus despre tatăl său şi despre mama sa: <Nu i-am văzut!>, despre fraţii lui: <Nu vă1 cunosc!>, iar de copiii lui n-a vrut să mai ştie. Dar ei au împlinit2 Cuvântul Tău, au respectat legământul Tău, 1 Exod.32.26-28. 2 Ier.18.18. Mal.2.5,6. 10. l-au învățat1 pe Iacov poruncile Tale, iar pe Israel Legea Ta. Ei așază2 tămâie înaintea Ta şi jerfte3 pe altarul Tău. 1 Lev.10.11. Cap.17.9-11;24.8. Ezec.44.23,24. Mal.2.7. 2 Exod.30.7,8. Num.16.40. 1Sam.2.28. 3 Lev.1.9,13,17. Ps.51.19. Ezec.43.27. 11. „Doamne1, binecuvântă tăria lui, primeşte lucrarea2 mâinilor lui, frânge şalele celor ce se ridică împotriva lui, iar cei ce-l urăsc să nu se mai ridice!” 1 Iehova 2 2Sam.24.23. Ps.20.3. Ezec.20.40,41;43.27. 12. Pentru Beniamin a zis: „El este preaiubitul Domnului1, va locui lângă El în siguranță, Domnul2 îl va ocroti în toate zilele, iar el se va odihni pe umerii Lui.” 1,2 Iehova 13. Pentru Iosif a zis: „Fie ca binecuvântarea1 Domnului2 să vină pe pământul lui cu cele mai bune roade, udate3 din cer și de sub pământ, 1 Gen.49.25. 2 Iehova 3 Gen.27.28. 14. cu cele mai bune roade coapte de razele soarelui, cu cele mai bune recolte ale fiecărei luni, 15. cu toate valorile din munţii1 cei străvechi și cu bunătățile dealurilor2 veşnice, 1 Gen.49.26. 2 Hab.3.6. 16. Fie ca cele mai bune roade ale pământului, belșugul lui, şi bunăvoinţa1 Celui Ce S-a arătat în rug să vină peste capul2 lui Iosif, pe creştetul capului său, un prinț între fraţii lui! 1 Exod.3.2,4. Fapt.7.30,35. 2 Gen.49.26. 17. El are frumuseţea întâiului născut1 al taurului, iar coarnele2 lui sunt coarnele bivolului sălbatic. Iosif va împunge3 cu ele popoare până la capătul pământului, ele fiind zecile de4 mii ale lui Efraim și miile lui Manase.” 1 1Cron.5.1. 2 Num.23.22. Ps.92.10. 3 1Regi22.11. Ps.44.5. 4 Gen.48.19.
Pag. 232 DEUTERONOM Cap. 33, 34
18. Pentru Zabulon a zis: „Bucură-te1, Zabulon, de alergările tale, iar tu, Isahar, de corturile tale! 1 Gen.49.13-15. 19. Ei vor chema1 popoarele pe munte, iar acolo vor2 aduce jertfele hotărâte, căci se vor hrăni cu bogăţia mării şi cu comorile ascunse în nisip.” 1 Isa.2.3. 2 Ps.4.5. 20. Pentru Gad a zis: „Binecuvântat să fie Gad în domeniul lui cel întins1! El se încordează ca un leu, sfâşiind o mână sau un scalp. 1 Ios.13.10. 1Cron.12.8. 21. El și-a ales1 partea cea mai bună, căci acolo era ascunsă partea legiuitorului. El a mers cu căpteniile2 poporului, a împlinit dreptatea Domnului3 şi judecățile Lui cu privire Israel.” 1 Num.32.16. 2 Ios.4.12. 3 Iehova 22. Pentru Dan a zis: „Dan este un pui de leu, care se năpustește1 din Bașan.” 1 Ios.19.47. Jud.18.27. 23. Pentru Neftali a zis: „Neftali, tu, cel sătul2 de bunăvoinţă şi copleşit de binecuvântarea Domnului2, ia în stăpânire3 Lacul Chineret și sudul însorit!” 1 Gen.49.21. 2 Iehova 3 Ios.19.32. Cap.3.17. 24. Pentru Aşer a zis: „Așer să fie cel mai binecuvântat1 dintre fii! El să fie plăcut fraților lui, şi să-şi înmoaie2 picioarele în untdelemn! 1 Gen.49.20. 2 Iov29.6. 25. Zăvoarele porților tale să fie de fier şi de bronz1, iar puterea ta să ţină cât zilele tale! 1 Cap.8.9. 26. Nimeni1 nu este ca Dumnezeul lui Israel2, El, Care străbate Cerurile ca să-ţi vină în ajutor, El, Care trece3 pe nori cu măreţie. 1 Exod.15.11. Ps.86.8. Ier.10.6. 2 Cap.32.15. 3 Ps.68.4,33,34;104.3. Hab.3.8. 27. Dumnezeul cel Veşnic este un adăpost1, iar sub tine sunt braţele Lui veşnice. El îi va alunga2 pe dușmani dinaintea ta şi va zice: <Nimicește-i!> 1 Ps.90.1. 2 Cap.9.3-5. 28. Israel1 trăiește în siguranță, iar ochiul lui Iacov2 privește îmbelșugat de pâine şi de vin, și cerurile3 lui picură rouă. 1 Num.23.9. Ier.23.6;33.16. 2 Cap.8.7,8. 3 Gen.27.28. Cap.11.11. 29. Fericit1 ești tu, Israel! Cine2 este ca tine, un popor mântuit de Domnul3, scutul4 și ajutorul tău, sabia și slava ta? Când dușmanii tăi vor veni să te lingușească5, tu îi6 vei căca în picioare.” 1 Ps.144.15. 2 2Sam.7.23. 3 Iehova 4 Ps.115.9-11. 5 2Sam.22.45. Ps.18.44;66.3;81.15. 6 Cap.32.13.
Moartea lui Moise. 34 1. Moise a plecat din câmpiile Moabului la1 Muntele Nebo, pe Vârful Pisga, care este față în față cu Ierihonul. Şi Domnul2 i-a arătat3 de acolo toată ţara, de la Galaad până4 la Dan, 1 Num.27.12;33.47. Cap.32.49. 2 Iehova 3 Cap.3.27. 4 Gen.14.14. 2. tot ţinutul lui Neftali, ţinutul lui Efraim şi al lui Manase, tot ţinutul lui Iuda până la Marea1 de Apus, 1 Cap.11.24. Marea Mediterană 3. Neghevul și împrejurimile Iordanului, și toate regiunile din valea Ierihonului, Cetatea1 Palmierilor, până la Ţoar. 1 Jud.1.16;3.13. 2 Cron.28.15. 4. Domnul1 i-a zis: „Aceasta2 este ţara pe care am promis-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, când am zis: <O voi da seminţei tale!> Ţi-am îngăduit3 s-o vezi, dar nu vei intra în ea.” 1 Iehova 2 Gen.12.7;13.15;15.18;26.3;28.13. 3 Cap.3.27;32.52. 5. Și Moise1, slujitorul Domnului2, a murit acolo, în ţara Moabului, după Cuvântul Domnului3. 1 Cap.32.50. Ios.1.1,2. 2,3 Iehova 6. El1 a fost înmormântat într-o vale din ţara Moabului, faţă în faţă cu Bet-Peor, dar nimeni2 nu știe unde este mormântul lui, până în ziua de azi. 1 Jud.9. 7. Moise1 avea o sută douăzeci de ani când a murit, însă vederea2 nu-i slăbise şi puterea nu-l părăsise. 1 Cap.31.2. 2 Gen.27.1;48.10. Ios.14.10,11.
Pag. 233 DEUTERONOM Cap. 34 IOSUA 1
8. Izraeliții l-au plâns pe Moise în câmpia Moabului treizeci1 de zile, după care zilele de plâns şi de jale pentru Moise s-au încheiat. 1 Gen.50.3,10. Num.20.29. 9. Iosua, fiul lui Nun, era plin1 de duhul înţelepciunii, căci Moise2 îşi pusese mâinile peste el. Izraeliții au ascultat de el şi au împlinit ceea ce Domnul3 i-a poruncit lui Moise. 1 Isa.11.2. Dan.6.3. 2 Num.27.18,23. 3 Iehova 10. De atunci nu s-a mai ridicat1 în Israel un alt profet asemenea lui Moise, pe care2 Domnul3 să-l fi cunoscut faţă în faţă, 1 Cap.18.15,18. 2 Exod.33.11. Num.12.6,8. Cap.5.4. 3 Iehova 11. căci doar pe el Domnul1 l-a trimis în Egipt ca să facă toate2 acele semne și minuni împotriva lui Faraon, a supuşilor lui şi împotriva întregii lui ţări, 1 Iehova 2 Cap.4.34;7.19. 12. şi doar Moise a înfăptuit cu mână tare toate acele fapte mărețe, înaintea întregului Israel.
IOSUA
SAU ISUS NAVI (Ps.111.6. 1Tim.6.12. Evr.4.1-11)
CUCERIREA TĂRII CANAANULUI Cap.1-12
Iosua în fruntea poporului. 1 1. După moartea lui Moise, slujitorul Domnului1, Domnul2 i-a zis lui Iosua3, fiul lui Nun, asistentul4 lui Moise: 1 ,2 Iehova 3 Jeshua/Josue 4 Exod.24.13. Deut.1.38. 2. „Slujitorul Meu Moise1 a murit. Așadar, ridică-te - acum e vremea - și treci Iordanul pe aici, tu şi tot poporul acesta, şi intraţi în ţara pe care o dau izraeliților. 1 Deut.34.5. 3. Vă voi da orice teritoriu1 pe care va călca talpa piciorului vostru, așa cum i-am promis lui Moise. 1 Deut.11.24. Cap.14.9. 4. Ţinutul vostru1 se va întinde de la deșert până la Liban, și de la Râul cel Mare, râul Eufrat, cuprinzând toată ţara hitiţilor, până la Marea cea Mare2, în apus. 1 Gen.15.18. Exod.23.31. Num.34.3-12. 2 Marea Mediterană 5. Nimeni1 nu va putea să stea împotriva ta, cât vei trăi. Cum am2 fost cu Moise, tor așa voi fi3 cu tine! Nu te4 voi lăsa, și nici nu te voi părăsi! 1 Deut.7.24. 2 Deut.31.8,23. Vers.9,17. Cap.3.7;6.27. Isa.43.2,5. 3 Exod.3.12. 4 Deut.31.6,8. Evr.13.5. 6. Fii tare1 și curajos, căci tu vei da în stăpânire acestui popor ţara pe care am jurat că le-o voi da părinţilor lor. 1 Deut.31.7,23. 7. Fii deci tare și foarte curajos, veghind să împlinești cu credincioşie toată Legea1 pe care ţi-a poruncit-o slujitorul Meu Moise. Ca să izbutești oriunde vei merge, trebuie să nu2 te abați de la Lege nici la dreapta, nici la stânga. 1 Num.27.23. Deut.31.7. Cap.11.15. 2 Deut.5.32;28.14. 8. Cartea aceasta a Legii să nu se1 depărteze de gura ta! Meditează2 asupra ei zi şi noapte, veghind, astfel încât să poți împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi oriunde vei merge, și vei prospera! 1 Deut.17.18,19. 2 Ps.1.2. 9. Oare nu1 Eu te-am împuternicit? Fii tare și curajos! Nu2 te teme și nu te înspăimânta, căci Domnul3 Dumnezeul tău, este cu tine oriunde vei merge!” 1 Deut.31.7,8,23. 2 Ps.27.1. Ier.1.8. 3 Iehova
Poporul făgăduiește ascultare. 10. Iosua le-a poruncit căpeteniilor oştirii poporului următoarele: 11. „Treceţi prin tabără şi porunciţi poporului: <Pregătiţi-vă provizii, căci peste trei1 zile veţi trece Iordanul, ca să intrați să cuceriţi ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul2, Dumnezeul vostru.>” 1 Cap.3.2. Deut.9.1;11.31. 2 Iehova 12. Rubeniţilor, gadiţilor şi jumătăţii seminţiei lui Manase, Iosua le-a zis: 13. „Aduceţi-vă1 aminte de însărcinarea pe care v-a dat-o Moise, slujitorul Domnului2, când a zis: „Domnul3, Dumnezeul vostru, vă dă odihnă şi vă dă ţara aceasta. 1 Num.32.20-28. Cap.22.2-4. 2,3 Iehova 14 Prin urmare, soțiile voastre, copiii voştri şi vitele voastre pot să rămână în ţara pe care v-a dat-o Moise în această parte a Iordanului, însă toţi războinicii voștri să treacă înarmaţi în fruntea fraţilor voştri ca să-i ajute,
Pag. 234 IOSUA Cap. 1, 2
15. până când Domnul1 le va da și lor odihnă asemenea vouă, şi până când şi ei vor lua în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul2, Dumnezeul vostru. După aceea3 puteți să vă întoarceţi să stăpâniţi ţara pe care v-a dat-o ca moștenire Moise, slujitorul Domnului4, dincoace de Iordan, spre răsăritul soarelui.” 1,2,4 Iehova 3 Cap.22.4. 16. Ei i-au răspuns lui Iosua: „Vom face tot ceea ce ne-ai poruncit şi vom merge oriunde ne vei trimite! 17. Te vom asculta, tot așa cum l-am ascultat și pe Moise. Numai să fie acum Domnul1, Dumnezeul tău, și2 cu tine, la fel cum a fost cu Moise! 1 Iehova 2 Vers.5. 1Sam.20.13. 1Regi1.37. 18. Orice om care se va răzvrăti împotriva poruncii tale şi care nu va asculta de toate cuvintele pe care ni le vei porunci, va fi omorât. Tu însă, fii tare și curajos!”
Cele două iscoade la Ierihon. 2 1. Iosua, fiul lui Nun, a trimis în ascuns, din1 Șitim, două iscoade, zicându-le: „Duceţi-vă să cercetaţi ţara şi mai ales Ierihonul.” Cei doi oameni au plecat şi au ajuns2 în casa unei prostituate numită Rahab3, și au înnoptat acolo. 1 Num.25.1. 2 Evr.11.31. Iac.2.25. 3 Mat.1.5. 2. Știrea1 a ajuns la regele din Ierihon: „Iată că nişte bărbați din tabăra izraeliților au venit aici astă-noapte ca să iscodească ţara.” 1 Ps.127.1. Prov.21.30. 3. Regele Ierihonului a trimis să i se spună prostituatei Rahav: „Scoate-i afară pe bărbaţii care au poposit în casa ta, fiindcă au venit să ne iscodească toată ţara!” 4. Însă femeia1,care îi luase pe cei doi bărbaţi şi-i ascunsese, a răspuns: „Este adevărat că acei bărbaţi au poposit la mine, dar nu ştiam de unde sunt. 1 2Sam.17.19,20. 5. Spre seară, când poarta urma să se închidă, bărbaţii au plecat și nu ştiu unde s-au dus, dar dacă vă grăbiți să le luați urma, poate-i veți prinde.” 6. Ea îi urcase1 pe acoperişul casei şi-i ascunsese sub nişte snopi de in pe care îi avea întinși acolo. 1 Exod.1.17. 2Sam.17.19. 7. Oamenii regelui au plecat în urmărire pe drumul care duce la vadul Iordanului, iar după ce au ieşit din cetate, poarta s-a închis în urma lor. 8. Înainte ca iscoadele să se culce, Rahav s-a suit la ele pe acoperiş 9. şi le-a spus: „Ştiu că Domnul1 v-a dat această ţara. Din cauza voastră suntem îngroziți2, și toată țara e cuprinsă de panică. 1 Iehova 2 Gen.35.5. Exod.23.27. Deut.2.25;11.25. 10. Și eu am auzit cum, la plecarea voastră din Egipt, Domnul1 a secat2 înaintea voastră apele Mării Roşii şi am aflat ce le-aţi făcut3 celor doi regi ai amoriţilor de la răsărit de Iordan, lui Sihon şi Og, pe care i-aţi nimicit cu totul. 1 Iehova 2 Exod.14.21. Cap.4.23. 3 Num.21.24,34,35. 11. De când am1 auzit aceste lucruri, ni s-au înmuiat inimile2 şi toţi ne-am pierdut curajul înaintea voastră, fiindcă Domnul3, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu atât în Ceruri, cât și pe pământ! 1 Exod.15.14,15. 2 Cap.5.1;7.5. Isa.13.7. 3 Deut.4.39. Iehova 12. Şi acum, vă rog, juraţi-mi1 pe Domnul2 că veţi avea faţă de familia3 tatălui meu aceeaşi bunăvoinţă pe care am avut-o eu faţă de voi. Daţi-mi un semn4 de încredinţare 1 1Sam.20.14,15,17. 2 Iehova 3 1Tim.5.8. 4 Vers.18. 13. că veţi cruța viaţa tatălui meu, a mamei mele, a fraţilor și a surorilor mele, împreună cu tot ce au, şi că ne veți salva de la moarte.” 14. Bărbaţii i-au răspuns: „Suntem gata să ne dăm viața pentru voi, dacă nu ne vei trăda, iar atunci când Domnul1 ne va da ţara, noi ne vom purta cu voi cu loialitate2 şi credincioşie.” 1 Iehova 2 Jud.1.24. Mat.5.7. 15. Ea i-a coborât1 cu o funie printr-o fereastră a casei, în afara cetății, căci casa fusese zidită pe zidul cetăţii, 1 Fapt.9.25. 16. după ce i-a sfătuit: „Îndreptați-vă spre munte, ca să nu vă întâlniți cu cei ce vă urmăresc. Ascundeţi-vă acolo trei zile, până vor renunța, apoi puteți să vă vedeţi de drum.” 17. Bărbaţii i-au răspuns: „Noi vom fi dezlegaţi1 de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem, 1 Exod.20.7. 18. dacă atunci când vom intra1 în ţară, nu vei lega tot această funie cărămizie la fereastra prin care ne-ai coborât, şi dacă nu vei strânge2 în casa ta pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi toată familia ta. 1 Vers.12. 2 Cap.6.23. 19. Dacă vreunul din ei va ieşi dincolo de poarta casei tale, în stradă, atunci sângele1 lui va cădea asupra capului lui, iar noi vom fi nevinovaţi. Dar dacă va pune cineva mâna pe vreunul din cei ce vor fi în casă cu tine, atunci sângele lui va cădea asupra capului nostru. 1 Mat.27.25.
Pag. 235 IOSUA Cap. 2, 3
20. Dacă însă ne vei trăda, atunci vom fi dezlegaţi de jurământul pe care ne-ai pus să-l facem.” 21. Ea a răspuns: „Să fie precum ați spus!” Apoi și-au luat rămas bun, ei au plecat, iar ea a legat funia cărămizie de fereastră. 22. Bărbații au plecat şi au ajuns la munte, unde au rămas trei zile, până când s-au întors cei care-i urmăreau și care-i căutaseră de-a lungul întregului drum, fără să-i găsească. 23. Apoi cei doi bărbați au coborât muntele, au trecut înapoi Iordanul, s-au întors la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au povestit tot ce li s-a întâmplat: 24. „Într-adevăr, Domnul1 ne-a dat pe mâini toată ţara! Toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră!” 1 Exod.23.31. Cap.6.2;21.44.
Trecerea Iordanului. 3 1. Iosua și tot poporul au pornit în zori din Șitim1, au ajuns la Iordan şi au rămas acolo peste noapte. 1 Cap.2.1. 2. După trei1 zile, ofițerii au trecut prin tabără 1 Cap.1.10,11. 3. şi au poruncit poporului: „Când1 veţi vedea Arca Legământului cu Domnul2, Dumnezeului vostru, dus de preoţii3 leviţi, să porniţi de unde sunteţi şi să-l urmați. 1 Num.10.33. 2 Iehova 3 Deut.31.9,25. 4. Dar1 între voi şi Arcă să păstrați o distanță de cam două mii de coţi. Să nu vă apropiaţi de ea! Prin ea veți cunoaște drumul pe care trebuie să mergeţi, căci n-aţi mai trecut niciodată pe acel drum.” 1 Exod.19.12. 5. Iosua a zis poporului: „Sfinţiţi-vă1, căci mâine Domnul2 va face lucruri minunate în mijlocul vostru.” 1 Exod.19.10,14,15. Lev.20.7. Num.11.8. Cap.7.13. 1Sam.16.5. Ioel2.16. 2 Iehova 6. Apoi Iosua le-a zis preoţilor: „Luaţi1 Arca Legământului şi treceţi în fruntea oamenilor.” Preoții au luat Arca Legământului şi au pornit înaintea poporului. 1 Num.4.15. 7. Domnul1 i-a zis lui Iosua: „Astăzi voi începe să te înalţ2 înaintea întregului Israel, ca să ştie astfel că Eu voi fi cu tine, tot așa cum3 am fost ȘI cu Moise. 1 Iehova 2 Cap.4.14. 1Cron.29.25. 2Cron.1.1. 3 Cap.1.5. 8. Să dai următoarea poruncă preoţilor1 care duc Arca Legământului: „Când veţi ajunge la marginea apelor Iordanului, să vă2 opriţi în Râu!” 1 Vers.3. 2 Vers.17. 9. Iosua le-a zis izraeliților: „Apropiaţi-vă ca să ascultaţi cuvintele Domnului1, Dumnezeului vostru. 1 Iehova 10. Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul1 cel Viu este în mijlocul vostru şi că va nimici2 dinaintea voastră pe cananiţi, hetiţi, heviţi, fereziţi, ghirgasiţi, amoriţi şi pe iebusiţi. 1 Deut.5.26. 1Sam.17.26. 2Regi19.4. Osea1.10. Mat.16.16. 1Tes.1.9. 2 Exod.33.2. Deut.7.1. Ps.44.2. 11. Iată, Arca Legământului cu Stăpânul1 întregului pământ va trece înaintea voastră în Iordania. 1 Vers.13. Mica4.13. Zah.4.14;6.5. Adonai 12. Alegeți1 acum doisprezece bărbaţi din seminţiile lui Israel, câte un bărbat de fiecare seminţie și, 1 Cap.4.2. 13. de îndată1 ce picioarele preoţilor care duc Arca Domnului2, Stăpânul3 întregului pământ, vor intra în apele Iordanului, apele Iordanului care coboară din amonte se vor despica în două și se vor opri4, ca și cum ar da de un zid.” 1 Vers.15,16. 2 Vers.11. Iehova 3 Ps.78.13;114.3. 4 Adonai 14. Poporul a ieşit din corturi ca să treacă Iordanul, iar preoţii care duceau Arca1 Legământului erau înaintea poporului. 1 Fapt.7.45. 15. Când preoţii care duceau Arca au ajuns la Iordan şi au atins cu picioarele1 lunca lui (căci2 Iordanul inundă ambele maluri pe toată3 perioada secerişului), 1 Vers.13. 2 1Cron.12.15. Ier.12.5;49.19. 3 Cap.4.18;5.10,12. 16. apele care curgeau din amonte s-au oprit şi s-au înălţat grămadă pe o mare distanță, până la Adam, cetatea de lângă Ţortan1; iar cele care coborau spre2 Marea Arabei, adică Marea Sărată3, s-au scurs de tot. Astfel tot poporul a trecut, ajungând în faţa Ierihonului. 1 1Regi4.12;7.46. Zarethan 2 Deut.3.17. 3 Gen.14.3. Num.34.3. 17. Preoţii care duceau Arca Legământului cu Domnul1 s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, timp în care tot Israelul2 trecea prin el pe uscat, până când tot poporul a traversat Iordanul. 1 Iehova 2 Exod.14.29.
Pag. 236 IOSUA Cap. 4, 5
Pietre de aducere aminte. 4 1. Tot poporul a trecut1 astfel Iordanul. Domnul2 i-a zis lui Iosua: 1 Deut.27.2. Cap.3.17. 2 Iehova 2. „Alege1 doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie. 1 Cap.3.12; 3. Dă-le porunca următoare: „Luaţi de acolo, din mijlocul Iordanului, din locul unde s-au oprit1 preoţii, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le așezaţi în locul2 în care veţi înnopta.” 1 Cap.3.13. 2 Vers.19,20. 4 Iosua i-a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre izraeliți, câte un bărbat de fiecare seminţie, 5. şi le-a zis: „Mergeţi la Arca Domnului1, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, şi fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul seminţiilor copiilor lui Israel, 1 Iehova 6. pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când1 vor întreba copiii voştri într-o zi: <Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?> 1 Vers.21. Exod.12.26;13.14. Deut.6.20. Ps.44.1;78.3-6. 7. Să le spuneţi: <Apele Iordanului1 s-au despicat în două înaintea Arcei Legământului cu Domnul2, când a trecut Arca Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două, iar aceste pietre să fie întotdeauna o aducere aminte3 pentru izraeliți.> 1 Cap.3.13,16. 2 Exod.12.14. Num.16.40. 8. Izraeliții au făcut aşa cum le poruncise Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum spusese Domnul1 lui Iosua, după numărul seminţiilor izraeliților, le-au luat cu ei şi le-au dus în locul unde aveau să rămână peste noapte. 1 Iehova 9. Iosua a așezat alte douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor care duceau Arca Legământului, înlocuind pe cele luate, iar ele au rămas acolo până în ziua de azi. 10. Preoţii care duceau Arca au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul1, pentru popor, potrivit cu tot ce i-a poruncit și Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să traverseze, 11. iar după ce a trecut tot poporul, a trecut și Arca Domnului1, și preoţii au mers iarăși în fruntea poporului. 1 Iehova 12. Urmașii lui Ruben, ai lui Gad şi ai jumătății seminţiei lui Manase au trecut1 și ei, pregătiţi de luptă, în fruntea izraeliților, așa cum le spusese Moise. 1 Num.32.20,27,28. 13. În total au trecut aproape patruzeci de mii de bărbaţi înarmaţi de război, gata de luptă, înaintea Domnului1, în câmpia Ierihonului. 1 Iehova 14. În ziua aceea Domnul1 l-a înălţat2 pe Iosua în ochii întregului Israel, şi izraeliții s-au temut de el în toate zilele vieții lui, tot așa cum se temuseră și de Moise. 1 Iehova 2 Cap.3.7. 15. Apoi Domnul1 i-a zis lui Iosua: 1 Iehova 16. „Porunceşte preoţilor care duc1 Arca Mărturiei să iasă din Iordan.” 1 Exod.25.16,22. 17. Iosua le-a poruncit preoţilor: „Ieşiţi din Iordan!” 18. Și preoţii care duceau Arca Legământului cu Domnul1 au ieșit din mijlocul Iordanului, iar în momentul în care picioarele lor au atins malul, apele Iordanului s-au reîntors la albia lor, inundând2 din nou ambele maluri. 1 Iehova 2 Cap.3.15. 19. Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi și-a ridicat tabăra la Ghilgal1, în partea de răsărit a Ierihonului. 1 Cap.5.9. 20. Cele1 douăsprezece pietre luate din Iordan au fost așezate de către Iosua la Ghilgal. 1 Vers.3. 21. El le-a zis izraeliților: „Când urmașii voștri își vor1 întreba părinţii într-o zi, spunând: <Ce semnificație au aceste pietre?>, 1 Vers.6. 22. voi să-i învăţaţi şi să le spuneţi: „Israel1 a trecut acest Iordan ca pe pământ uscat. 1 Cap.3.17. 23. Căci Domnul1, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să-l puteți traversa, la fel cum Domnul2, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roşie, când a secat-o1 înaintea noastră până am traversat-o. 1,2 Iehova 3 Exod.14.21. 24. Astfel1, toate popoarele pământului vor cunoaște că mâna Domnului2 este3 puternică, iar voi vă veți teme de Domnul4, Dumnezeul vostru, în toate zilele vieții noastre.” 1 1Regi8.42,43. 2Regi19.19. Ps.106.8. 2,4 Iehova 3 Exod.15.16. 1Cron.29.12. Ps.89.13. Exod.14.31. Deut.6.2. Ps.89.7. Ier.10.7.
Circumcizia. 5 1. Când toți regii amoriți din partea de apus a Iordanului și toți regii cananiți de lângă1 mare au auzit2 că Domnul3 secase apele Iordanului înaintea izraeliților până l-au traversat, li s-au înmuiat4 inimile şi și-au pierdut curajul înaintea izraeliților. 1 Num.13.29. Cap.2.9-11. Ps.48.6. Ezec.21.7. 2 Exod.15.14,15. 3 Iehova 4 1Regi10.5.
Pag. 237 IOSUA Cap. 5, 6
2. În vremea aceea, Domnul1 i-a poruncit lui Iosua: „Fă-ţi nişte cuţite2 de cremene şi fă din nou circumcizia izraeliților!” 1 Iehova 2 Exod.4.25. 3. Iosua şi-a făcut nişte cuţite de cremene şi i-a circumcis pe izraeliți pe Dealul Aralot1. 1 Dealul Prepuțurilor (Gibeath Haaraloth/Ghivat Aralot) 4. Iată motivul pentru care el i-a circumcis. Toți1 aceia care plecaseră din Egipt, și anume toți oamenii de război, muriseră în pustiu, pe drum, după plecarea lor din Egipt. 1 Num.14.29;26.64,65. Deut.2.16. 5. Aceștia fuseseră circumciși, dar tot poporul născut în pustiu, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu fusese circumcis. 6. Izraeliții rătăciseră patruzeci1 de ani prin pustiu, până când a pierit toată generația de oameni de război care plecaseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului2. Domnul3 le-a jurat că nu-i4 va lăsa să vadă ţara despre care Domnul5 jurase strămoșilor lor că ne-o va da, ţară6 în care curge lapte şi miere. 1 Num.14.33. Deut.1.3;2.7,14. Ps.95.10. 2,3,5 Iehova 4 Num.14.23. Ps.95.11. Evr.3.11. 6Exod.3.8. 7. În locul lor, El i-a ridicat pe1 fiii lor, fii pe care Iosua i-a circumcis atunci. Ei nu erau circumciși pentru că nu fuseseră circumciși în timpul călătoriei prin pustiu. 1 Num.14.31. Deut.1.39. 8. După ce a terminat de circumcis tot poporul, aceștia au rămas pe loc în tabără până s-au vindecat1. 1 Gen.34.25.
Ținerea Paștelor. Mana încetează. 9. Domnul1 i-a zis lui Iosua: „Astăzi, am prăvălit de peste voi rușinea2 Egiptului de deasupra voastră.” Şi acelui loc i-au pus numele3 Ghilgal, nume care i-a rămas până în ziua de azi. 1 Iehova 2 Gen.34.14. 1Sam.14.6. Lev.18.3. Cap.24.14. Ezec.20.7;23.3,8. 3 Cap.4.19. Gilgal - Prăvălire/Rostogolire 10. Izraeliții și-au ridicat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului, şi au sărbătorit Paştele acolo, în seara celei de-a paisprezecea1 zi a lunii. 1 Exod.12.6. Num.9.5. 11. Și chiar în ziua următoare Paștelui ei au mâncat din bucatele produse în țara lor cea nouă, grăunțe prăjite și azime. 12. De asemenea, începând din acea zi, când ei au mâncat prima oară din bucatele ţării, a încetat să cadă și mana1. Izraeliții n-au mai avut mană, iar în acel an ei au mâncat din roadele Canaanului. 1 Exod.16.35.
Descoperirea dumnezeiască. 13. În timp ce era lângă Ierihon, Iosua și-a ridicat privirea şi a observat că un Bărbat1 stătea în picioare înaintea lui, având în mână sabia scoasă2 din teacă. Iosua s-a îndreptat spre el şi l-a întrebat: „Eşti dintre ai noştri sau dintre dușmanii noştri?” 1 Gen.18.2;32.24. Exod.23.23. Zah.1.8. Fapt.1.10. un Om/o Ființă - un Înger- 2Sam.24.16 1Cron.21.16. 2 Num.22.23. 14. El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului1, şi tocmai am sosit.” Iosua a2 căzut cu faţa la pământ, i s-a închinat şi I-a întrebat: „Ce spune Stăpânul3 meu robului Său?” 1 Iehova 2 Gen.17.3. 3 Adonai 15. Şi Căpetenia oştirii Domnului1 i-a răspuns: „Scoate-ţi2 sandalele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Şi Iosua a făcut întocmai. 1 Iehova 2 Exod.3.5. Fapt.7.33.
Cucerirea Ierihonului. Nelegiuirea și pedepsirea lui Acan. 6 1. Ierihonul era închis şi baricadat temeinic de teama izraeliților. Nimeni nu putea ieşea din el şi nimeni nu putea intra în el. 2. Domnul1 i-a zis lui Iosua: „Iată că dau2 în mâna ta Ierihonul, împreună cu regele lui și cu vitejii lui războinici. 1 Iehova 2 Cap.2.9,24;8.1. Deut.7.24. 3. Toți războinici tăi să mărșăluiască în jurul cetății, dând ocol o singură dată. Aşa să faci timp de şase zile. 4. Şapte preoţi să meargă înaintea chivotului, purtând fiecare câte o trâmbiţă de corn de berbec. În ziua a şaptea să dați ocol cetății de şapte ori, iar preoţii1 să sune din trâmbiţe. 1 Num.10.8. 5. Când vor suna lung din trâmbița de corn de berbec şi când veţi auzi sunetul de trâmbiţă, tot poporul să scoată strigăte puternice, cu toții deodată. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi şi poporul va putea să atace drept înainte!” 6. Iosua, fiul lui Nun, i-a chemat pe preoţi şi le-a spus: „Luaţi Arca Legământului, iar şapte preoţi să aibă cu ei cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea Arcei Domnului1.” 1 Iehova 7. Apoi a zis poporului: „Porniţi și dați ocol cetății, iar bărbaţii înarmaţi să treacă înaintea Arcei Domnului2.” 1 Iehova 8 După ce Iosua a vorbit poporului, cei şapte preoţi care purtau cele șapte trâmbițe de corn de berbec înaintea Domnului1 au pornit sunând din trâmbiţe, iar Arca Legământului cu Domnul2 venea în urma lor. 1,2 Iehova
Pag. 238 IOSUA Cap. 6, 7
9. Bărbaţii înarmaţi au trecut în fața preoţilor care sunau din trâmbiţe, iar ariegarda1 oştirii urma Arca. În timp ce înaintau, preoţii sunau din trâmbiţe. 1 Num.10.25. 10. Iosua poruncise poporului următorul lucru: „Voi să nu strigaţi, să nu vi se audă glasul şi să nu vă iasă o vorbă din gură, până în ziua când vă voi porunci să strigaţi. Așadar, doar atunci să strigaţi.” 11. Arca Domnului1 a înconjurat o dată cetatea, după care toți s-au intors în tabără şi au petrecut noaptea acolo. 12. A doua zi Iosua s-a sculat în zori, iar preoţii1 au luat Arca Domnului2. 1 Deut.31.25. 2 Iehova 13. Cei şapte preoţi, care purtau cele şapte trâmbiţe de corn de berbec înaintea Arcei Domnului1, mergeau sunând din trâmbiţe. Bărbaţii înarmaţi mergeau înaintea lor, iar ariegarda oştirii mărșăluia în urma Arcei. În timp ce mergeau, preoţii sunau din trâmbiţe. 1 Iehova 14. Au mai înconjurat o dată cetatea și în cea de-a doua zi, după care s-au reîntors în tabără. Apoi au procedat la fel timp de şase zile. 15. În ziua a şaptea, s-au sculat în zori şi au dat ocol cetății la fel ca în celelalte dăți, dar de şapte ori. Aceasta a fost singura zi în care au dat ocol cetății de şapte ori. 16. A şaptea oară, pe când preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a poruncit poporului: „Strigaţi, fiindcă Domnul1 v-a dat cetatea! 1 Iehova 17. Cetatea cu tot ce este în ea să fie dată Domnului1 spre nimicire. Cruțați-o doar pe prostituata Rahav împreună cu toată familia ei, fiindcă a ascuns2 iscoadele trimise de noi. 1 Iehova 2 Cap.2.4. 18. Dar să nu luați nimic din ceea ce trebuie distrus1, pentru ca să nu fiți și voi nimiciți sau să puneți tabăra lui Israel în pericol de nimicire, și o veți2 nenoroci. 1 Deut.7.26;13.17. Cap.7.1,11,12. 2 Cap.7.25. 1Regi18.17,18. Iona1.12. 19. Tot argintul şi tot aurul, precum și toate obiectele din bronz şi din fier trebuie să fie închinate Domnului1 şi să intre în vistieria Lui.” 20. În timp ce se suna din trâmbițe, poporul a început să strige. Când s-a auzit sunetul trâmbiţelor și strigătele puternice ale poporului, zidul1 s-a prăbuşit. Poporul a pătruns în cetate, fiecare om în dreptul lui, a cucerit cetatea, 1 Vers.5. Evr.11.30. 21. şi a distrus-o1 în întregime, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, boi, oi şi măgari. 1 Deut.7.2. 22. Iosua le-a poruncit celor doi bărbaţi care iscodiseră ţara: „Intraţi în casa acelei prostituate şi scoateţi-o afară, împreună cu tot ce-i aparține, după cum1 i-aţi jurat!” 1 Cap.2.14. Evr.11.31. 23. Tinerele iscoade s-au dus şi au scos-o afară pe Rahav, pe tatăl1 ei, pe mama ei și pe fraţii ei, împreună cu tot ce-i aparținea, şi i-au aşezat în afara taberei lui Israel. 1 Cap.2.13. 24. Izraeliții au ars cetatea împreună cu tot ce era în ea, nu însă și argintul1, aurul şi toate obiectele din bronz şi din fier, care au fost puse în vistieria Casei Domnului2. 1 Vers.19. 2 Iehova 25. Iosua a cruțat viaţa prostituatei Rahav și a familiei ei, lăsându-i totodată tot ceea ce-i aparținea. Astfel, ea a trăit1 în mijlocul poporului Israel până în ziua aceasta, deoarece a ascuns iscoadele trimise de Iosua la Ierihon. 1 Mat.1.5.
Blestemul lui Iosua asupra Ierihonului. 26. Cu acel prilej, Iosua a rostit următorul blestem: „Blestemat1 să fie de Domnul2 omul care va încerca să reconstruiască această cetate a Ierihonului! Punerea temeliilor să-l coste viața întâiului său născut, iar așezarea porților cea a celui mai tânăr fiu al lui!” 1 1Regi16.34. 2 Iehova 27. Domnul1 a fost cu Iosua, iar faima2 lui s-a răspândit în toată ţara. 1 Cap.1.5. Iehova 2 Cap.9.1,3.
Păcatul lui Acan. 7 1. Totuși, printr-un act perfid, izraeliții ai încălcat interdicția: Acan1, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile ce trebuiau distruse2, iar Domnul S-a aprins de mânie împotriva izraeliților. 1 Cap.22.20. Achan 2 lucruri blestemate/anatema 3 Iehova 2. Iosua a trimis câțiva bărbați din Ierihon la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, zicându-le: „Duceţi-vă şi iscodiţi regiunea!” Şi oamenii s-au dus şi au iscodit cetatea Ai. 3. Când s-au întors la Iosua, ei i-au spus: „Nu e nevoie să meargă toată oștirea ca să atace cetatea Ai, ci vor fi de ajuns doar două sau trei mii de oameni. Ne e cazul să obosești toată oștirea, fiindcă acolo sunt puţini locuitori.”
Pag. 239 IOSUA Cap. 7
4. Aproape trei mii de oameni au pornit spre Ai, dar nu au rezistat1 în fața bărbaților din Ai. 1 Lev.26.17. Deut.28.25. 5. Aceștia le-au omorât treizeci şi şase de oameni, i-au fugărit pe ceilalți din fața porții până la Șebarim1, omorând alți câțiva la coborârea dealului din care cauza inima poporului a slăbit2 și și-au pierdut cu toții tot curajul. 1 Cariera de piatră/Carieră (Shebarim) 2 Cap.2.9,11. Lev.26.36. Ps.22.14.
Mâhnirea și rugăciunea lui Iosua. 6. Atunci Iosua şi-a sfâşiat1 hainele, a căzut cu faţa la pământ înaintea Arcei Domnului2 și a stat până seara, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au3 presărat ţărână pe capetele lor. 1 Gen.37.29,34. 2 Iehova 3 1Sam.4.12. 2Sam.1.2;13.19. Neem.9.1. Iov2.12. 7. Iosua a zis: „Ah! Stăpâne1, Doamne2, de ce ai făcut pe poporul acesta să treacă Iordanul? Nu ar fi fost mai bine să fi rămas pe celălalt mal al Iordanului? 1 Adonai 2 Exod.5.22. 2Regi3.10. Iehova 8. Dar acum, Stăpâne1, ce voi spune, după ce Israel s-a retras din fața dușmanilor săi? 1 Adonai 9. Cananiţii şi toţi locuitorii ţării vor afla despre aceasta, ne vor împresura şi ne vor şterge1 numele de pe fața pământului. Ce vei face Tu2 atunci pentru Numele Tău celui mare?” 1 Ps.83.4. 2 Exod.32.12. Num.14.13.
Descoperirea și pedepsirea lui Acan. 10. Domnul1 a răspuns: „Ridică-te! De ce stai astfel, cu faţa la pământ? 1 Iehova 11. Israel1 a păcătuit, încălcând legământul pe care i l-am poruncit. Ei au luat din lucrurile2 ce trebuiau distruse, le-au furat, au minţit3 şi le-au ascuns printre lucrurile lor. 1 Vers.1. 2 Cap.6.17,18. 3 Fapt.5.1,2. 12. Iată de ce1 izraeliții nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor și vor fugi dinaintea dușmanilor lor: sunt daţi2 spre nimicire. Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu distrugeţi din mijlocul vostru ceea ce trebuie distrus. 1 Num.14.45. Jud.2.14. 2 Deut.7.26. Cap.6.18. 13. Du-te și sfinţeşte1 poporul. Spune-le astfel: <Sfinţiţi-vă2 pentru ziua de mâine, căci aşa vorbește Domnul3, Dumnezeul lui Israel: <<În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele, și nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi, până nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. 1 Exod.19.10. 2 Cap.3.5. 3 Iehova 14. Să vă înfățișaţi mâine dimineaţă în ordinea seminţiilor voastre. Seminţia arătată prin sorți de Domnul1 să se înfățișeze în ordinea clanurilor. Clanul arătat prin sorți de Domnul să se înfățișeze în ordinea familiilor. Familia arătată prin sorți de Domnul să se înfățișeze în ordinea bărbaților. 1 Prov.16.33. Iehova 15. Acela1 care va fi arătat prin sorți că a luat ceea ce trebuia distrus, să fie ars în foc, împreună cu tot ce4eea ce îi aparține, pentru că a încălcat2 legământul Domnului3 și a săvârșit4 o mișelie în Israel.>>>” 1 1Sam.14.38,39. 2 Vers.11. 3 Iehova 4 Gen.34.7. Jud.20.6. 16. Iosua s-a sculat în zori, a convocat semințiile lui Israel, şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. 17. A apropiat clanurile lui Iuda, şi a fost arătat prin sorţi clanul lui Zerah. A apropiat clanul lui Zerah în ordinea familiilor, şi a fost arătat prin sorţi Zabdi1. 1 Zimri 18. A apropiat familia lui Zabdi în ordinea bărbaţilor şi a fost arătat prin sorţi Acan1, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. 1 1Sam.14.42. 19. Atunci Iosua i-a zis lui Acan: „Fiule1, dă slavă Domnului2, Dumnezeului lui Israel, și laudă-L!” Mărturiseşte3 și spune4 ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.” 1 1Sam.6.5. Ier.13.16. Ioan9.24. 2 Iehova 3 Num.5.6,7. 2Cron.30.22. Ps.51.3. Dan.9.4. 4 1Sam.14.43. 20. Acan i-a răspuns lui Iosua: „Într-adevăr, eu am păcătuit împotriva Domnului1, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut: 1 Iehova 21. am văzut în prada de război o manta de Şinear, de o frumusețe unică, două sute de sekeli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sekeli. Ele mi-au plăcut şi le-am luat, iar acum sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, cu argintul pus dedesubt.” 22. Iosua a trimis nişte oameni, care au alergat în cort; şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan, cu argintul dedesupt. 23. Le-au luat de acolo, le-au adus lui Iosua şi adunării izraeliților, înfățișându-le înaintea Domnului1. 1 Iehova 24. Atunci Iosua împreună cu toți izraeliții l-au luat pe Acan, fiul lui Zerah, au luat argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui, vitele, măgarii și oile lui, cortul şi tot ce-i aparținea lui şi i-au dus în valea Acor1. 1 Vers.26. Cap.15.7.
Pag. 240 IOSUA Cap. 7, 8
25. Iosua l-a întrebat pe Acan: „De ce ne-ai1 tulburat? Ei bine, și pe tine te va tulbura astăzi Domnul2!” Şi toți izraeliții3 i-au ucis cu pietre. Apoi i-au ars în foc și i-au acoperit cu pietre, 1 Cap.6.18. 1Cron.2.7. 2 Iehova 3 Deut.17.5. 26. ridicând1 peste ei un morman mare de pietre, care poate fi văzut și astăzi. Atunci Domnul2 S-a întors din mânia Lui aprigă. Din pricina acestei întâmplări s-a dat acelei văi numele Acor3, nume rămas până în ziua aceasta. 1 Cap.8.29. 2Sam.18.17. Plân.3.53. 2 Deut.13.17. 2Sam.21.14. Iehova 3 Vers.24. Gal.5.12. Isa.65.10. Osea2.15. Tulburare
Cucerirea cetății Ai. 8 1. Domnul1 i-a zis lui Iosua: „Nu2 te teme şi nu te înspăimânta! Adună întreaga oștire și începeți asediul cetăţii Ai. Iată3 că-l dau în mâna ta pe regele din Ai, împreună cu poporul său, cetatea lui şi tot teritoriul lui. 1 Iehova 2 Deut.1.21;7.18;31.8. Cap.1.9. 3 Cap.6.2. 2. Să-i faci cetăţii Ai și regelui ei la fel cum i-ai făcut1 Ierihonului şi regelui lui. Însă de aici veți putea împărți între voi ca2 pradă de război lucrurile de preț şi animalele. Pune oameni de pândă în spatele cetății.” 1 Cap.6.21. 2 Deut.20.14. 3. Iosua a pornit împreună cu toată oștirea la asediul cetății. El a ales treizeci de mii de războinici viteji pe care i-a pornit noaptea, 4. cu următoarea poruncă: „Ascultaţi! Să1 vă puneţi la pândă în spatele cetăţii, dar să nu vă îndepărtaţi prea mult de ea, şi să fiți pregătiți cu toții de luptă, 1 Jud.20.29. 5. iar eu şi toți oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate. Atunci când ei vor ieşi în întâmpinarea noastră ca și prima dată, noi o s-o luăm la fugă1 dinaintea lor. 1 Jud.20.32. 6. Ei ne vor urmări până când îi vom atrage departe de cetate, căci vor zice: „Iată că fug de noi ca și prima dată!” 7. Când se vor îndepărta îndeajuns de cetate, voi să ieşiţi de la pândă şi să ocupați cetatea, căci Domnul1, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. 8. După ce veţi ocupa cetatea, să-i daţi foc! Să faceţi întocmai cum a zis Domnul1. Fiți cu luare aminte la ce v-am poruncit2!” 1 Iehova 2 2Sam.13.28. 9. Apoi Iosua i-a pornit, iar ei s-au dus și s-au postat la pândă între Betel şi Ai, înnoptând la apus de Ai. Iosua însă a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului. 10. Dis-de-dimineaţă Iosua a cercetat oștirea şi a pornit în fruntea lor împotriva cetăţii, însoțit de bătrânii lui Israel. 11. Toţi1 ostași care erau cu el au înaintat şi s-au apropiat de cetate. Când au ajuns în faţa cetăţii, ei și-au ridicat tabăra la nord de Ai, de care erau despărţiţi de o vale. 1 Vers.5. 12. Iosua luase deja alți aproape cinci mii de ostași, pe care îi pusese tot la pândă, dar la apus de Ai, înspre Betel. 13. După ce și-a organizat astfel trupele, atât pe cei din toată tabăra principală la nord de cetate, cât şi pe cei ce stăteau la pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii. 14. Când regele din Ai a văzut acest lucru, el și oamenii lui s-au ridicat în grabă dis-de-dimineaţă şi au ieşit la luptă împotriva lui Israel. Ei s-au îndreptat spre un loc hotărât, înspre câmpie1, fără să știe2 că i-a fost pregătită o ambuscadă în partea de apus a cetăţii. 1 Araba 2 Jud.20.34. Ecl.9.12. 15. Iosua împreună cu oastea lui s-au prefăcut1 că sunt înfrânţi şi au luat-o la fugă înspre pustiu. 1 Jud.20.36. 16. Atunci toată oștirea din cetate a fost chemată să-i urmărească. Ei l-au urmărit pe Iosua şi au fost atraşi departe de cetate. 17. N-a rămas niciun ostaș în Ai sau în Betel care să nu fi pornit după Israel. Pornind în urmărirea lui Israel, ei au lăsat cetatea descoperită. 18. Domnul1 a zis lui Iosua: „Întinde înspre Ai suliţa pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!” Şi Iosua a întins spre cetate suliţa pe care o avea în mână. 1 Iehova 19. De îndată ce şi-a întins mâna, cei ce stăteau la pândă au ieşit repede din locul unde erau; au pătruns în cetate, au ocupat-o şi s-au grăbit să-i dea foc. 20. Uitându-se înapoi, oamenii din Ai, au văzut fum din cetate ridicându-se spre cer şi n-au mai putut să scape în nicio parte, fiind înconjurați. Izraeliții care se prefăceau că fug de frică spre pustiu s-au întors împotriva urmăritorilor, 21. căci atunci când Iosua şi oștenii lui au văzut fumul ridicându-se și cetatea ocupată de către cei din ambuscadă, s-au întors şi i-au atacat pe oamenii din Ai.
Pag. 241 IOSUA Cap. 8, 9
22. Ceilalţi, de asemenea, le-au ieşit înainte din cetate, şi oamenii din Ai s-au văzut atacați din ambele părți. Izraeliții i-au lovit, fără să lase vreun supraviețuitor1 sau vreun fugar, 1 Deut.7.2. 23. cu excepția regelui din Ai, pe care l-au capturat de viu şi l-au adus la Iosua. 24. După ce Israel i-a ucis pe toţi locuitorii din Ai, atât în câmpie, cât şi în pustiu unde îi urmăriseră, toţi fiind trecuţi prin ascuţişul sabiei, tot Israelul s-a întors în Ai şi a trecut și cetatea prin ascuţişul sabiei. 25. În totul au fost uciși douăsprezece mii de inşi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, toți locuitorii din Ai. 26. Iosua nu şi-a retras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa, până când au fost nimiciți toţi locuitorii din Ai. 27. Israel1 a păstrat ca pradă de război doar animalele şi lucrurile de preț, potrivit poruncii2 pe care Domnul3 i-a dat-o lui Iosua. 1 Num.31.22,26. 2 Vers.2. 3 Iehova 28. Iosua a incendiat cetatea Ai şi a făcut1 din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi. 1 Deut.13.16. 29. El l-a spânzurat1 pe regele din Ai de un copac şi l-a lăsat acolo până seara. Însă, la apusul2 soarelui, Iosua a poruncit să i se coboare trupul din copac și să fie aruncat la intrarea porţii cetăţii. Apoi au ridicat3 peste el o mare movilă de pietre, care se poate vedea și astăzi. 1 Cap.10.26. Ps.107.40;110.5. 2 Deut.21.23. Cap.10.27. 3 Cap.7.26;10.27.
Altarul de pe Muntele Ebal. 30. În acea vreme, Iosua a zidit un altar Domnului1, Dumnezeului lui Israel, pe Muntele Ebal2. 1 Iehova 2 Deut.27.4,5. 31. Altarul a fost făcut din blocuri de piatră necioplite, neatinse de vreo unealtă de fier. Aceasta s-a făcut potrivit poruncii dată izraeliților de către Moise, slujitorul Domnului1, după cum este scris în Cartea2 Legii lui Moise. Pe acest altar au fost aduse Domnului3 arderi de tot şi jertfe4 de împăcare. 1,3 Iehova 2 Exod.20.25. Deut.27.5,6. 4 Exod.20.24. 32. Acolo, înaintea izraeliților, Iosua a scris1 pe blocurile de piatră o copie a Legii pe care o scrisese Moise. 1 Deut.27.2,8. 33. Tot Israelul, atât băștinașii cât și rezidenții străini1, împreună cu bătrânii, ofițerii şi judecătorii lui, s-au așezat de-o parte și de alta a Arcei, înaintea preoţilor leviţi care2 duceau Arca Legământului cu Domnul3. Jumătate din ei înaintea Muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate înaintea Muntelui Ebal, după4 porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, slujitorul Domnului5, ca să binecuvânteze poporul Israel. 1 Deut.31.12. 2 Deut.31.9,2. 3,5 Iehova 4 Deut.11.29;27.12. 34. Apoi Iosua a citit1 toate cuvintele Legii - toate binecuvântările2 şi toate blestemele - întocmai celor scrise în Cartea Legii. 1 Deut.31.11. Neem.8.3. 2 Deut.28.2,15,45;29.20,21;30.19. 35. Nu a existat nici o poruncă din toate cele poruncite de Moise, pe care Iosua să n-o fi citit înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor1, a copiilor şi a străinilor2 care trăiau în mijlocul lor. 1 Deut.31.12. 2 Vers.33.
Regii țării se unesc. 9 1. Atunci când au auzit despre toate aceste evenimente, toţi regii de la apus de Iordan, atât cei de pe munți, dealuri1 și văi, cât şi cei de pe tot litoralul2 Mării cea Mare, până în dreptul Libanului, și anume regii hetiţi3, amoriţi, cananiţi, periziţi, hiviţi şi iebusiţi, 1 Cap. 10.40;11.2. Jud.1.8. Șefela (Shephellah) 2 Num.34.6. Marea Mediterană 3Exod.3.17;23.23. 2. s-au aliat1 ca să lupte împotriva lui Iosua şi a lui Israel. 1 Ps.83.3,5.
Viclenia Gabaoniților. 3. Locuitorii1 din Gabaon2, de partea lor, când au auzit cum a distrus Iosua cetățile Ierihon şi Ai, 1 Cap.10.2. 2Sam.21.1,2. 2 Cap.6.27. 4. s-au folosit de vicleşug şi au pornit la drum spre izraeliți cu ceva merinde, ca ambasadori și ca după o lungă călătorie. Ei aveau pe măgarii lor saci învechiți şi burdufuri vechi de vin, rupte şi cârpite, 5. erau încălcați cu sandale vechi și peticite, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată şi fărâmițată. 6. Ei s-au dus la Iosua în1 tabăra de la Ghilgal şi i-au vorbit astfel, lui şi tuturor celor din Israel: „Noi venim dintr-o ţară îndepărtată și am dori să încheiem un legământ cu voi.” 1 Cap.5.10. 7. Bărbaţii lui Israel însă le-au răspuns heviţilor1: „Dar poate că locuiţi lângă noi, de să2 încheiem un tratat cu voi?” 1 Cap.11.19. 2 Exod.23.32. Deut.7.2;20.16. Jud.2.2.
Pag. 242 IOSUA Cap. 9, 10
8. Ei au zis lui Iosua: „Noi1 suntem slujitorii tăi.” Şi Iosua i-a întrebat: „Cine sunteţi şi de unde veniţi?” 1 Deut.20.11. 2Regi10.5. 9. Ei i-au răspuns: „Slujitorii tăi vin dintr-o ţară foarte1 îndepărtată, pentru faima Domnului2, Dumnezeului vostru, căci am auzit3 vorbindu-se de El, de tot ce a făcut în Egipt 1 Deut.20.15. 2 Iehova 3 Exod.15.14. Cap.2.10. 10. şi de ce a1 făcut celor doi regi ai amoriţilor de la răsărit de Iordan, regele Sihon al Heșbonului, şi regele Og al Bașanului, care domnea la Aştarot. 1 Num.21.24,33. 11. Bătrânii noştri şi toţi locuitorii ţării ne-au zis: „Luaţi cu voi merinde pentru călătorie, duceţi-vă înaintea lor, iar când îi veți întâlni să le spuneţi: <Noi suntem robii voştri. Prin urmare faceţi legământ cu noi!> 12. Iată pâinea noastră: era caldă când am luat-o ca merinde de acasă, în ziua când am plecat către voi, şi iată că acum este uscată și fărâmițată. 13. Aceste burdufuri de vin, când le-am umplut, erau noi şi iată că s-au rupt, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s-au învechit din cauza călătoriei lungi.” 14. Bărbaţii lui Israel le-au verificat merindele şi nu L-au1 mai întrebat pe Domnul2. 1 Num.27.21. Isa.30.1,2. Jud.1.1. 1Sam.22.10;23.10,11;30.8. 2Sam.2.1;5.19. 2 Iehova 15. Iosua a făcut pace1 cu ei, încheind un legământ prin care le va cruța viețile, iar căpeteniile adunării le-au jurat lucrul acesta. 1 Cap.11.19. 2Sam.21.2. 16. Dar la numai trei zile după încheierea acestui legământ, izraeliții au aflat că de fapt erau vecini cu ei şi că locuiau în apropiere. 17. Și asta s-a întâmplat, căci copiii lui Israel au pornit din nou, iar în a treia zi au ajuns chiar la cetăţile lor1: Gabaon, Chefira, Beerot şi Chiriat Iearim. 1 Cap.18.25,26,28. Ezra2.25. Gibeon, Kephirah, Beeroth și Kiriath Jearim 18. Izraeliții nu i-au putut ataca, deoarece1 căpeteniile adunării le juraseră pe Domnul2, Dumnezeul lui Israel, că le va cruța viaţa, însă întreaga adunare a murmurat împotriva căpeteniilor. 1 Ps.15.4. Ecl.5.2. 2 Iehova 19. Toate căpeteniile au zis întregii adunări: „Le-am jurat pe Domnul1 Dumnezeul lui Israel, şi acum nu mai putem să ne atingem de ei. 20. Iată ce le vom face: îi vom lăsa cu viaţă, ca să n-aducem peste1 noi mânia Domnului2, din pricina jurământului pe care li l-am făcut.” 1 2Sam.21.1,2,6. Ezec.17.13,15,18,19. Zah.5.3,4. Mal.3.5. 2 Iehova 21. Căpeteniile au mai zis: „Să trăiască, însă să fie întrebuinţaţi la tăiat lemne1 şi la scos apă pentru întreaga comunitate”, căci așa2 le-au spus cei responsabili. 1 Deut.29.11. 2 Vers.15. 22. Iosua i-a chemat şi le-a vorbit astfel: „De ce ne-aţi înşelat zicând: „Suntem1 de foarte departe de voi”, când voi2 sunteți de fapt dintre cei care locuiesc în ținuturile cuvenite nouă? 1 Vers.6,9. 2 Vers.16. 23. Acum sunteţi blestemaţi1 şi nu veţi înceta să tăiaţi2 lemne şi să scoateţi apă pentru Casa Dumnezeului meu.” 1 Gen.9.25. 2 Vers.21,27. 24. Ei i-au răspuns lui Iosua: „Slujitorii tăi au auzit de poruncile1 date de Domnul2, Dumnezeul tău, slujitorului Său Moise, și anume să vă dea în mână toată ţara şi să-i nimicească dinaintea voastră pe toţi locuitorii ei. Atunci am fost cuprinși de frică3 pentru viețile noastre din cauza și de aceea am făcut lucrul acesta. 1 Exod.23.32. Deut.7.1,2. 2 Iehova 3 Exod.15.14. 25. Şi iată că acum suntem în mâinile1 tale. Fă cu noi ce vei crede că este bine şi drept să faci.” 1 Gen.16.6. 26. Iosua le-a făcut aşa cum hotărâse. El i-a salvat din mâna izraeliților, și astfel ei nu i-au omorât, 27. dar începând cu acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne1 şi să scoată apă pentru adunare şi pentru altarul Domnului2, în locul pe care El îl va alege, lucru pe care-l fac până în ziua3 de azi. 1 Vers.21,23. 2 Iehova 3 Deut.12.5.
Marea bătălie de la Gabaon. 10 1. Adoni-Ţedec1, regele Ierusalimului, a aflat că Iosua2 pusese mâna pe Ai şi o distrusese în totalitate, că-i făcuse cetăţii Ai3 şi regelui ei la fel cum făcuse Ierihonului şi regelui lui, şi că locuitorii4 Gabaonului încheiaseră pace cu Israel şi trăiau printre ei. 1 Adoni-Zedek 2 Cap.6.21. 3 Cap.8.22,26,28. 4 Cap.9.15. 2. Atunci el a fost cuprins1 de frică; fiindcă Gabaon era o cetate mare, asemeni unei cetăţi regale, chiar mai mare decât Ai, iar toţi războinicii ei erau curajoși. 1 Exod.15.14-16. Deut.11.25. 3. Adoni-Ţedec, regele Ierusalimului, a trimis același mesaj lui Hoham, regele Hebronului, lui Piream, regele Iarmutului, lui Iafia, regele Lachișului, şi lui Debir, regele Eglonului, astfel:
Pag. 243 IOSUA Cap. 10
4. „Veniți şi ajutaţi-mă să atac Gabaonul, căci a făcut pace1 cu Iosua şi cu izraeliții.” 1 Vers.1. Cap.9.15. 5. Cei cinci regi amoriţi din Ierusalim, Hebron, Iarmut, Lachiș şi Eglon și-au unit1 forțele, au plecat în marș împreună cu toate oştirile lor, și și-au ridicat tabăra lângă Gabaon, ca să-l atace. 1 Cap.9.2. 6. Oamenii din Gabaon au apelat la Iosua, care se afla în tabăra1 din Ghilgal: „Nu-i părăsi pe slujitorii tăi! Ajută-ne, căci toţi regii amoriţilor care locuiesc în regiunea muntoasă s-au strâns împotriva noastră.” 1 Cap.5.10;9.6. 7. Iosua a pornit din Ghilgal în fruntea întregii lui oștiri1 şi a tuturor vitejilor. 1 Cap.8.1. 8. Domnul1 i-a zis lui Iosua: „Nu te teme2 de ei, căci i-am dat în mâna ta, şi niciunul3 dintre ei nu-ți va putea sta împotrivă!” 1 Iehova 2 Cap.11.6. Jud.4.14. 3 Cap.1.5. 9. Iosua i-a atacat pe regi pe neașteptate, după ce a mărșăluit toată noaptea de la Ghilgal. 10. Domnul1 i-a făcut2 să intre în panică înaintea lui Israel, care i-a înfrânt şi a reușit astfel o mare victorie la Gabaon. Izraeliții i-au urmărit pe drumul care suie la Bet-Horon3, nimicindu-i pe drum până la Azeca şi până la Macheda4. 1 Iehova 2 Jud.4.15. 1Sam.7.10,12. Ps.18.14. Isa.28.21. 3 Cap.16.3,5. Cap.15.35. 4 Makkedah 11. Pe când fugeau ei dinaintea lui Israel, pe drumul care cobora din Bet-Horon spre Azeka, Domnul1 a făcut să cadă din cer peste ei nişte pietre mari de grindină şi au pierit, iar cei ce au murit de pietrele grindinei au fost mai mulţi decât cei ucişi cu sabia de către izraeliți. 1 Ps.18.13,14;77.17. Isa.30.30. Apoc.16.21. Iehova
Soarele și luna se opresc. 12. În ziua în care Domnul1 i-a dat pe amoriţi în mâna lui Israel, Iosua s-a adresat Domnului2 în prezența izraeliților: „Soare3, rămâi nemișcat asupra Gabaonului, iar tu, lună, rămâi peste valea4 Aialon!” 1,2 Iehova 3 Isa.28.21. Hab.3.11. 4 Jud.12.12. 13. Şi soarele a rămas nemișcat, iar luna s-a oprit, până când poporul s-a răzbunat pe dușmanii lui. Nu este oare scris lucrul acesta și în Cartea Dreptului1? Soarele a rămas nemișcat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună timp de aproape o zi. 1 2Sam.1.18. C.Dr.88.63-65. 14. Nu a mai1 fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după, o zi în care Domnul2 să fi ascultat de glasul unui muritor. Fără îndoială că Domnul3 a luptat pentru Israel! 1 Isa.38.8. 2 Iehova 3 Deut.1.30. Vers.42. Cap.23.3. Iehova 15. Apoi Iosua1 împreună cu toți izraeliții s-au întors în tabăra de la Ghilgal. 1 Vers.43.
Uciderea celor cinci regi. 16. Însă cei cinci regi au fugit şi s-au ascuns într-o peşteră la Macheda, 17. iar lui Iosua i s-a spus acest lucru: „Cei cinci regii se află ascunşi într-o peşteră la Macheda.” 18. Iosua a zis: „Rostogoliţi nişte pietre mari la intrarea în peşteră şi puneţi nişte oameni acolo ca să-i păzească. 19. Voi însă nu vă opriţi, ci continuați să-i urmăriţi pe dușmanii voştri şi să-i loviți din urmă până îi veți nimici! Nu-i lăsaţi să intre în cetăţile lor, căci Domnul1 Dumnezeul vostru, a hotărât să-i dea în mâna voastră.” 1 Iehova 20. După ce Iosua şi izraeliții le-au pricinuit o foarte grea înfrângere şi i-au distrus de tot, cu excepția câtorva supraviețuitori care s-au refugiat în cetăţile fortificate, 21. tot poporul s-a întors în siguranță la Iosua în Macheda, fără ca un izraelit să fie măcar zgârâiat1. 1 Exod.11.7. 22. Iosua a zis atunci: „Eliberaţi intrarea în peşteră, scoateţi-i afară din ea pe cei cinci regi şi aduceţi-i la mine!” 23. Oamenii au făcut întocmai şi i-au adus la el pe cei cinci regi din Ierusalim, Hebron, Iarmut, Lachiș şi Eglon. 24. După ce au fost aduși aceşti regi înaintea lui Iosua, acesta a convocat oștirea izraeliților şi le-a zis căpeteniilor oștirii care merseseră cu el la luptă: „Apropiaţi-vă şi puneţi-vă picioarele1 pe gâturile acestor regi” Ei s-au apropiat şi și-au pus picioarele pe gâturile lor. 1 Ps.107.40;110.5;149.8,9. Isa.26.5,6. Mal.40.3. 25. Iosua le-a mai zis: „Nu vă temeţi1 şi nu descurajați! Fiți puternici și curajoși, fiindcă astfel2 va face Domnul3 tuturor dușmanilor voştri împotriva cărora veţi lupta.” 1 Deut.31.6,8. Cap.1.9. 2 Deut.3.21;7.19. 3 Iehova
Pag. 244 IOSUA Cap. 10, 11
26. Apoi Iosua i-a lovit şi i-a omorât, după care i-a spânzurat de cinci copaci şi i-a lăsat1 acolo până seara. 1 Cap.8.29. 27. Pe la apusul soarelui, Iosua a poruncit să fie coborâți1 din copaci și să fie aruncați în peştera în care se ascunseseră, după care au rostogolit la intrarea peşterii nişte pietre mari, care au rămas acolo până în ziua de azi. 1 Deut.21.23.Cap.8.29.
Alte victorii ale lui Iosua. 28. În aceeași zi, Iosua a cucerit Macheda şi a trecut-o prin ascuţişul sabiei. El l-a ucis pe regele ei și i-a nimicit pe toţi oamenii care se aflau în ea, nelăsând niciun supraviețuitor. Iosua i-a făcut regelui din Macheda la fel cum1 îi făcuse regelui din Ierihon. 1 Cap.6.21. 29. Apoi Iosua împreună cu toată oștirea a pornit din Macheda spre Libna şi au început luptă împotriva ei. 30. Domnul1, de asemenea, a dat-o în mâna izraeliților, împreună cu regele ei. Israel a trecut-o prin ascuţişul sabiei, pe ea şi pe toţi cei care se găseau în ea, nelăsând nici un supraviețuitor, iar Iosua i-a făcut regelui ei la fel cum îi făcuse regelui Ierihonului. 1 Iehova 31. Din Libna, Iosua împreună cu toată oștirea izraeliților au pornit spre Lachiș, și-au așezat tabăra în apropierea cetății și au început atacul împotriva ei. 32. Domnul1 a dat cetatea Lachiș în mâna lui Israel, care a înfrânt-o în cea de-a doua zi a asediului, trecând prin ascuţişul sabiei pe toţi cei ce se aflau în ea, la fel cum făcuse și cu Libna. 1 Iehova 33. Între timp, Horam, regele Ghezerului, venise în ajutorul Lachișului, dar Iosua l-a înfrânt, pe el şi oștirea lui, fără să lase vreun supraviețuitor. 34. Din Lachiș, Iosua împreună cu toată oștirea izraeliților a pornit spre cetatea Eglon, și-au așezat tabăra în apropierea ei şi au început atacul împotriva ei. 35. În aceeaşi zi au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei, pe ea şi pe toţi cei ce se aflau în ea, la fel cum făcuseră cu Lachișul. 36. Din Eglon, Iosua şi împreună cu toată oștirea izraeliților a pornit spre cetatea Hebron1 şi au început atacul împotriva ei. 1 Cap.14.13;15.13. Jud.1.10. 37. Au capturat-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei împreună cu regele ei, toate așezările care ţineau de ea şi toţi cei ce se aflau în ea, nelăsând nici un supraviețuitor. Astfel ei au distrus cu totul Hebronul împreună cu toți oamenii care se aflau în el, la fel cum făcuseră cu Eglonul. 38. Iosua şi tot Israelul împreună cu el s-a îndreptat împotriva cetății Debirului1 şi a început atacul împotriva ei. 1 Cap.15.15. Jud.1.11. 39. Au capturat-o împreună cu regele ei și cu toate așezările care ţineau de el, le-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au nimicit cu totul pe toţi cei ce se aflau în ele, nelăsând nici un supraviețuitor. Astfel, ei i-au făcut cetății Debirului şi regelui ei așa cum i-au făcut Hebronului şi așa cum i-au făcut Libnei şi regelui ei. 40. Iosua i-a înfrânt astfel pe toți regii din întreaga regiune: regiunea muntoasă, zona deluroasă1 și de la poalele munților. Iosua nu a lăsat nici un supraviețuitor, nimicind întreaga populație, întocmai cum poruncise 2Domnul, Dumnezeul lui Israel. 1 Cap.12.2. Jud.1.9. Șefela (Shephellah) 2 Deut.20.16,17. Iehova 41. El a cucerit astfel de la Cades-Barnea până la Gaza1 și întreaga2 regiune Gosen până la Gabaon. 1 Gen 10.19. 2 Cap.11.16; 42. Iosua i-a înfrânt pe toţi acești regi și a cucerit regatele lor într-o singură campanie militară, deoarece Domnul1, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. 1 Vers.14. Iehova 43. După toate această campanie, Iosua şi toată oștirea lui Israel s-au reîntors în tabăra de la Ghilgal.
Marea bătălie de la apele Merom. 11 1. Când a auzit despre aceste lucruri, Iabin, regele Haţorului, a trimis o convocare prin soli la Iobab, regele Madonului, la regele Şimronului2, la regele Acşafului, 1 Cap.10.3. 2 Cap.19.15. 2. la regii din regiunea muntoasă din nord, în Araba - la sud de Chineret1, în regiunea de câmpie2, și la cei din zona deluroasă3 la apus, 1 Num.34.11. 2 Șepela (Shephelah) 3 Cap.12.22;17.11. Nafet-Dor Jud.1.27. 1Regi4.11. 3. precum și la cananiţii din partea de răsărit şi de apus, la amoriţi, hetiţi, fereziţi, la iebusiţii de pe munte şi la heviţii1 de la poalele Hermonului2, în ţinutul3 Miţpa. 1 Jud.3.3. 2 Cap.13.11. 3 Gen.31.49. 4. Ei au mărșăluit împreună cu toate oştirile lor, alcătuind o oștire foarte numeroasă, ca nisipul1 de pe malul mării, şi având de asemenea un număr uriaș de cai şi care de luptă. 1 Gen.22.17;32.12. Jud.7.12. 1Sam.13.5.
Pag. 245 IOSUA Cap. 11, 12
5. Toţi acești regi au hotărât ca loc de întâlnire apele Merom, unde și-au poziționat taberele pentru lupta cu Israel. 6. Domnul1 i-a zis lui Iosua: „Nu tremura2 înaintea lor, căci mâine, pe vremea aceasta, îi voi da pe toţi la moarte, înaintea lui Israel. Cailor3 lor să le tai tendoanele picioarelor, iar carele lor de luptă să le dai foc.” 1 Iehova 2 Cap.10.8. 3 2Sam.8.4. 7. Iosua împreună cu toată oștirea lui Israel s-au dus pe neașteptate împotriva lor la apele Merom, năpustindu-se printre ei. 8. Domnul1 i-a dat în mâinile lui Israel, care i-a înfrânt. El i-a urmărit până la Sidonul cel Mare, până la Misrefot-Maim2 şi până în valea Miţpa la răsărit, și i-a lovit de moarte, nelăsând nici un supraviețuitor. 1 Iehova 2 Cap.13.6. 9. Iosua le-a făcut așa cum1 i-a spus Domnul2: a tăiat tendoanele cailor și a ars carele lor de luptă. 1 Vers.6. 2 Iehova
Cuceriri făcute la nord și în cealaltă parte a țării. 10. Apoi Iosua și-a îndreptat trupele împotriva Haţorului, fosta capitală a tuturor acestor regate. El a capturat cetatea şi i-a trecut prin sabie atât pe regele ei, 11. cât și pe toți locuitorii. Nimeni n-a supraviețuit, iar cetatea a fost distrusă și incendiată în totalitate. 12. Iosua a înfrânt astfel toate cetățile acestor regi și pe regii lor odată cu ele, trecându-i prin ascuțișul sabiei, așa cum1 poruncise Moise, slujitorul Domnului2. 1 Num.33.52. Deu.7.2;20.16,17. 2 Iehova 13. Totuși Israel n-a ars niciuna dintre cetăţile de pe dealuri, cu excepția Haţorului, care a fost incendiat de către Iosua. 14. Izraeliții au luat ca pradă de război toate lucrurile de valoare din acele cetăți, precum și toate animalele. Ei au nimicit însă întreaga populație, trecând-o prin ascuţişul sabiei, nelăsând niciun supraviețuitor. 15. Iosua1 a împlinit poruncile date de Domnul2 slujitorului Său3 Moise şi așa cum îi poruncise Moise lui4 Iosua. El n-a lăsat nimic neîmplinit din tot ce i-a poruncit Domnul5 lui Moise. 1 Exod.34.11,12. 2,5 Iehova 3 Deut.7.2. 4 Cap.1.7. 16. Astfel, Iosua a cucerit următoarele regiuni: zona muntoasă1, tot Neghevul, toată2 ţara Goșen, zona deluroasă, Araba, ținutul muntos al lui Israel şi văile lui, 1 Cap.12.8. 2 Cap.10.41. 17. de la muntele cel1 pleşuv, care se înalţă spre Seir până la Baal-Gad, în valea Libanului, la poalele muntelui Hermon. El a înfrânt toți regii2 acestor regiuni, i-a capturat și i-a omorât. 1 Cap.12.7. Halak 2 Deut.7.24. Cap.12.7. 18. Războiul pe care l-a purtat Iosua împotriva tuturor acestor regi a ţinut timp îndelungat. 19. N-a rămas nici o cetate, care să fi făcut pace cu copiii lui Israel, în afară de heviţi1, care locuiau în Gabaon, iar toate celelalte cetăți au fost cucerite prin luptă, 1 Cap.9.3,7. 20. căci Domnul1 a îngăduit ca locuitorii din ele să-şi împietrească inima şi să lupte împotriva lui Israel, pentru ca Israel să-i omoare fără milă, să-i nimicească, potrivit2 poruncii pe care i-a dat-o Domnul3 lui Moise. 1 Deut.2.30. Jud.14.4. 1Sam.2.25. 1Regi12.15. Rom.9.18. 1,3 Iehova 2 Deut.20.16,17. 21. Tot atunci Iosua i-a atacat şi i-a nimicit și pe anachiții1 din munți - cei din Hebron, din Debir, din Anab, din toată regiunea muntoasă a lui Iuda şi din toată regiunea muntoasă a lui Israel, distrugându-i atât pe ei, cât și cetăţile lor. 1 Num.13.22,33. Deut.1.28. Cap.15.13,14. 22. Nu a supraviețuit niciun anachit în ţara izraeliților, cu excepția celor care au rămas în Gaza, Gat1 şi2 Asdod. 1 1Sam.17.4. 2 Cap.15.46. 23. Astfel că Iosua a cucerit toată ţara, potrivit1 cu ce-i spusese Domnul2 lui Moise. Şi Iosua a dat-o ca moştenire lui Israel, împărțind-o3 între seminţiile lor. Apoi ţara4 a avut pace. 1 Num.34.2. 2 Iehova 3 Num.26.53. Cap.14-19. 4 Cap.14.15;21.44;22.4;23.1.
Regii înfrânți. 12 1. Regii pe care i-au înfrânt izraeliții, şi a căror ţară au luat-o în stăpânire la răsărit de Iordan, de la cheile Arnon1 până la2 Muntele Hermon, precum și toată partrea de răsărit a Arabei cu toată câmpia dinspre răsărit, au fost Sihon și Og. 1 Num.21.24. 2 Deut.3.8,9. 2. Sihon1, regele amoriţilor, locuia la Heșbon. El domnea de la Aroer, care se află pe cheile Arnonului, de la mijlocul pârâului, peste o jumătate din Galaad, până la pârâul Iaboc, hotarul Amoniților. 1 Num.21.24. Deut.2.33,36;3.6,16.
Pag. 246 IOSUA Cap. 12, 13
3. El mai domnea de la1 câmpie până la Marea Chineret, la răsărit, şi până la Marea Arabei2, tot la răsărit, pe drumul spre3 Bet-Ieşimot, iar în partea de sud până la poalele4 muntelui Pisga. 1 Deut.3.17. Araba 2 Marea Sărată 3 Cap.13.20. 4 Deut.3.17;4.49. 4. Og1, regele Bașanului, unul dintre ultimii2 refaiți, locuia3 atât la Aştarot, cât şi la Edrei, 1 Num.21.35. Deut.3.4,10. 2 Deut.3.11. Cap.13.12. 3 Deut.1.4. 5. și domnea peste Muntele1 Hermon, peste Salca2, peste tot Bașanul, până3 la hotarul gheşuriţilor şi maacatiţilor şi peste jumătate din Galaad până la hotarul lui Sihon, regele Heșbonului. 1 Deut.3.8. 2 Deut.3.10. Cap.13.11. 3 Deut.3.14. 6. Moise1, slujitorul Domnului2, împreună cu izraeliții i-au cucerit, iar Moise3, slujitorul Domnului4, le-a dat acest teritoriu, ca moștenire, rubeniţilor, gadiţilor, precum şi la jumătate din seminţia lui Manase. 1 Num.21.24,33. 2,4 Iehova 3 Num.32.29,33. Deut.3.11,12. Cap.13.8. 7. Iată regii pe care1 i-a înfrânt Iosua împreună cu oștirea izraeliților în partea de apus a Iordanului, de la Baal-Gad - în valea Libanului, până la muntele cel pleşuv2, care se înalţă spre Seir3. Iosua a4 dat ţara lor în stăpânire seminţiilor lui Israel, fiecăreia partea ei, 1 Cap.11.17. 2 Halak 3 Gen.14.6;32.3. Deut 2.1,4. 4 Cap.11.23. 8. teritorii care cuprindeau regiunea de munte1, câmpia2, zona de dealuri, poalele3 munților, pustiul, iar în partea de sud4 ţara hetiţilor5, amoriţilor, cananiţilor, fereziţilor, heviţilor şi iebusiţilor: 1 Cap.10.40;11.16. 2 Araba 3 costișă 4 Neghev 5 Exod.3.8;23.23. Cap.9.1. 9. regele din1 Ierihon, regele2 din Ai, care se află lângă Betel, 1 Cap.6.2. 2 Cap.8.29. 10. regele1 din Ierusalim, regele din Hebron, 1 Cap.10.23. 11. regele din Iarmut, regele din Lachis, 12. regele din Eglon, regele din Ghezer1, 1 Cap.10.33. 13. regele din Debir1, regele din Gheder, 1 Cap.10.38. 14. regele din Horma, regele din Arad, 15. regele din Libna1, regele din Adulam, 1 Cap.10.29. 16. regele din Macheda1, regele din Betel2, 1 Cap.10.28. 2 Cap.8.17. Jud.1.22. 17. regele din Tapuah, regele din Hefer1, 1 1Regi4.10. 18. regele din Afec, regele din Laşaron, 19. regele din Madon, regele din Haţor1, 1 Cap.11.10. 20. regele din Şimron-Meron1, regele din Acşaf, 1 Cap.11.1;19.15. 21. regele din Taanac, regele din Meghido1, 1 Apoc.16.16. Megiddo/Armageddon-Armaghedon 22. regele din Chedeş1, regele din Iocneam, care se află lângă Carmel, 1 Cap.19.37. 23. regele din Dor1, pe dealurile Dorului, regele din Goim2, care se află lângă Ghilgal, 1 Cap.11.2. 2 Gen.14.1,2. Isa.9.1. 24. și regele din Tirţa, în total treizeci şi unu de regi.
ÎMPĂRȚIREA ȚĂRII CANAANULUI (Cap.13-24. Mica4.4)
Teritoriul care mai rămâne de cucerit. 13 1. În acea vreme, când Iosua ajunsese1 la o vârstă foarte înaintată, Domnul2 i-a vorbit astfel: „Ai îmbătrânit foarte mult, iar teritoriul care-ţi mai rămâne de luat în stăpânire este încă foarte mare. 1 Cap.14.10; 23.1. 2 Iehova 2. Iată1 teritoriul care mai rămâne de cucerit: toate2 ţinuturile filistenilor şi toată țara Gheşurului3 și cea a Canaanului. 1 Jud.3.1. 2 Ioel3.4. 3 Vers.13. 2Sam.3.3;13.37,38. 3. Acesta va fi de la Râul Şihor, care este la răsărit de Egipt, până la hotarul Ecronului înspre nord - ţinut care trebuie considerat ca fiind cananit şi care este stăpânit de cei cinci2 domnitori ai filistenilor din Gaza, Asdod, Ascalon, Gat şi Ecron, precum şi de3 aviţi înspre sud - 1 Ier.2.18. 2 Jud.3.3. 1Sam.6.4,16. Țef.2.5. 3 Deut.2.23. 4. toate ţinuturile cananiţilor, de la fenicianul Meara, care este ținut al sidoniţilor, până la Afec1,aflat lângă hotarul amoriţilor2, 1 Cap.19.30. 2 Jud.1.34. 5. apoi ţinutul filistean Ghibla1 şi tot Libanul, înspre răsărit - de la2 Baal-Gad, până la poalele muntelui Hermon și până la intrarea Hamatului, 1 1Regi5.18. Ps.83.7. Ezec.27.9. 2 Cap.12.7. 6. împreună cu toţi locuitorii de pe munte - din Liban până la Misrefot-Maim1 înspre vest, adică toţi sidonienii. Eu îi voi alunga2 pe toți dinaintea izraeliților. Tu însă împarte acest teritoriu ca moştenire lui Israel, prin tragere la sorți, așa cum ţi-am poruncit. 1 Cap.11.8. 2 Cap.23.13. Jud.2.21,28.
Pag. 247 IOSUA Cap. 13
7. Așadar, la cele nouă seminţii şi la jumătate din seminţia lui Manase, împarte1 moștenire prin tragere la sorți acest teritoriu: de la Iordan până la Marea cea Mare2 la apus, căci ea va fi hotarul lor.” 1 Cap.14.1,2. 2 Marea Mediterană
Împărțirea teritoriului de la răsărit de Iordan, adică a Transiordaniei. 8. Rubeniţii şi gadiţii, împreună cu cealaltă jumătate din seminţia lui Manase, îşi primiseră moştenirea, pe care le-a1 dat-o Moise la răsărit de Iordan, întocmai cum le-o împărțise Moise, slujitorul Domnului2: 1 Num.32.33. Deut.3.12,13. Cap.22.4. 2 Iehova 9. de la Aroer, care se află pe malul pârâului Arnon, şi de la cetatea din mijlocul văii, tot podișul Medeba1, până la Dibon, 1 Vers.16. Num.21.30. 10. toate1 cetăţile lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heșbon, până la hotarul urmașilor lui Amon, 1 Num.21.24,25. 11. Galaadul1, ţinutul gheşuriţilor şi al maacatiţilor, tot Muntele Hermon şi tot Bașanul - până la Salca, 1 Cap.12.5. 12. tot regatul lui Og, care domnea din Aştarot şi din Edrei, în Bașan. El era singurul supraviețuitor din rămăşiţa1 refaimiţilor. Moise i-a omorât pe amândoi acești2 regi şi le-a ocupat teritoriile. 1 Deut.3.11. Cap.12.4. 2 Num.21.24,35. 13. Însă izraeliții nu i-au alungat1 pe gheşuriţi şi pe maacatiţi, care trăiesc și azi printre izraeliți. 1 Vers.11. 14. Seminţia lui Levi1 a fost singura căreia Moise nu i-a dat parte de moştenire, căci moștenirea lor sunt zeciuielile și jertfele aduse Domnului2, Dumnezeului lui Israel, cum3 i-a promis Domnul4. 1 Num.18.20,23,24. Cap.14.3,4. 2,4 Iehova 3 Vers.33. 15. Moise a dat seminţiei urmașilor lui Ruben următoarea parte de moştenire, potrivit clanurilor lor: 16. de la Aroer1, care se află în mijlocul cheilor pârâului Arnon şi de la cetatea2 din mijlocul văii, tot podișul3 de lângă Medeba, 1 Cap.12.2. 2 Num.21.28. 3 Num.21.30. Vers.9. 17. Hesbonul şi toate cetăţile lui din câmpie - Dibon, Bamot-Baal, Bet-Baal-Meon, 18. Iahaţ1, Chedemot, Mefaat, 1 Num.21.33. 19. Chiriataim1, Sibma2, Ţeret-Hahar, care se află pe muntele Emek, 1 Num.32.37. 2 Num.32.38. 20. Bet-Peor, poalele muntelui1 Pisga, Bet-Ieşimot, 1 Deut.3.17. Cap.12.3. 21. și toate1 cetăţile podișului, adică tot regatul lui Sihon, regele amoriţilor, care domnea la Heșbon. Moise îl înfrânsese2, și împreună cu el şi pe ceilalți regi3 ai Madianului - Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, vasali ai lui Sihon, care locuiau în ţinut. 1 Deut.3.10. 2 Num.21.24. 3 Num.31.8. 22. Printre cei pe care i-au ucis izraeliții, s-a numărat și prezicătorul Balaam1, fiul lui Beor. 1 Num.22.5;31.8. 23. Hotarul ţinutului urmașilor lui Ruben era Iordanul. Aceste cetăți și sate erau moştenirea rubeniților, potrivit clanurilor lor. 24. Moise a dat seminţiei lui Gad, adică urmașilor lui Gad, ca parte de moştenire, potrivit clanurilor lor: 25. Iaezerul1, toate cetăţile Galaadului, jumătate din2 ţinutul urmașilor lui Amon până la Aroer, care este faţă în faţă cu Raba3, 1 Num.32.35. 2 Num.21.26,28,29. Deut.2.19. Jud.11.13. 3 2Sam.11.1;12.26. 26. de la Heșbon până la Ramat-Miţpe şi Betonim, și de la Mahanaim până la hotarul Debirului, 27. iar, în vale, Bet-Haram1, Bet-Nimra, Sucot2 şi Ţafon - partea care a mai rămas din ținutul regelui Sihon al Heșbonului, ținut care se află la răsărit de Iordan și are ca hotar Iordanul până la marginea Mării Chineret3. 1 Num.32.36. 2 Gen.33.17. 1Regi7.46. 3 Num.34.11. 28. Aceste cetăți și sate au fost moştenirea urmașilor lui Gad, potrivit clanurilor lor. 29. Moise a dat la jumătate din seminţia lui Manase, adică la jumătate dintre urmașii lui Manase, ca parte de moştenire, potrivit clanurilor lor: 30. un ținut care cuprindea Mahanaimul, tot Bașanul, tot regatul lui Og al Bașanului, şi toate așezările1 lui Iair din Bașan, în total şaizeci de cetăţi. 1 Num.32.41. 1Cron.2.23. 31. Jumătate din Galaad, Aştarot1 şi Edrei, cetăţi ale regatului lui Og din Bașan, fuseseră date prin tragere la sorți urmașilor2 lui Machir, fiul lui Manase, adică la jumătate dintre urmașii lui Machir, potrivit clanurilor lor. 1 Cap.12.4. 2 Num.32.39,40. 32. Acestea sunt părţile de moştenire pe care le-a dat Moise, când era în câmpiile Moabului, la răsărit de Iordan, în fața Ierihonului.
Pag. 248 IOSUA Cap. 13, 14, 15
33. Însă Moise nu a dat nici o moştenire seminţiei1 lui Levi, căci Domnul2 Dumnezeul lui Israel, este moştenirea lor, așa cum3 le-a promis Domnul4. 1 Vers.14. Cap.18.7. 2,4 Iehova 3 Num.18.20. Deut.10.9;18.1.2.
Împărțirea ținutului de la apus de Iordan, adică a Cisiordaniei. 14 1. Iată teritoriile pe care le-au primit ca moștenire izraeliții în ţara Canaanului, teritorii împărțite1 de preotul Eleazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile clanurilor din seminţiile lui Israel. 1 Num.34.17,18. 2. Împărţirea s-a făcut prin tragere la sorţi1, așa cum poruncise Domnul2 prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate. 1 Num.26.55;33.54;34.13. 2 Iehova 3. Moise dăduse1 o moştenire celor două seminţii şi jumătate la răsărit de Iordan, însă leviţilor nu le dăduse nicio moştenire printre ei. 1 Cap.13.8,32,33. 4. Urmașii lui1 Iosif alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim. Leviţilor nu li s-a dat nici un teritoriu în ţară, ci doar câteva cetăţi pentru locuit, împreună cu pășunile dimprejurul lor pentru turme şi cirezi. 1 Gen.48.5. 1Cron.5.1,2. 5. Așadar, izraeliți au împărțit țara, întocmai cum i-a poruncit1 Domnul2 lui Moise. 1 Num.35.2. Cap.21.2. 2 Iehova
Caleb câștigă Hebronul. 6. Urmașii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal. Caleb, fiul chenizitului1 Iefune, i-a zis: „Ştii ce2 i-a spus Domnul2 lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, pe când eram la Cades-Barnea3. 1 Num.32.12. Cap.15.17. 2 Iehova Num.14.24,30. Deut.1.36,38. 3 Num.13.26. 7. Eu aveam patruzeci de ani atunci când Moise, slujitorul Domnului1, m-a trimis2 din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, iar eu i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată. 1 Num.13.6;14.6. 8. Fraţii mei1, care au mers împreună cu mine în țară, au înmuiat inima poporului, însă eu am urmat2 întru totul calea Domnului3, Dumnezeului meu. 1 Num.13.31,32. Deut.1.28. 2 Num.14.24. Deut.1.36. 3 Iehova 9. În ziua aceea Moise mi-a jurat astfel: „Ţinutul1 în care2 a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta și a urmașilor tăi pentru totdeauna, pentru că ai urmat întru totul calea Domnului3, Dumnezeului meu.” 1 Num.14.23,24. Deut.1.36. Cap.1.3. 2 Num.13.22. 3 Iehova 10. Acum, iată că Domnul1 m-a ţinut în viaţă, așa cum2 a spus. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când Cuvântul Domnului2 a vorbit astfel prin Moise, pe vremea când Israel umbla prin pustiu. Și iată că azi, la vârsta de optzeci şi cinci de ani, 1 Iehova 2 Num.14.30. 11. sunt1 la fel de puternic ca și în ziua în care Moise m-a trimis și am tot atâta vigoare cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie ca să merg2 în fruntea voastră. 1 Deut.34.7. 2 Deut.31.2. 12. Dă-mi deci această regiune muntoasă acesta despre care a vorbit Domnul1 la acea vreme! Căci tu însuți ai auzit încă de atunci cum că acolo trăiesc urmașii lui Anac2, iar cetăţile sunt înalte și fortificate. Poate3 că Domnul va fi cu mine și îi voi alunga4, așa cum a promis Domnul5.” 1,5 Iehova 2 Num.13.28,33. 3 Ps.18.32,34;60.12. Rom.8.31. 4 Cap.15.14 Jud.1.20. 13. Iosua l-a binecuvântat1 pe Caleb, fiul chenizitului Iefune, şi i-a2 dat Hebronul ca moştenire. 1 Cap.22.6. 2 Cap.10.37;15.13. Jud.1.20. Cap..21.11,12. 1Cron.6.55,56. 14. De atunci încoace, Hebronul1 a rămas moştenirea lui Caleb, fiul chenizitului Iefune, pentru că a urmat2 întru totul calea Domnului3, Dumnezeului lui Israel. 1 Cap.21.12. 2 Vers.8,9. 3 Iehova 15. Hebronul s-a numit1 mai înainte Chiriat-Arba, pentru că Arba fusese căpetenia anachiților. Apoi în ţară2 a fost pace. 1 Gen.23.2. Cap.15.13. 2 Cap.11.23.
Ținutul seminției lui Iuda. 15 1. Partea căzută prin tragere la sorţi seminţiei urmașilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor, se întindea de la hotarele1 Edomului din sud și de la marginea pustiului2 Ţin până la Cadeș, spre răsărit. 1 Num.34.3. 2 Num.33.36. 2. Astfel, hotarul lor de sud pornește de la capătul Mării Sărate, de unde pleacă un golf al ei, spre sud, 3. continua prin partea de sud a Piscului Scorpionului1, trecea prin pustiul Ţin şi urca la sud de Cades-Barnea, după care traversa prin Heţron și urca spre Adar, întorcându-se pe la Carcaa2. 1 Num.34.4. Acrabin (Akrabbin) 2 Qarqaa/Karkaa/Karka 4. Apoi trecea prin Aţmon1, mergea până la Râul Egiptului2, apoi capătul acestui hotar atingea marea. Acesta a fost hotarul de sud. 1 Num.34.5. Acmon/Azmon 2 Nil 5. Hotarul de răsărit era Marea Sărată până la gura de vărsare a Iordanului. Hotarul de nord pornea de la gura de vărsare a Iordanului în Marea Sărată,
Pag. 249 IOSUA Cap. 15
6. urca spre Bet-Hogla1, trecea pe la miazănoapte de Bet-Araba şi urca la Piatra lui Bohan-Ben-Ruben2, 1 Cap.18.19. 2 Cap.18.17. Bohan, fiul lui Ruben 7. urca mai departe la Debir prin valea Acor1, se întorcea către nord înspre Ghilgal, care se află în faţa Piscurilor Adumim, aflate la sud de Chei. Apoi trecea pe lângă apele En-Şemeş şi ieșea la3 En-Roghel. 1 Cap.7.26. 2 Cap.9.1;12.1. 3 2Sam.17.17. 1Regi1.9. 8. De acolo urca prin valea Ben-Hinom1, la marginea de sud a cetății Iebus2, apoi continua să urce până în vârful muntelui care este în partea de apus a văii Hinom, la marginea de nord a văii Refaim3. 1 Cap.18.16. 2Regi23.10. Ier.19.2,6. 2 Cap.18.28. Jud.1.21;19.10. Ierusalim 3Cap.18.16. 9. Din vârful muntelui, hotarul se întindea până la izvorul apelor1 Neftoah, atingea cetăţile muntelui Efron şi continua până la Baala2, cetate numită și Chiriat-Iearim3. 1 Cap.18.15. 2 1Cron.13.6. 3 Jud.18.12. Chiriat-Baal 10. Din Baala se întorcea către apus înspre muntele Seir, trecea peste versantul din partea de nord a Muntelui Iearim1, numit și Chesalon2, se cobora la Bet-Şemeş3 şi trecea prin Timna4. 1 Jearim 2 Kesalon 3 Beth-Shemesh 4 Gen.38.18. Jud.14.1. 11. Hotarul trecea apoi și peste partea de nord a versantului Muntelui Ecron1, continua către Şicron, traversa Muntele Baala, ajungea până la Iabneel şi ajungea la mare. 1 Cap.19.43. 12. Hotarul de apus era Marea cea Mare1 şi teritoriul adiacent. Acestea au fost, de jur împrejur, hotarele urmașilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor. 1 Vers..47. Num.34.6,7. Marea Mediterană
Caleb primește cetățile Hebron și Debir. 13. Lui Caleb1, fiul lui Iefune, i-au dat o parte care era în mijlocul urmașilor lui Iuda, întocmai cum îi poruncise Domnul2 lui Iosua, și anume Chiriat-Arba3, care este Hebronul, iar Arba fusese tatăl lui Anac. 1 Cap.14.13. 2 Iehova 3 Cap.14.15. 14. Caleb i-a alungat de acolo pe cei1 trei anachimi – Şeşai2, Ahiman şi Talmai, urmași ai lui Anac. 1 Jud.1.10,20. 2 Num.13.22. 15. De acolo1 a pornit împotriva locuitorilor cetății Debir, care mai înainte se numea Chiriat-Sefer. 1 Cap.10.38. Jud.1.11. 16. Caleb1 a zis: „Celui ce va ataca și cuceri cetatea Chiriat-Sefer îi voi da de soție pe fiica mea Acsa!” 1 Jud.1.12. 17. Otniel2, fiul2 lui Chenaz, fratele lui Caleb, a cucerit-o, iar Caleb i-a dat-o de soție pe Acsa, fiica lui. 1 Jud.1.13;3.9. 2 Num.32.12. Cap.14.6. 18. După1 ce ea a devenit cu adevărat soția lui și, mergând ei la Caleb, Acsa l-a sfătuit să ceară de la tatăl ei un teren. Atunci când ea a coborât2 de pe măgar, Caleb a întrebat-o: „Ce dorești?” 1 Jud.1.14. 2 Gen.24.64. 1Sam.25.23. 19. Ea a răspuns: „Fă-mi această favoare1: mi-ai dat un pământ arid2, dăruiește-mi şi izvoare de apă.” Şi Caleb i-a dăruit Izvoarele de Sus şi Izvoarele de Jos. 1 Gen.33.11. 2 Neghev 20. Iată care a fost moştenirea semințiilor urmașilor lui Iuda, potrivit clanurilor lor:
Cetățile din ținutul lui Iuda. 21. cetăţile din Neghev, situate la marginea cea mai depărtată a hotarelor seminţiei fiilor lui Iuda, înspre răsărit, spre hotarul cu Edomul: Cabţeel, Eder, Iagur, 22. China, Dimona, Adada, 23. Chedeş, Haţor, Itnan, 24. Zif, Telem, Bealot, 25. Haţor-Hadata, Cheriot-Heţron, care este Haţor, 26. Amam, Şema, Molada, 27. Haţar-Gada, Heşmon, Bet-Palet1, 1 Bet-Pelet 28. Haţar-Şual, Beer-Şeba, Biziotia, 29. Baala, Iim, Aţem, 30. Eltolad, Chesil, Horma, 31. Ţiclag1, Madmana, Sansana, 1 1Sam.27.6. 32. Lebaot, Şilhim, Ain şi Rimon - în total douăzeci şi nouă de cetăți, cu cătunele dimprejurul lor, 33. cetățile din zona deluroasă: Eştaol1, Ţorea, Aşna, 1 Num.13.23. 34. Zanoah, En-Ganim, Tapuah, Enam, 35. Iarmut, Adulam, Soco, Azeca, 36. Şaaraim și Aditaim, ambele supuse unei alte cetăți, Ghedera - în total paisprezece cetăți , cu cătunele dimprejurul lor, 37. Ţenan, Hadaşa, Migdal-Gad, 38. Dilean, Miţpe, Iocteel1, 1 2Regi14.7. 39. Lachis, Boţcat, Eglon, 40. Cabon, Lahmas, Chitliş, 41. Ghederot, Bet-Dagon, Naama şi Macheda - în total şaisprezece cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor, 42. Libna, Eter, Aşan, 43. Iiftah, Aşna, Neţib, 44. Cheila, Aczib şi Mareşa - în total nouă cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor, 45. Ecron, cu satele și cătunele lui,
Pag. 250 IOSUA Cap. 15, 16, 17 46. iar de la Ecron înspre apus, toate cetăţile de lângă Asdod cu cătunele lor, 47. Asdod, cu satele și cătunele lui; Gaza, cu satele și cătunele ei, tocmai până la Râul Egiptului1 şi la Marea2 cea Mare și teritoriul adiacent, 1 Vers.4. 2 Num.34.6. 48. cetățile din zona muntoasă: Şamir, Iatir, Soco, 49. Dana, Chiriat-Sana, care este Debirul, 50. Anab, Eştemo, Anim, 51. Gosen1, Holon şi Ghilo - în total unsprezece cetăţi, cu satele dimprejurul lor, 1 Cap.10.41;11.16. 52. Arab, Duma, Eşean, 53. Janum, Bet-Tapuah, Afeca, 54. Humta, Chiriat-Arba1, care este Hebronul, şi Ţior - în total nouă cetăţi, cu satele dimprejurul lor, 1 Vers.13. Cap.14.15. 55. Maon, Carmel, Zif, Iuta, 56. Iizreel, Iocdeam, Zanoah, 57. Cain, Ghibeea şi Timna - în total zece cetăţi, cu satele dimprejurul lor, 58. Halhul, Bet-Ţur, Ghedor, 59. Maarat, Bet-Anot şi Eltecon - în total şase cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor; 60. Chiriat-Baal1, care este Chiriat-Iearim, şi Raba - în total două cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor, 1 Cap.18.14. 61. cetățile care erau în deșert: Bet-Araba, Midin, Secaca, 62. Nibşan, Ir-Hamelah şi En-Ghedi - în total şase cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor. 63. Urmașii lui Iuda1 nu i-au putut alunga pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim, așa că iebusiţii2 au trăit în Ierusalim împreună cu urmașii lui Iuda până în ziua de azi. 1 Jud.1.8,21. 2Sam.5.6. 2 Jud.1.21.
Ținutul seminției lui Efraim. 16 1. Partea ce le-a revenit prin tragere la sorţi urmașilor lui Iosif se întindea de la Iordan, din dreptul Ierihonului, către apele Ierihonului, înspre răsărit, și urca prin pustiu, de la Ierihon către regiunea muntoasă a Betelului, 2. apoi pornea de la Betel la Luz1, traversa spre hotarul archiţilor prin Atarot, 1 Cap.18.13. Jud.1.23,26. 3. și cobora înspre apus către hotarul iafletiţilor, până la hotarul cu Bet-Horonului1 de Jos şi până la Ghezer2, atingând în final malul mării. 1 Cap.18.13. 2Cron.8.5. 2 1Cron.7.28. 1Regi9.15. 4. Acolo şi-au primit moştenirea urmașii1 lui Iosif, Manase şi Efraim. 1 Cap.17.14. 5. Iată hotarele urmașilor lui Efraim, potrivit clanurilor lor: hotarul moştenirii lor dinspre răsărit pornea de la Atarot-Adar1, urca până la Bet-Horonul2 de Sus, 1 Cap.18.13. 2 2Cron.8.5. 6. și atingea malul mării la Micmetat1 în partea de nord, apoi se întorcea către răsărit, înspre Taanat-Silo şi traversa Ianoah în partea de răsărit. 1 Cap.17.7. 7. Din Ianoah cobora la Atarot1 şi la Naarata, atingea Ierihonul şi mergea până la Iordan. 1 1Cron.7.28. 8. Din Tapuah pornea către apus până la pârâul Cana1 şi atingea malul mării. Aceasta a fost moştenirea seminţiei urmașilor lui Efraim, potrivit clanurilor lor. 1 Cap.17.9. 9. Urmașii lui Efraim mai aveau câteva cetăţi1 în teritoriul urmașilor lui Manase, fiecare cetate cu cătunele dimprejurul ei. 1 Cap.17.9. 10. Ei nu i-au alungat1 însă pe cananiţii care trăiau în Ghezer, așa că acei cananiţi au trăit printre urmașii lui Efraim până în ziua de azi, dar au fost puşi neîntrerupt la muncă forțată2. 1 Jud.1.29. 1Regi9.16. 2 bir
Partea care a revenit jumătății lui Manase. 17 1. O altă parte a căzut prin tragere sorţi seminţiei lui Manase, întâiul1 născut al lui Iosif. Lui Machir2, întâiul născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad, i s-a dat Galaadul3, dar şi Bașanul, pentru că fusese viteaz în luptă. 1 Gen.41.51;46.20;48.18. 2 Gen.50.23. Num.26.29;32.39,40. 1Cron.7.14. 3 Deut.3.15. 2. De asemenea, li s-a dat o parte și celorlalţi1 fii ai lui Manase, potrivit clanurilor lor: fiilor lui Abiezer2, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel3, fiilor lui Sihem, fiilor4 lui Hefer, fiilor lui Şemida. Aceştia au fost copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, potrivit clanurilor lor. 1 Num.26.29-32. 2 1Cron.7.18. 3 Num.26.31. 4 Num.26.32. 3. Ţelofhad1, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, însă a avut fiice, iar numele lor au fost Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa. 1 Num.26.33;27.1;36.2. 4. Ele s-au înfăţişat înaintea preotului Eleazar1, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea căpeteniilor, spunând: „Domnul2 i-a poruncit lui Moise să ni se dea o moştenire , ca și fraţilor noştri.” Iosua le-a dat o moștenire, ca și fraților lor, întocmai după porunca Domnului3. 1 Cap.14.1. 2 Num.27.6,7. 2,3 Iehova 5. Teritoriul care a revenit lui Manase prin tragere la sorți a fost compus astfel din zece părți, în afară de Galaad şi Bașan, care se află la apus de Iordan, 6. căci fetele lui Manase primiseră o parte printre fiii acestuia, iar ţinutul Galaadului fusese dat celorlalţi fii ai lui Manase.
Pag. 251 IOSUA Cap. 17, 18
7. Hotarul lui Manase se întindea de la Aşer până la Micmetat, care se află în partea de răsărit a Sihemului, şi continua spre sud până la locuitorii din En-Tapuah. 1 Cap.16.6. 8. Ţinutul Tapuahului era al urmașilor lui Manase, dar cetatea Tapuah1, de pe hotarul lui Manase, era al urmașilor lui Efraim. 1 Cap.16.8. 9. Hotarul cobora apoi până1 la pârâul Cana, la sud de pârâu. Aceste cetăţi2 ale lui Efraim se aflau pe teritoriul lui Manase, iar hotarul lui Manase trecea pe la nord de pârâu și ajungea apoi la malul mării. 1 Cap.16.8. 2 Cap.16.9. 10. Astfel, ținutul de la sud era al lui Efraim, cel de la nord al lui Manase, ambele având ieșire la mare, iar hotarul atingea apoi teritoriul lui Aşer în partea de nord şi pe cel al lui Isahar în partea de răsărit. 11. Manase1 mai stăpânea în Isahar şi în Aşer: Bet-Şan2 cu satele dimprejurul lui, Ibleam cu satele dimprejurul lui, locuitorii din Dor cu satele dimprejurul lui, locuitorii din En-Dor cu satele dimprejurul lui, locuitorii din Taanac cu satele dimprejurul lui şi locuitorii din Meghido cu satele dimprejurul lui. Pe lângă partea din Isahar și Bet-Șan, Manase mai stăpânea și ținutul Dor. 1 1Cron.7.29. 2 1Sam.31.10. 1Regi4.12. 12. Manasiții însă1 nu au putut să ocupe toate aceste cetăţi, astfel încât locuitorii lor, cananiţii, au continuat să trăiască în aceste teritorii. 1 Jud.1.27,28. 13. Dar atunci când au devenit destul de puternici, izraeliții i-au pus pe cananiţi la1 muncă forțată, însă de alungat de acolo nu i-au alungat. 1 Cap.16.10. bir 14. Urmașii1 lui Iosif l-au întrebat pe Iosua: „De ce ne-ai dat ca moştenire doar2 o parte, un singur teritoriu? Noi suntem foarte numeroși1 şi până acum am fost binecuvântați de Domnul3.” 1 Cap.16.4. 2 Gen.48.22. 3 Gen.48.19. Num.26.34,37. 15. Iosua le-a răspuns: „Dacă sunteţi un popor așa de numeros și Muntele lui Efraim nu vă mai cuprinde, atunci duceţi-vă în păduri şi tăiaţi-le, ca să vă faceţi loc în ţinuturile fereziţilor şi ale refaimiţilor.” 16. Ei au zis: „Muntele nu ne va ajunge, iar cananiţii care locuiesc în vale au care de război de fier1, atât cei din Bet-Şean şi din satele dimprejurul lui, cât şi cei din valea Izreel2.” 1 Jud.1.19;4.3. 2 Cap.19.18. 1Regi4.12. cu osii din fier/protejate cu fier 17. Dar Iosua le-a răspuns urmașilor lui Iosif, ai lui Efraim şi ai lui Manase: „Voi sunteţi un popor numeros şi foarte puternic, așa că nu veţi avea doar o singură parte, 18. ci veţi avea și muntele, căci veţi tăia pădurea, și trecătorile ei vor fi ale voastre. Cât despre cananiţi, îi veți alunga, cu toată puterea lor și cu toate1 carele lor de fier!” 1 Deut.20.1.
Măsurarea și împărțirea teritoriului rămas. 18 1. Toată adunarea izraeliților s-a strâns la Șilo1 şi a ridicat2 acolo Cortul Întâlnirii, ținutul fiind în stăpânirea lor. 1 Cap.19.51;21.2;22.9. Ier.7.12. 2 Jud.18.31. 1Sam.1.3,24;4.3,4. 2. Mai rămăseseră printre izraeliți şapte seminţii care nu-şi primiseră încă partea lor de moştenire. 3. Atunci Iosua le-a zis: „Până când1 mai amânați să mergeţi să luaţi în stăpânire ţinutul pe care vi l-a dat Domnul2, Dumnezeul strămoșilor voştri? 1 Jud.18.9. 2 Iehova 4. Alegeţi câte trei bărbaţi de fiecare seminţie, iar eu îi voi trimite să străbată ținutul și să întocmească o hartă a lui în vederea împărţirii moștenirii, pentru ca apoi ei să se întoarcă la mine. 5. Voi veți împărți aceste teritorii în şapte părţi, însă urmașii lui Iuda să rămână1 în ținutul lor din sud, iar urmașii lui2 Iosif să rămână în ținutul lor din nord. 1 Cap.15.1. 2 Cap.16.1,4. 6. Așadar, să întocmiți o hartă o hartă a ținutului, împărțit în șapte părți, şi să mi-o aduceţi aici, iar eu voi trage la sorţi1 pentru voi înaintea Domnului2, Dumnezeului vostru. 1 Cap.14.2. Vers.10. 2 Iehova 7. Însă leviţii1 nu vor avea parte ca voi, căci moştenirea lor este preoţia Domnului2, iar Gad3, Ruben şi jumătate din Manase şi-au primit moştenirea la răsărit de Iordan, teritoriu care le-a fost dat de Moise, slujitorul Domnului4.” 1 Cap.13.33. 2,4 Iehova 3 Cap.13.8. 8. Când bărbaţii erau pe punctul să plece să întocmească harta ținutului, Iosua le-a mai poruncit astfel: „Duceţi-vă, străbateţi ţara, întocmiţi-mi o hartă şi întoarceţi-vă la mine, iar eu voi trage la sorți pentru voi înaintea Domnului1, la Șilo.” 1 Iehova 9. Bărbaţii aceia au plecat, au străbătut ţara, au împărțit-o în șapte părți şi au întocmit pe un sul o singură hartă a ținutului, incluzând cetăţile din ținut, după care s-au întors la Iosua, la tabăra din Șilo.
Pag. 252 IOSUA Cap. 18, 19
10. Acolo, Iosua a tras la sorți pentru ei înaintea Domnului1 şi a împărţit astfel între acești urmași ai lui Israel acel ținut, dând fiecăruia partea lui. 1 Iehova
Partea lui Beniamin. 11. Prima parte, care a revenit urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, a fost teritoriul care își avea hotarele între teritoriul urmașilor lui Iuda şi cel al urmașilor lui Iosif. 12. Înspre nord, hotarul1 lor pornea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, se ridica spre apus prin munți şi ajungea în pustiul Bet-Aven. 1 Cap.16.1. 13. De acolo traversa marginea de sud a cetății Luz, adică Betel1, şi cobora la Atarot-Adar, peste muntele care este la sud de Bet-Horonul2 de Jos. 1 Gen.28.19. Jud.1.23,26. 2 Cap.16.3. 14. Înspre apus, hotarul pornea de la muntele din partea de sud a Bet-Horonului și se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal1, care este Chiriat-Iearim, o cetate a urmașilor lui Iuda. Aceasta era hotarul dinspre apus. 1 Cap.15.9. 15. Hotarul de apus începea de la marginea Chiriat-Iearimului. El pornea înspre apus până la izvorul1 apelor Neftoahului, 1 Cap.15.9. 16. cobora către capătul muntelui care se află în faţa văii1 Ben-Hinom, în partea de nord a văii Refaim, cobora prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En-Roguel2, 1 Cap.15.8. 2 Cap.15.7. 17. se întorcea înspre nord atingând En-Şemeşul, apoi Ghelilotul, care se află în faţa Piscului Adumim, şi cobora pe la Piatra lui Bohan fiul lui Ruben1. 1 Cap.15.6. Eben-Bohan-ben-Reuben 18. cobora până în partea de nord a1 Bet-Arabei și apoi cobora pe la Araba, 1 Cap.15.6. 19. mergea prin partea de nord a cetății Bet-Hogla şi atingea golful din partea de nord a Mării Sărate, în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud. 20. În partea de răsărit hotarul era chiar Iordanul. Aceasta a fost moştenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur. 21. Iată care au fost cetăţile seminţiei urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor: Ierihon, Bet-Hogla, Emec-Cheţiţ, 22. Bet-Araba, Ţemaraim, Betel, 23. Avim, Para, Ofra, 24. Chefar-Amonai, Ofni şi Gheba - în total douăsprezece cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor, 25. Gabaon, Rama, Beerot, 26. Miţpe, Chefira, Moţa, 27. Rechem, Iirpeel, Tareala, 28. Ţela, Elef, Iebus1 - adică Ierusalim, Ghibeat şi Chiriat - în total paisprezece cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor. Aceasta a fost moştenirea fiilor lui Beniamin, după familiile lor. 1 Cap.15.8.
Partea lui Simeon. 19 1. A doua parte a revenit urmașilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moştenirea lor1 fiind pe teritoriul urmașilor lui Iuda. 1 Vers.9. 2. Ea a constat1 în: Beer-Şeba, Şeba, Molada, 1 1Cron.4.28. 3. Haţar-Şual, Bala, Aţem, 4. Eltolad, Betul, Horma, 5. Ţiclag, Bet-Marcabot, Haţar-Susa, 6. Bet-Lebaot şi Şaruhen - în total treisprezece cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor, 7. dar și Ain, Rimon, Eter şi Aşan, patru cetăţi şi cătunele dimprejurul lor, 8. cât şi toate satele din împrejurimile acestor cetăţi, tocmai până la Baalat-Beer și Ramat-Neghev. Aceasta a fost moştenirea seminţiei urmașilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor. 9. Moştenirea urmașilor lui Simeon a fost luată din partea de moştenire a urmașilor lui Iuda, pentru că partea urmașilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Iată motivul1 pentru care urmașii lui Simeon şi-au primit moștenirea în teritoriul urmașilor lui Iuda. 1 Vers.1.
Partea lui Zabulon. 10. A treia parte a revenit urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor. 11. Hotarul moştenirii1 lor se întindea până la Sarid. Ea pornea spre apus către Marala2 şi atingea Dabeşet, apoi pârâul care se află în fața Iocneamului3. 1 Gen.49.13. 2 Marela/Mareala Marelah 3 Cap.12.22. 12. Din Sarid se întorcea spre răsărit, înspre soare-răsare, până la hotarul Chislot-Taborului, ieșea la Dabrat şi urca apoi spre Iafia. 13. De acolo traversa spre răsărit către Ghita-Hefer, apoi prin Et-Caţin1, mergea la Rimon şi se întorcea către Nea, 1 Ittah-Kazin 14. după care se întorcea înspre nord spre Hanaton şi ieşea în final la valea Iftael1. 1 Jiphtah-El.
Pag. 253 IOSUA Cap. 19
15. Partea cuprindea și cetățile Catat, Nahalal, Şimron, Idala și Betleem, având în total douăsprezece cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor. 16. Aceste cetăți cu cătunele dimprejurul lor au fost moştenirea urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor.
Partea lui Isahar. 17. A patra parte a revenit urmașilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor. 18. Hotarul lor trecea prin Izreel, Chesulot, Sunem, 19. Hafaraim, Şion, Anaharat, 20. Rabit, Chişion, Abeţ, 21. Remet, En-Ganim, En-Hada şi Bet-Paţeţ; 22. atingea Taborul, Şahaţima, Bet-Şemeş şi ieşea la Iordan - în total şaisprezece cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor. 23. Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, atât cetăţi, cât şi cătunele lor.
Partea lui Așer. 24. A cincea parte a revenit urmașilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor. 25. Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Beten, Acşaf, 26. Alamelec, Amead şi Mişeal; atingea, spre apus, Carmelul şi Şihor-Libnat; 27. apoi se întorcea înspre răsărit la Bet-Dagon, se atingea de Zabulon şi de valea Iftael la nord de Bet-Emec şi Neiel, şi se întindea spre Cabul în partea lui de nord, 28. şi spre Ebron, Rehob, Hamon şi Cana, tocmai până la Sidonul1 cel Mare. 1 Cap.11.8. Jud.1.31. 29. Se întorcea apoi spre Rama până la fortăreața Tir şi către Hosa, după care atingea malul mării în ţinu-tul Aczib1. 1 Gen.38.5. Jud.1.31. Mica1.14. 30. Partea mai cuprindea Uma, Afec şi Rehob - în total douăzeci şi două de cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor. 31. Aceste cetăți cu cătunele lor au fost moştenirea seminţiei urmașilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor.
Partea lui Neftali. 32. A şasea parte a revenit urmașilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor. 33. Hotarul lor se întindea de la Helef, de la Alon, prin Ţaananim, Adami-Necheb şi Iabneel, până la Lacum, şi ieşea la Iordan, 34. după care se întorcea1 spre apus prin Aznot-Tabor, iar de acolo continua către Hucoc, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Aşer la apus, iar la răsărit Iordanul. 1 Deut.23.33. 35. Cetăţile fortificate au fost Ţidim, Ţer, Hamat, Racat, Chineret, 36. Adama, Rama, Haţor, 37. Chedeş, Edrei, En-Haţor, 38. Iireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş - în total nouăsprezece cetăţi, cu cătunele dimprejurul lor. 39. Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Neftali, după familiile lor, atât cetăţi, cât și cătunele lor.
Partea lui Dan. 40. A şaptea parte a căzut prin sorţi seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor. 41. Hotarul moştenirii lor era Ţorea, Eştaol, Ir-Şemeş, 42. Şaalabin1, Aialon, Iitla, 1 Jud.1.35. 43. Elon, Timnata, Ecron, 44. Elteche, Ghibeton, Baalat, 45. Iehud, Bene-Berac, Gat-Rimon, 46. Me-Iarcon şi Racon, cu hotarul care este faţă în faţă cu Iafo. 47. Teritoriul1 urmașilor lui Dan se întindea şi dincolo de aceste hotare. Urmașii lui Dan au pornit la atac împotriva Leşemului, au cucerit-o şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei, s-au stabilit în el şi i-au schimbat numele în Dan, după numele strămoșului lor, Dan2. 1 Jud.18. 2 Jud.18.29. 48. Aceasta a fost moştenirea seminţiei fiilor lui Dan, potrivit clanurilor lor, atât cetăţi, cât şi cătunele dimprejurul lor.
Partea lui Iosua. 49. După ce au terminat de împărţit ţara, potrivit hotarelor stabilite, izraeliții i-au dat și lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire printre ei. 50. După cum a poruncit Domnul1, ei i-au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah2, în regiunea muntoasă a lui Efraim. Iosua a rezidit cetatea şi s-a stabilit acolo. 1 Iehova 2 Cap.24.30. Jud.2.9.Timnat-Heres 51. Acestea1 sunt moştenirile pe care le-au împărţit preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile clanurilor din seminţiile lui Israel, prin tragere la sorţi, înaintea Domnului2, la Silo3, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Și astfel ei au terminat cu împărţirea ţării. 1 Num.34.17. Cap.14.1. 2 Iehova 3 Cap.18.1,10.
Pag. 254 IOSUA Cap. 20, 21
Cele șase cetăți de scăpare. 20 1. Atunci Domnul1 i-a poruncit lui Iosua: 1 Iehova 2. „Vorbeşte izraeliților astfel: „Stabiliți-vă1 cetățile de refugiu, despre care v-am vorbit prin Moise. 1 Exod.21.13. Num.35.6,11,14. Deut.19.2,9. 3. Ele vor fi locuri de refugiu pentru un ucigaş care va omorî pe cineva fără voie, din greșeală sau fără intenție. Ele să fie un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui. 4. Când se va refugia într-una din aceste cetăţi, ucigașul să se oprească la intrarea porţii cetăţii1 şi să le relateze bătrânilor acelei cetăţi ce i s-a întâmplat. Ei să-l primească în cetate şi să-i asigure un loc în care să trăiască împreună cu ei. 1 Rut4.1,2. 5. Dacă1 răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu-l dea pe ucigaş în mâinile lui, pentru că el a mărturisit că l-a omorât pe semenul său fără să vrea şi fără să-l fi urât sau dușmănit mai dinainte. 1 Num.35.12. 6. Ucigașul să rămână în acea cetate atât până1 se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat, dar și până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci, ucigaşul va putea să se întoarcă din cetatea în care fugise în cetatea şi în casa lui.” 1 Num.35.12,25. 7. Ei au pus deoparte Chedeşul1, în Galileea, în regiunea muntoasă a lui Neftali, Sihemul2, în regiunea muntoasă a lui Efraim, şi Chiriat-Arba3, care este Hebronul, în regiunea muntoasă4 a lui Iuda, 1 Cap.21.32. 1Cron.6.76. 2 Cap.21.21. 2Cron.10.1. 3 Cap.14.15;21.11,13. 4 Luca1.39. 8. iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Beţerul1 - în pustiu, în podișul seminţiei lui Ruben, Ramotul2 - în Galaad, pe teritoriul seminţiei lui Gad, şi Golanul3 - în Bașan, pe teritoriul seminţiei lui Manase. 1 Deut.4.43. Cap.21.36. 1Cron.6.78. 2 Cap.21.38. 1Regi22.33. 3 Cap.21.27. 9. Acestea1 au fost cetăţile stabilite pentru toţi izraeliții şi pentru străinii care locuiesc printre ei, pentru ca orice ucigaș care va ucide pe un semen de-al său fără voie să se poată refugia în ele şi să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui, înainte2 de a fi judecat înaintea adunării. 1 Num.35.15. 2 Vers.6.
Cetățile leviților. 21 1. Căpeteniile clanurilor levitice s-au apropiat de preotul Eleazar1, de Iosua, fiul lui Nun, şi de căpeteniile clanurilor din seminţiile izraeliților, 1 Cap.14.1;17.4. 2. la Silo1, în Canaan, şi le-au vorbit astfel: „Domnul2 a poruncit prin Moise să ni se dea cetăţi de locuit, cu împrejurimile lor pentru animalele noastre.” 1 Cap.18.1. 2 Num.35.2. Iehova 3. Atunci izraeliții le-au dat leviţilor, pe teritoriul moştenirii lor, prin tragere la sorți, următoarele cetăți şi împrejurimile lor, după cum a poruncit Domnul1. 1 Iehova 4. Astfel, s-a dat o parte pentru clanurile chehatiţilor. Acestor leviți, urmași ai preotului Aaron, li s-au dat1 treisprezece cetăţi pe teritoriul seminţiei lui2 Iuda, a lui Simeon şi a lui Beniamin. 1 Vers.8.19. 2 Cap.24.33. 5. Celorlalţi urmași1 ai lui Chehat li s-au dat zece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Efraim, din seminţia lui Dan şi din jumătatea seminţiei lui Manase. 1 Vers.20. 6. Urmașilor1 lui Gherşon li s-au dat treisprezece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Isahar, din seminţia lui Aşer, din seminţia lui Neftali şi din jumătatea seminţiei lui Manase, în Bașan. 1 Vers.27. 7. Urmașilor1 lui Merari li s-au datt douăsprezece cetăţi pe teritoriul clanurilor din seminţia lui Ruben, din seminţia lui Gad şi din seminţia lui Zabulon. 1 Vers.34. 8. Astfel, izraeliții1 le-au dat leviţilor aceste cetăţi şi împrejurimile lor, așa cum2 a poruncit Domnul3 prin Moise. 1 Vers.3. 2 Num.35.2. 3 Iehova 9. Pe teritoriul seminţiei urmașilor lui Iuda şi al seminţiei urmașilor lui Simeon au dat următoarele cetăţi, menționate nominal, 10. cetăți care au revenit urmașilor lui Aaron1 dintre familiile chehatiţilor - urmași ai lui Levi, căci ei au ieşit primii la tragerea la sorţi, astfel: 1 Vers.4. 11. Chiriat-Arba1 (Arba a fost tatăl lui Anac2), care este Hebronul, și împrejurimile lui, în regiunea muntoasă2 a lui Iuda, 1 1Cron.6.55. 2 Cap.20.7. Luca1.39. 3 Cap.15.13,14. 12. însă câmpia1 cetăţii şi cătunele dimprejurul ei i-au fost date ca moștenire lui Caleb, fiul lui Iefune. 1 Cap.14.14. 1Cron.6.56. 13. Au dat deci1 urmașilor preotului Aaron Hebonul2, ca cetate de refugiu pentru ucigaşi, împrejurimile lui, Libna3 şi împrejurimile ei, 1 1Cron.6.57. 2 Cap.15.54;20.7. 3 Cap.15.42. 14. Iatirul1 şi împrejurimile lui, Eştemoa2 şi împrejurimile ei, 1 Cap.15.48. 2 Cap.15.50.
Pag. 255 IOSUA Cap. 21
15. Holonul1 şi împrejurimile lui, Debirul2 şi împrejurimile lui, 1 1Cron.6.58. 2Cap.15.49. 16. Ainul1 şi împrejurimile lui, Iuta2 şi împrejurimile ei, şi Bet-Şemeşul3 şi împrejurimile lui - în total nouă cetăţi pe teritoriul acestor două seminţii. 1 1Cron.6.59. 2 Cap.15.55. 3Cap.10. 17. Pe teritoriul seminţiei lui Beniamin le-au dat Gabaonul1 şi împrejurimile lui, Gheba2 şi împrejurimile ei, 1 Cap.18.25. 2 Cap.18.24. 18. Anatotul şi împrejurimile lui, şi Almonul1 şi împrejurimile lui - în total patru cetăţi. 1 1Cron.6.60. 19. Toate cetăţile date acestor preoţi - urmași ai lui Aaron, cu împrejurimile lor, au fost în număr de treisprezece. 20. Celorlalți leviţi1, care au mai rămas din clanurile urmașilor lui Chehat, li s-au dat următoarele cetăţi pe teritoriul seminţiei lui Efraim: 1 Vers.5. 1Cron.6.66. 21. Sihem1, ca cetate de refugiu pentru ucigaşi fără voie, cu împrejurimile lui, în regiunea muntoasă a lui Efraim, Ghezer şi împrejurimile lui, 1 Cap.20.7. 22. Chibţaim şi împrejurimile lui şi Bet-Horon şi împrejurimile lui - în total patru cetăţi; 23. pe teritoriul seminţiei lui Dan: Elteche şi împrejurimile ei, Ghibeton şi împrejurimile lui, 24. Aialon şi împrejurimile lui, şi Gat-Rimon şi împrejurimile lui - în total patru cetăţi; 25. pe teritoriul jumătății seminţiei lui Manase: Taanac şi împrejurimile lui, şi Gat-Rimon şi împrejurimile lui - în total două cetăţi. 26. Toate cetăţile date clanurilor care au rămas din urmașii lui Chehat, cu împrejurimile lor, au fost în număr de zece. 27. Urmașilor1 lui Gherşon dintre familiile leviţilor le-au fost date pe teritoriul celeilalte jumătăți a seminţiei lui Manase: Golan2, ca cetate de refugiu pentru ucigaşi fără voie, cetate aflată în Bașan, cu împrejurimile ei, şi Beeştra şi împrejurimile ei - în total două cetăţi; 1 Vers.6. 1Cron.6.71. 2 Cap.20.8. 28. pe teritoriul seminţiei lui Isahar: Chişion şi împrejurimile lui, Dabrat şi împrejurimile lui, 29. Iarmutul şi împrejurimile lui, şi En-Ganim şi împrejurimile lui - în total patru cetăţi; 30. pe teritoriul seminţiei lui Aşer: Mişeal şi împrejurimile lui, Abdonul şi împrejurimile lui, 31. Helcat şi împrejurimile lui, şi Rehob şi împrejurimile lui - în total patru cetăţi, 32. iar pe teritoriul seminţiei lui Neftali: Chedeș1, ca cetate de refugiu pentru ucigaşi fără voie, cetate aflată în Galileea, cu împrejurimile ei, Hamot-Dor şi împrejurimile lui şi Cartanul, şi împrejurimile lui - în total trei cetăţi. 1 Cap.20.7. 33. Toate cetăţile clanurilor gherşoniţilor au fost în număr de treisprezece, cu împrejurimile lor. 34. Celorlalţi1 leviţi, care au mai rămas din clanurile urmașilor lui Merari, le-au fost date: pe teritoriul seminţiei lui Zabulon: Iocneam şi împrejurimile lui, Carta şi împrejurimile ei, 1 Vers.7. 1Cron.6.77. 35. Dimna şi împrejurimile ei, şi Nahalal şi împrejurimile lui - în total patru cetăţi; 36. pe teritoriul seminţiei lui Ruben: Beţer1 şi împrejurimile lui, Iahţa şi împrejurimile ei, 1 Cap.20.8. 37. Chedemot şi împrejurimile lui, şi Mefaat şi împrejurimile lui - în total patru cetăţi; 38. iar pe teritoriul seminţiei lui Gad: Ramot1, ca cetate de refugiu pentru ucigaşi fără voie, cetate aflată în Galaad, cu împrejurimile lui, Mahanaim şi împrejurimile lui, 1 Cap.20.8. 39. Heșbon şi împrejurimile lui şi Iaezer şi împrejurimile lui - în total patru cetăţi. 40. Toate cetăţile date clanurilor urmașilor lui Merari, anume clanurilor leviților care mai rămăseseră, au fost în număr de douăsprezece. 41. Toate1 cetăţile leviţilor de pe teritoriul izraeliților au fost în număr de patruzeci şi opt, cu împrejurimile lor. 1 Cap.35.7. 42. Fiecare cetate îşi avea împrejurimile ei de jur împrejur, și aceasta a fost valabil pentru toate.
Făgăduința împlinită. 43. Astfel, Domnul1 a dat lui Israel toată ţara2 pe care a jurat că o va da părinţilor lor, iar ei au luat-o în stăpânire şi s-au stabilit în ea. 1 Iehova 2 Gen.13.15;15.18;26.3;28.4,13. 44. Domnul1 le-a dat odihnă de jur împrejurul țării, întocmai cum jurase părinţilor lor. Dintre toți dușmanii lor, niciunul2 nu a putut să le stea împotrivă, pentru că El i-a dat pe toţi în mâinile lor. 1 Cap.11.23. Cap.22.4. Iehova 2 Deut.7.24. 45. Niciun cuvânt din tot ceea ce Domnul1 a promis casei lui Israel, nu a rămas2 neîmplinit, absolut toate împlinindu-se. 1 Iehova 2 Cap.23.14.
Pag. 256 IOSUA Cap. 22
Trimiterea celor două seminții și jumătate acasă. 22 1. După toate acestea, Iosua i-a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase, 2. și le-a zis: „Aţi respectat tot1 ceea ce v-a poruncit Moise, slujitorul Domnului2, şi aţi3 ascultat de mine în tot ce v-am poruncit: 1 Num.32.20. Deut.3.18. 2 Iehova 3 Cap.1.16,17. 3. nu i-aţi părăsit pe fraţii voştri în toată această perioadă îndelungată, până în ziua de azi. Aţi respectat cu grijă hotărârile şi poruncile Domnului1, Dumnezeului vostru, 4. iar acum, fiindcă El le-a dat odihnă fraţilor voştri, întocmai cum le-a promis, întoarceţi-vă la corturile voastre, în teritoriul pe care îl stăpâniți, ținut pe1 care vi l-a dat Moise, slujitorul Domnului2, dincolo de Iordan. 1 Num.32.33. Deut.29.8. Cap.13.8. 2 Iehova 5. Aveţi însă foarte mare grijă1 să respectaţi şi să împliniţi poruncile şi Legea pe care v-a dat-o Moise, slujitorul Domnului2: să-L3 iubiţi pe Domnul4, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ascultaţi de poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-L slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.” 1 Deut.6.6,17;11.22. 2,4 Iehova 3 Deut.10.12. 6. Apoi Iosua i-a binecuvântat1 şi i-a trimis înapoi, iar ei au plecat la corturile lor. 1 Gen.47.7. Exod.39.43. Cap.14.13. 2Sam.6.18. Luca24.50. 7. Unei jumătăţi din seminţia lui Manase, Moise îi dăduse o moştenire în Bașan, dar celeilalte1 jumătăţi Iosua îi dăduse moştenire lângă fraţii lor, în partea de apus a Iordanului. Când i-a trimis la corturile lor, Iosua i-a binecuvântat, 1 Cap.17.5. 8. şi le-a zis: „Întoarceţi-vă la corturile voastre cu mulțimea bogăţiilor voastre - cu nenumărate cirezi, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul şi cu îmbrăcăminte, toate din belșug - și împărţiţi1 apoi și cu ceilalți fraţi ai voştri prada luată de la dușmani!” 1 Num.31.27. 1Sam.30.24. 9. Apoi urmașii lui Ruben, urmașii lui Gad şi jumătatea din urmașii lui Manase s-au despărțit de izraeliți la Șilo, în Canaan, și au pornit către Galaad1, care era moştenirea lor şi locul unde se stabiliseră, potrivit celor spuse de Domnul2 prin Moise. 1 Num.32.1,26,29. 2 Iehova 10. Când au ajuns la Ghelilot, pe malurile Iordanului, teritoriu cananit, urmașii lui Ruben, urmașii lui Gad şi jumătate din urmaș lui Manase au zidit acolo un altar pe malul Iordanului, un altar de o mărime impresionantă, care să izbească privirile. 11. Izraeliții au auzit1 zicându-se: „Iată că urmașii lui Ruben, urmașii lui Gad şi jumătate din urmașii lui Manase au zidit un altar la marginea Canaanului, la Ghelilot, pe malurile Iordanului, pe teritoriul izraelit!” 1 Deut.13.12. Jud.20.12. 12. Când au auzit izraeliții acest lucru, toată adunarea1 s-a strâns la Silo ca să pornească la luptă împotriva lor. 1 Jud.20.1. 13. Izraeliții l-au trimis1 atunci la urmașii lui Ruben, la urmașii lui Gad şi la jumătate din urmașii lui Manase, în Galaad, pe Fineas2, fiul preotului Eleazar, 1 Deut.13.14. Jud.20.12. 2 Exod.6.25. Num.25.7. 14. împreună cu zece căpetenii, câte o căpetenie de clan pentru fiecare seminţie a lui Israel, toţi fiind căpetenii1 peste o mie în oștirea izraeliților. 1 Num.1.4. 15. Ei s-au dus la urmașii lui Ruben, la urmașii lui Gad şi la jumătate din urmașii lui Manase, în Galaad, şi le-au vorbit astfel: 16. „Aşa vorbeşte toată adunarea Domnului1: „Ce înseamnă această nelegiuire pe care aţi săvârşit-o faţă de Dumnezeul lui Israel, şi de ce v-ați abătut acum de la Domnul, zidindu-vă un altar și răzvrătindu-vă2 azi împotriva Domnului3? 1,3 Iehova 2 Lev.17.8,9. Deut.12.13,14. 17. A fost oare prea neînsemnată nelegiuirea lui Peor1, de care nu am reușit să ne curățim nici până acum, cu toată că adunarea Domnului2 a fost lovită cu urgie? 1 Num.25.3,4. Deut.4.3. 2 Iehova 18. Iată că vă abateţi azi de la Domnul1! Dacă voi vă răzvrătiţi azi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia2 pe toată adunarea lui Israel. 1 Iehova 2 Num.16.22. 19. Dacă ţara pe care ați primit-o este necurată, atunci traversați înapoi în ţara care este moştenirea Domnului1, acolo unde este aşezat Cortul2 Domnului3, şi luați-vă moștenirea în mijlocul nostru; dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului4 sau împotriva noastră, zidindu-vă un altar, altul decât altarul Domnului5, Dumnezeului nostru! 1,3,4,5 Iehova 2 Cap.18.1. 20. Acan1, fiul lui Zerah, a săvârşit o nelegiuire cu privire la lucrurile date spre nimicire, şi oare nu S-a aprins de mânie Domnul2 împotriva întregii adunării a lui Israel? Și el n-a fost singurul care a pierit din cauza nelegiuirii lui!” 1 Cap.7.1,5. 2 Iehova
Pag. 257 IOSUA Cap. 22, 23
Apărarea lor. 21. Urmașii lui Ruben, urmașii lui Gad şi jumătate din urmașii lui Manase au răspuns astfel căpeteniilor peste miile lui Israel: 22. „Dumnezeul dumnezeilor este Domnul1, iar Domnul2, Dumnezeul3 dumnezeilor, ştie4, şi Israel însuşi trebuie să ştie! Dacă acesta a fost un act de răzvrătire şi nelegiuire împotriva Domnului5, atunci El să nu ne cruțe astăzi! 1,2,5 Iehova 3 Deut.10.17. 4 1Regi8.39. Iov10.7;23.10. Ps.44.21;139.1,2. Ier.12.3. 2Cor.11.11,31. 23. Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul1, ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mâncare şi ca să aducem pe el jertfe de mulţumiri, Domnul2 să ne ceară3 socoteală de aceasta! 1,2 Iehova 3 Deut.18.19. 1Sam.20.16. 24. Dimpotrivă, am făcut acest lucru fiindcă ne-am temut că într-o zi s-ar putea ca urmașii voştri să le zică urmașilor noştri: <Ce legătură este între voi şi Domnul1, Dumnezeul lui Israel? 1 Iehova 25. Domnul a pus Iordanul hotar între noi şi voi, urmași ai lui Ruben şi urmași ai lui Gad. Voi nu aveţi nici o legătură cu moștenirea Domnului1!> Așa că urmașii voştri i-ar putea face pe ai noştri să nu se mai teamă de Domnul2. 1,2 Iehova 26. Iată de ce am zis: <Să ne zidim așadar un altar, nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe: 27. ci ca să fie o1 mărturie între noi şi voi, pe de o parte, și între urmaşii noştri şi ai voştri, pe de altă parte, căci dorim să slujim2 Domnului3, înaintea feţei Lui, prin arderile noastre de tot şi prin jertfele noastre de ispăşire şi de pace, ca nu cumva să zică urmașii voştri într-o zi urmașilor noştri: <<Voi nu aveţi parte de Domnul4!>>> 1 Gen.31.48. Cap.24.27. Vers.34. 2 Deut.12.5,6,11,12,17,18,26,27. 3,4 Iehova 28. Noi am zis: <Dacă mai târziu ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, ne-am gândit să le răspundem: <<Priviţi acest altar al Domnului, pe care l-au zidit strămoșii noştri, nu pentru arderi de tot şi pentru jertfe, ci ca mărturie între noi şi voi.>>> 29. Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului1 şi să ne abatem azi de la Domnul2, zidind3 un altar pentru arderi de tot, pentru daruri de mâncare şi pentru jertfe, afară decât altarul Domnului4, Dumnezeului nostru, care este înaintea Cortului Său!” 1,2,4 Iehova 3 Deut.12.13,14. 30. Când au auzit preotul Fineas şi conducătorii adunării, căpeteniile peste miile lui Israel, care erau cu el, cuvintele pe care le-au rostit urmașii lui Ruben, urmașii lui Gad şi urmașii lui Manase, au rămas mulţumiţi. 31. Şi Fineas, fiul preotului Eleazar, le-a răspuns astfel urmașilor lui Ruben, urmașilor lui Gad şi urmașilor lui Manase: „Știm azi că Domnul1 este în mijlocul2 nostru, fiindcă nu aţi săvârşit o nelegiuire împotriva Domnului3, şi i-aţi salvat astfel pe izraeliți din mâna Domnului4!” 1,3,4 Iehova 2 Lev.26.11,12. 2Cron.15.2. 32. Apoi Fineas, fiul preotului Eleazar, împreună cu căpeteniile izraeliților i-au părăsit pe urmașii lui Ruben şi pe urmașii lui Gad în Galaad şi s-au întors la izraeliți în Canaan, istorisindu-le tot ce s-a întâmplat. 33. Izraeliții au rămas mulţumiţi de ceea ce au auzit, așa că L-au binecuvântat1 pe Dumnezeu şi nu au mai vorbit să plece la război ca să pustiască teritoriul locuit de urmașii lui Ruben şi cei ai lui Gad. 1 1Cron.29.20. Neem.8.6. Dan.2.19. Luca2.28. 34. Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit acel altar Ed1, zicând: „Acest altar este o mărturie între noi că Domnul2 este Dumnezeu.” 1 Mărturie/Martor 2 Iehova
Adunarea lui Israel. Sfaturile lui Iosua. 23 1. Trecuse foarte multă vreme de când Domnul1 dăduse2 odihnă lui Israel din partea tuturor dușmanilor care-l înconjurau, iar Iosua a ajuns bătrân și foarte înaintat în vârstă3. 1 Iehova 2 Cap.21.44;22.4. 3 Cap.13.1. 2. Atunci Iosua l-a chemat1 pe Israel - bătrânii, căpeteniile,judecătorii şi pe căpeteniile oştirii - și le-a zis: „Eu sunt acum bătrân, foarte înaintat în vârstă. 1 Deut.31.28. Cap.24.1. 1Cron.28.1. 3. Voi aţi văzut tot ce a făcut Domnul1, Dumnezeul2 vostru, tuturor acestor neamuri, fiindcă Însuși Domnul3, Dumnezeul vostru, a luptat pentru voi. 1,3 Iehova 2 Exod.14.14. Cap.10.14,42. 4. Iată că eu v-am1 dat ca moştenire, prin tragere la sorţi, după seminţiile voastre, aceste neamuri care au mai rămas, toate neamurile pe care le-am nimicit de la Iordan până la Marea cea Mare2 de la apusul soarelui. 1 Cap.13.2,6;18.10. Marea Mediterană
Pag. 258 IOSUA Cap. 23, 24
5. Însuși Domnul1, Dumnezeul2 vostru, le va alunga dinaintea voastră. El le va îndepărta dinaintea voastră, iar voi le veţi lua în stăpânire ţara, întocmai cum3 v-a promis Domnul4, Dumnezeul vostru. 1,4 Iehova 2 Exod.23.30;33.2;34.11. Deut.11.23. Cap.13.6. 3 Num.33.53. 6. Puneţi-vă toată puterea1 ca să păziţi şi să împliniţi tot ce este scris în cartea Legii lui Moise, fără să vă2 abateţi nici la dreapta, nici la stânga. 1 Cap.1.7. 2 Deut.5.32;28.14. 7. Să nu1 vă întovărășiţi cu aceste neamuri, care au rămas printre voi! Să nu chemaţi2 numele zeilor lor şi să nu jurați pe numele lor! Să nu le slujiţi şi să nu vă închinaţi înaintea zeilor lor, 1 Exod.23.33. Deut.7.2,3. Prov.4.14. Efes.5.11. 2 Exod.23.13. Ps.16.4. Ier.5.7. Țef.1.5. Num.32.38. 8. ci rămâneți alipiţi1 de Domnul2, Dumnezeul vostru, întocmai cum aţi făcut până azi. 1 Deut.10.20;11.22;13.4. Cap.22.5. 2 Iehova 9. Domnul1 a alungat dinaintea voastră neamuri mari şi puternice, astfel că nimeni2 nu a putut să vă stea împotrivă până azi. 1 Deut.11.23. Iehova 2 Cap.1.5. 10. Unul1 singur dintre voi punea pe fugă o mie de dușmani, fiindcă Însuși Domnul2, Dumnezeul vostru, lupta pentru voi, așa cum3 vă promisese. 1 Lev.26.8. Deut.32.30. Jud.3.31;15.15. 2Sam.23.8. 2 Iehova 3 Exod.14.14;23.27. Deut.3.22. 11. Vegheaţi1 deci cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să-L iubiţi pe Domnul2, Dumnezeul vostru, 1 Cap.22.5. 2 Iehova 12. căci dacă vă veţi1 abate şi vă veţi alipi de aceste neamuri care au mai rămas printre voi, dacă vă veţi înrudi cu ele2 prin căsătorii şi dacă vă veţi asocia cu ele, 1 Evr.10.38,39. 2Pet.2.20,21. 2 Deut.7.3. 13. să fiţi încredinţaţi că Domnul1, Dumnezeul vostru, nu va mai alunga aceste neamuri dinaintea voastră, ci2 ele vă vor fi atunci o cursă şi un laţ, vor fi ca un bici pe spatele vostru şi ca nişte spini în ochii voștri, până veţi pieri din această ţară bune, pe care v-a dat-o Domnul3, Dumnezeul vostru. 1 Jud.2.3. 2 Exod.23.33. Num.33.55. Deut.7.16. 1Regi11.4. 1,3 Iehova 14. Iată că se apropie vremea ca eu mă duc1 pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că niciuna din toate promisiunile bune pe care vi le-a făcut Domnul2, Dumnezeul vostru n-a rămas3 neîmplinită. Toate vi s-au împlinit, nu a rămas nici măcar una neîmplinită. 1 1Regi2.2. Evr.9.27. 2 Iehova 3 Cap.21.45. Luca21.33. 15. Însă, așa1 cum Domnul2, Dumnezeul vostru, a împlinit toate promisiunile bune pe care vi le spusese, tot aşa El va împlini faţă de voi toate lucrurile rele3 cu care v-a avertizat, până când vă va nimici din această ţară bună, pe care v-a dat-o Domnul4, Dumnezeul vostru. 1 Deut.28.63. 2,4 Iehova 3 Lev.26.16. Deut.28.15. 16. Dacă veţi încălca legământul pe care vi l-a poruncit Domnul1, Dumnezeul vostru, şi veţi începe să slujiţi altor dumnezei şi să vă închinaţi înaintea lor, atunci Domnul2 Se va aprinde de mânie împotriva voastră şi veţi pieri foarte repede din ţara cea bună, țară pe care v-a dat-o chiar El Însușui.”
Cea din urmă adunare. 24 1. Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem1, şi a convocat2 bătrânii lui Israel, conducătorii, judecătorii şi căpeteniile oştirii, iar aceștia s-au înfăţişat3 înaintea lui Dumnezeu. 1 Gen.35.4. 2 Cap.23.2. 3 1Sam.10.19. 2. Atunci Iosua a zis întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul1, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, strămoșii voştri, adică Terah2, tatăl lui Avraam şi al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a Râului3 şi slujeau4 altor dumnezei5. 1 Iehova 2 Gen.31.53. 3 Gen.11.26,31. Eufrat 4 C.Dr.9.8. 5 doisprezece dumnezei 3. Eu l-am1 luat pe strămoșul vostru Avraam de dincolo de Râu şi l-am purtat prin tot Canaanul. I-am dat foarte mulți urmași: i-am2 dat pe Isaac, 1 Gen.12.1. Fapt.7.2,3. 2 Gen.21.2,3. Ps.127.3. 4. iar lui Isaac i-am dat pe Iacov1 şi pe Esau. Lui Esau2 i-am dat în stăpânire regiunea muntoasă a Seirului, iar Iacov3 şi fiii lui s-au dus în Egipt. 1 Gen.25.24-26. 2 Gen.36.8. Deut.2.5. 3 Gen.46.1,6. Fapt.7.15. 5. Mai târziu i-am trimis1 pe Moise şi pe Aaron şi am lovit2 Egiptul cu urgii - știți bine ce le-am făcut egiptenilor - după care v-am scos afară. 1 Exod.3.10. 2 Exod.7-10;12. 6. I-am scos1 pe strămoșii voştri din Egipt, ei au ajuns2 la mare, dar egiptenii3 i-au urmărit pe părinţii voştri cu care de luptă și călăreți și i-au ajuns la Marea Roşie. 1 Exod.12.37,51. 2 Exod.14.2. 3 Exod.14.9. 7. Când ei au strigat1 către Domnul2, El a pus3 un paravan de întuneric între voi şi egipteni, a adus4 marea înapoi peste ei şi i-a acoperit. Aţi văzut cu ochii5 voştri ce am făcut egiptenilor. Aţi rămas multă vreme6 în pustiu, 1 Exod.14.10. 2 Iehova 3 Exod.14.20. 4 Exod.14.27,28. 5 Deut.4.34;29.2. 6 Cap.5.6.
Pag. 259 IOSUA Cap. 24
8. iar apoi v-am adus în ţara amoriţilor, care locuiau la răsărit de Iordan. Ei au luptat1 împotriva voastră, dar Eu I-am dat în mâinile voastre. Voi aţi pus stăpânire pe ţara lor, când i-am nimicit dinaintea voastră. 1 Num.21.21,33. Deut.2.32;3.1. 9. Regele din Moab, Balac1, fiul lui Ţipor, s-a pregătit să lupte împotriva lui Israel și l-a chemat2 pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, 1 Jud.11.25. 2 Num.22.5. Deut.23.4. 10. dar Eu nu am vrut1 să-l ascult pe Balaam și, prin urmare, el v-a2 binecuvântat, şi astfel v-am scăpat din mâna lui Balac. 1 Deut.23.5. 2 Num.23.11,20;24.10. 11. Apoi aţi trecut1 Iordanul şi aţi ajuns la Ierihon. Au luptat2 împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât și amoriţii, fereziţii, cananiţii, hetiţii, ghirgasiţii, heviţii şi Iebusiţii, însă Eu I-am dat pe toți în mâinile voastre, 1 Cap.3.14,17;4.10-12. 2 Cap.6.1;10.1;11.1. 12. Am trimis1 înaintea voastră viespi bondărești, care i-au alungat pe aceștia dinaintea voastră, ca și pe cei doi regi amoriţi: ei nu au fost alungați prin sabia2 sau arcul vostru. 1 Exod.23.28. Deut.7.20. 2 Ps.44.3,6. 13. V-am dat astfel o ţară pe care nu voi ați lucrat-o, cetăţi1 pe care nu voi le-ați zidit, dar în care locuiţi, vii şi măslini pe care nu voi i-ați plantat, dar din care mâncați!” 1 Deut.6.10,11. Cap.11.13.
Făgăduințele poporului. 14. Și acum, temeţi-vă1 de Domnul2 şi slujiţi-L cu integritate3 şi credincioşie! Îndepărtaţi4 zeii cărora le-au slujit strămoșii voştri dincolo de Râu şi în5 Egipt şi slujiţi Domnului6! 1 Deut.10.12. 1Sam.12.24. 2,6 Iehova 3 Gen.17.1;20.5. Deut.18.13. Ps.119.1. 2Cor.1.12. Efes.6.24. 4 Vers.2,23. Lev.17.7. Ezec.20.18. 5 Ezec.20.7,8;23.3. 15. Iar dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului1, atunci alegeţi2 astăzi cui vreţi să slujiţi: sau zeilor3 cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Râu, sau zeilor4 amoriţilor în a căror ţară locuiţi! Cât5 despre mine, eu şi casa mea Îi vom sluji Domnului6!” 1,6 Iehova 2 Rut1.15. 1Regi18.21. Ezec.20.39. Ioan6.67. 3 Vers.14. 4Exod.23.24,32,33;34.15. Deut.13.7;29.18. Jud.6.10. 5Gen.18.19. 16. Atunci poporul i-a răspuns lui Iosua: „Departe de noi gândul să-L părăsim pe Domnul1 şi să slujim altor dumnezei!” Ei au declarat: 1 Iehova 17. Domnul1, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne-a scos pe noi și pe strămoșii noștri din ţara Egiptului, din casa robiei și a înfăptuit înaintea ochilor noştri acele minuni mari. El ne-a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi printre toate neamurile pe unde am călătorit. 1 Iehova 18. Domnul1 a alungat dinaintea noastră toate neamurile, precum şi pe amoriţii care locuiau ţara aceasta. Vom sluji în continuare Domnului2, căci El este Dumnezeul nostru!” 1,2 Iehova 19. Iosua i-a zis poporului: „Nu1 veţi fi în stare să-I slujiţi Domnului2, căci este un Dumnezeu3 sfânt, un Dumnezeu4 gelos! El nu5 vă va ierta răzvrătirea şi păcatele! 1 Mat.6.24. 2 Iehova 3 Lev.19.2. 1Sam.6.20. Ps.99.5,9. Isa.5.16. 4 Exod.20.5. 5 Exod.23.21. 20. Căci dacă1 Îl veţi părăsi pe Domnul2 şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va3 întoarce şi vă va face rău, nimicindu-vă, după ce v-a făcut bine!” 1 1Cron.28.9. 2Cron.15.2. Ezra8.22. Isa.1.28;65.11,12. Ier.17.13. 2 Iehova 3 Cap.23.15. Isa.63.10. Fapt.7.42. 21. Poporul i-a răspuns lui Iosua: „Nu! Vom sluji Domnului1!” 1 Iehova 22. Iosua le-a spus: „Sunteţi martori împotriva voastră înşivă că aţi ales1 să slujiți Domnului2!” Ei i-au răspuns: „Suntem martori!” 1 Ps.119.173. 2 Iehova 23. „Atunci îndepărtați1 toți dumnezeii străini care încă mai sunt în mijlocul vostru şi întoarceţi-vă inima spre Domnul2, Dumnezeul lui Israel.” 1 Ios.24.14. Gen.35.2. Jud.10.16. 1Sam.7.3. 2 Iehova 24. Şi poporul i-a zis lui Iosua: „Vom sluji Domnului1, Dumnezeului nostru, şi vom asculta de glasul Lui.” 1 Iehova 25. Iosua a făcut în acea zi un1 legământ cu poporul, la2 Sihem, şi i-a dat porunci și legi. 1 Exod.15.25. 2Regi11.17. 2 Vers.26. 26. Iosua a scris1 aceste cuvinte în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o2 piatră mare şi a așezat-o3 acolo, sub4 stejarul care era sfânt pentru Domnul5. 1 Deut.31.24. 2 Jud.9.6. 3 Gen.28.18. Cap.4.3. 4 Gen.35.4. 5 Iehova 27. Şi Iosua a zis întregului popor: „Iată, această piatră va fi un martor1 împotriva noastră, căci ea a auzit2 toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul3. Ea va fi un martor împotriva voastră, în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeului vostru.” 1 Gen.31.48,52. Deut.31.19,21,26. Cap.22.27,28,34. 2 Deut.32.1. 3 Iehova
Pag. 260 IOSUA Cap. 24 JUDECĂTORI 1
28. Apoi Iosua1 a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moştenirea lui. 1 Jud.2.6.
Moartea lui Iosua. 29. După aceste evenimente1, Iosua, fiul lui Nun, slujitorul Domnului2, a murit, fiind în vârstă de o sută zece ani. 1 Jud.2.8. 2 Iehova 30. Ei l-au înmormântat pe teritoriul moștenirii lui, la Timnat-Serah1, la nord de Muntele Gaaș, în regiunea muntoasă a lui Efraim. 1 Cap.19.50. Jud.2.9. 31. Israel1 a slujit Domnului2 în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua, care cunoşteau3 toate lucrările pe care le făcuse Domnul4 pentru Israel. 1 Jud.2.7. 2,4 Iehova 3 Deut.11.2;31.13. 32. Osemintele1 lui Iosif, pe care izraeliții le aduseseră din Egipt, au fost îngropate la Sihem, pe terenul cumpărat2 de Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de arginți3, şi care era moştenirea urmașilor lui Iosif. 1 Gen.50.25. Exod.13.19. 2 Gen.33.19. 3 100 de chesita (sau) 100 de oi 33. Eleazar, fiul lui Aaron, a murit şi el și a fost înmormântat la Ghibeat-Fineas, care fusese dată fiului său Fineas, în regiunea muntoasă a1 lui Efraim. 1 Exod.6.25. Jud.20.28.
JUDECĂTORI (Ps.106.34-36. Fapt.13.20. Ier.50.6)
Iuda îi înfrânge pe cananiți și fereziți. 1 1. După moartea lui Iosua, izraeliții L-au întrebat1 pe Domnul2 şi au zis: „Cine dintre noi să pornească primul la luptă împotriva cananiţilor?” 1 Num.27.21. Cap.20.18. 2 Iehova 2. Domnul1 le-a răspuns: „Iudaiții2 să pornească. Eu voi da ţara în mâna lor!” 1 Iehova 2 Gen.49.8. 3. Iudaiții le-au zis fraților lor, simeoniții: „Veniți împreună cu noi în teritoriul care ne-a căzut prin tragere la sorţi, ca să luptăm împotriva cananiţilor, după care vom merge1 şi noi cu voi la luptă în teritoriul care v-a căzut vouă prin tragere la sorţi!” Şi simeoniții s-au dus cu ei. 1 Vers.17. 4. Astfel, iudaiții au pornit la luptă, iar Domnul1 i-a dat pe cananiţi şi pe fereziţi în mâinile lor. Ei au ucis la Bezec2 zece mii de oameni. 1 Iehova 2 1Sam.11.8. 5. Ei s-au confruntat cu Adoni-Bezec la Bezec și l-au atacat, înfrângându-i pe cananiţi şi fereziţi, 6. însă pe Adoni-Bezec nu l-au prins, căci el fugise. Dar iudaiții l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare. 7. Adoni-Bezec a zis: „Şaptezeci de regi, cu degetele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, strângeau firimituri de sub masa mea! Iată că Dumnezeu îmi răsplăteşte1 după cum am făcut!” El a fost dus la Ierusalim, loc unde a și murit. 1 Lev.24.19. 1Sam.15.33. Iac.2.13. 8. Oamenii1 lui Iuda au pornit un asalt împotriva Ierusalimului şi l-au capturat. Ei i-au trecut pe locuitori prin ascuţişul sabiei, după care au dat foc cetăţii. 1 Ios.15.63. 9. După aceea, oamenii1 lui Iuda au pornit la luptă împotriva cananiţilor care trăiau în regiunea muntoasă, în cea deluroasă2 și la câmpie3. 1 Ios.10.36;11.21;15.13. 2 Deut.1.7. Ios.9.1;10.40. Șefela 3 Neghev 10. Iuda a pornit mai întâi împotriva cananiţilor care locuiau la Hebron, numit mai înainte Chiriat-Arba1, iar acolo i-au înfrânt pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai. 1 Ios.14.15;15.13,14. 11. De acolo1 au pornit împotriva locuitorilor Debirului, numit mai înainte Chiriat-Sefer2. 1 Ios.15.15. 2 Cetatea Cărții 12. Caleb1 a zis: „Aceluia care va ataca Chiriat-Seferul și-l va ocupa îi voi da de soție pe fiica mea, Acsa!” 1 Ios.15.16,17. 13. Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai1 mic al lui Caleb, a ocupat cetatea, iar Caleb i-a dat de soție pe fiica lui, Acsa. 1 Cap.3.9. 14. După1 ce i-a devenit cu adevărat soție și mergând ei în vizită la Otniel, ea l-a îndemnat să-i ceară tatălui ei un teren. Însă când ea a coborât de pe măgar, Caleb a și întrebat-o: „Ce dorești, fiica mea?” 1 Ios.15.18,19. 15. Ea i-a răspuns: „Fă-mi te rog o favoare1. Mi-ai dat o bucată pământ arid, dăruiește-mi te rog şi izvoarele lor de apă.” Şi Caleb i-a dat atunci Izvoarele de Sus şi Izvoarele de Jos de acolo. 1 Gen.33.11. 16. Urmașii1 chenitului Hobab, socrul lui Moise, au plecat din Cetatea Palmierilor2 împreună cu fiii lui Iuda, în pustiul lui Iuda din câmpie, care se află la sud de Arad3, stabilindu-se4 între amaleciți. 1 Cap.4.11,17. 1Sam.15.6. 1Cron.2.55. Ier.35.2. 2 Deut.34.3. 3 Num.21.1. 4 Num.10.32.
Pag. 261 JUDECĂTORII Cap. 1, 2
17. Apoi urmașii lui Iuda1 au pornit împreună cu simeoniții şi i-au atacat pe cananiţii care locuiau la Ţefat. Ei au distrus toată cetatea şi i-au schimbat numele în Horma2. 1 Vers.3. 2 Num.21.3. Ios.19.4. Distrugere/Nimicire 18. De asemenea, Iuda a mai cucerit și Gaza1 cu împrejurimile ei, Ascalonul cu împrejurimile lui şi Ecronul cu ţinutul lui. 1 Ios.11.22. 19. Domnul1 a fost cu Iuda, iar el a pus stăpânire pe partea muntoasă, dar pe locuitorii din câmpie nu a reușit să-i alunge, pentru că aceștia aveau care de luptă de fier2. 1 Jud.1.2. 2Regi18.7. Iehova 2 Ios.17.16,18. cu osii de fier 20. După cum spusese Moise, Hebronul i-a fost dat1 lui Caleb, care i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anac2. 1 Num.14.24. Deut.1.36. Ios.14.9,13;15.13,14. 2 pe cei trei uriași
Cananiții sunt cruțați. 21. Urmașii1 lui Beniamin nu i-au alungat pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim, așa că iebusiţii locuiesc și azi în Ierusalim, împreună cu urmașii lui Beniamin. 1 Ios.15.63;18.28. 22. Cei din casa lui Iosif au înaintat împotriva Betelului, şi Domnul1 a fost cu ei. 1 Jud.1.19. 23. Cei din casa lui Iosif au trimis să iscodească1 Betelul - care mai înainte se chema Luz2. 1 Ios.2.1;7.2. Jud.18.2. 2 Gen.28.19. 24. Străjerii au văzut un om ieşind din cetate şi i-au zis: „Arată-ne te rog pe unde putem intra în cetate, şi îți vom arăta1 bunătate!” 1 Ios.2.12,14. 25. După ce omul le-a El arătat pe unde ar putea să intre în cetate, ei au trecut-o prin ascuţişul sabiei, însă pe omul acela și tot clanul lui l-au lăsat să plece. 26. Omul acela s-a dus în ţara hitiţilor a zidit o cetate pe care a numit-o Luz, nume care i-a rămas până în ziua de azi. 27. Urmașii lui Manase1 nu i-au alungat pe locuitorii din Bet-Şean şi din satele dimprejurul ei, din Taanac, din Dor, din Iibleam, din Meghido şi din satele dimprejurul acestora, astfel încât cananiţii au izbutit să rămână în aceste ținuturi. 1 Ios.17.11-13. 28. Când a ajuns destul de puternic, Israel i-a supus pe cananiţi la1 muncă forțată, dar nu i-a alungat. 1 un bir 29. Urmașii lui Efraim1 nu i-au alungat nici ei pe cananiţii care locuiau în Ghezer, astfel încât cananiţii au locuit printre ei. 1 Ios.16.10. 1Regi9.16. 30. Urmașii lui Zabulon nu i-au alungat nici ei pe locuitorii din Chitron, nici pe cei din Nahalol1, astfel încât cananiţii au locuit printre ei, dar au fost supuşi la2 muncă forțată. 1 Ios.19.15. 2 un bir 31. Urmașii lui Aşer1 nu i-au alungat nici ei pe locuitorii din Aco, din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afic şi din Rehob; 1 Ios.19.24-30. 32. astfel încât aşeriţii1 au locuit printre cananiţi, locuitorii acestor ţinuturi, căci nu i-au alungat. 1 Ps.106.34,35. 33. Urmașii lui Neftali1 nu i-au alungat nici ei pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe cei din Bet-Anat, şi au locuit2 printre cananiţi, locuitorii acestor ținuturi, dar toți aceștia au fost supuşi la muncă forțată3. 1 Ios.19.38. 2 Vers.32. 3 Vers.30. un bir 34. Amoriţii i-au respins pe urmașii lui Dan înspre regiunea muntoasă şi nu le-au îngăduit să coboare la câmpie. 35. Amoriţii au izbutit să rămână pe Muntele Har-Heres, la Aialon1 şi la Şaalbim, dar clanurile din seminția lui Iosif au mărit presiunea asupra lor până i-au obligat la2 muncă forțată. 1 Ios.19.42. 2 un bir 36. Teritoriul amoriţilor se întindea de la Înălțimea1 Scorpionului până la Sela şi mai departe pe coastă. 1 Num.34.4. Ios.15.3.
Îngerul Domnului1 mustră. 2 1. Îngerul Domnului1 a plecat din Ghilgal la Bochim2 şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care v-am promis-o prin jurământ strămoșilor voştri. Am zis3: „Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi, 1 Iehova 2 Cap.5. 3 Gen.17.7. 2. iar voi1 să nu încheiaţi legământ cu locuitorii acestei ţări, ci să le dărâmaţi2 altarele!” Voi3 însă nu aţi ascultat de glasul Meu. De ce aţi făcut acest lucru? 1 Deut.7.2. 2 Deut.12.3. 3 Vers.20. Ps.106.34. 3. De aceea vă zic: Nu-i voi alunga dinaintea voastră, ci vă vor fi ca niște spini în coaste1, iar zeii2 lor vă vor fi o3 cursă.” 1 Ios.23.13. 2 Cap.3.6. 3 Exod.23.33;34.12. Deut.7.16. Ps.106.36. 4. După ce Îngerul Domnului1 le-a spus izraeliților aceste cuvinte, poporul a început să plângă. 1 Iehova
Pag. 262 JUDECĂTORI Cap. 2, 3
5. Ei au pus acelui loc numele Bochim1 şi au adus acolo jertfe Domnului2. 1 Cel ce plânge 2 Iehova
Poporul slujește Domnului1 în timpul lui Iosua. 6. După ce Iosua2 a dat drumul poporului, izraeliții au plecat să intre în stăpânirea țării, fiecare după teritoriul primit ca moştenire. 1 Iehova 2 Ios.22.6;24.28. 7. Poporul1 a slujit Domnului2 în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate lucrurile mari pe care le făcuse Domnul3 pentru Israel. 1 Ios.24.31. 2,3 Iehova 8. Iosua1, fiul lui Nun, slujitorul Domnului2, a murit la vârstă de o sută zece ani. 1 Ios.24.29. 2 Iehova 9. El a fost înmormântat1 în teritoriul pe care-l primise ca moştenire, la Timnat-Heres1, în regiunea muntoasă a lui Efraim, la nord de muntele Gaaş. 1 Ios.24.30. 2 Ios.19.50;24.30.
Judecătorii. 10. Cu Iosua, toată acea generație de oameni a fost adăugat la strămoșii lor, după ei ridicându-se o altă generație care nu-L cunoştea1 nici pe Domnul2, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel. 1 Exod.5.2. 1Sam.2.12. 1Cron.28.9. Ier.9.3;22.16. Gal.4.8. 2Tes.1.8. Tit1.16. 2 Iehova 11. După dispariția acestei generații, izraeliții au făcut ce este rău în ochii Domnului1 şi au slujit baalilor. 1 Iehova 12. Ei L-au părăsit1 pe Domnul2, Dumnezeul părinţilor lor, Care-i scosese din Egipt şi s-au dus3 după zei dintre zeii popoarelor care-i înconjurau, s-au închinat4 înaintea lor şi L-au mâniat pe Domnul5. 1 Deut.31.16. 2,5 Iehova 3 Deut.6.14. 4 Exod.20.5. 13. Astfel, ei L-au părăsit pe Domnul1 şi au slujit2 lui Baal şi aștoretelor. 1 Iehova 2 Cap.3.7;10.6. Ps.106.36. 14. Domnul1 S-a aprins de mânie2 împotriva lui Israel și i-a dat3 pe izraeliți pe mâna jefuitorilor care i-au prădat și pe4 mâna dușmanilor dimprejur, cărora n-au mai fost în stare5 să li se împotrivească. 1 Iehova 2 Cap.3.8. Ps.106.40-42. 3 2Regi17.20. 4 Cap.3.8;4.2. Ps.44.12. Isa.50.1. 5 Lev.26.37. Ios.7.12,13. 15. Oriunde mergeau, mâna Domnului1 era împotriva lor ca să le facă rău, așa cum îi avertizase și le jurase2 El mai demult. Astfel izraeliții au ajuns la mare necaz. 1 Iehova 2 Lev.26. Deut.28. 16. Domnul1 le-a ridicat judecători, ca să-i elibereze din mâna jefuitorilor lor. 1 Iehova 2 Cap.3.9,10,15. 1Sam.12.11. Fapt.13.20. 17. Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, ci s-au prostituat1 cu zeii lor, închinându-se înaintea lor. Mult prea repede, ei s-au abătut de la calea pe care o urmaseră strămoșii lor, şi n-au ascultat de poruncile Domnului2. 1 Exod.24.15,16. Lev.17.7. 2 Iehova 18. Când Domnul1 le ridica un judecător, El era cu acel judecător2, şi-i elibera din mâna dușmanilor, astfel că în tot timpul vieţii judecătorului ei erau liberi, căci Domnului3 I se făcea milă de ei când suspinau înaintea celor ce-i prigoneau și-i asupreau. 1,3 Iehova 2 Ios.1.5. 3 Gen.6.6. Deut.32.36. Ps.106.44,45. 19. Dar, după moartea1 judecătorului, ei se întorceau iarăși la căile lor și se stricau mai mult decât înaintașii lor, ducându-se după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se înaintea lor, şi stăruiau la faptele și la căile lor rele. 1 Cap.3.12;4.1;8.33. 20. Atunci Domnul1 S-a aprins de2 mânie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă neamul acesta a încălcat legământul3 pe care îl poruncisem strămoșilor lor şi fiindcă nu au ascultat de glasul Meu, 1 Iehova 2 Cap.2.14. 3 Ios.23.16. 21. nu voi mai continua să alung1 dinaintea lor pe niciunul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit, 1 Ios.23.13. 22. pentru că, prin ele1, să-l pun pe Israel la încercare2, ca să văd dacă vor păzi calea Domnului3, umblând pe ea așa cum au făcut strămoșii lor.” 1 Deut.8.2,16;13.3. 2 Cap.3.1,4. 3 Iehova 23. Prin urmare, Domnul1 a lăsat în pace acele neamuri pe care nu le dăduse mai repede în mâna lui Iosua, astfel ca ele să rămână la locul lor şi nu le-a alungat.
Izraeliții slujesc dumnezeilor neamurilor. 3 1. Iată neamurile1 pe care le-a lăsat Domnul2, pentru ca, prin ele, să-i pună la încercare pe acei izraeliți care nu luaseră parte la războaiele din Canaan și, 1 Cap.2.21,22. 2 Iehova 2. în acest fel, cei din generațiile care au urmat, care nu cunoșteau arta războiului, au învățat-o: 3. filistenii cu cei1 cinci domnitori ai lor, toţi cananiţii, sidonienii şi heviţii care locuiau în Muntele Liban, și de la Muntele Baal-Hermon tocmai până la intrarea Hamatului. 1 Ios.13.3. 4. Aceste neamuri1 au fost folosite pentru a-i pune pe izraeliți la încercare, pentru ca Domnul2 voia să vadă dacă vor respecta poruncile pe care le dăduse strămoșilor lor prin Moise. 1 Cap.2.22. 2 Iehova
Pag. 263 JUDECĂTORI Cap. 3
5. Şi astfel izraeliții1 au trăit printre cananiţi, hitiţi, amoriţi, fereziţi, heviţi şi iebusiţi. 1 Ps.106.35. 6. Ei au luat1 dintre fetele lor de soții, au dat dintre fetele lor de soții fiilor acestora, şi au slujit zeilor lor. 1 Exod.34.16. Deut.7.3.
Otniel. 7. Izraeliții1 au făcut ce estre rău în ochii Domnului2, L-au uitat pe Domnul3, Dumnezeul lor, şi au slujit4 baalilor şi așerelor5 de tot felul. 1 Cap.2.11. 2,3 Iehova 4 Cap.2.13. 5 Exod.34.13. Deut.16.21. Cap.6.25. 8. Domnul1 S-a aprins de mânie împotriva poporului Israel şi El i-a vândut2 în mâinile lui Cuşan-Rişeataim3, regele din Aram-Naharaim4 , izraeliții fiind supuşi lui Cuşan-Rişeataim, timp de opt ani. 1 Iehova 2 Cap.2.14. 3 Hab.3.7. 4 Mesopotamia 9. Atunci izraeliții au strigat1 către Domnul2, şi El le-a ridicat un salvator3, care i-a eliberat: pe Otniel4, fiul fratelui mai mic al lui Caleb, Chenaz. 1 Vers.15. Cap.4.3;6.7;10.10. 1Sam.12.10. Neem.9.27. Ps.22.5;106.44;107.13,19. 2 Iehova 3 Cap.2.16. 4 Cap.1.13. 10. Duhul1 Domnului2 a fost peste el, a ajuns judecător în Israel şi a pornit la război, iar Domnul3 l-a dat în mâna lui pe Cuşan-Rişeataim, regele din CușanRișataim. Otniel a fost prea puternic pentru el. 1 Num.27.18. Cap.6.34;11.29;13.25;14.6,19. 1Sam.11.6. 2Cron.15.1. 2,3 Iehova 11. Astfel, în țară a fost pace timp de patruzeci de ani. Apoi Otniel, fiul lui Chenaz, a murit.
Ehud. 12. Izraeliții1 au păcătuit din nou împotriva Domnului2. Din acest motiv, El a întărit stăpânirea lui Eglon3, regele Moabului, asupra lor. 1 Cap.2.19. 2 Iehova 3 1Sam.12.9. 13. Eglon i-a chemat pe urmașii lui Amon şi pe amaleciţi1 să i se alăture, şi cu toții au pornit la război. El l-a înfrânt pe Israel şi a ocupat Cetatea Palmierilor2. 1 Cap.5.14. 2 Cap.1.16. 14. Izraeliți au fost supuşi1 lui Eglon, regele Moabului, timp de optsprezece ani. 1Deut.28.48. 15. Izraeliții au1 strigat din nou către Domnul2, şi El le-a ridicat un alt salvator, pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci3. Izraeliții și-au trimis prin el tributul datorat lui Eglon, regele Moabului. 1 Vers.9. Ps.78.34. 2 Iehova 3 mai abil cu mâna stângă 16. Ehud şi-a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins-o sub haine, pe șoldul drept. 17. Apoi s-a dus cu tributul la Eglon, regele Moabului, care era obez. 18. După ce a predat tributul, el a plecat înapoi împreună cu oamenii care căraseră tributul, 19. dar la carierele de piatră de lângă Ghilgal s-a întors1 iar din drum, dar singur, la Eglon, şi i-a zis: „Maiestate, am să-ţi spun ceva în taină!” Regele a cerut discreție, spunându-le tuturor celor prezenți că dorește să rămână singur cu Ehud. 1 Ios.4.20. 20. Apoi Ehud s-a apropiat, acesta fiind singur în camera de pe terasa palatului său de vară, El i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a ridicat de pe scaun. 21. Atunci Ehud și-a întins mâna stângă, a scos sabia de pe șoldul său drept şi i-a înfipt-o în burtă. 22. Sabia a intrat cu mâner cu tot, iar grăsimea s-a strâns în jurul ei, iar el a lăsat-o acolo. 23. Apoi Ehud a închis uşile de la camera de sus, a tras zăvorul, și a plecat prin terasă. 24. După ce a ieşit el, au venit slujitorii regelui şi au observat că uşile camerei de sus erau închise cu zăvorul. Ei și-au zis: „Probabil că-și satisface vreo nevoie personală.” 25. Au aşteptat multă vreme, iar fiindcă el nu deschidea uşile camerei de sus, au luat cheia şi au descuiat-o şi l-au găsit pe stăpânul lor mort, întins pe podea. 26. În timp ce ei așteptau, Ehud era deja departe, trecuse de cariere, așa că a scăpat în Seira. 27. Imediat ce a ajuns acolo, el a început să sune1 din corn prin toată regiunea muntoasă2 a lui Efraim. Apoi izraeliții au coborât cu el din munți, iar el s-a pus în fruntea lor. 1Cap.5.14;6.34. 1Sam.13.3. 2 Ios.17.15. Cap.7.24;17.1;19.1. 28. El le-a zis: „Urmați-mă, căci Domnul1 i-a dat în mâinile voastre pe moabiţi, dușmanii voștri!” Ei l-au urmat, au pus stăpânire pe vadurile2 Iordanului, care duc spre Moab, şi n-au mai lăsat pe nimeni să treacă. 1 Cap.7.9,15. 1Sam.17.47. 1Iehova 2 Ios.2.7. Cap.12.5.
Pag. 264 JUDECĂTORI Cap. 3, 4
29. Au ucis atunci cam zece mii de moabiți, toţi războinici de nădejde, voinici şi viteji, şi n-a scăpat niciunul dintre ei. 30. În ziua aceea Moabul a fost umilit de către Israel. După aceasta au urmat1 în Israel optzeci de ani de pace. 1 Vers.11.
Șamgar. 31. După el a urmat Şamgar1, fiul lui Anat. El a ucis şase sute de filisteni cu o țepușă de mânat boii2. Şi el a fost un eliberator3 al lui Israel4. 1 Cap.5.6,8. 1Sam.13.19,22. 2 1Sam.17.47,50. 3 Cap.2.16. 4 Cap.4.1,3;10.7,17;11.4. 1Sam.4.1.
Debora și Barac. 4 1. După ce a murit Ehud, izraeliții1 au păcătuit din nou împotriva Domnului2. 1 Cap.2.19. 2 Iehova 2. Din acest motiv, Domnul1 i-a dat2 pe mâna lui Iabin, un rege din Canaan, care domnea la Haţor3. Căpetenia oştirii lui era Sisera4, iar el locuia în Haroşet-Goim5. 1 Iehova 2 Cap.2.14. 3 Ios.11.1,10;19.36. 4 1Sam.12.9. Ps.83.9. 5 Vers.13,16. 3. Izraeliții au strigat către Domnul1, căci Iabin avea nouă sute de care de fier2 şi, de douăzeci de ani, îi apăsa2 groaznic pe izraeliți. 1 Cap.1.19. 2 Cap.5.8. Ps.106.42. 4. Pe vremea aceea era un judecător în Israel, Debora, profetesa, soția lui Lapidot. 5. Ea obișnuia1 să stea sub Palmierul Deborei, care se află între Rama şi Betel, în regiunea muntoasă a lui Efraim, iar izraeliții se duceau la ea pentru judecată. 1 Gen.35.8. 6. Ea a trimis să fie chemat Barac1, fiul lui Abinoam, din Chedeş-Neftali2, şi i-a zis: „Domnul3, Dumnezeul lui Israel, îți poruncește astfel: „Ia cu tine zece mii de oameni dintre urmașii lui Neftali şi cei ai lui Zabulon, și îndreaptă-te spre Muntele Tabor. 1 Evr.11.32. 2 Ios.19.37. 3 Iehova 7. Eu îi voi atrage1 spre tine, la pârâul Chison2, pe Sisera, căpetenia oştirii lui Iabin, împreună cu carele şi oştile lui, şi-l voi da în mâinile tale.” 1 Exod.14.4. 2 Cap.5.21. 1Regi18.40. Ps.83.9,10. 8. Barac i-a răspuns: „Dacă vii și tu cu mine, atunci mă voi duce; dar dacă nu vii cu mine, nu mă voi duce!” 9. Ea a răspuns: „Fără îndoială că voi merge cu tine, dar această inițiativă nu-ți va aduce nici o glorie, căci Domnul1 îl va da2 pe Sisera în mâinile unei femei!” Şi Debora a plecat cu Barac la Chedeş. 1 Iehova 2 Cap.2.14. 10. Barac i-a chemat la Chedeș pe urmașii lui Zabulon1 şi ai lui Neftali. Zece mii de luptătorii îl2 urmau, iar Debora a plecat cu el. 1 Cap.5.18. 2 Exod.11.8. 1Regi20.10. 11. Heber, chenitul1, se despărţise de cheniţi, urmașii lui Hobab2, socrul lui Moise. El îşi ridicase cortul la stejarul Ţaanaim3, lângă4 Chedeş. 1 Cap.1.16. 2 Num.10.29. 3 Elon-Bețaananim (Elon-Bezaanannim) 4 Vers.6. 12. Când i s-a dat de ştire că Barac, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Tabor, 13. Sisera a pornit împreună cu toate cele nouă sute de care de război și cu toată oștirea lui de la Haroşet-Goim către pârâul Chison. 14. Atunci Debora i-a zis lui Barac: „Înainte1! Aceasta este ziua în care Domnul2 îl dă pe Sisera în mâinile tale! Domnul3 merge înaintea ta!” Şi Barac a pornit la vale de pe muntele Tabor, cu cei zece mii de oameni după el, 1 La atac! 2 Deut.9.3. 2Sam.5.24. Ps.68.7. Isa.52.12. 2,3 Iehova 15. iar Domnul1 a adus panică în toate carele și toată oștirea lui Sisera. Barac i-a zdrobit, iar în confuzia măcelului Sisera a căzut din carul lui şi a fugit pe jos. 1 Ps.83.9,10. Ios.10.10. Iehova 16. Apoi Barac a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goim, astfel încât toți luptătorii lui Sisera au căzut sub ascuţişul sabiei, nici măcar unul n-a supraviețuit.
Sisera este ucis de Ioel. 17. Sisera însă reușise să fugă pe jos până la cortul Iaelei, soția chenitului Heber, căci Iabin, regele Haţorului, era în relații de prietenie cu clanul chenitulului Heber. 18. Iael a ieşit în întâmpinarea lui Sisera şi i-a zis: „Domnul meu, intră înăuntru şi nu te teme!” El a intrat la ea în cort, iar ea l-a ascuns sub o pătură. 19. El i-a zis: „Dă-mi să beau puțină apă, te rog, căci sunt tare însetat.” Ea a deschis un burduf1 cu lapte, i-a dat să bea, apoi l-a ascuns din nou. 1 Cap.5.25. 20. El i-a mai zis: „Stai la uşa cortului, şi dacă va veni cineva şi te întreabă: „Este cineva aici?”, tu să răspunzi: „Nu, nimeni.” 21. Iael1, soția lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe un ciocan, s-a apropiat încet de el şi i-a înfipt ţăruşul în tâmplă, pironindu-l de pământ. El adormise adânc, fiind rupt de oboseală; astfel încât a murit. 1 Cap.5.26.
Pag. 265 JUDECĂTORI Cap. 4, 5
22. Pe când Barac îl urmărea pe Sisera, Iael i-a ieşit înainte şi i-a zis: „Vino şi-ţi arăt omul pe care-l cauţi!” El a intrat în cort şi l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu ţăruşul bătut în tâmplă. 23. În ziua aceea, Dumnezeu a asigurat victoria1 izraeliților asupra lui Iabin, regele din Canaan, 1 Ps.18.47. 24. iar ei au continuat asaltul asupra clanurilor lui, până l-au nimicit în întregime.
Cântarea de laudă a Deborei. 5 1. În ziua aceea, Debora și Barac, fiul lui Abinoam, au cântat1 această cântare: 1 Exod.15.1. Ps.18-titlu. 2. „Nişte căpetenii s-au pus în fruntea lui Israel, iar poporul1 s-a arătat gata de luptă: Binecuvântaţi pe Domnul2! 1 2Cron.17.16. 2Iehova 3. Ascultaţi1, regi! Luaţi aminte, domnitori! Eu, da eu, voi cânta Domnului, voi cânta dând laudă Domnului2, Dumnezeului lui Israel. 1 Deut.32.1,3. Ps.2.10. 2 Iehova 4. Doamne1, când ai ieşit din Seir, când ai plecat din câmpiile Edomului, pământul2 s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat, şi norii au turnat ape cu găleata! 1 Deut.33.2. Ps.68.7. Iehova 2 2Sam.22.8. Ps.68.8. Isa.64.3. Hab.3.3,10. 5. Munţii1 s-au clătinat înaintea Domnului2, Domnul3 Sinaiului4, înaintea Domnului5, Dumnezeului lui Israel.” 1 Deut.4.11. Ps.97.5. 2,3,5 Iehova 4 Exod.19.18. 6. „Pe vremea lui1 Şamgar, fiul lui Anat, și pe vremea Iaelei2 drumurile3 erau părăsite, şi călătorii apucau pe căi ocolite. 1 Cap.3.31. 2 Cap.4.17. 3 Lev.26.22. 2Cron.15.5. Isa.33.8. Plân.1.4;4.18. 7. Căpetenii nu mai erau, nu rămăsese niciuna în Israel, până ce tu, Debora, te-ai ridicat, te-ai ridicat ca o mamă1 în Israel. 1 Isa.49.23. 8. Israel și-a ales noi dumnezei1, războiul îi bătea la ușă, dar nu vedeai2 un scut sau o suliţă, nici la patruzeci de mii de izraeliți. 1 Deut.32.16. Cap.2.12,17. 2 1Sam.13.19,22. Cap.4.3. 9. Inima mea se îndreaptă către voi, căpeteniile lui Israel, spre aceia din popor care1 s-au arătat gata de luptă. Binecuvântaţi pe Domnul2! 1 Vers.2. 2 Iehova 10. Voi, care1 şedeţi pe covoare, călărind2 pe măgărițe albe, şi voi, care umblaţi pe jos, ascultaţi3! 1 Cap.10.4;12.14. 2 Ps.105.2;145.5. 3 Ps.107.32. 11. Ascultați vocea arcaşilor din mijlocul adăpătoarelor, căci ei povestesc acolo isprăvile1 Domnului2, isprăvile lor în Israel! Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi: 1 1Sam.12.7. Ps.145.7. 2 Iehova 12. Trezeşte-te1, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare! Scoală-te, Barac, fiul lui Abinoam, şi adu-ţi prizonierii2 legați! 1 Ps.57.8. 2 Ps.68.18. 13. Atunci o rămăşiţă din popor i-a biruit1 pe cei puternici, căci poporul Domnului2 mărșăluiește precum oamenii de război. 1 Ps.49.14. 2 Iehova 14. Oamenii lui Efraim1 au luat-o la vale, strigând: „Suntem cu tine2, Beniamin! Frații tăi sunt aici! Din Machir3 au răsărit căpeteniile, iar din Zabulon cei care țin sceptrul cârmuirii. 1 Cap.3.13. 2 Cap.3.27. 3 Num.32.39,40. 15. Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, la fel şi Isahar, la fel și Barac1, au luat-o cu toții la vale. Dar la pâraiele lui Ruben s-a ținut mare sfat! 1 Cap.4.14. 16. De ce ai rămas în mijlocul1 staulelor ca să asculţi behăitul turmelor? Cât de mari au fost sfaturile la pâraiele lui Ruben! 1 Num.32.1. 17. Galaadul1 stă liniștit dincolo de Iordan. Iar Dan, de ce a rămas pe corăbii? Aşer2 a rămas pe țărmul mării, pe lângă golfurile ei a stat. 1 Ios.13.25,31. 2 Ios.19.29,31. 18. Zabulon1 este un popor care a înfruntat moartea, şi la fel a făcut și Neftali, care locuiește podișurile înalte. 1 Cap.4.10. 19. Regii au venit, s-au luptat, cu regi din Canaan s-au luptat atunci la Tanaac, la apele Meghido1. N-au luat nici pradă, nici argint2. 1 de lângă munte 2Regi9.27. 2Cron.22.9;35.20-24. Apoc.16.16. Armaghedon 2 Cap.4.16. Ps.44.12. Vers.30.
Pag. 266 JUDECĂTORI Cap. 5, 6
20. Stelele au luptat din Cer1, de pe cărările lor, stelele a luptat cu Sisera, 1 Ios.10.11. Ps.77.11,18. Cap.4.15. 21. Torentul1 Chison i-a luat, pârâu străvechi! Pârâul Chison i-a măturat! Sufletul meu, calcă-i în picioare! 1 Cap.4.7. 22. Atunci copitele cailor au răsunat de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. „Blestemaţi-l pe Meroza!”, a zis Îngerul Domnului1, blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui, căci2 n-au venit în ajutorul3 Domnului4, în ajutorul Domnului5, împotriva celor puternici. 1,4,5 Iehova 2 Cap.21.9,10. Neem.3.5. 3 1Sam.17.47;18.17;25.28. 24. Binecuvântată să fie între femei Iael1, soția chenitului Heber! Binecuvântată2 să fie ea între femeile care locuiesc în corturi! 1 Cap.4.17. 2 Luca1.28. 25. El i-a cerut1 apă, dar ea i-a dat lapte, în cupă scumpă i-a dat cel mai bun lapte. 1 Cap.4.19. 26. Cu o mână1 a luat ţăruşul, iar cu dreapta ciocanul lucrătorilor, cu ciocanul i-a spart capul, iar cu țărușul i-a străpuns tâmpla. 1 Cap.4.21. 27. El a căzut la picioarele ei, și nu s-a mai ridicat. Unde a căzut, acolo a rămas fără viaţă. 28. Pe fereastră, prin gratii privește, se uită mama lui Sisera şi strigă: „Oare de ce nu mai vin carele lui? Oare de ce întârzie așa de mult?” 29. Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund, dar ea îşi răspunde singură: 30. „Negreşit, au găsit pradă1, și-o împart! O fată, două, de fiecare bărbat, haine pestrițe pentru Sisera, pradă de haine pestrițe, cu aur cusute; două, trei șaluri vărgate, cusute cu aur, pentru gâtul meu!” 1 Exod.15.9. 31. Aşa1 să piară toţi dușmanii Tăi, Doamne2! Fie ca cei ce-L iubesc să fie ca soarele3 la amiază4! ” Apoi în țara a fost pace timp de patruzeci de ani. 1 Ps.83.9,10. 2 Iehova 3 Sam.23.4. 4 Ps.19.5.
Madianiții îi asupresc pe izraeliți. 6 1. Israeliții1 au păcătuit din nou împotriva ce Domnului2, şi din acest motiv El i-a dat pe mâna lui Madian3 timp de şapte ani. 1 Cap.2.19. 2 Iehova 3 Hab.3.7. 2. Madian l-a asuprit cu putere pe Israel. Ca să scape de Madian, izraeliții și-au făcut grote1 în munți, peșteri și fortărețe. 1 1Sam.13.6. Evr.11.38. 3. De câte ori semăna Israel, de tot atâtea ori pornea Madian împreună cu Amalec1 şi cu popoarele dinspre răsărit2 împotriva lui. 1 Cap.3.13. 2 Gen.29.1. Cap.7.12;8.10. 1Regi4.30. Iov1.3. 4. Ei îi invadau țara și distrugeau1 roadele ei, tocmai până la Gaza. Nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari, 1 Lev.26.16. Deut.28.30,33,51. Mica6.15. 5. căci ei veneau cu vitele şi corturile lor, soseau ca o mulţime de lăcuste1. Ei şi cămilele lor erau fără număr, şi veneau în ţară ca s-o pustiască. 1 Cap.7.12. 6. Israel decăzuse enorm din cauza lui Madian, şi atunci izraeliții au strigat1 către Domnul2. 1 Cap.3.15. Osea5.15. 2 Iehova 7. Iar atunci când izraeliții au strigat către Domnul1 din cauza lui Madian, 1 Iehova 8. El a trimis izraeliților un profet, care le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul1, Dumnezeul lui Israel: <Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am scos din casa sclaviei, 1 Iehova 9. Eu v-am eliberat din mâna egiptenilor şi a tuturor celor care vă asupreau, pe care i-am1 alungat dinaintea voastră, ca să vă dau teritoriile lor. 1 Ps.44.2,3. 10. V-am zis: <<Eu sunt Domnul1, Dumnezeul vostru. Să nu vă2 temeţi de zeii amoriţilor, în țara cărora trăiți.>> Dar voi n-aţi ascultat glasul Meu.>” 1 Iehova 2 2Regi17.35,38. Ier.10.2.
Pag. 267 JUDECĂTORI Cap. 6
Ghedeon. 11. Și iată că a venit Îngerul Domnului1 şi S-a aşezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer2. Ghedeon3, fiul lui Ioas, bătea grâu în teasc, ca să poată să-l ascundă de madianiți. 1 Iehova 2 Ios.17.2. 3 Evr.11.32. 12. Îngerul Domnului1 i S-a arătat2 şi i-a zis: „Domnul3 este4 cu tine, viteazule!” 1,3 Iehova 2 Cap.13.3. Luca1.11,28. 4 Ios.1.5. 13. Ghedeon I-a răspuns: „Domnul1 meu, nu te supăra, dar dacă Domnul2 este cu noi, atunci de ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde3 sunt toate minunile acelea4 pe care ni le-au povestit părinţii noştri, când ziceau: „Nu ne-a scos oare Domnul5 din Egipt?” Și iată că acum Domnul6 ne-a părăsit7 şi ne-a dat pe mâna lui Madian!” 1 Domnule (Adoni) 2,5,6 Iehova 3 Ps.89.49. Isa.59.1;63.15. 4 Ps.44.1. 7 2Cron.15.2. 14. Domnul1 S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu această putere2, pe care o ai, şi eliberează-l pe Israel din mâna lui Madian. Eu3 te trimit!” 1 Iehova 2 1Sam.12.11. Evr.11.32,34. 3 Ios.1.9. Cap.4.6. 15. Ghedeon I-a răspuns: „Iartă-mă, Stăpâne1, cum să-l salvez eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă2 între manasiți, iar eu sunt cel mai tânăr din casa tatălui meu!” 1 Adonai 2 1Sam.9.21. 16. Atunci Domnul1 i-a zis: „Îl vei înfrânge pe Madian ca pe un singur om, pentru că Eu2 voi fi cu tine!” 1 Iehova 2 Exod.3.12. Ios.1.5. 17. Ghedeon I-a răspuns: „Dacă am găsit bunăvoință, dă-mi un semn1 ca să-mi arăţi că Tu ești Cel ce vorbeşte cu mine!” 1 Exod.4.1-8. Vers.36,37. 2Regi20.8. Ps.86.17. Isa.7.11. 18. Nu Te depărta de aici1 până ce nu mă voi întoarce la Tine, ca să-mi aduc darul şi să ți-L ofer!” Domnul2 a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce.” 1 Gen.18.3.5. Jud.13.15. 2 Iehova 19. Ghedeon1 a intrat în casă, a gătit un ied şi a făcut azime dintr-o efă de făină. A pus carnea într-un coş și supa într-un vas, le-a adus sub stejar şi I le-a oferit. 1 Gen.18.6-8. 20. Îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „Ia carnea şi azimele, pune-le1 pe stânca aceasta şi varsă2 zeama.” După ce Ghedeon a făcut ce i s-a spus, 1 Cap.13.19. 1Regi18.33,34. 21. Îngerul Domnului1 a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână şi a atins carnea şi azimele. În acel moment a ieșit foc2 din stâncă și a mistuit carnea şi azimele. Apoi Îngerul Domnului3 S-a făcut nevăzut dinaintea lui. 1 ,3 Iehova 2 Lev.9.24. 1Regi18.38. 2Cron.7.1. 22. Realizând1 că fusese cu adevărat Îngerul Domnului2, Ghedeon a zis: „Vai de mine, Stăpâne3, Doamne4! L-am văzut5 pe Îngerul Domnului6 faţă-n faţă!” 1 Cap.13.21. 2,4,6 Iehova 3 Adonai 5 Gen.16.13;32.30. Exod.33.20. Cap.13.22. 23. Însă Domnul1 i-a zis: „Fii pe pace2, nu te teme, căci nu vei muri!” 1 Iehova 2 Dan.10.19. 24. Și Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului1 şi i-a pus numele „Domnul2 este Pace3”. Acest altar există şi azi la Ofra-al-abiezeriților4. 1 ,2 Iehova 3 Iehova Șalom (Yahve Shalom) 4 Cap.8.32. Ofra-dinAbiezer
Dărâmarea altarului lui Baal. 25. În aceeaşi noapte, Domnul1 i-a zis lui Ghedeon: „Ia-l pe cel de-al doilea taur tânăr al tatălui tău, cel de şapte ani, dărâmă altarul lui Baal, cel ridicat de tatăl tău, şi taie stâlpul închinat2 Astarteii, cel care este lângă altar. 1 Iehova 2 Exod.34.13. Deut.7.5. 26. Apoi să zideşti Domnului1, Dumnezeul Tău, un altar pe această stâncă, unde ți-ai adus jertfa. După aceea să iei taurul şi să aduci o ardere de tot, folosind lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia.” 1 Iehova 27. Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui şi a făcut ce i-a spus Domnul, dar fiindcă se temea de casa tatălui său şi de oamenii din cetate, a făcut acest lucru noaptea, nu ziua. 28. Oamenii din cetate s-au trezit în zori, și iată că altarul lui Baal era dărâmat, lângă el stâlpul Așerei era tăiat și lipsea, iar taurul era adus ca ardere de tot pe altarul care tocmai fusese zidit. 29. Atunci ei şi-au zis unul altuia: „Oare cine a făcut acest lucru?” Apoi s-au apucat de întrebat şi de făcut cercetări, și li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut acest lucru!” 30. Oamenii din cetate s-au dus imediat la Ioas și i-au zis: „Scoate-l afară pe fiul tău, ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat și stâlpul Așerei, care era lângă el!” 31. Ioas le-a răspuns tuturor celor ce s-au înfăţişat înaintea lui: „Este oare obligația voastră să-l apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineaţă! Mai mult, dacă Baal este un dumnezeu, să se răzbune singur că i s-a dărâmat altarul!” 32. În ziua aceea ei i-au pus lui Ghedeon numele Ierubaal1, zicând: „Apere-se Baal pe el însuși, fiindcă i s-a dărâmat propriul altar!” 1 1Sam.12.11. 2 Sam.11.21. Apere-se Baal - Ierub-Baal (Jerubbaal)
Pag. 268 JUDECĂTORII Cap. 6, 7
33. Tot Madianul1, Amalecul şi toate popoarele din ținuturile dinspre răsărit s-au aliat, au trecut Iordanul şi și-au ridicat tabăra în valea2 Izreel. 1 Vers.3. 2 Ios.17.16. 34. Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul1 Domnului2 și a sunat3 din corn, iar clanul lui Abiezer a fost chemat să meargă cu el. 1 Cap.3.10. 1Cron.12.18. 2Cron.24.20. 2 Iehova 3 Num.10.3. cap.3.27. 35. Apoi a trimis soli în toate teritoriile urmașilor lui Manase, pe care i-a chemat să meargă cu el și, de asemenea, a mai trimis soli și în toate teritoriile urmașilor lui Aşer, Zabulon şi Neftali, iar aceștia au venit să-l susțină.
Semnul cu lâna. 36. Atunci Ghedeon I-a zis lui Dumnezeu: „Dacă vrei cu adevărat să-l eliberezi pe Israel, folosindu-te de mine, precum ai spus, 37. iată1 ce voi face: voi pune un val de lână în arie, iar dacă numai lâna va fi acoperită de rouă, dar tot pământul dimprejur va rămâne uscat, atunci voi ști că vrei să eliberezi Israelul prin mine, precum ai spus.” 1 Exod.4.3,4,6,7. 38. Şi chiar aşa s-a și întâmplat. În ziua următoare, el s-a trezit în zori, a stors roua din lâna într-un vas, care s-a umplut. 39. Ghedeon i-a mai zis lui Dumnezeu: „Să nu Te aprinzi1 de mânie împotriva mea, dar Îți voi mai vorbi încă o data! Îngăduie-mi, Te rog, să mai fac o încercare cu lâna: numai lâna să rămână uscată, iar tot pământul dimprejur să se acopere cu rouă!” 1 Gen.18.32. 40. Şi Dumnezeu a făcut întocmai în acea noapte: lâna a rămas uscată, iar tot pământul dimprejur s-a acoperit cu rouă.
Biruința asupra madianiților. 7 1. Ierubaal1, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s-au trezit în zori, au pornit şi și-au ridicat tabăra la izvorul Harod. Tabăra lui Madian era la nord de Ghedeon, spre dealul More, cel din câmpie. 1 Cap.6.32. 2. Domnul1 i-a zis lui Ghedeon: „Oamenii care sunt cu tine sunt prea mulți pentru ca să-l dau pe Madian pe mâinile lor, căci s-ar putea ca Israel să se laude2 față de mine şi să zică: „Mâna mea m-a eliberat.” 1 Iehova 2 Deut.8.17. Isa.10.13. 1Cor.1.29. 2Cor.4.7. 3. De aceea, vesteşte acest lucru în auzul poporului astfel: „Cine este1 fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de muntele Galaad!” Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors şi au mai rămas zece mii. 1 Deut.20.8. 4. Domnul1 a zis lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulți. Coboară-i la apă, şi ţi-i voi alege acolo! Acela despre care îţi voi spune: „Acesta să meargă cu tine!”, să meargă cu tine, iar acela despre care îţi voi spune: „Acesta să nu meargă cu tine!”, să nu meargă cu tine.” 1 Iehova 5. Ghedeon a dus poporul la apă, şi Domnul1 i-a zis lui Ghedeon: „Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, așa cum lipăie câinele, să-i separi de toţi cei ce vor pleca pe genunchi să bea apă!” 1 Iehova 6. Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni, iar restul poporului a îngenuncheat ca să bea. 7. Domnul1 i-a zis lui Ghedeon: „Cu2 cei trei sute de oameni care au lipăit din apă cum linge câinele, vă voi elibera, şi-l voi da pe Madian pe mâna ta. Toţi ceilalţi din popor să plece acasă.” 1 Iehova 2 1Sam.14.6. 8. Ghedeon a trimis izraeliții acasă, păstrându-i doar pe cei trei sute, care și-au luat cu ei proviziile şi trâmbiţele. Tabăra lui Madian era jos de ei, în vale. 9. În acea1 noapte, Domnul2 i-a zis lui Ghedeon: „Scoală-te şi atacă-le tabăra, căci am dat-o în mâinile tale! 1 Gen.46.2,3. 2 Iehova 10. Dacă ţi-e frică s-o ataci, du-te mai înainte cu Pura, slujitorul tău! 11. Să asculţi1 ce vor zice, fiindcă după aceea te vei îmbărbăta și vei putea să ataci tabăra!” Atunci el și Pura s-au dus în vale până la avanposturile străjerilor taberei. 1 Vers.13-15. Gen.24.14. 1Sam.14.9,10. 12. Madian, Amalec şi popoarele dinspre răsărit1 erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, iar cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării. 1 Cap.6.5,33;8.10. 13. Ghedeon s-a mai apropiat puțin, şi iată că un om îi povestea unui prieten visul său. El zicea: „Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian. Ea a venit până la cort, l-a izbit şi acesta a căzut, l-a răsturnat cu susul în jos, şi astfel cortul a fost distrus!” 14. Prietenul lui i-a răspuns: „Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul izraelitului Ioas! Dumnezeu l-a dat pe mâna lui pe Madian şi toată oștirea lui!”
Pag. 269 JUDECĂTORI Cap. 7, 8
15. Când a auzit Ghedeon visul şi interpretarea lui, s-a închinat, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: „Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre toată oștirea lui Madian!” 16. Apoi a împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni, şi le-a dat tuturor trâmbiţe şi ulcioare goale, doar cu făclii în ele, 17. și le-a zis: „Să vă uitaţi la mine şi să faceţi la fel ca mine! Cum voi ajunge la tabără, să faceţi la fel ca mine! 18. Când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbiţe, să sunaţi şi voi din trâmbiţe de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: „Pentru Domnul1 şi pentru Ghedeon!” 1 Iehova 19. Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopţii, chiar atunci când se schimbau străjile. Au sunat din trâmbiţă şi au spart ulcioarele pe care le aveau în mâini. 20. Cele trei cete au sunat din trâmbiţe şi au spart ulcioarele, au luat făcliile cu mâna stângă şi trâmbiţele cu mâna dreaptă, ca să sune cu ele. Ei au strigat: „Sabia Domnului şi sabia lui Ghedeon!” 21. Toți au rămas1 pe loc în jurul taberei, iar toți2 cei din tabără au început să alerge, să ţipe şi să fugă. 1 Exod.14.13,14. 2Cron.20.17. 2 2Regi7.7. 22. Cei trei sute de oameni au sunat1 încontinuu din trâmbiţe, iar Domnul2 a făcut ca toți cei din tabără să înceapă să se omoare3 între ei. Oștirea a fugit apoi tocmai până la Bet-Şita, aproape de Ţerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, înspre Tabat. 1 Ios.6.4,16,20. 2Cor.4.7. 2 Ps.83.9. Isa.9.4. Iehova 3 1Sam.14.20. 2Cron.20.23. 23. Izraeliții din Neftali, din Aşer şi din întregul Manase au fost chemați să-l urmărească pe Madian. 24. De asemenea, Ghedeon a trimis soli în toată regiunea muntoasă1 a lui Efraim, spunându-le: „Coborâţi și urmăriți-l pe Madian, tăiaţi-le trecerea apelor la Bet-Bara şi la Iordan!” Toţi bărbaţii lui Efraim s-au strâns şi au pus stăpânire pe trecerea2 apelor până la Bet-Bara3 şi la Iordan. 1 Cap.3.27. 2 Cap.3.28. 3 Ioan1.28. 25. Ei le-au prins pe cele două1 căpetenii ale lui Madian, Oreb şi Zeeb. Pe Oreb l-au ucis la Stânca2 lui Oreb, iar pe Zeeb la teascul3 lui Zeeb. După ce l-au nimicit pe Madian, ei i-au adus lui Ghedeon, dincolo4 de Iordan, capetele lui Oreb şi Zeeb. la Ghedeon. 1 Cap.8.3. Ps.83.11. 2 Isa.10.26. Țur-Oreb 3 Iecheb-Zeeb 4 Cap.6.4.
Cearta cu bărbații lui Efraim. 8 1. Bărbaţii1 lui Efraim i-au zis lui Ghedeon: „Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? De ce nu ne-ai chemat și pe noi când ai plecat să te lupţi cu Madian?” Şi au avut o ceartă aprigă cu Ghedeon. 1 Cap.12.1. 2Sam.19.41. 2. Acesta le-a răspuns: „Ce-am realizat eu în comparație cu voi? Oare n-a fost mai de valoare culesul ciorchinilor rămaşi în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? 3. În mâinile voastre1 i-a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian, pe Oreb şi pe Zeeb. Nu-i așa? Am putut eu oare face mai mult decât voi?” După ce le-a vorbit astfel, efraimiților li s-a potolit mânia2. 1 Cap.7.24,25. Filp.2.3. 2 Prov.15.1.
Urmărirea dușmanului dincolo de Iordan. 4. Ghedeon a ajuns apoi la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu dușmanul. 5. El le-a zis oamenilor din1 Sucot: „Daţi, vă rog, câteva pâini poporului care mă însoţeşte, căci sunt obosiţi şi sunt încă în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii Madianului!” 1 Gen.33.17. Ps.60.6. 6. Căpeteniile din Sucot au răspuns: „Oare sunt deja Zebah1 şi Ţalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine2 oştirii tale?” 1 1Regi20.11. 2 1Sam.25.11. 7. Ghedeon le-a răspuns: „Așa deci! După ce Domnul1 îi va da în mâinile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi sfârteca2 toată carnea cu spini din pustiu şi cu mărăcini!” 1 Iehova 2 Vers.16. 8. De acolo a pornit spre Penuel1, cu aceeaşi rugăminte. Ei i-au răspuns la fel cum îi răspunseseră și cei din Sucot. 1 Gen.32.30. 1Regi12.25. 9. Atunci el le-a zis celor din Penuel: „Când1 mă voi întoarce de la luptă, vă voi dărâma2 acest turn!” 1 1Regi22.27. 2 Vers.17. 10. Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor1, împreună cu oştirea lor numărând aproape cincisprezece mii de oameni, toţi cei care mai rămăseseră din toată2 oştirea popoarelor dinspre răsărit, căci fuseseră omorâți o sută douăzeci de mii de luptători. 1 Karkor 2 Cap.7.12.
Pag. 270 JUDECĂTORI Cap. 8
11. Ghedeon s-a dus pe drumul nomazilor, la răsărit de Nobah1 şi de Iogbeha, şi a atacat oştirea care se credea la adăpost. 1 Num.32.35,42. Cap.18.27. 1Tes.5.3. 12. Zebah şi Ţalmuna au fugit, dar Ghedeon i-a urmărit, i-a capturat1 pe cei doi regi şi le-a înfrânt toată oştirea. 1 Ps.83.11. 13. În timp ce se întorcea de la luptă prin trecătoarea Heres, 14. Ghedeon, fiul lui Ioas, a prins dintre cei din Sucot un tânăr. Când l-a chestionat, el i-a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrânilor din Sucot, în total şaptezeci şi şapte de bărbaţi. 15. Și Ghedeon s-a dus atunci la cei din Sucot şi le-a zis: „Iată-i pe Zebah şi Ţalmuna, din cauza cărora m-aţi batjocorit1, zicând: „Oare sunt deja Zebah şi Ţalmuna în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oștirea tale?” 1 Vers.6. 16. Apoi i-a luat1 pe bătrânii cetăţii şi pe oamenii din Sucot, i-a pedepsit cu spini din pustiu şi cu mărăcini, 1 Vers.7. 17. a dărâmat1 şi turnul2 din Penuel şi i-a ucis pe locuitorii din cetate. 1 Vers.9. 2 1Regi12.25. 18. După aceea le-a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: „Cum erau oamenii pe care i-aţi ucis la Tabor1?” Ei au răspuns: „Erau ca tine! Fiecare dintre ei avea înfăţişarea unui fiu de rege!” 1 Cap.4.6. Ps.89.12. 19. Ghedeon le-a mai zis: „Erau fraţii mei, fiii mamei mele! Viu este Domnul1 că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v-aş ucide acum!”, 1 Iehova 20. și i-a zis lui Ieter, întâiul lui născut: „Omoară-i!” Dar tânărul nu şi-a scos sabia, pentru că-i era frică, fiind încă un copil. 21. Zebah şi Ţalmuna au zis: „De ce nu ne omori tu însuți? Căci cum este omul, aşa este şi puterea lui!” Atunci Ghedeon s-a hotărât şi i-a omorât1 pe Zebah şi pe Ţalmuna, după care a luat semilunile de la gâtul cămilelor lor. 1 Ps.83.11.
Moartea lui Ghedeon. 22. Bărbaţii lui Israel i-au zis lui Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu, fiul tău, şi fiul fiului tău, fiindcă ne-ai eliberat din mâna lui Madian!” 23. Ghedeon le-a răspuns: „Eu nu voi domni peste voi, nici urmașii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul1 Însuși va domni peste voi!” 1 1Sam.8.7;10.19;12.12. Iehova 24. Ghedeon le-a mai zis: „Însă aș dori să vă fac o rugăminte: daţi-mi, fiecare dintre voi, câte un cercel1 dintre cele pe care le-aţi luat ca pradă de război!” - asta deoarece dușmanii lor purtau verigi de aur, fiind2 ișmaeliţi. 1 o verigă 2 Gen.25.13;37.25,28. 25. Ei i-au răspuns: „Ţi-i vom da cu plăcere!” Şi au întins o manta, pe care fiecare a aruncat cerceii pe care-i prădase. 26. Greutatea cerceilor de aur, pe care le-a cerut Ghedeon, a fost de o mie şapte sute de șekeli de aur, afară de semiluni, ornamente şi hainele de purpură pe care le purtau regii Madianului, şi în afară de colierele de la gâtul cămilelor lor. 27. Ghedeon a făcut din ele un efod1, pe care l-a afișat în cetatea lui, la2 Ofra. Acolo, înaintea lui, s-a prostituat3 tot Israelul, închinându-se la el. Efodul a devenit astfel o capcană4 pentru Ghedeon şi pentru clanul lui. 1 Cap.17.5. mantie de aur/(fig.) idol ornamental 2 Cap.6.24. 3 Ps.106.39. 4 Deut.7.16. 28. Astfel Madianul a fost smerit înaintea izraeliților, şi n-a mai îndrăznit să-și ridice capul. Şi ţara1 a avut odihnă timp de patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon. 1 Cap.6.31. 29. Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a întors imediat de acolo şi a locuit în casa lui. 30. Ghedeon a avut şaptezeci1 de fii, pentru că a avut mai multe soții. 1 Cap.9.2,5. 31. O concubină1 de-a lui, care trăia la Sihem, i-a născut și ea un fiu, căruia el i-a pus numele Abimelec2. 1 Cap.9.1. o soție care continua să trăiască în casa tatălui ei, după măritiș/nuntă 2Abimalek/Abimalech 32. Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrâneţe1 lungă și fericită, şi a fost înmormântat în cavoul tatălui său Ioas, la Ofra2, pe proprietatea clanului lui Abiezer. 1 Gen.25.8. Iov5.26. 2 Vers.27. Cap.6.24.
Izraeliții se închină din nou la idoli. 33. După moartea lui Ghedeon1, Israel s-a întors la păcatele dinainte, prostituându-se2 din nou înaintea baalilor. Ei l-au socotit3 pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor. 1 Cap.2.19. 2 Cap.2.17. 3 Cap.9.4,46. 34. Astfel, izraeliții nu1 şi-au adus aminte de Domnul2, Dumnezeul lor, Care-i eliberase din mâna tuturor dușmanilor dimprejurul lor, 1 Ps.78.11,42;106.13,21. 2 Iehova 35. și1 au încetat să fie loiali clanului lui Ierubaal, adică a lui Ghedeon, în ciuda binelui pe care-l făcuse el lui Israel. 1 Cap.9.16-18. Ecl.9.14,15.
Pag. 271 JUDECĂTORI Cap. 9
Complotul lui Abimalec. 9 1. Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem la rudele1 mamei lui şi iată cum le-a vorbit, atât lor, cât şi întregului clan al bunicului său: 1 Cap.8.31. 2. „Vă rog să întrebați în auzul tuturor locuitorilor din Sihem: <Este mai bine pentru voi ca să domnească peste1 voi şaptezeci de oameni, toţi fii ai lui Ierubaal, sau să domnească peste voi un singur om?> Şi aduceţi-vă aminte că eu sunt os2 din oasele voastre şi carne din carnea voastră!” 1 Cap.8.30. 2 Gen.29.14. 3. Unchii lui au transmis pentru el toate aceste cuvinte în auzul tuturor locuitorilor din Sihem, iar aceștia l-au acceptat în inima lor pe Abimelec, căci şi-au zis: „Este fratele1 nostru.” 1 Gen.29.15. 4. Ei i-au dat lui Abimalec şaptezeci de șekeli de argint din templul lui Baal-Berit1, iar el a plătit cu ei niște mercenari2, care au mers cu el, 1 Cap.8.33. 2 Cap.11.3. 2Cron.13.7. Prov.12.11. Fapt.17.5. aventurieri 5. ca să-l ajute împotriva clanului tatălui său, la Ofra1, şi i-a omorât2 pe fraţii săi, toți fii ai lui Ierubaal, şaptezeci de oameni, toți pe aceeaşi piatră. N-a scăpat decât Iotam, cel mai tânăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese. 1 Cap.6.24. 2 2Regi11.1,2. 6. După aceea, toţi locuitorii din Sihem şi din Bet-Milo1 s-au strâns laolaltă şi au venit să-l întroneze rege pe Abimalec lângă stejarul sădit în apropierea monumentului de la Sihem. 1 Casa Stăpânilor (Beth-Millo)
Pilda lui Iotam. 7. Când a aflat despre lucrul acesta, Iotam s-a dus pe vârful Muntelui Garizim1. De acolo, el le-a strigat cât a putut de tare: „Ascultaţi-mă, locuitori ai Sihemului, şi fie ca Dumnezeu să vă asculte! 1 Deut.11.29;27.12. Ios.8.33. Ioan4.20. 8. Copacii1 au plecat să ungă un rege peste ei şi i-au zis măslinului: „Domneşte2 peste noi!” 1 2Regi14.9. 2 Cap.8.22,23. 9. Însă măslinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, prin care1 sunt onorați Dumnezeu şi oamenii, și să mă duc să domnesc peste copaci?” 1 Ps.104.15. 10. Apoi copacii i-au zis smochinului: „Vino tu și domneşte peste noi!” 11. Însă smochinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, și să mă duc să domnesc peste copaci?” 12. Apoi copacii i-au zis viţei-de-vie: „Vino tu şi domneşte peste noi!” 13. Însă viţa le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte1 zeii şi oamenii, și să mă duc să domnesc peste copaci?” 1 Ps.104.15. 14. În cele din urmă toţi copacii i-au zis spinului: „Vino tu şi domneşte peste noi!” 15. Dar spinul le-a răspuns copacilor: „Dacă vreţi cu adevărat să mă ungeţi ca rege al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă la1 umbra mea, dar dacă nu vreți cu adevărat, atunci să iasă un foc2 din spin şi să mistuie3 cedrii Libanului!” 1 Isa.30.2. Dan.4.12. Osea14.7. 2 Vers.9.20. Num.21.28. Ezec.19.14. 3 2Regi14.9. Ps.104.16. Isa.2.13;37.24. Ezec.31.3. 16. Acum, oare cu credincioșie şi în nevinovăţie aţi lucrat voi, când l-ați făcut rege pe Abimelec? V-aţi purtat voi bine cu Ierubaal şi de clanul lui? I-aţi făcut voi oare după cum merita1? 1 Cap.8.35. 17. Căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, şi-a pus viaţa în primejdie şi v-a eliberat din mâna lui Madian, 18. însă voi v-aţi1 ridicat împotriva clanului tatălui meu și i-aţi ucis cei şaptezeci de fii pe aceeaşi piatră! Apoi l-aţi întronat rege peste locuitorii din Sihem pe Abimelec, fiul slujitoarei lui, și asta pentru că este unul din poporul vostru! 1 Vers.5,6. 19. Dacă ați lucrat astăzi cu credincioșie și în nevinovăție faţă de Ierubaal şi clanul lui, bine! Abimelec să se bucure1 de voi, iar voi să fiţi bucuria lui! 1 Isa.8.6. Filp.3.3. 20. Dar dacă nu, să iasă un foc din Abimelec şi să-i mistuie pe locuitorii din Sihem şi din Milo, şi un foc1 să iasă din locuitorii Sihemului şi din casa lui Milo şi să-l mistuie pe Abimelec!” 1 Vers.15,56,57. 21. Apoi Iotam a fugit, a scăpat și s-a dus la Beer1, unde a și locuit, departe de fața fratele său Abimelec. 1 2Sam.20.14.
Sfârșitul rușinos al lui Abimalec. 22. Abimelec domnea peste Israel de trei ani. 23. În acea vreme, Dumnezeu1 a trimis un duh rău între Abimelec şi locuitorii Sihemului, astfel încât locuitorii Sihemului l-au trădat2 pe Abimelec, 1 1Sam.16.14;18.9,10. 1Regi12.15;22.22. 2Cron.10.15;18.19. Isa.19.2,14. 2 Isa.33.1.
Pag. 272 JUDECĂTORI Cap. 9
24. pentru ca1 nelegiuirea săvârşită față de cei şaptezeci de fii ai lui Ierubaal să fie pedepsită şi sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care i-a ucis, precum şi asupra locuitorilor din Sihem, care l-au ajutat să-și omoare fraţii. 1 1Regi2.32. Est.9.25. Ps.7.16. Mat.23.35,36. 25. Locuitorii din Sihem au pus la pândă pe vârfurile munţilor nişte oameni care-i jefuiau pe toţi cei ce treceau pe lângă ei pe drum. Şi acest lucru a fost adus la cunoştinţa lui Abimelec. 26. Gaal, fiul lui Ebed, a venit în Sihem cu frații lui și locuitorii Sihemului și-au pus încrederea în el. 27. El și oamenii lui au ieşit la câmp, le-au cules viile, le-au stors strugurii în teasc, după care au dat un ospăț şi au început să se înveselească. Apoi au intrat în templul1 zeului lor, au mâncat, au băut şi l-au blestemat pe Abimelec. 1 Vers.4. 28. Gaal, fiul lui Ebed, zicea astfel: „Cine1 este Abimelec şi cine este Sihem, ca să-i slujim lui Abimelec? Oare nu acest fiu al lui Ierubaal şi locotenentul lui Zebul au slujit bărbaţilor lui Hamor2, tatăl lui Sihem? Ca atare, de ce trebuie să-i slujim lui Abimelec? 1 1Sam.25.10. 1Regi12.16. 2 Gen.34.2,6. 29. Oh! Dacă1 aș fi eu cel care conduce acest popor, aş ști cum să scap de Abimelec! I-aș spune: <Strânge-ţi oştirea şi pleacă!>” 1 2Sam.15.4. 30. Zebul, guvernatorul cetăţii, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, şi s-a aprins de mânie. 31. El a trimis pe ascuns nişte soli la Abimelec, ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, împreună cu fraţii lui, au venit la Sihem şi răscoală cetatea împotriva ta! 32. Așa că, pleacă noaptea, tu şi poporul care este cu tine, şi stai la pândă în câmp, 33. iar dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, să iei cu asalt cetatea. Când Gaal şi poporul care este cu el vor ieşi împotriva ta, să le faci după cum te vor ține puterile. 34. Abimelec şi tot poporul care era cu el au plecat noaptea şi s-au pus la pândă lângă Sihem, împărţiţi în patru cete. 35. Când Gaal, fiul lui Ebed, a ieşit şi a stat la intrarea porţii cetăţii, Abimelec şi tot poporul care era cu el au ieșit din ascunzători. 36. Când a zărit poporul, Gaal i-a zis lui Zebul: „Iată un popor care se coboară din vârful munţilor!” Zebul i-a răspuns: „Tot ceea ce vezi este umbra munţilor, și nu oameni!” 37. Însă Gaal a continuat: „Este chiar un popor care se coboară de pe înălţimile ţării, şi o ceată vine pe drumul dinspre Stejarului Prezicătorilor!” 38. Atunci Zebul i-a răspuns: „Unde îţi este acum curajul cu care1 ziceai: „Cine este Abimelec, ca să-i slujim? Oare nu este acesta poporul pe care l-ai dispreţuit? Du-te acum şi luptă-te cu el!” 1 Vers.28,29. 39. Gaal a înaintat în fruntea locuitorilor Sihemului şi s-a luptat cu Abimelec. 40. Urmărit de Abimelec, Gaal a luat-o la fugă dinaintea lui, şi mulţi oameni au căzut morţi până spre intrarea porţii. 41. Apoi Abimelec s-a oprit la Aruma, iar Zebul l-a alungat pe Gaal şi clanul lui, astfel că aceștia n-au mai rămas în Sihem. 42. A doua zi, când poporul a ieşit la câmp, lui Abimelec i s-a dat de ştire de acest lucru. 43. El şi-a luat oștirea, a împărţit-o în trei cete şi s-a pus la pândă în câmp. Văzând că poporul ieşise din cetate, a pornit la luptă împotriva lui, atacându-l. 44. Abimelec şi cetele care erau cu el au înaintat şi s-au poziționat la intrarea porţii cetăţii: două din aceste cete s-au aruncat asupra tuturor celor ce erau în câmp şi i-au înfrânt, 45. însă Abimelec s-a luptat împotriva cetății toată ziua. După ce a cucerit-o1 şi a omorât poporul care se afla în ea, el a dărâmat2 cetatea până în temelii şi a presărat sare peste ea. 1 Vers.20. 2 Deut.29.23. 1Regi12.25. 2Regi3.25. 46. La auzul acestui lucru, toţi locuitorii turnului Sihemului s-au dus în cripta din templul zeului1 Berit. 1 Cap.8.33. El-Berit (El - zeu cananit) - El al Legământului 47. Când i s-a dat de știre că toţi locuitorii turnului Sihemului s-au refugiat acolo, 48. Abimelec s-a suit pe muntele Ţalmon1, el şi tot poporul care era cu el. A luat în mână un topor, a tăiat o creangă de copac, a luat-o şi a pus-o pe umăr. Apoi a zis poporului care era cu el: „Aţi văzut ce am făcut? Grăbiţi-vă şi faceţi şi voi la fel ca mine!” 1 Ps.68.14. 49. Astfel, fiecare bărbat a tăiat fiecare câte o creangă şi l-a urmat pe Abimelec, au aruncat crengile acelea peste criptă şi i-au dat foc, ei şi celor ce se aflau în ea. Aşa au pierit toţi oamenii din turnul Sihemului, aproape o mie de bărbaţi şi femei.
Pag. 273 JUDECĂTORI Cap. 9, 10
50. După aceea, Abimelec a pornit împotriva Tebeţului, l-a asediat şi l-a cucerit. 51. În mijlocul cetăţii era un turn fortificat, unde au fugit toţi locuitorii cetăţii, bărbaţi şi femei. Aceștia au încuiat uşile după ei şi s-au suit pe acoperişul turnului. 52. Abimelec a ajuns până la turn și l-a asediat. Când s-a apropiat de uşa turnului ca să-i pună foc, 53. o femeie a aruncat1 o piatră de moară în capul lui Abimelec şi i-a crăpat ţeasta. 1 1Sam.11.21. 54. El1 l-a chemat imediat pe slujitorul care-i purta armele şi i-a zis: „Scoate-ţi sabia şi omoară-mă, ca să nu se zică despre mine: <L-a omorât o femeie!>” Slujitorul l-a străpuns cu sabia, şi el a murit. 1 1Sam.31.4. 55. Când au văzut izraeliții că Abimelec a murit, au plecat fiecare la casele lor. 56. Astfel1, Dumnezeu a întors asupra lui Abimelec răul pe care acesta-l făcuse tatălui său, atunci când și-a omorât cei şaptezeci de fraţi. 1 Vers.24. Iov31.3. Ps.94.23. Prov.5.22. 57. Tot răul făcut de locuitorii Sihemului, Dumnezeu l-a întors asupra capului lor. În acest fel a venit asupra lor blestemul1 lui Iotam, fiul lui Ierubaal. 1 Vers.20.
Tula și Iair, judecători în Israel. 10 1. După Abimelec, cel care s-a ridicat1 să-l salveze pe Israel a fost Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar. El locuia la Şamir, în regiunea muntoasă a lui Efraim. 1 Cap.2.16. 2. Tola a fost judecător în Israel timp de douăzeci şi trei de ani, apoi a murit şi a fost înmormântat la Şamir. 3. După el s-a ridicat galaaditul Iair, care a fost judecător în Israel timp de douăzeci şi doi de ani. 4. El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci1 de mânji de măgari şi stăpâneau treizeci de cetăţi, numite2 şi azi cetăţile lui Iair, cetăți aşezate în ţinutul Galaadului. 1 Cap.5.10;12.14. 2 Deut.3.14. Havot-Iair 5. Iair a murit şi a fost înmormântat la Camon.
Filistenii și amoriții îi asupresc pe izraeliți. 6. Izraeliții1 au păcătuit din nou împotriva Domnului2 și au3 slujit baalilor şi aștoretelor, zeilor4 Aramului5, zeilor Sidonului6, zeilor Moabului, zeilor urmașilor lui Amon şi zeilor filistenilor. Ei L-au părăsit pe Domnul7 şi nu I-au mai slujit. 1 Cap.2.11;3.7;4.1;6.1;13.1. 2,7 Iehova 3 Cap.2.13. 4 Cap.2.12. 5 Aramul este Siria 61Regi11.33. Ps.106.36. 7. Atunci Domnul1 S-a aprins de mânie împotriva lui Israel: El i-a dat2 pe mâna filistenilor şi a urmașilor lui Amon. 1 Iehova 2 Cap.2.14. 1Sam.12.9. 8. Începând din acel an, aceștia i-au persecutat și i-au asuprit pe izraeliți timp de optsprezece ani, dar numai pe acei izraeliți care erau dincolo de Iordan, pe teritoriul amoriţilor, în Galaad. 9. De asemenea, urmașii lui Amon au trecut Iordanul ca să se lupte şi împotriva seminției lui Iuda, împotriva seminției lui Beniamin şi împotriva clanului lui Efraim. Din această cauză, Israel se afla într-o mare strâmtorare. 10. Atunci izraeliții1 au cerut ajutor Domnului2, zicând: „Am păcătuit împotriva Ta, căci Te-am părăsit pe Tine, Dumnezeul nostru, şi am slujit baalilor!” 1 1Sam.12.10. 2 Iehova 11. Domnul1 le-a zis izraeliților: „Oare nu sunt Eu Acela Care v-a eliberat2 de egipteni, de amoriţi3, de urmașii lui Amon4 şi de filisteni5? 1 Iehova 2 Exod.14.30. 3 Num.21.21,24,25. 4 Cap.3.12,13. 5 Cap.3.31. 12. Şi când v-au asuprit1 sidoniţii2, Amalec3 sau Maon, şi Mi-aţi cerut ajutor, oare nu Eu v-am eliberat din mâna lor? 1 Ps.106.42,43. 2 Cap.5.19. 3 Cap.6.3. 13. Dar voi M-aţi părăsit1 şi aţi slujit altor dumnezei! De aceea, nu vă voi mai elibera din nou! 1 Deut.32.15. Ier.2.13. 14. Duceţi-vă şi strigaţi1 la zeii pe care vi i-aţi ales! Ei să vă elibereze în vremea strâmtorării voastre!” 1 Deut.32.37,38. 2Regi3.13. Ier.2.28. 15. Izraeliții I-au zis Domnului1: „Am păcătuit! Fă-ne2 ce vrei! Numai eliberează-ne astăzi!” 1 Iehova 2 1Sam.3.18. 2Sam.15.26. 16. Apoi au1 interzis dumnezeii străini din mijlocul lor şi au slujit Domnului2, iar El s-a îndurat3 de necazul lui Israel. 1 2Cron.7.14;15.8. Ier.18.7,8. 2 Iehova 3 Ps.106.44,45. Isa.63.8. 17. Când urmașii lui Amon s-au strâns pentru luptă şi și-au ridicat tabăra în Galaad, izraeliții s-au grupat şi ei, și și-au ridicat tabăra la1 Miţpa. 1 Gen.31.49. Cap.11.11,29. 18. Poporul şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: „Acela care va ataca primul pe urmașii lui Amon va1 fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” 1 Cap.11.8,11.
Pag. 274 JUDECĂTORI Cap. 10, 11
Iefta, judecător în Israel. 11 1. Galaaditul Iefta1, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz2. În același timp, el era fiul lui Galaad. 1 Evr.11.32. 2 Cap.6.12. 2Regi5.1. 2. Soția lui Galaad îi născuse fii, care, făcându-se mari, l-au alungt pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia tatălui nostru, pentru că eşti fiul unei alte femei!” 3. Ca să scape de frații lui, Iefta a fugit şi s-a stabilit în regatul Tob. Acolo, nişte oameni1 fără căpătâi s-au strâns în jurul lui şi dădeau2 atacuri sub3 conducerea lui. 1 Cap.9.4. 1Sam.22.2. mercenari 2 jefuiau 3 împreună cu el 4. După câtva timp, urmașii lui Amon au declarat război izraeliților. 5. Pe când urmașii lui Amon începuseră războiul cu izraeliții, bătrânii Galaadului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob. 6. Ei au zis lui Iefta: „Vino cu noi, fii căpetenia noastră şi să-i înfrângem pe urmașii lui Amon!” 7. Dar Iefta i-a întrebat pe bătrânii Galaadului: „Oare nu sunteți voi aceia care m-aţi1 urât şi m-aţi alungat din familia tatălui meu? Cum adică? De ce veniţi la mine acum, când sunteţi în strâmtorare?” 1 Gen.26.27. 8. Bătrânii1 Galaadului i-au răspuns lui Iefta: „Ne întoarcem2 la tine acum, pentru că am dori să mergi cu noi și să te lupți cu urmașii lui Amon. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, căpetenia3 tuturor locuitorilor Galaadului!” 1 Cap.10.18. 2 Luca17.4. 3 Cap.10.18. 9. Iefta a continuat însă cu întrebările: „Dar dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt cu urmașii lui Amon şi dacă Domnul1 îi va da pe mâna mea, voi deveni eu oare cu adevărat căpetenia voastră?” 1 Iehova 10. Bătrânii Galaadului i-au răspuns: „Domnul1 să ne audă şi să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!” 1 Ier.42.5. Iehova 11. Şi Iefta a pornit cu bătrânii1 Galaadului, iar poporul l-a înscăunat domn2 şi comandant. Apoi Iefta a rostit din nou toate aceste cuvinte înaintea3 Domnului4, la Miţpa. 1 Num.22.7. 2 Vers.8. 3 Cap.10.17;20.1. 1Sam.10.17;11.15. 4 Iehova
Înfrângerea amoniților. 12. Iefta a trimis soli regelui din Amon, ca să-i spună în numele lui: „Ce ai cu ei și ce te-a determinat să le invadezi țara?” 13. Regele a replicat solilor: „Când au venit din Egipt, izraeliții1 au ocupat ţara mea, de la Arnon tocmai până la Iaboc2 şi Iordan. Dă-mi acum înapoi toate aceste teritorii în bună pace.” 1 Num.21.24-26. 2 Gen.32.22. 14. Iefta a trimis o a doua misiune la regele din Amon, 15. ca să-i spună: „Iată care este răspunsul lui Iefta: Israel1 n-a ocupat nici ţara Moabului, nici ţara urmașilor lui Amon. 1 Deut.2.9,19. 16. Căci, atunci când a pornit din Egipt, Israel a mers1 prin pustiu până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades2. 1 Num.14.25. Deut.1.40. Ios.5.6. 2 Num.13.26;20.1. Deut.1.46. 17. Atunci Israel a trimis1 soli regelui Edomului, ca să-i spună: <Lasă-mă să trec prin ţara ta>, dar2 regele Edomului nu i-a îngăduit. Apoi Israel a trimis soli şi la regele Moabului, dar nici acesta n-a acceptat. Astfel că Israel a rămas la Cades. 1 Num.20.14. 2 Num.20.18,21. Num.20.1. 18. După o vreme Israel a pornit prin pustiu, a ocolit1 ţara Edomului şi ţara Moabului, şi a ajuns2 la răsăritul ţării Moabului, și și-a așezat tabăra3 lângă Arnon. Ca atare, Israel nu a pășit în ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 1 Num.21.4. Deut.2.1-8. 2 Num.21.11. 3 Num.21.13;22.36. 19. Israel a trimis1 apoi soli la Sihon, regele amoriţilor, rege al Heșbonului, ca să-i spună: „Lasă-mă să trec prin2 ţara ta. Vreau doar să ajung în ținutul spre care merg.” 1 Num.21.21. Deut.2.26. 2 Num.21.22. Deut.2.27. 20. Dar Sihon1 nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin ţinutul lui, ba mai mult, şi-a strâns tot poporul, a pornit spre Iahaţ, şi l-a atacat pe Israel. 1 Num.21.23. Deut.2.32. 21. Însă Domnul1, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon şi tot poporul lui pe mâna lui Israel. El l-a înfrânt2, și astfel a ocupat tot ținutul amoriţilor care trăiau în această ţară. 1 Iehova 2 Num.21.24,25. Deut.2.33,34. 22. Izraeliții au luat în posesiune tot ţinutul amoriţilor1, de la Arnon până la Iaboc, şi de la pustiu până la Iordan. 1 Deut.2.36. 23. Şi acum, după ce Domnul1, Dumnezeul lui Israel, i-a alungat pe amoriţi dinaintea poporului Său, Israel, tu propui acum să preiei pământul izraeliților? 24. Oare nu moștenești tu ceea ce ți-a dat în stăpânire zeul tău, Chemoş1? Ca atare, tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul2, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu moștenim?! 1 Num.21.29. 1Regi11.7. Ier.48.7. Kemosh 2 Deut.9.4,5;18.12. Ios.3.10. Iehova
Pag. 275 JUDECĂTORI Cap. 11, 12
25. Eşti tu oare mai puternic decât Balac1, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau l-a atacat? 1 Num.22.2. Ios.24.9. 26. Iată că Israel trăiește de trei sute de ani în Heșbon1 şi în satele dimprejurul lui, la Aroer2 şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care se află pe malul Arnonului. De ce nu i le-ai luat în toată această perioadă? 1 Num.21.25. 2 Deut.2.36. 27. Eu nu ți-am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău, atacându-mă! Domnul1 să judece2 acum! El să fie astăzi judecător3 între urmașii lui Israel şi urmașii lui Amon!” 1 Iehova 2 Gen.18.25. 3 Gen.16.5;31.53. 1Sam.24.12,15. 28. Însă regele amoniților a ignorat mesajul pe care i l-a trimis Iefta.
Fiica lui Iefta. 29. Atunci Duhul Domnului1 a venit peste Iefta. El a pornit și a străbătut Galaadul şi Manase, a trecut și prin Miţpa Galaadului, iar de acolo a înaintat împotriva amoniților. 1 Cap.3.10. Iehova 30. Iefta a făcut un jurământ1 Domnului2, zicând: „Dacă îi vei da pe mâna mea pe amoniți, 1 Gen.28.20. 1Sam.1.11. 2 Iehova 31. atunci oricine-mi va ieşi în întâmpinare la porţile casei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniți, va1 fi închinat Domnului2 şi-l voi3 aduce ca ardere de tot!” 1 Lev.27.2. 1Sam.1.11,28;2.18. 2 Iehova 3 Ps.66.13. Lev.27.11,12. 32. Iefta a pornit atacul împotriva amoniților, iar Domnul1 i-a dat în mâna lui. 1 Iehova 33. El le-a pricinuit o înfrângere zdrobitoare, măcelărindu-i în masă, de la Aroer până la intrarea1 în Minit2, teritoriu care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi tocmai până la Câmpia Viilor3. Abel-Cheramim. Astfel, amoniții au fost umiliţi înaintea izraeliților. 1 Ezec.27.17. 2 Minnith 3 Abel-Cheramim (Abel-Keramim) 34. Iefta s-a întors acasă, la Miţpa1, și iată că fiica lui2 i-a ieşit în întâmpinare cu timpane şi dansuri. Ea era singurul lui copil: nu avea niciun fiu, nici altă fiică. 1 Cap.10.17. Vers.11. 2 Exod.15.20. 1Sam.18.6. Ps.68.25. Ier.31.4. 35. Când a văzut-o, el şi-a sfâșiat1 hainele şi a zis: „Vai! Fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu știu ce să fac! Am făcut un2 jurământ Domnului3 şi nu pot4 să-l retrag!” 1 Gen.37.29,34. 2 Ecl.5.2. 3 Iehova 4 Num.30.2. Ps.15.4. Ecl.5.4,5. 36. Ea i-a răspuns: „Tată, dacă ai făcut un jurământ Domnului1, fă-mi2 potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când3 Domnul4 te-a răzbunat pe dușmanii tăi, pe urmașii lui Amon.” 1,4 Iehova 2 Num.30.2. 3 2Sam.18.19,31. 37. Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi însă: dă-mi două luni, caci vreau să mă duc în munţi şi să-mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele.” 38. El i-a răspuns: „Du-te!” Şi i-a îngăduit să plece timp de două luni. Ea a plecat cu prietenele ei în munți și și-a plâns fecioria. 39. După cele două luni, ea s-a întors la tatăl ei, iar el și-a împlinit1 cu ea jurământul făcut. Ea era fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul ca, 1 Vers.31. 1Sam.1.22,24. 1Sam.2.18. 40. în fiecare an, începând de atunci, fetele lui Israel s-o jelească pe fiica galaaditului Iefta timp de patru zile.
Războiul dintre efraimiți și galaadiți. 12 1. Efraimaiții și-au strâns luptătorii și, traversând spre1 Țafon, i-au zis lui Iefta: „De ce te-ai dus să te lupți cu urmașii lui Amon, fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Îți vom da foc casei, cu tine în ea!” 1 înspre nord 2 Cap.8.1. 2. Iefta le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am avut mari certuri cu urmașii lui Amon, iar când v-am chemat, nu mi-aţi venit în ajutor. 3. Văzând că nu-mi veniți în ajutor, mi-am pus viaţa1 în joc şi am pornit împotriva urmașilor lui Amon, iar Domnul2 i-a dat în mâna mea. Așa că de ce mă ataci?” 1 1Sam.19.5;28.21. Iov13.14. Ps.119.109. 2 Iehova 4. Iefta i-a strâns pe toţi bărbaţii Galaadului şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului l-au înfrânt pe Efraim, pentru că efraimiţii îi batjocoreau, ziceau: „Sunteţi nişte dezertori1 ai lui Efraim! Galaadul aparține lui Efraim și lui Manase!” 1 1Sam.25.10. Ps.78.9. 5. Galaadiţii au cucerit și malul1 eframait al Iordanului, astfel încât, atunci când vreun fugar eframait în-cerca să treacă Iordanul, zicând: „Lasă-mă să trec!”, bărbaţii Galaadului îl întrebau: „Eşti efraimit?” Dacă răspundea: „Nu”, 1 Ios.22.11. Cap.3.28;7.24.
Pag. 276 JUDECĂTORII Cap. 12, 13
6. atunci îi ziceau: „Ei bine, zi: Şibolet.” Şi el zicea: „Sibolet”, căci nu putea să pronunțe decât „Sibolet”. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau şi-l înjunghiau lângă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în acea luptă patruzeci şi două de mii de bărbaţi dintre efraimiți. 7. Iefta a fost judecător în Israel timp de zece ani, apoi a murit şi a fost înmormântat într-una din cetăţile Galaadului.
Ibțan, Elon și Abdon, judecători în Israel. 8. După el, a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem. 9. El a avut treizeci de fii și treizeci de fete. Fetele le-a măritat în afara clanului, iar fiii i-a căsătorit cu treizeci de fete din afara clanului. El a fost judecător în Israel timp de şapte ani. 10. apoi a murit şi a fost înmormântat în Betleem. 11. După el a fost judecător în Israel Elon din Zabulon. El a fost judecător în Israel zece ani, 12. apoi a murit şi a fost înmormântat la Aialon, pe teritoriul lui Zabulon. 13. După el a fost judecător în Israel Abdon, fiul lui Hilel, piratonitul. 14. El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau1 pe şaptezeci de mânji de măgari. El a fost judecător în Israel timp de opt ani, 1 Cap.5.10;10.4. 15. apoi a murit şi a fost înmormântat la Piraton, pe teritoriul lui Efraim, în regiunea muntoasă1 a amaleciţilor. 1 Cap.3.13,27;5.14.
Vestirea nașterii lui Samson. 13 1. Izraeliții au păcătuit1 din nou împotriva Domnului2, şi din acest motiv El i-a dat în mâna3 filistenilor, timp de patruzeci de ani. 1 Cap.2.11;3.7;4.1;6.1;10.6. 2 Iehova 3 1Sam.12.9. 2. Era un om în Ţorea1, din clanul lui Dan, al cărui nume era Manoah. Soția lui nu putea să nască, pentru că era stearpă. 1 Ios.19.41. 3. Îngerul1 Domnului2 S-a arătat femeii şi i-a zis: „Iată că deși nu naști copii pentru că eşti stearpă, totuși vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. 1 Cap.6.12. Luca1.11,13,28,31. 2 Iehova 4. Acum, fii atentă: să nu bei1 nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat, 1 Vers.14. Num.6.2,3. Luca1.15. 5. căci sigur vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu. Briciul1 nu va trece peste capul lui, pentru că acest copil va fi închinat2 lui Dumnezeu încă din pântecele mamei lui, şi el va începe să-l3 elibereze pe Israel din mâna filistenilor.” 1 Num.6.5. 1Sam.1.11. 2 Num.6.2. va fi un nazireu 3 1Sam.7.13. 2Sam.8.1. 1Cron.18.1 6. Femeia s-a dus şi i-a spus bărbatului ei: „Un Om1 al lui Dumnezeu a venit la mine şi avea înfăţişarea2 unui Înger al lui Dumnezeu, o înfăţişare înfricoşătoare. Nu L-am întrebat3 de unde este şi nici nu mi-a spus care-I este numele. 1 Deut.33.1. 1Sam.2.27;9.6. 1Regi17.24. 2 Mat.28.3. Luca9.29. Fapt.6.15. 3 Vers.17,18. 7. El mi-a zis: „Vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, şi fii atentă să nu bei nici vin, nici băutură tare şi să nu mănânci nimic necurat, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu încă din pântecele mamei lui, și până în ziua morţii lui.”
Îngerul se arată din nou. 8. Atunci Manoah s-a rugat Domnului1, zicând: „Stăpâne2, Doamne3, Te rog, fă să mai vină o dată la noi Omul lui Dumnezeu, pe care L-ai trimis, şi să ne înveţe ce să facem cu băiatul care se va naşte!” 1,3 Iehova 2 Adonai 9. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah, şi Îngerul lui Dumnezeu a venit din nou la femeie, pe când aceasta era la câmp, , iar Manoah, soțul ei, nu era cu ea. 10. Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei, zicând: „Iată că Omul care a venit în acea zi la mine, mi S-a arătat din nou!” 11. Manoah s-a dus imediat după soția lui la Omul acela şi I-a zis: „Tu ai vorbit acestei femei?” El a răspuns: „Eu sunt!” 12. Manoah I-a zis: „Când se va împlini cuvântul Tău, ce rânduieli să ținem cu băiatul în vederea lucrării lui?” 13. Îngerul Domnului i-a răspuns: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus! 14. Să nu guste niciun rod care vine din viţă-de-vie, să nu bea nici vin1, nici băutură tare şi să nu mănânce nimic necurat. Să respecte tot ce i-am poruncit.” 1 Vers.4. 15. Manoah I-a zis Îngerului Domnului1: „Îngăduie-ne să Te reținem puțin2 ca să-Ţi pregătim un ied.” 1 Iehova 2 Gen.18.5. Cap.6.18.
Pag. 277 JUDECĂTORII Cap. 13, 14
16. Îngerul Domnului1 i-a răspuns lui Manoah: „Chiar dacă M-ai opri, n-aş mânca din bucatele tale, dar dacă vrei să aduci o ardere de tot, atunci s-o aduci Domnului2.” Manoah nu ştia că este Îngerul Domnului3, 1,2,3 Iehova 17. și i-a zis: „Care-Ţi este numele? Am dori să-Ţi aducem slavă, atunci când se va împlini Cuvântul Tău.” 18. Îngerul Domnului1 i-a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri Numele? El este minunat2.” 1 Iehova 2 mai presus de orice înțelegere 19. Manoah a luat iedul şi darul de mâncare şi a adus1 jertfă Domnului pe stâncă. Și El făcut o minune, în timp ce Manoah şi soția lui priveau: 1 Cap.6.19,20. 20. pe când flacăra se urca de pe altar înspre cer, Îngerul Domnului1 S-a suit în flacăra din altar. Văzând acest lucru, Manoah şi soția lui au căzut2 cu faţa la pământ. 1 Iehova 2 Lev.9.24. 1Cron.21.16. Ezec.1.28. Mat.17.6. 21. Îngerul Domnului1 nu S-a mai arătat din nou lui Manoah şi soției lui. Atunci2 Manoah a înţeles că fusese Îngerul Domnului3, 1,3 Iehova 2 Cap.6.22. 22. şi i-a zis soției: „Cu siguranță că vom muri1, căci L-am văzut pe Dumnezeu.” 1 Gen.32.30. Exod.33.20. Deut.5.26. Cap.6.22. 23. Dar soția lui i-a răspuns: „Dacă ar fi vrut Domnul1 să ne omoare, n-ar fi primit din mâinile noastre arderea de tot şi darul de mâncare, nu ne-ar fi descoperit toate acestea şi nu ne-ar fi ascultat în vremuri ca acestea!” 1 Iehova
Nașterea lui Samson. 24. Femeia a născut un fiu şi i-a pus numele Samson1. Copilul2 a crescut, Domnul3 l-a binecuvântat, 1 Evr.11.32. 2 1Sam.3.19. Luca1.80;2.52. 3 Iehova 25. iar Duhul1 Domnului2 a început să lucreze prin el în tabăra3 lui Dan, care se afla între Țora4 și Eștaol. 1 Cap.3.10. 2 Iehova 3 Mahane-Dan 4 1Sam.11.6. Mat.4.1. Ios.15.33. Cap.18.11.
Lupta lui Samson cu leul. 14 1. Samson s-a dus la Timna1 şi a văzut2 acolo o filisteancă. 1 Gen.38.13. Ios.15.10. 2 Gen.34.2. 2. Când s-a întors acasă, el a spus acest lucru tatălui său şi mamei sale, zicând: „Am văzut la Timna o filisteancă. Luaţi-mi-o acum1 de soție!” 1 Gen.21.21;34.4. 3. Părinții lui însă au protestat: „Oare nu este nici o femeie între fetele rudelor1 tale şi în tot poporul nostru, de umbli să-ţi iei soție de la filisteni, care nu2 sunt circumciși?” Însă Samson i-a zis tatălui său: „Pe ea să mi-o iei, căci îmi place de ea.” 1 Gen.24.3,4. 2 Gen.34.14. Exod.34.16. Deut.7.3. 4. Tatăl său şi mama sa nu ştiau că lucrul acesta venea de la1 Domnul, căci El Însuși iniția un prilej de ceartă cu filistenii, care în acea vreme ei erau cei care domneau2 peste Israel. 1 Ios.11.20. 1Regi12.15. 2Regi6.33. 2Cron.10.15;22.7;25.20. Iehova 2 Cap.13.1. Deut.28.48. 5. Așa că Samson a plecat împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Când au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tânăr răcnind. 6. Duhul1 Domnului2 a venit peste Samson şi, fără vreo armă în mână, el l-a sfâşiat pe leu cum se sfâşie un ied, dar nu a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. 1 Cap.3.10;13.25. 1Sam.11.6. 2 Iehova 7. Apoi s-a dus şi a vorbit cu femeia, şi i-a plăcut de ea. 8. După câtva timp, s-a dus iarăşi la Timna ca s-o ia de soție, dar s-a abătut din drum să vadă hoitul leului, și iată că în trupul leului era un roi de albine şi miere. 9. Luând un fagure în mână, el a plecat mâncând miere, iar când a ajuns la tatăl său şi la mama sa, le-a dat și lor din ea, însă nu le-a spus că luase mierea din trupul leului.
Căsătoria lui Samson. Ghicitorile. 10. Apoi tatăl lui Samson s-a dus acasă la acea femeie. Şi acolo Samson dădea un ospăţ, căci aşa obișnuiau tinerii. 11. Cum l-au văzut, tinerii au poftit treizeci de prieteni dintre ei să petreacă cu el. 12. Samson le-a zis: „Am să vă spun o ghicitoare1. Dacă mi-o veţi ghici în cele şapte2 zile ale ospăţului şi dacă o veţi dezlega, vă voi da treizeci de mantale şi treizeci de schimburi3 de haine! 1 1Regi10.1. Ezec.17.2. Luca14.7. 2 Gen.29.27. 3 Cap.45.22. 2Regi5.22. 13. Dar dacă nu veți fi în stare s-o dezlegați, atunci să-mi daţi voi treizeci de mantale şi treizeci de schimburi de haine.” Ei i-au zis: „Spune-ne ghicitoarea ta, hai s-o auzim!” 14. Așa că el le-a zis: „Din cel ce mănâncă a ieşit ceva ce se mănâncă, şi din cel puternic a ieşit ceva dulce.” 15. Și au trecut trei zile, dar tinerii n-au fost în stare să dezlege ghicitoarea. În cea de-a patra zi, tinerii i-au zis soției lui Samson: „Momește-l1 pe soțul tău să ne dezlege ghicitoarea; altfel, îți vom da foc2 atât ție, cât și familiei tale! Ne-aţi invitat aici ca să ne jefuiţi, nu-i aşa?” 1 Cap.16.5. 2 Cap.15.6.
Pag. 278 JUDECĂTORII Cap. 14, 15
16. Soția lui Samson plângea pe umărul lui, zicând: „Cu siguranță că mă1 urăști, nicidecum că mă iubești! Ai spus o ghicitoare tinerilor din poporul meu, şi mie nu mi-ai dezlegat-o!” El i-a răspuns: „N-am dezlegat-o nici tatălui meu, nici mamei mele cum aș putea să ţi-o dezleg ţie?” 1 Cap.16.15. 17. Însă ea a plâns pe umărul ei toate cele şapte zile cât a ţinut ospăţul, dar în ziua a şaptea i-a dezlegat-o, pentru că îl necăjea necontenit, iar ea a dat tinerilor din poporul ei dezlegarea ghicitorii. 18. În ziua a șaptea, oamenii din cetate i-au zis lui Samson, chiar înainte ca acesta să intre în camera nupțială: „Ce este mai dulce decât mierea şi ce este mai puternic decât leul?” El le-a răspuns: „Dacă n-aţi fi arat cu juncana mea, nu mi-aţi fi dezlegat ghicitoarea.” 19. Apoi Duhul Domnului1 a venit2 brusc peste el şi a plecat la Ascalon, unde a omorât treizeci de oameni, le-a luat centurile, iar îmbrăcămintea lor a dat-o celor ce dezlegaseră ghicitoarea. După aceea, într-un acces de furie, s-a dus la casa tatălui său, 1 Iehova 2 Cap.3.10;13.25. 20. căci viitoarea lui soție lui fusese1 dată de soție celui ce-i fusese cavaler de onoare la propria sa nuntă! 1 Cap.15.2. Ioan3.29.
Stricăciunea făcută holdelor filistenilor cu vulpile. 15 1. Dar, după ceva timp, pe vremea seceratului grâului, Samson s-a dus să-şi vadă soția şi i-a dus cadou un ied. El a zis: „Vreau să intru la soția mea, în dormitorul ei.” 2. Dar tatăl nevestei nu i-a îngăduit să intre, zicând: „Mi s-a spus că o1 urăşti, așa că i-am dat-o cavalerului tău de onoare. Dar sora ei mai tânără nu este mult mai frumoasă decât ea? Ia-o pe ea, în locul celeilalte!” 1 Cap.14.20. 3. Samson le-a zis: „De data aceasta nu voi fi vinovat faţă de filisteni, dacă le voi face rău”, 4. după care a plecat, a prins trei sute de vulpi şi a luat nişte făclii. Apoi a legat vulpile coadă de coadă, a pus câte o făclie între cele două cozi, la mijloc, 5. a aprins făcliile și a dat drumul vulpilor în grânele filistenilor, aprinzând astfel atât căpițele, cât şi grâul care era în picioare, ba chiar şi livezile de măslini. 6. Filistenii s-au întrebat: „Cine a făcut această faptă?” Li s-a răspuns: „Autorul este Samson, ginerele timnitului, pentru că acesta i-a luat soția şi a dat-o cavalerului de onoare!” Şi1 filistenii s-au dus şi au ars-o pe ea şi pe tatăl ei. 1 Cap.14.15. 7. Samson le-a zis: „Cu toate că ați procedat așa, jur să mă răzbun pe voi toți, și numai atunci mă voi liniști!” 8. Apoi a început să-i bată, lovindu-i la picioare și la șolduri - un măcel în toată regula, apoi s-a refugiat şi a locuit în peștera din Stânca lui Etam. 9. Atunci filistenii au pornit și și-au așezat tabăra în ținutul lui Iuda, întinzându-se tocmai până la1 Lehi. 1 Vers.19. 10. Bărbaţii din Iuda au zis: „De ce aţi venit împotriva noastră?” Ei au răspuns: „Am venit să-l capturăm pe Samson, ca să-i facem aşa cum ne-a făcut și el nouă!” 11. Atunci trei mii de bărbaţi din Iuda s-au dus la peștera din Stânca lui Etam şi l-au întrebat pe Samson: „Nu ştii că filistenii domnesc peste noi? De ce ne-ai făcut una ca asta?” El le-a răspuns: „Le-am făcut întocmai cum mi-au făcut şi ei mie!” 12. Ei i-au zis: „Am venit doar să te legăm, ca să te dăm în mâinile filistenilor.” Samson le-a zis: „Juraţi-mi că nu mă veţi omorî.” 13. Ei i-au răspuns: „Desigur, vrem doar să te legăm şi să te dăm în mâinile lor, nu te vom omorî.” Şi l-au legat cu două funii noi şi l-au scos din peșteră. 14. Când au ajuns cu toții la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui Samson. Atunci Duhul1 Domnului2 a venit peste el, iar funiile pe care le avea la braţe s-au făcut ca pânza arsă în foc, şi legăturile i-au căzut de pe mâini. 1 Cap.3.10;14.6. 2 Iehova 15. El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mâna, a luat-o şi a omorât1 cu ea o mie de oameni. 1 Lev.26.8. Ios.23.10. Cap.3.31. 16. Atunci Samson a zis: „Cu o falcă de măgar i-am bătut ca pe măgari, da, cu o falcă de măgar am măcelărit o mie de oameni!” 17. Apoi a aruncat falca și a numit acel loc Dealul Fălcii1. 1 Ramat-Lehi (Ramath-Lehi)
Pag. 279 JUDECĂTORII Cap. 15, 16
Samson bea apă din stâncă. 18. Fiindu-i foarte sete, Samson a strigat către Domnul1, zicând: „Tu ai îngăduit2, prin mâna slujitorului Tău, această mare eliberare, şi acum să mor de sete şi să cad în mâinile celor necircumciși?” 1 Iehova 2 Ps.3.7. 19. Atunci Dumnezeu a despicat scobitura din Stânca din Lehi, şi din ea a ieşit apă. După ce a băut, Samson s-a1 întremat şi s-a înviorat. Iată de ce au numit acel izvor „Izvorul celui ce strigă2”, el aflându-se și azi în Lehi. 1 Gen.45.27. Isa.40.29. 2 En-Hacore (En-Hakkore) 20. Samson a fost judecător în Israel timp de douăzeci de ani, pe vremea domniei filistenilor1. 1 Cap.13.1.
Samson și Dalila. 16 1. Samson a plecat la Gaza, acolo a văzut o prostituată şi s-a culcat cu ea. 2. S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici!”, așa că aceștia l-au înconjurat1 şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii, ca să nu fugă. Ei au stat liniştiţi toată noaptea şi și-au zis: „Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî.” 1 1Sam.23.26. Ps.118.10-12. Fapt.9.24. 3. Samson a rămas culcat până la miezul nopţii, când s-a sculat şi a apucat de porţile cetăţii și le-a smuls, împreună cu cei doi stâlpi care le susțineau și cu zăvorul ei, le-a pus pe umeri şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului. 4. După o vreme, el a iubit o femeie din valea Sorec, pe nume Dalila. 5. Domnitorii filistenilor s-au dus la ea şi i-au zis: „Înduplecă-l1 şi află de unde vine puterea lui cea mare şi cum l-am putea birui, ca să-l legăm şi să-l umilim, şi-ţi vom da fiecare dintre noi câte o mie o sută de șekeli de argint!” 1 Cap.14.15. Prov.2.16-19;5.3-11;6.24-26;7.21-23. 6. Dalila i-a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.” 7. Samson i-a răspuns: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş deveni ca oricare alt om!” 8. Domnitorii filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă, iar ea l-a legat cu funiile acestea. 9. Câțiva oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Dar el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel ei n-au aflat de unde-i venea puterea. 10. Dalila i-a zis lui Samson: „Vezi, ai glumit cu mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat.” 11. El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş deveni ca oricare alt om!” 12. Dalila a luat nişte funii noi şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Câțiva oameni stăteau la pândă într-o odaie. El însă a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă. 13. Dalila i-a zis lui Samson: „Până acum te-ai jucat cu mine şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat.” El i-a răspuns: „Dacă împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala unei ţesături și le pironești, doar atunci aș deveni ca oricare alt om!” În timp ce dormea, Dalila a împletit cele șapte șuvițe de păr ale lui Samson în țesătura din gherghef, 14. apoi le-a pironit cu un țăruș în pământ, și i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” El s-a trezit din somn şi a smuls țărușul gherghefului cu urzeală cu tot. 15. Atunci ea i-a zis: „Cum poţi1 spune: „Te iubesc!”, când inima ta nu este cu mine? Iată că ţi-ai bătut joc de mine de trei ori, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare!” 1 Cap.14.16. 16. Fiindcă ea îl necăjea şi-l cicălea în fiecare zi cu stăruinţele ei, iar sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, 17. el şi-a deschis1 toată inima faţă de ea şi i-a dezvăluit secretul: „Briciul2 n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului3 încă din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş deveni ca oricare alt om.” 1 Mica7.5. 2 Num.6.5. Cap.13.5. 3 Iehova 18. Dalila, înțelegând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor şi a pus să le spună: „Veniți, căci de data aceasta și-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor au venit la ea şi i-au adus argintul promis. 19. Ea1 l-a adormit pe genunchii ei, apoi a chemat un om, care a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson. Astfel, ea a început să-l slăbească. Când a văzut că puterea l-a părăsit,. 1 Prov.7.26,27. 20. ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” El s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul1 Se2 depărtase de el. 1 Iehova 2 Num.14.9,42,43. Ios.7.12 1Sam.16.14;18.12;28.15,16. 2Cron.15.2.
Pag. 280 JUDECĂTORII Cap. 16, 17
21. Filistenii l-au înșfăcat şi i-au scos ochii, l-au dus la Gaza şi l-au legat cu nişte lanţuri de bronz. În temniță, Samson a fost pus să învârtă la râșniță.
Răzbunarea și moartea lui Samson. 22. Dar părul capului lui Samson a început iarăşi să crească, după ce fusese ras. 23. Şi domnitorii filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă zeului lor Dagon, şi ca să se înveseleas-că. Ei ziceau: „Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe Samson, dușmanul nostru!” 24. Şi când șl-au văzut zeul, poporul l-a lăudat1, zicând: „Zeul nostru l-a dat în mâinile noastre pe dușmanul nostru, pe cel care ne pustia ţara şi ne înmulţea morţii.” 1 Dan.5.4. 25. Iar când inimile le erau pline de veselie1, ei au zis: „Aduceţi-l pe Samson, ca să ne desfete!” Și l-au scos pe Samson din temniţă, iar el a jucat înaintea lor,stând între doi stâlpi. 1 Cap.9.27. 26. Şi Samson a zis tânărului care-l ţinea de mână: „Lasă-mă să mă reazem de stâlpi, ca să mă odihnesc un pic.” 27. Templul era plin de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii filistenilor erau acolo, iar pe acoperiş erau aproape trei mii de oameni, bărbaţi şi femei, care priveau spectacolul. 28. Atunci Samson a strigat către Domnul1, zicând: „Stăpâne2, Doamne3! Adu-Ţi aminte de mine, Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere ca dintr-o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!” 1,3 Iehova 2 Adonai 29. Şi Samson s-a rezemat de cei doi stâlpi din mijloc, pe care se sprijinea templul, unul la dreapta şi celălalt la stânga lui. 30. Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” Apoi a împins cu toată puterea, şi templul a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era în el. Astfel, cei omorâți la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în tot timpul vieţii lui. 31. Fraţii lui şi rudele sale au venit şi i-au luat trupul. Când s-au întors cu el, ei l-au înmormântat1 între Ţorea şi Eştaol, în cavoul tatălui său, Manoah. El fusese judecător în Israel timp de douăzeci de ani. 1 Cap.13.25.
Mica. 17 1. Era un om din regiunea muntoasă a lui Efraim, numit Mica, 2. iar el i-a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de șekeli de argint, care ţi s-au luat şi pentru care ai bleste-mat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este la mine! Eu îl luasem!” Mama lui i-a răspuns: „Binecuvântat1 să fie fiul meu de Domnul2!” 1 Gen.14.19. Rut3.10. 2 Iehova 3. El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de șekeli de argint, iar ea a zis: „Închin cu mâna mea argintul acesta Domnului1, pentru ca fiul meu să-și facă2 un idol cioplit şi unul turnat, şi astfel ţi-L voi da înapoi!” 1 Iehova 2 Exod.20.4.23. Lev.19.4. 4. El a dat argintul înapoi mamei sale. Mama lui a luat1 două sute de șekeli de argint şi i-a dat unui argintar, care a făcut din el un idol cioplit şi unul turnat. Idolii au fost aduși în casa lui Mica. 1 Isa.46.6. 5. Acest om, Mica avea un templu. El și-a făcut un efod1 şi un terafim2 şi l-a învestit pe unul din fiii lui ca preot. 1 Cap.8.27. 2 Gen.31.19,30. Osea3.4. 6. În vremea aceea1, Israel nu avea rege, și fiecare2 făcea ce i se părea drept. 1 Cap.18.1;19.1;21.25. Deut.33.5. 2 Deut.12.8. 7. Era un tânăr levit în Betleemul lui Iuda, printre cei din clanul lui Iuda. 8. Omul acesta a plecat din cetatea1 Betleemul lui Iuda, ca să locuiască într-un loc pe care-l va găsi potrivită. În drumul său, el a ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, la casa lui Mica. 1 Ios.19.15. Cap.19.1. Rut1.1,2. Mica5.2. Mat.2.1,5,6. 9. Mica i-a zis: „De unde vii?” El i-a răspuns: „Eu sunt levit, din Betleemul lui Iuda, şi călătoresc să-mi caut un loc unde să locuiesc.” 10. Mica i-a zis: „Rămâi la mine! Îmi1 vei fi părinte2 şi preot, iar eu îţi voi da zece șekeli de argint pe an, un rând de haine şi mijloace de trai.” 1 Cap.18.19. 2 Gen.45.8. Iov29.16. 11. levitul a rămas. Astfel, levitul a acceptat să locuiască la omul acesta, care l-a privit pe tânăr ca pe unul din fiii lui. 12. Mica l-a învestit1 pe levit, iar tânărul a slujit ca2 preot în casa lui. 1 Vers.5. 2 Cap.18.30.
Pag. 281 JUDECĂTORII Cap. 17, 18
13. Şi Mica a zis: „Acum ştiu că Domnul1 îmi va face bine, fiindcă am ca preot un levit!” 1 Iehova
Fiica lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica. 18 1. În vremea1 aceea, Israel nu avea rege, iar seminţia2 daniţilor îşi căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-și însușiseră moştenirea primită în mijlocul seminţiilor lui Israel. 1 Cap.17.6;21.25. 2 Ios.19.47. 2. Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din clanurile lor, cinci oameni viteji din Ţora1 şi din Eştaol, ca să umble prin țară și s-o2 iscodească. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi cercetaţi ţara.” Ei au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, la casa3 lui Mica, şi au rămas peste noapte acolo. 1 Cap.13.25. 2 Num.13.17. Ios.2.1. 3 Cap.17.1. 3. Când erau aproape de casa lui Mica, ei au recunoscut glasul tânărului levit, s-au apropiat şi i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce ești aici?” 4. El le-a răspuns: „Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, mă1 plătește, iar eu îi sunt preot!” 1 Cap.17.10. 5. Ei i-au zis: „Te rugăm, întreabă-L1 pe Dumnezeu2 despre noi, ca să ştim dacă vom avea izbândă în călătoria noastră.” 1 1Regi22.5. Isa.30.1. Osea4.12. 2 Cap.17.5. Vers.14. 6. Preotul le-a răspuns: „Mergeți1 în pace, căci călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului2!” 1 1Regi22.6. 2 Iehova 7. Cei cinci oameni au plecat şi au ajuns în Laiș1. Acolo au văzut poporul trăind2 în siguranță, după obiceiul sidonienilor, fiind liniştit şi încrezător. Ei trăiau nestânjeniți în ţară, și nu erau vasali nimănui. De asemenea, ei locuiau departe de sidonieni, și nu țineau legătura cu alţi oameni. 1 Ios.19.47. 2 Vers.27,28. 8. Când s-au întors la rudele lor, în Ţora1 şi Eştaol, aceștia i-au întrebat: „Ce veste ne aduceţi?” 1 Vers.2. 9. Ei le-au răspuns: „Să1 mergem împotriva lor, căci le-am văzut ţinutul, care este foarte bun! Ce să2 mai așteptăm? Nu ezitați să porniţi și să puneţi stăpânire pe ţara aceasta! 1 Num.13.30. Ios.2.23,24. 2 1Regi22.3. 10. Când veţi intra în ea, veţi găsi un popor1 încrezător. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre. Este un loc2 unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ!” 1 Vers.7,27. 2 Deut.8.9. 11. Astfel, șase sute de luptători înarmați de război din clanul lui Dan au pornit din Ţorea şi Eştaol. 12. Ei au înaintat şi și-au așezat tabăra înainte de Chiriat-Iearim1, în Iuda. De aceea acel loc, aflat la apus de Chiriat-Iearim, s-a numit Tabăra lui Dan2, nume păstrat și azi. 1 Ios.15.60. 2 Cap.13.25. Mahane-Dan 13. De acolo au trecut în regiunea muntoasă a lui Efraim şi au ajuns aproape de casa lui1 Mica. 1 Vers.2. 14. Atunci1 cei cinci oameni, care se duseseră să iscodească ţinutul Lais, au luat cuvântul şi au zis rudelor lor: „Ştiţi că într-una2 din aceste case este un efod, un terafim, un idol cioplit şi un idol turnat? Cred că știţi ce aveţi de făcut!” 1 1Sam.14.28. 2 Cap.17.5. 15. Ei s-au abătut pe acolo, au ajuns la casa tânărului levit, adică la casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate. 16. Cei şase1 sute de războinici înarmați de război stăteau la intrarea porţii. 1 Vers.11. 17. Apoi cei cinci1 oameni, care se duseseră să iscodească ţara, au plecat de lângă ei şi au intrat în casă. În timp ce preotul stătea la poarta casei, ei au luat idolul2 cioplit, efodul, terafimul şi idolul turnat. 1 Vers.2,14. 2 Cap.17.4.5. 18. Când aceștia intraseră în casa lui Mica să ia idolul cioplit, efodul, terafimul şi idolul turnat, preotul i-a întrebat: „Ce faceţi?” 19. Ei au răspuns: „Taci1, nu mai zice nimic şi vino cu noi, pentru că vrem să ne fii părinte2 şi preot! E mai bine să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi al unui clan din Israel?” 1 Iov21.5;29.9;40.4. Prov.30.32. Mica7.16. 2 Cap.17.10. 20. Preotul s-a bucurat în inima lui și, luând idolul cioplit efodul, terafimul şi idolul turnat, a plecat îm-preună cu poporul. 21. Apoi au pornit mai departe, punând în fața lor copiii, vitele şi calabalâcurile. 22. Daniții se depărtaseră bine de casa lui Mica, când oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica, împreună cu el, s-au strâns şi au plecat în urmărirea lor. Când i-au ajuns, 23. ei i-au strigat, iar daniții s-au întors şi i-au zis lui Mica: „Ce-i cu tine, şi de ce i-ai strâns pe acești oameni?”
Pag. 282 JUDECĂTORII Cap. 18, 19
24. El a răspuns: „Mi-ați luat idoli pe care mi-i făcusem, mi-aţi luat și preotul şi aţi plecat! Eu cu ce mai rămân? Așadar, cum puteţi să-mi spuneţi: „<Ce-i cu tine?>” 25. Daniții i-au zis: „Să nu-ţi mai auzim glasul, căci altfel nişte oameni înverșunaţi se vor arunca asupra voastră, şi-ți vei pierde viața atât tu, cât și toată familia ta!” 26. Şi urmașii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai puternici decât el, s-a întors acasă.
Cucerirea cetății Laiș. 27. Astfel, după ce au luat preotul și ce făcuse Mica, daniții şi-au continuat1 drumul până în Laiș, la un popor liniştit şi încrezător. Acolo i-au trecut2 prin ascuţişul sabiei pe locuitori şi au dat foc cetății. 1 Vers.7,10. Deut.33.22. 2 Ios.19.47. 28. Nimeni n-a salvat-o, căci era departe de1 Sidon, iar locuitorii ei nu țineau legătura cu alţi oameni, ea aflându-se în valea care se întinde spre Bet-Rehob2. Daniții au rezidit cetatea şi s-au stabilit în ea, 1 Vers.7. 2 Num.13.21. 2Sam.10.6. 29. au numit-o1 Dan2, după numele lui Dan, strămoșul lor, care i se născuse lui Israel, cetatea numindu-se mai înainte Lais. 1 Ios.19.47. 2 Gen.14.14. Cap.20. 1Regi12.29,30;15.20. 30. Daniții și-au înălţat idolul cioplit pentru ei și pentru Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise. Ionatan şi urmașii lui au fost preoţii seminţiei daniţilor până1 pe vremea când ţara a ajuns în captivitate. 1 Cap.13.1. 1Sam.4.2,3,10,11. Ps.78.60,61. 31. Atâta vreme1 cât Casa lui Dumnezeu a fost la Șilo, daniții au păstrat ca zeu al lor idolul cioplit pe care-l făcuse Mica. 1 Ios.18.1. Cap.19.18;21.12.
Răutatea oamenilor din Ghibea din Beniamin. 19 1. În zilele acelea, când în Israel nu1 era rege, un levit care locuia în inima regiunii muntoase a lui Efraim îşi luase o concubină din Betleemul lui Iuda. 1 Cap.17.6;18.1;21.25. 2. Într-un acces de furie, concubina l-a părăsit și s-a dus în casa tatălui ei, în Betleemul1 lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni, 1 Cap.17.7. 3. când soțul ei s-a dus la ea, ca s-o înduplece să se întoarcă. El era însoțit de slujitorul lui şi o pereche de măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, care l-a primit cu bucurie când l-a văzut. 4. Socrul său, tatăl tinerei, l-a reţinut, și astfel el a rămas în casa lui trei zile. Au mâncat, au băut şi au înnoptat acolo. 5. În cea de-a patra zi, ei s-au trezit în zori şi se pregăteau de plecare. Dar tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine, ca să prinzi putere1, apoi veţi pleca!” 1 Gen.18.5. 6. Şi ei s-au aşezat și au mâncat şi au băut din nou amândoi. Apoi tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Te rog, binevoiește să rămâi aici peste noapte, şi să ţi se înveselească inima!” 7. Bărbatul tocmai se ridicase să plece dar, în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea. 8. În cea de-a cincea zi, el s-a trezit din nou în zori ca să plece. Atunci tatăl tinerei i-a zis: „Te rog, mai rămâi până la amiază, ca să-ți întăreşti inima înainte de drum!” Astfel, ei au mâncat din nou împreună. 9. După aceea bărbatul s-a ridicat să plece împreună cu concubina şi slujitorul lui, dar socrul lui, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată că vine seara! Te rog, înnoptează aici, căci ziua aproape a trecut! Rămâi, te rog, și înveselește-te! Mâine, când te vei trezi, vei pleca la cortul tău!” 10. Dar bărbatul n-a vrut să mai rămână şi în noaptea aceea, ci s-a ridicat şi a plecat, și a ajuns până în faţa Iebusului1, adică a Ierusalimului, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu concubina lui. 1 Cap.18.28. 11. Când s-au apropiat de Iebus, și se făcuse deja târziu, slujitorul i-a zis stăpânului său: „Am putea să ne abatem puțin de la drum în cetatea1 acestor iebusiţi, ca să înnoptăm în ea!” 1 Ios.15.8,63. Cap.1.21. 2Sam.5.6. 12. Stăpânul său însă i-a răspuns: „Nu ne vom abate de la drum într-o cetate străină, unde nici nu sunt urmași de-ai lui Israel, ci vom merge la1 Ghibeea!” 1 Ios.18.28. 13. Apoi a continuat: „Să încercăm să ajungem la unul din aceste locuri, la Ghibeea sau la Rama, ca să înnoptăm acolo.”
Pag. 283 JUDECĂTORII Cap. 19, 20
14. Așa că și-au continuat drumul, soarele apunând pe când se apropiau de Ghibeea, în teritoriul lui Beniamin. 15. S-au îndreptat într-acolo, ca să se ducă să înnopteze în Ghibeea. Levitul a intrat şi s-a oprit în piaţa cetăţii, dar nu s-a găsit nimeni care să-i1 primească în casă și să-i găzduiască peste noapte. 1 Mat.25.43. Evr.13.2. 16. Chiar atunci, fiind seară târziu, un bătrân se întorcea de la lucrul1 câmpului, el fiind din regiunea muntoasă a lui Efraim, însă locuia de o vreme ca străin la Ghibeea, deşi oamenii din cetate erau beniamiţi. 1 Ps.104.23. 17. Când și-a ridicat ochii şi l-a văzut pe călător în piaţa cetăţii, bătrânul i-a zis: „Încotro mergi şi de unde vii?” 18. El i-a răspuns: „Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până în inima regiunii muntoase a lui Efraim, de unde sunt! Mă dusesem acolo, eu, care frecventez1 Casa Domnului1, dar n-am găsit pe nimeni să mă primească în casă, 1 Ios.18.1. Cap.18.31;20.18. 1Sam.1.3,7. (fig.) sunt levit 2 Iehova 19. deși avem paie şi nutreţ pentru măgarii noştri, am şi pâine şi vin pentru mine, pentru slujitoarea ta şi pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Nu ne lipsește nimic.” 20. Bătrânul i-a zis: „Fii1 binevenit! Mă voi îngriji de tot ce-ți trebuie, căci nu poți să rămâi2 în stradă toată noaptea.” 1 Gen.43.23. Cap.6.23. 2 Gen.19.2. 21. apoi i-a1 dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii2 şi-au spălat picioarele, după care au mâncat şi au băut. 1 Gen.24.32;43.24. 2 Gen.18.4. Ioan13.5. 22. În timp ce ei se înveseleau ei, câțiva oameni1 nelegiuiți din cetate, urmași ai lui Belial2, au înconjurat casa, au bătut la poartă şi i-au zis bătrânului, stăpânul casei: „Scoate-l3 afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, căci vrem să ne împreunăm cu el!” 1 Gen.19.4. Cap.20.5. Osea9.9;10.9. 2 Deut.13.13. 3Gen.19.5. Rom.1.26,27. 23. Stăpânul1 casei a ieşit la ei şi le-a zis: „Nu, prietenii mei, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de ticălos. Omul acesta este oaspetele meu, așa că nu săvârşiţi2 această mişelie! 1 Gen.19.6,7. 2 2Sam.13.12. 24. Iată1 că am o fiică fecioară, iar omul acesta are o concubină. Vi le voi aduce pe ele afară! Înjosiți-le2 şi faceţi cu ele ce vă place, dar nu săvârşiţi cu omul acesta o faptă atât de nelegiuită!” 1 Gen.19.8. 2 Gen.34.2. Deut.21.14. 25. Oamenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul şi-a înșfăcat concubina şi le-a dus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineaţa, şi i-au dat drumul doar când se lumina de ziuă. 26. La ivirea zorilor, ea a venit şi a căzut la uşa casei bătrânului la care era bărbatul ei, şi a rămas acolo până s-a luminat bine la ziuă, 27. când, soțul ei s-a trezit, a deschis uşa casei şi a ieşit afară, ca să-şi continue drumul. Atunci și-a observat concubina, care era întinsă la uşa casei, cu mâinile pe prag. 28. El i-a zis: „Ridică-te şi hai să mergem!” Ea însă n-a1 răspuns nimic. Atunci el a pus-o pe măgar şi a plecat către casă. 1 Cap.20.5. 29. Când a ajuns acasă, el a luat un cuţit, și-a apucat concubina şi a1 tăiat-o mădular cu mădular, în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis de-a lungul și de-a latul Israelului. 1 Cap.20.6. 1Sam.11.7. 30. Toţi cei ce au văzut acest lucrul au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când au venit izraeliții din Egipt și până în ziua de azi! Luaţi aminte la această faptă, sfătuiţi-vă1 între voi şi spuneți ce-i de făcut!” 1 Cap.20.7. Prov.13.10.
Poporul la Mițpa. 20 1. Toţi Izraeliții1 au pornit din Dan2 până la Beer-Şeba şi până în ținutul Galaadului, iar adunarea s-a strâns ca un singur om înaintea Domnului3, la Miţpa4. 1 Deut.13.12. Ios.22.12. Cap.21.5. 1Sam.11.7. 2 Cap.18.29. 1Sam.3.20. 2Sam.3.10;24.2. 3 Iehova 4 Cap.10.17;11.11. 1Sam.7.5;10.17. 2. Căpeteniile întregului popor, ai tuturor seminţiilor lui Israel, s-au înfățișat la adunarea poporului lui Dumnezeu. Cei ce au venit au fost patru sute de mii de infanteriști, înarmați cu1 săbii. 1 Cap.8.10. 3. Faptul că izraeliții s-au dus la Miţpa a ajuns la urechile beniamiților. Izraeliții au întrebat: „Cum de s-a putut petrece o asemenea nelegiuire?” 4. Atunci levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvântul şi a zis: „Ajunsesem, împreună cu concubina mea, la Ghibeea1 din Beniamin, ca să înnoptăm acolo. 1 Cap.19.15. 5. Dar niște locuitori1 din Ghibeea s-au sculat împotriva mea şi au înconjurat noaptea casa în care eram. Ei aveau de gând să mă omoare și mi-au violat concubina, până când aceasta a murit. 1 Cap.19.22. Cap.19.25,26.
Pag. 284 JUDECĂTORII Cap. 20
6. Atunci eu1 mi-am tăiat concubina în bucăţi, pe care le-am trimis în tot ţinutul moştenirii lui Israel, pen-tru ceea ce au săvârşit ei este o nelegiuire2 şi o abominație în Israel. 1 Cap.19.29. 2Ios.7.15. 7. Iată-vă pe toţi aici, toți izraeliți, așa că sfătuiţi-vă1 între voi şi luaţi acum o hotărâre!” 1 Cap.19.30. 8. Tot poporul s-a hotărât ca un singur om şi a zis: „Niciunul dintre noi nu se va duce la cortul lui, nimeni nu se va întoarce acasă! 9. Iată acum ce-i vom face cetăţii Ghibeea: o vom lua cu asalt după cum vom ieşi la sorţi! 10. Vom lua din toate seminţiile lui Israel câte zece soldați din o sută, o sută dintr-o mie şi o mie din zece mii, iar ei se vor duce să aducă merinde pentru oștire. Când ei se vor întoarce, vom porni să pedepsim cetatea Ghibeea din Beniamin, potrivit cu toată nelegiuirea pe care a săvârșit-o în Israel!” 11. Atunci toţi izraeliții s-au strâns împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om. 12. Conducătorii seminţiilor1 lui Israel au trimis soli în toate clanurile lui Beniamin, ca să le spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care a avut loc printre voi? 1 Deut.13.14. Ios.22.13,16. 13. Scoateţi-i afară acum pe oamenii aceia nelegiuiţi1, care trăiesc printre voi, în Ghibeea, ca să-i omorâm şi să nimicim astfel răul2 din mijlocul lui Israel!” Beniamiţii însă n-au vrut să asculte glasul izraeliților, fraţii lor. 1 Deut.13.13. Cap.19.22. 2 Deut.17.12. 14. Ei au pornit din cetăţile lor spre Ghibeea, pregătindu-se de luptă împotriva izraeliților. 15. Numărul beniamiţilor ieşiţi în ziua aceea din cetăţi a fost de douăzeci şi şase de mii de infanteriști, care aveau săbii, în afără de locuitorii din Ghibeea, şapte sute de luptători aleşi, 16. care aveau mâna stângă1 ca mână forte, astfel încât, aruncând o piatră cu praştia, puteau să ochească și un fir de păr, fără să dea vreodată greş. 1 Cap.3.15. 1Cron.12.2. 17. De partea opusă lui Beniamin, izraeliții numărau patru sute de mii, toţi războinici înarmați cu săbii. 18. Ei au plecat1 în grabă la Betel, unde L-au întrebat2 pe Dumnezeu, zicând: „Care dintre noi să înceapă primul atacul împotriva urmașilor lui Beniamin?” Domnul3 le-a răspuns: „Iuda să înceapă!” 1 Vers.23,26. 2 Num.27.21. Cap.1.1. 3 Iehova
Seminția lui Beniamin este aproape nimicită. 19. Dimpotrivă, izraeliții au pornit în zori şi și-au așezat tabăra la Ghibeea. 20. Apoi ei au înaintat ca să înceapă lupta cu beniamiții şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor, îna-intea cetăţii Ghibeea. 21. Urmașii1 lui Beniamin au ieşit în forță din Ghibeea şi în ziua aceea au culcat la pământ douăzeci şi două de mii de oameni din Israel. 1 Gen.49.27. 22. Izraeliții s-au retras la Betel, unde s-au lamentat1 înaintea Domnului2 până seara, și L-au întrebat dacă să-i atace din nou pe rudele lor, beniamiții. Domnul3 le-a răspuns: „Atacați-i! 1 Vers.26,27. 2,3 Iehova 23. Izraeliții s-au îmbărbătat şi s-au aşezat din nou în linie de bătaie în același loc unde se aşezaseră în prima zi. 24. Astfel, în cea de-a doua zi, ei au avansat din nou împotriva beniamiților și, 25. în aceeaşi zi1, beniamiţii au ieşit iar în forță din Ghibeea şi au culcat la pământ încă optsprezece mii de războinici izraeliți. 1 Vers.21. 26. Toată oștirea izraeliților s-a întors1 la Betel, unde au stat înaintea Domnului2, lamentându-se și postind până seara. De asemenea, ei au adus arderi de tot şi jertfe de pace înaintea Domnului3. 1 Vers.18. 2,3 Iehova 27. Şi izraeliții L-au întrebat pe Domnul1 - acolo se găsea pe atunci Arca2 Legământului cu Dumnezeu, 1 Iehova 2 Ios.18.1. 1Sam.4.3,4. 28. iar Fineas1, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, slujea2 pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu - zicând: „Să mai pornesc la luptă împotriva urmașilor fratelui meu Beniamin sau să renunț?” Domnul3 a răspuns: „Atacă! Mâine îi voi da în mâinile tale!” 1 Ios.24.33. 2 Deut.10.8;18.5. 3 Iehova
Pag. 285 JUDECĂTORII Cap. 20, 21
29. Atunci Israel a pus nişte oameni în1 ambuscadă împrejurul întregii cetăţi Ghibeea. 1 Ios.3.4. 30. A treia zi, izraeliții au plecat la luptă împotriva beniamiților, şi s-au aşezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibeea, ca şi în celelalte dăţi. 31. Şi beniamiții au ieşit înaintea poporului, i-au urmărit, fiind atraşi departe de cetate. Ei au început să lovească de moarte în popor, ca şi în celelalte dăţi, pe cele două drumuri principale, unul către Betel şi altul la Ghibeea prin câmpie, şi au ucis aproape treizeci de luptători izraeliți. 32. Beniamiții ziceau: „Iată-i înfrânţi înaintea noastră ca şi mai înainte!” Însă izraeliții ziceau: „Să fugim şi să-i atragem departe de cetate, spre drumurile principale!” 33. Izraeliții şi-au părăsit locurile şi s-au regrupat la Baal-Tamar, iar ceilalți izraeliți, cei care stăteau în ambuscadă, s-au aruncat din locurile din care erau, din Maare-Ghibeea1. 1 Pajiștile Ghibeei 34. Aceștia erau zece mii de războinici aleşi, din tot Israelul, care au ajuns înaintea cetăţii Ghibeea. Lupta a fost aprigă, iar beniamiţii1 nu-şi închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă. 1 Ios.8.14. Isa.47.11. 35. Domnul l-a nimicit pe Beniamin dinaintea lui Israel, izraeliții omorând în acea zi douăzeci şi cinci de mii o sută de luptători din Beniamin. 36. Urmașii lui Beniamin crezuseră că izraeliții1 sunt înfrânţi și fug, când de fapt aceştia doar îi atrăgeau în cursă, bizuindu-se pe oamenii care pândeau în ambuscadă. 1 Ios.8.15. 37. Oamenii care pândeau1 au înaintat în forță asupra cetăţii Ghibeea, s-au năpustit asupra ei şi au trecut-o prin ascuţişul sabiei. 1 Ios.8.19. 38. Semnalul pe care izraeliții îl stabiliseră cu cei de la pândă a fost acela că ei trebuiau să înalțe în cetate un fum gros, 39. și doar atunci izraeliții ar fi trebuit să se oprească din retragere și să treacă la atac. Beniamiţii le omorâseră aproape treizeci de oameni şi ziceau: „Negreşit, iată-i înfrânţi înaintea noastră ca în prima luptă!” 40. Dar un fum gros începuse atunci să se înalţe din cetate. Beniamiţii s-au uitat1 înapoi şi au văzut că flăcările se ridicau din toată cetatea înspre cer. 1 Ios.8.20. 41. Atunci izraeliții s-au oprit din fugă și au pornit la atac. Când au văzut dezastrul care-i așteaptă, beniamiții s-au îngrozit. 42. Ei au luat-o la fugă înaintea izraeliților înspre drumul care duce în pustiu, dar nu au putut să scape de luptă, căci izraeliții care ieșeau din cetate i-au nimicit, căci îi prinseseră la mijloc. 43. Ei i-au înconjurat pe beniamiți, i-au urmărit fără încetare şi i-au nimicit până în faţa cetăţii Ghibeea, la răsărit de ea. 44. Optsprezece mii de bărbaţi au căzut din Beniamin, toţi luptători viteji. 45. Dintre cei ce au fugit spre pustiu, spre Stânca Rimon1, izraeliții au nimicit cinci mii pe drumuri, iar pe alții i-au urmărit până la Ghideom şi au ucis două mii dintre ei. 1 Ios.15.32. 46. Astfel, numărul total al beniamiţilor care au pierit în acea zi a fost de douăzeci şi cinci de mii de bărbați, toţi războinici viteji. 47. Dintre cei ce fugiseră1 în pustiu la Stânca Rimon, au supraviețuit șase sute de oameni, ei rămânând acolo timp de patru luni. 1 Cap.21.13. 48. Izraeliții s-au întors spre beniamiți şi au trecut prin ascuţişul sabiei toate cetăţile cu tot ce au găsit în ele, atât oameni, cât și animale, dând foc tuturor cetăţilor pe care le-au găsit în cale.
Înmulțirea din nou a seminției lui Beniamin. 21 1. Izraeliții1 juraseră la Miţpa: „Niciunul dintre noi să nu-şi dea fata de soție unui beniamit!” 1 Cap.20.1. 2. După toate acestea, tot poporul s-a dus la Betel1 şi a rămas acolo, înaintea lui Dumnezeu, până la apusul soarelui. Ei și-au ridicat glasurile în amare lamentări, 1 Cap.20.18.26. 3. şi au zis: „Doamne1, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel? Să dispară astăzi o întreagă seminţie din Israel?” 4. A doua zi, poporul a plecat în zori, a zidit1 acolo un altar şi au adus arderi de tot şi jertfe de pace. 1 2Sam.24.25.
Pag. 286 JUDECĂTORII Cap. 21
5. Apoi izraeliții au zis: „Care dintre toate seminţiile lui Israel n-a venit la adunare, înaintea Domnului1?” Ei au zis asta căci făcuseră2 un jurământ ferm împotriva oricui n-ar veni înaintea Domnului3, la Miţpa, când ziseseră: „Să fie pedepsit cu moartea!” 1,3 Iehova 2 Cap.5.23. 6. Izraeliților le părea rău de fratele lor Beniamin şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel! 7. Cum să facem rost de soții celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul1 să nu le dăm de soții fetele noastre?” 1Iehova 8. Apoi au zis: „Este vreuna dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi venit înaintea Domnului1, la Miţpa?” Li s-a răspuns că nimeni din Iabeșul2 din Galaad, nu venise în tabără, la adunare. 1 Iehova 2 1Sam.11.1;31.11. 9. Au adunat poporul, şi iată că nu era acolo nici un bărbat dintre locuitorii Iabeșului din Galaad. 10. Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, poruncindu-le: „Duceţi-vă şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabeșul Galaadului, cu tot cu femei şi copii! 11. Iată ce trebuie să faceţi: să nimiciţi toți bărbații1 şi toate femeile care nu sunt fecioare!” 1 Num.31.17. 12. Printre locuitorii din Iabeșul1 Galaadului s-au găsit patru sute de fete fecioare, pe care le-au adus în tabără la Silo, care se află în ţara Canaan.” 1 Ios.18.1. 13. Toată adunarea a trimis soli ca să vorbească urmașilor lui Beniamin care se aflau1 la stânca Rimon şi să le vestească pacea. 1 Cap.20.47. 14. În vremea aceea beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de soții pe acelea pe care le lăsaseră cu viaţă dintre femeile din Iabeșul Galaadului, dar nu au fost destule pentru ei. 15. Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură în seminţiile lui Israel. 1 Vers.6. 16. Atunci bătrânii adunării au zis: „Cum să facem rost de soții pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?” 17. Apoi au continuat: „Supraviețuitorii lui Beniamin trebuie să aibă urmași, ca să nu fie ştearsă o seminţie din Israel! 18. Dar noi nu putem să le dăm de soții pe fetele noastre, căci izraeliții1 au jurat, zicând: „Blestemat să fie cel ce va da vreo femeie unui beniamit!” 1 Vers.1. Cap.11.35. 19. Ei au mai zis: „Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Șilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce din Betel la Sihem şi la sud de Lebona!” 20. Apoi le-au poruncit beniamiților: „Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii! 21. Uitaţi-vă, şi când veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să danseze1, să ieşiţi din vii și să vă răpiţi fiecare câte o soție dintre fetele din Șilo, şi să plecați cu ele în teritoriul lui Beniamin. 1 Exod.15.20. Cap.11.34. 1Sam.18.6. Ier.31.13. 22. Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: <Daţi-ni-le nouă, căci în luptă n-am reușit să luăm ca pradă de război câte o femeie pentru fiecare bărbat. Dacă ni la dați acum, nu veți fi vinovați de încălcarea jurământului!>” 23. Beniamiți au făcut întocmai: şi-au luat soții după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit, apoi s-au întors cu ele la moştenirea lor, și-au rezidit1 cetăţile şi au locuit în ele. 1 Cap.20.48. 24. Tot atunci, imediat, izraeliții au plecat de acolo, fiecare la seminţia lui şi la clanul lui. Astfel, fiecare om s-a întors la proprietatea lui. 25. În zilele acelea1, în Israel nu era rege, și fiecare2 făcea ceea ce i se părea drept. 1 Cap.17.6;18.1;19.1. 2 Deut.12.8. Cap.17.6.
Naomi. 1 1. În zilele acelea, când conduceau în Israel judecătorii1, a fost o foamete2 în ţară. Atunci, un om din Betleemul lui Iuda a plecat împreună cu soția lui şi cu cei doi fii ai săi să locuiască pentru o vreme ca străin în câmpiile Moabului. 1Jud.2.16. 2 Gen.12.10;26.1. 2Regi8.1. Jud.17.8. 2. Bărbatul se numea Elimelec1, soția lui se numea Naomi2, iar cei doi fii ai săi se numeau Mahalon şi Chelion. Ei erau efratiţi3 din Betleemul lui Iuda. Ajungând în câmpiile4 Moabului, ei s-au stabilit acolo. 1 Dumnezeu meu este Împărat (Elimelech) 2 Plăcerea mea; (fig.) plăcută 3Gen.35.19. 4 Jud.3.30. 3. Elimelec însă, soțul Naomei, a murit, astfel că ea a rămas singură cu cei doi fii ai ei. 4. Ei şi-au luat neveste moabite, dintre care una se numea Orpa, iar cealaltă Rut. După ce au trăit acolo aproape zece ani, 5. Mahalon şi Chelion au murit şi ei, astfel că Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără soț.
Rut se ține de Naomi. 6. Ea s-a hotărât să plece din câmpiile Moabului împreună cu cele două nurori ale ei, căci ea auzise în câmpiile Moabului că Domnul1 cercetase2 poporul Său şi-i dăduse3 pâine. 1 Iehova 2 Exod.4.31. Luca1.68. 3 Ps.132.15. Mat.6.11. 7. Ea a plecat din locul în care locuise, iar cele două nurori ale ei erau cu ea. Ele au ieșit la drum ca să se întoarcă în ţara lui Iuda. 8. Însă Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Plecați! Întoarceţi-vă și duceți-vă fiecare1 la casa mamei voastre! Domnul2 să aibă3 milă de voi, cum aţi avut4 şi voi față de cei morți şi față de mine! 1 Ios.24.15. 2 Iehova 3 2Tim.1.16-18. 4 Vers.5. Cap.2.20. 9. Domnul să vă ajute ca să vă găsiţi adăpost1 fiecare în casa unui bărbat!” Apoi le-a sărutat, dar ele au început să se tânguie și să plângă, 1 Cap.3.1. 10. şi i-au zis: „Nu, ci vom merge împreună la poporul tău!” 11. Naomi însă a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! De ce să veniţi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, care să vă poată fi soți1? 1 Gen.38.11. Deut.25.5. 12. Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi întoarceţi-vă, căci sunt prea bătrână ca să mă mai mărit din nou! Şi chiar dacă v-aş spune că încă mai am speranță, chiar dacă în noaptea aceasta aş avea bărbat şi aş naşte apoi fii, 13. aţi putea voi oare să mai aşteptați până vor crește? Și ați putea voi oare să nu vă măritaţi până atunci, doar așteptându-i? Nu, copilele mele! Pentru binele vostru, chiar dacă mă simt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului1 s-a întins împotriva2 mea!” 1 Iehova 2 Jud.2.15. Iov19.21. Ps.32.4;38.2;39.9,10. 14. La aceste cuvinte, ele și-au întețit plânsul. Apoi Orpa și-a sărutat soacra şi a plecat, însă Rut s-a agățat1 de ea. 1 Prov.17.17;18.24. 15. Naomi i-a zis: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la zeii1 ei. Întoarce-te2 şi tu după cumnata ta!” 1 Jud.11.24. 2 Ios.24.15,19. 2Regi2.2. Luca24.28. 16. Rut i-a răspuns: „Unde1 te duci tu, vreau să merg și eu, unde vei locui tu, vreau să locuiesc şi eu, poporul2 tău va fi și poporul meu, Dumnezeul tău va fi și Dumnezeul meu, 1 2Regi2.2,4,6. 2 Cap.2.11,12. 17. unde vei muri tu, vreau să mor şi eu, şi tot acolo voi fi îngropată. Să-mi facă Domnul1 tot ce vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” 1 1Sam.3.17;25.22. 2Sam.19.13. 2Regi6.31. Iehova 18. Naomi, văzând-o1 atât de determinată să meargă cu ea, n-a mai stăruit. 1 Fapt.21.14. 19. Apoi au călătorit împreună, până au ajuns la Betleem, iar când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus1 în mişcare din cauza lor. Femeile ziceau: „Aceasta este Naomi2? 1 Mat.21.10. 2 Isa.23.7. Plân.2.15. 20. Ea le-a răspuns: „Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara1 căci Cel Atotputernic2 m-a umplut de amărăciune. 1 Amară 2 Șadai 21. Când am plecat, aveam de toate, şi iată că acum Domnul1 mă aduce înapoi cu mâinile2 goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?” 1 Iehova 2 Iov1.21. 22. Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi şi nora ei Rut, moabita, ele ajungând la Betleem tocmai când începea1 seceratul orzului. 1 Exod.9.31,32. Cap.2.23. 2Sam.21.9.
Pag. 288 RUT Cap. 2, 3
Rut. Boaz. 2 1. Acolo Naomi avea o rudă1 din partea soțului ei. Acesta era un om foarte bogat din clanul lui Elimelec, pe nume Boaz2. 1 Cap.3.2,12. 2 Cap.4.21. 2. Într-o bună zi, moabita Rut i-a zis către Naomi: „Îngăduie-mi, te rog, să mă duc să strâng niște spice de pe câmpul aceluia înaintea1 căruia voi găsi bunăvoință.” Ea i-a răspuns: „Du-te, copila mea.” 1 Lev.19.9. Deut.24.19. 3. Ea s-a dus într-un lan și a început să strângă spice pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că acel câmp să fie chiar al lui Boaz, care era din clanul lui Elimelec. 4. Chiar atunci Boaz a venit din Betleem şi le-a zis secerătorilor: „Domnul1 să fie cu voi!” Ei i-au răspuns: „Domnul2 să te binecuvânteze!” 1 Ps.129.7,8. Luca1.28. 2 Tes.3.16. 1,2 Iehova 5. Apoi Boaz l-a întrebat pe slujitorul însărcinat cu supravegherea secerătorilor: „A cui este această tânără?” 6. Slujitorul i-a răspuns: „Este o tânără moabită, care s-a întors1 cu Naomi din câmpiile Moabului. 1 Cap.1.22. 7. Ea mi-a zis: „Îngăduie-mi voie să culeg și să strâng spice dintre snopi, spice rămase în urma secerătorilor!” Şi de azi dimineaţă, de când a venit, a stat în picioare până acum şi nu s-a odihnit decât foarte puțin timp, în adăpost.” 8. Boaz i-a zis lui Rut: „Ascultă, fiică! Să nu te duci să culegi spice în alt ogor și să nu te pleci de aici! Rămâi cu slujnicele mele! 9. Uită-te unde vor secera pe câmp şi du-te după ele. Am poruncit slujitorilor mei să nu se atingă de tine. Şi când îţi va fi sete, poți să te duci la vase şi să bei din ceea ce au scos slujitorii.” 10. Atunci ea s-a aruncat1 cu faţa la pământ şi i-a zis: „Cum se face că am găsit bunăvoință la tine, ca să te îngrijeşti de mine, o străină?” 1 1Sam.25.23. 11. Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus despre tot1 ce ai făcut pentru soacra ta, de la moartea soțului tău, şi cum ai părăsit pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut, ca să mergi la un popor pe care nu-l cunoşteai mai înainte. 1 Cap.1.14,16,17. 12. Domnul1 să-ţi răsplătească2 ce ai făcut, şi răsplata să-ţi fie deplină din partea Domnului3, Dumnezeului lui Israel, sub ale4 Cărui aripi ai venit să te adăposteşti!” 1,3 Iehova 2 1Sam.24.19. 4 Cap.1.16. Ps.17.8;36.7;57.1;63.7. 13. Şi ea a zis: „O! Să1 găsesc bunăvoință la tine și de aici încolo, domnul meu, căci vorbele tale m-au mângâiat şi au mers la inima slujnicei tale, deși nu2 sunt nici măcar ca una dintre slujitoarele tale.” 1 Gen.33.15. 1Sam.1.18. 2 1Sam.25.41. 14. La vremea prânzului, Boaz i-a zis lui Rut: „Apropie-te, mănâncă din pâine şi înmoaie-ţi bucata în zeama cu oţet.” Ea s-a aşezat lângă secerători, iar el a servit-o cu grăunţe prăjite, a mâncat şi s-a săturat1, iar ceea ce a rămas a luat cu ea. 1 Vers.8. 15. Apoi, când a plecat din nou la cules spice, Boaz poruncit slujitorilor săi: „Lăsaţi-o să culeagă spice chiar şi dintre snopi, şi să n-o umiliţi. 16. Mai mult chiar, să-i scoateţi din snopi câteva spice, aruncați-i-le pe jos, ca să le poată culege, și să n-o dojeniți!” 17. Astfel, Rut a cules spice până seara, a bătut ce culesese, și i-a ieşit aproape o efă1 de orz. 1 22 l. 18. A luat ce strânsese şi s-a întors în cetate, iar soacra ei a văzut cât strânsese. Rut i-a dat1 totul lui Naomi, chiar şi ceea ce-i rămăsese de la prânz. 1 Vers.14. 19. Atunci soacra ei a întrebat-o: „Unde ai cules astăzi spice şi unde ai muncit? Binecuvântat să fie cel ce te-a luat1 în seamă!” Şi Rut a început să-i povestească soacrei la cine muncise: „Numele omului la care am muncit azi este Boaz.” 1 Vers.10. Ps.41.1. 20. Naomi i-a zis nurorii sale: „Fie ca el să fie binecuvântat1 de Domnul2, Care este plin de îndurare3 pentru cei vii, cum este şi pentru cei ce au murit!” Apoi a continuat: „Omul acesta este rudă cu noi, este dintre cei cu4 drept de răscumpărare asupra noastră.” 1 Cap.3.10. 2Sam.2.5. Iov29.13. 2 Iehova 3 Prov.17.17. 4 Cap.3.9;4.6. 21. Moabita Rut a adăugat: „El mi-a mai zis: <Rămâi cu slugile mele până vor termina tot ce au de secerat.>” 22. Şi Naomi i-a mai nurorii sale Rut: „Ar fi bine, copila mea, să ieşi cu slujnicele lui şi să nu dea alții peste tine pe vreun alt ogor.” 23. Astfel Rut a stat aproape de slujnicele lui Boaz la cules spice, până când s-a încheiat seceratul orzului şi al grâului. Ruth locuia împreună cu soacra ei.
Rut ascultă de sfatul soacrei ei. 3 1. După o vreme, Naomi, soacra ei, i-a zis: „Copila mea, aş vrea1 să-ţi găsesc un loc de odihnă2, unde să-ți fie bine.” 1 1Cor.7.36. 1Tim.5.8. 2 Cap.1.9.
Pag. 289 RUT Cap. 3, 4
2. Boaz, cu ale cărui slujnice1 ai fost la cules, nu este oare rudă cu noi? Iată, el are să vânture la noapte orzul în arie. 1 Cap.2.8. 3. Tu spală-te, unge-te1, apoi pune-ți mantaua pe tine și du-te la aria de treierat. Ai mare grijă însă să nu te vadă până nu va termina de mâncat şi de băut. 1 2Sam.14.2. 4. Şi când se va duce să se culce, ține minte locul unde se culcă, apoi du-te acolo, dezvelește-i picioarele şi culcă-te. Şi el însuşi îţi va spune după aceea ce să faci.” 5. Rut i-a răspuns: „Voi face tot ce ai spus.” 6. Rut s-a dus la aria de treierat şi a făcut întocmai cum o sfătuise soacra ei. 7. Boaz a mâncat şi a băut, şi inima-i era1 veselă. Apoi s-a dus şi s-a culcat la marginea unui stog. Rut s-a dus atunci încet de tot, i-a dezvelit picioarele şi s-a culcat și ea acolo. 1 Jud.19.6,9,22. 2Sam.13.28. Est.1.10. 8. Pe la miezul nopţii, omul s-a speriat, s-a aplecat şi iată că o femeie era culcată la picioarele lui. 9. El a întrebat: „Cine eşti tu?” Ea a răspuns: „Sunt eu Rut, slujnica ta! Întinde-ţi marginea mantiei1 peste slujnica ta, căci tu ești cel cu drept2 de răscumpărare!” 1 Ezec.16.8. 2 Cap.2.20. Vers.12. 10. Şi el a zis: „Să fii binecuvântată1 de Domnul2, copila mea! Această faptă de pe urmă mărturiseşte şi mai mult pentru tine decât ceea ce ai făcut prima3 dată, de vreme ce n-ai umblat după cei tineri, săraci sau bogaţi. 1 Cap.2.20. 2 Iehova 3 Cap.1.8. 11. De aceea, copila mea, nu te teme! Voi face pentru tine tot ce mi-ai spus, deoarece se știe în toată cetatea că eşti o femeie1 cinstită. 1 Prov.4.12. 12. Este adevărat că eu am drept1 de răscumpărare, dar mai există cineva, o altă2 rudă mai apropiată decât mine, care are și el acest drept. 1 Vers.9. Cap.4.1. 13. Deocamdată înnoptează aici, iar mâine voi afla dacă el vrea să te răscumpere1, bine, să te răscumpere; dar dacă nu va dori să te răscumpere, te voi răscumpăra eu, viu2 este Domnul3! Deci culcă-te aici până dimineaţă!” 1 Deut.25.5. Cap.4.5. Mat.22.24. 2 Jud.8.19. Ier.4.2. 3 Iehova 14. Ea a rămas culcată la picioarele lui până dimineaţa şi s-a sculat mai înainte ca oamenii să se poată recunoaște unii cu alții, căci Boaz îi spusese: „Să nu ştie nimeni că a intrat o femeie1 în arie pe timp de noapte!” 1 Rom.12.17;14.16. 1Cor.10.32. 2Cor.8.21. 1Tes.5.22. 15. În zori el i-a zis: „Adu-mi mantaua de pe tine şi ţine-o bine!” Ea a ţinut-o, iar el i-a măsurat şase măsuri de orz şi le-a pus pe ea. După ce i-a pus povara în spate, ea a pornit spre cetate. 16. Când Rut s-a întors la soacra sa, aceasta a întrebat-o: „Cum a fost, copila mea?” Rut i-a povestit tot ce făcuse omul acela pentru ea, 17. încheind: „Mi-a mai dat și aceste şase măsuri de orz, zicând: <Să nu te întorci cu mâinile goale la soacra ta.>” 18. Naomi i-a zis: „Așteaptă1, copila mea, până vei vedea ce întorsătură vor lua lucrurile, dar îți spun că acest om nu va avea odihnă până nu va lămuri lucrurile chiar astăzi.” 1 Ps.37.3.5.
Căsătoria lui Boaz cu Rut. 4 1. Boaz s-a dus la poarta cetăţii şi s-a așezat acolo. Şi iată că tocmai trecea cel1 ce avea drept de răscumpărare, cel despre care vorbise Boaz. Boaz i-a zis: „Hei, prietene, apropiete și stai aici, te rog.” Şi el s-a apropiat şi s-a așezat. 1 Cap.3.12. 2. Boaz a chemat atunci și zece oameni dintre bătrânii1 cetăţii şi le-a zis: „Şedeţi aici.” Şi ei s-au aşezat acolo. 1 1Regi21.8. Prov.31.23. 3. Apoi i-a zis celui ce avea drept de răscumpărare: „Naomi, care s-a întors din câmpiile Moabului, a scos la vânzare bucata de pământ care era a rudei noastre, Elimelec. 4. Este de datoria mea să te înştiinţez despre aceasta şi să-ţi spun: „Cumpără-o1 acum, în faţa2 locuitorilor şi în faţa bătrânilor poporului meu. Dacă vrei deci s-o răscumperi, răscumpăr-o, dar dacă nu vrei, atunci spune-mi, ca să ştiu, căci nu este nimeni3 înaintea ta cu drept de răscumpărare, iar după tine, urmez eu ca rudă.” Şi el a răspuns: „O voi răscumpăra eu.” 1 Ier.32.7,8. 2 Gen.23.18. 3 Lev.25.25. 5. Boaz i-a mai zis: „În ziua în care vei cumpăra pământul de la Naomi, o vei cumpăra în acelaşi timp şi pe moabita Rut, soția1 celui ce a murit, ca să păstrezi numele urmașului în cadrul moştenirea lui.” 1 Gen.38.8. Deut.25.5,6. Cap.3.13. Mat.22.24. 6. Atunci1 cel ce avea drept de răscumpărare i-a răspuns: „Așa nu-mi permit s-o răscumpăr, ca nu cumva să-mi pun în primejdie propria moştenire. Răscumpăr-o tu! Poți să iei tu dreptul de răscumpărare, căci eu nu-mi permit s-o răscumpăr.” – 1 Cap.3.12,13. 7. Odinioară, în Israel, pentru întărirea unei1 răscumpărări sau unui schimb, unul îşi scotea sandala şi i-o dădea celuilalt: aceasta slujea drept mărturie în Israel. – 1 Deut.25.7,9. 8. Deci cel ce avea drept de răscumpărare i-a zis lui Boaz: „Cumpăr-o tu!” Apoi şi-a scos sandaua.
Pag. 290 RUT Cap. 4 1 SAMUEL 1
9. Atunci Boaz le-a zis bătrânilor şi întregului popor: „Voi sunteţi martori azi că am cumpărat din mâna lui Naomi tot ce aparținea lui Elimelec, al lui Chilion şi al lui Mahalon. 10. De asemenea, pe moabita Rut, văduva lui Mahalon, am cumpărat-o de soție, ca să păstrez numele mortului în cadrul moştenirii lui, şi pentru ca numele mortului să nu fie şters1 dintre rudele lui şi din cetatea sa. Sunteţi martori azi despre aceasta!” 1 Deut.25.6. 11. Tot poporul care era la poartă şi bătrânii i-au răspuns: „Suntem martori! Fie ca Domnul1 s-o facă2 pe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela şi ca pe Lea care, împreună, au zidit3 casa lui Israel! Să-ţi sporească puterea în Efrata4 şi să-ți faci un nume în Betleem! 1 Iehova 2 Ps.127.3;128.3. 3 Deut.25.9. 4 Gen.35.16,19. 12. Fie familia ta, prin urmașul1 pe care ţi-l va da Domnul2 din această tânără, ca familia lui Pereţ, care3 i s-a născut lui Iuda din Tamar!” 1 Gen.38.29. 1Cron.2.4. Mat.1.3. 2 Iehova 3 1Sam.2.20.
Nașterea lui Obed, strămoșul lui David. 13. Boaz a luat-o1 pe Rut, iar ea i-a fost soție. El s-a culcat cu ea, iar Domnul2 a făcut-o să zămislească, astfel că aceasta a născut un fiu. 1 Cap.3.11. 2 Gen.29.31;33.3. Iehova 14. Femeile i-au1 zis lui Naomi: „Binecuvântat să fie Domnul, Cel Care nu te-a lăsat azi fără un răscumpărător. Fie ca numele lui să fie vestit în Israel! 1 Luca1.58. Rom.12.15. 15. Copilul acesta îţi va reînviora sufletul şi va fi sprijinul bătrâneţii tale, căci l-a născut nora ta, care te iubeşte şi care prețuiește pentru tine mai mult1 decât şapte fii.” 1 1Sam.1.8. 16. Naomi a luat copilul, l-a strâns la piept, și i-a fost acestuia ca o mamă. 17. Vecinele1 i-au pus numele Obed2, zicând: „I s-a născut un fiu lui Naomi!” El a fost tatăl lui Ișai, tatăl lui David. 1 Luca1.58,59. 2 Închinător/Slujitor
Descendenții lui Pereț1. 18. Iată care au fost descendenții1 lui Pereţ: Pereţ a fost tatăl lui Heţron; 1 1Cron.2.4. Mat.1.3. Linia genealogică a lui David. 19. Heţron a fost tatăl lui Ram, Ram a fost tatăl lui Aminadab, 20. Aminadab a fost tatăl lui Nahşon1, Nahşon a fost tatăl lui 2Salmon, 1 Num.1.7. 2 Mat 1.4. Salma 21. Salmon a fost tatăl lui Boaz, Boaz a fost tatăl lui Obed, 22. Obed a fost tatăl lui Ișai, iar Ișai a fost tatăl lui David1. 1 1Cron.2.15. Mat.1.6.
APOCALIPSA LUI IOAN
Introducere.
B) 1. CĂRȚI DEUTEROCANONICE (Apocrife/ascunse pentru)
CUVÂNT ÎNAINTE Revoluția tehnologică - făcută posibilă prin Cuvânt - a fost cea care a facilitat determinant apariția acestei culegeri de cărți - unele denumite sau considerate a fi canonice, deuterocanonice, apocrife, etc. Denumirea sau autenticitatea lor nu este preocuparea unui scrib în nici un fel. De asemenea, dacă vreuna dintre ele a făcut sau nu parte din prima Biblie culeasă (325 era noastră) nu face în nici un fel obiectul acestui cuvânt – dar și nici dacă vreuna dintre aceste cărți sau chiar un capitol sau verset ar trebui sau nu să facă parte din Biblie, căci numai bunul Dumnezeu este suveran absolut în această privință. Unele dintre aceste cărți acoperă perioada istorică dintre Maleahi și Matei (400 de ani înainte de Isus), dar și evenimentele importante premergătoare acestei perioade (încă 350 de ani anteriori celor 400), iar altele sunt completări ale unor cărți din Biblia Neoprotestantă (desigur că perioadele de timp menționate sunt aproximative). De menționat că anul 1 (motivul pentru care ne aflăm acum în anul 2013) a fost o decizie financiar - politică a conducerii Imperiului Roman, nefiind anul nașterii Mântuitorului nostru - care s-a născut cu 12 ani înainte de edictul semnat de împăratul roman Octavian/Octavianus Augustus - ci anul 12 î.e.n. Pe Apostolul Paul nu l-a chemat Pavel. Și iată de ce: Prima Biblie în România a fost în slavonă, limbă în care litera „U” se scrie „V”. Traducătorul a fost pus într-o situație delicată: cum să fie un nume propriu „PAVL”! Așa că a adăugat un „E” și a ieșit „PAVEL”. De asemenea, pe Apostolul Iacob nu l-a chemat Iacov, nici pe Satan Satana, etc. Rog cititorul să se aplece cu răbdare asupra informațiilor aduse de aceste cărți și să trateze cu îngăduință strădania și eventualele greșeli ale unui scrib/denumit uneori și traducător, și, dacă este cu putință, să nu le judece cu asprime. Fie ce Domnul să vă dea atât iubire, înțelepciune și cunoaștere, dar și necesara smerenie, fără de care victoria noastră nu va fi posibilă. Cu dragoste
CUPRINS
CARTEA PAGINA
1. CARTEA LUI TOBIT 1 2. CARTEA IUDITEI 13 3. CARTEA ESTEREI 27 4. CARTEA ÎNȚELEPCIUNII LUI SOLOMON 39 5. CARTEA ÎNȚELEPCIUNII LUI ISUS, FIUL LUI SIRAC - ECLEZIASTICUL 55 6. CARTEA LUI BARUC 97 7. SCRISOAREA LUI IEREMIA 102 8. RUGĂCIUNEA LUI AZARIA ȘI CÂNTAREA CELOR TREI TINERI 104 9. ISTORIA SUZANEI – DANIEL 13 106 10. ISTORIA SFĂRÂMĂRII LUI BEL ȘI A OMORÂRII ȘARPELUI – DANIEL 14 108 11. PRIMA CARTE A MACABEILOR 109 12. A DOUA CARTE A MACABEILOR 142 13. A TREIA CARTE A MACABEILOR 166 14. A PATRA CARTE A MACABEILOR 176 15. PRIMA CARTE A LUI EZRA 192 16. A DOUA CARTE A LUI EZRA 209 17. A TREIA CARTE A LUI EZRA 212 18. A PATRA CARTE A LUI EZRA 237 19. RUGĂCIUNEA REGELUI MANASE 242 20. PSALMUL 151 242 21. SCRISOAREA APOSTOLULUI PAUL CĂTRE BISERICA DIN LAODICEEA 243 TOBIT
1 Tinerețea și credincioșia lui Tobit. 1. Aceasta este cartea lui Tobit, fiul lui Tobiel, fiul lui Ananiel, fiul lui Aduel, fiul lui Gabael, fiul lui Rafael, fiul lui Raquel, dintre familia lui Asiel, din tribul lui Neftali. 2. Pe vremea lui Șalmaneser, regele Asiriei, el a fost luat prizonier din Tisbe, care se află la sud de Kadeș - Neftali, în Galileea de Sus, înspre apus de Așer, dincolo de drumul dinspre vest, la nord de Peor. 3. Eu, Tobit, mi-am propus ca ghid în viață să vorbesc adevărul și să fiu drept. Eu am fost foarte generos cu frații mei, cei de același neam cu mine, care au fost luați prizonieri în Asiria, la Ninive. 4. Pe când eram încă foarte tânăr în țara mea, Israel, tot tribul lui Neftali, strămoșul meu, s-a desprins de dinastia lui David și de Ierusalim, orașul ales de toate triburile izraeliților ca unic loc pentru aducerea de jertfe, acolo unde El locuiește, în Templul care a fost sfințit și zidit astfel ca să reziste pentru generațiile viitoare. 5. Frații mei – toată casa strămoșului meu Neftali – au adus jertfe pe Muntele Galileei imaginii unui vițel pe care regele Ieroboam al izraeliților îl făcuse și-l pusese în orașul Dan. 6. Eu, de sărbători, numai eu singur, mă duceam la Ierusalim ca să îndeplinesc porunca veșnică pentru toți izraeliții. Mă grăbeam cu primele roade din fructe și primii născuți din cirezi, zeciuiala din vite, dar și cu prima tunsoare a oilor; toate acestea le dădeam preoților, urmașii lui Aaron, pentru altar, 7. în timp ce zeciuiala de vin, grâne, ulei de măsline, rodii și alte fructe, le dădeam leviților care slujeau în Ierusalim. Cea de-a doua zeciuială, a ultimelor șase ani, o vindeam, transformând-o în bani și o aduceam an de an la Ierusalim. 8. Cea de-a treia zeciuială o împărțeam orfanilor, văduvelor şi convertiților care se atașaseră izraeliţilor. Din trei în trei ani, când o aduceam și le-o dădeam, noi petreceam, după cum este scris în Legea lui Moi-se, dar în acelaşi timp și datorită sfaturilor Deborei, mama lui Ananiel, bunicul nostru, căci după moartea tatălui meu, eu am rămas orfan. 9. Ajungând la vârstă bărbătească, eu mi-am luat o nevastă din neamul nostru, iar ea mi-a născut un fiu căruia eu i-am pus numele Tobias.
Tobit este luat prizonier și dus la Ninive. 10. După deportarea în Asiria, unde am fost dus prizonier, la Ninive, toți din familia mea au mâncat din mâncărurile Neamurilor, 11. dar eu am evitat asta cu scrupulozitate. 12. Iar deoarece Îl iubeam pe Dumnezeu din toată inima mea, 13. Cel Preaînalt a avut milă de mine și a făcut să găsesc bunăvoinţă înaintea lui Șalmaneser, ajungând să fiu cel care făcea cumpărături pentru el. 14. În timpul vieții lui, eu călătoream în Media, iar acolo făceam cumpărături pentru el; tot acolo am dat în păstrare săculețe cu bani, totalizând zece talanți de argint, lui Gabael, fratele lui Gabri. 15. Când Șalmaneser a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Senaherib, drumurile către Media au ajuns în stăpânirea asirienilor, iar eu n-am mai putut călători acolo.
Tobit îngroapă morții cu mult curaj. 16. În zilele lui Șalmaneser, eu am făcut multe acte de caritate pentru compatrioții mei. Împărțeam mâncarea cu cei flămânzi, 17. dădeam haine celor care nu aveau de loc, iar dacă vedeam vreun mort al oricăruia din neamul meu aruncat peste zidurilor Ninivei, eu îl înmormântam. 18. Eu i-am îngropat pe toți cei omorâți de Senaherib, după retragerea lui pripită din Iudeea, când Împăratul Cerului l-a judecat pentru hulele lui. În mânia sa, Senaherib a omorât mulți izraeliți, dar eu am furat trupurile lor și le-am înmormântat, iar când le-a căutat, Senaherib nu le-a mai găsit. 19. Unul dintre locuitorii din Ninive m-a pârât regelui că eu fusesem cel care înmormântasem victimele făcute de el, dar și că m-am ascuns. Când am aflat că regele știa despre mine și vroia să-mi ia viața, eu m-am speriat și am fugit.
Pag. 2
20. Tot ce aveam mi-a fost confiscat pentru visteria regală; nu am rămas decât cu nevasta mea Ana și cu fiul meu Tobias. 21. Dar, la mai puțin de patruzeci de zile după aceea, regele a fost omorât de către doi dintre fiii săi, care s-au refugiat apoi în munţii Ararat; în locul lui a domnit Asarhadon, un alt fiu de-al lui. El l-a pus pe Ahikar, fiul fratelui meu Anael, responsabil peste toate veniturile regatului său, el având deci control și peste toată administrația. 22. Ahikar a mijlocit pentru mine, iar eu m-am întors la Ninive; el era şi paharnic şi păstrător al sigiliului, administrator al casei şi vistiernic, pe când Senaherib era regele Asiriei. Asarhadon l-a confirmat pe el în funcție. Ahikar era rudă apropiată cu mine, fiind nepotul meu.
2 Nenoroc pentru Tobit și Sara. 1. Pe timpul domniei lui Asarhadon, eu m-am întors în casa mea și am fost din nou împreună cu nevasta mea Ana și cu fiul meu Tobit. La sărbătoarea noastră Pentecostală, care este sărbătoarea Săptămânilor, a fost pregătit pentru mine un prânz bogat, iar eu m-am aşezat la masă. 2. Masa fiind întinsă și bucate din belșug fiind puse înaintea mea, eu i-am zis lui Tobias: - „Du-te, fiul meu, iar dacă găsești printre oamenii noștri, prizonieri aici, în Ninive, vreun sărac care crede în Dumnezeu, adu-l cu tine înapoi, ca să împart mâncarea cu el. Eu te voi aștepta, fiul meu, până te întorci.” 3. Tobias a plecat să caute un sărac din neamul nostru, dar s-a întors imediat și a strigat: - „Tată!” Eu am replicat: - „Da, fiul meu?” El a răspuns: - „Tată, unul din neamul nostru a fost asasinat! Trupul lui zace întins pe jos în piață; el tocmai a fost ștrangulat.” 4. Eu am sărit și am lăsat mâncarea neatinsă. Am luat trupul din piață și l-am dus într-o clădire din afara orașului până la asfințit, când aș fi putut să-l îngrop. 5. Apoi am intrat în casă, am făcut o baie, și am mâncat necăjit. 6. Mi-am adus aminte de cuvintele profetului Amos, în pasajul despre Betel: „Sărbătorile tale se vor transforma în jale, iar toate cântecele tale în tânguiri.” Și am plâns. 7. Când a apus soarele, eu am plecat, am săpat o groapă și am îngropat trupul. 8. Vecinii mei mă ironizau, zicând: „Nu-i mai este frică? Ultima dată a fugit, când îl hăituiau să-l omoare pentru aceeași crimă, iar acum îngroapă din nou morții!”
Tobit orbește. 9. În aceeași seară, după ce am făcut baie, m-am dus în curte și m-am întins să mă culc lângă zidul curții, lăsându-mi fața neacoperită, din cauza căldurii. 10. Nu știam că sunt vrăbii în zidul de deasupra mea, iar găinațul lor proaspăt a căzut chiar pe ochii mei și am făcut albeață. M-am dus la doctori să mă vindece, dar cu cât m-au tratat cu alifiile lor, cu atât am orbit mai rău de petele albe, până am orbit de tot. Am fost orb timp de patru ani; frații mei s-au necăjit pentru mine, iar Ahicar a avut grijă de mine timp de doi ani, până s-a mutat la Elymais.
Nevasta lui Tobit muncește ca să întrețină familia. 11. În acea perioadă, nevasta mea Ana a câștigat bani făcând muncă femeiască, torcând lână și țesând pânze, 12. iar ei i se plătea când preda lucrul făcut. Într-o zi, cea de-a șaptea a lunii Dystrus, după ce a tăiat bucata țesută și a predat-o, ei nu numai că au plătit-o cât s-a cuvenit, dar i-au dat în plus și un ied din turma lor de capre, ca să-l ia acasă. 13. Când a venit în casă la mine, iedul a început să zbiere, iar eu i-am zis:- „De unde ai iedul acesta? Nu cumva e de furat? Du-l înapoi stăpânilor lui, căci nu avem voie să mâncăm nimic furat.” 14. Dar ea m-a asigurat că i-a fost dat cadou, peste plata cuvenită. Eu n-am crezut-o și am insistat să-l dea înapoi, mustrând-o pentru ce-a făcut. Ea mi-a replicat: - „Unde sunt actele tale de caritate? Unde sunt faptele tale bune? Aceste lucruri despre tine sunt binecunoscute.”
3 Rugăciunea lui Tobit. 1. Și cu sufletul adânc întristat, eu am suspinat și am plâns, iar în timp ce suspinam, m-am rugat, zicând:
Pag. 3
2. - „O, Doamne, Tu ești drept, și toate actele Tale sunt drepte; în toate căile Tale, Tu ești milos și drept; Tu ești Judecătorul lumii. 3. Adu-ți aminte acum de mine, Doamne, și privește la mine. Nu mă pedepsi pentru păcatele și greșelile de care eu și strămoșii mei suntem vinovați. 4. Noi am păcătuit împotriva Ta și am încălcat poruncile Tale, iar Tu ne-ai dat pradă jafului, captivității și morții, până am ajuns pildă de batjocură și ocară; suntem ironizați de toate Neamurile printre care ne-ai împrăștiat. 5. Este adevărat că toate hotărârile Tale sunt drepte, fiind pedepse pentru păcatele noastre, căci nu am respectat poruncile Tale, sau nu am trăit în adevăr înaintea Ta. 6. Și acum hotărăște ce vrei cu mine. Poruncește să mi se ia viața, ca să fiu șters de pe fața pământului și transformat în țărână. Mai bine mort decât viu, căci trebuie să aud ironii pe care nu le merit, iar jalea mea este teribilă. Doamne, poruncește să fiu scăpat de povara asta; lasă-mă să plec în locul veșnic de odihnă. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, Doamne; prefer să mor, decât să trăiesc într-o așa mizerie, ascultând la atâtea ironii.”
Sara este acuzată pe nedrept. 7. În aceeași zi s-a întâmplat ca Sara, fiica lui Raguel, care trăia în Ectabana, în Media, de asemenea a trebuit să asculte la ironiile unei slujitoare a tatălui ei. 8. Sara fusese dată de nevastă la șapte soți, dar înainte să se consume cu adevărat căsătoria, în camera nupțială, fiecare dintre ei a fost omorât de către duhul rău Asmodeus. Slujitoarea i-a zis: - „Tu îți omori soții! Deja ai fost dată de nevastă la șapte, și n-ai luat numele de la niciunul dintre ei. 9. De ce să ne pedepsești pe noi din cauză că ei sunt morți? Du-te la soții tăi. Sper că n-o să vedem fiu sau fiică de la tine niciodată!” 10. Grozav de tulburată, ea s-a dus în lacrimi în podul casei tatălui ei, cu gând să se spânzure. Dar mai chibzuind, ea și-a zis: „Poate că-l vor ironiza pe tatăl meu, zicând: < Ai o fată pe care o iubești, și ea s-a spânzurat singură, din cauza problemelor ei >, așa că l-aș băga în mormânt pe tatăl meu. Nu, n-o să mă spânzur; mai bine să-l implor pe Domnul să mă lase să mor, ca să nu mai trăiesc și să aud astfel de ocări.”
Sara se roagă să i se ia viața. 11. Așa că și-a întins mâinile spre fereastră, rugându-se astfel: - „Binecuvântat să fii, Dumnezeu al milei, binecuvântat să fie numele Tău în veci; toată creația să Te laude în veci de veci! 12. Și acum îmi ridic ochii și privesc către Tine. 13. Poruncește să fiu luată de pe acest pământ, ca să nu mai aud niciodată astfel de ocări. 14. Doamne, Tu știi că sunt fecioară, că nu m-am împreunat cu nici un bărbat; 15. nu mi-am necinstit numele meu sau numele tatălui meu în ținutul exilului meu. Sunt singurul copil al tatălui meu; el n-are altul care să-i fie moștenitor; nu mai are nici un frate sau vreo rudă care să se însoare cu mine și pentru care să mai trăiesc. Deja mi-au murit șapte soți; pentru ce să mai trăiesc? Dar dacă nu este voia Ta, Doamne, să mă lași să mor, fie-Ți milă de mine și cruță-mă de aceste ocări.”
Răspuns la rugăciunea Sarei. 16. În acel moment, rugăciunile amândoura au fost auzite în prezența slavei lui Dumnezeu, 17. iar Rafael a fost trimis să-i vindece pe cei doi: lui Tobit să-i ia albeața din ochi, ca să vadă din nou lu-mina Domnului, iar pe Sara, fiica lui Raguel, s-o dea de nevastă lui Tobias, fiul lui Tobit, și să-l alunge pe duhul cel rău Asmodeus, căci era destinul lui Tobias și a nici unui alt pețitor, ca Sara să fie a lui. În momentul în care Tobit s-a întors din curte în casă, Sara a coborât din pod.
4 Testamentul lui Tobit. 1. În aceeași zi, Tobit și-a amintit de banii pe care i-a dat în păstrare lui Gabael, la Rages, în Media. 2. El și-a zis în sinea lui: „Am cerut să mor; aș face bine să-l chem pe fiul meu Tobias și să-i revelez despre existența acestor bani înainte să mor.”
Pag. 4
3. Așa că a trimis după Tobias, iar când acesta a venit, el i-a zis: - „Când am să mor, să mă înmormântezi cum se cuvine. Onoreaz-o pe mama ta, și să n-o părăsești, câte zile vei trăi. Să faci ce-i place ei, și nu-i amărî inima în nici un fel. 4. Amintește-ți, fiule, de toate primejdiile care le-a înfruntat de dragul tău, când erai la sânul ei. Când o să moară, s-o îngropi lângă mine, în același mormânt. 5. Adu-ți aminte de Domnul toate zilele vieții tale, fiul meu, și să nu faci cu voie ceea ce este rău, sau să încalci poruncile Lui. Cât vei trăi să faci ceea ce este drept, și evită căile rele; 6. o viață cinstită duce la izbândă în toate lucrările, iar pe toți cei ce fac bine, Domnul îi sfătuiește. 7. Dă de pomană din ce ai, și niciodată cu părere de rău. Nu-ți întoarce fața de la nici un sărac, și Dumnezeu nu-și va întoarce fața de la tine. 8. Pomana să dai în funcție de cât ai. Dacă ai puțin, să nu-ți fie rușine să dai puținul pe care-ți permiți să-l dai; 9. și-ți vei aduna o asigurare de nădejde pentru ziua greutăților. 10. Pomana îl scapă de la moarte pe cel care dă și nu îl lasă să coboare în întuneric. 11. Toți cei care dau de pomană fac o jertfă acceptată de Cel Preaînalt. 12. Ferește-te fiule de orice desfrânare, și mai presus de toate, alege-ți nevasta din neamul strămoșilor tăi. Să nu-ți iei nevastă de alt neam, una care nu este din tribul tatălui tău, căci noi suntem descendenți ai profeților. Fiul meu, amintește-ți că în zilele strămoșilor noștri, Noe, Avraam, Isaac sau Iacov, toți și-au luat neveste din neamul lor. Ei au fost binecuvântați în copiii lor, iar urmașii lor vor moșteni ținutul. 13. La fel și tu, fiul meu, trebuie să-ți iubești frații; nu fi prea mândru și ia-ți nevastă dintre femeile nea-mului nostru. O astfel de mândrie duce la ruină și boală, iar lenea duce la sărăcie; risipa este mama foametei. 14. Plata oricărui om care lucrează pentru tine să i-o dai în aceeași zi; să nu aștepte niciunul pentru banii lui. Dacă îi slujești Domnului, vei fi răsplătit. Fii circumspect, fiul meu, în tot ce faci, și în toată purtarea ta să te porți cu bun simț. 15. Nu fă nimănui ceea ce tu însuți urăști. Să nu exagerezi cu băutura și nu lăsa ca beția să-ți ajungă un obicei. 16. Împarte-ți mâncarea cu cel flămând, iar hainele cu cei care n-au deloc. Orice ai peste nevoile tale dă de pomană, și să dai din toată inima, fără să-ți pară rău că ai dat. 17. Varsă vin și jertfește pâine pe mormintele celor drepți; dar nu da nimic la păcătoși. 18. Cere sfatul de la oricine are bun simț; nu disprețui nici un sfat care poate să-ți folosească. 19. Binecuvântează pe Domnul Dumnezeu tot timpul și cere-I să-ți îndrume pașii; astfel, tot ce faci și toate planurile tale îți vor fi încununate de succes. Păgânul nu are o astfel de călăuzire; Domnul Însuși este Cel care dă toate lucrurile bune și tot El este Cel care smerește sau coboară până în adâncul mormântului pe oricine dorește El. Amintește-ți aceste porunci, fiul meu, și nu le șterge niciodată din inima ta. 20. Dar acum trebuie să-ți spun că am zece talanți de argint dați în păstrare lui Gabael, fiul lui Gabri, în Media. 21. Să nu fii tulburat că am ajuns săraci; mare bogăție te așteaptă, numai dacă o să-ți fie frică de Dumnezeu, dacă fugi de orice păcat, și dacă faci ceea ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeul tău.”
5 1. Tobias a răspuns: - „Tată, voi face tot ce mi-ai spus. 2. Dar cum voi recupera banii de la Gabael, de vreme ce el nu mă cunoaște, iar eu nu-l cunosc pe el? Ce dovadă să-i ofer, ca să mă creadă și să-mi dea banii? Și în plus, nici nu știu drumurile care duc în Media.” 3. La aceasta, Tobit i-a replicat: - „El mi-a dat o chitanță, eu am rupt-o în două, iar fiecare dintre noi a luat o bucată, ia bucata mea, iar bucata lui am pus-o la un loc cu banii. Sunt douăzeci de ani de când i-am dat acești bani în păstrare! Acum, fiul meu, găsește pe cineva de încredere care să meargă cu tine, și-l vom plăti la întoarcerea ta; așa că du-te și recuperează banii de la Gabael.”
Îngerul Rafael. 4. Tobias a plecat și a căutat vreun cunoscut, care să meargă cu el în Media, și s-a întâlnit cu îngerul Rafael.
Pag. 5
5. Neștiind că era un înger al lui Dumnezeu, el l-a întrebat: - „De unde vii, tinere?” Îngerul a răspuns: - „Sunt un izraelit, unul dintre compatrioții tăi, și am venit aici să caut de muncă.” Tobias l-a întrebat: - „Știi cumva drumul către Media?” 6. Îngerul a răspuns: - „Da. Am fost acolo de multe ori. Cunosc toate drumurile, le știu foarte bine. Am călătorit des în Media, ba chiar obișnuiam să fiu găzduit la Gabael, compatriotul nostru, care locuiește în Rages. Sunt două zile de mers din Ectabana până la Rages, căci Rages este situat într-o zonă deluroasă, iar Ectabana este în mijlocul câmpiei.” 7. Tobias a zis: - „Așteaptă-mă, tinere, să mă duc să-i spun tatălui meu. Aș vrea să mergi împreună cu mine acolo, iar eu te voi plăti pentru aceasta.” 8. Îngerul a răspuns: - „Foarte bine, voi aștepta, numai să nu întârzii.” Tobias s-a dus și i-a spus tatălui său: - „Am găsit un izraelit care să meargă cu mine.” Tatăl său a replicat: - „Cheamă-l înăuntru; trebuie să aflu familia și tribul lui, ca să mă încredințez, fiul meu, că-ți va fi tovarăș de încredere.” 9. Tobias a ieșit din casă și l-a chemat: - „Tinere, tatăl meu vrea să stea de vorbă cu tine.” Când el a intrat, Tobit, la început, i-a urat bun venit. La răspunsul lui Rafael: - „Toate să-ți meargă bine!”, Tobit a ripostat: - „Cum poate să-mi fie mai bine ca acum? Sunt orb, nu pot să văd lumina cerului, și stau în întuneric ca un mort care nu mai poate să vadă lumina. Deși sunt viu, sunt la fel de bun ca și mort. Aud vocile, dar nu pot să-i văd pe cei ce-mi vorbesc.” Rafael i-a răspuns: - „Întărește-ți inima; în planul lui Dumnezeu este și vindecarea bolii tale. Fii încrezător!” Tobit a continuat: - „Fiul meu Tobias vrea să călătorească în Media. Poți să mergi cu el, ca ghid? Eu te voi plăti, prietene.” Rafael a zis: - „Da. Pot să merg cu el. Știu toate drumurile, căci am fost deseori în Media. Am călătorit peste câmpii și munți acolo, și știu drumul până la capăt.” 10. Tobit i-a zis: - „Spune-mi, prietene, din ce familie și din ce trib ești?” 11. Rafael a întrebat: - „De ce vrei să știi tribul meu?” Tobit a răspuns: - „Aș vrea să știu al cui fiu ești, prietene, și care este numele tău.” 12. El a replicat: - „Eu sânt Azaria, fiul bătrânului Anania, unul dintre frații tăi.” 13. Tobit i-a zis: - „Fii binevenit, toate să-ți meargă bine! Să nu fii mâniat pe mine, prietene, pentru că vreau să știu totul despre tine și tatăl tău. Tu ești, după cum înțeleg, un frate și un om de familie bună și onorabilă. Eu îi știu pe Anania și Natan, cei doi fii ai bătrânului Semelia. Ei obișnuiau să meargă cu mine la Ierusalim și să slujească acolo împreună cu mine; ei n-au fost niciodată ademeniți în rătăcire. Frații tăi sunt oameni demni, iar tu ai venit la momentul oportun. Tu ești cu adevărat binevenit.” 14. Apoi a adăugat: - „Îți voi plăti o drahmă pe zi, plus cheltuielile de drum, pe care ți le va plăti fiul meu. 15. Însoțește-l și-ți voi da ceva în plus peste această plată.” 16. Rafael a fost de acord: - „Voi merge cu el. Nu te teme nici o clipă; vom merge acolo și ne vom întoarce fără greș, căci drumul nu este periculos.” Tobit i-a zis: - „Dumnezeu să te binecuvânteze, prietene!” Apoi el l-a chemat pe fiul său și i-a zis: - „Fiul meu, pregătește ce-ți trebuie pentru călătorie și mergi cu fratele tău. Fie ca Dumnezeul Cerului să aibă grijă de voi atât la ducere, cât și în călătoria de întoarcere, și să mi te aducă înapoi bine sănătos. Fie ca îngerul Domnului să vă însoțească pe amândoi, fiul meu.” Înainte să plece, Tobias i-a sărutat pe tatăl și pe mama lui, iar Tobit i-a urat să aibă o călătorie în siguranță. 17. Atunci mama lui a izbucnit în lacrimi. - „De ce trebuie să trimiți băiatul? – i-a zis ea lui Tobit. Nu este el sprijinul nostru? Nu depindem noi de el în toate? 18. De ce dai întâietate banilor? Oprește-te, de dragul băiatului nostru! 19. Să fim mulțumiți cu ce ne-a dat Domnul până acum.” 20. - „Nu te teme – i-a replicat Tobit, căci fiul nostru va merge în siguranță și se va întoarce în siguranță, iar tu îl vei vedea cu proprii tăi ochi când se va întoarce acasă. Nu te îngrijora și nu te neliniști pentru ei, draga mea. 21. Un înger bun va merge cu el; călătoria lui va izbândi, iar el se va întoarce fără probleme.” 22. La aceasta, ea s-a oprit din plâns.
6 Călătoria la Rages. 1. Tânărul și îngerul au plecat din casă împreună; câinele l-a urmat pe Tobias și i-a întovărășit. Ei au mers până i-a apucat noaptea, și au înnoptat pe malul fluviului Tigru.
Pag. 6
2. Tobias s-a dus să-și spele picioarele în apă, iar un pește uriaș a sărit din apă și a încercat să-i înghită piciorul. El a strigat, 3. iar îngerul i-a zis: - „Apucă și ține bine peștele.” Așa că Tobias l-a apucat și l-a târât la mal. 4. Îngerul a zis: - „Despică peștele și scoate-i fierea, inima și ficatul și păstrează-le, dar aruncă mațele; fierea, inima și ficatul pot fi folosite ca medicamente.” 5. Tobias a despicat peștele și a pus fierea, inima și ficatul de-o parte. Apoi a fript și a mâncat o parte din pește, iar ce a rămas a sărat și a păstrat. Apoi au continuat călătoria împreună, până când s-au apropiat de Media. 6. Tânărul l-a întrebat pe înger: - „Frate Azaria, ce valoare medicinală au inima, ficatul și fierea peștelui?” 7. Îngerul a răspuns: - „Dacă arzi inima și ficatul peștelui, astfel încât să iasă fum, în prezența unui bărbat sau a unei femei atacate de un drac sau de un duh rău, acesta va fugi și nu va mai rămâne niciodată cu acea persoană. 8. Cât despre fiere, ea este ca să ungi ochii unui om când i-au apărut pete albe; petele albe vor începe să dispară, una câte una, până ce ochii i se vor vindeca.”
Sfaturile lui Rafael. 9. Când au intrat în Media și deja se apropiau de Ectabana, 10. Rafael i-a zis tânărului: - „Tobias, prietene!” - „Da” – a replicat el. Rafael a zis: - „Trebuie să înnoptăm la Raguel, ruda ta. El are o fiică pe nume Sara, dar nu are alți copii, nici alți fii, nici alte fiice. 11. Tu, ca cea mai apropiată rudă, ai dreptul s-o iei de nevastă și să moștenești averea tatălui ei. 12. Fata este sensibilă, curajoasă și cu adevărat foarte frumoasă, iar tatăl ei este on om de onoare. Este dreptul tău s-o iei de nevastă – a continuat îngerul. Ascultă îndemnul meu, prietene; eu voi vorbi cu tatăl ei chiar în seara asta și-i voi cere să ți-o promită pe fată de nevastă, iar când ne vom întoarce din Rages, vom sărbători căsătoria voastră. Știu că Raguel nu poate să te oprească s-o iei de nevastă, de frică să nu fie pedepsit cu moartea, în conformitate cu decretul din Legea lui Moise; el știe prea bine că ea îți aparține ție, înaintea oricărui alt pețitor. Așa că ascultă îndemnul meu, prietene; vom vorbi despre fată chiar în această seară, ea îți va fi promisă, iar când vom pleca înapoi din Rages, o vom lua cu noi la casa ta.” 13. La aceasta, Tobias a protestat: - „Azaria, prietene, am auzit că ea deja a fost dată la șapte soți, care au murit cu toții în dormitor în noaptea nunții; în aceeași noapte când fiecare dintre ei a intrat în camera nupțială cu ea, ei au murit. 14. Un drac îi omoară – mi s-a spus. Și acum este rândul meu să mă tem; ei nu-i face nici un rău, căci o iubește, dar el omoară orice bărbat care se apropie de ea. Eu sunt singurul copil al tatălui meu, și mă tem că dacă o să mor, jalea îi va băga în mormânt pe tatăl și pe mama mea, iar ei n-au alt fiu care să-i înmormânteze.” 15. Rafael a zis: - „Dar ai uitat instrucțiunile tatălui tău? El ți-a spus să-ți iei o nevastă din neamul tău. Acum, ascultă îndemnul meu, prietene: însoară-te cu Sara și nu te îngrijora de drac. Eu sunt sigur că în această seară ea îți va fi dată de nevastă. 16. Când vei intra în camera nupțială, ia puțin din ficatul și din inima peștelui și pune-le într-o cădelniță, pe tămâia arzând. Mirosul se va împrăștia, 17. iar când va ajunge la drac, el va fugi și nu va mai fi văzut lângă ea niciodată. Înainte să te urci în pat cu ea, să stați în picioare și să vă rugați, implorând pe Domnul Cerului să-i fie milă de voi și să vă protejeze. Nu te teme; ea a fost pusă deoparte pentru tine înainte ca lumea să fie făcută. Tu o vei salva, iar ea va merge cu tine. Nu am nici un dubiu că ea îți va dărui copii, iar tu îi vei îndrăgi foarte mult. Acum, nu te teme!” Când Tobias a auzit ce-a zis Rafael și a înțeles că Sara este din neamul lui și din casa tatălui său, el s-a îndrăgostit în inima lui de Sara, iar sufletul i s-a lipit de ea.
7 Tobias se căsătorește cu Sara. 1. Când au intrat în Ectabana, Tobias a zis: - „Azaria, prietene, du-mă direct la ruda mea Raguel.” Astfel că îngerul l-a dus la casa lui Raguel, unde l-au și găsit, stând la poarta curții. Mai întâi ei l-au salutat, iar el a replicat: - „Vă salut pe voi, prieteni. Voi sunteți cu adevărat bineveniți.” Când i-a adus în casă, 2. el i-a zis nevestei sale Edna: - „Nu seamănă oare acest tânăr cu ruda noastră Tobit?”
Pag. 7
3. Edna i-a întrebat: - „Prieteni, de unde veniți?” Ei au răspuns: - „Noi suntem din tribul lui Neftali, iar acum suntem prizonieri în Ninive.” 4. -„Îl cunoașteți pe ruda noastră Tobit?” – a întrebat ea, iar ei au replicat: - „Da, îl știm.” Ea a zis: - „Este bine?” 5. - „Trăiește și este bine”, au răspuns ei, iar Tobias a adăugat: - „Este tatăl meu.” 6. Raguel a sărit, și cu lacrimi în ochi, l-a sărutat. 7. - „Dumnezeu să te binecuvânteze, băiatul meu – a zis el, fiu al unui tată bun și drept. Dar ce tragedie, ca un om așa de drept și generos să-și piardă vederea!” El l-a îmbrățișat pe Tobias, ruda lui, și a plâns. 8. Nevasta sa Edna și fiica lor Sara de asemenea au plâns pentru Tobit. Raguel a tăiat un berbec din turmă și i-a tratat împărătește. Ei au făcut baie, și după ce și-au spălat mâinile s-au așezat la masă ca să mănânce. Tobias i-a zis lui Rafael: - „Azaria, prietene, cere-i lui Raguel să mi-o dea de nevastă pe Sara, ruda mea.” 9. Raguel a auzit și el aceasta și i-a zis tânărului: - „Mănâncă și bea în seara aceasta și veselește-te. 10. Numai ție ți se cuvine să ți-o dau pe Sara de nevastă; cu adevărat că nu pot s-o dau altcuiva, de vreme ce tu ești ruda mea cea mai apropiată. Dar trebuie să-ți spun adevărul, fiul meu. 11. Eu am dat-o de nevastă la șapte dintre rudele mele, și toți au murit în noaptea nunții. Fiul meu, mănâncă și bea acum, și poate că Domnul va fi bun cu voi amândoi.” Tobias i-a răspuns: - „Nu voi mânca și nu voi bea, până nu rezolvăm această problemă a mea.” 12. Raguel i-a zis: - „Așa voi face: Ți-o voi da, în concordanță cu decretul din cartea lui Moise, căci Cerul Însuși a decretat că trebuie să fie a ta. Ia-o pe ruda ta; de acum încolo tu îi aparții ei și ea ție; începând de azi, ea este a ta pentru totdeauna. Toate să fie bune cu voi în această noapte, fiul meu; fie ca Domnul Cerului să se îndure de tine și să-ți dea pace.” 13. Raguel a chemat-o pe Sara, iar când ea a venit, el a luat-o de mână și i-a dat-o lui Tobias cu aceste cuvinte: - „Primește-o pe fata mea de nevastă, în concordanță cu Legea, decretul scris în cartea lui Moi-se; păstreaz-o și ia-o în siguranță în casa tatălui tău. Și fie ca Dumnezeul Cerului să vă dea prosperitate și pace.” 14. Apoi, el a trimis după mama ei și i-a spus să pregătească un rol de papirus, a scris pe el și și-a pus sigiliul pe contractul de căsătorie, prin care a dat-o pe Sara de nevastă lui Tobias, în concordanță cu acel decret. 15. După aceasta, ei au început să mănânce și să bea. 16. Raguel și-a chemat nevasta și i-a zis: - „Draga mea, pregătește celălalt dormitor și ia-o pe fată acolo.” 17. Edna a pregătit camera, după cum i s-a spus, și a adus-o pe Sara în ea. Ea a plâns cu fata, și după ce și-a șters lacrimile, a zis: 18. - „Întărește-te, fiică dragă; Domnul Cerului îți dă bucurie în loc de jale. Întărește-te fiică!” După care a ieșit afară.
8 Tobias scapă de Asmodeus. 1. După ce au mâncat și au băut și sosise vremea ca ei să rămână singuri, tânărul a fost condus în dormitor. 2. Tobias și-a amintit despre ce i-a spus Rafael. El a scos ficatul și inima peștelui din sacul în care le avea, și le-a pus peste tămâia aprinsă. 3. Mirosul de pește l-a ținut pe drac deoparte, iar el a fugit în Egiptul de Sus. Rafael l-a urmărit imediat și l-a legat de mâini și de picioare. 4. După ce au fost lăsați singuri și ușa a fost închisă, Tobias s-a dat jos din pat, zicându-i Sarei: - „Ridică-te, iubita mea; să ne rugăm și să-L implorăm pe Domnul nostru să aibă milă de noi și să ne țină în siguranță.” 5. Ea s-a ridicat și ei au început să se roage ca El să-i țină departe de primejdii. Tobias a zis: - „Te binecuvântăm pe Tine, Dumnezeul strămoșilor noștri, îți binecuvântăm numele Tău în veci de veci. Fie ca Cerurile și toată creația să Te binecuvânteze în veci de veci. 6. Tu l-ai făcut pe Adam, și de asemenea pe Eva, nevasta lui, care a fost partenerul și ajutorul lui, iar cei doi au fost părinții spiței umane. Acesta a fost cuvântul Tău: - < Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el. >
Pag. 8
7. Așa că acum o iau pe sora mea de nevastă, nu datorită poftelor, ci cu inima curată. Binevoiește să ai milă de noi și să creștem bătrâni împreună.” 8. Și amândoi au zis: - „Amin, Amin”, 9. și au petrecut toată noaptea nunții. 10. În prealabil, Raguel s-a ridicat și și-a chemat slujitorii, iar ei s-au dus și au săpat o groapă, căci el s-a gândit: - „Este posibil ca Tobias să moară, iar atunci noi vom îndura cu toții batjocuri și ironii.” 11. Când au terminat de săpat groapa, Raguel a intrat în casă și i-a spus nevestei: 12. - „Trimite una dintre slujitoare, să vedem dacă el mai trăiește; căci dacă a murit, o să-l îngropăm fără să știe nimeni.” 13. Ei au luat o lampă și au trimis o slujitoare, care a aprins lampa, a intrat în dormitor și i-a găsit dormind duși. 14. Ea a ieșit și le-a zis: - „Este viu și nevătămat.” 15. Atunci Raguel l-a binecuvântat pe Dumnezeul Cerului: - „Toți Te binecuvântează, o, Doamne, cu o binecuvântare sfântă. Să Te binecuvânteze oamenii în veci de veci. 16. Fii binecuvântat pentru bucuria pe care mi-ai dat-o. Lucrul de care îmi era frică nu s-a întâmplat, căci Tu ne-ai arătat mila Ta cea mare. 17. Să fii binecuvântat pentru mila pe care ai arătat-o celor doi, acești doi copii singuri la părinți. Doamne, arată-le milă, ține-i în siguranță și dăruiește-le o viață lungă, fericită și afectuoasă.” 18. Și a poruncit slujitorilor săi să umple groapa, înainte să răsară de ziuă. 19. Spunându-i nevestei să coacă multă pâine, el s-a dus la cireadă și a luat doi boi și patru berbeci și a poruncit slujitorilor săi să-i pregătească; așa au început cu toții pregătirile de nuntă.
Nunta lui Tobias cu Sara. 20. Apoi, chemându-l pe Tobias, el i-a zis: - „Nu trebuie să pleci de aici timp de două săptămâni. Stai, mănâncă și bea cu noi, și înveselește inima fiicei mele, căci inima ei a suferit așa de multă vreme. 21. Aici și acum ia jumătate din averea mea, și să ai o călătorie lipsită de primejdii înapoi la tatăl tău; cealaltă jumătate o vei primi când eu nevasta mea vom muri. Fii reasigurat, fiule, eu sunt tatăl tău și Edna este mama ta; acum și pentru totdeauna, noi suntem tot așa de apropiați de tine, la fel cât ești tu de nevasta ta. Nu ai nimic de care să te temi, fiul meu.”
9 Recuperarea banilor. 1. Tobias a trimis după Rafael și i-a zis: 2. - „Azaria, prietene, ia cu tine patru slujitori și două cămile, și du-te la Rages. Du-te la casa lui Gabael, dă-i chitanța și ia banii, apoi adu-l cu tine la nuntă. 3. Tatăl meu, după cum știi, numără zilele, iar dacă eu voi fi doar o zi în întârziere, el va fi tare îngrijorat. 4. Și vezi că Raguel a jurat să stau aici două săptămâni, iar eu nu pot să trec peste jurământul lui.” 5. Așa că Rafael a plecat, împreună cu patru slujitori și două cămile, la Rages, în Media, și a rămas în acea noapte la Gabael. El i-a dat lui chitanța și l-a informat că fiul lui Tobit, Tobias, s-a însurat, și-l invită la petrecerea ce se va ține cu ocazia nunții. Imediat Gabael i-a numărat pungile, cu sigiliile intacte, și i le-a dat pe toate. 6. Ei au plecat dis-de-dimineață și s-au dus la nuntă. Intrând în casa lui Raguel, ei l-au găsit pe Tobias la petrecere, iar el a sărit în picioare și l-a întâmpinat pe Gabael. Cu lacrimi în ochi, Gabael l-a binecuvântat și a zis: - „Bun și demn fiu al unui tată demn, un om așa de drept și generos, fie ca Domnul să-ți dea binecuvântarea Cerului, ție, nevestei tale și a socrilor tăi. Binecuvântat să fie Dumnezeu, căci mi-am văzut verișorul, pe Tobias, asemănarea tatălui său.”
10 Neliniștea părinților lui Tobias. 1. Zi de zi, Tobit număra zilele care îi trebuiau lui Tobias ca să se întoarcă. Când timpul a trecut, iar Tobias n-a apărut, 2. Tobit a zis: - „Se poate să fi fost arestat acolo? Sau poate că Gabael a murit și nu e nimeni să-i dea banii?”
Pag. 9
3. Și el se neliniștea din ce în ce mai mult. 4. Nevasta sa Ana i-a zis: - „Copilul meu a pierit. El nu mai este printre cei vii.” Ea a început să plângă, tânguindu-se pentru copilul ei: 5. - „O, fiul meu, lumina ochilor mei, de ce te-am lăsat să pleci?” 6. Tobit i-a zis: - „Oprește-te! Nu te îngrijora, draga mea, el este bine sănătos. Ceva s-a întâmplat acolo, de întârzie. Bărbatul care s-a dus cu el este din același neam cu noi, și este de încredere. Draga mea, nu plânge pentru el, se va întoarce curând.” 7. Ea a replicat: - „Tu să te oprești. Nu încerca să mă înșeli. Copilul meu a pierit.” În fiecare zi, ea se grăbea și se tot uita la drumul pe care plecase fiul ei, și nu asculta de nimeni; iar când intra în casă la apusul soarelui, ea nu putea să doarmă, ci doar plângea și se tânguia cât era noaptea de lungă. Când cele două săptămâni a petrecerii nunții au trecut, zile pe care Raguel jurase să le țină pentru fata sa, Tobias i-a zis: - „Lasă-mă să plec, căci sunt sigur că părinții mei sunt convinși că n-o să mă mai vadă niciodată. Te implor, tată, lasă-mă să mă duc acasă la tatăl meu, Tobit. Deja ți-am spus cum l-am lăsat.” 8. Raguel a replicat: - „Stai, fiul meu, stai cu mine, iar ei voi trimite mesageri să-i explice tatălui tău ce e cu tine.” 9. dar Tobias a insistat: - „Nu, lasă-mă te rog să mă duc acasă la tatăl meu.”
Tobias se întoarce acasă împreună cu Sara. 10. Atunci, fără mai multă vorbă, Raguel i-a dat-o lui Tobias pe Sara, mireasa lui, împreună cu jumătate din averea lui, sclavi și sclave, vite și oi, măgari și cămile, haine, bani și bunuri din casă. 11. Apoi și-a luat la revedere. Îmbrățișându-l pe Tobias, el a zis: - „La revedere, fiul meu, și călătorie lipsită de primejdii. Fie ca Domnul Cerului să vă călăuzească, pe tine și pe nevasta ta Sara; și fie ca eu să trăiesc să-ți văd copiii.” 12. Fiicei sale Sara i-a zis: - „Onorează pe tatăl și pe mama soțului tău; ei sunt acum părinții tăi, la fel cât este propriul lor copil. Mergi în pace, fiica mea; cât voi trăi, nădăjduiesc să aud numai vești bune despre tine.” Apoi și-a luat la revedere de la ei și i-a lăsat să plece. 13. La rândul ei, Edna i-a zis lui Tobias: - „Atât de dragul meu verișor, fie ca Domnul să te ducă în siguranță acasă, pe tine și pe fiica mea Sara, și fie ca eu să trăiesc destul de mult, ca să-ți văd copiii. Sub privirea Domnului, eu îți încredințez fata mea în păstrare; nu fă ceva care ar tulbura-o, toată viața ta. Fiul meu, mergi în pace! De acum încolo, eu sunt mama ta, iar Sara este iubita ta soție. Să fim cu toții binecuvântați cu prosperitate până la sfârșitul zilelor noastre!” Apoi i-a sărutat pe amândoi de bun rămas și le-a îngăduit să plece. 14. Tobias a plecat de la Raguel bine sănătos și bucuros, binecuvântând pe Domnul Cerului și al pământului, Împăratul universului, pentru succesul călătoriei. El i-a binecuvântat pe Raguel și pe Edna, nevasta lui, zicând: - „Este porunca Domnului să vă onorez toate zilele vieții mele.”
11 1. Când s-au apropiat de Caserin, aproape de Ninive, Rafael a zis: - „Știi cum era tatăl tău când am plecat. 2. Să ne grăbim și s-o luăm înaintea nevestei tale, ca să fie casa gata înainte să vină ceilalți”; 3. iar în timp ce mergeau împreună, el a adăugat: - „Ia în mână fierea peștelui.” Câinele mergea cu îngerul și Tobias, urmându-i îndeaproape, la călcâiele lor. 4. În vremea aceea Ana scruta drumul pe care trebuia să se întoarcă fiul ei. 5. Zărindu-l că vine, ea i-a zis tatălui lui: - „Iată, vine fiul tău și bărbatul care s-a dus cu el!”
Tobit își recapătă vederea. 6. Înainte ca Tobias să ajungă la casa tatălui său, Rafael i-a zis: - „Știu cu siguranță că ochii lui vor fi deschiși. 7. Împrăștie fierea pe ei; acest medicament va face ca petele albe să se micșoreze și să cadă. Tatăl tău își va recăpăta vederea și va vedea lumina zilei.” 8. Ana a fugit în întâmpinarea lor, l-a strâns în brațe pe fiul ei și i-a zis: - „Acum pot să mor.” Și a început să plângă. 9. În timp ce Tobit s-a ridicat în picioare și venea bâjbâind pe poarta curții,
Pag. 10
10. Tobias s-a dus la el cu fierea peștelui în mână. El a aruncat-o în ochii tatălui său, luându-l de mână și zicând: - „Nu te îngrijora tată.” 11. El a aplicat cu grijă medicamentul, 12. și cu amândouă mâinile a descojit ușor petele din colțurile ochilor lui Tobit. Tobit l-a îmbrățișat 13. și a izbucnit în lacrimi. - „Pot să văd, fiule, lumina ochilor mei! – a strigat el. Binecuvântat să fie Dumnezeu, și binecuvântat să fie numele Lui cel grozav, și toți îngerii Lui cei sfinți. 14. El m-a pedepsit, dar acum, iată, îl văd pe fiul meu Tobias!” Tobias a intrat în casă, bucurându-se și binecuvântându-l pe Dumnezeu din toată puterea lui. El i-a povestit tatălui său despre succesul călătoriei lui, de recuperarea banilor și cum a luat-o de nevastă pe fata lui Raguel, Sara. - „Ea vine în urma noastră – a zis el, este aproape de porțile orașului.” 15. Tobit s-a dus cu bucurie să-și întâmpine nora la porțile orașului, binecuvântându-l pe Dumnezeu în timp ce mergea. La vederea lui, trecând prin oraș cu toată vigoarea și mergând neavând pe nimeni să-i îndrume pașii, oamenii din Ninive erau uluiți; 16. iar Tobit i-a mulțumit lui Dumnezeu, înaintea tuturor, pentru că în mila Lui, i-a redat vederea. Când a întâlnit-o pe Sara, nevasta fiului său Tobias, el a binecuvântat-o și a zis: - „Vino, fiică, fii binevenită! Bine-cuvântat să fie Dumnezeu, care te-a adus la noi. Binecuvântați să fie mama și tatăl tău, și fiul meu Tobias, și fii binecuvântată și tu, fiica mea.” Pentru toți evreii din Ninive a fost o zi de bucurie, 17. iar Ahicar și Nadab, verișorii lui Tobit, au venit să împartă bucuria ce el. Ei au sărbătorit cu toții cu bucurie timp de o săptămână, și mirilor le-au fost date multe cadouri.
12 Plata pentru Rafael. 1. După ce s-a terminat petrecerea dată cu ocazia nunții, Tobit a trimis după Tobias. - „Fiul meu – a zis el, când îl plătești pe bărbatul care a mers cu tine, vezi să-i dai ceva în plus, mult peste cât l-am tocmit.” 2. Tobias a răspuns: - „Cât de mult să-l plătesc, tată? Nu i-ar strica să-i dau jumătate din banii pe care i-a adus înapoi. 3. El m-a ținut în siguranță, a vindecat-o pe nevasta mea, m-a ajutat să aduc înapoi banii, și te-a vindecat și pe tine. Cât de mult să-l plătesc peste ce l-ai tocmit?” 4. Tobit a replicat: - „Ar fi drept, fiul meu, să-i dai jumătate din ce-a adus cu el.” 5. Așa că Tobias l-a chemat pe Rafael și i-a zis: - „Jumătate din ce-ai adus cu tine este plata ta; ia-i și mergi cu bine.” 6. Atunci Rafael i-a chemat pe amândoi deoparte și le-a zis: - „Binecuvântat să fie Dumnezeu, și în prezența tuturor ființelor vii, îi mulțumesc Lui pentru binele care vi l-a făcut, pentru ca toți să cânte imnuri de binecuvântare Numelui Său. Proclamați tuturor oamenilor tot ce a făcut Dumnezeu; pe El să-L onorați și să nu vă opriți mulțumindu-i Lui. 7. Un secret al regelui trebuie ținut, dar lucrările lui Dumnezeu trebuie să fie recunoscute în public. Recunoașteți-le și onorați-l pe El. Fă bine, și nici un rău nu va veni peste tine. 8. Mai bine roagă-te cu post în sinceritate, și dă pomană cu credincioșie, decât să ai bunăstare cu nedreptate. Mai bine dă de pomană, decât să tot aduni aur. 9. Datul de pomană te scapă de la moarte și-ți șterge orice păcat. Cei care dau de pomană se vor bucura de o viață lungă; 10. dar păcătoșii și cei care fac rău sunt proprii lor dușmani.
Rafael se deconspiră. 11. Eu vă voi spune tot adevărul, neascunzând nimic de voi. Deja v-am spus cu claritate că în timp ce secretul regelui trebuie păstrat, lucrările lui Dumnezeu trebuie să fie glorificate în public. 12. Acum, Tobit, când tu și Sara v-ați rugat, eu am fost cel care am dus rugăciunile voastre, ca ele să fie amintite în glorioasa prezență a Domnului. 13. La fel, atunci când l-ai îngropat pe acel mort; în acea zi când te-ai ridicat fără ezitare de la masă, ca să te duci să înmormântezi acel bărbat mort, eu am fost cel trimis să te pun la încercare. 14. În același timp, Dumnezeu m-a trimis să vă vindec pe amândoi, pe tine și pe nora ta. 15. Eu sânt Rafael, unul dintre cei șapte sfinți îngeri care duc Sus rugăciunile sfinților, cei care intră cu ele înaintea slavei Domnului.”
Pag. 11
16. Cei doi tremurau; ei au căzut cu fața la pământ, căci erau înfricoșați. 17. Dar el le-a zis: - „Nu vă temeți, pacea să fie cu voi; binecuvântați-L pe Dumnezeu în veci de veci. 18. Nu-mi mulțumiți mie că am fost cu voi, căci a fost voința lui Dumnezeu. Lui, toată viața voastră să-I cântați imnuri de mulțumire. 19. Luați aminte că eu nu mănânc și nu beau; așa că ceea ce ați văzut a fost doar o vedenie. 20. Și acum binecuvântați-l pe Domnul, mulțumiți-i lui Dumnezeu aici, pe pământ. Eu sunt pe cale să urc la El, Cel care m-a trimis. Scrieți tot ceea ce vi s-a întâmplat.” 21. Apoi el s-a ridicat la Cer, iar când ei s-au ridicat în picioare, el nu mai era de văzut. 22. Apoi ei au cântat imnuri de binecuvântare lui Dumnezeu, mulțumindu-i pentru lucrările grozave pe care le-a făcut, când le-a apărut un înger al lui Dumnezeu.
13 Rugăciunea de mulțumire a lui Tobit. 1. Apoi Tobit a zis: - „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Cel veșnic viu, și binecuvântată să fie Împărăția Lui. 2. El atât pedepsește, dar arată și milă; El îi face pe oameni să intre în mormânt, în adâncurile pământului, apoi El îi scoate din marea distrugere. Nimic nu poate scăpa din mâna Lui. 3. Izraeliților, să-i mulțumiți Lui înaintea Neamurilor, căci, împrăștiindu-vă printre ele, 4. El v-a arătat măreția Lui acolo. Înaintea oricărei ființe vii lăudați-L, căci El este Domnul și Dumnezeul nostru, Tatăl nostru și Dumnezeu în veci de veci. 5. Deși El vă va pedepsi pentru ticăloșiile voastre, El vă va arăta milă tuturor, oriunde ați fi împrăștiați printre Neamuri. 6. Când vă întoarceți către El din toată inima și cu tot sufletul, și vă supuneți Lui în toate, atunci El se va întoarce înspre voi și nu Își va mai ascunde fața de voi. Considerați acum ce-a făcut El pentru voi, și, cu toată puterea, dați Lui mulțumiri; binecuvântați pe Domnul cel credincios și lăudați-L pe Împăratul veș-nic. În ținutul exilului meu, eu Îi mulțumesc și afirm puterea și mărirea Lui unei nații păcătoase. Păcătoși, schimbați-vă, și faceți ceea ce este drept înaintea Lui; cine știe, poate vă va fi binevoitor și vă va arăta milă. 7. Eu Îl voi lăuda pe Dumnezeul meu și mă voi bucura în Împăratul Cerului. 8. Fie ca toți oamenii să vorbească despre măreția Lui și să-I mulțumească în Ierusalim. 9. O, Ierusalim, oraș sfânt, El vă va pedepsi pentru ceea ce au făcut fiii tăi, dar El va arăta încă o dată milă celor drepți. 10. Mulțumiți Domnului pentru bunătatea Lui și binecuvântați pe Împăratul veșnic. Templul Tău va fi rezidit pentru Tine, cu bucurie. Fie ca El să dea fericire tuturor exilaților, și să iubească toate generațiile aflate la necaz. 11. Slava Ta va străluci până la marginile pământului. Multe Neamuri vor veni la Tine de departe, la nu-mele Tău cel sfânt; ele vor veni din toate colțurile pământului, aducând cadouri în mâinile lor pentru Împăratul Cerului. În Tine își vor arăta bucuria nenumărate generații; numele orașului ales va dăinui în veci de veci. 12. Blestemați sunt toți cei care te vorbesc de rău; blestemați sunt cei care te cuceresc și-ți dărâmă zidurile, toți cei care-ți spulberă turnurile și-ți dau foc caselor. Dar binecuvântați pentru totdeauna vor fi toți cei care te venerează. 13. Deci vino și te bucură de copiii celor drepți, căci ei vor fi strânși împreună și-L vor binecuvânta pe Dumnezeul cel veșnic. 14. Cât de fericiți vor fi cei care se vor bucura în prosperitatea Ta; fericiți vor fi cei care se mâhnesc de toate pedepsele Tale! Ei se vor bucura de Tine, iar veselia lor va fi veșnică. 15. Sufletul meu Îl binecuvântează pe Domnul, Împăratul cel grozav, căci Ierusalimul va fi zidit din nou, ca să fie locul unde El va sta pentru totdeauna. Cât de fericit voi fi eu, când rămășița urmașilor mei vor vedea splendoarea Ta și vor mulțumi Împăratului Cerului! Porțile Ierusalimului vor fi zidite cu safir și smarald, iar toate zidurile vor fi din pietre prețioase. Turnurile și întăriturile Ierusalimului vor fi zidite din aurul cel mai curat. 17. Străzile Ierusalimului vor fi pavate cu beril, rubin și pietre de Ofir.
Pag. 12
18. Pe toate străzile Ierusalimului se vor cânta imnuri de bucurie și toate casele din el vor zice: - ”Aleluia!” Binecuvântat să fie Dumnezeul izraeliților! În tine, o, Ierusalim, numele Lui sfânt va fi binecuvântat în veci de veci.”
14 Sfaturile date de Tobit. 1. În acest fel și-a sfârșit Tobit cântarea lui de laudă. El a murit în pace la vârsta de o sută doisprezece ani, și a fost înmormântat la Ninive cu toate onorurile. 2. El avea șaizeci și doi când și-a pierdut vederea, iar după ce și-a recăpătat-o, el a trăit în prosperitate, făcând pomeni și neîncetând vreodată să-L binecuvânteze pe Dumnezeu și să-I laude slava Lui. 3. Înainte să moară, el a trimis după fiul său Tobias și i-a dat aceste instrucțiuni: - „Fiul meu, trebuie să-ți iei copiii, 4. și să pleci de grabă în Media, căci sunt încredințat că Dumnezeu a vorbit împotriva Ninivei, prin profetul Naum. Totul se va adeveri; totul se va întâmpla Asurului și Ninivei, ce au spus profeții izraeliților, profeți trimiși de Dumnezeu. Nici un cuvânt nu va rămâne neîmplinit; totul se va petrece repede. Vei fi mai în siguranță în Media, decât în Asiria sau Babilon. Eu știu, sunt convins, că toate cuvintele Domnului se vor împlini. Așa va fi, nimeni în Media nu va cădea. Compatrioții noștri care trăiesc în Israel vor fi toții risipiți și luați în captivitate din acest ținut bun. Tot teritoriul izraeliților, împreună cu Samaria și Ierusali-mul, va fi devastat; și pentru o vreme Casa lui Dumnezeu va fi părăsită, arsă până la pământ. 5. Dar Dumnezeu se va îndura din nou de ei, și-i va aduce înapoi în teritoriul izraeliților. Ei vor reconstrui Casa Domnului, dar nu așa cum a fost la început, nu până nu se va împlini vremea. Atunci ei se vor întoarce cu toții din captivitate, și vor reconstrui Ierusalimul în toată splendoarea lui; apoi, cu adevărat, Casa lui Dumnezeu va fi zidită în Ierusalim, după cum au vorbit deja profeții izraeliților. 6. Toate Neamurile de pe tot pământul vor fi convertite la adevărata slujire a lui Dumnezeu; ei se vor lepăda de idolii care i-au făcut să rătăcească, 7. și Îl vor binecuvânta pe Dumnezeul cel veșnic, în credincioșie. Toți izraeliții care vor supraviețui în acea vreme, și care vor fi fermi în loialitatea lor pentru Dumnezeu, vor fi strânși laolaltă; ei vor veni la Ierusalim ca să ia în stăpânire ținutul lui Avraam, loc unde vor trăi în siguranță pentru totdeauna. Aceia care-L iubesc cu adevărat pe Dumnezeu se vor bucura; păcătoșii și ticăloșii vor dispare de pe pământ. 8. Copiii mei, eu vă poruncesc asta: slujiți-l pe Dumnezeu în adevăr și faceți ceea ce este plăcut Domnului. 9. Învățați-i pe copiii voștri să facă ceea ce este drept și să dea de pomană, să-l aibă pe Dumnezeu în gând și să binecuvânteze sincer numele Lui tot timpul și cu toată puterea lor. 10. Acum, fiul meu, tu trebuie să pleci din Ninive; să nu mai stai aici. Imediat ce o așezi pe mama ta în mormânt, lângă mine, să nu mai petreci o singură noapte între granițele orașului, căci observ că locul este plin de ticăloșie și necinste, și fără nici o rușine. Fiul meu, gândește-te ce i-a făcut Nadab lui Ahicar, care îl ridicase: l-a forțat să se ascundă într-un mormânt, fiind încă viu. Ahikar a supraviețuit să vadă cum Dumnezeu s-a răzbunat pe el, aducându-i dizgrație; el a ieșit la lumina zilei, dar Nadab a trecut în întunericul veșnic, pentru că a încercat să-l omoare pe Ahikar. Din cauză că a dat de pomană, Ahikar a scăpat din capcana de moarte pe care i-a întins-o Nadab, și a fost Nadab cel care a căzut în capcană și a fost distrus.
Moartea lui Tobit. 11. Iată ce aduce darea de pomană, copiii mei – viața, și vedeți ce aduce ticăloșia – moartea. Dar acum puterea mea slăbește.” Ei l-au întins în pat și el a murit, apoi i s-a făcut o înmormântare onorabilă. 12. Când mama lui a murit, Tobias a înmormântat-o lângă tatăl său; apoi el, nevasta și copiii lui au plecat în Media, unde s-au stabilit, în Ectabana, împreună cu socrul său, Raguel. 13. El i-a onorat și le-a purtat de grijă socrilor săi, în anii bătrâneții lor. El i-a înmormântat la Ectabana, în Media, și a moștenit atât averea lui Raguel, cât și a tatălui său Tobit. 14. El a murit la vârsta venerabilă de o sută șaptesprezece ani, în Ectabana. 15. Tobias a trăit mult, destul ca să audă de distrugerea Ninivei de către Nabucodonosor și Ahasuerus, și să vadă prizonierii de război aduși de acolo în Media. El s-a bucurat înainte să moară de soarta Ninivei, și l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeu, care trăiește în veci de veci. Amin.
Pag. 13
IUDITA
1 Arpaxad fortifică Ectabana. Campaniile militare ale regelui asirian Nabucodonosor. 1. Era în cel de-al doilea an al domniei lui Nabucodonosor, regele asirienilor, el aflându-se în marele oraș Ninive. În acele zile, Arpaxad domnea peste Media, în Ectabana. 2. Arpaxad a înconjurat Ectabana cu un zid făcut din pietre tăiate în patru colţuri, late de trei coți şi lungi de șase coţi. El i-a făcut ziduri înalte de şaptezeci de coţi şi groase de cincizeci de coţi. 3. La porţi, el a ridicat turnuri înalte de o sută de coţi, iar temelia era lată de şaizeci de coţi. 4. El a făcut porțile înalte de șaptezeci de coți și late de patruzeci de coți, destul de late ca armatele să poată ieși în forță și în mare viteză, iar infanteria să iasă gata aliniată. 5. În acele zile, regele Nabucodonosor a pornit la război împotriva regelui Arpaxad, în marea câmpie de la marginea orașului Ragau. 6. Toți locuitorii de pe dealuri, toți cei care trăiau pe Eufrat, Tigru și Hydaspes, iar din câmpie regele Arioh din Elam, s-au aliat cu Nabucodonosor. În plus, multe alte triburi s-au unit cu caldeenii (cu Nabucodonosor).
Ultimatumul dat de către Nabucodonosor. 7. Apoi Nabucodonosor a trimis soli tuturor celor care locuiau în Persia și tuturor celor care locuiau înspre vest, celor care locuiau în Cilicia și în Damasc, Liban și Antiliban; și tuturor celor care locuiau pe malul Mării Mediterane, 8. celor din neamul lui Carmel și Gilead, din Galileea de Sus și din marea câmpie Esdrelon, 9. dar și tuturor celor din Samaria și orașele ei; și peste Iordan, până la Ierusalim; și în Betania, Chelus și în Kadeș și Delta Egiptului; și în Tahpantes și Ramses; și întregului ținut Goșen; 10. și celor de după Tanis și Memfis; și tuturor celor care locuiau în Egipt, până la granițele Etiopiei. 11. Dar toți cei care trăiau în toate aceste regiuni au ignorat ultimatumul lui Nabucodonosor, regele asirienilor. Ei au refuzat să se unească cu el la război, căci nu le era frică de el, privindu-l ca pe un om fără putere. Astfel că solii lui s-au întors cu mâinile goale și în dizgrație. 12. Atunci Nabucodonosor s-a mâniat teribil pe toate aceste regiuni, și a jurat pe tronul și regatul său că se va răzbuna pe tot teritoriul Ciliciei, Damascului și Siriei, că îi va omorî atât pe ei, dar și pe toți locuitorii din Moab, și pe oamenii lui Amon, și pe cei din toată Iudeea, și pe oricine din Egipt, tocmai până la țărmurile celor două mări.
Nabucodonosor îl înfrânge pe Arpaxad. 13. În cel de-al șaptesprezecelea an al domniei sale, el a pornit cu armatele împotriva lui Arpaxad, și l-a învins în bătălie, înfrângând întreaga armată a lui Arpaxad, toată cavaleria lui, și toate carele lui de război. 14. Astfel, el a luat în posesie orașele lui și s-a dus la Ectabana, a cucerit orașul și turnurile lui, i-a jefuit piețele, transformând faima orașului în dizgrație. 15. El l-a prins pe Arpaxad în Munții Ragau, doborându-l cu săgețile lui, distrugându-l o dată pentru tot-deauna. 16. Apoi Nabucodonosor s-a întors la Ninive, împreună cu toate forțele care se aliaseră cu el, un număr enorm de trupe; acolo el și forțele sale armate s-au odihnit și au petrecut timp de o sută douăzeci de zile.
2 Campania militară împotriva ținuturilor dinspre vest. 1. În cel de-al optsprezecelea an al domniei sale/587 î.e.n. în cea de-a douăzecea zi a primei luni, s-a zvonit în palatul lui Nabucodonosor, regele asirienilor, despre faptul că el se va răzbuna pe toate acele ținuturi, exact după cum jurase. 2. El și-a chemat toți miniștrii și toți nobilii lui și le-a prezentat în detaliu planul lui secret, cu gura lui, și toată ticăloșia acelor regiuni. 3. Ei au hotărât să-i distrugă pe toți cei care nu au respectat porunca regelui.
Pag. 14
4. Când planul a fost făcut în totalitate, Nabucodonosor, regele asirienilor, l-a chemat pe Olofern, comandantul armatei sale, cel de-al doilea la comandă numai după el însuși, și i-a zis: - „Așa vorbește regele cel mare, domnul întregului pământ: - Lasă-mă aici și ia cu tine oameni care sunt totali încrezători în puterea lor, o sută douăzeci de mii de infanteriști și douăsprezece mii de cavaleriști. 6. Pornește în marș împotriva întregului ținut dinspre vest, căci ei nu au respectat poruncile mele. 7. Spune-le să pregătească pământul și apa, căci vin împotriva lor cu toată mânia mea; eu voi acoperi toată fața pământului cu trupele mele, și îi voi jefui. 8. Răniții lor vor umple văile și canalele, orice râu se va umple cu morții lor, 9. iar pe ei toți îi voi lua prizonieri și-i voi duce la marginile pământului. 10. Du-te și cucerește pentru mine tot teritoriul lor. Dacă ți se predau, să-i ții pentru mine până le va veni vremea să fie pedepsiți. 11. Dar cu cei care ți se vor împotrivi să n-ai nici o milă, ci măcelărește-i și jefuiește toate regiunile lor. 12. Pe viața mea și prin puterea regatului meu, eu am vorbit și voi împlini cu mâna mea tot ce-am zis. 13. Și tu ai grijă să nu încalci nici una dintre poruncile domnului tău, ci îndeplinește-le întocmai cum ți-am poruncit; și îndeplinește-le fără nici o întârziere!”
Campaniile militare ale lui Olofern. 14. Așa că Olofern a ieșit de la rege și și-a chemat toți comandanții săi, generalii și ofițerii armatei asiriene. 15. El și-a trecut în revistă, pe divizii, toate trupele alese ale domnului său, după cum îi poruncise el să facă, o sută douăzeci de mii de pedestrași și douăsprezece mii de arcași călări, 16. și i-a organizat cum se cuvine unei mari armate să plece într-o campanie militară. 17. El a luat cu el un mare număr de cămile și măgari și catâri pentru transport, dar și un număr ce nu putea fi socotit de oi, boi și capre, pentru alimentație; 18. el a mai luat enorme rații pentru toți și o cantitate imensă de aur și argint din palatul regal. 19. Apoi el a plecat împreună cu toată armata, ca să o ia înaintea regelui Nabucodonosor și să acopere toată fața pământului cu carele lui de război, cu cavaleria și cu soldații lui infanteriști cei aleși. 20. Împreună cu ei a mers o mulțime mixtă, ca un roi de lăcuste, mulți precum țărâna pământului – o mulțime ce nu putea fi numărată. 21. Ei au mers în marș timp de trei zile, din Ninive până în câmpia Bectilet, și au stabilit tabără în partea opusă ei, lângă munții de la nord de Cilicia de Sus. 22. De acolo, Olofern a luat toată armata sa, infanteria, cavaleria și carele de război și s-a dus pe dealurile din ținut. 23. El a distrus cetățile Put și Lud și i-a jefuit pe rasitiții și ișmaeliții de la marginea deșertului, în partea de sud a țării cheleenilor. 24. Apoi el a luat-o pe lângă Eufrat și a trecut prin Mesopotamia și a distrus toate orașele fortificate de-a lungul râului Abron, până chiar la malul mării. 25. El a ocupat de asemenea ținutul Ciliciei și a omorât pe oricine i s-a opus. Apoi el s-a dus în partea de sud a granițelor lui Iafet, în partea opusă Arabiei. 26. El i-a împresurat pe midianiți, le-a dat foc taberelor lor și le-a jefuit turmele de oi. 27. Apoi el s-a dus în câmpia Damascului la vremea recoltatului cerealelor, le-a incendiat toate câmpurile cultivate, le-a distrus turmele și cirezile, le-a ocupat orașele, a făcut ravagii în ținuturile lor și i-a omorât pe toți bărbații tineri. 28. Astfel că frica și groaza de el i-a cuprins pe toți oamenii care locuiau pe malul mării, la Sidon și Tyr, și pe cei care trăiau în Sur și Okina și pe toți cei care locuiau în Iamnia. De asemenea, cei care locuiau în Azot și Ascalon erau teribil de înfricoșați de el.
3 Locuitorii ținuturilor rămase nejefuite cer pace lui Nabucodonosor. 1. De aceea, cei de mai sus au trimis soli la el, cerând pace, astfel: 2. - „Noi, slujitorii lui Nabucodonosor, regele cel mare, ne închinăm ție. Fă cu noi tot ce vrei. 3. Clădirile noastre și tot ținutul nostru și toate câmpurile cu cereale și toate turmele și cirezile din taberele noastre ți le predăm ție; fă cu ele tot ce vrei.
Pag. 15
4. Orașele noastre și locuitorii lor sunt de asemenea sclavii tăi; vino și fă cu ei tot ceea ce crezi de cuviin-ță.” 5. Oamenii s-au dus la Olofern și i-au spus toate acestea. 6. Atunci el s-a dus la malul mării, împreună cu armata lui, a staționat garnizoane în orașele fortificate și a ales oameni dintre ei, ca ajutoare. 7. Acei oameni și toți cei de la sate l-au întâmpinat cu cununi, cu dansuri și toboșari. 8. Cu toate acestea, el le-a demolat toate sanctuarele și locurile lor sacre, căci avea poruncă să distrugă toți dumnezeii ținutului, astfel ca toate Neamurile să-l venereze numai pe Nabucodonosor, și toate limbile și triburile să-i slujească, exact ca unui dumnezeu. 9. Apoi el s-a dus înspre Esdrelon, lângă Dotan, ajungând înaintea marii câmpii din Iudeea, 10. și-a stabilit tabără între Gheba și Scytopolis, și a rămas acolo timp de o lună întreagă, ca să-și reaprovizioneze întreaga lui armată cu tot ceea ce era nevoie.
4 Tulburarea din Iudeea. 1. Când izraeliții care trăiau în Iudeea au auzit despre tot ceea ce a făcut tuturor neamurilor Olofern, generalul lui Nabucodonosor, regele asirienilor, și cum a jefuit și distrus toate templele lor, 2. ei au fost teribil de înfricoșați de apropierea lui, și s-au îngrijorat atât cu privire la Ierusalim, dar și pentru Templul Domnului, Dumnezeul lor. 3. Căci ei abia se întorseseră din exil, și toți oamenii din Iudeea abia se liniștiseră laolaltă, și vasele sfinte și altarul doar fuseseră sfințite, după ce în prealabil fuseseră profanate. 4. Astfel că ei au trimis vorbă în toate districtele din Samaria, și la Kona, Bet-Horon, Belmain și Jerico, și la Cioba și Esora și în valea Salem. 5. Ei au ocupat imediat vârfurile dealurilor și au fortificat așezările de pe ele și au înmagazinat mâncare, recolta doar fiind strânsă, pregătindu-se astfel de război. 6. Marele preot, Ioakim, care era în Ierusalim în acea vreme, a scris oamenilor din Betulia și Betomestaim, care se aflau în partea opusă Esdrelonului și câmpiei de lângă Dotan, 7. poruncindu-le să ocupe trecătorile pasurilor, deoarece Iudeea putea fi invadată prin ele, și era mai ușor să-i oprească pe cei care încercau să invadeze, căci locurile de trecere erau strâmte, late numai pentru doi oameni să treacă în același timp. 8. Așa că toți izraeliții au făcut tot ce le-a poruncit atât marele preot, cât și Senatul tuturor izraeliților, care la acea vreme era în sesiune, la Ierusalim.
Pocăința și rugăciunile izraeliților. 9. Și toți izraeliții au strigat la Dumnezeu cu mare râvnă, ținând post și smerindu-se. 10. Cu toții s-au îmbrăcat în sac, ei și nevestele și copiii lor, și vitele lor, și orice străin angajat cu ziua care locuia printre ei, și sclavii cumpărați. 11. Și toți izraeliții, bărbați, femei și copii care trăiau în Ierusalim, au căzut cu fața la pământ în fața Tem-plului și și-au presărat cenușă pe cap și pe sacii cu care erau îmbrăcați, stând înaintea Domnului. 12. Ei au îmbrăcat în sac chiar și altarul, și au strigat cu toții la unison, rugându-l fierbinte pe Dumnezeul izraeliților să nu îngăduie să le fie luați copiii și nevestele, orașele pe care le-au moștenit să nu le fie distruse, iar Templul să nu le fie profanat și pângărit de batjocora Neamurilor. 13. Domnul a auzit rugăciunile lor și a luat în seamă jalea lor, căci oamenii postiseră multe zile în toată Iudeea și în Ierusalim, înaintea Templului Domnului cel Atotputernic. 14. Marele preot Ioakim și toți preoții care stăteau înaintea Domnului și slujeau Domnului, îmbrăcați în sac, au jertfit zilnic arderile de tot și jertfele de bună voie ale oamenilor. 15. Cu cenușă pe turbanele lor, ei au strigat la Domnul cu toată puterea lor, ca El să se îndure de tot neamul izraeliților.
5 Hotărârea lui Olofern în privința împotrivirii izraeliților. 1. Lui Olofern, generalul armatei asiriene, i s-a raportat că izraeliții se pregătesc de război, că au închis trecătorile din munți, au fortificat toate așezările din munți și au construit baricade în câmpii.
Pag. 16
2. Teribil de mâniat, el i-a chemat pe toți prinții moabiților, pe comandanții lui Amon și pe toți guvernatorii din zona de coastă a mării, 3. și le-a zis: - „Spuneți-mi voi, cananiților, ce fel de oameni sunt cei ce trăiesc pe munți? În ce orașe locuiesc? Cât de mare este armata lor și în ce constă tăria și puterea lor? Cine domnește peste ei ca rege și cine le conduce armata? 4. Și de ce numai ei, dintre toți cei care trăiesc înspre vest, au refuzat să vină să mă întâmpine?”
Raportul prezentat de către Ahior. 5. Atunci Ahior, conducătorul tuturor amoriților, i-a zis: - „Să asculte domnul meu la un raport din gura slujitorului tău, și eu îți voi spune adevărul despre acești oameni, care locuiesc în regiunea muntoasă de lângă tine. Nici un cuvânt fals să nu iasă din gura slujitorului tău. 6. Acești oameni sunt urmașii caldeenilor. 7. O vreme ei au trăit în Mesopotamia, deoarece nu au vrut să urmeze dumnezeii strămoșilor lor, strămoși care trăiau în Caldeea. 8. Când au abandonat căile strămoșilor lor și s-au închinat Dumnezeului Cerului, Dumnezeul pe care l-au cunoscut, strămoșii lor i-au alungat din prezența dumnezeilor lor. Așa că ei au fugit în Mesopotamia și au trăit acolo vreme îndelungată. 9. Atunci Dumnezeul lor le-a poruncit să părăsească locul unde trăiau și să se ducă în ținutul Canaan. Ei s-au stabilit acolo și s-au îmbogățit în aur, argint și foarte multe vite. 10. Când s-a întins o foamete în ținutul Canaan, ei s-au dus în Egipt și au trăit acolo cât timp au avut ce mânca. Acolo ei s-au înmulțit așa de mult, de nu puteau să fie numărați. 11. Așa că regele Egiptului le-a devenit ostil; el i-a exploatat și i-a obligat să producă multe cărămizi. 12. Ei au strigat la Dumnezeul lor, care a lovit tot ținutul Egiptului cu plăgi teribile. Așa că egiptenii i-au alungat dinaintea lor. 13. Apoi Dumnezeu a secat Marea Roșie înaintea lor, 14. și i-a condus prin Sinai și Kadiș-Barnea. Ei i-au alungat pe toți oamenii din deșert, 15. și s-au stabilit în ținutul amoriților, iar prin puterea lor i-au distrus pe toți locuitorii din Heșbon; apoi, trecând Iordanul, ei au luat în stăpânire toată regiunea muntoasă. 16. Ei i-au alungat dinaintea lor pe cananiți, pe periziți, pe iebusiți, pe șecemiți și pe toți gherghesiții, și au trăit acolo multă vreme. 17. Câtă vreme nu au păcătuit împotriva Dumnezeului lor, ei au prosperat, căci Dumnezeu, care urăște nedreptatea, este cu ei. 18. Dar când s-au îndepărtat de la calea care le-a fost prescrisă, ei au fost învinși umilitor în multe bătălii, și au fost duși prizonieri în ținuturi străine. Templul Dumnezeului lor a fost distrus până la pământ, iar orașele lor au fost ocupate de către dușmanii lor. 19. Dar acum, ei s-au întors la Dumnezeul lor, s-au întors din locurile pe unde fuseseră împrăștiați și au ocupat Ierusalimul, unde este Templul lor; ei s-au stabilit în zona muntoasă, din cauză că era nelocuită. 20. Și acum, stăpânul și domnul meu, dacă îi vom cerceta pe acești oameni și vom afla că au păcătuit împotriva Dumnezeului lor, și dacă găsim care le-a fost crima, atunci putem merge peste ei și îi vom înfrânge. 21. Dar dacă nu este un neam vinovat, atunci domnul meu să treacă pe lângă ei, căci Domnul și Dumne-zeul lor îi va apăra, iar noi vom ajunge de râsul întregii lumi.” 22. Când Ahior a sfârșit de spus aceste lucruri, toți oamenii care stăteau în jurul cortului au început să se plângă; ofițerii lui Olofern și toți locuitorii de pe litoralul mării și moabiții au insistat să fie tăiat în bucăți. 23. Ei au zis: - „Nouă nu ne este frică de izraeliți; ei sunt oameni fără tărie și putere să lupte în război. 24. De aceea, stăpâne Olofern, să pornim la luptă, și armata ta uriașă îi va înghiți.”
6 Ahior este lăsat izraeliților. 1. După ce s-a potolit zarva bărbaţilor care stăteau în jurul lui la sfat, Olofern, căpetenia armatei asiriene, i-a zis lui Ahior, înaintea întregii mulţimi de străini şi a tuturor fiilor lui Moab: 2. - „Cine eşti tu, Ahior, tu şi mercenarii lui Efraim, de faci pe profetul la noi, aşa cum faci astăzi, spunându-ne să nu pornim la război împotriva neamului lui Israel, fiindcă Dumnezeul lor îi va apăra? Cine este dumnezeu, dacă nu Nabucodonosor? El îşi va trimite oştirea sa şi-i va nimici de pe faţa pământului, iar Dumnezeul lor nu va veni să-i salveze.
Pag. 17
3. Noi, slujitorii lui, îi vom distruge ca pe un singur om, iar ei nu vor putea să se împotrivească puterii cavaleriei noastre, 4. căci noi îi vom copleși. Munţii lor se vor îmbăta de sângele lor, iar câmpiile lor vor fi pline de trupurile lor. Iar ei nu ni se vor putea împotrivi, ci vor fi nimiciţi cu desăvârşire. Așa a spus regele Nabucodonosor, stăpânul lumii, zicând: - < Să nu rămână neîndeplinite cuvintele mele! > 5. Tu însă, Ahior, mercenar amonit, care ai vorbit astăzi astfel de cuvinte de defăimare, să nu mai vezi începând de azi faţa mea, până ce nu mă voi răzbuna pe acest neam ieşit din Egipt. 6. Apoi, când mă voi întoarce, sabia oştirii mele şi suliţa războinicilor mei te vor străpunge şi vei cădea odată cu morții lor. 7. Acum slujitorii mei te vor duce pe munte şi te vor lăsa într-una din cetăţile de acolo, 8. dar tu nu vei pieri înainte să vezi ruina lor. 9. Dacă ești așa de sigur că nu vor cădea în mâinile noastre, nu trebuie să arăți descurajat, căci eu am vorbit şi nici unul din cuvintele mele nu va rămâne neîmplinit!" 10. Şi Olofern a poruncit slujitorilor săi, care erau de faţă în cortul lui, să pună mâna pe Ahior, să-l ducă la Betulia, şi să-l dea pe mâinile izraeliților. 11. Atunci, slujitorii săi l-au luat şi l-au dus afară din tabără, la şes, iar din şes l-au dus pe munte şi au ajuns la izvoarele de sub Betulia. 12. Dar când i-au văzut locuitorii cetăţii de pe vârful muntelui, ei şi-au luat armele şi au ieşit afară din cetate, pe vârful muntelui, şi toţi prăştiaşii au pus stăpânire pe urcuşul dinspre ei, aruncând pietre asupra lor. 13. Iar slujitorii, strecurându-se la adăpostul muntelui, l-au legat pe Ahior, l-au lăsat la poalele muntelui şi s-au întors la stăpânul lor. 14. Iar izraeliții au coborât din cetate şi s-au dus la el, l-au dezlegat, l-au adus în Betulia şi l-au înfăţişat înaintea căpeteniilor cetăţii, 15. care erau în acele zile Oziaş, fiul lui Miheia, din tribul lui Simeon, Habriş, fiul lui Otniel, şi Harmis, fiul lui Melchiel. 16. Ei i-au chemat pe toţi bătrânii cetăţii, iar la adunare au alergat și tinerii şi femeile. Apoi l-au pus pe Ahior în mijlocul întregului popor, iar Oziaş l-a întrebat despre cele întâmplate. 17. Atunci el le-a răspuns şi le-a făcut cunoscute planurile de la sfatul lui Olofern, toate cuvintele pe care el le spusese în faţa căpeteniilor asiriene, şi lăudăroşenia lui Olofern împotriva casei lui Israel. 18. Atunci poporul a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat lui Dumnezeu şi a strigat, zicând: 19. - „Doamne, Dumnezeu al Cerului, uită-te la aroganța lor şi îndură-te de smerenia neamului acesta şi uită-te cu milă astăzi la faţa sfinţilor Tăi!" 20. Apoi ei l-au mângâiat pe Ahior şi l-au lăudat foarte mult. 21. Oziaş l-a luat din adunare, l-a dus acasă la el, şi a dat un banchet pentru bătrâni; și toată noaptea au strigat la Dumnezeul izraeliților pentru ajutor.
7 Campania militară împotriva Betuliei. 1. A doua zi Olofern a dat poruncă întregii sale oştiri şi întregii mulţimi de aliaţi ai săi să pornească împotriva Betuliei, să cucerească trecătorile muntelui şi să înceapă lupta cu izraeliții. 2. Așa că toți războinicii au plecat în marș în acea zi, o sută şaptezeci de mii de oşteni pedestraşi şi douăsprezece mii de cavaleriști, afară de cei care duceau poverile, şi de uriaşa mulţime, care îi însoţea pe jos. 3. Ei au stabilit tabără în vale, lângă Betulia, lângă râu, şi s-au întins în lăţime de la Dotain până la Belmain, iar în lungime de la Betulia până la Chiamon, care este în faţa Esdrelonului. 4. Când fiii lui Israel au văzut mulţimea lor, ei s-au înspăimântat foarte tare şi și-au zis unii către alţii: „Acum ei vor jefui toată faţa pământului, căci nici munţii înalţi, nici văile, nici culmile, nu-i vor stânjeni!" 5. Şi luându-şi fiecare armele, au aprins focuri în turnuri şi în noaptea aceea au făcut de strajă. 6. A doua zi Olofern a scos cavaleria înaintea ochilor fiilor lui Israel din Betulia. 7. El a căutat potecile spre cetate şi a căutat izvoarele de apă, pe care a şi pus mâna, şi, aşezând străji la fiecare dintre ele, el s-a întors la oştirea sa principală.
Pag. 18
8. Atunci au venit la el căpeteniile fiilor lui Isav, mai-marii Moabului şi căpeteniile oştirii de pe ţărmul mării şi i-au zis: 9. - „Domnul nostru să binevoiască să ne asculte, şi oştirea ta nu va avea nici măcar un rănit. 10. Căci fiii lui Israel nu se bizuie atât pe lăncile lor, cât pe înălţimile munţilor pe care locuiesc, şi nu este uşor să pătrunzi pe vârfurile acelea. 11. Şi acum, stăpâne, nu te război cu ei după regula războiului, şi nu va cădea nici un oştean de-al tău. 12. Ci rămâi în tabăra ta şi ţine toţi războinicii oştirii tale în așteptare. Însă slujitorii tăi să pună stăpânire pe izvoarele de apă de la poalele muntelui, 13. fiindcă de acolo vin să ia apă toţi locuitorii Betuliei. Setea îi va sili să predea orașul. Iar noi, împreună cu oastea noastră, ne vom sui pe vârfurile munţilor din apropiere, vom aşeza tabăra acolo şi vom sta de strajă, astfel ca nimeni să nu iasă din oraș. 14. Şi ei se vor topi de sete, ei, femeile şi copiii lor, și înainte să-i atingă vreo sabie, ei vor zăcea doborâţi pe uliţe, în faţa locuinţelor lor. 15. Astfel, tu te vei răzbuna groaznic, fiindcă ţi s-au împotrivit şi n-au ieşit să te întâmpine în pace!" 16. Cuvintele lor i-au plăcut lui Olofern şi dregătorilor săi, iar el a poruncit să se facă întocmai după sfatul lor. 17. Astfel, oştirea amoniţilor, împreună cu cincizeci de mii de asirieni, au tăbărât în vale şi au pus mâna pe izvoarele de apă ale izraeliților.
Izraeliții sunt la încurcătură. 18. Iar fiii lui Esau şi cei lui Amon s-au suit şi şi-au aşezat tabăra pe munte, în preajma Dotanului. O parte au trimis-o înspre miazăzi şi înspre răsărit, în faţa Egrebelului, în apropiere de Kous, pe râul Mokmur. Restul oştirii asiriene şi-a aşezat tabăra în câmpie şi a acoperit întreg ţinutul. Corturile şi poverile lor erau enorm de multe la număr, iar oştirea lor din tabără forma o mulțime așa de mare, de nu putea fi numărată. 19. Atunci izraeliții au strigat către Domnul, Dumnezeul lor, deoarece îşi pierduseră cumpătul când s-au văzut împresuraţi de duşmanii lor, dar şi că nu mai era nici un chip de scăpare. 20. Toată armata asirienilor - pedestrimea, carele de război și cavaleria, i-au ținut asediați timp de treizeci și patru de zile, când toți locuitorii Betuliei și-au epuizat aproape toate rezervele de apă. 21. Iar cisternele erau aproape goale, iar ei nu au putut să-şi astâmpere setea nici măcar o dată pe zi, căci li se dădea să bea cu rația. 22. Şi femeile şi copiii şi-au pierdut curajul, iar tinerii erau leşinaţi de sete şi cădeau pe străzile și uliţele oraşului, căci nu mai aveau nici o vlagă în ei. 23. Atunci întreg poporul, tinerii, femeile şi copiii, s-a adunat la Oziaş şi la căpeteniile cetăţii şi au strigat cu toții şi au zis în faţa tuturor bătrânilor: 24. - „Dumnezeu să fie judecător între noi şi voi, fiindcă ne-aţi pricinuit mare rău, neîncheind tratat de pace cu asirienii. 25. Iar acum nu mai avem ajutor de nicăieri, fiindcă Dumnezeu ne-a predat în mâna lor, ca să cădem doborâţi de sete înaintea lor, şi să pierim cu toții. 26. Deci acum chemaţi-i şi predaţi orașul lui Olofern și războinicilor lui, 27. căci este mai bine să cădem pradă în mâna lor. Aşa vom ajunge sclavi, dar vom scăpa cu viaţă, decât să vedem cu ochii moartea copiilor noştri, şi cum copiii şi femeile noastre se sfârşesc de sete. 28. Chemăm Cerul și pământul să fie martori împotriva voastră, chemăm pe Domnul, Dumnezeul strămoșilor noştri, care ne pedepseşte pentru păcatele noastre şi pentru fărădelegile părinţilor noştri. Noi ne rugăm ca El să nu lase ca presimțirile noastre cele negre să se împlinească astăzi.” 29. Şi a fost o mare plângere în mijlocul adunării, iar ei au strigat puternic către Domnul Dumnezeu. 30. Oziaş le-a zis: - „Rezistați, fraţilor! Să mai îndurăm încă cinci zile. În cinci zile, Domnul, Dumnezeul nostru, se va întoarce înspre noi, căci El nu ne va lăsa până la sfârşit. 31. Iar dacă după ce vor trece cele cinci zile, El nu ne va veni în ajutor, atunci voi face întocmai după îndemnul vostru!" 32. Apoi el a împrăştiat poporul, fiecare la postul său. Şi ei s-au dus pe zidurile şi în turnurile cetăţii, iar pe femei şi pe copii i-a trimis la casele lor. Şi în oraș era mare smerenie.
Pag. 19
8 Iudita și caracterul ei. 1. În acea vreme, aceste cuvinte au ajuns la urechea Iuditei, fiica lui Merari, fiul lui Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafaim, fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia, fiul lui Enan, fiul lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israel. 2. Iar bărbatul ei, Manase, om din tribul şi din neamul ei, murise pe vremea seceratului orzului. 3. El supraveghea pe legătorii de snopi, la câmp, când arşiţa soarelui l-a izbit, iar el a murit în Betulia, orașul său; ei l-au înmormântat lângă strămoșii lui, în câmpia dintre Dotan şi Balamon. 4. Astfel că Iudita a rămas văduvă; de atunci trecuseră trei ani și patru luni, timp în care ea a rămas în casa ei. 5. Ea îşi făcuse o colibă pe acoperişul casei, umbla încinsă cu sac împrejurul coapselor şi purta hainele văduviei sale. 6. Ea postea în toate zilele văduviei sale, în afară de ajunul zilelor de odihnă şi de zilele de odihnă, de ajunul lunilor noi şi de lunile noi, de sărbători şi de zilele de veselie ale izraeliților. 7. Ea era foarte arătoasă la stat şi foarte fermecătoare la chip. Iar Manase îi lăsase aur şi argint, sclavi şi sclave, vite şi câmpuri, bunuri care acum erau ale ei. 8. Şi nimeni nu ar fi îndrăznit să spună vreo vorbă rea despre ea, căci ea se temea de Dumnezeu foarte mult. 9. Ea a auzit vorbele cele rele ale poporului împotriva căpeteniilor, care din pricina lipsei de apă îşi pierduseră cumpătul. Dar Iudita a auzit şi cuvintele lui Oziaş, pe care le spusese el poporului, şi cum el jurase că după cinci zile va preda cetatea pe mâna asirienilor. 10. Așa că ea a trimis-o pe slujitoarea ei, pe care o pusese mai mare peste toată averea ei, ca să-i roage să-i facă o vizită, pe Oziaş, Habriş şi Harmiş, bătrânii orașului.
Iudita și bătrânii orașului. 11. Iar după ce ei au sosit, ea le-a zis: - „Ascultaţi-mă, căpetenii ai locuitorilor Betuliei! Căci nu este drept cuvântul pe care l-aţi vorbit în faţa poporului, când v-aţi jurat pe Dumnezeu şi aţi făgăduit să predaţi duşmanului orașul peste cinci zile, dacă până atunci Domnul nu va veni în ajutorul vostru. 12. Cine sunteţi voi, de ispitiţi pe Dumnezeu într-o vreme ca aceasta, și cine încearcă să se pună în locul Lui în treburile oamenilor? 13. Pe Domnul cel Atotputernic Îl ispitiți voi? Oare nu veți înțelege niciodată? 14. Voi, care nu puteți înțelege adâncimile inimii omului şi nici nu puteţi să cuprindeţi lucrările minții umane, oare cum aţi putea voi să-L cercetați pe Dumnezeu, Cel care a făcut toate aceste lucruri, şi să cunoaşteţi mintea Lui şi să înţelegeţi cum gândește El? Nu, fraţii mei! Nu mâniaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru! 15. Fiindcă, dacă în timp de cinci zile El nu vrea să ne ajute, El tot are putere să ne ocrotească oricând vrea, sau să ne extermine înaintea dușmanilor noştri. 16. Dar voi, să n-o luați înaintea planurilor Domnului, Dumnezeul nostru, căci Dumnezeu nu poate fi ameninţat ca un om, şi nici nu poate fi supus judecății, ca pe un pământean. 17. De aceea să aşteptăm ajutorul Său şi să strigăm pentru salvarea noastră, iar El va asculta glasul nostru, dacă se va îndura de noi. 18. Căci nu se află nici unul în neamul nostru, iar în ziua de azi nu este nici trib, familie, clan sau oraș, care să se închine la idoli făcuţi de mână omenească, cum s-a întâmplat în vremuri de demult. 19. Din această cauză, părinţii noştri au fost trecuţi prin ascuţişul sabiei şi au fost jefuiţi, ori au suferit o teribilă înfrângere înaintea vrăjmaşilor noştri. 20. Noi însă nu cunoaştem alt Dumnezeu, în afară de El, de aceea noi sperăm că El nu ne va uita, pe noi și neamul nostru. 21. Căci dacă orașul nostru va fi cucerit, atunci toată Iudeea va fi cucerită, iar Templul nostru va fi jefuit, iar pentru pângărirea lui, Domnul ne va cere socoteală. 22. Iar omorârea fraţilor noştri, înrobirea ţării și jefuirea moştenirii noastre va cădea pe capul nostru, în mijlocul Neamurilor unde vom fi sclavi; iar noi vom ajunge de batjocură şi de ocară în faţa celor care ne vor fi stăpâni.
Pag. 20
23. Fiindcă sclavia noastră, Domnul nu o va îndrepta spre bine, ci Domnul, Dumnezeul nostru, o va preface în batjocoră. 24. Deci acum, fraţilor, să arătăm fraţilor noştri că viaţa noastră atârnă de noi, iar ceea ce avem mai sfânt, Templul şi altarul, se bizuie pe noi. 25. Pentru toate acestea să mulţumim Domnului, Dumnezeului nostru, care ne încearcă pe noi, la fel cum i-a încercat pe strămoșii noștri. 26. Amintiți-vă tot ceea ce a făcut cu Avraam, de câte ori l-a încercat pe Isaac şi câte a pățit Iacov în Mesopotamia, când păştea turmele lui Laban, fratele mamei lui. 27. Căci precum El i-a trecut prin foc pe aceștia, ca să le încerce inima, tot aşa ne încearcă şi pe noi, dar nu ca să se răzbune, ci mai degrabă Domnul loveşte pe cei apropiați Lui, ca să-i avertizeze". 28. Atunci Oziaş i-a zis: - „Toate câte le-ai spus, le-ai spus din inimă, şi nimeni nu poate să te contrazică la ceea ce ai spus. 29. Căci nu de astăzi este cunoscută înţelepciunea ta, ci încă de la începutul vieţii tale, când tot poporul a recunoscut priceperea şi cuminţenia cugetărilor inimii tale. 30. Dar poporul tare se chinuieşte de sete, ne-a silit să facem precum am făgăduit, şi ne-a obligat sub jurământ, pe care noi nu vom putea să-l încălcăm. 31. Şi acum roagă-te pentru noi, fiindcă eşti femeie evlavioasă, ca Domnul să ne trimită ploaie, ca să umplem vasele noastre şi să nu mai ducem lipsă de apă!" 32. Dar Iudita le-a răspuns: - „Ascultaţi-mă! Sunt pe cale să înfăptuiesc ceva, a cărui amintire să se transmită din generație în generație urmașilor noștri. 33. În noaptea aceasta staţi la poarta orașului, în timp ce eu voi ieşi cu slujitoarea mea, iar în zilele pe care voi le-aţi făgăduit că veţi preda cetatea în mâna dușmanilor noştri, Domnul va scăpa cetatea prin mâna mea. 34. Voi însă să nu căutaţi să pătrundeţi cu mintea fapta mea, căci nu vă voi spune nimic, până nu voi împlini ceea ce am de gând să fac". 35. Atunci Oziaş şi căpeteniile i-au zis: - „Mergi în pace, şi Domnul Dumnezeu să meargă înaintea ta, ca să se răzbune pe dușmanii noştri!" 36. Așa că ei au părăsit cortul ei și s-au dus la posturile lor.
9 Rugăciunea Iuditei. 1. Iudita a căzut cu faţa la pământ, şi-a presărat cenuşă pe cap şi și-a scos hainele care acopereau sacul cu care era încinsă. În acea seară se aducea la Ierusalim jertfa de tămâie în Templul Domnului. Atunci Iudita a strigat la Domnul cu glas puternic, zicând: 2. - „O, Doamne, Dumnezeul strămoșului meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se răzbune pe cei de neam străin care au dezbrăcat o fecioară și i-au luat fecioria şi i-au arătat coapsele în public, ca s-o facă de rușine; și au violat-o, ca s-o dezonoreze. Tu ai zis: - < Așa cava nu se va întâmpla! > Cu toate acestea, ei au făcut-o. 3. Din acest motiv, Tu ai sortit morții căpeteniile lor, iar patul lor, pângărit de ei, l-ai pătat cu sânge. Tu i-ai lovit atât pe sclavi, cât și pe cei de la putere, pe tronurile lor. 4. Tu le-ai dat pe femeile lor jafului, pe fiicele lor captivității, iar toată averea lor ai făcut să fie jefuită de fiii Tăi preaiubiți, geloși în dăruirea lor pentru Tine, dar și îngroziți de pângărirea sângelui lor, când Ți-au cerut ajutorul. O, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă și rugăciunea unei văduve. 5. Căci Tu ai făcut aceste lucruri, pe cele de demult și pe cele ce-au urmat; Tu ai plănuit ce este acum și ce va fi, iar tot ceea ce Tu ai plănuit, s-a petrecut. 6. Evenimentele pe care Tu le-ai hotărât s-au înfățișat și au zis: - „Iată-ne!” Căci toate căile Tale sânt pregătite dinainte, iar hotărârile Tale le-ai știut dinainte. 7. Iată că asirienii, o forță devenită acum foarte numeroasă, se mândresc cu caii și călăreții lor, cu puterea pedestrașilor și se încred în scut și săgeată, în arc și în praștie. Ei nu știu că Tu ești Domnul care oprește războaiele. 8. Numele Tău este Domnul. Distruge tăria lor cu puterea Ta și doboară-le puterea cu mânia Ta, căci ei s-au hotărât să pângărească sanctuarul Tău, să întineze cortul unde locuiește numele Tău cel glorios, și să reteze cu sabia coarnele altarului Tău.
Pag. 21
9. Uită-te la mândria lor și trimite mânia Ta peste capetele lor. Dă-mi mie, o văduvă, o mână puternică, astfel ca să aduc la îndeplinire ceea ce am plănuit. 10. Cu ajutorul înșelăciunii buzelor mele, doboară pe sclav și pe prinț, pe prinț și pe sclav, distruge aroganța lor prin mâna unei femei. 11. Căci tăria Ta nu ține cont de numărul lor mare, nici puterea Ta de cei de la putere. Căci Tu ești Dumnezeul celor smeriți, care îi ajută pe cei asupriți, îi protejează pe cei părăsiți, și ești Salvatorul celor care și-au pierdut orice speranță. 12. Îndură-te, te rog, Dumnezeu al tatălui meu, Dumnezeu al moștenirii izraeliților, Domn al Cerului și al Pământului, Creatorul apelor, Împăratul întregii creații, ascultă-mi rugăciunea! 13. Cuvintele mele înșelătoare să rănească și să omoare pe cei care au făcut planuri cumplite împotriva legământului Tău, a Casei Tale sfinte, a Muntelui Sion și a Casei fiilor Tăi. 14. Fă cunoscut întregului Neam și oricărui trib că Tu ești Dumnezeu, care ai toată puterea și toată tăria, și că nu este nimeni altul care să ocrotească neamul izraeliților.”
10 Iudita se pregătește de plecare și se duce în tabăra dușmanului, la Olofern. 1. Apoi, după ce a terminat de strigat la Dumnezeul izraeliților, terminându-și rugăciunea, 2. ea s-a ridicat din locul unde căzuse cu fața la pământ, închinându-se. Ea a chemat-o pe slujitoarea sa, şi s-a dus în casă, locul unde își petrecea numai zilele de odihnă şi cele de sărbătoare. 3. Şi, scoţându-și sacul, ea s-a dezbrăcat de veşmintele de văduvie, s-a îmbăiat şi s-a uns cu miresme, şi-a pieptănat părul, şi-a pus turban pe cap şi s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie, haine cu care se împodobea când trăia Manase, bărbatul ei. 4. Apoi s-a încălţat cu sandale, şi-a pus colierele, brăţările, inelele, cerceii şi toate podoabele ei. Ea s-a înfrumuseţat, astfel încât să poată cuceri privirile tuturor bărbaţilor care ar vedea-o. 5. Ea a dat slujitoarei sale un burduf cu vin şi un ulcior cu untdelemn, a umplut o desagă cu pâine de orz, cu prăjituri de smochine şi pâini de grâu curat, și-a împachetat și lucrurile ei şi le-a dat pe toate slujitoarei să le care. 6. Ele s-au îndreptat spre poarta cetăţii Betulia şi au găsit, stând lângă poartă, pe Oziaş, Habriş şi Harmiş, bătrânii cetății. 7. Când au văzut-o pe Iudita cu faţa schimbată şi cu veşmintele ei de sărbătoare, ei au rămas uimiţi de frumuseţea ei, şi i-au zis: 8. - „Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri, să-ţi dea ţie har ca să-ţi atingi ţelul, spre mândria fiilor lui Israel şi spre înălţarea Ierusalimului!" Şi ei s-au rugat lui Dumnezeu. 9. Atunci ea a zis: - „Daţi poruncă să mi se deschidă poarta orașului, ca să îndeplinesc ceea ce am spus!" Ei au poruncit paznicilor să-i deschidă, după cuvântul ei. 10. Paznicii au făcut întocmai, iar Iudita a ieșit, împreună cu slujitoarea ei. Locuitorii orașului s-au uitat după ea, până ce a coborât muntele şi a străbătut valea, apoi până au pierdut-o în zare. 11. Ele au străbătut valea drept înainte, până când s-au întâlnit cu o gardă de-a asirienilor, 12. care au oprit-o pe Iudita şi au întrebat-o: - „Cine eşti, de unde vii şi încotro te duci?" Ea a răspuns: - „Sunt o fiică a evreilor şi fug de ei, căci ei sunt pe cale să vă cadă pe mâini și să devină prada voastră. 13. Mă duc la Olofern, căpetenia oştirii voastre, ca să-i destăinuiesc adevărul şi să-i arăt un drum pe unde să apuce, ca să ia în stăpânire tot muntele, fără să piară nici unul din oamenii lui!" 14. Când au auzit bărbaţii cuvintele ei şi s-au uitat în ochii ei, fiindcă ea era în ochii lor deosebit de frumoasă, ei i-au zis: 15. - „Ţi-ai scăpat viaţa hotărându-ne să cobori și să vii la stăpânul nostru. Acum, du-te la cortul lui; iată, câțiva dintre ai noştri te vor însoţi şi te vor preda în mâinile lui. 16. Când te vei înfăţişa înaintea lui, să nu-ți fie frică în inima ta, ci repetă doar cuvintele pe care tocmai ni le-ai spus, iar el se va purta bine cu tine!" 17. Ei au ales o sută dintre ei, care s-o însoţească pe ea şi pe slujitoarea ei, şi să le conducă la cortul lui Olofern. 18. Şi s-a iscat mare freamăt în toată tabără, căci vestea despre sosirea ei se transmisese din cort în cort. Oamenii au venit şi au înconjurat-o în timp ce stătea afară, în faţa cortului lui Olofern, așteptând ca lui să i se spună despre ea.
Pag. 22
19. Iar ei se minunau de frumuseţea ei uluitoare şi îi admirau pe izraeliți, judecându-i după asemănarea ei. Ei își spuneau unii altora: - „Cine oare poate să dispreţuiască un astfel de popor, care are asemenea femei? Nu este înțelept să lăsăm să scape cu viață nici măcar unul dintre ei, fiindcă dacă ar scăpa, ar putea să amăgească o lume întreagă!" 20. Apoi, cei ce făceau de strajă lângă Olofern, precum şi toți slujitorii lui, au ieşit afară şi au dus-o în cort.
Iudita este adusă înaintea lui Olofern. 21. Olofern se odihnea pe patul său, aşezat sub o plasă purpurie contra țânțarilor, plasă ţesută cu fir de aur, cu smaralde şi pietre prețioase. 22. Când i s-a spus despre ea, el a ieşit în antreul cortului, înaintea lui fiind purtate sfeşnice de argint. 23. Când Iudita le-a apărut înainte, lui Olofern și slujitorilor lui, ei s-au minunat de cât era de frumoasă. Ea a căzut cu faţa la pământ și i s-a închinat, dar slujitorii lui au ridicat-o.
11 1. Atunci Olofern i-a zis: - „Îndrăzneşte, femeie, nu te teme în inima ta, fiindcă nu am făcut rău nimănui care a ales să-i slujească lui Nabucodonosor, regele întregului pământ. 2. Şi acum, dacă poporul tău, care locuieşte în munți, nu m-ar fi dispreţuit, n-aş fi ridicat suliţa mea împotriva lui. Dar ei și-au făcut-o singuri. 3. Acum să-mi spui de ce ai fugit de la ei şi ai venit la noi? Căci ai venit spre salvarea ta. Îndrăzneşte! În noaptea aceasta vei scăpa cu viaţă, ca de altfel şi de acum înainte. 4. Nimeni nu-ţi va face nici un rău, ci dimpotrivă, vei fi tratată bine, aşa cum se întâmplă tuturor slujitorilor stăpânului meu, regele Nabucodonosor".
Explicațiile Iuditei. 5. Iudita i-a răspuns: - „Priveşte cu îngăduinţă la cuvintele slujitoarei tale, şi fie ca slujitoarea ta să vorbească înaintea ta. Nu voi spune nici un cuvânt mincinos domnului meu în această seară. 6. Urmează numai cuvintele slujitoarei tale, şi Dumnezeu va îndeplini ceva prin tine, iar domnul meu nu va greşi în lucrările lui. 7. Pe viața lui Nabucodonosor, regele întregului pământ, el care te-a trimis să stăpânești peste toate sufletele vii! Căci datorită ţie, nu numai oamenii care-i slujesc vor trăi, ci şi fiarele sălbatice, dobitoacele câmpului, vitele şi păsările cerului vor trăi prin puterea ta, pentru Nabucodonosor şi pentru toată casa lui. 8. Căci noi am auzit despre înţelepciunea şi dibăcia inimii tale, şi se știe în toată lumea nu numai că ai cea mai bună inimă din tot regatul, ci și că eşti de neîntrecut și admirabil în expedițiile militare. 9. Iar cuvintele pe care le-a spus Ahior în sfatul tău, le cunoaştem şi noi, căci locuitorii din Betulia l-au lăsat cu viaţă, iar el le-a spus lor tot ceea ce ţi-a spus și ţie. 10. Pentru aceasta, stăpân şi domn al meu, nu dispreţui cuvintele lui, ci pune-le în inima ta, căci ele sunt adevărate. Neamul nostru nu poate să fie pedepsit, iar sabia nu poate să-l biruiască, dacă nu păcătuieşte împotriva Dumnezeului său. 11. Şi acum, pentru ca domnul meu să nu cunoască nici respingere, nici înfrângere, moartea va cădea peste capetele lor. Căci păcatul a pus stăpânire pe ei, iar cu acest păcat, ei mânie pe Dumnezeul lor, ori de câte ori se dedau la ticăloșii. 12. Căci lor le lipsește mâncarea, apa este pe terminate, iar ei s-au hotărât să taie vitele; şi tot ceea ce Dumnezeu a oprit prin legile Lui să nu se mănânce, ei au de gând să mănânce. 13. Ei au hotărât să mănânce din primele roade, din grâu şi din zeciuiala de vin şi ulei, toate păstrate cu grijă pentru preoţii care slujesc la Ierusalim în faţa Dumnezeului nostru, lucruri pe care nimeni din popor nu are voie nici măcar să le atingă cu mâna. 14. De vreme ce locuitorii din Ierusalim deja fac asta, ei au trimis la Ierusalim oameni care să le aducă permisiunea de la sfatul bătrânilor, ca să facă și ei asta. 15. Când le va veni răspunsul, ei vor face aceste lucruri, iar chiar în ziua aceea, ție îţi vor fi daţi ca să-i distrugi. 16. Deci, când eu, roaba ta, am aflat despre toate acestea, am fugit dinaintea lor. Dumnezeu m-a trimis să împlinesc împreună cu tine fapte, care când se vor auzi, lumea întreagă se va înspăimânta.
Pag. 23
17. Fiindcă slujitoarea ta este cu adevărat temătoare de Dumnezeu şi ziua şi noaptea se roagă Dumnezeului Cerului. Așa că eu, domnul meu, voi rămâne la tine; dar slujitoarea ta va ieşi în fiecare noapte în vale, ca să mă rog lui Dumnezeu, iar El îmi va spune când ei au păcătuit. 18. Atunci eu o să vin și o să-ți spun, astfel ca tu să pornești la atac împreună cu toată armata ta, și ni-meni nu va putea să ți se împotrivească. 19. Apoi eu te voi conduce prin Iudeea, până vei ajunge la Ierusalim, iar acolo te voi pune pe tron. Tu îi vei conduce ca pe niște oi fără păstor, de nici măcar un câine nu va lătra la tine. Căci aceste lucruri mi-au fost descoperire mie în avans, iar eu am fost trimisă la tine ca să ți le spun.” 20. Cuvintele ei i-au plăcut lui Olofern și tuturor slujitorilor lui. Ei s-au minunat de înțelepciunea ei și au zis: 21. - „O astfel de femeie, atât de frumoasă şi înţeleaptă nu se află de la un capăt al pământului până la celălalt!" 22. Atunci Olofern a zis: - „Dumnezeu a făcut bine că te-a trimis dintre oamenii tăi, ca să ne întărești și să aduci distrugerea celor care l-au insultat pe domnul meu! 23. Pe cât de frumoasă, pe atât ești de iscusită la vorbă. Fă precum ai promis, și Dumnezeul tău va fi și dumnezeul meu, iar tu vei trăi în casa regelui Nabucodonosor, şi vei fi faimoasă în toată lumea!"
12 Iudita este invitată la banchet de către Olofern, iar ea acceptă. 1. Apoi Olofern a poruncit să fie adusă înăuntru, unde erau aşezate tacâmurile de argint, şi să se pună masa, ca ea să mănânce din bucatele lui şi să bea din vinul lui. 2. Dar Iudita a zis: - „Nu pot să mănânc din aceste mâncăruri, de frică să nu încalc Legea noastră. Ceea ce am adus cu mine este suficient pentru nevoile mele.” 3. Olofern i-a zis: - „Când ți se vor termina merindele, de unde să facem rost ca să-ți dăm altele asemănătoare? Căci nu este niciunul din neamul tău printre noi.” 4. Iudita i-a răspuns: - „Pe cât este de sigur că ești viu, domnul meu, slujitoarea ta nu-și va termina merindele înainte ca Domnul să împlinească prin mâna mea planurile Lui.” 5. Ofițerii lui Olofern au condus-o într-un cort, unde ea a dormit până la miezul nopții. Chiar înainte de straja de dinaintea zorilor, ea s-a ridicat, 6. și a spus să i se transmită lui Olofern următorul mesaj: - „Dacă domnul meu încuviințează, să poruncească să fiu lăsată afară, ca să merg să mă rog.” 7. Olofern a poruncit gărzilor să n-o oprească. Ea a stat în tabără timp de trei zile, mergând în fiecare noapte în valea Betulia, să facă baie în izvorul din tabără. 8. Când se ducea la izvor, ea se ruga Domnului, Dumnezeul izraeliților, ca s-o îndrume pe cale și să-și salveze poporul. 9. Apoi ea se întorcea în cort curată și rămânea acolo până la cină. 10. În cea de-a patra zi, Olofern a dat un banchet numai pentru slujitorii lui personali; nici unul dintre ofițerii lui nu a fost invitat. 11. El i-a poruncit lui Bagoas, eunucul care era șef peste toți slujitorii săi: - „Du-te le femeia evreică, de care răspunzi, și înduplec-o să vină la banchetul nostru. 12. Căci ne-ar crăpa obrazul de rușine dacă am lăsa o astfel de femeie, fără să ne bucurăm de ea. Căci dacă nu vom reuși, ea va râde de noi.” 13. Bagoas a plecat dinaintea lui Olofern, a intrat în cortul ei și i-a zis: - „Să nu ezite această tânără slujitoare să vină la stăpânul meu, ca să fie cinstită în faţa lui şi să se desfăteze bând vin cu noi, iar în această zi să fie ca una dintre fiicele asirienilor care sunt în palatul lui Nabucodonosor". 14. Iudita i-a răspuns: - „Cine sunt eu să-l contrazic pe domnul meu? Tot ceea ce este plăcut ochilor săi mă voi grăbi să fac, iar aceasta va fi o bucurie pentru mine până în ziua morţii mele!" 15. Apoi s-a ridicat, s-a împodobit cu veşmintele ei şi cu tot felul de podoabe femeieşti, slujitoarea ei s-a dus înainte şi a întins vizavi de Olofern blănurile de oaie pe care Bagoas i le dăduse Iuditei pentru trebuinţele ei zilnice, ca să poată dormi pe ele sau să mănânce stând pe ele. 16. Iudita a intrat şi s-a aşezat jos; inima lui Olofern a fost cu totul răpită şi mintea lui tulburată, căci el dorea mult să se împreuneze cu ea. Căci din ziua în care o văzuse, el căuta prilejul s-o seducă. 17. Olofern i-a zis: - „Bea şi veseleşte-te cu noi!"
Pag. 24
18. Iudita i-a răspuns: - „Voi bea cu bucurie, domnul meu, fiindcă viaţa mea este onorată astăzi mai mult decât oricare altă zi de când m-am născut.” 19. Luând din ceea ce i-a pregătit slujitoarea ei, ea a mâncat și a băut, vizavi de Olofern. 20. Olofern era atât de bucuros datorită ei, încât a băut atâta vin, cât nu băuse niciodată în vreo zi, de când se născuse.
13 1. Când s-a făcut târziu, slujitorii lui s-au grăbit să plece. Bagoas a închis cortul pe dinafară; el i-a trimis la culcare pe toți slujitorii domnului său. De fapt toți erau foarte obosiți, căci băuseră foarte mult vin. 2. Numai Iudita a fost lăsată în cort, cu Olofern întins pe patul lui, căci vinul îl doborâse. 3. Iudita i-a spus slujitoarei ei să stea în afara dormitorului și să supravegheze ieșirea, la fel ca în fiecare zi; ea i-a spus că se va duce să se roage. Slujitoarea i-a spus același lucru lui Bagoas. 4. Toți s-au retras dinaintea lui Olofern, de la cel mai mic până la cel mai mare, astfel că nimeni n-a rămas în dormitor; Iudita, fiind foarte aproape de patul lui Olofern, și-a zis în inima ei: „Doamne, Atotputernic Dumnezeu, privește în acest ceas la lucrarea mâinilor mele, pentru slava Ierusalimului. 5. Căci acum este momentul să ai grijă de moștenirea Ta, și să aduci la îndeplinire lucrarea mea, ca să distrugi dușmanii care s-au ridicat împotriva noastră.”
Iudita îl decapitează pe Olofern, apoi se întoarce în Betulia. 6. Atunci, înaintând spre stâlpul patului, capul lui Holofern fiind lângă el, ea a scos paloșul lui din teacă, 7. și, apropiindu-se de pat, l-a apucat de păr pe Olofern și a zis: - „Dă-mi putere Doamne, Dumnezeu al izraeliților!” 8. Ea l-a lovit de două ori cu paloșul peste gât din toate puterile ei, și l-a decapitat. 9. Apoi a rostogolit din pat trupul lui Olofern și a smuls de pe stâlpi perdeaua care apăra de insecte, punând în ea capul; apoi a ieșit în grabă, i-a dat slujitoarei capul lui Olofern, 10. cap pe care aceasta l-a pus în sacul de merinde. Apoi au ieșit amândouă, la fel cum făceau de obicei, când se duceau să se roage. Ele au trecut prin tabără, au ocolit valea și au mers în continuare sus pe deal, la Betulia, până s-au apropiat de porțile orașului. 11. De la distanță, Iudita a strigat la străjeri: - „Deschideți! Deschide-ți poarta! Dumnezeu, Dumnezeul nostru, este cu noi, arătându-și iar tăria Lui în Israel, și puterea Lui înaintea dușmanilor noștri! Astăzi, El ne-a demonstrat-o!” 12. Când locuitorii din oraș i-au auzit glasul, ei s-au grăbit înspre poartă și i-au chemat pe bătrânii orașu-lui. 13. Toți, cu mic cu mare, au venit alergând, nevenindu-le să creadă că Iudita s-a întors. Ei au deschis poarta și le-au întâmpinat pe cele două femei. Apoi, ca să facă ceva lumină, ei au aprins un foc și s-au strâns împrejurul lor. 14. Iudita și-a ridicat glasul, zicând: - „Laudă lui Dumnezeu! Lăudați-L pe El - a strigat ea. Lăudați-L pe Dumnezeu, care nu și-a retras mila Lui de la casa lui Israel, zdrobind dușmanii noștri prin mâna mea, chiar în această noapte!” 15. Ea a luat capul din sac și li l-a arătat. Ea a zis: - „Priviți! Capul lui Olofern, comandantul armatei asirienilor! Și iată perdeaua sub care stătea băut! Domnul l-a lovit prin mâna unei femei! 16. Și jur pe Domnul, care m-a păzit în toată căile pe care am mers, astfel încât fața mea l-a amăgit înspre distrugerea lui; el n-a păcătuit cu mine, iar onoarea mea este nepătată.” 17. Tot poporul a rămas stupefiat de fapta ei; înclinându-se, ei s-au închinat lui Dumnezeu și au zis cu toții: - „Fii binecuvântat, o, Dumnezeul nostru, Tu care ai umilit astăzi dușmanii poporului Tău.” 18. Oziaș i-a zis: - „Fii binecuvântată, fiica mea, de către Dumnezeul cel Preaînalt, mai mult decât toate femeile de pe tot pământul, și binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Cel care a creat Cerurile și Pământul, și Cel care te-a condus să tai capul conducătorului dușmanilor noștri. 19. Câtă vreme oamenii vor slăvi puterea lui Dumnezeu, speranța care te-a inspirat nu se va diminua din amintirile lor.
Pag. 25
20. Fie ca Dumnezeu să facă în așa fel ca fapta ta să fie lăudată pentru totdeauna și fie ca El să aducă o ploaie de binecuvântări peste tine! Tu ți-ai riscat viața pentru neamul nostru, când era gata să fie umilit, și ai ținut cu fermitate calea cea dreaptă a lui Dumnezeu.” Toți oamenii au răspuns: - „Amin! Amin!”
14 Sfaturile pe care le dă Iudita adunării. 1. Apoi Iudita le-a zis: - „Ascultaţi-mă, fraţilor! Luaţi acest cap şi spânzuraţi-l pe parapetul zidului vostru. 2. În zori, după ce va răsări soarele, fiecare dintre voi să-și ia armele și orice bărbat în stare să poarte arme să iasă afară din oraș; pune-ți căpitani peste ei, în timp ce coborâți înspre câmpie împotriva avanposturilor asirienilor, dar să nu coborâți la ei. 3. Ei își vor lua echipamentul, vor pleca înspre tabăra lor și îi vor trezi pe generalii armatei asiriene; aceștia din urmă se vor duce la cortul lui Olofern și nu-l vor găsi. Pe toți îi va cuprinde frica, și vor fugi cu toții dinaintea voastră. 4. Urmărindu-i, voi și toți locuitorii din ținutul izraeliților, îi veți găsi și-i veți doborî pe drumurile pe care vor fugi. 5. Dar înainte să faceți asta, chemați-mi-l pe Ahior amonitul, ca să-l recunoască pe cel care a disprețuit casa lui Israel, și cel care l-a trimis la noi ca pe un om sortit morții.” 6. Ei l-au chemat pe Ahior, care era în casa lui Oziaș. Când a sosit și a văzut capul lui Olofern în mâna unui om din adunarea poporului, el a căzut leșinat, cu fața la pământ. 7. Când l-au trezit, el s-a aruncat la picioarele Iuditei, s-a închinat înaintea ei și a zis: - „Să fii binecuvântată în toate corturile iudeilor și în toate Neamurile, care se vor tulbura când îți vor auzi numele. 8. Acum, spune-mi tot ce ai făcut în aceste zile.” Iudita i-a povestit, în mijlocul oamenilor, tot ce s-a întâmplat de când a plecat și până în clipa când vorbea cu ei. 9. Când ea a terminat de vorbit, poporul a izbucnit în strigăte de veselie, încât tot orașul a răsunat de strigăte de bucurie. 10. Văzând tot ceea ce a făcut Dumnezeu izraeliților, Ahior a crezut neclintit în Dumnezeu; el a fost circumcis chiar pe scaunul lui, și a fost primit în casa lui Israel până în această zi.
Asirienii descoperă asasinarea lui Olofern. Victoria izraeliților împotriva asediatorilor. 11. La revărsatul zorilor, capul lui Olofern a fost suspendat pe parapetul zidului. Fiecare bărbat și-a luat armele, apoi izraeliții au ieșit cu toții pe companii pe trecătorile muntelui. 12. Când asirienii i-au văzut, ei au trimis să-i prevină pe șefii lor; aceștia i-au alertat la rândul lor pe comandanți, căpitani și pe ceilalți ofițeri ai lor. 13. Ei s-au dus la cortul lui Olofern și i-au spus celui însărcinat cu paza: - „Deșteaptă-l imediat pe domnul nostru, căci sclavii au îndrăznit să coboare la luptă împotriva noastră, ca să fie exterminați până la ultimul.” 14. Atunci Bagaos a intrat și a scuturat draperia cortului, căci credea că Olofern dormea împreună cu Iudita. 15. Dar, deoarece nu a auzit pe nimeni, el a ridicat draperia, a intrat în dormitor și l-a găsit mort pe jos, capul lipsind. 16. Bagaos a început să strige puternic, să plângă, să țipe isteric și să-și sfâșie hainele. 17. Apoi a intrat iute în cortul Iuditei, dar n-a găsit-o. Apoi s-a repezit către oameni, strigând: 18. - „Sclavii s-au răsculat; o singură femeia de-a evreilor a adus rușine casei regelui Nabucodonosor. Căci iată că Olofern este doborât la pământ și nu mai are cap.” 19. Când au auzit aceste cuvinte, comandanții armatei asiriene și-au sfâșiat hainele; inima lor a fost teri-bil de tulburată, iar zăpăceala lor s-a întețit în mijlocul taberei.
15 1. Auzind, cei care erau în corturi au rămas stupefiați de ce s-a întâmplat. 2. Tremurând de frică, ei n-au așteptat unul pentru altul; ci, ca la un semn, au început să fugă care încotro, de-a lungul și de-a latul câmpiei și dealurilor. 3. Cei care se stabiliseră pe dealuri în jurul Betuliei de asemenea au rupt-o la fugă. Atunci izraeliții, toți oamenii în stare să lupte, s-au repezit în urmărirea lor.
Pag. 26
4. Oziaș a trimis oameni la Betomestaim, Bebai, Koba și Kola și pe tot teritoriul izraeliților, ca să anunțe ceea ce s-a întâmplat, și ca ei toți să-i atace pe dușmani și să-i distrugă. 5. Auzind aceasta, izraeliții au tăbărât peste ei, toți în același timp, și i-au omorât pe fugari, tocmai până la Koba. Locuitorii din Ierusalim au tăbărât de asemenea, la fel ca cei din regiunile muntoase, căci și ei fuseseră anunțați despre ce se întâmplase în tabăra dușmanilor lor. Cei din Galaad și Galileea i-au atacat din flancuri și i-au lovit crunt, până la Damasc și districtul din jurul lui. 6. Ceilalți locuitori din Betulia au tăbărât în tabăra asirienilor, au jefuit-o și s-au îmbogățit enorm. 7. Izraeliții reveniți de la măcel au pus stăpânire pe ceea ce mai rămăsese; satele și fermele din regiunea muntoasă și din cea de câmpie au luat de asemenea o pradă foarte mare, căci fusese o cantitate uriașă.
Izraeliții sărbătoresc înfrângerea asirienilor. Cântecul de slavă al Iuditei. 8. Ioakim, marele preot, împreună cu sfatul bătrânilor izraeliților, care locuiau în Ierusalim, au venit să vadă binele pe care l-a făcut Domnul izraeliților, ca s-o vadă și s-o salute pe Iudita. 9. Când au intrat în cortul Iuditei, ei au binecuvântat-o, toți într-un glas, zicând: - „Tu ești slava Ierusalimului, tu ești cea mai de lăudat dintre toți izraeliții, și ești marea mândrie a neamului nostru! 10. Tu ai făcut toate acestea cu mâna ta; ai făcut un mare bine izraeliților, iar Dumnezeu își găsește plăcerea în tine. Fie ca Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze pentru totdeauna!” Și toți oamenii au răspuns: - „Amin!” 11. Toți oamenii au jefuit tabăra timp de treizeci de zile. Ei i-au dat Iuditei cortul lui Olofern, toată argintăria, paturile și pernele lui, vasele și toate celelalte lucruri ale lui. Ea și-a încărcat măgarul ei, și-a pregătit carele, și le-a umplut și pe ele cu aceste bunuri. 12. Toate femeile izraelite alergau s-o vadă și o binecuvântau. Unele dintre ele s-au prins în horă în cinstea ei. Ea a luat în mâini ghirlande de flori și le-a dat și femeilor care o însoțeau. 13. Ele s-au încununat cu ramuri de măslin, la fel și ea și cele care o însoțeau. Ea mergea în fruntea tuturor și conducea corul femeilor. Toți bărbații izraeliți o urmau, complet înarmați, încununați cu ghirlande și cântând imnuri.
16 1. În prezența tuturor izraeliților, Iudita a început acest imn de laudă și mulțumire, pe care oamenii l-au cântat de asemenea ca un ecou: 2. - „Lăudaţi-L pe Dumnezeul meu cu tobe, cântaţi Domnului cu talgere, compuneți pentru El un psalm de mulțumire; slăviți-L și chemați numele Lui. 3. Căci Domnul este Dumnezeul care pune capăt războaielor; El își stabilește tabără în mijlocul poporului Său, și El m-a salvat din mâinile celor care mă urmăreau. 4. Asirianul a venit din munții de la miazănoapte; el a venit cu armata lui nenumărată; mulțimea lor stăvilea torentele, iar cavaleria lui acoperea dealurile. 5. El a amenințat să incendieze ținutul meu și să-i treacă prin sabie pe tinerii mei, să-mi zdrobească pruncii de pământ, să-mi ia copiii prizonieri și să-mi ia fecioarele ca pradă de război. 6. Dar Domnul cel Atotputernic l-a nimicit prin mâna unei femei. 7. Campionul lor n-a murit de mâna tinerilor, nici fiii Titanilor nu l-au doborât, uriașii cei înalți nu l-au atacat, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumusețea ei. 8. Ea s-a dezbrăcat de veșmintele ei de văduvie ca să-i înalțe pe izraeliții cei asupriți. Ea și-a uns fața cu uleiuri și parfumuri, și-a prins părul cu o eșarfă, și s-a îmbrăcat într-o rochie de in, ca să-l seducă. 9. Sandaua ei i-a fermecat ochii, frumusețea ei i-a înrobit inima, iar paloșul a trecut prin gâtul lui. 10. Perșii au tremurat la îndrăzneala ei, iar mezii au fost tulburați de neînfricarea ei. 11. Atunci asupriții mei au strigat; ei și-au ridicat glasurile și dușmanii au fost tulburați. 12. Fiii celor slabi i-au străpuns cu săbiile și i-au lovit ca pe sclavii evadați; ei au pierit înaintea armatei Domnului meu. 13. Îi voi cânta Dumnezeului meu o cântare nouă: O, Doamne, Tu ești mare și glorios, minunat în puterea Ta, și invincibil. 14. Fie ca toată Creația să-Ți slujească, căci Tu ai zis și ea a existat. Tu ai trimis Duhul Tău, și ele au fost făcute; nimeni nu poate să reziste Cuvântului Tău.
Pag. 27
15. Munții au fost zguduiți din temeliile lor și s-au amestecat cu apele, stâncile s-au topit precum ceara, înaintea feței Tale. Dar celor ce se tem de Tine, Tu le arăți milă. 16. Căci toate jertfele cu toate mirosurile lor sunt puțin lucru, iar toată grăsimea jertfelor nu are nici o însemnătate pentru Tine, dar cel care se teme de Domnul este măreț întotdeauna. 17. Vai de Neamurile care se ridică împotriva oamenilor Mei! Domnul cel Atotputernic îi va pedepsi pe ei în ziua judecății, El va trimite trupurile lor la foc și viermi, iar ei vor plânge veșnic în dureri.” 18. Când au ajuns la Ierusalim, ei i s-au închinat lui Dumnezeu, și, după ce poporul s-a sfințit, ei au adus jertfele lor ca arderi de tot, jertfele de bună voie și darurile lor. 19. Iudita a donat toate bunurile de la Olofern, bunuri pe care i le-au dat oamenii. Cât despre perdeaua împotriva insectelor, pe care o luase din dormitorul lui, ea a oferit-o lui Dumnezeu ca jertfă. 20. Timp de trei luni oamenii au sărbătorit în Ierusalim înaintea Templului, iar Iudita a rămas cu ei.
Renumele și sfârșitul Iuditei. 21. După aceasta, fiecare s-a întors acasă, la moștenirea lui. Iudita s-a dus în Betulia și a rămas pe propri-etatea ei. Toată viața ei a fost onorată de-a lungul și de-a latul țării. 22. Deși au fost mulți care au cerut-o, ea a rămas o văduvă din ziua în care a murit soțul ei Manase și până când a fost adăugată la poporul ei. 23. Ea a înaintat în vârstă în mare faimă, și a îmbătrânit în casa soțului ei, până la vârsta de o sută cinci ani. Ea a dezrobit-o pe slujitoarea ei. Iudita a murit în Betulia și a fost înmormântată în cripta din peșteră, lângă soțul ei Manase. 24. Casa lui Israel a ținut doliu după ea timp de șapte zile. Înainte să moară, ea și-a împărțit bunurile între rudele soțului ei Manase și rudele familiei ei. 25. Nimeni n-a mai îndrăznit să-i tulbure pe izraeliți nu numai câtă vreme a trăit Iudita, dar și mulți ani după moartea ei. ESTERA
1 1.Visul lui Mardoheu. 2. În cel de-al doilea an al domniei lui Artaxerxes cel Mare, în prima zi a lunii Nisan, Mardoheu, fiul lui Jairus, fiul lui Semeius, fiul lui Kaseus, din tribul lui Beniamin, a avut un vis. 3. Mardoheu, care făcea parte din suita împăratului, era un evreu care trăia în orașul Susa și era un bărbat de înaltă integritate. 4. El era unul dintre exilați, un descendent al celor pe care regele Nabucodonosor al Babilonului i-a strămutat din Ierusalim, împreună cu Iehonia, regele iudeilor. Acesta fost visul lui: 5. Întâi a venit o întunecime și un tumult, bubuituri de tunete și un cutremur, dar și tulburare pe pământ. 6. Apoi au apărut doi balauri grozavi, fiecare dintre ei hotărât să-l doboare pe celălalt. Ei scoteau urlete teribile; 7. și toate națiile s-au ridicat să se pregătească de război și să se lupte cu nația cea dreaptă. 8. A fost o zi de întunecime și tristețe, de persecuție și necazuri, dureri și mare tumult pe pământ! 9. Tot poporul din neamul cel drept era la necaz, ei temându-se de răul care-i amenința; 10. Atunci ei au strigat la Dumnezeu; și ca răspuns la strigătul lor, deși a apărut la început un ca izvor infim, a ieșit un râu mare, cu apă din belșug. 11. În timp ce soarele mijea, a început să se lumineze, iar cei din pătura de jos au fost înălțați și i-au devorat pe cei ținuți în onoruri. 12. Mardoheu a văzut în visul lui ceea ce Dumnezeu era hotărât să facă, și după ce s-a trezit, el l-a ținut în mintea lui, încercând până noaptea să-l înțeleagă în toate detaliile.
2 Complot împotriva împăratului. 1. Odată, pe când Mardoheu se odihnea în curtea interioară a palatului, fiind împreună cu Gabata și Tara, cei doi eunuci ai împăratului care erau de pază în curte,
Pag. 28
2. el i-a auzit adânciți în conversația lor. A ascultat cu atenție, ca să afle ce era în mintea lor; și a înțeles că ei se pregăteau să-l omoare pe împăratul Artaxerxes. El i-a denunțat la împărat, 3. care i-a interogat pe cei doi eunuci, iar după ce au mărturisit, ei au fost duși la execuție. 4. Împăratul a înregistrat în scris această afacere, iar Mardoheu de asemenea a scris în legătură cu ea. 5. Apoi împăratul l-a numit pe Mardoheu la curte, recompensându-l pentru serviciile lui. 6. Dar Haman, fiul lui Hamedata, un macedonean, care se bucura de favorurile împăratului, căuta să găsească un prilej să-i facă rău lui Mardoheu și oamenilor lui, din cauza celor doi eunuci ai împăratului.
3 (1) Împrejurările destituirii împărătesei Vaști. 1. Aceste întâmplări s-au petrecut pe vremea lui Artaxerxes, acel Artaxerxes care domnea peste o sută douăzeci şi şapte de provincii, din India până în Etiopia. 2. În acea perioadă în care împăratul Artaxerxes stătea pe scaunul lui de domnie în orașul Susa, 3. în cel de-al treilea an al domniei lui, el a dat un banchet în cinstea prietenilor săi din toate celelalte nații, pentru nobilii din Persia şi Media, și pentru guvernatorii provinciilor. 4. Apoi, în timpul celor o sută optzeci de zile a banchetului, el le-a arătat bogăția strălucitoare a împărăției şi gloria nepreţuită a măreţiei sale. 5. Când zilele petrecerii au trecut, împăratul a dat un banchet pentru tot poporul de orice neam care se afla în orașul Susa. Banchetul a ținut şapte zile și a fost dat în curtea palatului, 6. care era decorată cu covoare albe, verzi și albastre, legate cu funii purpurii de in subțire și cu verigi de argint, covoare agățate de stâlpi de marmură. Sofale de aur şi argint erau puse pe podeaua de porfir, marmură, sidef şi de piatră neagră, și erau acoperite cu voaluri transparente brodate cu trandafiri aran-jați în cercuri. 7. Cupele erau din aur și argint, iar o miniatură de cupă făcută dintr-un rubin era afișată, ea valorând treizeci de mii de talanți. Vinul, care provenea din pivnițele împăratului, era dulce și era din abundență. 8. Băutura era oferită fără măsură, căci împăratul poruncise majordomilor de la palat să se facă pe plac atât lui, cât și tuturor oaspeților. 9. Împărăteasa Vaști a dat şi ea un banchet femeilor, în interiorul palatului împăratului Artaxerxes.
Nesupunerea împărătesei Vaști. 10. În ziua a şaptea, în timp ce inima îi era veselă din pricina vinului, împăratul le-a poruncit lui Haman, Mazan, Tara, Borazes, Zatolta, Abataza și lui Taraba, cei şapte eunuci care slujeau împăratului Artaxerxes, 11. să o aducă înaintea împăratului pe împărăteasa Vaști, astfel ca el să-i pună pe cap coroana împărătesei, și pentru ca ofițerii și oamenii de diferite Neamuri să-i vadă frumuseţea, căci ea era cu adevărat foarte frumoasă. 12. Dar împărăteasa Vaști a nesocotit porunca și refuzat să vină cu eunucii. Aceasta l-a jignit pe împărat, iar el s-a mâniat teribil. 13. El le-a zis Prietenilor săi: - „Ați auzit ce mi-a răspuns Vaști. Judecați și hotărâți voi în această privință.” 14. Atunci s-au apropiat de el Arkeseus, Sarateus și Maleser, nobili din Persia și Media, care erau cei mai apropiați de împărat și care ocupau locurile de onoare de lângă el. 15. Ei au indicat, după lege, ce trebuie să i se facă împărătesei Vaști, pentru că nu a îndeplinit porunca împăratului, transmisă de către eunuci. 16. Mucheus a luat atunci cuvântul, în prezența împăratului și a nobililor: - „Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vaști, ci şi faţă de toţi nobilii și ofițerii împăratului. 17. Împăratului i s-a raportat cuvintele împărătesei și maniera în care ea a replicat. Cum a replicat ea împăratului Artaxerxes, 18. la fel vor replica și toate nevestele nobililor din Persia și Media, căci ele au auzit cum a replicat ea împăratului, astfel că ele se vor simți de asemenea îndreptățite să răspundă la fel bărbaților lor. 19. Dacă împăratul găseşte de cuviință, să dea un decret împărătesc, care să fie înscris în legislaţia medo-persană. Nu există o altă posibilitate! Anume ca împărăteasa să nu se mai apropie de împărat, şi că demnitatea ei de împărăteasă va fi dată de către împărat alteia, mai vrednică decât ea. 20. Decretul împăratului va fi auzit în toată împărăția sa, cât este el de mare, şi astfel toate soţiile le vor da cinste soţilor lor, de la cel mai sărac, până la cel mai bogat.”
Pag. 29
21. Sfatul a fost apreciat de împărat şi de către nobili. Astfel, împăratul a făcut după sfatul lui Mucheus. 22. El a trimis scrisori în toate provinciile supuse împăratului, fiecărei provincii pe limba provinciei respective şi fiecărui popor pe limba poporului respectiv, vestind în limbile lor că bărbatul este stăpân în casa lui.
4 (2) Împrejurările alegerii unei evreice ca nouă împărăteasă. 1. După aceste evenimente, când mânia împăratului Artaxerxes s-a mai potolit, el şi-a amintit de Vaști, de ceea ce făcuse ea şi de ceea ce se decretase împotriva ei. 2. Atunci slujitori apropiaţi ai împăratului i-au sugerat: - „Să se caute pentru împărat fecioare frumoase la înfăţişare. 3. Împăratul să numească responsabili în fiecare din provinciile împărăției, ca să adune toate fecioarele frumoase la înfăţişare în citadela Susa, în harem, sub supravegherea eunucul împăratului care supraveghează femeile, cel care le asigură și lucrurile pentru înfrumuseţare. 4. Iar tânăra care va plăcea împăratului, să domnească în locul împărătesei Vaști!“ Sfatul acesta i-a plăcut împăratului, iar el a făcut întocmai. 5. În citadela Susa trăia un evreu pe nume Mardoheu, fiul lui Jairus, fiul lui Semeius, fiul lui Kiseus, din tribul lui Beniamin, 6. el fiind un deportat care fusese luat în captivitate din Ierusalim, când orașul fusese cucerit de către Nabucodonosor, regele Babilonului. 7. El îngrijea de Hadasa, adică Estera, fiica unchiului său Aminadab, căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Tânăra era frumoasă la chip şi plăcută la înfăţişare. După moartea părinților ei, Mardoheu o luase s-o crească, intenționând s-o ia ulterior de nevastă. 8. Porunca împăratului şi decretul său cu privire la adunarea multor fete în citadela Susa, sub supravegherea lui Gai, a făcut ca şi Estera să fie luată la palatul împăratului şi încredinţată lui Gai, supraveghetorul femeilor. 9. Tânăra i-a plăcut lui Gai şi ea a găsit bunăvoinţă înaintea lui, astfel că acesta s-a grăbit să-i aducă lucrurile pentru înfrumuseţare şi partea ei de hrană. Apoi el i-a dat şapte slujnice, alese din palatul împăratului, şi a dus-o împreună cu slujnicele în cea mai bună încăpere a haremului. 10. Estera nu şi-a dezvăluit nici neamul şi nici originea, căci Mardoheu îi poruncise să nu le dezvăluie. 11. În fiecare zi Mardoheu se plimba prin faţa gardului haremului, ca să afle cum îi mergea Esterei şi ce se întâmplase cu ea. 12. Fiecărei tinere îi venea rândul să intre la împăratul Artaxerxes, după ce timp de douăsprezece luni împlinea legea cu privire la femei, căci atât durau zilele de înfrumuseţare; timp de şase luni ungeri cu ulei de mir şi alte şase luni ungeri cu parfumuri și cosmetice. La sfârșitul acestei perioade fata intra la împărat. 13. Când o tânără intra la împărat, ei i se dădea voie să aducă cu ea în palatul împăratului tot ce dorea din harem. 14. Seara intra la împărat, iar dimineaţa se întorcea în al doilea harem, cel de care răspundea Şaaşgaz, eunucul împăratului responsabil cu paza concubinelor, şi nu se mai întorcea la el, decât dacă împăratul o plăcuse şi era chemată pe nume. 15. Când a venit rândul Esterei, fiica lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, să intre la împărat, ea nu a căutat să ia în plus ceva din harem, în afară de ceea ce o sfătuise Gai, eunucul împăratului, responsabilul cu paza haremului. Estera i-a încântat pe toți cei care au văzut-o, 16. iar când ea s-a dus la împăratul Artaxerxes, în luna a douăsprezecea, care este luna Adar, în cel de-al şaptelea an al domniei lui, 17. împăratul s-a îndrăgostit de ea. El a tratat-o pe ea cu mai multă favoare decât pe toate celelalte fecioare, și a pus coroana de împărăteasă pe capul ei. 18. Apoi, ca să sărbătorească nunta cu Estera, împăratul a dat un mare banchet, care a ținut șapte zile, tuturor Prietenilor și ofițerilor săi. El de asemenea a redus impozitele tuturor supușilor din împărăția sa.
Mardoheu descoperă un complot împotriva împăratului. 19. Mardoheu slujea la Curte.
Pag. 30
20. La recomandarea lui Mardoheu: - „Plânge-te Domnului și îndeplinește poruncile Lui”, Estera nu-şi dezvăluise nici originea, nici poporul. Estera a făcut întocmai cum îi spusese Mardoheu, pe vremea când el o educa. 21. În zilele acelea, în timp ce Mardoheu stătea la poarta împăratului, Bigtan şi Tereş, comandanții trupelor de pază ale împăratului, fiind și geloși pe avansarea la curte a lui Mardoheu, s-au răzvrătit şi plănuiau să-l omoare pe împăratul Artaxerxes. 22. Mardoheu a aflat de acest complot şi a înştiinţat-o pe împărăteasa Estera. Estera i-a spus împăratului despre complot, în numele lui Mardoheu. 23. S-a cercetat despre complot şi s-a descoperit că totul era adevărat. Cei doi au fost spânzuraţi. Ca elogiu, împăratul a poruncit ca aceste fapte să fie înregistrate în arhivele împărătești, ca să rămână de amintire pentru bunele servicii aduse de Mardoheu.
5 (3) Conspiraţia antievreiască. 1. După toate acestea, împăratul Artaxerxes l-a avansat în funcţie pe macedoneanul Haman, fiul lui Hamedata. Împăratul l-a înălţat şi l-a pus conducător al tuturor demnitarilor săi. 2. Toţi slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, îngenuncheau şi se închinau înaintea lui Haman, căci aşa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea şi nu i se închina. 3. Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta acestuia, i-au zis lui Mardoheu: - „De ce încalci porunca împăratului?“ 4. Deoarece i se spunea lucrul acesta în fiecare zi, iar el continua să nu asculte, slujitorii împăratului l-au înştiinţat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea lui Mardoheu va fi tolerată, căci acesta le spusese că este evreu. 5. Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea şi nu se închina înaintea lui, s-a umplut de mânie. 6. El a considerat prea puţin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu, şi, pentru că-l înştiinţaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor evreilor, poporul lui Mardoheu, din toată îm-părăția lui Artaxerxes. 7. În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al domniei împăratului Artaxerxes, s-a tras la sorți înaintea lui Haman, pentru o zi şi o lună în care evreii să fie distruși. Sorțul a căzut pe ziua a trei-sprezecea a lunii Adar. 8. Apoi Haman i-a zis împăratului Artaxerxes: - „Există un popor care a fost împrăştiat şi împărţit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoare-lor, precum şi de cele ale împărăției. Nu este în interesul împăratului să-i tolereze. 9. Dacă împăratul încuviinţează, să se dea un decret prin care ei să fie nimiciţi, iar eu voi pune în visteria împăratului zece mii de talanţi de argint. 10. Împăratul şi-a scos inelul şi i l-a dat Haman, ca să pecetluiască cu el decretul împotriva evreilor. 11. Împăratul i-a zis lui Haman: - „Păstrează-ți banii și fă cu acești oameni după cum crezi de cuviinţă.” 12. Scribii împăratului au fost chemaţi în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le-a poruncit Haman comandanților armatelor și guvernatorilor puşi peste fiecare provincie, din India la Etiopia – o sută douăzeci și șapte de provincii, fiecărei provincii pe limba ei. S-a scris în numele împăratului Artaxerxes şi s-a pus apoi pecetea cu inelul împăratului. 13. Scrisorile au fost trimise prin curieri în toată împărăția lui Artaxerxes, poruncindu-se atât exterminarea rasei evreilor într-o singură zi, şi anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, dar şi confiscarea tuturor bunurilor lor.
6 Scrisoarea regelui. 1. Aceasta este o copie a scrisorii:
„Împăratul Artaxerxes cel Mare către guvernatorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii, din India la Etiopia, și oficialilor lor regionali. 2. Fiind conducător peste multe nații și fiind stăpânul întregii lumi, este voința mea - nu din aroganța care mi-ar da-o mândria, ci pentru că domnia mea este echitabilă și blândă – ca să asigur supușilor mei o viață în permanență liberă de tulburări, să aduc liniște în împărăția mea și ca să se poată călători în sigu-ranță până la marginile ei cele mai îndepărtate, și să se instaureze pacea pe care o doresc toți oamenii.
Pag. 31
3. Eu i-am întrebat pe sfătuitorii mei cum se pot obține aceste lucruri. Printre noi îl avem pe Haman, un om eminent și renumit pentru judecata lui corectă, unul care s-a dovedit demn de încredere, prin sfaturile lui de bună credință și prin loialitatea lui constantă, și care și-a câștigat onoarea de a fi al doilea la curte, doar după mine. 4. El ne-a expus că dispersarea acestei neam printre toate națiile lumii nemulțumește oamenii, ei opunându-se legilor tuturor Neamurilor și ignorând constant poruncile împăratului, astfel că politica noastră de a avea o administrație unitară a întregului imperiu nu poate fi pusă în aplicare. 5. Noi înțelegem că acest neam este de fapt singurul, constant în ostilitatea sa pentru rasa umană. Ei eludează legile, prin felul lor curios de viață, și nefiind loiali guvernului nostru, ei comit cele mai grave crime, amenințând stabilitatea împărăției noastre. 6. În consecință, noi am dat porunci ca toți, fiind găsiți vinovați de acuzațiile pe care le-a adus Haman, cel care răspunde de această problemă și cel de-al doilea în împărăție, ca tații, împreună cu nevestele și copiii lor, să fie omorâți de sabie de către dușmanii lor, fără milă sau păreri de rău, în cea de-a treisprezecea zi a lunii Adar, cea de-a douăsprezecea lună a anului în curs. 7. De aceea, aceste persoane care au fost numite, își vor găsi sfârșitul violent într-o singură zi, astfel ca guvernul nostru să fie de acum înainte stabil și netulburat.”
7 (cont. 5)(3) 14. Copii ale acestei porunci au fost trimise în toate provinciile, iar tuturor oamenilor li s-a poruncit să fie gata pentru acea zi. 15. Decretul a fost expediat și la Susa. În timp ce împăratul și Haman se mângâiau unul pe altul, în orașul Susa domnea confuzia.
8 (4) 1. Când Mardoheu a aflat despre aceasta, el și-a rupt hainele, s-a îmbrăcat în sac și s-a presărat cu cenușă. El s-a dus repede în piața orașului, strigând cu putere: - „Un neam care n-a făcut nici o crimă va fi distrus.” 2. El s-a dus direct la poarta palatului, iar acolo s-a oprit, căci nimănui îmbrăcat în sac și presărat cu cenușă nu-i era îngăduit să intre în curtea palatului. 3. În orice provincie în care a fost afișat decretul împăratului, a fost o mare plângere și tânguire printre evrei, iar ei s-au îmbrăcat cu toții în sac și s-au presărat cu cenușă. 4. Când fetele în casă ale împărătesei și eunucii au venit și i-au spus aceasta, Estera a fost tulburată de ce-a auzit. Ea i-a trimis haine lui Mardoheu și l-a implorat să se dezbrace de sac, dar el a refuzat. 5. Atunci Estera l-a chemat pe Acrateus, eunucul care se îngrijea de ea, și l-a trimis la Mardoheu să obțină informații corecte pentru ea. 6. Așa că Acrateus s-a dus la Mardoheu în piața orașului, în partea opusă porții palatului. 7. Mardoheu i-a spus eunucului tot ceea ce s-a întâmplat, și cum Haman i-a promis împăratului să-i plătească zece mii de talanți în vistierie, ca să aprobe distrugerea evreilor. 8. El i-a dat de asemenea o copie a decretului pentru distrugerea lor, afișat în Susa, ca să i-l arate Esterei; și i-a spus s-o roage să se ducă la împărat pentru o favoare, și să mijlocească pentru neamul ei. Să-i spui ei – a adăugat el: - „Nu-ți uita originea umilă și cum ai fost adusă în casa mea. Din cauză că Haman, care este următorul după împărat, a vorbit împotriva noastră și a cerut moartea noastră, întâi roagă-te Domnului, și apoi du-te la împărat pentru noi și salvează viețile noastre.” 9. Când Acrateus s-a dus la Estera și i-a spus tot ce-a zis Mardoheu, 10. ea l-a trimis înapoi la Mardoheu cu următorul mesaj: 11. - „Orice neam din împărăție știe că nu este nici o speranță pentru nici un om, bărbat sau femeie, care intră în prezența împăratului în curtea interioară fără să fie chemat; numai celui care va fi atins cu sceptrul de aur al împăratului i se va cruța viața. Mai mult, împăratul nu m-a chemat la el de treizeci de zile.” 12. Când Acrateus i-a dat mesajul Esterei, 13. Mardoheu a trimis acest răspuns: - „Să nu-ți imaginezi, Estera, că din toți evreii din împărăție, numai tu vei fi în siguranță.
Pag. 32
14. Dacă taci într-un astfel de moment, ajutor și salvare pentru evrei va veni din altă parte, dar tu și familia tatălui tău veți pieri cu toții. Și cine știe dacă nu este acum momentul să ajungi împărăteasă?” 15. Estera i-a dat mesagerului acest răspuns să-l ducă înapoi la Mardoheu: 16. - „Du-te și adună toți evreii din Susa și postiți pentru mine timp de trei zile, zi și noapte să nu mâncați și să nu beți, iar eu și fetele mele în casă de asemenea vom posti. După aceasta, încălcând legea, eu mă voi duce la împărat, chiar dacă mă va costa viața.” 17. Atunci Mardoheu a plecat și a făcut tot ce l-a rugat Estera.
9 (cont. 6) 8. Amintindu-și tot ce a făcut Domnul, Mardoheu a rostit această rugăciune: 9. - „O, Doamne, Domn și Împărat, Stăpân peste toți, toată creația este sub autoritatea Ta, iar când voința Ta este să-i salvezi pe izraeliți, nu este nimeni care să ți se poate opune. 10. Tu ai făcut Cerul și Pământul și orice lucru minunat de sub Cer. 11. Tu ești Domnul tuturor, și nu este nimeni care să-ți poată rezista, Doamne. 12. Tu știi toate lucrurile; Tu știi, Doamne, că nu din obrăznicie sau aroganță sau pentru glorie deșartă am refuzat să mă închin mândrului Haman, 13. căci pentru a-i salva pe izraeliți, aș fi sărutat tălpile picioarelor lui Haman. 14. Dar am făcut astfel ca să nu-l onorez pe un om mai mult decât pe Dumnezeu; nu mă voi închina nimănui, ci numai Ție, și nu din aroganță am refuzat acest omagiu. 15. Acum, o, Doamne, Dumnezeu și Împărat, Dumnezeul lui Avraam, cruță oamenii Tăi, căci dușmanii noștri ne duc la ruină și și-au pus în inimile lor distrugerea poporului Tău ales, poporul Tău încă de la început. 16. Nu ignora averea Ta, pe care ai răscumpărat-o și ai scos-o din Egipt pentru Tine. 17. Ascultă-mi rugăciunea și ai milă de moștenirea Ta; schimbă jalea noastră în bucurie, ca să trăim și să-Ți cântăm numele Tău, o Doamne. Nu amuți buzele care te binecuvântează.” 18. Izraeliții au strigat cu toată puterea lor, căci moartea îi privea drept în ochi.
10 Triumful evreilor. 1. Împărăteasa Estera, aproape să moară de frică, a căutat refugiu în Domnul. 2. Ea și-a scos veșmintele împărătești și s-a îmbrăcat cu îmbrăcămintea de jale și plângere. În loc de parfumuri, ea și-a presărat cenușă și țărână pe cap; ea și-a înjosit trupul, și orice era de adorat a acoperit cu părul ei zburlit. 3. Apoi ea s-a rugat Domnului, Dumnezeul izraeliților: - „O, Domnul meu, Tu singur ești Împăratul nostru, vino în ajutorul meu, care sunt singură, și n-am alt ajutor decât pe Tine, 4. căci îmi iau viața în mâinile mele. 5. Încă de mică am fost învățată de către familia și tribul tatălui meu, că Tu, Doamne, i-ai ales pe izraeliți dintre toate Neamurile, și dintre cei care au ajuns conducători, Tu i-ai ales pe strămoșii noștri ca posesiune veșnică și ai făcut pentru ei tot ce le-ai promis. 6. Dar acum am păcătuit împotriva Ta și Tu ne-ai dat pe mâna dușmanilor noștri, 7. deoarece le-am onorat dumnezeii lor. O, Doamne, Tu ești drept. 8. Cu toate acestea, acum, dușmanii noștri nu sunt mulțumiți că suntem într-o amară slujire; ei au jurat 9. să anuleze decretul pe care Tu l-ai proclamat și să distrugă Israelul, averea Ta, să-i amuțească pe cei care Te binecuvântează, stingând slava Casei Tale și flacăra altarului Tău. 10. Ei vor da motiv păgânilor să cânte binecuvântări dumnezeilor lor fără valoare și vor avea un împărat muritor pe care să-l onoreze în veci. 11. Nu-ți ceda sceptrul Tău, Doamne, la dumnezei care nu au o existență reală; să nu ajungem să fim batjocoriți de către dușmanii noștri din cauza ruinei noastre, ci întoarce complotul lor împotriva lor și fă un exemplu din cel care a plănuit totul. 12. Gândește-te la noi, o, Doamne, arată-Te în vremea necazului nostru, și dă-mi curaj. O, Împărat al dumnezeilor, Suveran peste orice putere. 13. Pune cuvintele care trebuie în gura mea când voi intra în groapa cu lei, și întoarce mânia împăratului către cel care este dușmanul nostru, ca să fie sfârșitul lui și al asociaților lui.
Pag. 33
14. Prin puterea Ta, salvează-ne, și ajută-mă, căci sunt singură și n-am pe nimeni să mă ajute în afară de Tine, o, Doamne. 15. Tu știi toate lucrurile și Tu știi că urăsc splendoarea ticăloșilor și nu pot să sufăr patul unui bărbat necircumcis și din orice alt neam. 16. Tu știi de ce-am nevoie, dar și că urăsc semnul poziției mele mândre, care este pe capul meu în zilele când apar în public. O urăsc ca pe o cârpă murdară și n-o port în zilele când mă odihnesc. 17. Slujitoarea Ta n-a mâncat la masa lui Haman și n-a participat la petrecerile împăratului, nici nu a băut din vinul jertfit. 18. Slujitoarea Ta n-a avut altă bucurie din ziua când a fost adusă aici, decât în Tine, o, Doamne, Dumnezeul lui Avraam. 19. O, Dumnezeule, a cărui putere este peste toți, ascultă glasul disperatului și salvează-ne din mâna răufăcătorilor. Și salvează-mă de frica mea!”
11(sau 5 1,2) Estera este primită de Nabucodonosor. 1. În cea de-a treia zi, după ce și-a încheiat rugăciunea, ea și-a scos veșmintele în care se rugase și s-a îmbrăcat cu cele de împărăteasă. 2. Apoi, maiestuos, după ce a cerut ajutorul lui Dumnezeu, Cel care le vede pe toate și este Salvatorul, ea și-a luat cu ea două fete în casă; 3. pe una se sprijinea cu sfială, 4. în timp ce cealaltă o urma, ținându-i trena. 5. Ea radia de o frumusețe minunată și arăta fericită, ca și cum ar fi fost iubită, deși inima ei era înghețată de frică. 6. După ce a intrat pe uși, ea s-a oprit înaintea împăratului. El stătea pe tronul împărătesc, îmbrăcat cu toată maiestuozitatea, acoperit tot cu aur și pietre prețioase, arătând impunător. 7. Ridicându-și fața plină de splendoare, el a privit la ea cu o mânie cumplită. Împărăteasa s-a înfiorat, s-a îngălbenit la față, și, leșinând, a căzut peste fata în casă care mergea înaintea ei. 8. Atunci Dumnezeu a schimbat duhul împăratului, de la mânie la tandrețe, și astfel, alarmat, el a sărit de pe tron și a luat-o în brațe, până ce ea și-a revenit în simțiri. El a consolat-o în cuvinte blânde și i-a zis: 9. - „Ce s-a întâmplat Estera? Eu sunt soțul tău. Fii curajoasă. 10. N-o să mori, căci legea noastră se aplică numai la slujitorii noștri. Apropie-te.” 11. Apoi el a ridicat sceptrul de aur și i-a atins gâtul cu el. 12. Apoi a îmbrățișat-o și a zis: - „Vorbește-mi.” 13. Ea i-a zis: - „Te-am văzut, domnul meu, ca pe un înger al lui Dumnezeu, și inima mi s-a cutremurat de frică de slava ta. 14. Căci tu ești minunat, domnul meu, iar apariția ta este plină de grație.” 15. Iar în timp ce vorbea, ea a leșinat din nou și a căzut pe jos. 16. Atunci împăratul s-a alarmat din nou, iar toți slujitorii au încercat s-o consoleze.
12 (5) Demersul Esterei pentru salvarea evreilor. 1.După trei zile, Estera s-a îmbrăcat cu veșmintele de împărăteasă şi a venit în curtea interioară a palatului, în partea opusă holului ce ducea la biroul împăratului. Împăratul stătea pe tronul împărătesc, în partea opusă intrării în palat. 2. Imediat ce împăratul a văzut-o pe împărăteasa Estera stând în curte, el a întins înspre ea sceptrul de aur pe care îl ţinea în mână, căci ea a găsit bunăvoință înaintea lui. Estera s-a apropiat şi a atins vârful sceptrului. 3. Atunci împăratul i-a zis: - „Care-ţi este cererea, Estera? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, ţi se va da!” 4. Estera a răspuns: - „Dacă împăratul găseşte de cuviință, să vină astăzi împreună cu Haman la ospăţul pe care l-am pregătit împăratului!” 5. Atunci regele a zis: - „Aduceţi-l repede pe Haman, ca să se facă după dorinţa Esterei.” Astfel că ei amândoi au venit la cina de care vorbise Estera.
Pag. 34
6. În timp ce ei beau vin, împăratul i-a zis Esterei: - „Ce dorești, împărăteasă Estera? Ți se va da.” 7. Ea a răspuns: - „Dorința și cererea mea este următoarea: 8. Dacă am găsit bunăvoință înaintea împăratului, și dacă împăratul găsește de cuviință, împăratul și Haman să vină mâine la cina pe care o voi pregăti, și mâine voi face la fel cum am făcut și astăzi.”
Ura lui Haman pentru Mardoheu și complotul împotriva lui Mardoheu. 9. În acea zi, cu toate că Haman a plecat dinaintea împăratului vesel şi cu inima mulţumită, imediat ce l-a văzut pe evreul Mardoheu în curtea împăratului, el s-a înfuriat. 10. Când a ajuns acasă, el a trimis după prietenii săi şi după Zosara, soţia sa; 11. și le-a vorbit despre averea sa şi despre tot ce făcuse împăratul ca să-l înalţe și cum l-a avansat al doilea în împărăție. 12. Apoi Haman a continuat: - „Mai mult, împărăteasa Estera nu a invitat pe nimeni, alături de împărat, la banchetul pe care ea l-a pregătit, decât pe mine, iar mâine m-a chemat din nou, împreună cu împăratul. 13. Toate acestea însă nu sunt de ajuns, câtă vreme îl văd pe evreul Mardoheu la Curte.” 14. Atunci Zosara, nevasta sa, şi toţi prietenii săi i-au zis: - „Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi, iar în zori cere-i împăratului să-l spânzure pe Mardoheu de ea. Apoi du-te împreună cu împăratul la cină şi fii vesel!” Sfatul i-a plăcut lui Haman şi astfel spânzurătoarea a fost pregătită.
13 (6) Reabilitarea providenţială a lui Mardoheu. 1. În acea noapte Domnul l-a împiedicat pe împărat să doarmă, astfel că el a poruncit secretarului său să se aducă la Curte Cronicile și să i se citească împăratului din ele. 2. El a găsit în ele o notă despre Mardoheu, cum el a adus împăratului informația despre cei doi eunuci ai împăratului, responsabili cu paza, care complotaseră să-l asasineze pe Artaxerxes. 3. Când împăratul a întrebat: - „Ce onoare sau ce favoare i-am conferit noi lui Mardoheu?” Slujitorii lui au zis: - „Tu n-ai făcut nimic pentru el.” 4. În timp ce împăratul îi întreba pe slujitorii săi despre serviciul pe care i-l făcuse Mardoheu, Haman a apărut în curte. - „Cine este în curte?” – a întrebat împăratul. În timp ce Haman doar intrase ca să-i propună împăratului ca Mardoheu să fie pus pe spânzurătoarea pe care o pregătise, 5. slujitorii împăratului au replicat: - „Haman este cel care stă în curte.” - „Să intre!” a poruncit împăratul. 6. Apoi el l-a întrebat: - „Ce ar trebui să fac pentru un om pe care vreau să-l onorez?” Haman și-a zis în sinea lui: „Pe cine altul decât pe mine ar vrea împăratul să onoreze?” 7. Așa că a răspuns: - „Pentru omul pe care împăratul vrea să-l onoreze? 8. Să aducă slujitorii împăratului o robă fină de in, pe care însuși împăratul a purtat-o, și un cal pe care-l călărește împăratul. 9. Și amândouă să fie date aceluia dintre cei mai nobili Prieteni ai împăratului, și să fie îmbrăcat cu roba omul pe care împăratul îl iubește, să fie urcat pe cal, și să se proclame prin centrul orașului: - Aceasta se cuvine să primească orice om pe care împăratul îl onorează!” 10. Împăratul i-a zis lui Haman: - „Bine zis! Fă asta pentru Mardoheu, evreul care slujește la Curte. Și să nu se omită nimic din toate cele pe care le-ai propus!” 11. Haman a luat roba și calul; el l-a investit pe Mardoheu, l-a urcat pe cal și a mers cu el prin centrul orașului, proclamând: - „Asta se cuvine oricărui om pe care împăratul vrea să-l onoreze.” 12. Apoi Mardoheu s-a întors la Curte, în timp ce Haman a plecat în mare grabă acasă, mâhnit și cu capul acoperit cu un văl. 13. Când el i-a spus Zosarei și prietenilor săi ceea ce i s-a întâmplat, el a primit următorul răspuns: - „Da-că ai ajuns să fii umilit înaintea lui Mardoheu, care este și evreu, căderea-ți este sigură; nu poți să scapi de el, căci Dumnezeul cel viu este de partea lui.” 14. În timp ce ei mai vorbeau încă, au sosit eunucii, iar Haman a fost condus în grabă la banchetul pregă-tit de către Estera.
Pag. 35
14 (7) Dezvăluirea conspiraţiei. 1. Așa că împăratul și Haman s-au dus la banchetul dat de împărăteasă. 2. Iar în cea de-a doua zi, în timp ce beau vin, împăratul a zis: - „Ce este, împărăteasă Estera, care este dorința ta? Care este cererea ta? Îți va fi îndeplinită, până la jumătate din împărăția mea.” Ea a răspuns: - „Dacă am găsit bunăvoință înaintea maiestății voastre, dorința și cererea mea este ca viața mea și viețile compatrioților mei să fie cruțate. 4. Căci noi am fost vânduți, eu și compatrioții mei; dați să fim distruși, jefuiți și făcuți sclavi, noi și copiii noștri, bărbați și femei – sau așa am auzit eu. Adversarul nostru ne-a discreditat la curtea împăratului.” 5. Împăratul a întrebat : - „Cine este cel care a îndrăznit să facă un astfel de lucru?” 6. Ea a răspuns: - „Un dușman, acest ticălos, Haman!” Haman a rămas stană de piatră înaintea împăratu-lui și a împărătesei. 7. Împăratul a plecat de la banchet și s-a dus în grădină, în timp ce Haman a început să ceară îndurare de la împărăteasă, căci văzuse că lucrurile au luat o întorsătură foarte gravă pentru el. 8. Când împăratul s-a întors din grădină, Haman, în implorările lui, se întinsese peste sofaua împărătesei. Împăratul a exclamat: - „Ce! Tu chiar ai ajuns s-o ataci pe împărăteasă în propriul meu palat?” La aceste cuvinte, Haman s-a retras disperat. 9. Bugatan, unul dintre eunuci, i-a zis împăratului: - „De fapt este o spânzurătoare, înaltă de cincizeci de coți, ridicată pe terenul lui Haman; el a pregătit-o pentru Mardoheu, bărbatul care a raportat complotul împotriva maiestății voastre.” - „Haman să fie spânzurat de ea!” – a zis împăratul. 10. Haman a fost spânzurat pe spânzurătoarea pe care el o pregătise pentru Mardoheu, iar mânia împăratului s-a domolit.
15 (8) Remedierea crizei. 1. În aceeași zi, împăratul Artaxerxes i-a dat Esterei tot ce-i aparținea lui Hamon, adversarul evreilor, iar Mardoheu a fost chemat, în prezența împăratului, căci Estera îi revelase faptul că erau rude. 2. Împăratul și-a scos de pe deget inelul cu sigiliul său, pe care îl luase înapoi de la Haman, și i l-a dat lui Mardoheu. Estera l-a numit pe Mardoheu supraveghetor peste toate proprietățile lui Hamon. 3. Estera s-a adresat încă o dată împăratului, aruncându-se la picioarele lui și implorându-l să termine cu ticăloșiile lui Hamon și cu tot ce plănuise el împotriva evreilor. 4. Împăratul și-a întins sceptrul său de aur către ea, iar ea s-a ridicat și a stat înaintea împăratului. - „Dacă tu crezi de cuviință – a zis ea, și dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, să se dea în scris să se anuleze decretul pe care l-a trimis Haman, ca să-i distrugă pe evreii din împărăția ta. 6. Căci cum aș putea eu să mai trăiesc, fiind martoră la maltratarea neamului meu?” 7. Împăratul a replicat: - „Atât mai vreți? Ca să te mulțumesc, ți-am dat toate proprietățile lui Haman și l-am pus pe spânzurătoare din cauză că a amenințat viețile evreilor. 8. Iată, poți să dai un decret în numele meu, în orice termeni vrei, și pecetluiește-l cu sigiliul meu, căci nici un ordin scris la indicația împăratului și pecetluit cu sigiliul lui nu poate fi anulat.” 9. În cea de-a douăzeci și treia zi a primei luni, care este Nisan, în același an, au fost chemați secretarii; și evreii au fost informați în scris despre instrucțiunile date administratorilor și guvernatorilor, conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii, din India până în Etiopia, fiecărei provincii pe limba ei. 10. Decretul a fost scris în numele împăratului și pecetluit cu sigiliul lui, și copii au fost trimise prin curieri. 11. Potrivit acestui decret, evreilor din orice oraș le era îngăduit să respecte propriile lor legi, să se apere ei înșiși, și să facă după cum vor credea de cuviință cu oponenții și dușmanii lor, 12. în toată împărăția lui Artaxerxes, într-o singură zi, cea de-a treisprezecea a lunii Adar, care este cea de-a douăsprezecea lună.
Pag. 36
16 1. Aceasta este o copie a scrisorii:
„Din partea împăratului Artaxerxes cel Mare către guvernatorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii, din India până în Etiopia, și a cinstiților noștri supuși. Salutare. 2. Mulți dintre cei care au fost onorați în mod repetat cu bunătatea nemărginită a binefăcătorilor lor au devenit aroganți, 3. și nu numai că au încercat să atace supușii noștri, ci chiar, neputând să-și stăpânească insolența, ei au complotat nelegiuiri împotriva acelorași binefăcători. 4. Nefiind mulțumiți cu distrugerea recunoștinței printre oameni, ei s-au înșelat presupunând că cei care sunt străini nu sunt de neam bun, astfel ca ei chiar au presupus că vor scăpa de răzbunarea dreaptă a Atotvăzătorului Dumnezeu. 5. Deseori, când afacerile împăratului au fost date pe încredere celor pe care el îi credea Prietenii lui, ei – fiind demni de crezare – i-au făcut pe cei care au autoritatea supremă parteneri la vărsarea de sânge nevinovat, implicându-i în tragedii ireparabile. 6. Astfel, în ticăloșia lor, folosindu-se de înșelătorii sofisticate, ei s-au impus peste sincera bună credință a conducătorilor lor. 7. Răul adus celor care au încredințat puterea celor ce n-o merită se poate vedea, nu numai în relatările predate nouă despre fapte din trecut, ci și în experiența noastră actuală, 8. iar lecția poate fi aplicată și în viitor. În acest fel, noi vom asigura pacea și stabilitatea peste tot, spre beneficiul tuturor; 9. noi nu vom face schimbări, dar vom rezolva întotdeauna cu promptitudine astfel de probleme, cu fermitate și corectitudine, când ne sunt aduse la cunoștință. 10. Iată, Haman, fiul lui Hamadata, un macedonean, un străin de fapt, fără nici o picătură de sânge persan și nici o urmă în el din natura noastră blândă, a fost acceptat de noi, 11. și s-a bucurat de totala noastră bunăvoință, cu care bunăvoință de fapt noi tratăm toate națiile, astfel că i s-a dat titlul de Părinte, iar el obișnuia să fie ascultat de oricine, fiind al doilea în împărăție, al doilea numai după tronul nostru împărătesc. 12. Dar acest bărbat, în aroganța lui neținută în frâu, a încercat să ne lase fără împărăție și fără viața noastră. 13. Prin înșelăciune și viclenie perfidă, el a încercat să-l distrugă atât pe Mardoheu, un constant binefăcător al nostru, care a salvat viața noastră și pe cea a Esterei, consoarta noastră cea fără de pată, dar și întreaga noastră nație. 14. El s-a gândit, prin aceste fapte, atât să ne ia prin surprindere și să ne lase fără ajutor, dar și să transfere macedonenilor suveranitatea pe care acum o au perșii. 15. Noi am descoperit, totuși, că evreii pe care răufăcătorul cu două fețe îi destinase eradicării, nu sunt răufăcători, ci dimpotrivă, ei îți organizează viețile lor după cele mai drepte legi, 16. și sânt copii ai Dumnezeului cel viu, Cel Preaînalt și Atotputernic, Cel care, pentru noi și pentru strămoșii noștri a menținut împărăția într-o ordine excelentă. 17. De aceea, voi veți ignora scrisorile trimise de către Haman, fiul lui Hamadata, 18. deoarece el, conspiratorul tuturor acestora, a fost spânzurat la poarta Susei, el și toată casa lui, căci Dumnezeu, care controlează toate lucrurile, i-a adus cu cea mai mare viteză pedeapsa pe care a meritat-o din belșug. 19. Copii ale acestei scrisori să fie afișate în toate locurile publice. Evreii vor trăi după propriile lor legi; 20. și să li se dea tot ajutorul, astfel ca într-o singură zi, a treisprezecea din Adar, cea de-a douăsprezecea lună, să se răzbune pe toți cei care i-au asaltat în timpul opresiunii. 21. Dumnezeu, care are toate lucrurile în puterea Lui, a făcut ca această zi să fie una de bucurie pentru poporul ales, nu de ruină. 22. De aceea, voi, de asemenea trebuie să sărbătoriți această zi, ca o zi importantă printre sărbătorile comemorate de voi, 23. astfel ca de acum înainte să fie un simbol al salvării noastre și a loialilor noștri persani, dar și ca adu-cere aminte despre distrugerea celor care complotează împotriva noastră.
Pag. 37
24. Orice oraș sau chiar țară care nu execută întocmai aceste porunci, va aduce mânia noastră și distrugerea ei prin foc și sabie. Nu numai că nici un om nu va mai călca în ea, dar de asemenea va fi bântuită de fiare sălbatice și păsări pentru totdeauna.”
17 (cont. 8) 13. Copii ale acestei scrisori urmau să fie afișate vizibil în locuri principale în toată împărăția, astfel ca toți evreii să se pregătească pentru acea zi, ca să se răzbune pe dușmanii lor. 14. Curieri călări au fost trimiși în grabă să îndeplinească porunca împăratului, iar decretul a fost afișat de asemenea și în Susa. 15. Când Mardoheu a plecat în roba împărătească, purtând pe cap o coroană de aur și un turban purpuriu fin de in, oamenii din Susa s-au bucurat mult când l-au văzut. 16. Pentru evrei, totul a fost lumină și bucurie 17. în toate orașele și provinciile; oriunde decretul a fost afișat, a fost veselie și bucurie, petreceri și sărbătoare. Iar mulți oameni dintre Neamuri s-au circumcis și au trecut la Iudaism, din cauza fricii de evrei.
18 (9) Ziua de jale transformată într-o zi de triumf. 1. Cu adevărat, în cea de-a douăsprezecea lună, care este Adar, în cea de-a treisprezecea zi, scrisorile împăratului ajunseseră la destinație. 2. În aceeași zi, adversarii evreilor au fost strânși. Nimeni nu s-a opus, căci le era frică de ei. 3. Subprefecții, prinții și secretarii împărătești i-au onorat pe evrei, de frica lui Mardoheu, 4. căci ei au primit decretul împăratului, ca numele lui trebuia să fie onorat în toată împărăția. 5. Evreii i-au omorât pe toți dușmanii lor. A fost un mare măcel, ei impunându-și voința împotriva celor ce-i urau. 6. În capitală, în Susa, ei au omorât cinci sute de oameni, 7. între care pe Farsanestan, Delfon, Fasga, 8. Faradata, Barsa, Sarbac, 9. Marmasima, Rufeus, Arseus și Zabuteus, 10. pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamadatus, macedoneanul și dușmanul evreilor, și i-au jefuit pe toți. 11. Când numărul celor omorâți i-a fost raportat împăratului, în acea zi, 12. el i-a zis Esterei: - „Numai în orașul Susa evreii au omorât cinci sute de oameni, bănuiești ce au făcut în toată împărăția? Dar orice altă cerere mai ai, îți va fi îndeplinită.” 13. Estera a replicat: - „Evreilor să le fie îngăduit să facă același lucru și mâine, iar trupurile celor zece fii ai lui Haman să fie spânzurate.” 14. El a îngăduit să se facă acest lucru, și a dat evreilor din oraș pe cei zece fii ai lui Haman, ca să fie spânzurați. 15. Evreii din Susa s-au strâns de asemenea în cea de-a paisprezecea zi din Adar, omorând încă trei sute de oameni, dar nu i-au jefuit. 16. Ceilalți evrei din împărăție s-au raliat și ei și au scăpat din apăsarea dușmanilor lor, căci ei omorâseră cincisprezece mii de oameni în cea de-a treisprezecea zi a lunii Adar, dar nu au jefuit nimic. 17. În cea de-a paisprezecea zi a lunii, ei s-au odihnit, și au făcut-o zi de odihnă, cu veselie și petreceri. 18. Evreii din orașul Susa s-au strâns de asemenea în cea de-a paisprezecea zi; ei nu s-au odihnit în acea zi, dar au ținut-o pe cincisprezece, cu veselie și petreceri. 19. Acesta este motivul pentru care evreii, care sunt dispersați prin cele mai îndepărtate locuri, sărbătoresc cea de-a paisprezecea zi din Adar ca zi da sărbătoare, cu petreceri, trimițându-și cadouri și mâncare unii altora; dar aceia care trăiesc în orașele principale, țin ziua a cincisprezecea din Adar ca sărbătoare, pentru a petrece și a-și trimite cadouri și mâncare unii altora.
Înființarea sărbătorii de Purim. 20. Mardoheu a scris toate aceste lucruri într-o carte și a trimis-o evreilor din împărăția lui Artaxerxes, atât în locurile apropiate, cât și în cele depărtate, 21. cerându-le să stabilească aceste sărbători, care să se țină pe paisprezece și cincisprezece din Adar.
Pag. 38
22. deoarece acestea au fost zilele în care au scăpat de apăsarea dușmanilor lor; iar ei trebuiau să țină toată luna Adar, lună în care jalea s-a transformat în bucurie, iar vremea plângerii în sărbătoare, lună pentru căsătorii și petreceri, și pentru trimiterea de cadouri sau mâncare prietenilor și săracilor. 23. Evreii au salutat relatarea pe care a făcut-o Mardoheu, 24. anume cum Haman, fiul lui Hamadata, macedoneanul, a complotat împotriva lor, cum el a compus un decret cu intenția să-i distrugă; 25. cum el s-a dus înaintea împăratului cu propunerea ca Mardoheu să fie spânzurat, cum toate relele pe care le-a complotat s-au întors împotriva lui; și cum el și fiii lui au fost spânzurați. 26. Acesta este motivul pentru care acele zile au fost numite Purim, căci în limbajul evreilor Purim înseamnă loturi. Deoarece din tot ce s-a scris în această scrisoare, pentru tot ce-au pățit și tot se s-a întâmplat și a fost făcut, 27. evreii au îmbrățișat cu bucurie, atât pentru ei cât și pentru urmașii lor, să nu înceteze să țină aceste zile; 28. ele urmau să fie zile de comemorare, generație după generație, în orice oraș, familie și provincie; mai mult, aceste zile de Purim urmau să se țină pentru totdeauna, și comemorarea lor nu avea să înceteze în veci. 29. Împărăteasa Estera, fiica lui Aminadab, împreună cu evreul Mardoheu, au înregistrat în scris tot ce s-a întâmplat, confirmând scrisoarea despre Purim. 30. Scrisori pentru asigurarea păcii și securității au fost trimise tuturor evreilor, în cele o sută douăzeci și șapte de provincii ale împăratului Artaxerxes, 31. cerând respectarea acestor zile de Purim la timpul hotărât, după cum evreul Mardoheu și împărăteasa Estera au hotărât pentru ei, la fel cum reguli pentru post și tânguire fuseseră hotărâte în trecut pentru ei înșiși și pentru urmașii lor. 32. Prin porunca Esterei, aceste reguli pentru Purim au fost confirmate și puse în scris.
19 (10) Epilog. 1. Împăratul a emis decrete pentru împărăția sa, atât pentru provinciile de pe uscat, cât și pentru insule. 2. Tăria și curajul, averea și splendoarea împărăției sale sunt scrise în cărțile împăraților din Persia și Media. 3. Mardoheu a fost vicerege al împăratului Artaxerxes; el a fost un om puternic în împărăție și a fost respectat de către evrei, iar modul lui de viață a atras afecțiunea întregului său neam.
20 Visul lui Mardoheu se împlinește. Înțelesul celor două loturi. 4. Mardoheu a zis: - „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, 5. căci mi-am amintit visul pe care l-am avut în legătură cu aceste lucruri; toate viziunile pe care le-am văzut s-au împlinit. 6. Era un pârâu, care s-a transformat într-un fluviu; și era lumină și soare și apă din belșug: râul este Estera, pe care împăratul a luat-o de nevastă, ea ajungând împărăteasă. 7. Cei doi balauri sunt Haman și eu însămi. 8. Națiile sunt cei care s-au strâns ca să distrugă numele evreilor. 9. Nația mea este Israelul, care a strigat la Dumnezeu și a fost salvată. Domnul și-a salvat poporul Său; Domnul ne-a scăpat din toate acele rele. Dumnezeu a făcut mari semne și minuni, care nu s-au întâmplat niciodată Neamurilor. 10. Pentru acest scop a făcut El două loturi, unul pentru oamenii lui Dumnezeu și altul pentru Neamuri, 11. apoi a venit ora și vremea ca aceste două loturi să dea socoteală, judecata lui Dumnezeu pentru toate Neamurile. 12. El și-a adus aminte de poporul Său și a dat verdictul pentru moștenirea Sa. 13. Astfel, ei vor ține aceste zile în luna Adar, pe paisprezece și cincisprezece ale lunii, adunându-se cu veselie și bucurie înaintea lui Dumnezeu, de la o generație a poporului lui Israel la alta, pentru totdeauna.”
Pag. 39
21 Post scriptum. 1. În cel de-al patrulea an al domniei lui Ptolemeu și al Cleopatrei, Dositeus, care a mărturisit că era un preot levit, împreună cu fiul său Ptolemeu, au adus în Egipt scrisoarea anterioară despre Purim, despre care au mărturisit că este autentică, iar ea a fost tradusă de Lisimahus, fiul lui Ptolemeu, un locuitor din Ierusalim. CARTEA ÎNȚELEPCIUNII LUI SOLOMON
1 Dreptatea, izvorul vieții. 1. Iubiți dreptatea, conducători de pe pământ, cugetați bine despre Domnul și căutați-L cu sinceritate în inimă; 2. căci El este găsit de cei care nu-L pun la încercare și se arată celor ce se încred în El. 3. Căci gândurile perverse îi separă pe oameni de Dumnezeu, iar când puterea Lui este pusă la încercare, El îi demască pe naivi; 4. căci înțelepciunea nu intră într-un suflet viclean, sau nu trăiește într-un trup înrobit păcatului. 5. Căci Duhul Sfânt va fugi de înșelăciune și va lăsa în suflet gândurile prostești, și-i va fi rușine când se apropie necredincioșii. 6. Înțelepciunea este un gând blând, dar nu-i va elibera pe hulitori de vina cuvintelor lor, căci Dumnezeu, care vede cu claritate în inima lor, și aude orice cuvânt pe care-l spun, este martor al gândurilor lor cele mai ascunse. 7. Da, Duhul Domnului umple pământul, iar Cel care ține tot universul laolaltă, își cunoaște orice fiu. 8. La fel, oricine spune lucruri nedrepte, nu se poate ascunde și nu va scăpa de dreapta răzbunare când i se va da sentința. 9. Căci comploturile unui necredincios vor fi cercetate, iar un raport al cuvintelor sale va ajunge înaintea Domnului, ca dovadă a nelegiuirii sale. 10. O ureche zeloasă aude totul, chiar șoaptele murmurate nu scapă acelei urechi vigilente. 11. Feriți-vă deci de murmuratul inutil și opriți-vă limba de la clevetire; căci fie și numai un cuvânt spus în secret nu va rămâne fără urmări, iar gura care clevetește omoară sufletul. 12. Nu curtați moartea printr-o viață imorală, nu vă aduceți dezastru prin propriile voastre fapte, 13. căci Dumnezeu n-a făcut moartea și nu se bucură de distrugerea nici măcar a unei ființe vii. 14. El a creat toate ființele ca ele să trăiască, iar pe pământ generațiile succesive asigură continuarea vieții; în ele nu este otravă perfidă, iar dominația Iadului nu mai are putere pe pământ, 15. căci dreptatea este nemuritoare.
Filozofia necredincioșilor. 16. dar cei necredincioși, prin faptele și cuvintele lor, au invitat de bună voie lângă ei moartea. Gândindu-se la ea ca la un prieten, ei au încheiat pact cu ea, căci sunt cu adevărat vrednici să fie ai ei.
2 1. Căci ei își spun unul altuia, folosind un raționament fals: „Viaţa noastră este scurtă şi tristă şi omul nu poate scăpa de moarte, căci nimeni, după câte știm noi, nu s-a întors înapoi din mormânt. 2. Noi ne-am născut din întâmplare, iar după aceea va fi ca și cum nici n-am fi existat, căci suflarea din nările noastre nu este decât fum; rațiunea noastră este doar o scânteie, ținută în viață de căldura din inimile noastre, 3. iar când se stinge, trupul nostru se va transforma în cenușă, iar respirația vieții noastre se va împrăștia precum aerul nevăzut. 4. Odată cu trecerea timpului, numele noastre vor fi uitate, și nimeni nu-și va aminti nimic din ce-am făcut. Viața noastră va dispare ca urma unui nor, iar la fel cum ceața este alungată de razele soarelui și se evaporă datorită căldurii lui, tot așa și viața va fi dispersată. 5. O umbră trecătoare este viața noastră și nu este întârziere a sfârșitului vieții noastre. Viața omului este pecetluită; nimeni nu mai vine înapoi.
Pag. 40
6. Haideți atunci să ne desfătăm de lucrurile bune cât încă mai putem, cu toată energia tinereții, să folosim din plin crearea noastră. 7. Haideți să avem vinuri scumpe și parfumuri după pofta inimii, și să nu ne scape o floare de primăvară. 8. Să ne punem pe cap coroane de trandafir, până nu se veștejesc. 9. Să nu lăsăm ca oricare dintre noi să nu se bucure de lucrurile bune, care sunt ale noastre; să lăsăm după noi în toate părțile urmele veseliei noastre. Aceasta viață este pentru noi, dreptul nostru încă de la naștere. 10. Să-l asuprim pe cel sărac și pe cel drept. Să n-avem milă de văduvă, nici respect pentru părul cărunt al bătrâneților. 11. Pentru noi, cel puternic să aibă dreptate! Cel slab s-a dovedit că nu-i bun de nimic. 12. Să punem o capcană omului cinstit, căci el ne stă împotrivă, ne verifică la orice, ne stingherește pe noi, cei care încălcăm Legea, și ne acuză că suntem trădători ai educației noastre.” 13. < Îl cunoaște pe Dumnezeu > - zice el; se numește singur < copil al Domnului >. 14. El este pentru noi ca o pedeapsă vie a gândurilor noastre, și doar să ne uităm la el, deja este o încer-care. 15. Căci viața lui nu seamănă cu a altora, iar căile lui sunt atât de diferite. 16. El ne respinge, ca pe niște spurcați; și ne evită, pe noi și căile noastre, ca și cum am fi pângăriți; el zice că cu cât este mai drept, cu atât este mai fericit, și se laudă că Dumnezeu este Tatăl lui. 17. Să verificăm dacă este adevărat ce spune, să vedem cum o va sfârși. 18. Căci dacă omul drept este fiu al lui Dumnezeu, El își va întinde mâna și-l va salva din ghearele dușmanilor lui. 19. Insulta și tortura sunt încercările la care trebuie să-l supunem, ca să măsurăm cât poate să sufere și cât timp rezistă în răbdarea lui. 20. Să-l condamnăm la o moarte rușinoasă, căci, dacă ce spune este adevărat, el va avea un protector.”
De ce sunt greșiți ticăloșii. 21. Așa argumentau ei, dar cât erau de greșiți! Oarbă este propria lor ticăloșie, 22. căci n-au reușit să înțeleagă planul ascuns al lui Dumnezeu și nu s-au așteptat niciodată ca o viață sfântă va fi răsplătită, nici nu s-au gândit vreodată că inocența va fi răsplătită. 23. Dar Dumnezeu l-a creat pe om incoruptibil, și l-a făcut imagine a ceea ce are El însuși. 14. Dar, prin gelozia Diavolului, moartea a venit pe pământ, iar cei ce i se supun, vor ajunge s-o cunoască.
3 Destinul nemuritor al celor drepți și viața stearpă a păgânilor. 1. Sufletele celor drepţi sunt în mâna lui Dumnezeu şi nici un chin nu se va atinge de ele. 2. În ochii celor fără de minte, ei par să fie morţi, iar ieşirea lor din lume o iau ca o înfrângere, 3. iar plecarea lor dintre noi, o catastrofă. Dar ei au pace, 4. chiar dacă, în faţa oamenilor, ei îndură pedepse, ei au speranță sigură în nemurire; 5. și după puține pedepse, ei vor primi mari binecuvântări, căci Dumnezeu i-a încercat și i-a găsit demni să fie ai Lui; 6. i-a curățat ca pe aurul în cuptor, i-a primit ca pe o ofertă jertfită pe altar. 7. La ora judecății lor, ei vor străluci în glorie și vor mătura lumea, cum mătură scânteile prin sobă. 8. Ei vor fi judecători și conducători ai națiilor și ai oamenilor, iar Domnul va fi Împăratul lor pentru totdeauna. 9. Cei care și-au pus încrederea în El vor înțelege că El este adevărat, iar cei credincioși vor petrece cu El cu dragoste; ei sunt aleșii Lui, iar harul și îndurarea vor fi ale lor.
Destinul necredincioșilor. 10. Dar cei necredincioși își vor primi pedeapsa pe care o merită gândurile lor viclene, pentru că nu le-a păsat de dreptate și s-au răzvrătit împotriva Domnului. 11. Nelegiuit este cu adevărat cel care nu se gândește deloc la înțelepciune și disciplină; speranțele unor astfel de oameni sunt deșarte, munca lor este neroditoare, faptele lor sunt inutile, 12. nevestele lor sunt fără minte, copiii lor sunt depravați,
Pag. 41
13. spița lor este blestemată. Dar binecuvântată este femeia fără copii, dacă este inocentă; dacă ea s-a împreunat vreodată cu un bărbat în păcat, ea va avea roada ei la marea cercetare a sufletelor. 14. Binecuvântat este de asemenea eunucul, dacă n-a făcut nimic împotriva Legii și n-a găzduit niciodată un gând ticălos împotriva Domnului; în schimb, pentru credința lui, el va primi o favoare specială și un loc în Templul Domnului, ca să-și încânte inima și mai mult. 15. Munca cinstită dă roade glorioase, iar înțelepciunea crește din rădăcini nepieritoare. 16. Dar copiii născuți din adulter sunt ca fructele care nu se coc niciodată; ei au luat naștere dintr-o unire interzisă de Lege, și totul nu va duce la nimic. 17. Chiar dacă ei au viață lungă, nu vor fi buni de nimic, iar bătrânețile lor vor fi lipsite de onoare. 18. Dacă mor de tineri, ei nu vor avea nici speranță, nici consolare în ziua judecății; 19. căci Neamului nedrept i se rezervă o soartă groaznică. 4 1. Este mai bine este să nu ai copii și să ai virtute, care este o bogăție în nemurire, căci ea câștigă bunăvoința lui Dumnezeu și a oamenilor. 2. Prezentă, ea este imitată; absentă, ea este regretată; în lumea eternă, ea triumfă, acoperită cu o coroană, după ce a ieșit fără pată din luptele câștigate. 3. Mulțimea pruncilor celor nelegiuiți va fi inutilă; mlădițele lor spurcate nu-și vor înfige adânc rădăcinile în pământ și nu-și vor stabili o bază solidă, 4. chiar dacă pentru o vreme ramurile lor vor înflori, asta pentru că nu au o bază stabilă, iar ei vor fi scuturați de vânt și smulși din rădăcini de violența furtunii. 5. Ramurile lor vor fi rupte, fiind pe jumătate crescute, iar fructul lor nu va fi bun de nimic, necopt, de nemâncat și potrivit la nimic. 6. Copiii născuți din uniuni nelegiuite sunt mărturie vie a păcatului părinților lor, când Dumnezeu îi va judeca. 7. Dar cel drept, care moare până la urmă, va da de odihnă. 8. Nu este lungimea vieții și nici numărul anilor ceea ce aduce onoare. 9. Nu părul cărunt îl face pe un om înțelept, ci o viață fără pată este adevărata roadă a vârstei. 10. A fost odată un astfel de om în care Dumnezeu a găsit plăcere, și Dumnezeu l-a acceptat și l-a luat pe când încă mai trăia printre păcătoși. 11. El a fost răpit înainte ca mintea să-i fie pervertită de ticăloșie sau sufletul să-i fie înșelat prin amăgiri, 12. căci păcatul este ca vrăjitoria: el întunecă lumina bunătății, iar amețeala poftei zdruncină o minte nevinovată. 13. El a ajuns la perfecțiune în scurtă vreme, deși de obicei ea se dobândește într-o viață întreagă. 14. Sufletul lui îi era plăcut Domnului, care l-a luat devreme din această lume păcătoasă. 15. Oamenii văd asta, dar nu-i dau nici o atenție; ei nu pun la inimă adevărul, în comparație cu cei pe care i-a ales Dumnezeu, care se bucură de harul și îndurarea Lui, căci El vine în ajutorul sfinților Săi.
Triumful credinciosului. 16. Chiar și după moartea lui, cel drept îl va condamna pe păgânii care sunt încă în viață; tineri care ajung iute la perfecțiune îl vor condamna pe cel care a îmbătrânit păcătos. 17. Păcătosul va vedea sfârșitul înțeleptului, fără să înțeleagă ce i-a rezervat Domnul și de ce l-a luat El în păstrare. 18. Ei îl vor vedea pe înțelept și-l vor batjocori, dar Domnul va râde de ei și-i va blestema. În moarte, trupurile păcătoșilor vor fi dezonorate, iar printre cei morți ei vor fi obiect de dispreț. 19. Căci El îi va arunca muți la pământ, îi va scutura din temelii și-i va lăsa sterpi, ca un deșert. Ei vor fi în chinuri, iar toată memoria lor va piere.
Judecata finală. 20. Astfel, în ziua judecății, pentru păcatele lor, ei vor veni plângând, fiind condamnați de propriile lor fărădelegi.
Pag. 42
5 1. Atunci, cel drept își va lua locul, plin de încredere, să-i înfrunte pe cei care l-au asuprit și au râs de suferințele lui. 2. La vederea lui va fi teroare și confuzie, și ei vor fi uluiți de minunea salvării celui drept. 3. Căindu-se, gemând și chinuindu-se să respire, ei își vor zice unul altuia: - „Oare nu a fost omul acesta ținta noastră, obiectul batjocorii noastre? 4. Am fost nebuni, căci am socotit modul lui de viață o nebunie și sfârșitul lui dezonorant. 5. Și uite că acum este socotit unul dintre fiii lui Dumnezeu și are propriul lui loc printre oamenii lui Dumnezeu! 6. Cât de departe ne-am îndepărtat de calea adevărului! Lampa dreptății n-a luminat niciodată pentru noi, soarele n-a răsărit niciodată peste noi. 7. Am umblat satisfăcuți pe căile ticăloșiei și a ruinei, străbătând deșerturi neumblate, ignorând auto-strada Domnului. 8. La ce ne-a folosit mândria? La ce ne-a folosit bogăția și toată lăudăroșenia despre ea? 9. Toate aceste lucruri au trecut ca o umbră, ca un sol galopând pe lângă noi, 10. ca o corabie care străbate marea învolburată, și care, după ce se liniștește, nu-i mai găsești nici urma pe mare, nici o dâră a calei în valuri; 11. sau ca o pasăre care zboară prin aer: nu este nici un semn al trecerii ei, căci bătând cu aripile ei briza ușoară, ea numai îl despică cu avântul plecării, apoi nu mai rămâne nici o urmă a sforțării ei; 12. sau ca o săgeată care zboară către țintă: aerul, care este despicat se închide la loc și nimeni nu poate să spună pe unde a trecut săgeata. 13. La fel este și cu noi, imediat ce ne-am născut, am și încetat să existăm, nu putem să arătăm nici o dovadă a virtuții, iar în ticăloșia noastră ne-am irosit viețile.” 14. Speranța păcătosului este ca duna zburând în vânt, ca un vârtej înainte de furtună, ca fumul pe care vântul îl împrăștie, trecător ca memoria despre un musafir care a stat numai o zi.
Răsplata credinciosului. 15. Dar drepții trăiesc în veci; răsplata lor o păstrează Domnul, iar Cel Preaînalt îi are în grija Lui. 16. De aceea, splendoarea împărătească va fi a lor, ca o diademă minunată, de la Domnul însuși; El îi va proteja cu mâna Lui dreaptă, și va face scut din brațele Lui ca să-i apere. 17. El se va înarma din cap până-n picioare cu mânia Lui și va face ca toată creația să fie arma Sa, împtriva dușmanilor Săi. 18. Cu platoșa dreptății pe piept și cu coiful judecății neclintite pe cap, 19. El își va face din sfințenie o pavăză de neînvins, 20. și-și va ascuți mânia, ca s-o folosească de sabie; și toată lumea se va uni cu El în lupta împotriva duș-manilor deliranți. 21. Săgețile fulgerului Său vor lovi drept la țintă, ele vor zbura spre țintă, ca și cum arcul Lui din nori ar fi încordat la maximum, 22. iar artileria picii Lui va zbura ca o grindină furioasă. Apele mării vor năvăli peste ei, iar râurile îi vor lua vijelios fără încetare; 23. o mare furtună se va ridica împotriva lor, și-i va împrăștia precum praful într-un vârtej. Așa că fărădelegea va pustii tot pământul, iar ticăloșia va răsturna tronurile prinților.
6 Regii trebuie să caute înțelepciunea. 1. Deci ascultați, voi regi, puneți-vă în inimi, stăpâni ai întregii lumi, învățați lecția; 2. ascultați, voi, conducători ai mulțimilor, vă mândriți cu miliardele oamenilor voștri. 3. Autoritatea v-a dat-o Domnul, puterea voastră vine de la Cel Preaînalt. El va cerceta faptele voastre și vă va scruta intențiile. 4. Deși sunteți slujitori numiți de Împărat, nu ați fost judecători drepți, nu ați respectat Legea, nici nu v-ați îndrumat pașii după voința lui Dumnezeu. 5. Brusc și teribil, El va coborî peste voi, căci judecata va veni nemiloasă pentru cei ce se află la putere.
Pag. 43
6. Cei mici s-ar putea să găsească milă și iertare, dar celor de la putere li se va cere cu tărie socoteală. 7. Căci El, care este Stăpânul tuturor, este servil nimănui, și nu se sfiește de cei ce se află la putere. Mic și mare, El i-a făcut pe toți, și toți sunt egali sub conducerea Lui, 8. dar El își rezervă o judecată aspră pentru cei care și-au cedat autoritatea. 9. Vouă vă vorbesc, celor care aveți autoritatea supremă, în speranța că veți învăța înțelepciunea și nu vă veți rătăci. 10. Celor care cu sfințenie și-au păstrat o cale sfântă, le va fi socotită ca sfințenie, iar cei care au învățat această lecție vor putea să se apere. 11. De aceea, El este nerăbdător să mă asculte; tânjește după învățăturile Lui și vei învăța.
Descrierea înțelepciunii. 12. Înțelepciunea luminează strălucitoare și nu pălește niciodată; ea este percepută cu ușurință de cei care o iubesc, iar cei ce o caută o găsesc. 13. Ea se face repede cunoscută celor care doresc înțelegerea ei. 14. Cel care începe devreme căutarea ei, nu va obosi în căutare, căci o va găsi stând la ușa lui. 15. Meditația despre ea este prudența în forma cea mai perfectă, iar când ești vigilent cu ea, aceea este calea cea scurtă pentru eliberarea de griji. 16. Ea însăși caută în toate părțile pe cei care sunt demni de ea, iar în calea lor zilnică, ea le apare cu blândă intenție, întâmpinându-i la jumătatea drumului în toate încercările lor. 17. Adevăratul început al înțelepciunii este dorința de a o învăța, iar interesul ca s-o înveți înseamnă dragoste pentru ea. 18. Dragostea pentru ea înseamnă să ții legile ei, iar să ții legile ei, este garanția nemuririi, 19. iar nemurirea îl aduce pe om mai aproape de Dumnezeu. 20. Această dorință pentru înțelepciune conduce spre o Împărăție. 21. De aceea, dacă țineți la tronurile și sceptrele voastre, voi, stăpânii națiilor, trebuie să onorați înțelepciunea, ca să domniți în veci. 22. Ce este înțelepciunea și cum de-a ajuns să existe, eu vă voi spune; eu nu vă voi ascunde misterele ei. Eu îi voi găsi urma, încă de la începuturile ei, și voi aduce cunoașterea ei la lumina zilei; eu nu voi lăsa ne spus adevărul. 23. Invidia nu va merge cu mine, căci nu va avea nici o parte în înțelepciune. 24. Mulțimea înțelepților este salvarea Pământului, iar un rege prudent este bunăstarea oamenilor lui. 25. De aceea, înțelegeți ce v-am învățat și va fi spre binele vostru.
7 1. Și eu sunt un muritor ca oricine, urmaș al primului om, care a fost făcut din țărână, 2. iar în pântecele mamei mele am fost făcut carne timp de zece luni, închegat în sânge din sămânța soțului ei, și din plăcerea care însoțește somnul. 3. Când m-am născut, am respirat aerul obișnuit și am fost pus pe pământul pe care mișună toți muritorii; iar primul sunet pe care l-am scos, la fel ca toată lumea, a fost un țipăt, 4. iar ei m-au înfășat și m-au îngrijit. 5. Nici un rege nu-și începe în orice alt fel viața, 6. căci toți se nasc la fel și tot la fel se duc.
Eficacitatea rugăciunii. 7. De aceea, eu m-am rugat și mi s-a dat prudență; am cerut ajutor, iar ea a venit sub forma duhului înțelepciunii. 8. Am prețuit-o mai mult decât sceptrul și tronul, și am socotit ca nimic bogățiile deșarte, în comparație cu ea. 9. Nu am socotit-o egală cu nici o piatră prețioasă, căci comparată cu ea, tot aurul din lume nu este decât o mână de nisip, iar argintul nu valorează mai mult decât lutul. 10. Am iubit-o mai mult decât sănătatea și frumusețea; am preferat-o luminii zilei, căci strălucirea ei nu adoarme niciodată. 11. Astfel, împreună cu ea mi-au venit toate bunătățile, iar în mâinile ei erau bogății nenumărate.
Pag. 44
12. Toate le-am avut ca să mă veselesc, căci înțelepciunea le aduce cu ea; totuși, în aroganța mea, n-am știut că ea este izvorul la orice. 13. Ceea ce am învățat cu intenție sinceră, acum împart fără părere de rău și nu ascund comorile ei. 14. Ea este o comoară inepuizabilă pentru muritori, iar cei ce profită de ea se împacă cu Dumnezeu, căci ea se recomandă datorită darurilor provenite din educație.
Invocarea lui Dumnezeu este izvorul întregii cunoașteri. 15. Dumnezeu să-mi îngăduie să vorbesc după voia Lui, și ca propriile mele gânduri să fie demne de darurile Lui, căci chiar și înțelepciunea este sub controlul lui Dumnezeu și El îl corectează pe cel înțelept; 16. noi și cuvintele noastre, prudența, cunoașterea și iscusința sunt toate în mâna Lui. 17. El a fost Cel care mi-a dat adevărata înțelegere a lucrurilor cum sunt ele: o cunoaștere a structurii lumii și funcțiunile elementelor; 18. începutul, sfârșitul și mijlocul timpurilor, alternanța solstițiilor și schimbarea anotimpurilor, 19. ciclurile anilor și poziția astrelor, 20. firea animalelor și obiceiurile fiarelor sălbatice, forța violentă a vânturilor și gândurile oamenilor, varietatea plantelor și virtuțile rădăcinilor. 21. Le-am învățat pe toate, ascunse sau văzute, 22. căci înțelepciunea, artizanul tuturor lucrurilor, m-a învățat.
Natura înțelepciunii. În ea este un duh inteligent, sfânt, unic, multiplu, subtil, mobil, distinct, fără pată, clar, care nu se alte-rează, care iubește ceea ce este bun, zelos, independent, binefăcător, 23. prietenos cu muritorii, ferm, asigurător, liniștitor, care poate totul, supraveghează totul și pătrunde toate inteligențele; este cel mai pur și subtil duh. 24. De asemenea, înțelepciunea este mai sprintenă decât orice mișcare, iar datorită purității sale ea pătrunde și își face loc pretutindeni. 25. Ca o ceață fină, ea se ridică din puterea lui Dumnezeu, o revărsare pură a slavei Celui Atotputernic; astfel că nimic pângărit nu poate s-o mânjească. 26. Ea este o reflectate a luminii veșnice, o oglindă fără pată a lucrării lui Dumnezeu, și o imagine a bunătății Lui. 27. Fiind unică, ea poate totul; rămânând ea însăși, ea reînnoiește universul, iar de-a lungul veacurilor, ea intră în inimile sfinților, ca să producă prietenii lui Dumnezeu și profeții. 28. Căci singurii care sunt iubiți de Dumnezeu sunt cei care împart intimitățile cu înțelepciunea. 29. Ea este mai strălucitoare decât soarele și depășește strălucirea tuturor constelațiilor. Comparată cu lumina, superioritatea ei strălucește, 30. căci ziua face loc nopții, dar nici un rău nu poate învinge înțelepciunea.
8 Înțelepciunea, ca nevastă ideală a lui Solomon. 1. Înțelepciunea se întinde cu putere de la un capăt al pământului la celălalt, ea guvernează universul fără margini. 2. Pe ea o iubesc și o caut încă din tinerețe, am încercat s-o iau de nevastă și am fost îndrăgostit de frumusețea ei. 3. Ea adaugă strălucire nobilei ei nașteri, căci i s-a sortit să trăiască cu Dumnezeu; Domnul tuturor lucrurilor a acceptat-o. 4. Ea este inițiată în cunoaștere, care aparține lui Dumnezeu, iar ea alege care trebuie să fie lucrările Lui. 5. Dacă bogățiile sunt o avere de dorit în viață, nu este averea doar înțelepciune, cauza activă a tuturor lucrurilor? 6. Dacă prudența se observă în acțiune, cine alta decât înțelepciunea este artificierul la tot ce există? 7. Dacă cineva iubește credincioșia, fructele lucrărilor înțelepciunii sunt virtuțile, cumpătarea și prudența, dreptatea și vitejia; acestea sunt învățăturile ei, iar viața nu poate oferi mai multe valori decât acestea.
Pag. 45
8. Dacă cineva tânjește, poate; pentru o mai mare experiență, ea știe trecutul, ea poate desluși ceea ce încă n-a venit; ea înțelege subtilitățile argumentului și rezolvarea întrebărilor grele; ea poate citi semnele și surprizele, și poate prevesti ce vor aduce diferite vremuri și anotimpuri. 9. Astfel, eu am hotărât s-o iau să trăiască cu mine acasă, știind că va fi sfătuitorul meu în prosperitate și mă va consola în neliniști și supărări. 10. Prin ea, m-am gândit eu, voi dobândi faimă în ochii oamenilor și onoare printre bătrâni, eu fiind tâ-năr. 11. Când stau și mă gândesc, îmi voi dovedi repede, și cu atât mă voi admira mai mult; 12. chiar când nu spun nimic, ei mă vor aștepta să vorbesc, mă vor asculta, și, deși voi vorbi cam mult, ei își vor pune un deget pe buze și vor asculta. 13. Datorită ei îmi voi dobândi imortalitatea, și voi lăsa o înțelegere de care își vor aminti cei ce vor veni după mine. 14. Voi stăpâni peste oameni, iar nații mi se vor supune. 15. Chiar și numai când vor auzi numele meu, suverani redutabili se vor teme; printre oamenii mei voi fi un rege bun, iar pe câmpul de bătălie un viteaz. 16. Când mă voi întoarce acasă, mă voi odihni cu ea; căci nu este amărăciune în compania ei, nici durere în trăirea cu ea, ci numai bucurie și veselie. 17. Am tot cugetat despre asta în mintea mea și am înțeles că este nemurire în prietenia cu înțelepciunea, 18. iar că tandrețea ei este desfătare pură; lucrările mâinilor ei sunt o bogăție inepuizabilă, învățătura la școala ei aduce înțelegere și un nume onorabil este câștigat discutând cu ea. Așa că am plecat pe cale s-o câștig de partea mea. 19. Am fost, fără îndoială, un copil născut în excelență, și am primit o inimă bună. 20. Sau, mai degrabă, eu însumi am fost nobil și am intrat într-un trup nepângărit, 21. dar am înțeles că nu puteam să intru în posesia ei decât dacă Dumnezeu mi-o face cadou – și chiar și numai asta a fost un semn al înțelegerii despre ce dar trebuie să vină. Astfel că l-am rugat pe Domnul, și din adâncul inimii mele L-am rugat cu aceste cuvinte:
9 1. „Dumnezeu al strămoșilor mei, Domn al milei, care ai făcut toate lucrurile prin Cuvântul Tău, 2. și în înțelepciunea Ta l-ai făcut pe om să fie stăpân peste toată creația Ta, 3. să fie supraveghetor al lumii cu sfințenie și credincioșie, dar și să facă dreptate cu inimă dreaptă. 4. Dă-mi înțelepciune, care stă lângă tronul Tău, și nu-mi refuza un loc printre slujitorii Tăi; 5. eu sunt sclavul Tău, fiul sclavei Tale, slab și cu puțină vreme de trăit, prea puțin inteligent să înțeleg dreptatea și legile. 6. căci nimeni nu va fi niciodată perfect în ochii fiilor oamenilor, iar fără înțelepciunea care vine de la Tine, el va fi socotit fără valoare. 7. Tu m-ai preferat pe mine să fiu rege peste poporul tău, judecător ai fiilor și fiicelor Tale. 8. Tu mi-ai poruncit să zidesc un Templu pe Muntele Sfânt și un altar în orașul unde locuiești, o copie a cortului sfânt, pregătit de Tine încă de la început. 9. Lângă Tine este Înțelepciunea, care știe lucrările Tale și care a fost prezentă încă de când Tu ai creat lumea. Ea știe cu ce ești Tu de acord, dar și despre ținerea poruncilor Tale. 10. Trimite-o din Cerul Tău cel sfânt și spune-i, de pe tronul tău glorios, să coboare, ca să lucreze de partea mea, iar eu să învăț ce-ți face Ție plăcere. 11. Ea știe și înțelege toate lucrurile; ea mă va ghida să fiu prudent în tot ce fac și mă va păzi cu gloria ei. 12. Astfel, munca vieții mele va fi acceptabilă, iar eu voi judeca poporul Tău cu dreptate și voi fi demn de tronul tatălui meu. 13. Cum oare poate învăța orice om planul Domnului? 14. Raționamentul muritorilor este șovăielnic, iar planurile noastre precare. 15. Trupurile, supuse corupției, sunt deja împovărate de atâtea griji. 16. Noi ghicim cu dificultate chiar lucrurile lumești și ne chinuim să găsim chiar ce putem vedea, dar cine a luat urma la ce este în Cer?
Pag. 46
17. Cine a ajuns oare vreodată să-ți cunoască scopurile, dacă Tu nu i-ai dat înțelepciune și dacă nu i-ai trimis, de sus de la Tine, Duhul Tău cel Sfânt? 18. Astfel, cei de pe pământ au apucat pe calea cea dreaptă, iar muritorii au fost învățat de ce-ți face Ție plăcere; astfel i-a păzit înțelepciunea.
10 Înțelepciunea la izraeliți, de la începuturile lor. 1. Prin ea, primul creat, părintele lumii, a fost păzit, după ce a fost creat solitar. După ce-a păcătuit, ea l-a salvat, 2. și i-a dat tărie să stăpânească peste toate lucrurile. 3. Și deoarece un om nedrept s-a lepădat de ea, el l-a omorât pe fratele lui într-un acces de mânie, distrugându-se singur. 4. Din vina lui, pământul a fost acoperit de un potop, și din nou înțelepciunea a venit să-l salveze, pilotându-l pe cel drept într-o arcă. 5. Când națiuni păcătoase s-au întrecut în ticăloșie, iar ele au fost aruncate în confuzie, ea a fost cea care a recunoscut un om bun și l-a ținut fără pată înaintea lui Dumnezeu, dându-i putere să reziste milei pentru copilul Lui. 6. Ea l-a salvat pe omul bun, când necredincioșii au fost distruși, iar el a scăpat din focul care a căzut peste cele Cinci Orașe, 7. orașe a căror ticăloșie mai este încă atestată de gunoi fumegând, de plante a căror fructe nu se vor coace niciodată, dar și de un stâlp de sare, care stă acolo ca un monument al unui suflet necredincios. 8. Ei au ignorat înțelepciunea și au suferit din această cauză, pierzând puterea să recunoască ceea ce este bun și lăsând pentru umanitate un monument al prostiei lor, astfel ca abominațiile lor să nu fie uitate. 9. Dar înțelepciunea i-a scos pe slujitorii ei din necazurile lor. 10. Când un om bun a fugit de mânia fratelui său, ea a fost cea care l-a călăuzit pe căi drepte; ea i-a dat o viziune a Împărăției lui Dumnezeu și cunoașterea lucrurilor sfinte; ea a prosperat munca lui și a făcut strădania lui fructuoasă. 11. Când alții, în lăcomia lor, au încercat să-l exploateze, ea a fost cu el și l-a îmbogățit. 12. Ea l-a ținut în siguranță de dușmanii lui, ocrotindu-l de cei care îl atacau cu viclenie; după lupta lui crâncenă, ea l-a scos victorios și l-a învățat despre credincioșie, care este cea mai grozavă putere dintre toate. 13. Ea a fost cea care a refuzat să-l părăsească pe un om bun, când acesta a fost vândut sclav; ea l-a ferit de păcat și a intrat la închisoare cu el; 14. nici nu l-a părăsit când era în lanțuri, până nu i-a adus sceptrul unui regat, având autoritate asupra celor care îl persecutaseră; ea a descoperit minciuna acuzatorilor săi și i-a dat o faimă nemuritoare. 15. Înțelepciunea a fost cea care a salvat poporul cu frică de Dumnezeu, un neam fără de pată, de o națiune de opresori; 16. ea a inspirat un slujitor al Domnului, și cu semnele și minunile Lui, el a înfruntat regi formidabili. 17. Ea i-a răsplătit pe lucrătorii neamului cu frică de Dumnezeu, ea i-a călăuzit într-o călătorie miraculoasă, și a devenit un acoperământ pentru ei ziua, și o strălucire de stele noaptea. 18. Ea i-a adus peste Marea Roșie, conducându-i prin apele ei adânci; 19. dar ea i-a acoperit pe dușmanii lor, apoi i-a aruncat afară din fundul adâncului. 20. Astfel, cei drepți i-au jefuit pe necredincioși; ei vor cânta, Doamne, numele Tău cel Sfânt, și într-un acord îți vor binecuvânta puterea Ta, Campionul lor, 21. căci înțelepciunea a deschis gura muților și a făcut să vorbească limbile pruncilor.
11 1. Înțelepciunea, lucrând printr-un profet sfânt, le-a asigurat succesul în tot ce-au făcut. 2. Ei și-au găsit calea printr-un deșert nepopulat și și-au întins tabăra în locuri niciodată umblate. 3. Ei au stat dârji împotriva dușmanilor lor și au rezistat asalturilor ostile. 4. Când le-a fost sete, ei au strigat la Tine, și apă li s-a dat din cremene, din piatră dură un remediu pentru setea lor. 5. Ceea ce fusese pedeapsă pentru dușmanii lor, a fost pentru ei binecuvântate la timp de nevoie.
Pag. 47
6. În loc de fântâna unui râu care curge veșnic, învolburat și pângărit cu sânge, 7. ca pedeapsă pentru decretul pentru omorârea pruncilor, Tu le-ai dat apă din abundență, pe neașteptate, 8. arătându-le prin setea de atunci, cum îi pedepsești Tu pe dușmanii Tăi. 9. Căci atunci când au fost încercați, cu toate că de milă fuseseră disciplinați, ei au văzut cum necredincioșii au fost chinuiți când au fost judecați cu mânie. 10. Căci Tu i-ai încercat, la fel cum un părinte o face spre avertizare, dar Tu i-ai cercetat pe necredincioși, ca un rege nemilos care condamnă. 11. Absenți sau prezenți, ei au fost la fel de chinuiți, 12. căci o durere îndoită și un geamăt i-a cuprins, când și-au amintit ce s-a întâmplat. 13. Căci, dându-și seama că pedepsele lor au fost spre binele celor care au scăpat, ei au înțeles că este lucrarea Domnului. 14. Cel pe care mai înainte L-au vândut și L-au batjocorit, mai apoi s-au minunat înaintea Lui, după ce au suferit o sete altfel decât cei drepți. 15. La schimb pentru imaginația prostească a acelor oameni ticăloși, care i-au tulburat atât, încât au ajuns să slujească la reptile incapabile să judece, aproape la fel ca viermii, Tu, în răzbunarea Ta, ai trimis peste ei roiuri fără minte, 16. ca să-i înveți că instrumentele păcatului cuiva sunt și instrumentele pedepsei lui. 17. Căci mâna Ta puternică, care a creat lumea din materie fără formă, nu s-ar fi rușinat să aducă peste acești ticăloși o hoardă de urși, sau urși urlând, 18. sau monștri fioroși necunoscuți nou creați suflând foc pe nări, sau urlând și scoțând fum, sau aruncând din ochi scântei precum fulgerele, 19. fiare sălbatice cu putere să-i extermine nu numai prin rănile făcute, ci chiar numai la vederea lor să se îngrozească și să moară. 20. De altfel, chiar și fără aceste fiare, o singură suflare era de ajuns să-i potolească, urmăriți de dreptate și împrăștiați de suflul puterii Lui; dar Tu ai aranjat totul cu măsură, ai numărat și ai cântărit. 21. Puterea Ta cea mare este tot timpul la dispoziția Ta, iar cine va rezista la tăria brațului Tău? 22. Da, toată lumea este înaintea Ta, ca un fir de praf care dezechilibrează o balanță, ca o picătură de rouă care coboară pe pământ. 23. Dar Ție ți-e milă de toți pentru că Tu poți totul, și Tu deturnezi ochii păcătoșilor ca să-i aduci la pocăință. 24. Tu iubești toate ființele și nu disprețuiești nici una dintre lucrările Tale, căci atunci de ce le-ai mai fi creat? 25. Și cum ar fi supraviețuit vreo ființă, dacă Tu n-ai fi îngăduit, sau cum ar fi fost păstrată, fără ca Tu să fi cerut-o.
12 1. Dar Tu-i ierți pe toți, căci toți sunt ai Tăi, Stăpân care iubește viața, iar Duhul Tău incoruptibil este în toate ființele. 2. De aceea, Tu îi corectezi pe cei vinovați încetul cu încetul, disciplinându-i și reamintindu-le de păcatele lor, astfel ca ei să renunțe la căile lor rele și să creadă în Tine, Doamne.
Păcatele cananiților. 3. Au fost locuitori străvechi pe pământul Tău cel sfânt; 4. Tu i-ai urât din cauza practicilor lor detestabile, a practicilor vrăjitorești și a ritualilor lor păgâne, 5. nemiloasa omorâre a pruncilor, petrecerile lor de canibali, cu carne și sânge de om, când se mâncau chiar și măruntaiele, acele ritualuri surpriză de inițiere, când părinții își măcelăreau proprii lor copii lipsiți de apărare. De aceea, a fost voința Ta să-i distrugi prin mâna strămoșilor noștri, 7. astfel ca ținutul, care este cel mai prețios dintre toate înaintea Ta, să poată primi pe copiii lui Dumnezeu, ca demni ocupanți ai lui. 8. Dar și pe ei i-ai cruțat, căci și ei sunt tot oameni, și le-ai trimis tăuni, ca avangardă a armatei Tale, care să nu-i extermine decât încetul cu încetul.
Pag. 48
9. Fără îndoială că era în puterea Ta să-i dai pe credincioși pe mâna celor necredincioși, sau să fie distruși într-o clipă de fiare sălbatice redutabile, sau cu o poruncă edificatoare. 10. Dar Tu i-ai judecat încetul cu încetul, dându-le ocazia să se pocăiască, fără să ignori totuși că natura lor este vicleană, perversitatea lor este înnăscută și mentalitatea lor nu se va schimba niciodată, 11. căci a fost un blestem pe neamul lor încă de la început, și nu de frica cuiva i-ai iertat pentru păcatele lor. 12. Cine poate îndrăzni să spună: - „ Ce-ai făcut?” Cine se poate opune hotărârii Tale? Cine te poate chema la judecată pentru ruina oamenilor pe care chiar Tu i-ai creat? Cine va veni să depună mărturie împotriva Ta, ca să-i apere pe oamenii cei nedrepți?
Dumnezeu este suveran peste toți și toate. 13. Nu există un alt dumnezeu în afară de Tine, Tu răspunzi de toată lumea, și nu este nimeni căruia să-i dovedești dreptatea sentinței Tale. 14. Nu există nici un rege sau vreun alt domnitor, care să-ți stea în față și să-i apere pe cei pe care i-ai pedepsit. 15. Dar Tu ești drept, Tu guvernezi universul cu dreptate, considerând nepotrivit de puterea Ta să condamni pe oricine care nu trebuie să fie pedepsit. 16. Căci tăria Ta este sursa dreptății, iar suveranitatea Ta peste toți te face să-i cruți pe toți. 17. Căci Tu îți arăți tăria când oamenii se îndoiesc de puterea Ta absolută, iar numai când ei o cunosc și totuși sunt insolenți, abia atunci Tu îi pedepsești. 18. Cu toate că ești suveran în tăria Ta, Tu judeci cu blândețe, și ne guvernezi cu multă îngăduință, căci Tu ai putere să faci tot ce vrei.
Pildele Domnului pentru izraeliți. 19. Prin astfel de vorbe, Tu ai învățat poporul Tău, că cel drept trebuie să fie blând, și Tu i-ai înzestrat pe copiii Tăi cu speranță, ca ei să se pocăiască de păcatele lor. 20. Căci dacă Tu pedepsești cu atâta grijă și indulgență dușmanii slujitorilor Tăi și pe cei ce merită să moară, dându-le vreme și ocazii să se oprească din ticăloșiile lor, 21. cu câtă strictețe ți-ai judecat copiii, strămoșii noștri, cărora le-ai jurat și ai făcut legăminte cu ei pline de promisiuni strălucite! 22. Astfel, ca să ne educi, Tu i-ai lovit pe dușmanii noștri cu moderație, ca atunci când ne judecăm, să reflectăm asupra bunătății Tale, iar atunci când suntem judecați, să ne așteptăm la milă. 23. De aceea, pe cei nedrepți, care trăiesc nebunește, i-ai chinuit prin propriile lor abominații. 24. Căci ei au ajuns atât de departe în rătăcirea lor, încât și-au făcut dumnezei acele animale pe care chiar dușmanii lor le disprețuiau; ei au fost înșelați ca niște copii mici. 25. De aceea, ca unor copii fără minte, Tu le-ai trimis o pedeapsă de râs. 26. Dar cei care au ignorat avertismentele mustrărilor moderate vor găsi judecata dreaptă a Domnului, 27. căci atunci când în suferința lor au fost exasperați pe acele creaturi pe care ei le credeau că sunt dumnezei, fiind pedepsiți din cauza lor, au văzut și L-au recunoscut pe adevăratul Dumnezeu pe care refuzaseră să-l știe. 28. De aceea, cea mai grea pedeapsă a venit peste ei.
13 Nebunia închinării la idoli. 1. Căci toți oamenii care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu au fost prostiți de natură, și n-au fost în stare ca din lucrurile bune care se văd să-l știe pe Cel care există și nici nu l-au recunoscut pe Artizan în timp ce priveau lucrările Lui; 2. ci ei au presupus că fie focul, fie vântul sau adierea, sau mersul stelelor, sau apele învolburate, sau luminătorii cerului erau dumnezei care stăpâneau lumea. 3. Căci, fiind desfătați de frumusețea acestor lucruri, oamenii au presupus că ele sânt dumnezei; ei ar fi trebuit să știe cu cât mai bun decât acestea este Domnul lor, căci Autorul frumuseții le-a creat. 4. Și dacă oamenii au fost uluiți de puterea și lucrările lor, ei ar fi trebuit să observe de la ele cu cât este mai puternic este Cel ce le-a făcut.
Pag. 49
5. Căci din mărimea și frumusețea lucrurilor create vine înțelegerea Creatorului lor. 6. Totuși, acești oameni au o vină mică, poate că doar s-au rătăcit în modul în care L-au căutat pe Dumnezeu, sau cum s-au străduit să-L găsească. 7. Căci în timp ce ei trăiesc printre lucrările Lui și continuă să caute și se încred în ceea ce văd, aceste lucruri pe care le văd sunt frumoase. 8. Totuși, din nou, nici chiar ei n-au scuză, 9. căci dacă ei au puterea să știe așa de mult, încât pot să cerceteze lumea, cum de n-au reușit să-L găsească mai repede pe Domnul? 10. Dar cei care și-au pus nădejdea în lucruri moarte sunt ticăloși, căci ei numesc „dumnezei” lucrarea mâinilor lor, aur și argint meșteșugit lucrate, sau imagini de animale, sau o piatră fără de nici un folos, lucrări făcute de mâna omului încă din vremuri de demult. 11. Un meșter în lemn poate da jos un pom și poate să-l facă ușor de lucrat, să-l decojească cu iscusință, iar apoi cu îndemânare face un obiect folositor care-i slujește nevoilor vieții, 12. și pune pe foc resturile de lemn rămase din lucrarea lui, ca să-și prepare mâncare pentru a-și potoli foamea. 13. Dar o bucată rămasă, bună de nimic, un lemn strâmb și plin de noduri, o cioplește ca să se relaxeze, îi dă formă cu și mai multă dibăcie, făcând-o după imaginea unui om, 14. sau o face să semene cu un animal nefolositor, dându-i un strat de vopsea roșie aprinsă, și îi înfrumusețează fața cu roz, ca și-i acopere toate petele. 15. Apoi îi amenajează un loc potrivit, o instalează pe perete și o bate în cuie; 16. el și-a luat deci toate precauțiile să nu cadă, știind-o incapabilă să se ajute singură, căci este o imagine care are nevoie de ajutor. 17. Dar când se roagă ca să-i meargă bine, să-și însoare copiii, el nu se rușinează să se adreseze acelui obiect fără viață: pentru sănătate de la neputincios; 18. pentru viață el imploră ce e mort, pentru protecție celui care nu-i poate garanta nici o securitate, pentru călătorii celui incapabil să facă un pas, 19. și pentru mijloace de existență, călătorii și reușita mâinilor sale, el cere un ajutor puternic mâinilor care n-au nici o vlagă.
14 Nebunia unui marinar care se roagă la un idol. 1. Unul, pregătindu-se să navigheze, și gata să se călătorească peste valuri înspumate, se roagă la o bucată de lemn mai fragilă decât vaporul care-l poartă. 2. Căci a fost dorința de câștig cea care a plănuit construirea vaporului, și înțelepciunea a fost artizanul care a zidit-o; 3. dar este Providența Ta, o, Tată, care o cârmuiește, căci Tu i-ai dat o cale pe mare și un drum sigur printre valuri, 4. arătând că Tu poți să salvezi din orice pericol, astfel încât chiar și un om fără dibăcie poate să plece pe mare. 5. Este voința Ta ca lucrările făcute de înțelepciunea Ta să nu fie deșarte; și de aceea oamenii își încredințează viețile chiar unei bucăți fragile de lemn, și trecând prin valuri înspumate pe o plută, ei ajung în siguranță la mal. 6. Căci încă de la începuturi, când uriași aroganți piereau, iar speranța lumii s-a refugiat într-o arcă, călăuzită de mâna Ta, ea a lăsat lumii sămânța unei noi generații. 7. Căci binecuvântat este lemnul pe care vine cel drept. 8. Dar idolul făcut de mână omenească este blestemat, și la fel cel care-l face – pentru că l-a făcut, și lucrul pieritor pentru că a fost numit dumnezeu. 9. Căci Dumnezeu urăște deopotrivă atât pe nelegiuiți, cât și nelegiuirea lor, 10. căci ceea ce a fost făcut, va fi pedepsit împreună cu cel care l-a făcut. 11. De aceea, va fi o cercetare a idolilor blestemați, deoarece, deși parte la ceea ce a făcut Dumnezeu, ei au devenit o abominație, o cursă pentru sufletele oamenilor și un laț pentru piciorul nebunului.
Pag. 50
Originea și răul idolatriei. 12. Ideea construirii de idoli a fost începutul desfrâului, iar invenția lor a fost coruperea vieții, 13. căci ei n-au existat încă de la început, și nu vor exista veșnic. 14. Prin deșertăciunea oamenilor au intrat ei în lume, iar de aceea sfârșitul lor rapid a fost plănuit. 15. Căci un tată amărât, în jalea lui că și-a pierdut copilul înainte de vreme, a făcut o imagine a copilului său, care i-a fost luat brusc; el acum a onorat ca pe un dumnezeu ceea ce odată a fost o ființă umană moartă, și a dat celor din casa lui ritualuri secrete și inițieri. 16. Apoi, obiceiul păgân, întărindu-se odată cu trecerea timpului, a fost ținut ca o lege, și la porunca monarhilor, s-a slujit la imagini cioplite. 17. De vreme ce oamenii nu pot să-i onoreze pe monarhi în prezența lor, căci ei trăiesc departe, ei și-au imaginat cum apar ei, de la distanță, și au făcut o imagine a regelui lor pe care s-o vadă, pe care l-au onorat, astfel ca prin zelul lor să-l poată flata pe cel absent, ca fiind prezent. 18. Apoi, pofta de slavă a artizanului s-a întins chiar peste cei care nu-l știau pe rege, intensificând astfel slujirea lor. 19. Căci el, probabil dorind să fie pe plac regelui său, și-a pus toată dibăcia ca să facă asemănarea într-o formă mult mai frumoasă decât originalul, 20. iar mulțimea, atrasă de lucrarea lui încântătoare, îl considera acum ca pe un obiect căruia să i se închine, pe cel care cu puțin timp înainte îl onorau ca pe o ființă umană. 21. Și aceasta a devenit a devenit o cursă ascunsă pentru umanitate, deoarece oamenii, victime a necazului sau a stăpânirii, au atribuit pietrei și lemnului nume de nepronunțat.
Consecințele idolatriei. 22. Ei nu s-au mulțumit să nu-l cunoască pe Dumnezeu, ci trăind în întuneric din cauza ignoranței, au dat acelor rele monstruoase numele de pace. 23. Cu ritualurile lor când omorau copii, cu misterele lor oculte, sau cu procesiunile lor frenetice, sau cu obiceiuri extravagante, 24. ei nu mai respectau nici viața, nici puritatea căsătoriilor, ci se omorau unul pe altul, prin trădare, sau se batjocoreau prin adulter. 25. Și totul era o învălmășeală haotică de sânge și omoruri, hoții și înșelăciuni, corupție, falsuri, tumult, sperjur, 26. confuzie în legătură cu tot ceea ce este bun, iertare și favoruri, pângărirea sufletelor, perversiune sexuală, tulburări în căsătorii, adulter și desfrâu. 27. Căci închinarea la idoli, care nici măcar nu trebuie pomeniți, este începutul și cauza, dar și sfârșitul oricărei rele. 28. Închinările lor sunt fie veselie delirantă, fie profeții mincinoase, fie trăire ticăloasă, fie sperjur, 29. iar din cauză că se încred în idoli fără viață, ei jură strâmb și se așteaptă să nu pățească nimic. 30. Dar pedeapsa cea dreaptă îi va copleși din două părți: pentru că i-au greșit Domnului, închinându-se la idoli, dar și pentru că, prin înșelăciune, au jurat strâmb împotriva adevărului, disprețuind tot ceea ce este sfânt. 31. Căci nu este nici o putere în lucrurile pe care jură oamenii, ci pedeapsa cea dreaptă pentru cei care păcătuiesc, care urmează întotdeauna ticăloșiei celor nedrepți.
15 Beneficiile închinării la adevăratul Dumnezeu. 1. Dar Tu, Dumnezeul nostru, ești bun și fidel, răbdător, și guvernezi toate lucrurile cu milă, 2. căci chiar atunci când păcătuim, tot ai Tăi suntem, știind puterea Ta; dar noi nu vom mai păcătui, căci știm că Tu ne recunoști ca fiind ai Tăi. 3. Căci a Te cunoaște pe Tine este să fim drepți în toate, iar să știm puterea Ta este rădăcina nemuririi. 4. Căci nici relele intenții ale oamenilor nu ne-au înșelat, nici strădania infructuoasă a pictorilor, o figură pătată multicolor, 5. și a cărei apariție ațâță patimile nebunilor pentru o imagine fără viață și fără suflare. 6. Ei sunt îndrăgostiți de rău și nu merită nimic mai bun în care să se încreadă, ei care fac astfel de lucruri rele, cei care tânjesc după ele și cei care se înclină lor.
Pag. 51
Nebunia închinării la idoli făcuți din lut. 7. Un olar frământă lutul moale și modelează cu dibăcie fiecare vas folositor nouă, făcând din același lut atât vase folositoare cât și pe cele nefolositoare, făcându-le în același fel; dar olarul hotărăște destinația lor. 8. Cu muncă ticăloasă, aceeași olari fac din același lut un dumnezeu fals; sunt aceeași muritori care fuseseră făcuți pe pământ puțină vreme înainte, și care după puțină vreme s-au întors în pământul din care fuseseră luați, când a venit vremea să dea înapoi sufletele pe care le împrumutaseră. 9. Dar olarilor nu le pasă că muritorii trebuie să moară, sau că viața lor este scurtă, ci ei se întrec cu meșterii în aur și argint, și-i imită pe meșterii în cupru, ei crezând că este glorios să modeleze dumnezei falși. 10. Inimile lor sunt cenușă, speranța lor este mai ieftină decât praful, iar viețile nu valorează nici cât lutul, 11. căci n-au reușit să-l cunoască pe Cel care i-a făcut și i-a inspirat cu suflete active și a suflat în ei suflare de viață. 12. Ci ei consideră existența noastră o jucărie și viața noastră o sărbătoare trăită cu scopul îmbogățirii, căci ei zic că oricine trebuie să facă bani, în orice fel posibil, chiar prin mijloace necinstite. 13. Căci acești oameni, mai mult decât toți ceilalți, știu că păcătuiesc când fac din lutul moale atât vase fragile, cât și imagini de idoli. 14. Dar cei mai nebuni, mai ticăloși decât cretinii, au fost dușmanii și asupritorii poporului Tău, 15. căci ei au presupus că toți idolii lor blestemați erau dumnezei, deși nici nu văd cu ochii, nici nu aud cu urechile, nici nu pot pipăi cu degetele și nici nu pot umbla pe picioarele lor, 16. căci un om le-a făcut, unul care și-a împrumutat duhul le-a dat formă. Dar nici o ființă umană nu poate să facă un dumnezeu după propria sa asemănare: 17. el este muritor, iar ceea ce face cu mâini nelegiuite este mort. Astfel, el este mai bun decât obiectele la care se închină, cel puțin pentru motivul că el are viață – ceea ce ele n-o să aibă niciodată. 18. Chiar mai mult, ei se închină chiar și la cele mai urâte animale, care sunt mai rele decât toate celelalte, când sunt judecate după lipsa lor de inteligență; 19. și chiar ca animale, ele nu par să fie prea frumoase, cât ar dori cineva, căci ele au fost ocolite atât de lauda lui Dumnezeu, cât și de binecuvântarea Lui.
16 1. De aceea, acești oameni au fost pedepsiți prin astfel de făpturi și au fost chinuiți de către o mulțime de animale. 2. În locul unei astfel de pedepse, Tu ai arătat bunătate poporului Tău și le-ai pregătit să mănânce prepelițe, o delicatesă, ca să-și satisfacă dorința apetisantă, 3. astfel încât acei oameni, când li s-o face foame, să-și piardă pofta de mâncare din cauza făpturilor odioase trimise la ei, în timp ce poporul Tău, după ce a suferit puțină vreme, să aibă parte de delicatese. 4. Căci a fost necesar ca să vină foamete peste acei asupritori, în timp ce celorlalți doar li se arăta cum sunt chinuiți dușmanii lor. 5. Iar apoi a venit peste poporul Tău mânia teribilă a fiarelor sălbatice, când ei au fost distruși de mușcăturile șerpilor cei cumpliți; dar, în cele din urmă, mânia Ta n-a ținut; ei au fost necăjiți pentru puțină vreme, ca un avertisment, și au primit un semn al salvării, ca să-și aducă aminte de porunca Legii Tale. 7. Căci cel care a privit înainte a fost salvat, dar nu de ce-a văzut, ci de către Tine, Salvatorul tuturor. 8. Iar prin aceasta, Tu i-ai convins și pe dușmanii noștri că Tu ești Cel care salvezi de la orice rău. 9. Căci ei au fost omorâți de mușcăturile lăcustelor și țânțarilor, și nu li s-a găsit nici un leac, căci au meritat să fie pedepsiți cu aceste lucruri. 10. Dar copiii Tăi nu au fost cuceriți nici chiar de colți de șerpi veninoși, căci mila Ta le-a venit în ajutor și i-a vindecat. 11. Ca să le aduci aminte te profețiile Tale au fost ei mușcați, apoi au fost repede salvați, ca să nu cadă în adâncă uitare și să nu mai poată să răspundă bunătății Tale. 12. Căci nu i-a vindecat vreo iarbă de leac, sau vreo alifie, ci a fost Cuvântul Tău, o, Doamne, care vindecă toți oamenii. 13. Căci Tu ai putere peste viață și moarte; Tu-i cobori pe muritori până jos la porțile morții și-i scoți din nou de acolo.
Pag. 52
14. În ticăloșia lui, o ființă umană poate omorî, dar nu poate să-i aducă înapoi suflarea de viață, care s-a dus, sau să elibereze un suflet pe care moartea l-a cuprins.
Furtuni distrugătoare lovesc Egiptul. 15. Este cu neputință ca cineva să scape din mâna Ta; 16. căci necredincioșii, refuzând să Te cunoască, au fost bătuți de tăria brațului Tău, urmăriți de ploi neobișnuite, de grindină și furtuni nemiloase, și au fost mistuiți de foc. 17. Căci, extraordinar, în apa care stinge totul, focul s-a întețit, căci universul luptă pentru cei drepți. 18. În timp ce flăcările s-au liniștit, ca să nu omoare animalele trimise împotriva necredincioșilor, și ei să vadă că sunt urmăriți de judecata Domnului, 19. în vreme ce, chiar la sânul apei, focul ardea mai tare decât puterea lui, ca să distrugă recoltele unui pământ nedrept. 20. Din contră, Tu ai hrănit poporul Tău cu mâncarea îngerilor, și le-ai adus din Cer, fără nici un efort, o pâine gata făcută, după toate gusturile și având toate calitățile și miresmele. 21. Substanța pe care le-ai dat-o le-a arătat iubirea pentru copiii Tăi, iar pentru cei ce o mâncau, ea avea gustul pe care ei îl doreau. 22. Zăpada și gheața rezistau focului și nu se topeau, astfel ca ei să știe că recoltele dușmanilor lor au fost distruse de focul din grindină, care străfulgera în mijlocul ploii. 23. Același foc, în schimb, ca să îngăduie celor drepți să se hrănească, și-a uitat propria lui putere. 24. Creația, în a te sluji pe Tine, Autorul ei, se încordează pentru pedepsirea celor nedrepți, dar se domolește spre binele celor ce se încred în Tine. 25. Și astfel, tot schimbându-se, ea slujea darului venit de la Tine, devenind hrană, potrivit dorinței celor care o cereau. 26. Prin aceasta, fiii Tăi, pe care îi iubești, Doamne, să învețe că nu alimentele sunt cele ce hrănesc oamenii, ci Cuvântul Tău hrănește pe cei ce cred în Tine. 27. Căci ceea ce focul n-a distrus, se topea de la căldura unei simple raze de soare, 28. ca să se știe că oricine trebuie să se ridice, înaintea soarelui, ca să-Ți mulțumească și să se închine Ție, înainte de prima rază de lumină, 28. căci speranța unui nerecunoscător se va topi ca înghețul iernii și se va scurge precum o apă nefolositoare.
17 Teroarea care i-a lovit pe egipteni la miezul nopții. 1. Mari și greu de descris sunt judecățile Tale; de aceea s-au rătăcit sufletele celor fără de învățătură. 2. Căci când nelegiuiții și-au închipuit că pot să țină neamul sfânt în puterea lor, ei înșiși au ajuns captivi ai întunericului și prizonieri ai unei lungi nopți, închiși sub acoperișurile lor, având interdicție la Providen-ța eternă. 3. Iar chiar când credeau că vor rămâne ascunși, împreună cu păcatele lor secrete, înapoia unei cortine întunecate a uitării, ei au fost împrăștiați, grozav de tulburați și înspăimântași de năluci. 4. Camerele ascunse unde se închiseseră nu i-au scutit de spaime, căci de afară se auzeau zgomote care îi înfricoșau, iar ei ai văzut năluci triste, cu fețe lugubre. 5. Și nici o putere a focului n-a putut să dea lumină, nici scânteierea sclipitoare a stelelor n-a reușit să ilumineze acea noapte înfricoșătoare. 6. Nici o lumină nu pătrundea la ei, cu excepția unei vâlvătăi înspăimântătoare, care se aprindea singură, iar în teroare lor li se păreau și mai teribile decât erau de fapt acele apariții nemaivăzute. 7. Șmecheriile vrăjitoriilor au fost făcute de rușine, iar lăudăroșenia cunoașterii lor a fost mustrată umilitor. 8. Căci cei ce promiseseră să alunge teama și bolile unui suflet bolnav, erau ei însăși bolnavi de o frică ridicolă. 9. Căci chiar dacă nimic nu era atât de tulburător să-i înspăimânte, totuși ei erau speriați atât de fiarele sălbatice, care se perindau prin fața lor, cât și de sâsâitul șerpilor. 10. Ei au pierit, tremurând de frică, refuzând chiar să se uite în aer, crezând că nu mai au scăpare.
Pag. 53
11. Căci ticăloșia este lașă, condamnată de propria ei mărturie; tulburată de conștiință, ea a exagerat mereu greutățile. 12. Căci frica nu este altceva decât renunțarea la ajutorul care vine de la rațiune; 13. iar speranța, învinsă de slăbiciunea dinăuntru, preferă să nu știe de unde vin chinurile. 14. Dar noaptea, care de fapt a fost fără putere și care a venit peste ei din Iadul cel neputincios, ei au dormit cu toții același somn, 15. și acum erau alungați de năluci monstruoase, fiind paralizați pentru că sufletele li se predaseră, căci o groază bruscă și neașteptată îi copleșise. 16. Și oricine a fost acolo a căzut și a fost ținut într-o închisoare care nu era făcută din fier. 17. Căci indiferent dacă erau țărani, ciobani sau muncitori care trudeau în sălbăticie, ei au fost apucați și au îndurat soarta fără de scăpare, deoarece toți erau legați cu lanțul întunericului. 18. Fie că a venit un vânt șuierător, sau un sunet melodios de păsări din desișuri, sau năvala apelor tumultoase, 19. sau bubuit de stânci care se prăvălesc, sau fugă nevăzută de animale, sau sunet de răgete înfricoșătoare de fiare sălbatice, sau un ecou aruncat înapoi din prăpastiile munților, i-a paralizat de frică pe toți. 20. Căci toată lumea era iluminată cu o lumină strălucitoare, care-și făcea lucrarea nestingherită, 21. în timp ce numai peste acei oameni s-a întins o noapte grea, o imagine a întunericului care era destinat să-i primească; iar pentru ei era o povară mult mai mare decât întunericul însuși.
18 O coloană de lumină strălucește peste izraeliți. 1. Dar pentru sfinții Tăi a fost o lumină foarte mare. Dușmanii lor le-au auzit glasurile, fără să le vadă siluetele; și i-au socotit fericiți pentru că n-au suferit, 2. și le-au mulțumit pentru că sfinții Tăi, deși le greșiseră mai înainte, nu se răzbunau pe ei, și-i implorau să-i ierte pentru ostilitatea lor. 3. Dar în loc de întuneric, Tu le-ai dat alor Tăi o coloană înflăcărată, ca să-i călăuzească pe un drum necunoscut și pe un teren ostil, pentru o migrație glorioasă. 4. Cât despre dușmanii lor, ei au meritat să fie lipsiți de lumină și să fie închiși în întuneric, cei care ținuseră închiși copiii Tăi, prin care avea să se dea întregii lumi lumina incoruptibilă a Legii.
Moartea primilor născuți din Egipt. 5. Când ei s-au hotărât să-i omoare pe copiii sfinților Tăi, și un copil a fost abandonat și salvat, Tu, drept pedeapsă, ai luat o mulțime dintre copiii lor; și Tu i-ai distrus pe toți cu un potop grozav. 6. Noaptea aceea a fost făcută cunoscută strămoșilor noștri, astfel ca ei să se bucure, căci ei crezuseră jurămintele. 7. Salvarea celor drepți și distrugerea dușmanilor lor era așteptată de poporul Tău. 8. Căci la fel cum i-ai pedepsit pe dușmanii noștri, tot așa ai dorit ca noi să avem un nume glorios, căci Tu ne-ai chemat la Tine. 9. Pe ascuns, urmașii celor drepți au oferit jertfe, și într-un gând au fost de acord cu Legea divină, astfel ca sfinții să împartă aceleași lucruri, atât binecuvântări cât și pericole; și deja ei intonau cântecele strămoșilor. 10. În contrast, un plâns se auzea dinspre dușmanii lor, iar lamentările pentru copiii lor se auzeau până departe. 11. Stăpâni și sclavi, au fost pedepsiți deopotrivă; rege și om de rând au suferit aceeași pierdere. 12. Toți deopotrivă și-au numărat morții, loviți cu toții de același fel de moarte; nu erau nici măcar destui oameni ca să îngroape morții; la toți, dintr-o lovitură, cel mai prețios dintre urmași a pierit. 13. Căci deși nu au crezut, bazându-se pe vrăjitoriile lor, totuși, când au văzut că primii lor născuți au fost distruși, ei au mărturisit că izraeliții sunt copiii Domnului. 14. Căci, în timp ce tăcerea Neamurilor a cuprins toate lucrurile, iar noaptea era la jumătate, 15. Cuvântul Tău cel Atotputernic a părăsit Cerurile și tronul Împăratului și a venit în mijlocul ținutului sortit pieirii, ca un războinic cumplit, 16. aducând sabia ascuțită a poruncii Tale irevocabile. Redresându-se, ea a adus moarte peste tot; ea atingea Cerul și se sprijinea pe pământ.
Pag. 54
17. Apoi, imediat, apariții în visuri teribile i-au tulburat și spaime neașteptate au tăbărât peste ei. 18. Fiecare dintre ei a fost aruncat încoace și încolo, pe jumătate mort, revelând cauza morți lor, 19. căci vedeniile care îi înfricoșaseră le destăinuiseră aceasta, ca să nu piară fără să știe de ce au suferit.
Amenințarea cu eliminarea izraeliților în deșert și intervenția lui Aaron. 20. Dar moartea i-a lovit și pe unii dintre cei drepți, iar o urgie a venit peste o mulțime dintre ei în deșert, dar mânia nu a fost de lungă durată. 21. Căci un om fără de pată a luat partea celor vinovați; el a adus scutul slujbei lui, rugăciunea și tămâia care împacă; el a oprit mânia și a pus capăt dezastrului, arătând că este slujitorul Tău. 22. El a cucerit mânia, dar nu prin tăria trupului, nici prin forța brațelor, ci prin cuvântul lui a domolit pe Cel care pedepsea, amintind de jurămintele făcute strămoșilor și de legămintele cu patriarhii. 23. Căci când morții cădeau deja unul peste altul la grămadă, el a intervenit și a potolit mânia și i-a închis drumul ce ducea la cei vii. 24. Căci în roba lui lungă de preot, el simboliza tot poporul, iar numele strămoșilor lui erau gravate în patru rânduri de pietre scumpe, iar măreția Ta era pe diadema de pe capul lui. 25. La acestea, Distrugătorul a dat înapoi și i-a fost teamă, căci simpla experiență a mâniei Tale a fost de ajuns.
19 Trecerea prin Marea Roșie. 1. Dar cei nelegiuiți au fost urmăriți până la sfârșit de mânia nemiloasă, căci Dumnezeu a știut dinainte chiar și faptele lor viitoare. 2. După ce i-au lăsat să plece și chiar i-au grăbit să plece, ei s-au răzgândit și au plecat în urmărirea lor. 3. Cu adevărat, când încă își jeleau morții și se lamentau la mormintele celor omorâți, ei au luat încă o hotărâre nebunească și i-au urmărit, ca pe niște fugari, pe cei pe care îi imploraseră și-i lămuriseră să plece. 4. Căci soarta pe care o meritau i-a adus la acest sfârșit și i-au făcut să uite ce s-a întâmplat, ca să se împlinească ceea ce le mai lipsea din pedeapsa care lipsea dintre chinuri, 5. și ca poporul Tău să facă o călătorie incredibilă, iar ei să întâlnească o moarte stranie.
Dumnezeu călăuzește și protejează poporul Său. 6. Căci toată creația, în natura ei, a fost reclădită din nou, în conformitate cu poruncile Tale, astfel încât copiii Tăi să fie ținuți nevătămați. 7. Norul a fost văzut umbrind tabăra, și pământ uscat a apărut unde fusese apă înainte, o cale liberă prin Marea Roșie și o pajiște în locul valurilor înspumate, 8. pe unde cei protejați de mâna Ta au trecut ca o singură națiune, după ce au văzut minuni prodigioase. 9. Căci ei au colindat precum caii și au zburdat precum mieii, lăudându-te pe Tine, o, Doamne, care i-ai salvat. 10. Căci ei încă își mai aduc aminte de evenimentele exilului lor, cum în loc să dea naștere la animale, pământul producea tăuni, iar în loc de pești au apărut nenumărate broaște. 11. Și cum, mai târziu, după ce au văzut un nou soi de păsări, pofta i-a condus să ceară mâncăruri de lux; 12. căci, ca să-i liniștească, prepelițe s-au ridicat dinspre mare.
Pedeapsa pe care au primit-o egiptenii. O nouă armonie în natură. 13. Pedeapsa nu a venit peste păcătoși fără semnele prevestitoare ale fulgerelor violente. Ei au suferit pe bună dreptate pentru faptele lor ticăloase, pentru că au avut pentru străini o ură deosebit de crâncenă. 14. Alții au refuzat să-i primească pe străini când au venit la ei, ci i-au făcut sclavi pe oaspeții care fuseseră binefăcătorii lor. 15. Va fi, într-adevăr, o judecată pentru cei care i-au primit pe străini cu ostilitate; 16. căci aceștia, după ce i-au primit cu ospitalitate, mai târziu i-au asuprit cu chinuri teribile pe cei care deja aveau aceleași drepturi. 17. Ei au fost loviți de asemenea cu orbire, la fel cum au fost cei de la ușa unui om bun, când, înconjurați de întuneric de nepătruns, toți au încercat să iasă prin propriile lor uși.
Pag. 55
18. Elementele și-au schimbat între ele proprietățile, precum la o harpă notele variază natura ritmului, în timp ce fiecare notă rămâne la fel. Aceasta se poate vedea lămurit observând ce s-a întâmplat. 19. Animalele uscatului au fost transformate în făpturi de apă, iar făpturi care înoată s-au mutat pe pământ. 20. Focul, chiar în apă, și-a menținut puterea obișnuită, iar apa și-a uitat rolul de a stinge focul. 21. Flăcările, dimpotrivă, n-au mai putut să consume părul făpturilor fragile, care mergeau printre ele, nici nu au putut topi acel fel de aliment divin care se topește foarte ușor. 22. Căci, în toate, o, Doamne, Tu ai înălțat și ai cinstit poporul Tău și nu ai neglijat să-i ajuți tot timpul și în toate locurile.”
CARTEA ÎNȚELEPCIUNII LUI ISUS, FIUL LUI SIRAC (ECLEZIASTICUL)
1 Misterul înțelepciunii. 1. Toată înţelepciunea este de la Domnul şi ea rămâne cu El în veci. 2. Nisipul mărilor, picăturile ploii şi zilele eternității, cine le poate număra? 3. Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, profunzimea adâncului, cine le va cerceta? 4. Înaintea tuturor lucrurilor a fost creată înțelepciunea, inteligența prudentă a eternității. 5. Izvorul înțelepciunii este Cuvântul lui Dumnezeu din Ceruri, iar căile ei sunt porunci veșnice. 6. Rădăcina înțelepciunii, cui i-a fost relevată? Izvoarele ei, cine le cunoaște? 7. Există numai Unul care este înțelept, cel mai de temut, care stă pe tronul Său – Domnul. 8. El este Cel care a creat-o; El a văzut-o și i-a luat măsura; El a revărsat-o peste toate lucrările Sale, 9. peste toate ființele, după cât a vrut El, dăruind-o din belșug celor care Îl iubesc.
Frica de Domnul este adevărata înțelepciune. 10. Frica de Domnul este mărire, laudă, fericire și o coroană a veseliei. 11. Frica de Domnul desfată inima și dă fericire, bucurie și o viață lungă. 12. Căci cei ce se tem de Domnul vor avea un sfârșit fericit, iar în ziua morții lor, ei vor fi binecuvântați. 13. Frica de Domnul este un dar de la Dumnezeu; ea îndreaptă pe om pe calea iubirii. 14. Să te temi de Domnul este începutul înțelepciunii; pentru cei credincioși, ea este creată în ei la sânul mamei lor. 15. Printre oameni ea și-a făcut cuib, temelia eternității, iar printre urmașii lor ea se va odihni cu fidelitate. 16. Deplinătatea înțelepciunii este teama de Domnul, ea hrănește pe muritori cu fructele sale. 17. Ea umple toate casele lor cu ceea ce doresc ei, iar cămările cu produsele sale. 18. Frica de Domnul este cununa înțelepciunii, făcând pacea și sănătatea deplină să înflorească. 19. Ea face să plouă știință și cunoaștere inteligentă, mărind slava celor care o îmbrățișează. 20. Să te temi de Domnul este rădăcina înțelepciunii, iar ramurile ei sunt o viață lungă. 22. Mânia celui nedrept nu poate fi justificată, căci mânia înclină balanța ruinei. 23. Cei răbdători așteaptă calmi până la momentul potrivit, iar veselia le va reveni. 24. Ei nu deschid gura până la momentul potrivit, apoi buzele multora vorbesc despre bunul lor simț. 25. Printre comorile înțelepciunii se numără vorbele înțelepte, dar credincioșia este o abominație pentru păcătos. 26. Dacă vrei înțelepciune, păzește poruncile, iar Domnul o va revărsa din belșug peste tine. 27. Căci frica de Domnul este înțelepciune și disciplină; fidelitatea și smerenia sunt desfătarea Lui. 28. Nu încălca teama de Domnul, nu te apropia de El cu inima împărțită. 29. Să nu fii ipocrit înaintea altora și păzește-ți buzele. 30. Nu te preamări, căci vei cădea și-și vei aduce dezonoare. Domnul îți va releva secretele și te va înjosi înaintea întregii adunări, pentru că n-ai ajuns la frica de Domnul, iar inima ta este plină de înșelăciune.
2 Obligații față de Dumnezeu. 1. Fiul meu, când vii să-L slujești pe Domnul, pregătește-să să fii testat.
Pag. 56
2. Fii drept în inima ta și fii consecvent, și nu fi impetuos la vremea încercării. 3. Atașează-te de Domnul și nu-ți da drumul de El, și-ți vei sfârși zilele în prosperitate. 4. Acceptă tot ce pățești, iar în vremuri de umilire fii răbdător. 5. Căci aurul este testat în foc, iar cei acceptați sunt testați în furnalul umilirii. 6. Încrede-te în El, iar El te va ajuta; îndreaptă-ți căile și nădăjduiește în El. 7. Ție, care ți-e frică de Domnul, așteaptă mila Lui; nu te abate, căci vei cădea. 8. Tu, care te temi de Domnul, încrede-te în El și nu-ți vei pierde răsplata. 9. Tu, care te temi de Domnul, nădăjduiește pentru lucruri bune, pentru bucurie și milă nepieritoare. 10. Uită-te la generațiile strămoșilor și observă: cine și-a pus încrederea în Domnul și a fost dezamăgit? Sau: L-a chemat cineva și a fost neglijat? Sau: a fost cineva care a perseverat în frica de Domnul și a fost dezamăgit? 11. Căci Domnul este compătimitor și milos; El iartă păcate și salvează în vremea necazului. 12. Vai de inimile lașe și de cele fricoase, dar și de păcătosul care merge pe două căi! 13. Vai de inima fără curaj, care n-are încredere, căci omul nu va mai fi protejat. 14. Vai de tine, tu, care ți-ai pierdut perseverența! Ce vei face când va veni ziua judecății Domnului? 15. Cei ce se tem de Domnul nu încalcă vorbele Lui, iar cei ce-L iubesc țin căile Lui. 16. Cei ce se tem de Domnul încearcă să-I facă plăcere, iar cei ce-L iubesc se hrănesc din legea Lui. 17. Cei ce se tem de Domnul își pregătesc inimile și se smeresc înaintea Lui, zicând: 18. Să cădem în mâinile Domnului, dar nu în mâinile muritorilor; căci precum este slava Lui, la fel Îi este și mila.
3 Obligațiile față de părinți. 1. Ascultați copii la sfaturile tatălui vostru, și faceți asta, ca să fiți salvați, 2. căci Domnul onorează pe tată mai mult decât pe copiii lui, și el confirmă dreptul mamei pentru copiii ei. 3. Cel ce-l onorează pe tatăl lui se va curăța de păcate, 4. iar cel care-și respectă mama este ca cel care adună comori. 5. Cei care îl onorează pe tatăl lor se vor bucura de proprii lor copii, iar când se vor ruga, ei vor fi auziți. 6. Cei care îl respectă pe tatăl lor vor avea o viață lungă, iar cei care se supun Domnului o onorează pe mama lor. 7. Ei îi vor sluji pe părinți ca pe stăpâni. 8. Onorează-l pe tatăl tău cu vorba și cu fapta, ca să te binecuvânteze. 9. Căci binecuvântarea tatălui întărește casele copiilor săi, dar un blestem al mamei dezrădăcinează temeliile lor. 10. Nu te preamări singur, dezonorându-l pe tatăl tău, căci dezonoarea tatălui tău nu te preamărește. 11. Căci onoarea unui om se trage din onoarea tatălui său, și este o dizgrație pentru copii să nu-și respecte mama lor. 12. Fiul meu, ajută-l pe tatăl tău la bătrânețe și nu-l mâhni câtă vreme este în viață; 13. chiar dacă mintea îi slăbește, fii răbdător cu el, căci ai toată înțelegerea necesară ca să nu-l disprețuiești. 14. Căci bunătatea pentru un tată nu va fi uitată, și-ți va fi creditată împotriva păcatelor tale. 15. În ziua necazului tău, ea va fi ținută minte în favoarea ta; ca gheața la soare, păcatele tale se vor topi. 16. Oricine îl uită pe tatăl său, este ca un blestem, iar oricine își mânie mama este blestemat de Domnul.
Smerenia. 17. Fiul meu, îndeplinește-ți îndatoririle cu umilință, apoi vei fi iubit de omul acceptat de Domnul. 18. Cu cât ești mai mare, cu atât mai mult trebuie să te smerești, și vei găsi favoare înaintea Domnului. 19. Căci sunt mulți oameni mari și slăviți, dar tainele se descoperă celor smeriți. 20. Căci mare este puterea Domnului, dar El este slăvit de cel smerit. 21. Nu căuta ceea ce este prea dificil pentru tine, nici nu investiga ceea ce este peste puterea ta. 22. Reflectă la ceea ce ți s-a poruncit, căci ceea ce este ascuns nu este problema ta. 23. Nu te băga în probleme care te depășesc, căci ți-a fost arătat mai mult decât poți să înțelegi.
Pag. 57
24. Căci mulți s-au înșelat în speculațiile lor, iar o părere greșită le-a îngreuiat raționamentul. 25. Fără ochi nu este lumină, iar fără cunoaștere nu există înțelepciune.
Despre orgoliu. 26. O minte încăpățânată o va păți rău la sfârșit, iar oricine iubește primejdia va pieri în ea. 27. O minte încăpățânată va fi împovărată de necazuri, iar păcătosul adaugă păcat la păcate. 28. Când catastrofa vine peste cel mândru nu este leac, căci o buruiană rea s-a înrădăcinat în el. 29. Mintea unui om inteligent apreciază proverbele, iar o ureche atentă este dorința înțeleptului. Pomeni pentru săraci. 30. La fel cum apa stinge un foc învârtoșat, tot așa pomana curăță păcatele. 31. Cei care răsplătesc pentru binefaceri se gândesc la viitor, iar când vor cădea, ei vor găsi sprijin.
4 Obligații față de cei săraci și față de cei asupriți. 1. Fiul meu, să nu-l privezi pe sărac de hrana lui și nu lăsa să aștepte ochii celor în nevoi. 2. Nu necăji săracii, sau nu-l mânia pe cel în nevoi. 3. Nu adăuga necazurilor celui disperat, sau nu întârzia să dai celor în nevoi. 4. Nu respinge implorarea celui aflat la necaz, sau nu-ți întoarce fața de la cel sărac. 5. Nu-ți întoarce privirea de la cel aflat în nevoi și nu-i da motiv să te blesteme, 6. căci de amărăciune unii s-ar putea să te blesteme, iar Creatorul le va auzi rugăciunea. 7. Fă-te îndrăgit de adunare; pleacă-ți capul înaintea celui mai mare. 8. Pleacă-ți urechea la săraci și răspunde-le politicos la salutări. 9. Salvează-l pe asuprit de asupritor și nu ezita când judeci. 10. Fii un tată al orfanilor și fii ca un soț cu mama lor; atunci vei fi ca un fiu pentru Cel Preaînalt, iar El te va iubi mai mult decât mama ta.
Răsplata înțelepciunii. 11. Înțelepciunea învață pe copiii Tăi și-i ajută pe cei care o caută. 12. Cel care o iubește, este iubitor al vieții, iar cei care o caută din zori sunt plini de veselie. 13. Cel care o are va dobândi slava ca moștenire, iar Domnul va binecuvânta locul în care ea intră. 14. Cei care o slujesc vor sluji Sfântului; Domnul îi iubește pe cei care o iubesc. 15. Cei care i se supun vor judeca cu dreptate, iar toți cei care ascultă de ea vor trăi în siguranță. 16. Dacă îi rămân credincioși, ei o vor moșteni, iar urmașii lor de asemenea o vor dobândi. 17. Căci, la început ea va merge cu ei pe căi încurcate; ea va aduce teamă și groază și-i va chinui cu disciplina ei până se vor încrede în ea, iar ea îi va pune la încercare cu ordinele ei. 18. Apoi ea se va întoarce direct la ei și-i va bucura și le va revela secretele ei. 19. Dacă ei se rătăcesc, ea îi va părăsi și-i va destina ruinei. 20. Ai grijă când va fi vremea potrivită și fii atent la rău și să nu-ți fie rușine de tine. 21. Căci este o rușine care conduce la păcat, dar și una care conduce la slavă și favoare. 22. Nu arăta părtinire, căci este spre necazul tău; sau cedare, căci este spre căderea ta. 23. Nu te opri să vorbești la momentul oportun și nu-ți ascunde înțelepciunea. 24. Căci înțelepciunea devine cunoscută prin vorbire, iar educația prin cuvintele limbii. 25. Să nu vorbești niciodată împotriva adevărului, dar să-ți fie rușine de ignoranța ta. 26. Nu-ți fie rușine să-ți mărturisești păcatele și nu încerca să oprești curgerea unui râu. 27. Nu te supune unui nebun, nu te lăsa influențat de cel puternic. 28. Luptă-te până la moarte pentru adevăr și Domnul Dumnezeu va lupta pentru tine. 29. Nu fi aspru în propuneri sau neatent și indolent în fapte. 30. Nu fi ca un leu în casa ta, sau nu fi suspicios cu slujitorii tăi. 31. Nu-ți întinde mâna să primești și nu ți-o strânge când este vremea să dai.
5 Reguli pentru viața de zi cu zi. 1. Nu te baza pe averea ta, sau să nu zici: - „Am destul”
Pag. 58
2. Nu-ți urma impulsul și tăria în căutarea dorințelor inimii tale. 3. Să nu zici: - „Cine are putere asupra mea?” Căci Domnul te va pedepsi cu siguranță. 4. Să nu zici: - „Am păcătuit, totuși ce mi s-a întâmplat?” Căci Domnul este încet la mânie. 5. Nu fi încrezător în iertare, astfel ca să adaugi păcat la păcat. 6. Să nu zici: - „Mila Lui este uriașă, iar El îmi va ierta mulțimea păcatelor”, căci atât mila, dar și mânia, sunt cu El, iar mânia Lui se va abate peste cei păcătoși. 7. Nu întârzia să te întorci la Domnul și nu amâna de la o zi la alta, căci fără de veste mânia Domnului va veni peste tine, iar la vremea pedepsei, tu vei pieri. 8. Nu te baza pe averea câștigată pe nedrept, căci nu-ți va ajuta în ziua judecății. 9. Nu te legăna la orice vânt și nu urma orice cale. 10. Rămâi statornic în ce știi și cuvântul să-ți fie consistent. 11. Fii prompt să asculți, dar deliberează când răspunzi. 12. Dacă știi ce trebuie să spui, răspunde vecinului tău; dar dacă nu știi, pune-ți mâna pe gură. 13. Onoarea și dezonoarea vin din vorbire, iar limba muritorilor poate să devină ruina lui. 14. Să nu-ți faci reputație de defăimător și nu pune curse cu limba ta; căci rușine vine peste hoț și o condamnare severă vine peste defăimător. 15. Evită să faci vreun rău, mare sau mic,
6 1. ca să nu-ți faci dintr-un prieten un dușman, căci un renume rău aduce rușine și ocară: acesta este păcătosul cu două fețe. 2. Să nu cazi în poftele inimii, sau vei fi sfârtecat ca de un taur. 3. Frunzele tale vor fi devorate și fructele distruse, iar tu vei fi lăsat ca un pom uscat. 4. Poftele rele îl ruinează pe cel care le are, și-l fac să ajungă de râsul dușmanilor.
Despre prietenie. 5. Vorbirea plăcută înmulțește prietenii, iar o limbă delicată înmulțește curtoaziile. 6. Să fie mulți cei care sunt prietenoși cu tine, dar sfătuitorii tăi să fie unul dintr-o mie. 7. Dacă vrei să-ți faci un prieten, pune-l întâi la încercare și nu te lega prea repede de el. 8. Căci unii sunt prieteni numai când au nevoie de tine, dar te vor părăsi când vei fi la necaz. 9. Iar alții se transformă în dușmani, și vor povesti cearta voastră, spre dizgrația ta. 10. Și sunt prieteni care stau la masa ta, dar nu vor sta cu tine când vei fi la necaz. 11. Când prosperi, ei devin jumătatea ta și poruncesc slujitorilor tăi, 12. dar dacă ajungi jos, ei se întorc împotriva ta și se ascund de tine. 13. Stai departe de dușmanii tăi și păzește-te de prietenii tăi. 14. Un prieten credincios este un adăpost sigur; cine găsește unul a găsit o comoară. 15. Un prieten credincios n-are preț, este un bun inestimabil. 16. Un prieten credincios este elixirul vieții, cei ce se tem de Domnul îl vor găsi. 17. Cine se teme de Domnul își îndreptă bine prietenia, căci așa cum e el, la fel va fi și tovarășul său.
Primirea înțelepciunii și binecuvântările ei. 18. Fiul meu, alege disciplina încă din tinerețe, și până când vei avea părul cărunt vei găsi înțelepciunea. 19. Vin-o la ea ca unul care ară și seamănă și așteaptă apoi roadele ei cele bune. Căci atunci când o cultivi, nu vei munci puțin, dar curând vei mânca din roadele ei. 20. Ea pare să fie foarte aspră ignoranților; oamenii fără inteligență nu vor persevera. 21. Ca un bolovan, ea este o greutate care testează forța lor, iar ei nu vor întârzia s-o respingă. 22. Căci înțelepciunea este exact cum îi este numele. Multora, ea nu le este accesibilă. 23. Ascultă, fiul meu, și primește judecata mea, nu respinge sfatul meu. 24. Pune-ți picioarele în obezile ei și gâtul în zgarda ei. 25. Apleacă-ți umerii ca s-o porți, nu fi nerăbdător cu lanțurile ei. 26. Vin-o la ea din toată inima și ține căile ei cu toată puterea ta. 27. Ia-i urma și caut-o, iar ea ți se va înfățișa; iar când ai apucat-o, nu-i mai da drumul.
Pag. 59
28. Căci în cele din urmă vei dobândi odihna pe care ți-o dă ea, iar ea se va schimba în bucurie pentru tine. 29. Atunci obezile ei vor deveni o apărătoare puternică, iar zgarda ei un veșmânt glorios. 30. Jugul ei este o podoabă de aur, iar lanțurile ei un brâu de purpură. 31. Tu o vei purta ca pe o haină glorioasă și o vei pune ca pe o coroană splendidă. 32. Dacă vei vrea, fiul meu, poți să fii disciplinat, iar dați-ți pui inima, vei deveni iscusit. 33. Dacă-ți va plăcea să asculți, vei dobândi cunoaștere, iar dacă vei da atenție, vei deveni înțelept. 34. Când stai în compania bătrânilor, observă care dintre ei este înțelept și stai mereu aproape de el. 35. Fii gata să asculți la orice discurs dumnezeiesc, și să nu-ți scape nici un proverb înțelept. 36. Dacă vezi un om inteligent, ridică-te degrabă și vizitează-l, iar picioarele tale să-i tocească pragul lui. 37. Reflectează la legile Domnului și meditează tot timpul la poruncile Lui. El este Cel care cercetează înăuntrul minții tale și ți se va da înțelepciunea pe care o dorești.
7 Diverse alte sfaturi. 1. Să nu faci rău, și răul nu te va copleși niciodată. 2. Îndepărtează-te de nedreptate și ea va fugi de tine. 3. Nu semăna pe brazdele nedreptății, de frica să nu recoltezi de pe ele de șapte ori mai mult. 4. Nu cere putere de la Domnul, sau un scaun de onoare de la rege. 5. Nu-i arăta Domnului că ești drept și nu-ți arăta înțelepciunea înaintea regelui. 6. Nu căuta să ajungi judecător, ca nu cumva să nu poți să dezrădăcinezi nedreptatea, căci vei fi părtinitor cu cel puternic, și-ți vei păta integritatea. 7. Să nu comiți nici o crimă împotriva adunării orașului, și nu te dezonora înaintea mulțimii. 8. Să nu comiți un păcat de două ori; nici măcar pentru unul nu vei rămâne nepedepsit. 9. Să nu zici: - „El va lua în seamă numărul enorm al darurilor mele, și când voi aduce o jertfă Celui Preaînalt, El o va primi.” 10. Să nu obosești rugându-te; nu neglija să dai pomeni. 11. Nu batjocori un om care are sufletul amărât, căci există Unul care smerește și înalță. 12. Nu născoci o minciună împotriva fratelui tău; sau nu fă același lucru unui prieten. 13. Refuză să minți, căci este un obicei care nu duce la nimic bun. 14. Nu murmura în adunarea bătrânilor și nu te repeta când te rogi. 15. Nu urî munca grea sau munca la fermă, care au fost create de Cel Preaînalt. 16. Nu te înrola în rândurile păcătoșilor; adu-ți aminte că pedeapsa nu va întârzia. 17. Smerește-te cât poți de mult, căci pedeapsa celor necredincioși este focul și viermii.
Relațiile cu alții. 18. Să nu-ți schimbi un prieten pentru bani, nici un frate de trup pe aur de Ofir. 19. Nu alunga o nevastă înțeleaptă și bună, căci farmecul ei valorează mai mult decât aurul. 20. Nu abuza slujitorii care muncesc cinstit, nici salariatul care muncește devotat. 21. Dacă iubești din toată inima un slujitor, nu-i refuza libertatea. 22. Ai turme? Supraveghează-le. Dacă-ți dau profit, păstrează-le. 23. Ai băieți? Educă-i, și însoară-i încă din tinerețe. 24. Ai fete? Acoperă-le trupurile, și nu le arăta o față voioasă. 25. Mărită-ți fata și vei face un lucru grozav, dar dă-o unui bărbat inteligent. 26. Ai nevastă după inima ta? Nu o alunga. Dar nu te însura cu una pe care nu o iubești. 27. Cinstește pe tatăl tău din toată inima, și nu uita suferințele mamei tale. 28. Amintește-ți că ți-au dat viață, cum îi vei recompensa pentru ce au făcut pentru tine?
Preoții. 29. Teme-te de Domnul din toată inima și cinstește preoții Lui. 30. Iubește-l cu toată puterea ta pe Cel care te-a creat și nu-i neglija slujitorii Lui. 31. Plânge-te Domnului și onorează-l pe preot, dă-i partea lui, după cum s-a prescris, prima roadă, jertfa de vină, șoldul de jertfă, jertfa sfântă de grâu și primele roade din lucrurile sfinte.
Pag. 60
32. Întinde mâna celui sărac, astfel ca să fii binecuvântat din plin. 33. Favoarea și dărnicia ta să-i atingă pe toți cei vii, iar morților de asemenea nu le refuza onoarea. 34. Nu-i ocoli pe cei ce plâng, și întristează-te cu cei triști. 35. Nu ezita să-i vizitezi pe bolnavi, căci pentru aceste fapte vei fi iubit. 36. În tot ce faci amintește-ți de sfârșitul vieții tale, iar astfel nu vei păcătui niciodată.
8 Prudență și circumspecție. 1. Nu te certa cu cel puternic, de frică să cazi în mâinile lui. 2. Nu te certa cu omul bogat, de frică să nu aibă mai multe resurse decât tine, căci aurul i-a ruinat pe mulți, și a deviat chiar și inima regilor. 3. Nu te certa cu un clevetitor și nu pune lemne pe focul lui. 4. Nu râde de omul prost crescut, ca să nu-ți insulte strămoșii. 5. Nu-l mustra pe cel ce s-a pocăit de păcatul lui; amintește-ți că toți suntem păcătoși. 6. Nu necinsti un om pentru că-i bătrân, căci unii dintre noi de asemenea vom îmbătrâni. 7. Nu te bucura de moartea nimănui; amintește-ți că toți vom muri. 8. Nu necinsti vorbele înțelepților, ci consacră-te studierii pildelor lor. Căci de la ei vei primi învățătură, și cum să-i slujești pe cei mari. 9. Nu ignora vorbele bătrânilor, căci și ei au învățat de la tații lor. Căci de la ei vei învăța cum să înțelegi, și-ți vor da răspunsul de care ai nevoie în vremi de nevoi. 10. Nu ațâța cărbunii păcătosului, ca să nu te ardă flacăra focului lui. 11. Nu ține piept omului insolent, ca să nu cazi în cursa vorbelor tale. Nu o duce până la capăt cu omul iute la mânie, ca să nu fie o cursă întinsă înaintea buzelor tale. 12. Nu da cu împrumut unui om mai puternic decât tine; dar dacă ai făcut-o, socoteşte împrumutul ca pierdut. 13. Nu pune cauțiune mai mult decât poți, căci dacă ai făcut-o, ai grijă că trebuie s-o plătești. 14. Nu da în judecată un judecător, căci se va hotărî după voia lui. 15. Nu pleca la drum cu cel nesăbuit, ca să nu-ți fie povară, căci el va face după capul lui, iar din cauza nebuniei lui, tu vei pieri împreună cu el. 16. Nu te certa cu un om violent și nu traversa deșertul cu el, căci pentru el vărsarea de sânge este nimi-ca toată; iar acolo unde n-o să poți cere ajutor, el se va arunca asupra ta. 17. Nu te consulta cu un prost, căci el nu va putea ține secret propunerile tale. 18. În prezența unui străin, nu face nimic care trebuie să rămână secret, căci nu știi ce va divulga el. 19. Nu-ți deschide inima înaintea oricui, ca să nu-i dai ocazia să păcătuiască.
9 Sfaturi în ceea ce privesc femeile. 1. Nu fi gelos pe nevasta ta iubită, ca să nu prindă pică pe tine. 2. Nu te da pe mâna unei femei, ca să nu ajungi ca ea să te domine. 3. Nu te apropia de o desfrânată, ca să nu cazi în lațurile ei. 4. Nu te întreține cu o fată care este dansatoare, ca să nu te agațe cu șmecheriile ei. 5. Nu privi intens la o fecioară, ca să nu fii cauza condamnării ei. 6. Nu te preda prostituatelor, ca să nu-ți pierzi moștenirea. 7. Nu privi împrejurul tău pe străzile orașului, și nu te abate prin locurile lui părăsite. 8. Întoarce-ți privirile de la o femeie arătoasă și frumoasă, căci mulți au fost seduși de frumusețea unei femei. 9. Nu lua niciodată masa cu o femeia măritată, sau nu petrece cu ea bând vin, ca să nu-ți cucerească inima, și în patimă să aluneci spre propria ta pieire.
Despre cum să-ți alegi prietenii. 10. Nu-ți părăsi un prieten vechi, căci unul nou nu poate să-l egaleze. Un prieten nou este ca vinul nou, lasă-l să se învechească și-l vei bea cu plăcere. 11. Nu invidia succesul păcătosului, căci nu știi ce sfârșit trist îl așteaptă.
Pag. 61
12. Nu te desfăta cu ce-i place necredinciosului; amintește-ți că nu va rămâne nepedepsit înainte să moară. 13. Stai departe de cel ce are putere să omoare, și nu vei fi hăituit de frica de moarte. 14. Oricât de mult poți, încearcă să-ți cunoști vecinul, și ține sfat cu cel înțelept. 15. Stai de vorbă cu cei inteligenți, astfel ca toate discuțiile să se poarte despre Legea Celui Preaînalt. 16. Cel drept să fie invitat la masa ta, și pune în lauda ta frica de Domnul. 17. O lucrare este lăudată datorită dibăciei lucrătorului, tot așa un conducător al oamenilor se dovedește a fi înțelept prin vorbele lui. 18. Oratorul este temut în oraș, iar flecarul este urât.
10 Despre guvern. 1. Conducătorul înţelept instruiește poporul său, iar când un om înțelept conduce, este ordine. 2. La fel cum este conducătorul, tot așa sunt și subalternii lui; iar la fel cum este conducătorul unui oraș, tot așa sunt și locuitorii lui. 3. Un rege ignorant este ruina poporului său, iar un oraș îți are temelia în inteligența prinților săi. 4. Guvernarea pământului este în mâna Domnului; la vremea potrivită, El va găsi pe omul potrivit s-o conducă. 5. Succesul omului este în mâna Domnului; El va face să se așeze gloria Sa pe legiuitor.
Despre păcatul orgoliului. 6. Să n-ai ranchiună pentru orice nedreptate a vecinului tău, și nu reacționa violent la acte de insolență. 7. Orgoliul este detestabil înaintea Domnului și a oamenilor, căci pentru amândoi nedreptatea este o greșeală. 8. Datorită nedreptății, insolenței și a lăcomiei, conducerea unui imperiu trece de la o națiune la alta. 9. Ce are un muritor cu care să se mândrească? Căci este doar lut și cenușă, supus descompunerii chiar pe timpul vieții. 10. O boală lungă testează dibăcia doctorului; regele-i azi un viu și mâine-i un mort. 11. Căci când oricine moare, ajunge moștenire reptilelor, animalelor și viermilor. 12. Începutul mândriei omului este când se leapădă de Dumnezeu, când inima i se revoltă împotriva Celui care l-a făcut. 13. Începutul mândriei este păcatul, iar persistarea în a păcătui provoacă un potop de abominații. 14. Domnul răstoarnă tronurile regilor și-i pune pe cei blânzi în locurile lor. 15. Domnul dezrădăcinează nații și-i pune pe cei umili în locul lor. 16. Domnul preface în pustiu teritoriile națiilor, distrugându-le din temelii. 17. Pe unii dintre oameni, El îi face să piară, astfel că memoria despre ei dispare de pe fața pământului. 18. Mândria nu a fost creată pentru oameni, nici mânia violentă pentru cel născut din femeie.
Cine merită să fie onorat. 19. Care rasă este demnă de a fi onorată? Rasa umană. Care rasă este demnă de a fi onorată? Cei ce se tem de Domnul. Care rasă nu este demnă de cinste? Rasa oamenilor. Care rasă nu este demnă de cinste? Rasele celor care încalcă poruncile. 20. În mijlocul fraților, conducătorul este onorat. Domnul onorează pe cei ce se tem de El. 22. Convertitul, străinul și săracul sunt deopotrivă de lăudat pentru frica lor de Domnul. 23. Nu este drept să-l disprețuiești pe un sărac, a cărui judecată este dreaptă, și este greșit să-l onorezi pe un bogat, care este păcătos. 24. Cel puternic, judecătorul și prințul, sunt lăudați, dar niciunul dintre ei nu este mai mare decât cel ce se teme de Domnul. 25. Când un slujitor înțelept mustră oameni liberi, cel cu bun simț nu va protesta.
Despre smerenie și adevăr. 26. Nu-ți arăta înțelepciunea când muncești și nu te lăuda când ești la necaz. 27. Mai bun este lucrătorul care are de toate decât lăudătorul care n-are nici pâine.
Pag. 62
28. Fiul meu, fii modest, dar respectă-te pe tine însuți și prețuiește-te la adevărata ta valoare. 29. Cine-i va vorbi cuiva care este propriul său dușman, sau cineva care se batjocorește singur să fie respectat? 30. Cel sărac poate fi onorat pentru bunul lui simț, iar cel bogat poate fi onorat pentru averea lui. 31. Dacă cineva este onorat, sărac fiind, cât de mult ar fi onorat dacă ar fi bogat! Dacă un om bogat este disprețuit, cât de mult va fi disprețuit dacă e sărac!
11 Aparențele înșeală. 1. Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l aduce să stea printre cei mari. 2. Nu lăuda pe cineva care arată bine, nici nu respinge pe cineva pentru felul cum arată.. 3. Albina este mică printre zburătoare, dar rodul ei întrece orice dulceaţă. 4. Nu te lăuda cu hainele cu care te îmbraci, nici nu te mândri când ești lăudat, căci lucrările Domnului sunt minunate, dar ele sunt ascunse umanității. 5. Mulți regi au fost detronați, dar Unul la care nu s-a gândit nimeni a purtat coroana. 6. Mulți conducători au căzut în dizgrație, iar oameni celebri au ajuns la mila altora.
De ce trebuie să deliberezi și să fii prevăzător. 7. Nu găsi pe cineva vinovat înainte să cercetezi; examinează mai întâi și doar apoi poți critica. 8. Nu răspunde înainte să asculți și nu întrerupe când altul vorbește. 9. Nu te certa despre lucruri care nu te privesc, și nu sta cu păcătoșii când ei judecă un caz. 10. Fiul meu, nu te apuca de prea multe afaceri; încercând prea multe, vei da de necaz; în încercare nu vei reuși, iar fugind nu vei scăpa. 11. Sunt unii care muncesc, se străduiesc și se grăbesc, însă sunt departe de a izbândi. 12. Sunt alții care sunt înceți și au nevoie de ajutor, care n-au putere și sunt săraci lipiți, dar ochii Domnului se uită cu milă la ei; El îi ridică din condiția lor mizeră, 13. și le ridică sus capetele, spre uluirea multora. 14. Bune și rele, viață și moarte, sărăcie și bogăție, toate vin de la Domnul. 17. Darul Domnului rămâne cu cel devotat și favoarea Lui aduce succes nepieritor. 18. Unul se îmbogățește prin sârguință și zgârcenie și cu asta se alege, 19. când zice: - „Acum o să mă odihnesc și mă voi desfăta cu bunurile mele”, el nu știe cât timp va trece, apoi le va lăsa altora și va muri.
Oameni care merită să fie onorați. 20. Ține-ți contractul, ai grijă de el și îmbătrânește în munca ta. 21. Nu te minuna de faptele păcătosului, ci încrede-te în Domnul și ține-te de munca ta; căci este ușor pentru Domnul să-l facă pe sărac bogat într-o clipită. 22. Binecuvântarea Domnului este recompensa credinciosului și iute Dumnezeu face ca binecuvântarea să înflorească. 23. Nu zice: - „Mai am nevoie de ceva? Ce bunuri îmi mai lipsesc?” 24. Nu zice: - „Am destul, ce rău poate să vină peste mine acum?” 25. În ziua de prosperitate, necazul este uitat, iar în ziua de necaz, prosperitatea este uitată. 26. Căci este ușor pentru Domnul în ziua morții să-i răsplătească pe oameni după comportarea lor. 27. O oră de necaz face uitate desfătările, iar la sfârșitul vieții oricui, faptele lui sunt revelate. 28. Nu numi pe nimeni fericit înainte de moartea lui, căci până la moartea lui nu se cunoaște cine a fost.
Mare grijă la alegerea prietenilor. 29. Nu invita pe oricine în casa ta, căci multe sunt șmecheriile viclenilor. 30. Mintea celui mândru este ca o potârniche falsă prinsă în plasă, sau ca un spion care așteaptă pentru un pas greșit. 31. El așteaptă o ocazie ca să schimbe binele în rău, sau să învinovățească o faptă demnă de laudă. 32. Dintr-o scânteie mulți cărbuni se aprind, iar o cursă întinsă de un om rău sfârșește cu vărsare de sânge.
Pag. 63
33. Păzește-te de răufăcător și de comploturile lui, căci el poate să-ți ruineze reputația pentru totdeauna. 34. Primește un străin în casă și el îți va aduce necazuri și te va înstrăina de propria ta familie.
12 Discernământ în facerea de binefaceri. 1. Dacă faci bine, să știi cui faci, și ți se va mulțumi pentru binefaceri. 2. Fă bine celui credincios și vei fi răsplătit; dacă nu de el, cu siguranță de Cel Preaînalt. 3. Nu există prosperitate pentru cel care persistă să facă rău, și nici la unul care nu dă de pomană. 4. Dă celui credincios, dar nu-l ajuta pe păcătos. 5. Fă bine celui umil, dar nu da nimic necredinciosului; ține-ți pâinea și nu i-o da lui, căci cu ajutorul ei, el s-ar putea să te distrugă; atunci vei primi înapoi de două ori mai mult rău decât binele pe care l-ai făcut. 6. Căci Cel Preaînalt urăște de asemenea pe păcătoși și-i va pedepsi pe necredincioși, pe care îi ține pentru ziua judecății. 7. Dă celui bun, dar nu da păcătosului. 8. Nu prin bunăstare se cunoaște un prieten, nici necazul nu-ți ascunde dușmanii. 9. Când toate îi merg bine omului, dușmanii lui sunt prietenoși; dar la necaz, chiar prietenul lui dispare. 10. Să nu te încrezi niciodată în dușmanul tău, căci la fel cum cuprul corodează, la fel și ticăloșia lui. 11. Chiar dacă se smerește și merge aplecat, ia aminte și păzește-te de el. Fii cu el ca unul care șlefuiește o oglindă, care știe că n-o să reușească perfect niciodată. 12. Nu-l pune lângă tine, ca să nu te alunge și să-ți ia locul. 13. Nu-l pune să stea la dreapta ta, ca nu cumva să încerce să-ți ia locul; ca la sfârșit să înțelegi puterea cuvintelor mele și să-ți aduci aminte cu regret de avertismentul meu. 14. Astfel că nimănui nu-i pare rău de unul care se asociază cu un păcătos și devine implicat în păcatele lui. 15. El stă lângă tine pentru o vreme, iar dacă tu cazi, el nu va fi acolo. 16. Un dușman vorbește dulce cu buzele lui, dar în inima lui plănuiește să te arunce într-o groapă; un dușman poate să aibă lacrimi în ochi, dar dacă are prilejul, el nu se va sătura niciodată de sângele tău. 17. Dacă răul vine peste tine, tu îl vei găsi acolo înaintea ta, pretinzând că vrea să te ajute, dar el îți va pune piedică. 18. Apoi își va scutura capul, va bate din palme și va șușoti injurii, arătându-și adevărata față.
13 Avertisment în privința asocierii. 1. Cine se atinge de smoală se va mânji, iar oricine se asociază cu un om mândru, devine ca el. 2. Nu ridica o greutate prea grea pentru tine, sau nu te asocia cu unul mai puternic și mai bogat decât tine. Cum se poate asocia oala de lut cu găleata de fier? Oala de lut se va lovi de ea și se va sparge. 3. Un bogat face rele și mai adaugă și insulte; un sărac suferă pe degeaba și trebuie să-și mai ceară și scuze. 4. Un bogat te va exploata, dacă-i ești de folos, dar dacă ești tu la nevoie, el te va abandona. 5. Dacă-ți merge bine, el va trăi cu tine și te va sărăci fără milă. 6. Are nevoie de tine? Te va linguși, îți va surâde și-ți va da speranțe; el îți va face complimente și-ți va zice: - „Ce pot să fac pentru tine?” 7. El te va umili cu banchetele lui, până ce te va jupui de două sau trei ori, iar la sfârșit va râde de tine. După aceea, dacă te va vedea, el te va ignora și-și va clătina batjocoritor capul înaintea ta. 8. Păzește-te să nu fii păcălit și umilit, când te veselești. 9. Când un om influent te invită, fii rezervat, iar el te va invita mai insistent. 10. Nu te duce forțat, ca să nu fii dat afară, dar nu sta deoparte, ca să nu fii uitat. 11. Nu încerca să-l tratezi ca pe un egal, și nu te încrede în discursurile lui evazive, căci el te va încerca prin cuvântări lungi, iar în timp ce zâmbește, te va examina. 12. Cel care-ți trădează secretele n-are scrupule; el nu te va cruța, ci te va răni și te va băga la închisoare. 13. Păzește-te și ia bine seama, căci te îndrepți spre propria ta cădere. 15. Orice jivină își iubește asemănarea, la fel orice om aproapele său. 16. Toate ființele vii se asociază cu cele asemănătoare lor, iar oamenii se asociază cu cei asemenea lor.
Pag. 64
17. Ce are în comun un lup cu un miel? Nu mai mult cât are un păcătos cu un credincios. 18. Ce pace este între o hienă și un câine? Și ce pace este între un bogat și un sărac? 19. Măgarii sălbatici în deșert sunt prada leilor; la fel, săracii sunt hrana bogaților. 20. Smerenia este o abominație pentru cel mândru; la fel, săracii sunt o abominație pentru bogați. 21. Când un bogat se clatină, el este sprijinit de prieteni, dar când un smerit cade, el este alungat chiar și de prieteni. 22. Dacă un bogat alunecă, mulți îi vin în ajutor; el bate câmpii, dar ei îl justifică. Dacă un smerit alunecă, ei chiar îl critică; el vorbește cu bun simț, dar nimeni nu-l ascultă. 23. Bogatul vorbește și toți tac; ei îi ridică în slăvi cuvintele. Săracul vorbește și ei zic: - „Cine-i ăsta?” Și dacă el se împiedică, ei chiar îl răstoarnă. 24. Bogăția este bună când este fără păcat; sărăcia este rea numai în opinia necredincioșilor. 25. Inima omului schimbă aparența feței, spre bine sau spre rău. 26. Semnul unei inimi fericite este o față voioasă, dar înțelegerea proverbelor cere meditație dureroasă.
14 Despre invidie și lăcomie. 1. Fericit este omul care n-a scos pe gură un cuvânt nechibzuit, care nu a simțit niciodată înțepătura regretului! 2. Fericit este cel a cărui conștiință nu-l condamnă, ale cărui speranțe n-au fost niciodată năruite!
Despre folosirea responsabilă a bogăției. 3. Răutatea și bogăția nu fac casă bună împreună: la ce-i folosește bogăția unui zgârcit? 4. Cel ce se lipsește pe sine, adună pentru alții, iar alții vor trăi în lux din averea lui. 5. Cel care nu se îngrijește pe sine, cum se va îngriji de alții? El nu se va bucura de propria lui bogăție. 6. Nimeni nu este mai rău decât cel care se maltratează singur, aceasta este răsplata răutății lui. 7. Chiar dacă face un bine, îl face din greșeală, iar la sfârșit el își scoate la iveală răutatea. 8. Zgârcitul este un om rău; el se ascunde și ignoră oamenii. 9. Ochiul unui om lacom nu este satisfăcut cu ce are; lăcomia răutăcioasă îi amărăște sufletul. 10. Avarul se zgârcește și la pâine; ea îi lipsește la propria lui masă. 11. Fiul meu, tratează-te bine, după cât ai, și oferă jertfe demne Domnului. 12. Amintește-ți că moartea nu întârzie și că ora întâlnirii tale cu mormântul nu ți-a fost revelat. 13. Înainte să mori, fă bine prietenului tău; după posibilități, fii generos și dă-i. 14. Nu te priva de bunăstare nici o zi, nu lăsa să-ți scape partea ta de la satisfacția pe care o meriți. 15. Oare nu vei lăsa tu la alții fructele chinuielii tale? Tu ai obosit pentru ele, și alții le vor trage la sorți? 16. Dă, ia, și veselește-ți inima, căci nu poți să cauți desfătări în mormânt. 17. Toți oamenii îmbătrânesc, ca o haină, căci legea din vechime este: - „Trebuie să mori!” 18. La fel ca mulțimea de frunze într-un pom, când unele cad și sunt înlocuite, la fel este și cu generațiile făcute din carne și sânge, unul moare și altul se naște. 19. Orice lucru se descompune și încetează să existe, iar cel care l-a făcut se duce și el.
Fericirea căutării înțelepciunii. 20. Fericit este omul care meditează despre înțelepciune și își folosește inteligența pentru cunoaștere. 21. El meditează în inima lui la căile înțelepciunii și reflectează la secretele ei, 22. El o urmărește ca un vânător și o așteaptă pe căile ei. 23. El se uită pe fereastra ei și ascultă la ușile ei. 24. El stă aproape de casa ei și-și împlântă țărușii cortului său în pereții ei. 25. El își așează cortul său lângă ea, găsind un loc bun unde să trăiască. 26. El își va pune copiii lui la umbra ei și va trăi la umbra ramurilor ei. 27. El se va adăposti de arșiță la umbra ei și va trăi în gloria ei.
15 Beneficiile fricii de Dumnezeu; foloasele înțelepciunii și voința oamenilor. 1. Oricine se teme de Domnul, așa va trăi, iar oricine ține Legea va primi înțelepciunea.
Pag. 65
2. Ea va veni să-l întâlnească la fel ca o mamă și-l va întâmpina ca o tânără mireasă. 3. Ea îl va hrăni cu pâinea cunoașterii și îi va da să bea apa înțelepciunii. 4. El se va sprijini pe ea și nu va cădea, și el se va bizui pe ea și nu se va face de rușine. 5. Ea îl va ridica deasupra vecinilor săi și îi va deschide gura în mijlocul adunării. 6. El va găsi fericire și o coroană a veseliei, și va moșteni un nume nemuritor. 7. Nebunul nu o va dobândi, iar păcătoșii nu o vor vedea. 8. Ea stă la depărtare de aroganță, iar mincinoșii nu se vor gândi niciodată la ea. 9. Lauda nu este pe buzele păcătosului, căci nu a fost trimisă de Domnul. 10. Căci înțelepciunea este cea care pronunță lauda, iar Domnul este Cel care o inspiră.
Omul are libertatea să aleagă. 11. Să nu zici: - „A fost lucrarea Domnului, de am căzut” Căci El nu face ceea ce urăște. 12. Să nu zici: - „El a fost cel care m-a făcut să rătăcesc”. Căci El n-are nevoie de păcătoși. 13. Domnul urăște toate abominațiile; aceste lucruri nu sânt iubite de cei care se tem de El. 14. El Însuși l-a creat pe om încă de la început, și i-a lăsat libertatea să aleagă. 15. Dacă vrei, poți să ții poruncile, și este la alegerea ta să fii credincios. 16. El a pus înaintea ta foc și apă; întinde-ți mâna și ia dintre ele pe care vrei. 17. Muritorilor li s-a oferit viața și moartea; iar oricare dintre ele vor dori ei, li se va da. 18. Căci înțelepciunea Domnului este mare, El are puteri grozave și vede totul. 19. Ochii Lui sunt pe cei ce se tem de El, și El știe orice faptă a oamenilor. 20. El n-a poruncit nimănui să fie ticălos, și nu a dat nimănui permisiunea să păcătuiască.
16 Cum îi pedepsește Domnul pe păcătoși. 1. Nu dori o mulțime de copii fără folos, și nu te bucura de copii necredincioși. 2. Dacă ei se înmulțesc, nu te bucura în ei, dacă frica de Domnul nu este în ei. 3. Nu te încrede în supraviețuirea lor și nu te baza pe numărul lor, 4. căci unul poate fi mai bun decât o mie, iar să mori fără copii este mai bine decât să ai copii necredincioși. 5. Căci printr-un om inteligent se poate umple un oraș, dar printr-un clan de nelegiuiți, orașul devine pustiu. 6. Multe astfel de lucruri au văzut ochii mei și lucruri și mai grele au auzit urechile mele. 7. În adunarea păcătoșilor se ațâță un foc, iar într-un neam rebel s-a aprins mânia. 8. El nu i-a iertat pe uriașii de demult, care s-au răzvrătit bazându-se pe forța lor. 9. El n-a iertat orașul lui Lot, căci ei aveau orgoliul în abominații. 10. Lui nu i-a fost milă de neamul pierdut, care a fost exterminat pentru păcatele lui, 11. nici de cele șase sute de mii de războinici care se strânseseră, în încăpățânarea lor. 12. Chiar dacă ar fi fost numai un încăpățânat, ar fi fost o minune dacă acela ar fi rămas nepedepsit. 13. Căci mila și mânia sunt cu Domnul; El are puterea să ierte, dar de asemenea poate să verse mânia Sa. 14. Pe cât de mare este în mila Lui, pe atât este și în pedepsele Lui; El judecă oamenii după faptele lor. 15. Păcătosul nu va scăpa cu ce a jefuit; răbdarea credinciosului va fi răsplătită. 16. El face loc pentru orice faptă miloasă, iar oamenii vor fi tratați după faptele lor. 17. Să nu zici: - „Mă voi ascunde de Domnul, cine mă va urmări din înălțimi? Sunt necunoscut printre atât de mulți oameni, căci cine sunt eu în imensitatea creației?” 18. Cerul și Cerurile Cerurilor, adâncul și pământul, se cutremură când vine El. 19. Munții și temeliile pământului tremură și se cutremură când El doar se uită la ele. 20. Dar mintea niciunui om nu poate să cuprindă asta, și cine poate să înțeleagă căile Lui? 21. Ca o furtună pe care nimeni nu poate s-o vadă, așa sunt ascunse majoritatea lucrărilor Lui. 22. Cine poate să vestească lucrurile dreptății Lui? Sau cine le va aștepta? Ele sunt foarte departe. Hotărârea și examinarea tuturor lucrurilor va avea loc la sfârșit. 23. Așa sunt gândurile unuia lipsit de înțelegere; un om rătăcit și fără bun simț gândește ca un nebun.
Pag. 66
Înțelepciunea Domnului văzută în creație. 24. Ascultă-mă, fiul meu, acumulează cunoaștere și fii atent la cuvintele mele. 25. Voi împărți disciplina cu precizie și voi anunța cunoașterea cu acuratețe. 26. Când Domnul a creat lucrările Lui încă de la început, și făcându-le, le-a stabilit granițele. 27. El a aranjat lucrările Lui într-o ordine eternă și domeniile lor pentru toate generațiile. Ele nu flămân-zesc, nici nu obosesc și nici nu-și abandonează obligațiile. 28. Niciuna dintre ele nu-și lovește vecina și nu încalcă niciodată cuvântul Lui. 29. Apoi Domnul a privit peste pământ și l-a umplut de binefaceri. 30. El a acoperit suprafața lui cu tot felul de animale, și în pământ trebuie să se întoarcă toate.
17 Nenumăratele binefaceri de la Domnul. 1. Domnul l-a făcut pe om din pământ și tot acolo l-a făcut să se întoarcă. 2. El le-a dat oamenilor un număr precis de zile, dar le-a dat în stăpânire tot ce este pe pământ. 3. El le-a dat putere ca a Lui și i-a făcut după propria Lui imagine. 4. El a pus frică de oameni în toate ființele vii, pentru ca ei să stăpânească peste animale sălbatice și păsări. 5. El le-a dat judecată, limbă și ochi, urechi, dar și inimă cu care să reflecteze. 6. El i-a umplut cu cunoaștere și înțelegere, și le-a arătat binele și răul. 7. El a pus frica de El în inimile lor, ca să le arate maiestuozitatea lucrărilor Sale. 8. Iar ei îi vor lăuda numele Lui cel sfânt, proclamând cât de magnifice sunt lucrările Lui. 9. El le-a dat în plus cunoaștere și le-a dat moștenire legea vieții. 10. El a încheiat cu ei un legământ veșnic și le-a revelat poruncile Lui. 11. Ochii lor au văzut maiestuozitatea Lui glorioasă și urechile lor au auzit gloria glasului Său. 12. El le-a zis: - „Feriți-vă de orice nedreptate”. El le-a dat porunci fiecăruia dintre ei în legătură cu vecinii. 13. El le cunoaște mereu căile; ele nu vor fi ascunse ochilor Lui. 14. El a pus conducători peste fiecare națiune, dar Israelul este partea Domnului. 15. Toate lucrările lor sunt înaintea Lui, clare ca soarele, iar ochii Lui sunt tot timpul pe căile lor. 16. Nedreptățile lor nu sunt ascunse de El, iar toate păcatele lor sunt înaintea Domnului. 17. El prețuiește datul de pomană ca pe un inel de sigiliu, iar bunătatea ca pe lumina ochiului. 18. La sfârșit, Domnul se va ridica și-i va răsplăti pe ticăloși cu ceea ce merită. 19. Dar celor ce se pocăiesc le va da posibilitatea să se întoarcă la El și tot El îi întărește pe cei care sunt pe cale să-și piardă speranța.
Îndemn la pocăință. 20. Întoarce-te la Domnul și termină cu păcatul, roagă-te înaintea Lui și redu-ți nebunia. 21. Întoarce-te la Cel Preaînalt, depărtează-te de nedreptate și urăște puternic ceea ce El nu poate să sufere. 22. Cine-l va lăuda pe Cel Preaînalt în mormânt, în locul celor vii, care-i mulțumesc? 23. De la cel mort, ca și de la cel care nu există, mulțumirea a încetat; cei care sunt bine sănătoși îi cântă Domnului laude. 24. Cât de mare este mila Domnului, ca și iertarea pentru cei care se întorc la El! 25. Căci omul nu poate chiar totul, de vreme ce oamenii sunt muritori. 26. Ce este mai strălucitor decât soarele? Totuși, el poate fi eclipsat. La fel, ceea ce este făcut din carne și sânge meditează la făcut rău. 27. Dumnezeu judecă armatele din înaltul Cerului, dar și umanitatea, care nu este decât țărână și cenușă.
18 Măreția Domnului. 1. Cel ce trăiește veșnic este Creatorul a tot universul; 2. iar numai Domnul va fi recunoscut ca Suprem. 3. Cui i-a fost dat să dezvăluie lucrările Lui? Cine va măsura lucrările Lui mărețe? 4. Puterea maiestuozității Sale, cine o va calcula? Cine va încerca să povestească toată mila Lui?
Pag. 67
5. Nu este posibil nici să le diminuezi sau să adaugi la ele, nici să măsori minunile Domnului. 6. Când un om sfârșește, el abia atunci începe, iar dacă se oprește, tot va fi în pierdere. 7. Ce este omul și la ce servește el? Ce semnifică binele sau răul pe care îl face? 8. Numărul zilelor lui este mare, dacă atinge o sută de ani; 9. comparat cu timpul nesfârșit, puținii săi ani sunt ca o picătură de apă din mare sau un grăunte de nisip de pe plajă. 10. De aceea este Domnul răbdător cu ei, și de aceea își varsă El mila peste ei din abundență. 11. El a văzut și a știut cât de rău este sfârșitul lor, de aceea și-a înmulțit El iertarea. 12. Mila omului este pentru vecinul său, dar Domnului îi este milă de toată creația. 13. El mustră, El instruiește, El învață, El strânge turma Sa, ca un păstor. 14. Lui îi este milă de cei care acceptă disciplina și de cei care sunt nerăbdători să se supună judecăților Lui.
De ce trebuie să dai de pomană din toată inima. 15. Fiul meu, fă bine fără să mustri, nu murdări darurile cu cuvinte nepotrivite. 16. Oare nu răcorește roua dogoarea soarelui? Tot așa, un cuvânt bun este mai bun decât un cadou bogat. 17. Cu adevărat, un cuvânt bun depășește ca valoare un cadou. Pe amândouă le găsești la omul darnic. 18. Un nebun mustră din lipsă de bun simț, iar cadoul invidiosului nu face să sclipească ochii. 19. Înainte să vorbești, învață; iar înainte să te îmbolnăvești, ai grijă de sănătate, 20. Înainte să judeci, examinează-te pe tine însuți și vei fi iertat în ziua judecății. 21. Smerește-te înainte să te îmbolnăvești, iar de câte ori păcătuiești arată că te pocăiești. 22. Nu amâna să-ți plătești datoriile și nu aștepta să mori ca să scapi de ele. 23. Înainte să promiți, gândește-te bine, nu fi ca cel care pune la încercare răbdarea Domnului. 24. Gândește-te la mânia Lui în ziua morții, căci în ziua judecății El își va întoarce fața de la tine. 25. În vreme de belșug amintește-ți de vremurile de foamete, dar și de sărăcie și nevoi în zilele când ai de toate. 26. De dimineața până seara vremea se poate tot schimba, dar înaintea Domnului toate schimbările vin pe nesimțite. 27. Omul înțelept este tot timpul pregătit; când păcatul este împrejurul lui, el se păzește să nu greșească. 28. Orice om cu bun simț se întâlnește cu înțelepciunea, iar celui care o găsește, ea îi dă motive de mul-țumire. 29. Oamenii care sunt antrenați în a învăța se dovedesc ei înșiși înțelepți, ei scoțând proverbe folositoare. 30. Nu te lăsa antrenat în desfrânare și înfrânează-ți poftele. 31. Dacă îngădui sufletului să găsească plăcere în pofte, vei ajunge de râsul dușmanilor tăi. 32. Nu te lăfăi în lux, ca să nu sărăcești tot cheltuind. 33. Petrecerile și bețiile te vor lăsa cu buzunarele goale.
19 1. Un lucrător bețiv nu se va îmbogăți niciodată, iar cel care va risipi puținul pe care-l are va ajunge încetul cu încetul la ruină. 2. Vinul și femeile rătăcesc pe omul inteligent, 3. iar cel care se întreține cu prostituate va deveni din ce în ce mai nesăbuit. 4. Putrezirea și viermii îl vor cuprinde; datorită nesăbuirii lui, el va fi distrus.
Pericolele clevetirii. 5. Unul care se încrede în alții repede este naiv, iar cel care păcătuiește își face rău singur. 6. Cel care se bucură în ticăloșie va fi condamnat, 7. dar unul care urăște să clevetească va scăpa de rău. 8. Nu repeta niciodată ceea ce ți s-a spus și nu vei pierde niciodată nimic. 9. Nu povesti nimic, nici unui prieten, nici unui dușman, și nu dezvălui dacă nu este păcat pentru tine; 10. căci poate că cineva te-a auzit și te-a urmărit, și în timp te va urî. 11. Ai auzit despre o afacere? Îngroap-o! Fii curajos, n-o să mori din asta.
Pag. 68
12. Când a auzit ceva, un nebun se chinuie, ca o femeie care este gata să nască. 13. Ca o săgeată înfiptă în șoldul cuiva, la fel este bârfa înfiptă într-un nebun. 14. Pe un prieten întreabă-l, poate n-a făcut-o; sau dacă a făcut-o, poate n-o va mai face din nou. 15. Pe un vecin întreabă-l, poate că n-a făcut-o; sau dacă el a spus-o, poate că n-o va mai repeta. 16. Pe un prieten întreabă-l, poate este doar bârfă; așa că nu crede tot ce auzi. 17. Un om poate să greșească fără să-și dea seama. Oare cine n-a păcătuit cu limba? 18. Întreabă-ți vecinul înainte să-l ameninți și lasă ca Legea Celui Preaînalt să-și urmeze cursul.
Înțelepciunea adevărată și cea falsă. 19. Toată înţelepciunea este frica de Domnul, iar ea include împlinirea Legii. 20. Să știi că în ticăloșie nu este înțelepciune, iar în sfatul dat de păcătoși nu este bun simț. 21. Există o istețime care provoacă repulsie, dar unii naivi abia dacă pot fi socotiți ignoranți. 22. Mai buni sunt cei cu frică de Dumnezeu, care nu au înțelegere, decât cei foarte inteligenți care încalcă Legea. 23. Există o istețime minuțioasă care duce la nedreptăți, și sunt oameni care obțin un drept prin fraudă. 24. Există și cel care face rău și care umblă încovoiat, dar pe dinăuntru este plin de înșelăciune. 25. El își ascunde fața și pretinde că nu aude, dar când nimeni nu este atent se va folosi de tine. 26. Chiar dacă lipsa de putere îl previne să păcătuiască, el va face oricum rău când va avea ocazia. 27. Un om se cunoaște după cum apare, iar pe un om sensibil îl cunoști de cum te întâlnești cu el prima dată față în față. 28. Caracterul unui om este revelat de hainele lui, după felul cum râde și după cum merge.
20 1. Există o mustrare nesăbuită și există o tăcere care denotă bun simț. 2. Este mult mai bine să mustri decât să fierbi de mânie, 3. iar cel care își recunoaște greșeala nu va cădea. 4. Ca un eunuc care tânjește să violeze o fecioară, la fel este și omul care face dreptate sub presiune. 5. Unii oameni tac și sunt crezuți înțelepți, în timp ce alții sunt disprețuiți pentru că sunt vorbăreți. 6. Unii oameni tac pentru că n-au nimic de spus, în timp ce alții tac pentru că știu când să vorbească. 7. Înțeleptul tace până la momentul potrivit, dar un nebun grăbit pierde momentul potrivit. 8. Oricine care vorbește prea mult este detestat, iar oricine se crede mare este urât.
Paradoxuri. 9. Câteodată un om beneficiază din necazuri, în timp ce norocul se poate transforma într-o pierdere. 10. Există darul din care nu profiți deloc, dar și darul care trebuie plătit înapoi îndoit. 11. Sunt pierderi de dragul gloriei, și sunt unii care după ce au fost umiliți și-au ridicat capetele. 12. Unul poate crede că a cumpărat ceva ieftin, dar de fapt plătește de șapte ori prețul. 13. Înțeleptul se face iubit în numai câteva cuvinte, dar măgulelile naivilor n-au nici un efect. 14. Cadoul unui fățarnic nu-ți va fi de nici un folos, căci el așteaptă să-l recompensezi cu mult mai mult. 15. El face cadouri infime însoțite de multe cuvântări; el își deschide larg gura, ca un crainic. 16. Nebunul zice: - „N-am nici un prieten și nimeni nu-mi mulțumește pentru faptele mele bune. Cei care îmi mănâncă pâinea mă vorbesc de rău”. 17. Cât de mulți vor râde de el, și cât de des!
Vorbe nesăbuite. 18. O căzătură la pământ este mai bună decât un cuvânt greșit; căderea ticăloșilor va fi la fel de rapidă. 19. Un om necioplit este ca o glumă proastă, tot timpul pe buzele neghiobilor. 20. Un proverb va fi ignorat când va fi spus de un nebun, căci el îl va spune la o vreme nepotrivită. 21. Unul poate să nu păcătuiască din cauza sărăciei, astfel că atunci când doarme nu-l mustră conștiința. 22. Unul poate să-și piardă viața, fiind rușinos, sau să și-o piardă din respect pentru ființa umană. 23. Altul, de rușine, poate să facă promisiuni unui prieten, transformându-l astfel inutil într-un dușman.
Pag. 69
Despre minciuni. 24. Minciuna este o batjocură aspră pe numele oricui, iar ea este tot timpul pe buzele ignorantului. 25. Mai bine hoț, decât unul care minte tot timpul, dar amândoi o vor sfârși rău. 26. Năravul minciunii aduce dizgrație, rușine care nu poate fi ștearsă niciodată. 27. Cel care vorbește cu înțelepciune avansează, iar cel cu bun simț place celor mari. 28. Cel care-și cultivă pământul își mărește recolta, iar cel care se face plăcut celor mari își asigură iertarea greșelilor lui. 29. Favorurile și cadourile orbesc ochii înțelepților, și ca o zăbală în gură opresc mustrările. 30. Înțelepciunea ascunsă și comoara nevăzută, ce valoare are fiecare? 31. Mai bun este cel care-și ascunde nebunia, decât cel care-și ascunde înțelepciunea.
21 Despre diferite alte păcate. 1. Fiule, ai păcătuit? Nu mai păcătui și cere-ți iertare pentru păcatele tale. 2. Fugi de păcat ca de un șarpe, căci dacă te apropii de păcat, el te va mușca. Dinții lui sunt ca dinții leului și pot distruge viețile oamenilor. 3. Toate nelegiuirile sunt ca o sabie cu două tăișuri, rănile pe care le face n-au leac. 4. Panica și insolența vor irosi bogăția; astfel, casa celui mândru va deveni pustie. 5. Rugăciunea săracului pleacă de pe buzele lui direct în urechile Domnului, iar judecata Lui vine degrabă. 6. Cel care urăște mustrarea calcă pe urmele păcătosului, dar cei care se tem de Domnul se pocăiesc în inimile lor. 7. Oratorul este foarte cunoscut; când el greșește, cel cu bun simț o știe. 8. Oricine își zidește casa cu banii altor oameni este ca cel care își adună pietre pentru propriul său mor-mânt. 9. O adunare a ticăloșilor este ca un amestec de câlți, iar ei sfârșesc în foc. 10. Calea păcătoșilor este un drum neted, dar care duce direct în mormânt. 11. Cine ține Legea își controlează gândurile, iar urmarea fricii de Domnul este înțelepciunea. 12. Cel ce nu este isteț nu poate fi învățat, dar este o istețime care naște amărăciune. 13. Cunoașterea la un înțelept este ca un râu care inundă, iar sfatul lui este ca un izvor de viață. 14. Mintea unui nebun este ca un vas spart; el nu poate reține nimic din ce învață. 15. Dacă un om instruit aude o vorbă înțeleaptă, el o aplaudă și o îmbunătățește; dacă un răsfățat o aude, el se plictisește și fuge de ea. 16. Ascultându-l pe un nebun este la fel cum ai călători cu o greutate în spate, dar desfătare găsești într-o discuție inteligentă. 17. Adunarea se bucură de un cuvânt al unui înțelept, și cugetă la ce-a zis el. 18. Pentru un nebun, înțelepciunea este ca o casă în ruină; știința nebunului este un șir de vorbe ce nu pot fi digerate. 19. Pentru imbecili, învățătura este ca obezile la picioare, ca o cătușă pe încheietura mâinii lui drepte. 20. Un nebun își înalță glasul când râde, pe când înțeleptul zâmbește în tăcere. 21. Pentru un om cu bun simț, educația este ca o podoabă de aur, ca o brățară pe mâna dreaptă. 22. Piciorul nebunului se grăbește într-o casă, pe când cineva cu bun simț așteaptă respectuos afară. 23. Să asculți pe la uși, este o faptă a unui om lipsit de educație, dar un om elevat rămâne afară. 24. Este de prost gust ca un om să asculte la o ușă; cel discret se va necăji de o astfel de dizgrație. 25. Buzele clevetitorilor vorbesc de ceea ce nu-i privește, dar vorbele prudenților sunt cântărite cu balanța. 26. Mintea nebunului este în gura lui, dar gura înțeleptului este în mintea lui. 27. Când un necredincios blestemă un potrivnic, el se blestemă singur. 28. Un bârfitor de degradează singur și este urât în anturajul lui.
22 Despre lenevie. 1. Leneșul este ca o piatră murdară, și toți șușotesc batjocoritor la adresa lui. 2. Leneșul este ca un morman de gunoi, oricine îl ridică își va scutura mâna.
Pag. 70
Despre copii degenerați. 3. Este o rușine să fii tatăl unui fiu indisciplinat, iar nașterea unei astfel de fiice este o pierdere. 4. O fiică sensibilă își găsește singură soț, dar una fără de rușine aduce mâhnire tatălui ei. 5. O fiică obraznică aduce dizgrație tatălui și soțului ei, și este disprețuită de amândoi. 6. Un discurs pripit este ca muzica în plin doliu, dar este înțelept să se folosească tot timpul varga și disciplina.
De ce n-are leac nebunia. 9. Cel care îl învață pe un nebun este ca cel care ar lipi cu lipici o oală de lut spartă, sau unul care-l trezește pe altul dintr-un somn adânc. 10. Să te adresezi unui om care a ațipit este la fel cum te-ai adresa unui nebun, căci la sfârșit el va zice: - „Ce este?” 11. Să-l plângi pe un mort, căci a plecat din lumea asta; să-l plângi și pe nebun, căci a pierdut înțelepciunea. Nu plânge așa de amar un mort, că este la odihnă, dar viața nebunului este mai rea decât moartea. 12. Plângerea unui mort ține șapte zile, iar a nebunului și a necredinciosului ține toată viața lor. 13. Nu lungi vorba cu unul fără bun simț, nici nu vizita un om lipsit de inteligență; ferește-te de el ca să n-ai necazuri, ca să nu te stropească și să te întineze când se scutură. Evită-l și o să ai liniște, și nu te va obosi niciodată lipsa lui de bun simț. 14. Ce este mai greu decât plumbul? Care este numele lui, dacă nu nebunul? 15. Este mai ușor să cari nisip, sare și o bucată de fier decât să suporți un idiot. 16. O bârnă trainic înglobată într-o clădire nu este slăbită de un cutremur; la fel, mintea solid antrenată prin reflecție nu se va speria în caz de criză. 17. O minte bazată pe o gândire inteligentă este ca o podoabă care decorează un perete neted. 18. Garduri așezate pe înălțimi nu vor putea niciodată să facă față furtunii; la fel, mintea fricoasă a nebunului nu va putea să țină piept nici unei frici.
De ce trebuie să fii fidel prietenilor. 19. Dacă ești lovit la ochi, o să-ți dea lacrimile; dar când unul te lovește în inimă, el își face cunoscute sentimentele. 20. Unul care aruncă cu o piatră în păsări reușește doar să le sperie, dar unul care aduce reproșuri unui prieten, strică prietenia. 21. Chiar dacă ți-ai scos sabia împotriva unui prieten, nu dispera, căci este o cale de dat înapoi. 22. Dacă deschizi gura împotriva prietenului tău, nu te îngrijora, căci împăcarea este posibilă. Cât despre reproșuri, aroganță, destăinuirea secretelor sau o lovitură vicleană – în aceste cazuri, orice prieten va fugi. 23. Câștigă încrederea vecinului tău sărac, ca să te bucuri împreună cu el când va prospera. Sprijină-l la necaz, ca să împarți cu el moștenirea lui. 24. Aburul și fumul furnalului preced focul; la fel insultele preced vărsarea de sânge. 25. Nu mi-e rușine să adăpostesc un prieten, și n-o să mă ascund de el. 26. Dar dacă pățesc ceva din cauza lui, oricine va auzi și va fugi de el.
Rugăciune care ajută să nu cazi în păcat. 27. Cine va pune pază gurii mele, și un sigiliu al discreției peste buzele mele, ca să nu cad din cauza lor și limba să nu mă distrugă?
23 1. O, Doamne, Părinte şi Stăpân al vieţii mele, nu mă abandona planurilor lor și nu mă lăsa să cad din cauza lor! 2. Cine-mi va impune gândurilor și inimii disciplina înțelepciunii, ca să fiu cruțat și să nu greșesc, și să-mi fie iertat orice păcat? 3. Altfel, greșelile mi se vor înmulți și păcatele-mi vor fi abundente, și voi cădea înaintea adversarilor mei, iar dușmanii mei se vor bucura de căderea mea. 4. O, Doamne, Tată și Dumnezeu al vieții mele, să nu mă faci încrezut,
Pag. 71
5. și scoate poftele nelegiuite din mine. 6. Poftele trupești și luxul să nu mă cuprindă și nu mă lăsa pradă dorințelor nerușinate. 7. Ascultați copiii mei la învățătura despre gură; cel care o respectă nu va fi prins niciodată. 8. Păcătosul se lasă prins de propriile lui buze; prin ele clevetitorul și arogantul sunt prinși. 9. Nu-ți obișnui gura cu jurăminte și nu-ți face obicei să folosești numele Celui Sfânt. 10. De asemenea, precum un slujitor îl supraveghează pe stăpân fără încetare și nu se alege decât cu bătăi, tot așa și cel care jură întotdeauna și numește pe Cel Sfânt nu va fi curățat niciodată de păcat. 11. Cel care jură mult este plin de nelegiuire, și chinul nu va părăsi casa lui. Dacă jură din greșeală, păcatul lui rămâne cu el, iar dacă îl ignoră, el păcătuiește dublu. Dacă jură strâmb, el nu se va putea justifica, iar casa lui se va umple de nenorociri.
Limbajul nepotrivit. 12. Există o modalitate de a vorbi comparabilă cu moartea; să nu fie găsită niciodată printre urmașii lui Iacov! O astfel de comportare va fi departe de credincioși, căci ei nu se vor bălăci în păcat. 13. Nu-ți fă un obicei în a vorbi murdar, căci de fapt este o vorbire păcătoasă. 14. Amintește-ți de tatăl și de mama ta când stai printre cei mari, ca să nu te pierzi singur în prezența lor și să te porți ca un nebun, datorită vreunui obicei prost. Atunci îți vei dori să nu te fi născut niciodată, și-ți vei blestema ziua în care te-ai născut. 15. Cel obișnuit cu un limbaj abuziv nu va ajunge niciodată disciplinat, toată viața lui.
Despre impuritatea sexuală. 16. Două feluri de oameni își înmulțesc păcatele, iar cel de-al treilea atrage mânia. Pasiunea fierbinte care arde ca focul nu va fi stinsă până nu se stinge singură; cel care se desfrânează cu ruda lui nu se va opri până ce focul nu-l va arde. 17. Pentru un desfrânat, o nouă prăjitură este la fel de dulce ca ultima; el nu va obosi până la moarte. 18. Cel infidel propriului său pat își zice: - „Cine poate să mă vadă? Întunericul mă înconjoară, pereții mă ascund și nimeni nu mă vede. De ce să mă îngrijorez? Cel Preaînalt nu-și va aminti de păcatele mele”. 19. Lui îi este frică numai de ochii oamenilor, și nu-și dă seama că ochii Domnului sunt de zece mii de ori mai strălucitori decât soarele; ei privesc la toate aspectele comportării oamenilor și văd în colțuri ascunse. 20. Înainte să fie făcute, toate lucrurile îi erau cunoscute Lui, și este la fel și de atunci încoace. 21. Acest om va fi pedepsit pe străzile orașului, iar unde nu bănuiește, va fi prins.
Despre nevasta adulteră. 22. La fel este și cu nevasta care și-a înșelat soțul și i-a adus un urmaș făcut cu un alt bărbat. 23. Căci, mai întâi de toate, ea a încălcat Legea Celui Preaînalt; în cel de-al doilea rând ea a păcătuit îm-potriva soțului ei; iar în cel de-al treilea rând, prin desfrânare, ea a comis adulter și a născut copii ai altui bărbat. 24. Ea însăși va fi adusă înaintea adunării, iar pedeapsa ei va cădea și asupra copiilor. 25. Copiii ei nu vor prinde rădăcini, și ramurile ei nu vor da rod. 26. Ea va lăsa în urma ei o memorie blestemată, iar dizgrația ei nu va fi ștearsă niciodată. 27. Cei care îi vor supraviețui vor mărturisi că nimic nu este mai bun decât frica de Domnul, și nimic nu este mai dulce decât a ține poruncile Domnului.
24 Elogiu înțelepciunii. 1. Înţelepciunea se laudă singură, iar ea povestește de gloria ei în mijlocul oamenilor ei. 2. În adunarea Celui Preaînalt ea își deschide gura, iar în prezența oștirilor Lui, ea povestește despre slava ei: 3. - „Eu am ieșit din gura Celui Preaînalt și am acoperit pământul ca o ceață. 4. Mi-am întins cortul în înălțimile Cerului, iar tronul meu se odihnea pe un stâlp de nor. 5. Eu am parcurs singură bolta cerului și am traversat adâncimile Abisului. 6. Sunt stăpână peste valurile mării și peste tot pământul, peste toți oamenii și peste toate națiile.
Pag. 72
7. Printre ei toți mi-am căutat un loc de odihnă. În ce ținut să mă stabilesc? 8. Atunci Creatorul tuturor lucrurilor mi-a dat o poruncă și Creatorul meu mi-a ales un loc pentru cortul meu. 9. El a zis: - „Stabilește-te în Iacov și în Israel primește moștenirea ta” 10. Înaintea vremurilor, la început, El m-a creat, și nu voi înceta să exist în veci. 11. În cortul sfânt, eu am slujit înaintea Lui, și astfel am ajuns să mă stabilesc în Sion. 12. El mi-a stabilit locul de odihnă în orașul mult iubit, iar în Ierusalim a fost domeniul meu. 13. M-am înrădăcinat într-un popor pe care Domnul l-a onorat, popor ales să fie moștenirea Lui. 14. Am crescut înalt, ca un cedru din Liban și ca un chiparos pe înălțimile Hermon. 15. Am crescut înalt, ca un palmier din Ein-Guedi și ca tufele de oleandru din Jerico, 16. ca un pom mândru de măslin de pe câmp, și am crescut înalt, ca un paltin lângă malul apei. 17. Am dat parfum ca scorțișoara și balsamul și am răspândit mireasmă ca din smirna cea mai aleasă, ca gălbenelele, onixul și rășina, și ca mireasma de smirnă din cortul sfânt. 18. Mi-am întins ramurile ca un terebint, și ramurile mele sunt glorioase și grațioase. 19. Am produs delicii ca o viță, iar florile mele au devenit fructe glorioase și abundente. 20. Veniți la mine, voi cei care mă doriți, și mâncați pe săturate din fructele mele. 21. Căci amintirea despre mine este mai dulce ca mierea, iar cel ce mă are va fi mai dulce ca fagurele mierii. 22. Cei care mănâncă din mine vor vrea mai mult, iar cei care beau din mine vor vrea și ei mai mult. 23. Oricine mă ascultă nu se va face de rușine, iar cei care se asociază cu mine nu se vor rătăci.
Legătura dintre înțelepciune și Lege. 24. Totul este în Cartea Legământului Celui Preaînalt, Legea pe care ne-a lăsat-o Moise, ca moștenire urmașilor lui Iacov. 25. Ea inundă cu înțelepciune, precum Pișonul și Tigrul la vremea primelor fructe. 26. Ea abundă în cunoaștere precum Eufratul, sau ca Iordanul la vremea recoltei. 27. Ea aduce instrucțiuni precum Nilul, sau ca Gihonul la vremea culesului strugurilor. 28. Primul om n-a ajuns s-o cunoască pe deplin și la fel va fi până la ultimul om. 29. Căci gândurile ei sunt mai vaste decât oceanul, iar scopul ei este mai profund decât marele Abis. 30. Cât despre mine, eu am fost ca un curs de apă care duce la râu, ca un apeduct intrând într-o grădină. 31. Am zis: - „Îmi voi uda grădina și voi inunda paturile de flori”. Și iată, canalul meu s-a transformat într-un rău, iar râul într-o mare. 32. Voi face ca din nou învățătura să strălucească precum zorile, și o voi face limpede de departe. 33. Voi răspândi iarăși învățătura mea, precum profețiile, și o voi lăsa generațiilor viitoare. 34. Observați că nu am muncit numai pentru mine, ci pentru toți cei care caută înțelepciunea.
25 Despre neveste care sunt sau nu demne de laudă. 1. Îmi găsesc plăcerea în trei lucruri, iar ele sunt minunate înaintea Domnului și a oamenilor: 2. Înțelegerea dintre frate și soră, prietenia dintre vecini, și un soț și o soție care trăiesc în armonie. 3. Urăsc trei feluri de oameni și disprețuiesc modul lor de viață: 4. Un sărac care se laudă, un bogat care minte și un nebun bătrân care comite adulter. 5. Dacă nu aduni nimic la tinerețe, cum poți să găsești ceva la bătrânețe? 6. Cât de atractivă este judecata dreaptă într-un încărunțit, și ca un bătrân să aibă un sfat bun! 7. Cât de atractivă este înțelepciunea la un bătrân, și înțelegerea și sfatul de la un venerabil! 8. Experiența bogată este coroana unui bătrân, căci ea este frica de Domnul. 9. Mă pot gândi la nouă oameni pe care să-i socot fericiți și pot să-l numesc pe-al zecelea: 10. Un om care își găsește bucuria în copiii lui, și cel care trăiește să vadă căderea dușmanilor săi. 11. Fericit este cel care trăiește cu o femeie inteligentă, cel a cărui limbă n-a păcătuit și cel care n-a slujit la unul nedemn de el. 12. Fericit este cel care își găsește un prieten și cel care vorbește unei audiențe care ascultă. 13. Cât de măreț este cel care a găsit înțelepciunea! Dar nimeni nu este superior celui care are frică de Domnul.
Pag. 73
14. Frica de Domnul depășește totul, cu cine se poate compara cel care o are?
Despre răutatea unei femei ticăloase. 15. Nici o rană nu este atât de rea precum rana din inimă! Nici o ticăloșie nu este atât de rea, precum ticăloșia femeii! 16. Nici o suferință nu este atât de rea, precum suferința produsă de cei care te urăsc. Și nici o răzbunare nu este atât de rea, precum răzbunarea unui dușman. 17. Nu este venin mai rău decât veninul unui șarpe veninos, și nu este mânie mai rea decât mânia femeii. 18. Aș trăi mai degrabă cu un leu și cu un balaur, decât cu o femeie rea. 19. Ticăloșia schimonosește fața unui femei, întunecându-i-o, precum cea a ursului. 20. Soțul ei stă printre vecini și nu se poate opri să geamă amar. 21. Orice nedreptate este mică în comparație cu nedreptatea femeii; asta să fie soarta păcătosului! 22. Cum urcă un bătrân pe o dună de nisip, așa este o nevasta limbută pentru un soț liniștit. 23. Nu pica în capcana unei femei frumoase și nu dori o femeie pentru averea ei. 24. Este mânie, nerușinare și mare dizgrație, când nevasta îl întreține pe soțul ei. 25. Mintea înfrântă, fața tristă și inima rănită vin de la o nevastă rea. 26. Mâini neputincioase și genunchi slabi vin de la o nevastă care nu-și face bărbatul fericit. 27. Căci totul a pornit de la păcatul unei femei, și din cauza ei murim cu toții. 28. Nu lăsa apa să picure dintr-o cisternă fisurată, sau nu îngădui unei neveste de nimic să zică orice vrea. 29. Dacă nu acceptă să fie sub controlul tău, divorțează de ea.
26 Bunăstarea unui om care are o nevastă credincioasă. 1. O nevastă bună își face soțul fericit; ea dublează numărul zilelor vieții lui. 2. O nevastă credincioasă aduce bucurie soțului ei; el își va petrece zilele în pace. 3. O nevastă bună este o binecuvântare grozavă; ea este dată cadou celor ce se tem de Domnul. 4. Bogat sau sărac, inima lui este mulțumită, iar fața lui este tot timpul voioasă.
Culmea răutății: o nevastă ticăloasă. 5. De trei lucruri mi se înfioară inima, iar de cel de-al patrulea îmi este teribil de frică: clevetirea orașului, o gloată nebună adunată și acuzațiile false și calomnia; de toate acestea mi-e mai frică decât de moarte. 6. Dar este mare durere de cap când nevasta este geloasă pe o rivală, iar limba ei tăioasă face cunoscut aceasta tuturor. 7. O nevastă rea este ca un jug care sugrumă, iar ca s-o ții este ca și cum ai apuca un scorpion. 8. O nevastă bețivă provoacă mare mânie, iar ea nu poate să-și ascundă rușinea. 9. Privirea ei persistentă îi arată desfrânarea, iar sprâncenele o dau de gol. 10. Păzește cu strășnicie o fată care nu se poate abține, căci atunci când se va vedea liberă, ea va profita de ocazie și-și va împlini pofta. 11. Păzește-te împotriva ochiului ei nerușinat și nu te mira când va păcătui împotriva ta. 12. La fel cum un călător însetat își deschide gura și bea orice apă găsește, tot așa ea se va oferi oricui și-și va deschide tolba la toate săgețile.
Binecuvântarea cu o nevastă perfectă. 13. O nevastă fermecătoare își încântă soțul, iar dibăcia ei femeiască pune carne pe oasele lui. 14. O nevastă care vorbește puțin este un dar de la Domnul, iar nimic nu este atât de prețios ca bunul ei simț. 15. O nevastă modestă adaugă la cât este de fermecătoare, și nici o balanță nu poate cântări cinstea ei. 16. La fel cum se ridică soarele în înălțimile Domnului, tot așa este și frumusețea unei neveste bune într-o casă bine așezată. 17. La fel cum luminează lampa în sfeșnicul cel sfânt, la fel este și un chip frumos al unui trup arătos. 18. Ca stâlpi de aur pe suporturi de argint sunt picioare frumoase pe tălpi solide. 19. Fiule, păzește-ți floarea vârstei și nu da la străini tăria ta.
Pag. 74
20. Caută un pământ fertil în toată câmpia și sădește în ea propria ta sămânță, încrezându-te în nobila ta origine. 21. Astfel, urmașii tăi vor prospera, încrezători în strămoșii lor. 22. O femeie de stradă nu este mai bună decât scuipatul, iar o femeie măritată este un mormânt pentru iubiții ei. 23. O nevastă necredincioasă se potrivește cu un nelegiuit, dar o nevastă credincioasă este dată unuia care se teme de Domnul. 24. O femeie nerușinată trăiește tot timpul în dizgrație, dar o fiică virtuoasă este modestă chiar și înaintea soțului ei. 25. O nevastă încăpățânată este o cățea nerușinată, dar una modestă se teme de Domnul. 26. O nevastă care îl onorează pe soțul ei va fi văzută de toți ca înțeleaptă, dar dacă ea îl disprețuiește, toți o vor ști ca mândră și necredincioasă. O nevastă bună îl face fericit pe soțul ei; numărul anilor lui se va dubla. 27. O nevastă guralivă și clevetitoare este ca trompeta care anunță atacul, iar oricine trăiește cu ea este ca pe picior de război.
Trei lucruri care întristează. 28. La două lucruri inima mi se întristează, iar la un al treilea mă cuprinde mânia: un soldat tulburat de sărăcia lui, înțeleptul tratat cu dispreț și cineva care abandonează purtarea dreaptă pentru cea rea; pentru oricare dintre aceștia Domnul își va pregăti sabia.
Tentațiile comerțului. 29. Cât de rar este ca un negustor să nu înșele, sau ca un comerciant să nu fie văzut ca necinstit!
27 1. Mulți au înșelat de dragul câștigului, iar necinstiții se fac că nu văd. 2. La fel cum un țăruș se înfige între pietre, tot așa și păcatul se strecoară între vânzare și cumpărare. 3. Dacă cineva nu se atașează cu tărie de frica de Domnul, casa i se va ruina la repezeală.
Despre cum cuvântul reflectă gândirea omului. 4. Când se scutură ciurul, rămân gunoaiele, la fel ca gunoaiele care ies din gura omului. 5. La fel cum vasele de lut sunt coapte în cuptor, tot așa este și cuvântul, care arată inima omului. 6. La fel cum fructele pomului arată priceperea celui care l-a îngrijit, tot așa și modul în care se exprimă un om îi arată caracterul. 7. Nu lăuda pe nimeni înainte să-l lași să-și expună argumentele, căci în acest mod sunt testați oamenii.
După faptă și răsplată. 8. Caută dreptatea, și o vei găsi și o vei purta ca pe un veșmânt glorios. 9. Păsările de același fel se unesc, la fel cum cinstea se duce acasă la cei cinstiți. 10. La fel cum un leu pândește vânatul, tot așa îi pândește păcatul pe păcătoși.
Diferite feluri de vorbire. 11. Discursul unui credincios este întotdeauna înțelept, dar un nebun e la fel de schimbător ca luna. 12. Nu sta prea mult printre proști, ci zăbovește printre cei înțelepți. 13. Vorbirea proștilor este agresivă, iar râsul lor le arată păcatul. 14. Blestemele și înjurăturile lor zbârlește părul, iar cearta lor face pe alții să-și astupe urechile. 15. Cearta celor mândri duce la vărsare de sânge, iar abuzurile lor verbale sunt greu de ascultat.
Trădarea de secrete între prieteni. 16. Cine trădează secrete distruge încrederea și nu-și va găsi niciodată un prieten după inima lui. 17. Iubește-ți prietenul și fi-i credincios; dar dacă trădezi secretele lui nu te mai ține după el. 18. Căci la fel cum un om își distruge dușmanul, tot așa ai distrus și tu prietenia aproapelui tău.
Pag. 75
19. Și la fel cum dai drumul unei păsări din mână, tot așa îi dai drumul prietenului tău, și n-o să-l mai prinzi din nou. 20. Nu te duce după el, căci este prea departe, scăpând ca o gazelă din laț. 21.Căci un rănit poate fi bandajat, fiind ca o mângâiere după o ceartă, dar cine a trădat secrete nu mai are nici o speranță.
Ipocrizia și răsplata ei. 22. Cel ce face cu ochiul plănuiește rele, iar cei ce îl cunosc vor sta departe de el. 23. De față cu tine, limba lui este numai miere, iar el îți laudă cuvintele; dar mai târziu el își va schimba tonul, și te va prinde în cursă cu propriile tale cuvinte. 24. Eu am urât multe lucruri, dar pe acesta mai presus de toate; chiar și Domnul îl urăște. 25. Cel care aruncă o piatră drept în sus, o aruncă în capul lui, iar o lovitură vicleană deschide multe răni. 26. Cine sapă groapa altuia va cădea singur în ea, iar oricine întinde o cursă va fi prins în ea. 27. Dacă cineva face un rău, răul se va întoarce împotriva lui și nu va ști când va veni înapoi peste el. 28. Batjocura și abuzul vin de la cei mândri, dar răzbunarea îi pândește ca un leu. 29. Cei ce se bucură de căderea unui credincios vor fi prinși într-o cursă, iar durerea îi va mistui înainte să moară.
Mânie și răzbunare. 30. Mânia și furia sunt de asemenea abominații, dar un păcătos le are întotdeauna la îndemână.
28 1. Cel ce se răzbună va găsi răzbunarea Domnului, căci El ține minte păcatele lui cu rigurozitate. 2. Iartă aproapelui tău nedreptatea pe care ți-a făcut-o, căci atunci când te vei ruga, păcatele îți vor fi iertate și ție. 3. Unul care este mânios pe altul așteaptă vindecare de la Domnul? 4. Dacă unui om nu-i este milă pentru unul ca acesta, cum poate să-și ceară iertarea păcatelor? 5. Dacă un muritor este mânios, cine va aduce jertfă pentru iertarea păcatelor lui? 6. Amintește-ți de sfârșitul vieții tale și pune la o parte vrăjmășia; amintește-ți de corupție și de moarte și fii fidel poruncilor. 7. Amintește-ți poruncile și nu avea ranchiună pe aproapele tău; amintește-ți de legământul Celui Preaînalt și ignoră crimele. 8. Nu te certa și vei avea păcate mai puține, căci omul mânios te ațâță la ceartă, 9. iar păcătosul tulbură prieteniile și seamănă discordie printre oamenii liniștiți. 10. Un foc continuă să ardă atâta vreme cât este alimentat, iar o ceartă se menține cât este întreținută. Puterea și bogăția îngăduie celor violenți să se certe și să scape basma curată din orice abuz. 11. Un litigiu inopinat aprinde focul, iar o dispută bruscă va duce la vărsare de sânge.
Răutatea limbii. 12. Dacă sufli într-o scânteie, ea va străluci, iar dacă scuipi pe ea, se va stinge; asta deși ambele ies din gura ta. 13. Blestemați să fie bârfitorii și clevetitorii, căci ei au fost cauza ruinei multora care trăiau în pace. 14. Clevetirea i-a clătinat pe mulți și i-a împrăștiat dintr-o nație în alta; ea a distrus orașe puternice și a doborât case de oameni puternici. 15. Clevetirea a alungat femei virtuoase din casele lor, și le-a lipsit de roadele muncii lor. 16. Cei care dau atenție clevetirii nu-și vor găsi odihna, și nici nu vor locui în pace. 17. Lovitura unui bici lasă vânătaie, dar o lovitură a limbii rupe oasele. 18. Mulți au căzut de ascuțișul sabiei, dar nu așa de mulți ca cei care au căzut din cauza limbii. 19. Fericit este cel care este protejat de ea, care nu a fost expus mâniei ei, care nu a tras de jugul ei și care nu a fost legat cu obezile ei. 20. Căci jugul ei este de fier, iar obezile ei sunt de bronz. 21. Moartea cauzată de ea este oribilă. 22. Ea nu are putere peste cei credincioși; ei nu se vor arde în flăcările ei.
Pag. 76
23. Cei care îl părăsesc pe Domnul îi vor cădea victimă; ea va arde printre ei și nu va fi stinsă niciodată. Ea se va arunca împotriva lor ca un leu și îi va devora ca o panteră. 24. La fel cum îți îngrădești proprietatea cu un grilaj ascuțit, tot așa fă-ți gurii tale o ușă cu încuietoare. 25. La fel cum îți încui aurul și argintul, 26. tot așa cântărește-ți cuvintele și măsoară-ți-le. 27. Ai grijă să nu greșești cu limba ta și să cazi victimă dușmanului care te pândește.
29 Darea și luarea cu împrumut. 1. Milosul împrumută pe apropiații lui; cel care ajută ține poruncile. 2. Împrumută-l pe aproapele tău când are nevoie și fii punctual când înapoiezi împrumutul pe care l-ai luat. 3. Ține-ți promisiunea și fii cinstit cu el, și totdeauna vei avea ce-ți trebuie. 4. Mulți confundă un împrumut cu o pomană, și-i pun în încurcătură pe cei de la care au împrumutat. 5. Unul îi pupă mâna altuia până ce ia un împrumut, și vorbește cu modestie de bogățiile aproapelui. Dar când vin termenele plății împrumutului, el întârzie și găsește scuze de fiecare dată. 6. Dacă poate plăti, creditorul lui abia dacă va primi jumătate și va socoti că sunt bani dați de pomană. Dacă nu poate plăti, el practic l-a jefuit pe creditor de banii lui, făcându-și-l degeaba dușman; el îi va răsplăti cu blesteme și insulte; și în loc de onoare, el îl va răsplăti cu dezonoare. 7. Mulți refuză să împrumute, nu de răutate, ci de frică să nu fie jefuiți inutil. 8. Cu toate acestea, fii răbdător cu cineva care este smerit, și nu-l lăsa să aștepte pomana ta. 9. Ajută-i pe săraci de dragul poruncii, iar în nevoia lor nu-i trimite cu mâna goală. 10. Fii gata să pierzi bani de dragul unui frate sau al unui prieten, și nu-l lăsa să se chinuie și să se piardă. 11. Folosește-ți bogățiile după poruncile Celui Preaînalt, și vei profita mai mult decât de pe urma aurului. 12. Adună-ți pomeni printre bogățiile tale și ele te vor salva din orice catastrofă. 13. Mai bine decât scutul puterii și decât o suliță ascuțită, ele se vor lupta pentru tine.
Despre garantarea datoriilor. 14. Un om bun va fi el însuși chezaș pentru aproapele lui, dar cel care și-a pierdut rușinea îl va părăsi. 15. Nu uita bunătatea chezașului tău, căci el și-a pus viața în joc pentru tine. 16. Un păcătos irosește proprietatea chezașului său, 17. iar cel nerecunoscător îl abandonează pe salvator. 18. Mulți care prosperau și care s-au pus chezași, s-au ruinat și au fost aruncați încoace și încolo precum valurile mării; chezășia i-a dus pe oameni influenți în exil, iar ei au cutreierat prin țări străine. 19. Când un păcătos aleargă după cineva, care să se pună chezaș pentru el, căutând un câștig nedrept, va ajunge la judecată. 20. Ajută-l pe aproapele tău cât poți de bine, dar fii cu mare grijă să nu te implici prea mult.
Despre cum înțeleptul se ajută singur. 21. Necesitățile vieții sunt apa, pâinea și îmbrăcămintea, și o casă care să-i asigure intimitatea. 22. Mai bună este viața unui sărac sub un acoperiș modest, decât îndestulare în casa altora. 23. Mulțumește-te cu ce ai, puțin sau mult, și nu ți se va reproșa că trăiești din ospitalitatea altora. 24. Este o viață tristă să mergi din casă în casă, din cauză că trebuie să-ți ții gura, fiind străin. 25. Vei juca rolul de gazdă și vei da de băut fără să ți se mulțumească, iar pe lângă asta vei auzi remarci grosolane, cum ar fi: 26. - „Vino străinule și pune masa, și dă-mi să mănânc ce ai.” 27. - „Ieși afară, străinule, căci a sosit un oaspete de seamă; fratele meu a venit să mă viziteze și am nevoie de camera de oaspeți.” 28. Este penibil pentru un om cu bun simț să suporte nu numai insulte pentru că este străin, ci și insultele creditorului său.
Pag. 77
30 Despre educația copiilor. 1. Cel care își iubește fiul, îl va ajuta deseori, ca până la urmă să se bucure de el. 2. Cel care își disciplinează fiul va avea mulțumiri de la el, și se va lăuda cu el cunoscuților săi. 3. El îl va învăța pe fiul său, și-i va face geloși pe dușmanii lui; el va radia la acest subiect înaintea prietenilor săi. 4. Când îi va muri tatăl, va fi ca și cum el n-ar fi murit, căci a lăsat după el asemănarea lui. 5. Cât a trăit, el s-a bucurat să-l vadă, iar când a murit, nu a regretat. 6. El a lăsat după el pe cineva care să se răzbune pe dușmanii lui, și pe unul care să răsplătească bunătatea prietenilor. 7. Cel care îl cocoloșește pe fiul său va trebui să-i panseze orice rană, iar la cel mai mic plânset al lui, el se va tulbura. 8. Calul neîmblânzit va ajunge nărăvaș, iar copilul lăsat în voia lui va ajunge încăpățânat. 9. Cocoloșește un copil, și el te va teroriza; joacă-te cu el, și te va întrista. 10. Nu râde cu el, ca să nu suferi împreună cu el, și să nu ajungi să-ți muști degetele. 11. Nu-l lăsa în voia lui la tinerețe, și nu ignora greșelile lui. 12. Pleacă-i capul cât este tânăr, căci mai târziu nu te va mai asculta. 13. Educă-ți fiul și muncește ca să-l formezi, ca mai târziu să nu te lovești de nerușinarea lui. 14. Mai bine sărac, sănătos și robust, decât bogat și năpădit de boli. 15. O sănătate robustă face mai mult decât tot aurul de pe lume, iar vigoarea trupului este mai bună decât o bogăție uriașă.
Despre mâncăruri. 16. Nici o bogăție nu se poate compara cu sănătatea trupului, și nici o fericire cu bucuria inimii. 17. Mai bine să-ți dorești moartea, decât o viață în amărăciune; dar și odihna veșnică, decât o boală cronică. 18. Bunătăți puse înaintea unuia căruia nu-i este poftă sunt ca jertfele de mâncare puse pe un mormânt. 19. Ce folos are un idol de la o jertfă? Căci el nu poate s-o mănânce sau s-o miroasă. La fel este cel pedepsit de Domnul; 20. el vede mâncarea cu ochii și suspină, ca un eunuc care suspină când îmbrățișează o fecioară. 21. Nu te întrista singur și nu te tulbura singur intenționat. 22. O inimă veselă este viața însăși, căci bucurându-te îți lungești viața. 23. Înveselește-ți și mângâie-ți inima, și alungă de la tine tristețea. 24. Gelozia și mânia scurtează zilele vieții, iar suspinul aduce o bătrânețe prematură. 25. O inimă veselă favorizează apetitul, făcând ca mâncarea să-i pară minunată.
31 Despre o atitudine corespunzătoare în ceea ce privește averea. 1. Paza averii topește trupul unui bogat, iar neliniștea îi alungă somnul. 2. Neliniștea pe timpul veghii previne chiar ațipirea, iar o boală grea alungă somnul. 3. Bogatul s-a chinuit să-și adune avere, iar dacă se odihnește, este pentru că este sătul de desfătări. 4. Săracul se chinuie pentru că nu are din ce trăi, iar dacă se odihnește este datorită nevoilor. 5. Cel care îndrăgește aurul nu se va îndrepta, iar cel care aleargă după câștig se va rătăci. 6. Mulți au ajuns la ruină din cauza aurului, căci ei s-au întâlnit față în față cu distrugerea lor. 7. Este o piatră de poticnire pentru cei care sunt avizi de el, iar orice nebun va fi luat prizonier de ea. 8. Fericit este bogatul care a rămas nepătat, și care n-a alergat după aur. 9. Arătați-ne un astfel de om, iar noi îl vom felicita. Căci el a făcut lucruri minunate printre oamenii lui. 10. Cine a fost încercat cu aurul și a fost găsit perfect? Să fie pentru el motiv de laudă. Cine a avut puterea să păcătuiască și n-a păcătuit, și puterea să facă rău și nu l-a făcut? 11. Prosperitatea lui va fi confirmată, iar adunarea va proclama actele lui de caritate.
Pag. 78
Despre eticheta la masă. 12. Fiul meu, dacă stai la masa bogatului, să nu exclami în gura mare: - „Ce masă bogată!” 13. Amintește-ți că este un viciu să fii avid cu ochii. Ce a fost în creație mai rău decât ochiul? Iată de ce plânge din orice. 14. Nu întinde mâna spre tot ce vezi, ca să nu-l înghesui pe vecinul tău, când el ia din același platou. 15. Judecă singur simțămintele aproapelui și reflectează la orice lucru. 16. Mănâncă ceea ce este înaintea ta ca un om bine crescut, și nu mesteca nesățios ca să nu ajungi să fii nesuferit. 17. Să fii primul care se oprește din mâncat, lucru care denotă bune maniere, și nu fi nesătul, ca să nu ajungi nesuferit. 18. Dacă te afli printre mai mulți oameni, nu întinde mâna să iei înaintea lor. 19. Un om disciplinat se mulțumește cu puțin. Astfel, el nu respiră din greu când se urcă în pat. 20. Somnul bun depinde de obiceiul de a mânca moderat; el se scoală devreme și se simte bine. Chinurile insomniei, greața și colicile sunt ale omului nesăbuit. 21. Dacă te-ai umflat de mâncare, ridică-te, du-te și varsă și te vei simți ușurat. 22. Ascultă-mă, fiul meu, și nu mă ignora, iar la sfârșit vei aprecia sfaturile mele. În tot ce faci, fii cumpătat, și nici o boală nu se va lipi de tine. 23. Oricine are un cuvânt bun despre o gazdă aleasă; evidența generozității lui este clară. 24. Tot orașul va vorbi de masa zgârcitului, iar asta este evidența sigură că este cărpănos.
Despre moderația în consumarea vinului. 25. Nu încerca să demonstrezi rezistența ta la băut vin, căci vinul a distrus pe mulți. 26. La fel cum furnalul încearcă oțelul, tor așa vinul încearcă inimile, când insolenții se ceartă între ei. 27. Pentru oameni, vinul este ca viața, dacă este băut cu moderație. Ce este viața pentru cel căruia îi lipsește vinul! Căci de la început a fost creat ca să aducă veselie. 28. Vinul aduce bucuria inimii și veselia sufletului, când se bea pentru acest scop, și cu măsură. 29. Prea mult vin amărăște inima și duce la provocări și confruntări. 30. Beția întețește mânia nebunului, spre propriul lui rău, îi reduce puterea și-i adaugă răni. 31. Nu mustra pe aproapele tău la un banchet cu vin, și nu-l disprețui când este băut; nu-l mustra deloc și nu-l tulbura, cerându-i fel de fel de lucruri.
32 Despre eticheta la un banchet. 1. Dacă te fac paharnic, nu te mândri, ci poartă-te ca unul dintre ei. Întâi ai grijă de ei și apoi ia loc; 2. când ți-ai terminat îndatoririle, ia-ți locul tău, ca să te veselești cu ei și să primești o ghirlandă pentru purtarea ta exemplară. 3. Vorbește, tu care ești în vârstă, căci este dreptul tău, dar fă-o cu bună știință, și nu întrerupe muzica. 4. Când este un spectacol, oprește-te din vorbit și nu-ți arăta istețimea într-o vreme nepotrivită. 5. Ca o podoabă pe un inel de aur, așa este un concert de muzică la un banchet. 6. Un rubin pe o podoabă de aur este ca muzica ce însoțește un vin bun. 7. Vorbește, tu care ești tânăr, când ești obligat; și fă-o nu mai mult de două ori, numai dacă ești întrebat. 8. Fii scurt; spune mult în cuvinte puține; fii ca unul care știe, și tot își ține limba. 9. Printre cei mari nu acționa ca și cum ești egalul lor; iar când altul vorbește, nu te bâlbâi. 10. Fulgerul vine înaintea tunetului, iar aprobarea merge înaintea celui modest. 11. Pleacă la vremea potrivită și să nu fii ultimul; du-te acasă repede, fără să întârzii pe drum. 12. Amuză-te acasă cât poți, dar nu păcătui vorbind cu mândrie. 13. Și înainte de toate binecuvântează pe Creatorul tău, care te umple cu darurile Lui.
Despre binefacerile fricii de Domnul. 14. Cel care se teme de Domnul va accepta disciplina Lui, iar cei care Îl caută din vreme vor găsi bunăvoință. 15. Cei care studiază Legea vor găsi satisfacție în ea, dar ipocritul se va împiedica de ea.
Pag. 79
16. Cei care se tem de Domnul recunosc că El este drept, și, ca o lumină, vor face să strălucească lucrările lor drepte. 17. Păcătosul refuză mustrarea, şi găsește scuze, ca și cum n-ar fi înțeles. 18. Un om cu bun simț nu va ignora o sugestie înțeleaptă; un om insolent și mândru nu se va opri de frică. 19. Să nu faci nimic înainte să deliberezi, iar când faci ceva, să nu regreți. 20. Să nu mergi pe un drum plin de primejdii, și să nu te împiedici de două ori de același obstacol. 21. Să nu fii prea încrezător într-un drum neted, 22. și alege-ți cu grijă căile. 23. Fii fidel ție însuți în tot ce faci, căci astfel ții poruncile. 24. Cel care ține Legea, se protejează singur, iar cel care se încrede în Domnul nu va păți nici un rău.
33 1. Nici un rău nu va cădea pe cel care se teme de Domnul, iar el va fi salvat din necaz de fiecare dată. 2. Înțeleptul nu va urî legea, dar cel care este ipocrit în legătură cu ea va fi ca o corabie într-o furtună. 3. Cel cu bun simț se va încrede în Lege, căci Legea îi va fi credincioasă, ca un oracol divin. 4. Pregătește ce ai de zis și atunci vei fi ascultat; scoate din învățătura ta și dă răspunsul. 5. Inima nebunului este ca roata carului, iar gândurile lui ca osia care se tot învârte. 6. Un prieten batjocoritor este ca un armăsar sălbatic, care nechează indiferent cine îl călărește.
Diferențele din natură și cele dintre oameni. 7. De ce este o zi mai importantă decât alta, când toată lumina zilei vine de la soare tot anul? 8. Zilele s-au deosebit între ele prin înțelepciunea Domnului, iar El a stabilit diferitele anotimpuri și zilele de sărbătoare. 9. El a înălțat și a sfințit unele dintre zile, iar pe altele le-a făcut obișnuite. 10. Toată omenirea provine din țărână – Adam însuși a fost făcut din pământ – 11. dar, în marea Sa înțelepciune, Domnul i-a făcut deosebiți și i-a făcut să meargă pe diferite căi. 12. Pe unii i-a binecuvântat și i-a înălțat, iar pe unii i-a sfințit și i-a adus lângă El; dar pe alții i-a blestemat, i-a smerit și i-a mutat de la locul lor. 13. La fel cum lutul este în mâna olarului, ca să fie modelat la bunul lui plac, tot așa sunt și oamenii în mâinile Creatorului lor, ca El să facă cu ei după bunul Său plac. 14. Binele este opus răului, iar viața este opusă morții; tot așa păcătosul este opusul credinciosului. 15. Uită-te la lucrările Celui Preaînalt; ele vin în perechi, una opusă celeilalte. 16. Iar eu, care am fost ultimul, am tot vegheat; am fost ca unul care adună în vie, după ce au adunat culegătorii; prin binecuvântarea Domnului am sosit la timp, ca să-mi umplu presa de must la fel ca orica-re dintre cei dinaintea mea. 17. Consideră că nu am muncit numai pentru mine, ci pentru toți cei care caută învățătură. 18. Ascultați-mă, voi cei care sunteți mai marii poporului, și voi, conducătorii adunării, luați aminte!
Despre cum trebuie să guvernezi poporul și casa ta. 19. Fiului sau femeii, fratelui sau prietenului, să nu le dai putere asupra ta, câte zile oi trăi. Nu dona altuia dintre bunurile tale, de frică să nu le ceri înapoi, dacă o să regreți că le-ai donat. 20. Câtă vreme ești în viață și ai suflare de viață în tine, nu te lăsa dominat de un alt om. 21. Mai bine să-ți ceară copiii tăi, decât să depinzi tu de ei. 22. În toate afacerile, tu să fii stăpân, și nu lăsa să-ți fie pătată reputația. 23. Lasă viața să-și urmeze tot cursul ei, iar la ceasul morții, distribuie-ți moștenirea.
Despre tratamentul slujitorilor. 24. Furaj, un toiag și povară pentru un măgar; pâine, disciplină și muncă pentru un slujitor. 25. Pune slujitorul la muncă și-ți vei găsi odihna; lasă-i mâinile libere, și el își va căuta libertatea. 26. Jugul și hamul încovoaie gâtul, iar pentru un slujitor ticălos sunt cătușe și torturi. 27. Pune-l la muncă, astfel ca să nu se lenevească, căci lenea învață mult rău.
Pag. 80
28. Pune-l la muncă la ceva ce i se potrivește, iar dacă nu te ascultă, îngreunează-i obezile. 29. Nu depăși măsura și nu fă nimic nedrept. 30. Dacă ai numai un slujitor, tratează-l ca pe tine însuți, pentru că l-ai cumpărat cu bani mulți. Dacă ai numai un slujitor, tratează-l ca pe un frate, căci vei avea nevoie de el, la fel cum ai nevoie de tine. 31. Dacă îl tratezi rău, iar el te părăsește și fuge, unde te vei duce să-l cauți?
34 Visele nu înseamnă nimic. 1. Speranțele deșarte îl înșeală pe omul lipsit de inteligență, iar visele dau aripi nebunilor. 2. Ca cel care se agață de o umbră și aleargă după vânt, așa este și cel care crede în vise. 3. Ceea ce vezi într-un vis nu este altceva decât o reflecție, imaginea unei fețe într-o oglindă. 4. De la un necurat, ce lucru poate să fie curat; iar de la un mincinos, ce parte poate să fie adevărată? 5. Ghicitul, interpretarea semnelor și visele sunt doar baliverne și pure fantazii, precum cele ale unei femei în durerile nașterii. 6. Doar dacă nu sunt trimise la intervenția Celui Preaînalt, ignoră-le. 7. Căci visele i-au înșelat pe mulți, iar cei care și-au pus speranța în ele au pierit. 8. Ignorând aceste decepții, Legea va fi împlinită, iar înțelepciunea va fi completă în gura credinciosului.
Experiența unui învățător. 9. Un om educat știe multe lucruri, iar unul cu experiență bogată știe despre ce vorbește. 10. Un om fără experiență știe puține lucruri, 11. dar cel care a călătorit dobândește multă istețime. 12. Eu am văzut multe lucruri în călătoriile mele și înțeleg mai mult decât pot să exprim. 13. Am fost de multe ori în primejdie de moarte, dar am scăpat datorită acelor experiențe.
Frica de Domnul. 14. Duhul celor care se tem de Domnul va trăi, 15. căci speranța lor este în El, care îi salvează. 16. Cei ce se tem de Domnul nu vor fi timizi, sau nu se vor preface că sunt lași, căci El este speranța lor. 17. Fericită este inima care se teme de Domnul! 18. La cine se uită el? Cine este sprijinul lui? 19. Ochii Domnului sunt pe cei care Îl iubesc, un scut grozav și un sprijin puternic, un adăpost împotriva vântului arzător, o umbră împotriva arșiței de la amiază, o ocrotire împotriva piedicilor și un ajutor împo-triva căderii. 20. El înalță inima și face să scapere ochii; El dă sănătate, viață și binecuvântare.
Despre adevărata religie. 21. Oferirea unui jertfe obținute prin nedreptate este socotită batjocură, 22. iar darurile nelegiuitului nu vor fi acceptate. 23. Celui Preaînalt nu-i plac jertfele necredincioșilor, iar o mulțime de astfel de jertfe nu iartă păcatele. 24. Cel care oferă o jertfă din bunurile săracilor, este ca și cum ar omorî un fiu înaintea ochilor tatălui său. 25. Pâinea flămânzilor este viața săracilor, iar cine le-o ia este un criminal. 26. Să iei mijloacele de viață ale aproapelui tău este o crimă, 27. iar să nu-ți plătești angajatul, este ca o vărsare de sânge. 28. Când unul zideşte şi altul distruge, nu înseamnă numai muncă inutilă? 29. Când unul se roagă şi altul blestemă, al cărui glas îl va auzi Domnul? 30. Dacă unul se spală după ce a atins un mort și-l atinge din nou, la ce i-a servit să se spele? 31. Astfel, dacă unul postește pentru păcatele lui și se duce și păcătuiește din nou, cine-i va asculta rugăciunea? Și ce a câștigat smerindu-se?
Pag. 81
35 Despre Lege și jertfe. 1. Cel care ține Legea face multe jertfe; 2. iar cel care se atașează de porunci face o jertfă de pace. 3. Cel care întoarce o faptă bună jertfește făină din cea fină, 4. iar cel care dă de pomană face o jertfă de mulțumire. 5. Să stai departe de ticăloșie este plăcut înaintea Domnului, iar să stai departe de nedreptate este o jertfă de purificare. 6. Să nu te prezinți înaintea Domnului cu mâinile goale, 7. căci tot ce jertfești este împlinirea poruncii. 8. Jertfa celui credincios îmbogățește altarul, iar mirosul ei plăcut se ridică înaintea Celui Preaînalt. 9. Jertfa celui drept este primită și nu va fi uitată niciodată. 10. Fii generos când îi slujești Domnului, și nu te zgârci de primele roade ale mâinilor tale. 11. Întotdeauna când dai, să ai fața veselă și dă-ți zeciuiala cu bucurie. 12. Dă Celui Preaînalt, după cum și El ți-a dat ție; și fii cât de generos îți poți permite. 13. Căci Domnul este Cel care răsplătește, iar El îți va răsplăti de șapte ori mai mult.
Despre dreptatea divină. 14. Nu încerca să-i dai mită, căci El nu o va primi; 15. și nu te bizui pe o jertfă necinstită, căci Domnul este Judecătorul, iar El nu este părtinitor. 16. El nu va fi părtinitor cu săracul, dar El va asculta pe unul care este asuprit. 17. El nu va ignora niciodată implorările orfanului, nici ale văduvei, când ei își aduc plângerile. 18. Oare nu curg lacrimile văduvei pe obraz, 19. iar plânsul ei nu-l acuză pe cel care i le-a stors? 20. Cel a cărui slujbă face plăcere Domnului va fi primită, iar rugăciunea lui va ajunge până la nori. 21. Rugăciunea celui smerit pătrunde prin nori, iar el nu va fi mângâiat până nu-și va atinge țelul, și nu va înceta până Cel Preaînalt nu va interveni, 22. va face dreptate celor drepți și va aduce judecata. Domnul nu va întârzia și nu se va opri până nu va zdrobi oasele celor nemiloși, 23. și se va răzbuna astfel pe Neamuri, până va distruge mulțimea celor batjocoritori, unul câte unul, și până va distruge puterea celor nedrepți, 24. până îi va răsplăti pe muritori după faptele lor, măsurând faptele lor după intențiile lor, 25. până ce va judeca cazul poporului Său, și până-i va face să se bucure de mila Lui. 26. Mila Lui este binevenită în vremuri tulburi, la fel ca norii de ploaie în vreme de secetă.
36 O rugăciune pentru salvarea și reinstaurarea Israelului. 1. Ai milă de noi, o, Doamne, Dumnezeu al tuturor, 2. și fă ca toate Neamurile să se teamă de Tine. 3. Ridică-ți mâna Ta împotriva Neamurilor, și lasă-i să vadă puterea Ta. 4. La fel cum Te-ai sfințit printre noi, tot așa folosește-te de ei, ca să ne arăți slava Ta. 5. Și ei să te cunoască, cum am cunoscut și noi că nu există alt Dumnezeu, o, Doamne. 6. Dă-ne semne noi și fă alte minuni ciudate: glorifică-ți mâna Ta și brațul Tău drept, astfel ca ei să arate lucrările Tale cele minunate. 7. Deșteaptă mânia Ta și varsă furia Ta, ca să-l distrugi pe adversar și să-l elimini pe dușman. 8. Adu-ți aminte de jurământ și grăbește vremea, ca să se povestească de minunile Tale. 9. Furia arzătoare să-i devoreze pe supraviețuitori, iar opresorii neamului Tău să-și găsească pieirea. 10. Zdrobește capetele prinților ostili, care zic: - „Nimeni nu contează, decât noi.” 11. Adună toate triburile lui Iacov, și dă-le moștenirea lor, cum ai făcut-o cu multă vreme înainte. 12. Ai milă, Doamne, de neamul care-Ți poartă numele, de Israel, pe care l-ai numit primul Tău născut. 13. Arată milă orașului altarului Tău, orașul Ierusalim, așezarea unde Tu locuiești. 14. Umple Sionul cu lauda triumfului Tău, și Templul cu slava Ta.
Pag. 82
15. Fii mărturie celor pe care i-ai creat la început, și împlinește profețiile spuse în numele Tău. 16. Răsplătește pe cei care au încredere în Tine; dovedește că profețiile Tale sunt demne de încredere. 17. Ascultă, o, Doamne, la rugăciunea slujitorului Tău, după binecuvântarea lui Aaron, ca să știe toți pământenii, că Tu, Doamne, ești Dumnezeul cel veșnic.
Despre discernământ. 18. Stomacul va primi orice mâncare, chiar dacă o mâncare este mai bună decât alta. 19. La fel cum la palat se recunoaște vânatul după gust, tot așa și inima inteligentă recunoaște minciuni-le. 20. O inimă perversă aduce necaz, dar omul învățat va ști să stea împotriva ei.
Alegerea unei femei. 21. O femeie va accepta orice bărbat de soț, dar un bărbat va prefera o fată altei. 22. Frumusețea unei femei îl face pe un bărbat fericit, și asta depășește orice altă dorință a unui bărbat. 23. Dacă ea are pe limba ei milă și blândețe, soțul ei nu va avea rival printre bărbați. 24. Cel care dobândește o astfel de nevastă, are cea mai valoroasă avere, un ajutor potrivit pentru el, și un stâlp de sprijin. 25. Unde nu este gard, proprietatea va fi jefuită, iar unde nu este nevastă, bărbatul va cutreiera suspinând. 26. Căci cine se va încrede într-un tâlhar hoinar, care fuge din oraș în oraș? Tot așa, cine se va încrede într-un om care nu are un cuib, care înnoptează unde nimerește?
37 Despre prietenii adevărați și cei prefăcuți. 1. Orice prieten zice: - „Și eu sunt prietenul tău”. Dar unii sunt prieteni numai cu numele. 2. Nu este oare întristare de moarte când un prieten se transformă în dușman? 3. O, înclinație către rău, unde te-ai format, ca să acoperi pământul cu înșelăciune? 4. Un tovarăș se veselește la fericirea unui prieten, dar la necaz, el este împotriva lui. 5. Altul împarte greutățile de dragul stomacului; totuși, chiar și așa, te poate apăra împotriva dușmanului. 6. Nu uita un prieten în inima ta, și amintește-ți de el când ești bogat.
De ce trebuie să acorzi mare atenție când primești un sfat. 7. Toți sfătuitorii își laudă sfatul pe care ți-l dau, dar unii te sfătuiesc spre propriul lor interes. 8. Fii atent la sfătuitor și caută să afli mai întâi care este interesul lui, căci el își va urmări interesul său. El poate înclina cumpăna împotriva ta, 9. și să-ți zică: - „Calea ta este bună” pentru ca apoi să stea deoparte și să aștepte să vadă ce ți se întâmplă. 10. Nu te sfătui cu unul care te privește cu suspiciune; ascunde-ți intențiile de cei care sunt geloși pe tine. 11. Nu te sfătui cu o femeie despre rivalul ei sau cu un laș despre război, cu un negustor despre afaceri sau cu un cumpărător despre vânzări, cu un zgârcit despre generozitate sau cu un nemilos despre bunătate, cu un leneș despre orice muncă sau cu un muncitor sezonier despre terminarea muncii lui, cu un slujitor leneș despre o lucrare mare - nu da nici o atenție sfaturilor lor. 12. Ci asociază-te cu un credincios, despre care știi că ține poruncile, care gândește la fel ca tine și pe care îl va durea la fel ca și pe tine căderea ta. 13. Și fii atent la ce te sfătuiește inima ta, căci nimic nu este mai credincios decât ea. 14. Căci câteodată inima noastră ne ține mai bine informați decât șapte santinele stând în turnurile lor înalte de pază. 15. Dar mai presus de toate noi ne rugăm Celui Preaînalt, ca să ne îndrume pe calea adevărului.
Despre înțelepciunea adevărata și cea falsă. 16. Discuția este începutul oricărei lucrări, iar sfatul precede orice faptă. 17. Inima este rădăcina oricărei purtări,
Pag. 83
18. iar din ea cresc patru ramuri: bun, rău, viață și moarte, iar limba le conduce tot timpul. 19. Unii oameni sunt destul de isteți ca să-i învețe pe alții, dar istețimea poate să nu le fie lor de nici un folos. 20. Un orator iscusit poate să-și facă dușmani și s-o sfârșească murind de foame, 21. dacă n-a intrat în grațiile Domnului, care l-a lipsit de toată înțelepciunea. 22. Dacă unul este înțelept spre folosul lui, fructele bunului lui simț vor fi de lăudat. 23. Un om înțelept învață propriul lui popor, iar fructele bunului lui simț vor dăinui. 24. Un om înțelept va fi binecuvântat, și toți cei care îl vor vedea îl vor numi fericit. 25. Zilele vieții unui om sunt numărate, dar zilele lui Israel sunt nenumărate. 26. Cel care este înțelept printre oamenii lui, va moșteni onoare, iar numele lui va rămâne în veci.
Despre moderație. 27. Fiul meu, testează-te cât trăiești, ca să vezi ce-i rău pentru tine, și nu te lăsa copleșit de el, 28. căci nu orice lucru este bun pentru oricine, și nu oricine se bucură de orice. 29. Nu te lăcomi pentru orice delicatesă, și nu mânca fără noimă, 30. căci mâncarea prea multă aduce boală, iar îmbuibarea duce la greață. 31. Mulți au murit de îmbuibare, dar cel care se ferește de ea își prelungește viața.
38 Despre doctori și sănătate. 1. Onorează-i pe doctori pentru serviciile lor, căci Domnul i-a făcut, 2. iar darul lor de vindecare vine de la Cel Preaînalt, iar ei sunt plătiți de rege. 3. Dibăcia doctorilor îi face să fie distinși, iar ei sunt admirați în prezența celor mari. 4. Domnul a creat medicamente din pământ, iar cel cu bun simț nu le va disprețui. 5. Oare nu a fost îndulcită apa cu un pom, astfel ca puterea Lui să fie cunoscută? 6. Și El a dat știință oamenilor, astfel ca El să fie slăvit pentru lucrările Lui minunate. 7. Cu ele, doctorii vindecă și iau durerea, 8. cu contribuția farmacistului, care face o amestecătură din medicamente. Lucrările Domnului nu vor înceta niciodată, iar de la El se întinde sănătatea pe tot pământul. 9. Fiul meu, când te-oi îmbolnăvi, nu întârzia, și roagă-te Domnului și El te va vindeca. 10. Renunță la toate greșelile tale, fă numai fapte drepte și curăță-ți inima de orice păcat. 11. Oferă o jertfă cu miros dulce, o jertfă de pomenire din făina cea fină, și toarnă ulei pe jertfa ta, cât de mult îți permiți. 12. Apoi cheamă doctorul și ține-l aproape, pentru că de asemenea ai nevoie de el. 13. S-ar putea să vină o vreme când recuperarea va fi în mâinile lui. 14. Apoi, și el se va ruga Domnului, ca să scape bolnavul de dureri și să găsească un leac pentru salvarea vieții pacientului. 15. Cel care păcătuiește împotriva Creatorului său, se prezintă arogant la doctor. Despre doliu. 16. Fiul meu, varsă lacrimi pentru cel ce a murit, și ca unul în mare durere, începi și te tânguiește. Pregătește-i trupul după cum se cuvine, și nu neglija înmormântarea. 17. Plânge cu amărăciune și vaită-te fierbinte; fă să fie plângerea demnă de cel plecat, timp de o zi sau două, ca să eviți criticile; apoi consolează-te pentru durerea ta. 18. Căci durerea poate să ducă la moarte, iar o inimă tristă slăbește puterea oricui. 19. Când un om este luat, s-a terminat cu tristețea, iar o viață de mizerie afectează inima. 20. Nu te lăsa doborât de tristețe, depărtează-te de ea, și gândește-te la propriul tău sfârșit. 21. Nu uita niciodată că nu este drum de întoarcere; nu poți să-l ajuți pe mort, ci poți numai să-ți faci rău singur. 22. Amintește-ți că soarta lui va fi de asemenea și a voastră: a lui ieri, a mea azi și a ta mâine. 23. Când mortul se odihnește, lasă să se odihnească de asemenea și amintirea lui; și fii consolat imediat ce duhul lui pleacă.
Pag. 84
Despre cărturari și superioritatea lor asupra meseriașilor. 24. Înțelepciunea cărturarului se dobândește încetul cu încetul; numai cel care se ocupă foarte puțin de alte lucruri poate ajunge înțelept. 25. Cum poate unul să ajungă înțelept dacă mânuiește plugul, sau unul orgolios care împunge cu acul, sau cel care mână boii și este ocupat cu munca cu ei, și al cărui subiect de discuție este despre juninci? 26. El își pune toată inima să tragă brazde, sau este grijuliu cu hrana boilor. 27. Tot așa este cu orice artizan sau meșter artizan, care muncește atât ziua cât și noaptea; cei care sapă semne pe peceți încearcă să facă o varietate cât mai mare; alții își pun inimile să picteze o imagine după realitate; și toți sunt grijulii să-și termine munca. 28. Tot așa este și cu fierarul, care stând lângă nicovală, se deprinde să lucreze cu fierul; flacăra focului îi pârlește carnea și el se chinuie cu căldura cuptorului; sunetul ciocanului îl asurzește, ochii lui urmăresc cu atenție asemănarea lucrării plănuite. El își pune inima să termine lucrarea și este grijuliu să completeze lucrarea, decorând-o. 29. Tot așa este și olarul, care stă înaintea lucrării lui, învârtind roata cu picioarele; el este întotdeauna foarte îngrijorat pentru produsele lui, și face și cantități mari. 30. El modelează lutul cu brațul lui, și-l va face să se învârtă cu picioarele lui; el își pune inima să termine finisarea și are apoi mare grijă să curețe cuptorul. 31. Toți cei de mai sus se bizuie pe mâinile lor, și toți sunt iscusiți în munca lor. 32. Fără ei nici un oraș nu poate fi locuit, și oriunde trăiesc, ei nu vor flămânzi. Cu toate acestea, ei nu sunt chemați la discuții publice, nici nu obțin vreun loc de frunte în adunare. Ei nu stau pe scaunul unui judecător, nici nu înțeleg hotărârile tribunalelor. Ei nu pot expune principii morale sau legale și nu sunt pregătiți cu proverbe. 34. Dar ei mențin lucrarea lumii, iar practicarea meseriei lor este rugăciunea lor.
39 Elogiu pentru un cărturar. 1. Cât de special este cel care se dedică să reflecteze asupra Legii Celui Preaînalt, care studiază înțelepciunea și se consacră cercetării profețiilor! 2. El conservă discursurile oamenilor faimoși din vechime, și penetrează subînțelesurile pildelor. 3. El studiază sensul ascuns al proverbelor, și își petrece viața descifrând enigmele pildelor. 4. El asigură serviciul celor la putere, și poate fi văzut printre conducători. El călătorește în ținuturi străine, căci vrea să înțeleagă ceea ce este bun sau rău în ființele umane. 5. Inima lui se trezește din zori ca să-l caute pe Domnul care l-a făcut, iar el se va ruga înaintea Celui Preaînalt; el își deschide gura în rugăciune, și își cere iertare pentru păcatele lui. 6. Dacă este voia Domnului cel Atotputernic, el va fi umplut cu duhul înțelegerii. El va revărsa cuvintele înțelepciunii sale, iar în rugăciunea sa, el Îl va slăvi pe Domnul. 7. Domnul îl va sfătui și-i va da înțelegere în timp ce el meditează la misterele Lui. 8. El îi va lămuri înțelepciunea pe care i-a dat-o, iar el va găsi glorie în Legea și legământul Domnului. 9. Mulți îi vor lăuda inteligența, care nu se va șterge din memoria lor pentru totdeauna. Amintirea lui nu va pieri, iar numele lui va trăi din generație în generație. 10. Neamuri vor vorbi despre înțelepciunea lui, iar adunările îl vor lăuda. 11. Dacă va trăi mult, el va lăsa un nume mai glorios decât o mie, iar când va trece la odihnă, reputația lui va fi asigurată. 12. Mai am multe alte gânduri să exprim; sunt atât de plin de ele, ca luna plină la jumătatea lunii.
Un imn de laudă lui Dumnezeu și a lucrării Sale. 13. Ascultați-mă, fii sfinți, și credeți, ca un trandafir care crește lângă un curs de apă. 14. Răspândiți mirosuri ca tămâia, și înfloriți precum liliacul. Ridicați-vă glasul și cântați cu toții, și binecuvântați pe Domnul, în toate lucrările Lui. 15. Da-ți slavă numelui Lui, și mulțumiți-I cu laude, cu cântări pe buzele voastre și cu harpe; și asta trebuie să spuneți în mulțumirile voastre: 16. - „Toate lucrările Domnului sunt foarte bune, iar orice poruncește El se va înfăptui la vremea potrivită”.
Pag. 85
17. Nimeni nu poate spune: - „Ce e asta?” Sau: - „De ce e asta?” Căci, la vremea potrivită, se va răspunde la toate aceste întrebări. La porunca Lui, apele au stat într-o movilă, iar cuvântul Lui a creat rezervoare pentru ei. 18. Când El poruncește, voința Lui se va împlini, iar nimeni nu poate limita puterea Lui de a vorbi. 19. Toate lucrările oamenilor stau înaintea Lui, și nu-i loc de ascuns de ochii Lui. 20. De la începutul până la sfârșitul timpului El observă, și nimic nu este extraordinar pentru El. 21. Nu este loc să zici: - „Ce e asta?” Sau: - „De ce e asta?” Căci totul a fost creat pentru propriul Lui scop. 22. Binecuvântarea Lui este ca un râu care inundă, și ca un potop care acoperă pământul. 23. La fel cum El a transformat apele dulci în saramură, tot așa mânia Lui va alunga Neamurile. 24. Pentru credincioși, căile Lui sunt drepte, dar pentru ticăloși ele sunt pline de piedici. 25. Încă de la început, lucrurile bune au fost create pentru cei buni, dar pentru păcătoși lucrurile bune sunt rele. 26. Necesitățile de bază ale oamenilor sunt apa, focul, fierul, sarea, făina, laptele, mierea, mustul, uleiul și îmbrăcămintea. 27. Toate acestea sunt bune pentru credincios, dar păcătoșii le transformă în rele. 28. Sunt vânturi create ca răzbunare, iar în furia lor, ele pot disloca munții; în ziua judecății ele își vor arăta puterea și vor domoli mânia Creatorului lor. 29. Focul, grindina, foametea, moartea, toate au fost create pentru răzbunare. 30. Colții fiarelor sălbatice, scorpionii, viperele și sabia, au fost create ca să-i pedepsească pe necredincioși cu distrugerea. 31. Ele sunt bucuroase să-și îndeplinească menirea, mereu gata pentru serviciul lor pe pământ; și când le vine vremea, ele nu încalcă niciodată porunca Lui. 32. Astfel, eu am fost convins încă de la început de toate acestea, m-am gândit la ele, și le-am lăsat în scris. 33. Toate lucrările Domnului sunt bune, iar El va da tot ce e nevoie la vreme. 34. Nimeni nu poate să zică: - „Aceasta nu este atât de bună ca aceea”, căci totul se dovedește a fi bun la vremea potrivită. 35. Așa că acum cântați laude din toată inima și cu toată puterea, și binecuvântați numele Domnului.
40 Despre ticăloșia oamenilor. 1. Munca grea a fost creată pentru toți, iar un jug greu a fost pus fiilor lui Adam, încă din ziua când au ieșit la sânul mamei lor, până s-au întors în pământ, mama tuturor. 2. Obiectul reflecțiilor lor și frica inimii lor au ținut până la moarte. 3. De la cel care stă pe un tron splendid și până la cel care trăiește în praf și cenușă, 4. de la cel care este îmbrăcat în purpură și are coroană pe cap, până la cel îmbrăcat în pânză groasă, 5. nu este decât furie, gelozie, necazuri și tulburare, frică de moarte, invidie și ceartă. Când se întinde în patul lui, somnul nu face decât să-i mărească suspinele. 6. Puțin, chiar nimic este odihna lui; de asemenea, în visele lui, el este în dureri, până la amiază; tulburat de viziunile din inima sa, el este ca unul care abia a scăpat din bătălie. 7. În momentul când este gata să scape, el se trezește, minunat de frica inutilă. 8. La fel este pentru tot ce este acoperit cu păr, de la om până la animal, dar pentru păcătoși este de șapte ori mai greu: 9. moarte, sânge, certuri, sabie, calamități, foamete, distrugeri și catastrofe. 10. Toate acestea au fost create pentru ticăloși, și din cauza lor a venit potopul. 11. Tot ce vine din pământ se întoarce în pământ, iar tot ce vine din ape se întoarce în mare.
Nedreptatea nu va prospera. 12. Toată corupția și toată nedreptatea vor fi suprimate, dar credința va dăinui pentru totdeauna. 13. Averea nedrepților va dispare ca un torent, iar ei vor cădea ca un trăsnet pe timp de furtună. 14. La distrugerea lor, asupriții se vor bucura, în timp ce nelegiuiții vor dispare cu totul. 15. Copiii necredincioșilor vor avea puțini urmași, ei vor fi rădăcini bolnave în piatră seacă. 16. Papura care crește lângă malul oricărui râu se usucă înainte de orice altă iarbă.
Pag. 86
17. Dar bunătatea este ca o grădină de binecuvântări, iar pomenile vor rămâne pentru totdeauna.
Frica de Domnul este bucuria vieții. 18. Să fii angajat și să lucrezi pe cont propriu, amândouă sunt dulci, dar este mult mai bine să găsești o comoară. 19. Copiii și întemeierea unui oraș perpetuează un nume, dar mult mai bună este o nevastă perfectă. 20. Vinul și muzica înveselesc inima, dar este mult mai bine să iubești înțelepciunea. 21. Fluierul și harpa fac mai plăcută melodia, dar mult mai bună este o voce plăcută. 22. Ochiului este desfătat de grație și frumusețe, dar mai presus de amândouă este verdeața câmpiei. 23. Prietenii și tovarășii se întâlnesc oricând vor, dar mai des se întâlnește nevasta cu soțul ei. 24. Frații și ajutoarele intervin la necaz, dar pomana te salvează mai bine decât amândouă. 25. Aurul și argintul îl fac pe om să stea ferm, dar un sfat bun este mai prețios decât amândouă. 26. Bogăția și puterea întăresc încrederea, dar frica de Domnul este mai bună decât amândouă. 27. Cu frica de Domnul nu-ți lipsește nimic, cu ea nu mai ai nevoie să ceri ajutor. 28. Frica de Domnul este un paradis în binecuvântările ei, ea îți dă o mai bună protecție decât o poziție înaltă.
Înjosirea celui care cere de pomană. 28. Fiule, să nu-ți trăiești viața ca un cerșetor; este mai bine să mori decât să cerșești. 29. Când unul începe să se uită la masa altuia, existența lui nu merită să fie numită viață. Este demoralizant să trăiești din mâncarea altuia, iar cel înțelept și foarte disciplinat se va păzi de așa ceva. 30. Cel care și-a pierdut orice rușine, vorbește despre cerșit ca de ceva dulce, dar în inima lui fierbe supărarea.
41 Despre moarte. 1. O, moarte, cât de amară este evocarea ta omului care trăiește liniștit în mijlocul bunurilor sale, omului lipsit de griji, căruia i-a reușit totul și încă destul de viguros ca să se desfete în plăceri. 2. O, moarte, sentința ta este binevenită pentru omul în nevoi, ale cărui forțe au scăzut, a cărui bătrânețe extremă este însoțită de tot felul de neliniști, și care și-a pierdut răbdarea! 3. Nu te teme de sentința morții; amintește-ți de cei care s-au dus înaintea ta, și de cei care se vor duce după tine. 4. Aceasta este sentința Domnului pentru toți muritorii; de ce încerci să te opui voinței Celui Preaînalt? Fie că viața ține zece ani, sau o sută, sau o mie, nu se vor pune întrebări despre numărul lor în mormânt.
Soarta ticăloșilor. 5. Copiii păcătoșilor sunt copii abominabili, căci frecventează casele necredincioșilor. 6. Moștenirea copiilor păcătoșilor va pieri. Urmașilor lor li se va atașa fără încetare infamia. 7. Un tată păcătos va îndura ocara copiilor săi, căci lui îi datorează infamia. 8. Vai vouă, oameni nelegiuiți, care ați abandonat Legea Celui Preaînalt. 9. Când v-ați născut, v-ați născut din blestem, iar când veți muri, un blestem va fi moștenirea voastră. 10. Tot ce este făcut din pământ, în pământ se va întoarce; la fel se duc cei necredincioși, din blestem spre distrugere. 11. Oamenii sunt în doliu pentru morții lor, dar păcătoșii nu au un nume bun care să le supraviețuiască. 12. Preocupă-te de numele tău, căci el îți va supraviețui, mai multă vreme decât o mie de comori de aur. 13. Zilele unui vieți fericite sunt numărate, dar un nume bun supraviețuiește pentru totdeauna. 14. Păstrați-vă învățătura în pace, copiii mei. Înțelepciunea ascunsă și o comoară invizibilă, ce profit poți să ai de la una și de la cealaltă?
Despre unele contraste. 15. Mai bun este omul care își ascunde nebunia, decât cel care își ascunde înțelepciunea. 16. De aceea, arătați respect învățăturilor mele; căci nu este bine să-ți fie rușine cu orice ocazie, nici ca toate lucrurile să fie respectate de oricine.
Pag. 87
17. Să-ți fie rușine, dacă ești surprins în desfrânare de către părinții tăi; sau că minți, de către un conducător sau un prinț; 18. de o crimă, înaintea unui judecător sau a unui magistrat; și de o încălcare a legii, înaintea adunării și a oamenilor; de înșelăciune, înaintea partenerului sau a prietenului tău; 19. și de furt, în locul unde trăiești. Să-ți fie rușine să încalci un jurământ sau o înțelegere, sau să te rezemi pe coate când mănânci; sau să dai sau să primești fără grație, 20. sau să refuzi să răspunzi la salut, sau să te zgâiești la o prostituată, 21. sau să refuzi cererea unei rude; sau să jefuiești ceva din partea altuia sau un cadou; sau să te zgâiești la nevasta altuia. 22. Nu te încurca cu slujitoarea ta tânără și nu te apropia de patul ei. Ai grijă să nu folosești cuvinte urâte când vorbești cu prietenii tăi, sau să impuți după ce ai dat.
42 1. Ai grijă să nu repeți un cuvânt pe care l-ai auzit și să divulgi astfel secrete. Astfel, vei deveni cinstit cu adevărat și vei fi bine văzut de orice om. Atunci vei arăta o rușine care se cuvine și vei fi în favorurile tuturor. Să nu-ți fie rușine de următoarele lucruri și să nu păcătuiești ca să-ți salvezi reputația: 2. Să nu-ți fie rușine de Legea Celui Preaînalt și de legământul Lui, sau să nu judeci de așa natură ca să-l achiți pe necredincios; 3. sau să ții socoteala cheltuielilor cu un partener sau cu un tovarăș de călătorie, sau să împarți moștenirea prietenilor; 4. sau să folosești cinstit balanțe și greutăți, sau să cumperi proprietăți, multe sau puține, 5. sau să ai profit din negustorie, sau să-ți disciplinezi în permanentă copiii, sau să pedepsești aspru un slujitor ticălos de-al tău. 6. Unde este o nevastă în care nu ai încredere, a o încuia este un lucru bun; iar unde sunt mai multe mâini, încuie-ți lucrurile. 7. Când faci un depozit, fii sigur că este numărat și cântărit, iar când dai sau primești, pune totul în scris. 8. Să nu-ți fie rușine să-l corectezi pe cel fără de minte, sau pe cel nebun, sau pe un bătrân care este vinovat de desfrânare. Atunci vei arăta că ești cu adevărat învățat, și vei fi apreciat de toți.
Despre fiice și tați. 9. O fiică este pentru tatăl ei o cauză de neliniște secretă, iar îngrijorarea pentru ea îl ține treaz noaptea: când este tânără, de frică să nu îmbătrânească și să nu se mai mărite, iar dacă este măritată, de frică să nu divorțeze soțul ei de ea; 10. când este fecioară, de frică să nu fie sedusă și să rămână însărcinată în casa tatălui ei; când este măritată, de frică să nu-și înșele soțul; iar după ce se mărită, de frică să nu fie stearpă. 11. Urmărește cu mare atenție o fiică încăpățânată, ca să nu ajungi de batjocora dușmanilor, făcându-te de poveste în oraș, și de rușine înaintea oamenilor și a ochilor întregii lumi. 12. Dă-i un dormitor fără ferestre, și o cameră care nu este în fața casei. N-o lăsa să-și arate frumusețea înaintea nici unui bărbat, și nici să stea la bârfă în camera femeilor; 13. căci din haine iese molia, iar din femei iese răutatea unei femei. 14. Mai bună este răutatea unui bărbat decât bunătatea unei femei; femeia este cea care aduce rușine și dizgrație.
Despre minunile creației. 15. Acum aș dori să reamintesc lucrările Domnului, și să descriu ceea ce am văzut, lucrările care au fost făcute prin Cuvântul Lui. 16. La fel cum totul este luminat de razele soarelui, tot așa și lucrările Domnului sunt pline de slava Lui. 17. Nici chiar îngerilor, Domnul nu le-a dat putere să dezvăluie întreaga istorie a minunilor înfăptuite de Domnul cel Atotputernic, astfel ca tot universul să stea ferm în toată slava lui. 18. El cercetează atât Abisul, cât și inima omului; El este versat în toate manevrele lor, căci Cel Preaînalt are toată știința; El are privirea fixată pe semnele vremurilor. 19. El anunță trecutul și viitorul, și revelează indiciile lucrurilor ascunse. 20. Nici un gând nu-i scapă, nici un cuvânt nu i se poate ascunde.
Pag. 88
21. El a pus în ordine toate lucrările grandioase ale înțelepciunii, căci El este și înainte și după eternitate. Nimic n-a rămas de adăugat, nimic n-a fost uitat, iar El n-are nevoie de nici un sfătuitor. 22. Cât sunt de dorit toate lucrările Lui, până la cea mai mică scânteie care se poate contempla. 23. Toate acestea există și sunt active pentru totdeauna, pentru toate nevoile, și toate ascultă. 24. Toate sunt perechi, una corespunde celeilalte și El a creat totul perfect. 25. Una întărește binele celeilalte. Cine se poate sătura să privească slava Lui?
43 Despre soare. 1. Cât de splendidă este bolta cerului, ce spectacol să vezi slava Lui! 2. Soarele apare, proclamând în timp ce se ridică, ce faptă admirabilă este lucrarea Celui Preaînalt. 3. La amiază el usucă pământul, cine poate să reziste arșiței lui? 4. Un om care lucrează la un furnal muncește în căldură arzătoare, dar de trei ori mai fierbinte este soarele care arde munții; el suflă aburi teribili, iar strălucirea razelor lui orbește ochii. 5. Grozav este Domnul care l-a făcut; la poruncile Lui, el își iuțește cursul.
Despre splendoarea lunii. 6. Luna este cea care arată schimbarea anotimpurilor, guvernând vremurile, semnul lor veșnic. 7. De la lună vin semnele pentru zilele de sărbătoare – un astru care își diminuează lumina spre sfârșitul cursului lui. 8. Lunile anului sunt numite după cursul ei; când crește, ea aduce schimbări minunate când își schimbă fazele – un far în mijlocul armatei stelelor, strălucind pe bolta cerului. 9. Frumusețea cerului este gloria stelelor, ornamente luminoase în înălțimile Domnului. 10. La Cuvântul Sfântului, ele își păstrează ordinea, și nu obosesc deloc în continua lor strajă. 11. Uită-te la curcubeu și laudă-l pe Cel care l-a făcut; el este grozav de frumos în strălucirea lui. 12. El înconjoară cerul, cu arcul lui glorios; mâinile Celui Preaînalt l-au întins.
Despre minunate fenomene din natură. 13. Porunca Lui grăbește furtuna de zăpadă, și trimite fulgere scurte, ca să execute sentința Lui. 14. Atunci se deschid magaziile zăpezii, iar norii zboară ca păsările. 15. Prin puterea Lui, norii sunt adunați, iar grindina este sfărâmată în bucățele cât mai mici. 16. Tunetul puterii Lui face să tremure pământul, iar când vine, dealurile sunt scuturate. 17. La porunca Lui suflă vântul dinspre sud, uraganul dinspre nord și cicloanele. La fel ca păsările care coboară, El presară zăpada, iar ea cade precum poposește lăcusta. 18. Frumusețea albeții ei minunează ochiul, iar când cade, inima este uluită. 19. El toarnă brumă pe pământ, precum presari sarea; iar când îngheață, iarba arată ca niște țepușe. 20. Un vânt rece dinspre nord suflă și îngheață apa la suprafața apei; gheața se formează oriunde este apă, acoperind-o ca o platoșă. 21. El consumă munții, arde locurile sălbatice, și usucă orice este verde, precum focul. 22. O umezeală vindecă repede toate lucrurile. iar roua care cade, împrospătează după arșiță. 23. În creație, El a curbat adâncurile și a plantat acolo insule. 24. Cei care navighează pe mare au povestiri despre pericolele ei, care uluiesc pe toți cei care le aud. 25. În ea sânt creaturi ciudate și minunate, tot felul de ființe vii și monștri grozavi. 26. Prin propriile Lui lucrări, El își atinge țelul, iar prin Cuvântul Lui, toate sunt ținute laolaltă. 27. Oricât de mult am spune, cuvintele nu vor fi de ajuns; să fie ultimul cuvânt: El este totul. 28. Unde să găsim tărie să-L lăudăm? Căci El este mai grozav decât toate lucrările Lui. 29. Minunat și tare grozav este Domnul, iar puterea Lui este minunată. 30. Slăviți-l pe Domnul și înălțați-L cât de mult puteți, căci El depășește chiar și asta. Când îl glorificați, adunați-vă toată puterea și nu obosiți, căci nu puteți să-L glorificați destul. 31. Cine L-a văzut și-L poate descrie? Cine-L va slăvi așa cum este? 32. Multe lucruri mai grozave decât acestea stau ascunse, căci eu am văzut numai puține lucrări ale Lui. 33. Căci Domnul a făcut toate lucrurile, iar El le-a dat înțelepciune celor credincioși.
Pag. 89
44 Imn în onoarea strămoșilor noștri. 1. Să-i lăudăm pe bărbații faimoși ai strămoșilor noștri, după genealogia lor. 2. Domnul le-a rezervat lor o mare slavă, glorioasa Lui măreție dintotdeauna. 3. Unii au domnit peste regate, și și-au dobândit renume prin puterea lor. Alții au fost sfătuitori, care au vorbit cu puteri profetice. 4. Unii au îndrumat oamenii cu sfaturile lor, iar prin cunoașterea legilor națiilor lor, ei au dat sfaturi din bogata lor înțelepciune. 5. Unui au fost compozitori de muzică, alții au scris poezii. 6. Unii au fost bogați și puternici, trăind liniștiți în casele lor. 7. Toți aceștia și-au câștigat glorie în generația lor, și au fost mândria acelor timpuri. 8. Unii au lăsat după ei un nume, care să fie comemorat în povestiri. 9. Unii nu sunt ținuți minte, ca și cum nici n-ar fi existat vreodată, iar la fel a fost și cu copii lor după ei. 10. Dar nu este așa cu strămoșii noștri, bărbați cu adevărat credincioși, ale căror fapte virtuoase nu au fost uitate. 11. Prosperitatea lor a fost lăsată urmașilor, ca moștenire generațiilor viitoare. 12. Urmașii lor au primit obligațiile lor, fiii lor în locul lor. 13. Urmașii lor vor continua să existe pentru totdeauna, iar slava lor nu va fi uitată niciodată. 14. Trupurile lor se odihnesc în pace, iar numele lor trăiește din generație în generație. 15. Adunarea povestește despre înțelepciunea lor, iar congregația îi laudă. Despre Enoh. 16. Enoh a fost plăcut de Domnul și a fost răpit la Cer; el este un exemplu de pocăință pentru generațiile viitoare.
Despre Noe. 17. Noe a fost găsit perfect și credincios; în vremea mâniei, el a asigurat continuitatea rasei umane; astfel, o rămășiță a rămas pe pământ când a venit potopul. 18. Legăminte veșnice au fost făcute cu el, ca toate ființele de pe pământ să nu mai fie eliminate din nou, niciodată, cum a fost la potop.
Despre Avraam. 19. Avraam a fost marele părinte a multor nații, iar nimeni nu a fost găsit așa de glorios ca el. 20. El a ținut Legea Celui Preaînalt și a intrat într-un legământ cu El; a întărit legământul cu carnea lui, iar când a fost testat, el a fost găsit credincios. 21. De aceea, Domnul l-a asigurat cu un jurământ, ca națiile vor fi binecuvântate prin urmașii lui; că El îl va face numeros ca praful pământului, și-i va înălța urmașii, ca pe stele; și le va da o moștenire de la o mare la alta, și de la Eufrat până la marginile pământului.
Despre Isaac și Iacov. 22. El i-a dat de asemenea lui Isaac aceeași asigurare, de dragul tatălui său Avraam: binecuvântarea tuturor oamenilor și legământul, 23. El a făcut să rămână pe capul lui Iacov. El l-a recunoscut pe Iacov cu binecuvântarea Lui, și i-a dat lui moștenirea, pe care el a împărțit-o celor douăsprezece triburi.
45 Despre Moise. 1. Dintre urmașii lui, Domnul a scos un om credincios, care a găsit favoare în ochii tuturor, și care a fost iubit de Dumnezeu și de oameni: Moise, a cărui memorie este binecuvântată. 2. El l-a făcut egal în glorie cu cei sfinți, și l-a făcut grozav, spre groaza dușmanilor săi. 3. Prin cuvintele lui, Domnul a făcut minuni uluitoare; Domnul l-a înălțat, în prezența regilor, El i-a dat porunci pentru oamenii lui, și i-a relevat gloria Lui. 4. Pentru credincioșia și blândețea lui, El l-a sfințit, alegându-l pe el din toată umanitatea.
Pag. 90
5. El i-a îngăduit să-i audă vocea, și l-a condus într-un nor întunecat și i-a dat porunci față în față, i-a dat Legea Vieții și i-a dat cunoaștere, astfel ca el să-l învețe pe Iacov legământul, iar pe izraeliți poruncile Lui.
Despre Aaron. 6. El l-a înălțat pe Aaron, un om sfânt, la fel ca Moise – fratele său, din tribul lui Levi. 7. El a făcut un legământ veșnic cu el, și i-a dat preoția peste oameni. El l-a binecuvântat cu ornamente minunate, și l-a îmbrăcat în veșmânt de glorie. 8. El l-a îmbrăcat într-o splendoare perfectă, și l-a întărit cu simbolurile autorității, îmbrăcămintea de bumbac, mantia și tunica. 9. Pe mantie, El i-a pus rodii și un cerc de clopoței de aur, care să cânte când mergea, să răsune tare prin Templu, ca aducere aminte oamenilor lui. 10. El i-a dat veșminte sfinte, împodobite cu fir țesut din aur, cu violet și purpuriu; oracolul judecății cu dovezile adevărului, 11. făcut meșteșugit din fir răsucit; pietre prețioase gravate ca peceți, înglobate în aur, lucrarea unui bijutier – Urimul Revelației și al Adevărului, ca să fie scris cu ajutorul lor numele fiecărui trib al izraeliților; 12. o diademă de aur pe turban, având gravată inscripția sfințirii, o insignă de onoare, lucrare de cea mai fină calitate, o desfătare pentru ochi, perfect ornată. 13. Înaintea lui n-a mai existat ceva așa de frumos. De-a lungul veacurilor, numai fiii lui și urmașii lor au purtat neîncetat ceva așa de frumos. 14. Ei au adus neîncetat jertfe, de două ori pe zi. 15. Moise a fost cel care l-a investit și l-a uns cu uleiul sfânt. A fost pentru Aaron un legământ veșnic, pe care Moise l-a încheiat cu el, cât va exista Cerul, ca să slujească și în același timp să sfințească și să binecuvânteze oamenii lui, în numele Domnului. 16. Moise l-a ales pe el, dintre toți muritorii, să aducă jertfe Domnului, și tămâie cu miros plăcut pentru aducere aminte, pentru răscumpărarea oamenilor lui. 17. În poruncile lui, Moise i-a conferit autoritate să pronunțe decizii legale, să-l învețe pe Iacov legile Lui și să-i lumineze pe izraeliți cu legile Lui. 18. Străinii au devenit invidioși pe el și au conspirat împotriva lui în pustietăți: Datan și Abiram, împreună cu suporterii lor și cu oamenii lui Core, i-au întărâtat cu mânie. 19. Domnul a văzut și a fost nemulțumit, și în fierbințeala mâniei, El i-a distrus; El a făcut minuni, consumându-i într-un foc arzător. 20. Domnul a adăugat glorie lui Aaron și i-a dat o moștenire; Moise i-a adus jertfe dintre cele mai bune din primele lui roade, asigurându-se astfel ca ei să aibă pâine din belșug, 21. căci ei mâncau jertfele Domnului, pe care El le-a dat lui Aaron și urmașilor lui. 22. Dar Aaron urma să nu aibă pământ în ținutul poporului său, nici o bucată nu i-a fost alocată, căci Domnul Însuși este partea moștenirii sale”.
Despre Fineas. 23. Fineas, fiul lui Eleazar, este cel de-al treilea ca mărire; el a fost zelos în slujirea Domnului, a stat ferm, cu un curaj nobil, când unii dintre compatrioții lui i-au trădat pe izraeliți, unindu-se cu dușmanul; în cura-jul generos al inimii lui, el a obținut iertarea pentru izraeliți. 24. De aceea, un legământ de pace a fost făcut cu el, asigurându-i-se paza Templului și a oamenilor lui, dându-i-se lui și urmașilor lui funcția de mare preot pentru totdeauna, 25. tot așa ca legământul cu David, fiul lui Iese, din tribul lui Iuda, ca moștenirea regelui să treacă din tată-n fiu, astfel că moștenirea lui Aaron este numai pentru urmașii lui. 26. Acum să-l binecuvântăm pe Domnul, care este bun și-ți dă coroana slavei! Fie ca Domnul să vă dea înțelepciune să judecați poporul Lui cu dreptate, astfel ca prosperitatea lor să nu piară niciodată, iar slava lor să fie trecută generațiilor viitoare!
Pag. 91
46 Despre Iosua și Caleb. 1. Iosua, fiul lui Nun, a fost războinic grozav. El i-a fost succesorul lui Moise în funcția profetică, iar în conformitate cu numele lui, el a devenit vestit pentru că i-a salvat pe aleșii Domnului, pentru că i-a înfrânt pe dușmanii care porniseră împotriva lui, și pentru că a dobândit pentru izraeliți moștenirea lor. 2. Câtă glorie a dobândit, când și-a ridicat mâinile și sabia împotriva orașului! 3. El a purtat războaiele Domnului și nimeni nu a putut să i se opună. 4. Nu a fost el cel prin care soarele a stat nemișcat, făcând ca o zi să fie ca două? 5. El l-a chemat pe Cel Preaînalt, Cel Atotputernic, când dușmanii îl împresuraseră din toate părțile, iar Domnul cel Atotputernic i-a ascultat rugăciunea, arătându-și puterea într-o furtună cu grindină. 6. El i-a copleșit și i-a distrus pe asediatori în timp ce fugeau la vale prin trecătoare, astfel ca Neamurile să știe de unde are el puterea, și să înțeleagă că el a luptat sub ochii Domnului, căci el s-a dus oriunde l-a condus Cel Atotputernic. 7. Pe vremea lui Moise, el și-a dovedit credincioșia, el și Caleb, fiul lui Iefune; ei au rezistat eroic izraeliți-lor care se adunaseră împotriva lui, i-a oprit pe oameni să păcătuiască și le-a potolit mormăielile lor tică-loase. 8. Și numai ei doi au fost cruțați dintre cei șase sute de mii de războinici, ca să conducă poporul spre moștenirea lor, ținutul unde curge lapte și miere. 9. Domnul l-a întărit pe Caleb, iar tăria nu i-a slăbit până la adânci bătrâneți, astfel că el a fost în stare să invadeze ținutul deluros, pe care l-a câștigat pentru urmașii lui, 10. astfel ca toți izraeliții să vadă cât de bine este să-l asculți pe Domnul.
Despre judecători. 11. De asemenea judecătorii, cu numele lor foarte respectate, a căror inimă nu a căzut în cursa idolatriei, nu s-au lepădat de Domnul – fie memoria lor binecuvântată! 12. Fie ca osemintele lor să trimită o nouă viață din locul unde sunt, și fie ca numele celor care au fost onorați să trăiască din nou în copiii lor.
Despre Samuel. 13. Domnul l-a iubit pe Samuel. Ca profet al Domnului, el a instaurat regatul și a uns domn peste poporul său. 14. El a judecat congregația cu ajutorul Legii Domnului, iar Domnul a păzit poporul lui Iacov. 15. Prin credincioșia lui, el s-a dovedit a fi profet; iar prin lucrările lui, el a devenit cunoscut ca un văzător de încredere. 16. El l-a chemat pe Domnul cel Atotputernic când dușmanii îl atacau din toate părțile, și a oferit ca jertfă un miel de lapte. 17. Când Domnul a tunat din cer și și-a făcut auzit glasul cu un sunet grozav, 18. el i-a prins pe conducătorii Tirului și toate căpeteniile filistinilor. 19. Înaintea vremii adormirii lui eterne, el a fost martor înaintea Domnului și a unsului Său: - „N-am luat niciodată de la nimeni nimic, nici măcar un șiret” – și nimeni nu l-a acuzat. 20. Chiar și după ce a adormit, el a profețit din nou și a anunțat sfârșitul regelui; din inima pământului el și-a ridicat glasul și a profețit, ca să elimine ticăloșia poporului său.
47 Despre Natan. 1. După el s-a ridicat Natan, ca să profețească pe vremea lui David. 2. La fel cum grăsimea este scoasă din jertfa de împăcare, tot așa David a fost ales dintre izraeliți.
Despre David. 3. El s-a jucat cu lei, ca și cum ar fi fost iezi; și cu urși, ca și cum ar fi fost miei din turmă. 4. În tinerețea lui, nu a omorât el un uriaș, spălând rușinea poporului său, când a aruncat o piatră cu praștia, și l-a doborât la pământ pe arogantul Goliat?
Pag. 92
5. Căci el l-a chemat pe Domnul cel Preaînalt, iar El i-a dat putere în brațul său drept, ca să-l doboare pe acel războinic grozav, 6. și a învins în luptă pentru poporul său. Așa că ei l-au lăudat pentru zecile de mii pe care i-a cucerit, și l-au lăudat pentru binecuvântările Domnului. Când și-a pus pe cap coroana regală, 7. el și-a distrus dușmanii din toate părțile, și i-a anihilat pe dușmanii lui, filistinii, distrugând puterea lor până în ziua de azi. 8. În tot ce a făcut, el a mulțumit Celui Sfânt, Cel Preaînalt, proclamând slava Lui; el a cântat laude din toată inima lui, și și-a arătat iubirea Creatorul lui. 9. El a pus cântăreți înaintea altarului, ca să cânte dulce din harpe. 10. El a dat frumusețe sărbătorilor, și le-a stabilit ordinea de-a lungul anului, în vreme ce ei binecuvântau numele Dumnezeului cel Sfânt, Templul răsunând încă de dimineața. 11. Domnul i-a șters păcatele lui, și i-a lăudat puterea lui, pentru totdeauna. El i-a dat o alianță împără-tească și tronul glorios al izraeliților.
Despre Solomon. 12. După el, s-a ridicat un fiu înțelept de-al lui, care datorită lui a trăit în siguranță. 13. Solomon a domnit în vremuri de pace, căci Domnul i-a făcut granițele liniștite, astfel ca el să poată zidi o casă numelui Său, și să-I facă un Templu, care să dăinuiască pentru totdeauna. 14. Cât de înțelept ai fost pe când erai tânăr! Tu te-ai umplut de înțelepciune, precum Nilul de apă! 15. Influența ta s-a întins peste tot pământul, și l-ai umplut cu proverbe și pilde. 16. Faima ta a ajuns în insule îndepărtate, și tu ai fost iubit pentru domnia ta pașnică. 17. Cântările tale, pildele tale, proverbele tale și răspunsurile pe care le-ai dat, au fost minuni ale lumii. 18. În numele Domnului Dumnezeu, care este cunoscut ca Dumnezeul izraeliților, tu ai adunat aur și argint, la fel de mult precum cositorul și plumbul. 19. Dar tu ți-ai luat femei în patul tău, și le-ai îngăduit să-ți uzurpe autoritatea. 20. Tu ți-ai pătat reputația și ți-ai profanat seminția, până acolo că ai adus mânia Domnului peste copiii tăi, și a fost mânia la nebunia ta, 21. deoarece suveranitatea a fost scindată în două, iar prin Efraim, o dinastie rebelă a ajuns la putere. 22. Dar mila Domnului nu încetează niciodată; El nu distruge ceea ce El Însuși a făcut; El nu va distruge niciodată urmașii slujitorului Său ales, și nu va întrerupe linia celui pe care l-a iubit; lui Iacov El i-a dat odihnă, iar lui David o rădăcină din el.
Despre Roboam și Ieroboam. 23. Când Solomon s-a odihnit cu strămoșii lui, el l-a lăsat la succesiune pe unul dintre fiii săi, un om slab la minte, nebunul neamului, a cărui politică a făcut ca poporul să se răscoale. Apoi Ieroboam, fiul lui Nebat, i-a făcut pe izraeliți să păcătuiască și l-a îndemnat pe Efraim pe calea păcatului. 24. Păcatele lor s-au înmulțit peste măsură, până ce au fost exilați din ținutul lor natal. 25. Ei au explorat orice fel de ticăloșie, până ce pedeapsa a venit peste ei.
48 Despre Ilie. 1. Apoi s-a ridicat Ilie, un profet ca focul, al cărui cuvânt ardea ca o torță. 2. El a adus o foamete peste ei, iar prin zelul lui, el i-a împuținat la număr. 3. Prin cuvântul Domnului, el a închis cerul, și a adus foc de sus de trei ori. 4. Cât de glorios ai fost, Ilie, în minunile tale! Cine are o glorie egală cu a ta? 5. Tu ai înviat un trup din morți și din mormânt, prin Cuvântul Celui Preaînalt. 6. Tu ai dus regi la ruină, și oameni de renume în paturile lor de boală, până la distrugere. 7. Tu ai auzit mustrări în Sinai, și în Horeb sentința răzbunării. 8. Tu ai uns regi drept răsplată, și un profet care să te urmeze. 9. Tu ai fost luat sus la Cer într-un vârtej de foc, într-un car tras de cai de foc. 10. La vremea potrivită, precum este scris, tu ai fost destinat să calmezi mânia lui Dumnezeu, înainte ca ea să se transforme în furie, să întorci inimile părinților către copiii lor, și să restaurezi triburile lui Iacov.
Pag. 93
11. Fericiți sunt cei ce te-au văzut, fericiți cei care au intrat la somn în dragoste, căci și noi, de asemenea, cu siguranță că vom trăi.
Despre Elisei. 12. După ce Ilie a dispărut într-un vârtej, Elisei a fost umplut de duhul lui. Toata viața lui, nici un conducător nu l-a făcut să tremure, nimeni nu l-a supus. 13. Nimic nu a fost prea dificil pentru el, și, chiar în mormânt, trupul lui și-a menținut puterea profetică. 14. Cât a fost în viață, el a făcut minuni; în moarte de asemenea lucrările lui au fost magnifice. 15. Cu toate acestea, poporul lui nu s-a pocăit, nici n-au renunțat să păcătuiască, până ce au fost luați prizonieri din ținutul lor, și au fost împrăștiați pe toată fața pământului. Numai o națiune foarte mică a rămas, sub un conducător din casa lui David. 16. Unii dintre ei au făcut ceea ce este plăcut înaintea Domnului, iar alții au făcut păcat după păcat.
Despre Iezekia. 17. Iezekia a fortificat orașul și a adus apă în mijlocul ei; el a făcut un tunel de piatră, folosind unelte de fier, și a zidit rezervoare pentru apă. 18. În zilele lui, Senaherib a invadat țara sa; din Lachiș, el l-a trimis la luptă pe Rab-Șake, comandantul armatei sale, care a venit cu amenințări împotriva Sion-ului, lăudându-se în gura mare, în aroganța lui. 19. La aceasta, inimile izraeliților s-au cutremurat, și mâinile lor au început să le tremure, ei fiind în chi-nuri, precum o femeie când stă să nască.
Despre Isaia. 20. Dar el l-au chemat pe Domnul, care este milos, întinzându-și mâinile către El. Cel Sfânt i-a auzit din Cer foarte repede, și i-a scăpat, prin Isaia. 21. Domnul a lovit tabăra asirienilor, iar îngerul Lui i-a exterminat. 22. Căci Iezekia a făcut ceea ce este plăcut înaintea Domnului, și a stat neclintit pe căile strămoșului său David, după cum i-a poruncit Isaia, marele profet, a cărui viziune este de încredere. 23. În zilele lui Isaia, soarele a mers înapoi, și El a adăugat mulți ani la viața regelui. 24. Prin putere de inspirație divină, el a văzut viitorul, și i-a mângâiat pe cei ce plângeau în Sion. 25. El a revelat ce va fi până la sfârșitul timpului, secrete ale lucrurilor ce se vor întâmpla.
49 Despre Iosia. 1. Numele lui Iosia este ca tămâia pregătită cu dibăcia unuia care face parfumuri; memoria lui este la fel de dulce cum este mierea în orice palat, sau ca muzica la un banchet. 2. El a mers pe calea cea dreaptă, suprimând abominațiile și practicile nelegiuite. 3. El a fost din toată inima loial Domnului, și, în vremurile fărădelegii; el a făcut să învingă credincioșia. 4. Cu excepția lui David, Iezekia și Iosia, toți au fost mari păcătoși, căci au abandonat Legea Celui Preaînalt. Din acest motiv, domnia familiei regale a lui Iuda a luat sfârșit. 5. Ei au dat puterea lor altora, iar gloria lor unui neam străin. 6. Orașul ales, orașul Templului, a fost incendiat și străzile au fost lăsate părăsite, după cum profețise Ieremia. 7. El a fost maltratat, chiar dacă a fost profet, predestinat încă de când era în pântece să fie profet și să dezrădăcineze, să ruineze și să distrugă, dar și să zidească și să planteze.
Despre Ezekiel. 8. Cel care a avut viziunea slavei a fost Ezekiel, pe care Dumnezeu i-a revelat-o în tronul din carul heru-vimului. 9. Domnul și-a adus aminte de dușmanii lui, și le-a trimis o furtună, iar pe cei care au ținut calea cea dreaptă, El i-a recompensat. 10. Fie ca osemintele celor doisprezece profeți să învie de acolo de unde sunt! Căci ei au pus o inimă nouă în Iacov, și prin speranța lor încrezătoare, ei au salvat poporul.
Pag. 94
Despre alți profeți demni de a fi menționați. 11. Cum oare să nu-l înălțăm pe Zorobabel, care a fost ca o pecete pe mâna dreaptă a Domnului? 12. Iosua, fiul lui Iosadak, a fost cu el, iar în zilele lor ei au reconstruit casa, ridicând Domnului un Templu sfânt, Templu destinat slavei Lui veșnice. 13. Memoria lui Neemia este de asemenea grozavă; el a restaurat pentru noi zidurile căzute și porțile zăbrelite, și a rezidit din nou casele noastre distruse.
Despre Enoh. 14. Nimeni care să-l egaleze pe Enoh nu a fost creat pe pământ, căci el a fost răpit în Cer. 15. Nici nimeni nu s-a născut ca Iosif, care a domnit peste frații lui și și-a întreținut poporul, iar osemintele lui au fost păstrate cu mare grijă și respect. 16. Șem și Set au fost onorați printre oameni, dar mai presus toate ființele umane, în toată Creația, este Adam.
50 Despre marele preot Simon. 1. Conducătorul fraților săi și mândria poporului a fost marele preot Simon, fiul lui Onias, care în timpul vieții lui a reparat Casa, iar în vremea lui s-a fortificat Templul. 2. El a pus fundațiile pentru zidul dublu cel înalt, și a înălțat zidul dimprejurul Templului. 3. În zilele lui a fost săpat un rezervor de apă, un rezervor ca marea de uriaș în circumferință. 4. El a stabilit cum să salveze oamenii lui de la ruină, și a fortificat orașul împotriva unui asediu. 5. Ce glorios strălucea, înconjurat de oamenii lui, când ieșea în curtea Templului! 6. El era ca luceafărul de dimineață printre nori, ca luna plină la vremea ei, 7. ca soarele strălucind pe Templul Celui Preaînalt sau precum curcubeul strălucind în nori splendizi, 8. ca trandafirii primăvara, ca liliacul lângă un izvor de apă, ca vegetația Libanului într-o zi de vară, 9. ca focul și tămâia în cădelniță, ca o cupă de aur bătut, încrustată cu tot felul de pietre prețioase, 10. ca un măslin plin de fructe și ca un chiparos care are vârful în nori. 11. Când el și-a pus roba glorioasă și s-a îmbrăcat într-o splendoare perfectă, când s-a dus la altarul cel sfânt, el a făcut curtea Templului glorioasă. 12. Când primea de la preoți bucatele jertfite, în timp ce stătea lângă altarul arzând, cu frații lui preoții în jurul lui ca o cunună, el era ca un cedru tânăr din Liban în mijlocul palmierilor care-l înconjurau. 13. Toți preoții din linia lui Aaron, în toată splendoarea lor, stăteau înaintea adunării izraeliților, ținând în mâini ofertele jertfite Domnului. 14. Ca să completeze ceremonia de la altar și ca să împodobească jertfa adusă Celui Preaînalt, Atotputernicul, 15. el își întindea mâna după cupă și lua din sângele strugurilor, vărsând mireasma la baza altarului Celui Preaînalt, Împăratul tuturor. 16. Apoi preoții din linia lui Aaron strigau și suflau trompetele lor de argint bătut; ei sunau ca o fanfară puternică, ca aducere aminte înaintea Celui Preaînalt. 17. Apoi toți oamenii, împreună, cădeau imediat cu fețele la pământ, ca să se închine Domnului, Cel Atotputernic, Dumnezeul cel Preaînalt. 18. Apoi cântăreții cu gura Îl lăudau cu cântări dulci și melodioase. 19. Iar oamenii Domnului cel Preaînalt se rugau înaintea Celui Milos, până ce se termina toată slujirea Domnului, și ei își încheiau ritualul. 20. Atunci Simon cobora și își ridica mâinile peste toată adunarea izraeliților, ca să pronunțe binecuvântarea Domnului cu buzele lui, și ca să aibă onoarea să rostească numele Lui. 21. Și pentru cea de-a doua oară se închinau cu toții, ca să primească binecuvântarea Celui Preaînalt.
Una dintre binecuvântările rostite. 22. Acum veniți, să-l lăudăm pe Dumnezeul universului, care face minuni grozave peste tot, care se îngrijește de noi toți încă de la naștere, și care se poartă cu noi cu milă. 23. El ne dă bucurie în inimi, și pace în zilele noastre în Israel, la fel ca în vremurile de demult. 24. Fie ca El să ne confirme că se îndură de noi, și să ne salveze când va dori El.
Pag. 95
25. Sufletul meu detestă două neamuri, iar o a treia nici măcar nu este neam: 26. locuitorii de pe Muntele Seir, filistenii și poporul nebun care locuiește în Șecem. 27. Eu, Isus, fiul lui Sirac Eleazar, din Ierusalim, a cărui minte a devenit o fântână de înțelepciune, am scris în această carte învățăminte de bun simț și de înțelepciune. 28. Fericit este omul care se ocupă el însuși cu aceste lucruri, care și le pune la inimă și ajunge înțelept! 29. Iar dacă le pune în practică, el va fi puternic în toate lucrurile, căci calea lui este frica de Domnul.
51 Rugăciunea lui Isus, fiul lui Sirac. Epilog. 1. Îți mulțumesc Ție, Domn și Împărat, și Te voi lăuda Dumnezeule, Salvatorul meu. Eu îți mulțumesc, 2. pentru că Tu ai fost protectorul și ajutorul meu, și m-ai salvat de la distrugere și de la cursa pusă de o limbă batjocoritoare, de pe buzele care fabrică minciuni. 3. În fața adversarilor mei, Tu ai fost ajutorul meu și m-ai salvat, în măreția milei Tale și a numelui Tău, m-ai salvat de dinți care clănțăneau, gata să mă mănânce, m-ai salvat din mâinile celor care încercau să-mi ia viața, din multele necazuri pe care le-am îndurat, 4. de fumul înecăcios care mă înconjura și din mijlocul focului pe care nu eu l-am aprins, 5. din adâncul pântecului mormântului, de limba necurată și de cuvântul mincinos, 6. și de pâra unei limbi nedrepte. Am fost foarte aproape să mor, iar viața mea era la marginea gropii mormântului. 7. Ei m-au înconjurat din toate părțile și nu era nimeni care să mă ajute! Am căutat ajutor de la oameni și nu l-am găsit. 8. Atunci mi-am adus aminte de mila Ta, Doamne, și de ce-ai făcut în vremuri de mult trecute; Tu i-ai salvat pe cei care și-au pus încrederea în Tine și i-ai eliberat din puterea dușmanilor lor. 9. Fiind doborât la pământ, eu mi-am înălțat rugăciunea, implorând să fiu salvat de la moarte. 10. Am strigat: - „Doamne, Tu ești Tatăl meu, nu mă abandona la necaz, când sunt neajutorat în fața aroganței. 11. Voi lăuda neîncetat numele Tău, și Îți voi cânta imnuri de mulțumire.” Rugăciunea mea a fost auzită, 12. căci Tu m-ai salvat de la distrugere, și Tu m-ai salvat când am fost la necaz. Din aceste motive, eu Îți mulțumesc și Te voi lăuda; eu voi binecuvânta numele Domnului.
”Psalm al lui Sirac. Mulțumiri. 1. Mulțumiți Domnului, căci El este bun, căci iubirea Lui este nemuritoare. 2. Mulțumiți lui Dumnezeu în rugăciuni, căci iubirea Lui este nemuritoare. 3. Mulțumiți păzitorului izraeliților, căci iubirea Lui este nemuritoare. 4. Mulțumiți-i Lui. care a făcut toate lucrurile, căci iubirea Lui este nemuritoare. 5. Mulțumiți salvatorului izraeliților, căci iubirea Lui este nemuritoare. 6. Mulțumiți Celui care i-a strâns pe izraeliții risipiți, căci iubirea Lui este nemuritoare. 7. Mulțumiți Celui care a rezidit orașul și templul, căci iubirea Lui este nemuritoare. 8. Mulțumiți Celui care face un corn pentru casa lui David, căci iubirea Lui este nemuritoare. 9. Mulțumiți Celui care i-a ales preoți pe fiii lui Zadok, căci iubirea Lui este nemuritoare. 10. Mulțumiți Scutului lui Avraam, căci iubirea Lui este nemuritoare. 11. Mulțumiți Stâncii lui Isaac, căci iubirea Lui este nemuritoare. 12. Mulțumiți Atotputernicului lui Iacov, căci iubirea Lui este nemuritoare. 13. Mulțumiți celui care a ales Sionul, căci iubirea Lui este nemuritoare. 14. Mulțumiți Regelui regilor regilor, căci iubirea Lui este nemuritoare. 15. El a ridicat un corn pentru poporul Lui, laudă celor credincioși Lui. 16. Pentru copiii lui Israel, apropiații Lui, lăudat fie Domnul.”
Poem despre căutarea cu pasiune a înțelepciunii. (cont.) 13. Pe când eram încă tânăr, înainte să plec în călătoriile mele, am căutat în mod special înțelepciunea, în rugăciunea mea. 14. Am căutat-o înaintea Templului, și o voi căuta până la sfârșit.
Pag. 96
15. Încă de când s-au copt primii struguri, inima mea și-a găsit desfătare în ea; încă din tinerețea mea am călcat pe urmele ei. 16. Imediat ce am început să ascult, am și fost recompensat, dobândind multă învățătură. 17. Am avansat în înțelegerea ei; pe El, care dă înțelepciune, Îl voi glorifica. 18. M-am hotărât să pun în practică ceea ce am învățat, să fiu bun, și nu voi regreta niciodată. 19. Sufletul meu a fost învăluit în înțelepciune, iar în purtarea mea am fost strict. Mi-am întins mâinile către Ceruri și m-am tânguit despre ignoranța mea în legătură cu ea. 20. Mi-am pus inima la acapararea înțelepciunii, iar ținându-mă pur, am găsit-o. Cu ea am dobândit înțelegere încă de la început; de aceea n-o voi abandona niciodată. 21. Inima mi s-a tulburat în căutarea ei; de aceea am obținut o comoară de preț. 22. Domnul mi-a dat elocință ca răsplată, iar eu îl voi lăuda pe El cu ea. 23. Apropie-te de mine, tu care nu ești educat, și stabilește-te în casa învățăturii. 24. De ce zici că ai fost lipsit de aceste lucruri, și de ce înduri o asemenea sete? 25. Deschid gura și vorbesc: - „Cumpărați-vă înțelepciune fără plată.” 26. Pune-ți gâtul în jugul ei, și lasă-ți sufletul să primească învățătură! O poți găsi așa de aproape. 27. Observați cu ochii voștri că nu am muncit decât puțin, și am dobândit odihnă din belșug. 28. Ascultă numai puțin din învățătura mea, iar prin mine vei obține argint și aur. 29. Fie ca sufletul tău să se bucure de mila Domnului, și să nu-ți fie niciodată rușine să-L lauzi. 30. Încheie-ți lucrarea în vremuri prielnice, iar Domnul te va răsplăti la vremea potrivită. ”Poem asupra zelului celui care caută înțelepciunea. 1/13. Pe când eram tânăr, înainte să greșesc, eu am căutat-o. 2/14. Ea a venit la mine în toată frumusețea ei, iar eu am urmat-o până la capăt. 3/15. La fel cum o vie în floare deja aduce cu dulceața mustului, tot așa a fost și cu piciorul meu, care a mers după ea, căci eu am urmat-o încă din tinerețe. 4/16. Mi-am aplecat numai puțin urechea, și am găsit lecții minunate din abundență. 5/17. Ea a devenit hrana mea, iar Celui care mi-a dat-o, vreau să-i aduc lauda pe care o merită. Eu mi-am propus să mă dedic ei, 6/18. am fost zelos pentru plăcerile ei, și am căutat-o fără încetare. 7/19. Mi-am ațintit dorința pentru ea, fără să-mi întorc de loc fața de la ea. 8/20. Mi-am întărit dorința pentru ea, și n-am fost neștiutor al înălțimilor ei. Mi-am întins mâna și am cercetat secretele și ascunzișurile ei.” BARUC
1 Introducere. Baruc și izraeliții în Babilon. 1. Aceasta este cartea lui Baruc, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, fiul lui Zedekia, fiul lui Asadia, fiul lui Hilkia, scrisă de el în Babilon, 2. în ce-a şaptea zi a celei de-a cincea luni a celui de-al cincilea an de când caldeenii au cucerit Ierusalimul și l-au distrus, incendiindu-l. 3. Baruc a citit cuvintele acestei cărţi înaintea lui Iehonia, fiul lui Ioiakim, regele iudeilor, şi înaintea întregii comunități, care venise să-i audă citită cartea, 4. în prezența autorităților, a fiilor regilor, a bătrânilor şi înaintea a tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, sau pe scurt, a tuturor celor care locuiau în Babilon, de-a lungul fluviului Sud. 5. În acea vreme ei au plâns, au postit și s-au rugat înaintea Domnului. 6. Apoi ei au strâns bani, dând fiecare după puterile lui, 7. și i-au trimis la Ierusalim preotului Ioiakim, fiul lui Hilkia, fiul lui Șalum, și preoților, și tuturor oamenilor care erau cu ei în Ierusalim. 8. În același timp, în cea de-a zecea zi de Sivan, Baruc a luat vasele Casei Domnului, care fuseseră luate din Templu, ca să le ducă înapoi în ținutul lui Iuda, vasele de argint pe care le-a făcut Zedekia, fiul lui Iosia, regele iudeilor,
Pag. 97
9. după ce regele Nabucodonosor al Babilonului le luase din Ierusalim, și-l deportase de acolo atât pe Iehonia, cât și pe conducători, meseriași, alte autorități și tot poporul din țară. 10. Ei le-au zis: - „Iată, noi v-am trimis bani; așadar cumpărați arderi de tot și jertfe pentru păcat, și tămâie, și pregătiți și o jertfă de pâine, și jertfiți-le pe altarul Domnului, Dumnezeul nostru, 11. și rugați-vă pentru viața regelui Nabucodonosor al Babilonului, și pentru viața fiului său Belșațar, astfel ca ei să trăiască atâta vreme cât vor fi Cerurile deasupra Pământului. 12. Domnul ne va da putere și ne va lumina ochii; noi vom trăi sub protecția regelui Nabucodonosor al Babilonului, și sub protecția fiului său Belșațar, și le vom sluji multe zile și vom găsi favoare înaintea lor. 13. Rugați-vă de asemenea Domnului, Dumnezeul nostru, căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru, și până în această zi, furia și mânia Domnului nu s-a depărtat de noi. 14. Și voi să citiți cu voce tare această scrisoare, pe care noi v-o trimitem, ca să mărturisiți în Casa Domnului în ziua Sărbătorii și în zilele deja convenite. Și așa să ziceți:
Mărturisirea păcatelor. 15. Dreptatea este de partea Domnului, Dumnezeul nostru; rușinea, acum și pentru totdeauna este a noastră, iudeii și cetățenii Ierusalimului, 16. a regilor și a conducătorilor noștri, a preoților și a profeților, și a strămoșilor noștri. 17. Am păcătuit cu toții înaintea Domnului, 18. și nu L-am ascultat; nu am luat în seamă Cuvântul Domnului și nu I-am urmat poruncile, date chiar de El. 19. Din vremea când Domnul i-a adus pe strămoșii noștri din ținutul Egiptului și până în ziua de azi, noi nu L-am ascultat pe Domnul, Dumnezeul nostru, și am ignorat Cuvântul Lui. 20. Așa că până în ziua de azi au dat de necaz și ne-a urmărit blestemul pe care L-a spus Domnul prin gura slujitorului Său Moise, la vremea când El i-a scos pe strămoșii noștri din ținutul Egiptului, ca să ne dea un ținut în care curge lapte și miere. 21. Noi nu am ascultat glasul Domnului, Dumnezeul nostru, în toate cuvintele profeților pe care El ni i-a trimis, 22. și cu toții am făcut după inimile noastre ticăloase, slujind altor dumnezei și făcând ceea ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul nostru.
2 1. Așa că Domnul și-a împlinit Cuvântul pe care îl vorbise înaintea noastră, împotriva judecătorilor care îi conduceau pe izraeliți, și împotriva regilor și conducătorilor noștri, și a oamenilor lui Israel și ai lui Iuda. 2. Sub tot Cerul nu s-au întâmplat lucruri asemănătoare cu cele care s-au întâmplat Ierusalimului, în conformitate cu ceea ce este scris în Legea lui Moise; 3. s-a ajuns până acolo ca unul să mănânce carnea fiului său, iar altul carnea fiicei sale. 4. Domnul ne-a dat în puterea tuturor regatelor dimprejurul nostru; am ajuns oropsiți și de batjocora tuturor Neamurilor pe unde El ne-a risipit. 5. În loc să se ridice tot mai sus, nația noastră s-a scufundat, deoarece nu am ascultat de glasul Lui, și am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru. 6. Dreptatea este de partea Domnului, Dumnezeul nostru; rușinea, acum și pentru totdeauna, este a noastră și a strămoșilor noștri. 7. Toate aceste necazuri Domnul le-a adus ca avertisment împotriva noastră. 8. Cu toate acestea, noi nu L-am ascultat pe Domnul și nu ne-am schimbat gândurile și inimile noastre ticăloase. 9. Domnul ne-a urmărit cu atenție și a adus necazuri asupra noastră, căci Domnul este drept în toate lucrările pe care El ni le-a poruncit. 10. Cu toate acestea, noi nu L-am ascultat, și nu am urmat poruncile pe care ni le-a dat Domnul.
Rugăciunile pentru salvare; amintirea promisiunii pe care a făcut-o Domnul. 11. Și acum, Doamne, Dumnezeul izraeliților, Tu care ți-ai scos poporul din ținutul Egiptului, cu mână puternică și cu semne și minuni, și care ți-ai făcut un Nume care dăinuie până în ziua de azi;
Pag. 98
12. noi am păcătuit și ne-am umplut de nelegiuiri, am păcătuit, o, Doamne, Dumnezeul nostru, împotriva tuturor poruncilor Tale. 13. Întoarce-ți mânia de la noi, căci am rămas puțini, printre Neamurile pe unde ne-ai risipit. 14. Ascultă, o, Doamne, rugăciunea și implorarea noastre, și salvează-ne, de dragul Tău, și fă să găsim favoare înaintea celor care ne-au târât în exil, 15. astfel ca toată lumea să știe că Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru, căci Israel și urmașii lui sunt numiți după Numele Tău. 16. O, Doamne, privește din locașul Tău cel sfânt și ascultă-ne; apleacă-ți urechea, o Doamne, și ascultă; 17. deschide-ți ochii, o, Doamne, și privește, căci morții care sunt în morminte, al căror duh a fost luat din trupurile lor, nu mai pot să-i cânte Domnului, nici să aplaude dreptatea Lui; 18. dar cel care este teribil de îndurerat, care umblă încovoiat și umil, cu privirea lăsată și sufletul flămând, îți laudă slava și dreptatea, o, Doamne! 19. Căci nu pentru oricare dintre faptele strămoșilor sau a regilor noștri cerem noi milă în rugăciunea noastră, o, Doamne, Dumnezeul nostru. 20. Căci Tu ți-ai dezlănțuit furia și mânia Ta asupra noastră, după cum ai vorbit prin slujitorii Tăi, profeții, zicând: 21. – „Așa vorbește Domnul: Încovoiază-ți umerii și slujește regelui Babilonului, și vei rămâne în ținutul pe care Eu l-am dat strămoșilor tăi. 22. Dar dacă nu vei asculta Cuvântul Domnului și nu vei sluji regelui Babilonului, 23. Eu voi face să înceteze din orașele din Iudeea și din regiunea dimprejurul Ierusalimului glasul bucuriei și al plăcerii, glasul tinerei mirese și al tânărului mire al ei; tot ținutul va ajunge părăginit și lipsit de locuitori.” 24. Dar noi n-am ascultat glasul Tău, care ne-a vorbit să-l slujim pe regele Babilonului. Iar Tu ți-ai adus la îndeplinire amenințările pe care le-ai vorbit prin slujitorii Tăi profeții, ca osemintele regilor și strămoșilor noștri vor fi scoase din locurile lor de odihnă, 25. și iată că ele au fost aruncate în căldura zilei și în înghețul nopții. Ei au pierit în mari suferințe, de foame, de sabie și de urgii. 26. Și datorită ticăloșiei caselor lui Israel și ai lui Iuda, Casa care poartă numele Tău a ajuns ceea ce este astăzi. 27. Totuși, Tu ne-ai tratat, o, Doamne, cu toată bunătatea Ta și cu toată compasiunea Ta grozavă, 28. după cum ai vorbit slujitorului Tău Moise, în ziua când i-ai poruncit să scrie legea Ta, în prezența izraeliților, zicând: 29. – „Dacă nu vei face ce spun Eu, această mulțime va fi redusă la un număr mic, printre Neamuri, pe unde Eu îi voi risipi. 30. Căci Eu știu că ei nu Mă vor asculta, căci este un popor încăpățânat. Dar ei își vor veni în fire în ținutul exilului lor, 31. și vor ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor. Eu le voi da o inimă și urechi care să asculte, 32. ei mă vor lăuda în ținutul exilului lor, își vor aduce aminte de numele Meu, 33. și se vor întoarce din încăpățânarea lor și din faptele lor ticăloase; căci ei își vor aduce aminte de căile strămoșilor lor, când au păcătuit înaintea Domnului. 34. Eu îi voi aduce înapoi în ținutul în care Eu am jurat că-l voi da strămoșilor lor, lui Avraam, Isaac și Iacov, iar ei îl vor stăpâni, și Eu îi voi înmulți și ei nu se vor împuțina. 35. Eu voi face un legământ veșnic cu ei, căci Eu sânt Dumnezeul lor, iar ei sânt poporul Meu; și Eu nu voi mai lua niciodată poporul Meu, izraeliții, din ținutul pe care Eu li le-am dat.”
3 1. Doamne Atotputernic, Dumnezeu al izraeliților, o inimă neliniștită și un duh slăbit strigă la Tine. 2. Ascultă Doamne, și îndură-te, căci am păcătuit împotriva Ta. 3. Domnia Ta este veșnică, iar noi suntem pierduți pentru totdeauna! 4. De asemenea, Domn Atotputernic, Dumnezeul al izraeliților, ascultă rugăciunea poporului izraeliților, copiii celor care au păcătuit împotriva Ta, care nu au ascultat glasul Domnului, Dumnezeul lor, astfel încât au venit peste ei noi necazuri.
Pag. 99
5. Nu-ți aminti de nedreptățile strămoșilor noștri, și în această vreme de criză adu-ți aminte de puterea și de numele Tău. 6. Căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru, și pe Tine te vom lăuda, o, Doamne. 7. Căci Tu ai pus frica de Tine în inimile noastre, astfel ca noi să chemăm numele Tău, iar noi Te vom lăuda în exilul nostru, căci am alungat din inimile noastre toate nedreptățile strămoșilor noștri, care au păcătuit împotriva Ta. 8. Iată că acum suntem în exil în ținuturile pe unde ne-ai risipit, Tu ne-ai făcut să fim o batjocură și un blestem, ca să fim pedepsiți pentru păcatele strămoșilor noștri, care s-au răzvrătit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru.
Laudă înțelepciunii. 9. Ascultați poruncile care dau viață, o, izraeliți, auziți și învățați înțelepciunea! 10. Ce se întâmplă, o, izraeliți, de ce vă aflați în ținutul dușmanilor voștri, îmbătrânind într-o țară străină, pângăriți împreună cu cei morți, 11. și numărați printre cei ce se odihnesc în morminte? 12. Asta deoarece ați părăsit izvorul înțelepciunii! 13. Dacă ați fi mers pe Căile Domnului, ați fi trăit în pace pentru totdeauna. 14. Unde este înțelegerea, unde este puterea, unde este inteligența? Învață acestea, și vei ști unde sunt longevitatea și viața, unde sunt lumina, fericirea și pacea.
Inaccesibilitatea înțelepciunii. 15. Cine a găsit locuința înțelepciunii, și cine a intrat în visteriile ei? 16. Unde sunt acum conducătorii țărilor? Unde sunt cei care stăpânesc peste fiarele sălbatice de pe pământ, 17. cei care se joacă cu păsările cerului? Unde sunt cei care și-au agonisit argint și aur, bunuri în care oamenii își pun încrederea, și a căror lăcomie nu are limite?. 18. Unde sunt meșterii în argint, cu dibăcia lor răbdătoare, și secretele măiestriei lor? 19. Ei au pierit, au ajuns în mormânt, și alții s-au ridicat în locul lor. 20. Generații următoare au văzut lumina zilei și au trăit pe pământ, dar ei nu au învățat calea cunoașterii, 21. nici nu au descoperit cărările ei, și nici nu s-au agățat de ea; copiii lor s-au rătăcit foarte departe. 22. Înțelepciunea nu a fost auzită în Canaan, sau văzută în Teman. 23. Urmașii lui Hagar, care au căutat cunoașterea pe pământ, negustorii din Meran și Teman, povestitorii, cei care au căutat înțelegerea, nu au descoperit calea înțelepciunii, și nici nu și-au amintit de loc de cărările ei, nici unul dintre ei. 24. Izraeliți, cât de mare este Casa lui Dumnezeu și cât de întins este domeniul Lui! 25. El este mare și nesfârșit, înalt și nemăsurat. 26. Acolo s-au născut în vechime uriașii, o rasă faimoasă, grozavi la statură și iscusiți la război. 27. Dar Dumnezeu nu i-a ales pe ei, și nici nu le-a arătat calea cunoașterii. 28. Rasa lor a pierit, căci ei n-au avut discernământ; ei au pierit din cauza nebuniei lor. 29. S-a suit cineva la Cer, a dobândit înțelepciunea, și a adus-o înapoi din nori? 30. Cine a trecut marea și a găsit-o, sau a obținut-o la schimb pe cel mai fin aur? 31. Nimeni nu știe calea ei, sau nu poate să-și închipuie calea care duce la ea. 32. Numai omniprezentul Dumnezeu o cunoaște, mintea lui Dumnezeu a descoperit-o. El a pregătit pământul, pentru totdeauna, apoi l-a populat cu animale patrupede. 33. El a trimis lumina, iar ea a plecat la drum; El a chemat-o, iar ea i s-a supus tremurând. 33. Stelele străluceau în locurile care le fuseseră stabilite, și se bucurau; 34. El le-a chemat, iar ele au răspuns: - „Suntem gata”, și au strălucit cu veselie, pentru Creatorul lor. 35. El este Dumnezeul nostru, și nimeni nu se poate compara cu El. 36. El a găsit orice cale care duce la cunoaștere, și i-a dat-o slujitorului Său Iacov, și lui Israel, cel pe care l-a iubit. 37. După aceea, înțelepciunea a apărut pe pământ și a trăit printre oameni.
Pag. 100
4 1. Înțelepciunea este cartea poruncilor lui Dumnezeu, este Legea, care există pentru totdeauna; toți cei care se țin de ea vor trăi, dar cei care o abandonează vor muri. 2. Întoarce-te, o, Iacov, și ia-o; mergi înspre strălucirea luminii ei. 3. Nu da gloria ta nimănui altuia, sau privilegiile tale unui neam străin. 4. Fericiți suntem noi, izraeliții, căci știm ce-i face plăcere lui Dumnezeu!
Încurajare pentru izraeliți. 5. Îndrăznește, poporul meu, care ții viu numele lui Israel. 6. Voi ați fost vânduți Neamurilor, dar nu a fost pentru distrugerea voastră, ci pentru că L-ați mâniat pe Dumnezeu, de aceea ați fost predați dușmanilor voștri. 7. Căci l-ați provocat pe Creatorul vostru, aducând jertfe nu lui Dumnezeu, ci dracilor. 8. Voi L-ați uitat pe Dumnezeul cel Veșnic, care v-a hrănit; și ați întristat Ierusalimul, care v-a găzduit. 9. El a văzut că se abate peste voi mânia lui Dumnezeu și a zis: - „Ascultați, voi, vecini ai Sionului, Dumnezeu a adus peste mine mare mâhnire, 10. căci am văzut captivitatea pe care Cel Veșnic a adus-o fiilor și fiicelor mele. 11. Eu i-am adus cu bucurie, dar i-am lăsat să plece în tristețe și suferință. 12. Nimeni să nu se bucure, dacă sunt văduvă și abandonată de mulți. Sunt părăsită din cauza păcatelor copiilor mei, căci ei s-au lepădat de Legea lui Dumnezeu. 13. Ei n-au învățat legile Lui, și nici n-au respectat poruncile Lui, nici nu L-au lăsat pe Dumnezeu să-i îndrume și să-i învețe dreptatea Lui. 14. Veniți, voi, vecinele Sionului, nu uitați captivitatea fiilor și fiicelor mele, adusă peste ei de Cel Veșnic, 15. căci El a dezlănțuit asupra lor un neam venit de departe, un neam necruțător, care vorbește o limbă ciudată, și care nu are nici respect pentru bătrâni, nici milă pentru tineret. 16. Ei au luat copiii cei iubiți ai văduvei, și au lăsat-o singură, fără fiicele ei. 17. Iar eu, cum să vă ajut? 18. Numai Cel care a adus catastrofa peste voi poate să vă salveze din puterea dușmanilor voștri. 19. Duceți-vă pe calea voastră, copiii mei; plecați, căci am rămas părăsit. 20. M-am dezbrăcat de veșmintele zilelor de pace, și m-am îmbrăcat în sacul rugăciunii mele. Îl voi chema pe Cel Veșnic toate zilele mele. 21. Îndrăzniți, copiii mei, plângeți la Dumnezeu, iar El vă va salva din tiranie și din puterea dușmanilor voștri. 22. Îmi pun speranța salvării voastre în Cel Veșnic; Cel Sfânt, pentru totdeauna salvatorul vostru, m-a umplut cu bucurie, căci curând veți căpăta mila Lui. 23. Cu tristețe și cu lacrimi în ochi v-am urmărit plecând, dar Dumnezeu o să vă dea înapoi mie, cu bucurie și veselie, pentru totdeauna. 24. Căci, la fel cum vecinele Sionului au văzut captivitatea voastră, tot așa ele vor fi martore curând la modul în care vă va salva Dumnezeul vostru. El va sosi cu o slavă strălucitoare și cu splendoarea Celui Veșnic. 25. Copii, îndurați cu răbdare mânia care a venit de la Dumnezeu; dușmanul v-a vânat, dar voi îl veți vedea curând distrus; curând vă veți pune piciorul pe gâtul lui. 26. Copiii mei răsfățați au mers pe căi aspre, duși ca o turmă luată cu forța de dușmani. 27. Prinde-ți curaj, copii, și strigați la Dumnezeu, căci Cel care v-a condus își va aminti de voi. 28. În vechime v-ați hotărât să-L părăsiți pe Dumnezeu, acum cu de zece ori mai mult zel trebuie să vă întoarceți la El și să-L căutați. 29. El, care a adus dezastre peste voi, vă va aduce bucurie veșnică, atunci când vă va salva. 30. Întărește-ți inima, o, Ierusalim! El, care te-a chemat pe nume, te va mângâia. 31. Vai de cei care te-au maltratat și au râs de căderea ta, 32. vai de orașele unde copiii tăi au fost sclavi, vai de orașul care a primit fiii tăi! 33. El, care s-a bucurat de căderea ta, și a jubilat la ruina ta, același oraș se va întrista de propria lui devastare. 34. Eu îl voi dezbrăca de mulțimea care era mândria lui, și-i voi schimba insolența în suferință,
Pag. 101
35. fiind osândit de Cel Veșnic, care va face să se abată peste mulți un foc într-o zi, iar el va fi bântuit de draci pentru multă vreme. 36. O, Ierusalim, privește către răsărit și vezi bucuria care vine de la Dumnezeu. 37. Iată, ei vin, fiii de care te-ai îndepărtat; ei vin dinspre răsărit spre apus, adunându-se la Cuvântul Celui Sfânt și bucurându-se de slava lui Dumnezeu.
5 1. O, Ierusalim, dezbracă-te de veșmintele de jale și suferințe, și pune-ți pentru totdeauna podoaba slavei, cadoul lui Dumnezeu. 2. Înfășoară-te cu veșmântul Lui, cel al dreptății; pune-ți pe cap, ca o diademă, splendoarea Celui Veșnic. 3. Dumnezeu va arăta în orice ținut de sub Cer strălucirea ta. 4. De la El vei primi pentru totdeauna numele de „Pace dreaptă” și „Splendoarea sfințeniei”. 5. Ridică-te, o, Ierusalim, stai pe înălțime; privește înspre răsărit și uită-te la copiii tăi, adunați de la apus și de la răsărit de Cuvântul Celui Sfânt, bucurându-se că Dumnezeu și-a amintit de ei. 6. Căci ei te-au părăsit mergând pe jos, luați de dușmanii lor; dar Dumnezeu îi va aduce înapoi la tine, purtați în glorie, ca pe un tron regal. 7. Căci Dumnezeu a poruncit ca toți munții înalți și dealurile veșnice să se lase, de asemenea orice vale să se umple și să fie nivelată, astfel ca izraeliții să avanseze cu pas sigur, sub slava lui Dumnezeu. 8. La porunca Lui, pădurile și orice pom frumos mirositor vor ține umbră izraeliților. 9. În mila și dreptatea Lui, El îi va conduce pe izraeliți cu bucurie și la lumina slavei Sale.”
SCRISOAREA LUI IEREMIA (BARUC 6)
Aceasta este o copie a scrisorii trimisă de Ieremia prizonierilor pe care regele babilonian Nabucodonosor i-a dus în Babilon, ca să le transmită mesajul pe care i l-a dat Dumnezeu.
Nebunia idolatriei. 1. Din cauza că ați păcătuit împotriva lui Dumnezeu, veți fi duși sclavi în Babilon, de către Nabucodono-sor, regele babilonienilor. 2. Odată ajunși în Babilon, veţi rămâne acolo vreme îndelungată, foarte ani mulţi, până la a şaptea generație; dar după aceea, Eu vă voi scoate de acolo în pace. 3. În Babilon veți vedea dumnezei de argint, de aur şi de lemn, purtaţi de oameni pe umeri, şi care insuflă teamă Neamurilor. 4. De asemenea, fiți atenți să nu ajungeți ca Neamurile, și să nu vă cuprindă teama de acei dumnezei, 5. atunci când veți vedea mulțimea celor care se închină înaintea și înapoia lor! Ci să ziceți în inima voastră: - „Înaintea Ta trebuie să ne închinăm, Stăpâne!” 6. Căci îngerul Meu este cu voi și viețile voastre vor fi în grija lui.
Despre neputința idolilor. 7. Limbile lor sunt șlefuite de dulgheri, fără îndoială că idolii sunt placați cu aur și argint; dar ei sunt falși și nu pot să vorbească. 8. Ca o fată tânără care iubește podoabele, tot așa și ei, iau aur și încoronează dumnezeii lor. Se ajunge până acolo, încât preoții iau aurul și argintul pentru folosul lor propriu; 9. sau chiar dau din aur și argint prostituatelor din Templu. 10. Ei îi îmbracă pe idoli în haine, ca pe niște oameni, pe acei dumnezei de argint, de aur și de lemn; 11. dar dumnezeii, îmbrăcați în purpură, nu pot să se apere ei însuși de rugină și de viermi. Odată îmbrăcați în veșminte de purpură, 12. acum li se șterge praful de pe chipuri, praf care se așează gros pe ei. 13. Cu toate că nu poate să-l omoare pe cel care-l jignește, unul ține un sceptru, precum judecătorul unei regiuni.
Pag. 102
14. Altul ține în mâna dreaptă o sabie sau un topor, deși nu are nici o putere să se salveze el însuși din război sau de jaf. 15. Fără îndoială deci, ei nu sunt dumnezei, de aceea să nu vă fie frică de ei. 16. Acești dumnezei care stau în templele lor, nu sunt mai de folos decât un vas spart. Ochii lor sunt plini de praful de pe picioarele celor care intră în temple. 17. Iar precum sunt închise ușile temniței când un trădător își așteaptă execuția, tot așa și preoții își întăresc templele lor cu uși, zăvoare și zăbrele, de teamă să nu fie jefuite de tâlhari. 18. Preoții aprind lămpi, mai mult decât au nevoie pentru ei, deși idolii nu pot să vadă nici măcar una singură. 19. Ei sunt la fel ca grinzile templului, dar, după cum chiar oamenii admit, inimile lor sunt roase, căci viermi din pământ se urcă pe ei și-i devorează, atât pe ei, cât și veșmintele lor, iar ei nu simt nimic. 20. Fețele lor sunt înnegrite de fumul din templu. 21. Lilieci, rândunele și tot felul de alte păsări se găinățează pe trupurile și pe capetele lor, iar pisicile fac la fel. 22. După toate acestea veți recunoaște că nu sunt dumnezei, de aceea să nu vă temeți de ei. 23. Deși sunt îmbrăcați în aur, idolii nu vor străluci, numai dacă cineva îi va șlefui. Chiar când au fost făcuți, ei nu au simțit nimic. 24. Ei au fost cumpărați, indiferent cât de scump s-a cerut pe ei, deși nu este suflare de viață în ei. 25. Neavând picioare, ei sunt purtați pe umerii oamenilor, lucru care denotă cât sunt de neputincioși. 26. Chiar cei care le slujesc sunt rușinați, deoarece, dacă vreodată un idol cade la pământ, el nu poate să se ridice singur, nici dacă cineva îl ridică, el nu poate să se deplaseze singur; iar dacă este înclinat într-o parte, el nu poate să se îndrepte singur. Să le pui jertfe înainte este ca și cum le-ai pune înaintea unui mort. 27. Jertfele făcute idolilor sunt vândute de către preoți, care cheltuiesc banii pentru folosul lor. Nevestele lor nu sunt mai bune; ele sărează ceva din carne, dar nu dau nimic celui în nevoi sau celui neajutorat. 28. Jertfele pentru ei pot fi atinse chiar de femei la ciclurile lor sau la lehuzie. De vreme ce știi din aceste lucruri că nu sunt dumnezei, să nu te temi de ei. 29. Atunci de ce să fie numiți dumnezei? Femei servesc mâncare pentru dumnezei de argint, de aur și de lemn, 30. iar în templele lor, preoții stau cu hainele rupte, capetele și bărbile rase, iar capetele le sunt neacoperite. 31. Ei zbiară și strigă înaintea dumnezeilor lor, ca unii la un banchet funerar. 32. Preoții iau unele din veșmintele dumnezeilor lor, ca să-și îmbrace nevestele și copiii lor. 33. Dacă li se face rău sau bine, ei nu pot să se răzbune sau să răsplătească. Ei nu pot să pună un rege pe tron, nici să-l dea jos. 34. Tot așa, ei nu pot să dea nici avere, nici bani; dacă cineva le promite ceva și nu se ține de cuvânt, ei nu pot să ceară socoteală. 35. Ei nu pot să salveze pe nimeni de la moarte, sau să-l salveze pe cel slab de cel puternic. 36. Ei nu pot reda vederea orbilor și nu pot salva pe cineva care este la necaz. 37. Lor nu poate să le fie milă de văduvă, sau să facă bine unui orfan.
Despre prostia închinării la idoli. 38. Aceste lucruri făcute din lemn, acoperite cu aur și argint, sunt ca pietrele din munte, iar cei care le slujesc vor fi găsiți de rușine. 39. Oare de ce atunci cineva s-ar gândi că sunt dumnezei, sau să-i numească dumnezei? Pe lângă aceasta, chiar și caldeenii îi batjocoresc; căci atunci când văd pe cineva care nu poate vorbi, ei îl aduc pe Bel și se roagă ca mutul să vorbească, ca și cum Bel ar fi putut să înțeleagă! 40. Totuși, ei nu pot să înțeleagă aceasta, și nu-i abandonează, atât de mult le lipsește bunul simț. 41. Iar femei încinse cu bretele stau de-a lungul drumului și ard tărâțe în loc de tămâie. 42. Când una dintre ele este luată de unul dintre trecători și dusă în patul lui, ea râde de femeia de lângă ea, că n-a ales-o pe ea, rămânând astfel cu breteaua neruptă.
Pag. 103
43. Tot ceea ce se face pentru acești idoli este o rușine. Oare de ce atunci s-ar gândi cineva că sunt dumnezei, sau de ce să-i numească dumnezei? 44. Ei sunt făcuți de dulgheri și de aurari și nu pot fi decât ceea ce vor meșterii să fie. 45. Cei care i-au făcut nu vor trăi mult ei însăși, fără îndoială; 46. cum deci lucrurile făcute de ei să fie numite dumnezei? 47. Ei au lăsat celor ce vin după ei numai minciuni și rușine. 48. Căci dacă vine peste ei război sau catastrofe, preoții se sfătuiesc între ei unde să se ascundă împreună cu dumnezeii lor. 49. Cum astfel poate să se păcălească cineva că ar fi dumnezei, dacă ei însăși nu se pot salva de război sau catastrofe? 50. De vreme ce sunt făcuți din lemn și sunt acoperiți cu aur și argint, se va înțelege mai târziu că sunt o rușine. 51. Va fi limpede pentru toate Neamurile și toți regii că nu sunt dumnezei, ci sunt făcuți de mâna omului, și că nu este lucrarea lui Dumnezeu în ei. 52. Cine nu va ști astfel că nu sunt dumnezei? 53. Căci ei nu pot să pune un rege să domnească peste o țară, nici să dea ploaie oamenilor. 54. Ei nu pot judeca nici măcar cazul lor, deci nici să îndrepte nici o nedreptate, căci n-au nici o putere; 55. ei sunt precum ciorile aruncate de colo-colo în văzduh. Când un incendiu izbucnește într-un templu cu dumnezei de lemn acoperiți cu aur și argint, preoții lor vor fugi și vor scăpa, dar dumnezeii vor arde la fel ca grinzile. 56. Pe lângă acestea, ei nu se pot opune regelui sau dușmanului. Oare de ce atunci cineva ar admite sau gândi că sunt dumnezei? 57. Dumnezei făcuți din lemn și acoperiți cu argint și aur nu sunt în stare să se salveze ei însăși de hoți sau de tâlhari. 58. Oricine poate să ia aurul și argintul și veșmintele de pe ei și să plece ce ceea ce a jefuit, căci ei însăși nu se pot ajuta în nici un fel. 59. Mai bun este un rege care își arată curajul, decât un astfel de dumnezeu de rușine, mai bun este un vas de lut într-o casă, servind stăpânului casei, sau o ușă de la casă care păzește conținutul ei, mai bun este un stâlp de lemn într-un palat decât acești dumnezei falși. 60. Căci soarele, luna și stelele, care au misiunea să slujească, se arată ascultătoare; 61. de asemenea fulgerul, când lovește, este ușor de văzut; el va fi produs la fel ca vântul, care suflă în orice ținut. 62. De vreme ce Domnul le-a poruncit să parcurgă tot pământul, norii îndeplinesc misiunea care le-a fost dată, 63. iar focul, adus de sus ca să mistuie munți și păduri, îndeplinește ceea ce i-a fost poruncit. Idolii nu sunt făcuți să imite formele și puterea acestor elemente. 64. De aceea, nu se poate lua în considerație să fie numiți dumnezei, căci nu sunt în măsură să aducă dreptatea, sau să facă bine oamenilor. 65. Să știți astfel că nu sunt dumnezei, așa că să nu vă fie frică de ei! 66. De fapt, ei nu pot să facă regilor nici bine, nici rău. 67. Ei sunt incapabili să arate Neamurilor semne în cer, să strălucească precum soarele, sau să lumineze ca luna. 68. Fiarele sălbatice le sunt superioare, ele, care pot să fugă într-un adăpost, ca să fie în siguranță. 69. Deci, în nici un fel ei nu apar să fie dumnezei, deci nu vă temeți de ei! 70. Ca o sperietoare într-o bostănărie, care nu apără de nimic, la fel este și cu dumnezeii lor de lemn, placați cu aur și argint. 71. Sau, și mai bine, dumnezeii lor de lemn, placați cu aur și argint, se aseamănă cu o tufă de mărăcini, pe care se așează tot felul de păsări, sau cu un cadavru aruncat într-un loc întunecos. 72. Când le vezi purpura și strălucirea de pe ei cum putrezesc, înțelegi că nu sunt dumnezei. În cele din urmă, ei vor fi devorați și vor ajunge rușinea țării. 73. Mai de preț este un om drept, care n-are idoli, căci el nu va fi în pericol să cadă în dizgrație.
Pag. 104
RUGĂCIUNEA LUI AZARIA ȘI CÂNTAREA CELOR CEI TINERI (Între DANIEL 3 23 și 24).
(Daniel 3 23: „iar cei trei tineri – Șadrak, Meșak și Abel – Nego, legați fiind, au căzut în cuptorul aprins.”)
Rugăciunea lui Azaria, cea din cuptorul de foc din Babilon. 1. Ei au început să meargă prin mijlocul focului, lăudând și binecuvântând pe Domnul. 2. Azaria s-a oprit chiar în mijlocul flăcărilor, și a început să se roage cu voce puternică. 3. - „Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit să fie numele Tău în veci de veci. 4. Căci Tu ești drept în toate lucrările pe care ni le-ai făcut; da, drepte sunt toate lucrările Tale, căile Tale sunt drepte și toate judecățile Tale sunt adevărate. 5. Tu ai luat hotărâri drepte în toate relele pe care le-ai făcut să vină asupra noastră și asupra cetății celei sfinte a părinților noștri, Ierusalimul, căci în adevăr și dreptate ai adus acestea peste noi, din pricina pă-catelor noastre. 6. Căci am păcătuit și am făcut fărădelegi, îndepărtându-ne de Tine. 7. Și am greșit în toate, iar poruncile Tale nu le-am ascultat, nici nu le-am păzit și nici nu le-am făcut după cum ne-ai poruncit, ca să ne fie bine. 8. Și în toate pedepsele pe care ni le-ai dat, în tot ce ne-ai făcut, judecățile Tale au fost drepte. 9. Tu ne-ai dat pe mâinile vrăjmașilor noștri, oameni fără Legea Ta, cei mai răi dintre nelegiuiți, și a unui rege nedrept, cel mai rău care este pe pământ. 10. Și acum nu mai putem să deschidem gura; ne-am făcut de rușine și de ocara slujitorilor Tăi, și a celor care Te laudă. 11. Nu ne părăsi pentru totdeauna și nu strica legământul Tău. 12. Și nu depărta mila Ta de noi, pentru Avraam, cel iubit de Tine, pentru Isaac, robul Tău, și pentru Isra-el, sfântul Tău. 13. Cărora Tu le-ai vorbit și le-ai făgăduit că le vei înmulți seminția lor, ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării. 14. Căci, Stăpâne, ne-am împuținat mai mult decât toate Neamurile, și pentru păcatele noastre suntem umiliți astăzi pe tot pământul. 15. Acum nu mai avem căpetenie, nici profet, nici conducător, nici ardere de tot, nici daruri de bună voie, nici tămâie, nici loc unde să aducem jertfa noastră și să găsim milă. 16. Și cu suflet zdrobit și cu duh smerit să fim primiți de Tine. 17. Ca ardere de tot de berbeci și de junci, ca zeci de mii de miei grași, așa să fie jertfa noastră astăzi, ca să Te ascultăm întrutotul, căci nu le este rușine celor care nădăjduiesc în Tine. 18. Acum Te vom asculta din toată inima, și Te vom căuta cu frică. 19. Nu ne lăsa de rușine, și fă cu noi după îndurarea Ta și după mila Ta nemăsurată. 20. Doamne, Lucrător de minuni, salvează-ne, ca să fie slăvit numele Tău. Toți ce care îi rănesc pe slujitorii Tăi să fie înjosiți, 21. și să fie făcuți de rușine, să li se ia toată puterea și suveranitatea, iar tăria lor să fie sfărâmată, 22. și să știe că numai Tu ești Domnul Dumnezeu, slăvit în toată lumea.”
Cântarea celor trei tineri evrei. 23. În timp ce Azaria se ruga, slujitorii regelui, care îi aruncaseră în cuptor, continuau să întețească focul cu catran, smoală, câlți și vreascuri de lemn. 24. Iar vâlvătaia se ridica în sus, deasupra cuptorului, la șaptezeci și cinci de coți. 25. Izbucnind de asemenea împrejur, ea a ars pe caldeenii care se aflau în jurul cuptorului. 26. Dar îngerul Domnului a venit în cuptor, ca să fie cu Azaria și cu cei trei prieteni ai lui, și a aruncat flăcările afară din cuptor. 27. El a făcut ca în mijlocul cuptorului să fie ca o adiere umedă, astfel că focul nu i-a atins pe ei de loc; nu le-a pricinuit nici dureri, nici teamă.
Pag. 105
28. Atunci cei trei, într-un singur glas, L-au lăudat, L-au slăvit și L-au binecuvântat pe Dumnezeu, zicând: 29. – „Să fii binecuvântat Doamne, Dumnezeul părinților noștri, demn să fii lăudat și înălțat în veci. 30. Să fie binecuvântat numele Tău cel sfânt și slăvit, lăudat și înălțat în veci. 31. Să fii binecuvântat în Templul Tău cel sfânt, demn să fii slăvit în imnuri, în veci. 32. Să fii binecuvântat, căci Tu vezi adâncurile și stai pe heruvimi, demn să fii lăudat și înălțat în veci. 33. Să fii binecuvântat pe tronul Împărăției Tale, demn să fii lăudat și înălțat în veci. 34. Să fii binecuvântat pe bolta cerului, demn să fii lăudat și înălțat în veci. 35. Binecuvântați toate lucrările Domnului, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 36. Binecuvântați, Ceruri, pe Domnul, lăudați și înălțați pe EL în veci. 37. Binecuvântați, îngeri, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 38. Binecuvântați, ape, și toate cele mai presus de Cer, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 39. Binecuvântați, toate armatele Domnului, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 40. Binecuvântați, soare și lună, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 41. Binecuvântați, stele ale cerului, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 42. Binecuvântați, toată ploaia și roua, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 43. Binecuvântați, toate vânturile, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 44. Binecuvântați, foc și căldură, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 45. Binecuvântați, frig și căldură, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 46. Binecuvântați, rouă și zăpadă, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 47. Binecuvântați, nopți și zile, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 48. Binecuvântați, lumină și întuneric, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 49. Binecuvântați, gheață și ger, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 50. Binecuvântați, brume și zăpezi, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 51. Binecuvântați, fulgere și nori, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 52. Binecuvântează Pământule, pe Domnul, laudă și înalță pe El în veci. 53. Binecuvântați, izvoare, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 54. Binecuvântați, mări și râuri, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 55. Binecuvântați, balene, și toate cele ce se mișcă în ape, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 56. Binecuvântați, toate păsările cerului, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 57. Binecuvântați, toate fiarele și toate dobitoacele, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 58. Binecuvântați, voi, fiii oamenilor, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 59. Binecuvântează, izraeliți, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 60. Binecuvântați, preoți, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 61. Binecuvântați, slujitori, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 62. Binecuvântați, voi cei sfinți și smeriți cu inima, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci. 63. Binecuvântați, Anania, Azaria și Misael, pe Domnul, lăudați și înălțați pe El în veci, căci El ne-a scos din mormânt, ne-a smuls din mâna morții, și ne-a salvat din mijlocul cuptorului care arde cu vălvătăi, și care ne-a salvat din mijlocul văpăii. 64. Mărturisiți-vă Domnului, căci este bun, și în veci ține mila Lui. 65. Binecuvântați pe Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, toți cei care vă închinați Lui, lăudați și mulțumiți, căci în veci ține mila Lui.”
(Daniel 3 24: ”Atunci împăratul Nabucodonosor, teribil de agitat, a sărit în picioare, spunând slujitorilor săi: - N-am aruncat noi oare în foc trei oameni legați? Ei au răspuns: Da, fără îndoială, maiestatea voastră!”)
ISTORIA SUZANEI (DANIEL 13)
1. Era un om care locuia în Babilon, pe nume Ioakim. 2. El o luase de nevastă pe fiica lui Hilkia, pe nume Suzana, o femeie foarte frumoasă, dar și una cu frică de Domnul.
Pag. 106
3. Părinții ei erau virtuoși, iar ei și-au educat fiica după Legea lui Moise. 4. Ioakim era foarte bogat și avea o grădină minunată, lipită de casă, iar evreii obișnuiau să vină la el, fiind cel mai onorat dintre ei. 5. În acel an, doi bătrâni au fost numiți judecători. În legătură cu ei, Domnul a zis: - „Depravarea vine din Babilon, de la bătrânii care erau judecători, care trebuiau să împartă dreptatea poporului Meu.” 6. Acești oameni erau frecvent în casa lui Ioakim, iar oricine avea o cauză să fie judecată, venea acolo la ei. 7. La amiază, când oamenii plecau, Suzana se ducea în grădina soțului ei, ca să se plimbe. 8. În fiecare zi cei doi bătrâni obișnuiau să o vadă plimbându-se, și ei s-au aprins de pofte pentru ea. 9. Conștiința lor era perversă; ei și-au întors ochii dinspre Ceruri și au uitat de îndatorirea de a împarte dreptatea. 10. Amândoi erau copleșiți de pasiune pentru ea, dar și-au ascuns unul altuia acest lucru, 11. căci le era rușine să-și mărturisească pofta lor teribilă de a o seduce. 12. Zi după zi, ei o urmăreau cu nerăbdare, ca să o vadă. 13. Într-o zi, ei și-au spus unul altuia: - „Să mergem acasă, căci este vremea să prânzim.” Așa că amândoi au plecat, separat unul de celălalt. 14. Dar întorcându-se din drum, ei s-au întâlnit din nou, și insistând unul la celălalt, și-au mărturisit poftele. Apoi, împreună, au plănuit când ar putea să o surprindă singură.
Bătrânii încearcă să o seducă pe Suzana. 15. Odată, pe când căutau ei un moment oportun, ea a intrat în grădină numai cu două slujnice, și a dorit să facă o baie acolo, fiind o zi foarte călduroasă. 16. Nu era nimeni acolo, cu excepția celor doi bătrâni, care se ascunseseră și o spionau. 17. Ea le-a zis celor două slujitoare: - „Aduceți-mi ulei de măsline și alifii, și închideți ușile grădinii, ca să pot face o baie.” 18. Ele au făcut precum le-a spus ea, și au ieșit pe ușile laterale, ca să aducă ceea ce le-a fost poruncit; ele nu i-au văzut pe cei doi bătrâni, căci ei se ascunseseră. 19. Când cele două slujnice au ieșit, cei doi bătrâni s-au ridicat și au alergat la ea. 20. Ei i-au zis: - „Uite, ușile grădinii sunt închise, și nimeni nu poate să ne vadă. Noi ardem de poftă pentru tine; așa că încuviințează și împreunează-te cu noi. 21. Dacă refuzi, noi vom depune mărturie împotriva ta, anume că un tânăr era cu tine, și de aceea le-ai expediat pe cele două slujnice.” 22. Suzana a suspinat și a zis: - „Sunt total prinsă în capcană. Dar dacă fac aceasta, va însemna moartea pentru mine; dacă nu sunt de acord, nu pot să scap din mâinile voastre. 23. Aleg să n-o fac; voi cădea în mâinile voastre, decât să cad în păcat înaintea Domnului.” 24. Apoi Suzana a strigat din toată puterea ei, iar cei doi bătrâni au strigat la ea. 25. Unul dintre ei a alergat și a deschis porțile grădinii. 26. Când oamenii din casă au auzit strigătele din grădină, ei s-au repezit la ușa laterală, ca să vadă ce s-a întâmplat cu ea. 27. Când cei doi bătrâni le-au spus povestea lor, slujitorii s-au simțit foarte rușinați, căci așa ceva nu s-a mai spus niciodată despre Suzana. 28. A doua zi, când oamenii s-au adunat în casa bărbatului ei Ioakim, cei doi bătrâni au venit, plini de planul lor viclean, de a aduce moartea Suzanei. În prezența oamenilor, ei au zis: 29. - „Trimiteți după Suzana, fiica lui Hilkia, nevasta lui Ioakim.” 30. Așa că ei au trimis după ea. Ea a venit cu părinții și copiii ei, și cu toate rudele ei. 31. Suzana era o femeie foarte rafinată și foarte fermecătoare. 32. Și cum era ea acoperită cu un văl, mitocanii i-au poruncit să-și scoată vălul, pentru ca ei să-i vadă toată frumusețea. 33. Aceia care erau cu ea, cât și toți cei care o știau plângeau. 34. Apoi cei doi bătrâni s-au ridicat înaintea oamenilor și și-au pus mâinile peste capul ei. 35. Printre lacrimi, ea și-a ridicat privirile către Ceruri, căci inima ei se încredea în Domnul.
Pag. 107
36. Bătrânii au zis: - „În timp ce mergeam singuri prin grădină, femeia a venit cu două slujnice, a închis ușile grădinii, și le-a expediat pe slujnice. 37. Apoi, un tânăr, care era ascuns acolo, a venit și s-a împreunat cu ea. 38. Noi eram într-un colț al grădinii, și când am văzut această depravare, au alergat către ei. 39. Deși i-am văzut îmbrățișându-se, n-am putut să-l reținem pe bărbat, deoarece a fost mai puternic decât noi, iar el a deschis porțile și a fugit. 40. Dar noi am reținut-o pe femeie și am întrebat-o cine era tânărul. 41. Dar ea nu ne-a spus. Aceste fapte le aducem noi mărturie. Deoarece ei erau bătrânii poporului și judecători, adunarea i-a crezut, iar pe ea au condamnat-o la moarte. 42. Atunci Suzana a strigat puternic și a zis: - „O, veșnic Dumnezeu, Tu știi ceea ce este secret, și toate lucrurile înainte ca ele să se întâmple. 43. Tu știi că acești oameni au depus mărturie mincinoasă împotriva mea. Și acum am să mor, cu toate că nu sunt vinovată de aceste acuzații, pe care acești bărbați ticăloși le-au adus împotriva mea.” 44. Domnul a auzit strigătul ei, 45. și chiar când era condusă spre execuție, Dumnezeu a ațâțat Duhul Sfânt într-un tânăr credincios, pe nume Daniel, ca el să protesteze. 46. El a strigat cu putere: - „Eu nu vreau să am sângele acestei femei pe mâinile mele!”
Daniel o salvează pe Suzana. 47. Toți oamenii s-au întors către el și au întrebat: - „Ce vrei să spui?” 48. Luându-și locul printre ei, el a zis: - „Oare sunteți voi așa de naivi, o, izraeliți, să condamnați o fiică a lui Israel, fără să examinați și fără să auziți faptele? 49. Întoarceți-vă la tribunal, căci acești bărbați au depus mărturie mincinoasă împotriva ei.” 50. Așa că toți oamenii s-au întors în grabă. Și ceilalți prezbiteri i-au zis: - „Vino, stai printre noi și adu-ne la cunoștință probele, căci Dumnezeu te-a făcut prezbiter.” 51. Daniel le-a zis: - „Separați-i unul de celălalt, iar eu am să-i examinez.” 52. După ce ei au fost separați unul de celălalt, Daniel l-a chemat pe unul dintre ei și i-a zis: - „Tu, relicvă bătrână a zilelor depravării, păcatele tale au ajuns la sfârșit, păcate pe care le-ai făcut în trecut. 53. Ai pronunțat judecăți nedrepte, ai condamnat pe nevinovați și ai achitat pe vinovați, deși Domnul a zis: - < Să nu condamni pe un nevinovat și pe un virtuos la moarte. > 54. Acum, deci, dacă ai văzut cu adevărat această femeie, spune-mi aceasta: sub ce pom se împreunau ei?” El a răspuns: - „Sub un molid.” 55. Și Daniel a zis: - „Foarte bine. Minciuna asta te va costa capul, căci un înger al Domnului a primit sentința de la Dumnezeu și imediat te va tăia în două.” 56. Apoi, punându-l deoparte, el le-a poruncit să-l aducă pe celălalt, căruia i-a zis: - „Tu, progenitură de cananiți și nu de Iuda, frumusețea te-a orbit și pofta ți-a pervertit inima. 57. Așa ai tratat tu pe fiicele lui Israel, iar ele s-au împreunat cu tine de frică, dar o fiică a lui Iuda nu ți-a tolerat depravarea. 58. Acum, deci, răspunde-mi: sub ce pom i-ai prins împreunându-se?” El a răspuns: - „Sub un brad.” 59. Daniel i-a zis: - „Foarte bine! Această minciună te va costa și pe tine capul, căci îngerul lui Dumnezeu așteaptă cu sabia lui să te taie în două, ca să vă distrugă astfel pe amândoi.” 60. Atunci, toată adunarea a scos un strigăt grozav și l-a binecuvântat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care nădăjduiesc în el. 61. Și ei au trecut la acțiune împotriva celor doi bătrâni, deoarece Daniel i-a condamnat chiar cu cuvintele lor, pentru că au adus mărturie mincinoasă. 62. Punând în aplicare legea lui Moise, ei i-au condamnat la moarte. Astfel, în acea zi nu s-a vărsat sânge nevinovat. 63. Hilkia și nevasta lui i-au dus slavă lui Dumnezeu pentru fiica lor Suzana; la fel au făcut bărbatul ei Ioakim și toate rudele ei, deoarece ea a fost găsită nevinovată de acea faptă rușinoasă. 64. Și începând din acea zi, Daniel a avut o reputație uriașă printre oameni.
Pag. 108
ISTORIA SFĂRÂMĂRII LUI BEL ȘI A OMORÂRII ȘARPELUI (DANIEL 14) Daniel și preoții lui Bel. 1. Când regele Astiag a fost adăugat la strămoșii săi, Cyrus persanul i-a succedat la domnie. 2. Daniel făcea parte din suita regelui, și el era cel mai onorat dintre Prietenii lui 3. Babilonienii aveau un idol, pe nume Bel, și zilnic ei îi dădeau să mănânce douăsprezece duble de pâine din cea mai fină făină, patruzeci de oi și șase vedre de vin. 4. Regele îl venera și mergea zilnic să i se închine. Dar Daniel se închina Domnului, Dumnezeul lui. Așa că regele i-a zis: - „De ce nu i te închini lui Bel?” 5. El a răspuns: - „Deoarece eu nu venerez idoli făcuți de mâna omului, ci venerez pe Dumnezeul cel viu, Cel care a făcut Cerurile și Pământul, și care este stăpân peste toate ființele vii.” 6. Regele i-a zis: - „Nu crezi că Bel este un dumnezeu viu? Nu vezi cât de mult mănâncă și bea zilnic?” 7. Daniel a râs și a zis: - „Să nu care cumva să fii înșelat, o, rege, căci acest lucru este numai lut pe dinăuntru și bronz pe dinafară, și nu va mânca și nu va bea niciodată.” 8. Atunci regele s-a mâniat și i-a chemat pe preoții lui Bel și le-a zis: - „Dacă nu-mi spuneți cine mănâncă aceste provizii, veți muri. 9. Dar dacă dovediți că Bel le mănâncă, Daniel va muri, pentru că a hulit împotriva lui Bel.” Daniel i-a zis regelui: - „Așa să fie, precum ai spus.” 10. Bel avea șaptezeci de preoți, pe lângă nevestele și copiii lor. Apoi regele s-a dus cu Daniel în templul lui Bel. 11. Preoții lui Bel au zis: - „Acum noi ieșim afară din templu. Tu însuți, o, rege, pune mâncarea și pregătește vinul, încuie ușa și pecetluiește-o cu sigiliul de pe degetul tău. 12. Când te vei întoarce mâine dimineață, dacă vezi că Bel nu a mâncat totul, noi să murim; dar dacă nu, Daniel să moară, pentru că spune minciuni despre noi.” 13. Ei nu erau îngrijorați, căci sub masa din templu ei făcuseră o intrare secretă, prin care intrau regulat ca să mănânce proviziile. 14. După ce ei au plecat, regele a pregătit mâncarea pentru Bel. Apoi Daniel a poruncit slujitorilor lui să aducă cenușă, iar ei au împrăștiat-o prin tot templul, totul numai în prezența regelui. Apoi ei au ieșit, au încuiat ușa, au pecetluit-o cu sigiliul regelui, și au plecat. 15. Preoții, noaptea, au venit ce de obicei, cu nevestele și cu copiii lor, și au mâncat și au băut totul. 16. În zori, regele împreună cu Daniel s-au dus la templu. 17. Regele a zis: - „Sunt sigiliile neatinse, Daniel?” El a răspuns: - „Sunt neatinse, o, rege.” 18. Imediat ce a deschis ușile, regele a privit pe masă, și a strigat: - „Mare ești, o. Bel, și nu este înșelăciune în tine!” 19. Dar Daniel a râs și l-a oprit pe rege să intre în templu. - „Privește podeaua - a zis el, și observă ale cui sunt urmele de pași.” 20. Regele a zis: - „Văd urme de pași de bărbați, femei și copii.” 21. Atunci regele s-a mâniat și i-a arestat pe preoți, nevestele și copiii lor. Ei i-au arătat ușile secrete prin care intrau, ca să mănânce ceea ce era pe masă. 22. Pentru aceasta, regele i-a omorât pe toți, și i l-a pe Bel lui Daniel, care l-a distrus, pe el și templul lui.
Daniel omoară șarpele. 23. În acel loc exista un șarpe uriaș, pe care babilonienii îl venerau. 24. Regele i-a zis lui Daniel: - „Nu poți să negi că acesta nu este un dumnezeu viu, și ca atare, lui să i te închini.” 25. Daniel a zis: - „Eu mă închin Domnului, Dumnezeul meu, căci El este Dumnezeul cel viu. 26. Dar dă-mi voie, o, rege, și-l voi omorî, fără sabie sau bâtă.” Regele a zis: - „Îți dau voie.” 27. Atunci Daniel a luat smoală, grăsime și păr, le-a fiert împreună și a făcut prăjituri, cu care a hrănit șarpele. Șarpele le-a mâncat, și a explodat. Apoi Daniel a zis: - „Uite cui i te închinai!” 28. Când au auzit babilonienii aceasta, ei s-au indignat și au conspirat împotriva regelui, zicând: - „Regele a devenit un evreu; el l-a distrus pe Bel, a omorât șarpele, și i-a omorât și pe preoți.
Pag. 109
29. Mergând la rege, ei au zis: - „Dă-ni-l pe Daniel, că de nu, o să te omorâm, pe tine și toată casa ta.” 30. Regele a văzut că ei insistau foarte mult, iar sub amenințare, el li l-a dat pe Daniel.
Daniel în groapa cu lei. 31. Ei l-au aruncat pe Daniel în groapa cu lei, iar el a stat acolo timp de șase zile. 32. Erau șapte lei în groapă, și în fiecare zi li se dădeau două trupuri ale unor condamnați și două oi; dar în acea zi nu li s-a dat nimic, cu scopul ca ei să-l devoreze pe Daniel. 33. În acea vreme profetul Habacuc era în Iudeea. El făcuse o mâncare de carne, pusese și pâinea în coș, și era gata să plece pe câmp, ca s-o dea secerătorilor. 34. Atunci, un înger al Domnului i-a zis lui Habacuc: - „Ia mâncarea și du-te cu ea în Babilon, la Daniel, în groapa cu lei.” 35. Habacuc a replicat: - „Doamne, n-am fost niciodată în Babilon, și nu știu unde este groapa cu lei.” 36. Atunci îngerul Domnului l-a apucat de creștet pe profet și prin puterea duhului său l-a dus de păr în Babilon, într-o răsuflare, chiar deasupra gropii. 37. Apoi Habacuc a strigat, zicând: - „Daniel, Daniel! Ia mâncarea pe care ți-a trimis-o Dumnezeu.” 38. Daniel a zis: - „Ți-ai adus aminte de mine, o, Dumnezeule, Tu nu îi abandonezi niciodată pe cei care Te iubesc.” 39. Și Daniel s-a ridicat și a mâncat, iar îngerul Domnului l-a dus pe Habacuc imediat înapoi la locul lui. 40. În cea de-a șaptea zi, regele a venit să-l plângă pe Daniel. Când a venit la groapă, el a privit înăuntru, și a văzut că Daniel ședea acolo. 41. Regele a strigat cu putere: - „Mare ești, o, Dumnezeu al lui Daniel, și nu este altul în afară de Tine. 42. Apoi el l-a tras afară pe Daniel, în timp ce cei care au încercat să-l distrugă au fost aruncați în groapă; iar leii i-au devorat acolo imediat, chiar sub ochii lor.
1 MACABEI
1 Alexandru cel Mare. 1. După ce Alexandru Macedon, fiul lui Filip, a plecat în marș din ţinutul Kitim, el l-a învins pe Darius, regele din Persia şi din Media, și a domnit în locul lui, Alexandru fiind deja rege al Greciei. 2. De-a lungul multor campanii războinice, el a cucerit multe ținuturi puternice, și i-a omorât pe regii acelor ținuturi. 3. El a traversat pământul, până în locuri foarte îndepărtate, și a jefuit nenumărate țări. Când tot pământul a ajuns în puterea lui, inima lui i s-a umplut de o mândrie nemăsurată. 4. El a strâns o armată foarte puternică și a domnit peste țări, nații și principate, care, toate, îi plăteau tribut. 5. După aceasta, el a căzut grav bolnav la pat, și a înțeles că i se apropie moartea. 6. Atunci i-a convocat pe generalii lui, care erau cu el încă din tinerețea lor, și le-a împărțit regatul lui, fiind încă în viață. 7. Alexandru domnea de doisprezece ani când a murit. 8. Generalii lui au stăpânit fiecare teritoriul primit. 9. Fiecare dintre ei și-a asumat coroană regală, după ce Alexandru a murit. La fel au făcut și urmașii lor, după ei, mulți ani. Ei au adus nenumărate necazuri pe pământ.
Antioh al 4-lea Epifanul. Elenismul în Palestina. Antioh Epifanul și evreii renegați. 10. Din ei a ieșit o rădăcină păcătoasă, Antioh Epifanul, fiul regelui Antioh, care fusese prizonier la Roma. El a ajuns rege în anul o sută treizeci și șapte al domniei grecilor/175 î.e.n.. 11. În acele zile au vorbit unii dintre fiii lui Israel, care au îndemnat pe mulți, zicând: - „Haideți să facem alianțe cu Neamurile dimprejurul nostru, căci de când ne-am despărțit de ele, s-au abătut multe necazuri asupra noastră.” 12. Izraeliților le-a plăcut această idee.
Pag. 110
13. Și mulți dintre ei s-au înflăcărat și s-au dus la rege, care i-a autorizat să trăiască după datina păgânilor. 14. După aceea, ei au zidit un gimnaziu în Ierusalim, la fel ca cele ale Neamurilor. 15. Ei nu s-au mai circumcis, au renegat legământul cel sfânt, și-au căsătorit copiii cu cei ai Neamurilor, și s-au vândut răului. 16. Iar când Antioh și-a întărit bine domnia, el s-a hotărât să cucerească Egiptul, ca să domnească peste amândouă regatele. Campania din Egipt și jefuirea Templului lui Dumnezeu din Ierusalim. Antioh în Egipt. 17. El a intrat în Egipt cu o armată puternică, cu care de război și cu elefanți, cu cavalerie și cu o numeroasă flotilă de război. 18. El s-a angajat la luptă împotriva lui Ptolomeu, regele Egiptului, care s-a retras dinaintea lui, după ce a suferit pierderi uriașe. 19. Marile orașe ale Egiptului au fost cucerite, iar Antioh a trecut la jefuirea Egiptului.
Persecuția evreilor. 20. După ce a cucerit Egiptul, Antioh s-a întors înspre Israel, în anul o sută patruzeci și trei/169 î.e.n. 21. El a pornit împotriva lui Israel şi a Ierusalimului, însoțit de o armată numeroasă, a intrat în Templul Domnului cu mândrie, a luat altarul de aur şi sfeşnicul luminii şi toate vasele lui, 22. masa punerii înainte, căuşele, năstrapele, cădelniţele de aur, catapeteasma, precum şi cununiile şi podoabele de aur, cortina și ghirlandele. El a jupuit aurul de pe frontispiciul Templului, 23. a luat apoi argintul, aurul, vasele de preţ şi bogățiile ascunse pe care le-a găsit, 24. şi le-a dus cu el când s-a întors acasă. El a omorât mulți oameni și s-a lăudat cu multă mândrie de ceea ce a făcut. 25. Şi a fost o plângere mare în tot Israelul. 26. Conducătorii şi bătrânii au suspinat, fecioarele şi tinerii s-au văitat, iar frumuseţea femeilor s-a dus. 27. Orice mire s-a tânguit, şi orice mireasă stătea jelind în camera ei nupțială. 28. Pământul s-a cutremurat pentru locuitorii lui, şi toată casa lui Iacov s-a umplut de rușine.
Apolonius ocupă Ierusalimul și fortifică Templul. 29. După doi ani de zile, regele a trimis în orașele din Iudeea pe guvernatorul însărcinat cu colectarea birurilor, iar acesta a venit la Ierusalim, însoțit de o armată puternică. 30. El le-a vorbit cu viclenie cuvinte de pace, iar ei l-au crezut. Apoi el s-a abătut brusc asupra orașului, cu o lovitură teribilă, și a omorât mulți bărbați izraeliți. 31. Apoi ei au jefuit orașul și l-au incendiat, i-au dărâmat casele și vechile edificii. 32. Ei au luat prizonieri femeile și copiii, și s-au făcut proprietari pe vitele lor. 33. Apoi au transformat Orașul lui David într-o Citadelă, cu un zid mai înalt și mai puternic, și cu turnuri întărite, pentru apărare. 34. Ei au instalat acolo un neam păcătos, bărbați nelegiuiți, și s-au fortificat puternic înăuntrul ei. 35. Apoi au adus înăuntru arme, provizii și ce-au jefuit din Ierusalim, transformându-l într-un depozit uriaș. 36. Acesta a devenit o cursă și o amenințare împotriva Templului, și o primejdie neîncetată pentru izraeliți. 37. Ei au vărsat sânge nevinovat împrejurul Templului, și au pângărit sfântul altar. 38. Locuitorii Ierusalimului l-au părăsit din cauza lor, și orașul a devenit o colonie de străini; el a devenit străin copiilor lui, căci ei l-au părăsit. 39. Sfântul locaș a fost devastat, cum devastează deșertul, petrecerile lui s-au transformat în durere, zilele de odihnă în batjocură, iar cinstea lui în defăimare. 40. Pe cât de mare i-a fost gloria, pe atât de mare i-a fost și dezonoarea, iar mândria lui s-a transformat în plângere.
Pag. 111
Antioh al 4-lea Epifanul abolește iudaismul și impune obiceiurile Neamurilor. 41. Regele a emis un edict în tot imperiul, astfel ca toți subiecții lui să devină un singur Neam, 42. și să-și abandoneze obiceiurile. Toate Neamurile s-au conformat poruncii regelui, 43. și mulți izraeliți s-au conformat cultului străin, au adus jertfe idolilor și au profanat ziua de odihnă. 44. Regele a trimis scrisori prin mesageri la Ierusalim și în orașele din Iudeea, poruncind ca locuitorii să țină obiceiuri străine Neamurilor lor. 45. El a interzis arderile de tot, jertfele și darurile de băutură în Templu, a poruncit să nu se mai respecte ziua de odihnă și să nu se mai țină sărbătorile, 46. să se pângărească locul sfânt și preoții, 47. să se ridice altare, sanctuare și temple idolilor, și să fie jertfiți porci și vite necurate. 48. El a mai poruncit ca fiii lui Israel să nu mai fie circumciși, și să se pângărească sufletele lor cu toată necurățenia și întinarea. 49. Toate acestea aveau scopul ca ei uite Legea și să-și schimbe toate obiceiurile. 50. Iar oricine nu respecta vreo poruncă a regelui trebuia să moară. 51. În acești termeni a scris regele tuturor supușilor săi. El a pus supraveghetori peste tot poporul și a poruncit orașelor din Iudeea să aducă sacrificii în fiecare oraș. 52. Și mulți dintre izraeliți s-au unit cu ei, toți care au părăsit Legea Domnului. Ei au făcut mult rău în țară. 53. Aceasta i-a obligat pe mulți izraeliți să se ascundă în orice posibil loc de refugiu. 54. În cea de-a cincisprezecea zi a lunii Chislev, în anul o sută patruzeci și cinci/167 î.e.n., regele a construit pe altarul arderii de tot al lui Dumnezeu o „abominație a devastării”. În orașe, de-a lungul și de-a latul Iudeii, ei au zidit altare păgâne, 55. și tămâiau în fața ușilor caselor și pe străzi. 56. Toate Cărțile Legii pe care le-au găsit le-au distrus și le-au ars în foc. 57. Și la oricine se găsea o Carte a Legământului, sau oricine era descoperit că ținea Legea, în conformitate cu decretul regelui, era omorât. 58. Astfel, lunar, acei oameni păcătoși își foloseau puterea împotriva izraeliților pe care-i descopereau în orașele lor. 59. În ziua de douăzeci și cinci a fiecărei luni, ei aduceau jertfe pe altarul păgân, care era așezat pe altarul arderii de tot. 60. În conformitate cu decretul regal, ei au omorât pe femeile care își circumciseseră fiii. 61. Pruncii lor, familiile lor, dar și cei care făceau circumciziile, erau spânzurați de gât. 62. Cu toate acestea, mulți din Israel au găsit puterea să reziste, opunându-se consumării de orice mâncare necurată. 63. Ei preferau moartea, și mureau refuzând să se pângărească și să profaneze sfântul legământ. 64. Acestea au fost zile de mare teroare peste Israel.
2 Matatias și fiii săi. 1. S-a întâmplat în acele zile să apară un anume Matatias, fiul lui Ioan, fiul lui Simeon. El era un preot din familia Ioarib din Ierusalim; el plecase de acolo și se stabilise în Modein. 2. El avea cinci fii: Ioan, poreclit Gadis, 3. Simon, poreclit Tasi, 4. Iuda, poreclit Macabeul, 5. Eleazar, poreclit Avaran, și Ionatan, poreclit Apfus. 6. Când a văzut Matatias toate profanările care se făceau în Iudeea și mai presus de toate, în Ierusalim, 7. el a zis: - „Vai mie, de ce m-am născut ca să văd aceasta, ruina poporului meu, ruina Orașului Sfânt, să stau în timp ce el s-a predat, pământul sfânt să fie dat pe mâna străinilor? 8. Templul ei este ca un bărbat jefuit de cinste, 9. vasele lui sfinte au ajuns pradă de război. Pruncii lui sunt omorâți pe străzi, tinerii sunt omorâți de sabia vrăjmașului. 10. Este vreun neam care nu și-a moștenit împărăția, și care nu a fost stăpân pe prăzile lui? 11. El a fost dezbrăcat de toate podoabele, nu mai este liber, ci sclav. 12. Noi vedem Templul, care este splendoarea și gloria noastră, lăsat în paragină și pângărit de Neamuri.
Pag. 112
13. Pentru ce să mai trăim?” 14. Matatias și fiii lui și-au sfâșiat hainele, s-au îmbrăcat în saci și au plâns mult, de atâta durere. Refuzul slujirii păgâne. 15. Ofițerii regelui, care urmăreau aplicarea decretului, au venit în orașul Modein ca să vadă dacă jertfa a fost făcută. 16. Mulți izraeliți s-au dus la ei, dar Matatias și fiii lui au stat deoparte. 17. Ofițerii i s-au adresat lui Matatias: - „Tu ești un conducător aici, un om de vază și cu influență în acest oraș, și fiii și frații tăi de asemenea. 18. Așa că tu să începi. Respectă decretul regelui, cum au făcut toate Neamurile, oamenii de vază din Iudeea și oamenii rămași în Ierusalim. Apoi tu și fii tăi vă veți număra printre Prietenii regelui și veți primi onoruri înalte, mult argint și aur, și multe alte beneficii.” 19. Cu voce puternică, Matatias a răspuns: - „Chiar dacă toate Neamurile din toate ținuturile unde stăpânește regele respectă decretul regelui și își leapădă obiceiurile lor sacre, 20. eu, împreună cu fiii și frații mei, vom respecta legământul pe care l-am făcut că străbunii noștri. 21. Să ne ferească Dumnezeu să ne lepădăm vreodată de Lege și de poruncile ei. 22. Noi nu numai că nu vom respecta porunca regelui, ci dimpotrivă, vom respecta Legea și poruncile ei.” 23. După ce a terminat de vorbit, un evreu, în văzul tuturor, a venit să jertfească pe altarul păgân din Modin, ca să respecte porunca regelui. 24. Văzând acest lucru, Matatias s-a înfierbântat de o dreaptă mânie, s-a repezit și l-a înjunghiat, chiar pe altar. 25. În același timp, el l-a înjunghiat și pe ofițerul trimis de rege să urmărească respectarea decretului, și a demolat altarul păgân. 26. Astfel și-a arătat Matatias zelul pentru Lege, la fel cum a făcut și Fineas, care l-a omorât pe Zimri, fiul lui Salu. 27. El a strigat, ca să audă tot orașul: - „Urmați-mă, toți cei care vor să respecte Legea și legământul.” 28. Apoi el și fiii lui au fugit în munți, lăsând în oraș toate posesiunile lor. 29. Atunci, mulți dintre cei care încercau să-și mențină religia și Legea, au plecat să trăiască în deșert. 30. Ei și-au luat cu ei copiii, nevestele și animale pe care le aveau, căci umilirea era mult prea mare ca s-o poată suporta. 31. Vestea a ajuns curând la ostașii regelui staționați în Ierusalim, Orașul lui David, anume că izraeliții care nu au respectat porunca regelui s-au dus în locuri ascunse din deșert. 32. Un mare număr de ostași s-au dus după ei, i-au descoperit, gata să-i atace, chiar în ziua de odihnă. 33. - „Mai este încă timp – le-au strigat ei, ieșiți afară, respectați porunca regelui și veți scăpa cu viață.” 34. - „Nu vom ieși afară – a fost răspunsul, nu vom respecta porunca regelui, nu vom profana ziua de odihnă.” 35. Fără alte vorbe, atacul s-a dezlănțuit, 36. Dar izraeliții nu au răspuns, nu au aruncat cu pietre, nici nu s-au baricadat în peșterile lor. 37. - „Să murim cu conștiința curată – au zis ei; chemăm Cerul și Pământul, să ne fie martori că ne omorâți fără judecată.” 38. Așa că în ziua de odihnă ei au fost atacați și masacrați, bărbați, femei și copii, o mie de suflete, ei și animalele lor. 39. Când Matatias și prietenii lui au auzit de asta, mâhnirea lor a fost foarte mare. 40. Și ei și-au spus unul altuia: - „Dacă vom face cu toții cum au făcut frații noștri, refuzând să luptăm împotriva Neamurilor, ca să ne apărăm viețile, legile și obiceiurile, ei ne vor șterge cu totul de pe fața pământului.” 41. În acea zi s-a luat decizia că la un atac în ziua de odihnă, ei vor răspunde, decât să moară cu toții, ca frații lor în peșteri. 42. Lor li s-a alăturat, în acea vreme, un grup de asideeni, oameni destoinici din Israel, care țineau și ei Legea. 43. Și toți cei care fugeau din cauza necazurilor li s-au alăturat, contribuind astfel la întărirea lor.
Pag. 113
44. Acum că aveau o forță organizată, ei și-au îndreptat mânia împotriva vinovaților și a renegaților, iar aceia dintre ei care au scăpat, s-au refugiat la cuceritorii țării. 45. Matatias și prietenii lui au cutreierat țara, demolând altarele păgâne. 46. Ei au circumcis cu forța pe toți băieții din Israel, 47. au hăituit pe dușmanii lor cei mândri, iar cauza lor a prosperat. 48. Astfel au venit ei în apărarea Legii, împotriva Neamurilor și a regilor lor, și au luat puterea de la păcătoși.
Ultimele cuvinte ale lui Matatias. 49. Iar când s-a apropiat vremea lui Matatias să moară, el le-a spus fiilor lui: - „Mândria este acum în siguranță și ne judecă; acestea sunt zilele calamității și a furiei oarbe. 50. Acum, fiii mei, fiți zeloși pentru Lege, și dați-vă viețile pentru legământul făcut de strămoșii voștri. 51. Aduceți-vă aminte de lucrurile pe care le-au făcut strămoșii voștri la vremea lor, iar gloria și faima veșnică va fi a voastră. 52. Oare Avraam, nu când a fost ispitit a fost credincios, dovedind că este virtuos? 53. Iosif, fiind la mare necaz, a păzit porunca Domnului, și a ajuns conducătorul Egiptului. 54. Fineas, tatăl nostru, ardea de râvnă pentru Dumnezeu, și a primit legământul preoției veșnice. 55. Iosua a ținut Legea, și a ajuns judecător în Israel. 56. Caleb, pentru că a mărturisit în adunare, a primit moștenire bucata lui de pământ. 57. David a fost un om al dreptății, și i s-a dat un tron al unui regat etern. 58. Ilie, arzând de râvna Legii, a fost luat la Cer. 59. Anania, Azaria și Misail au avut credință, și de aceea au fost salvați din foc. 60. Daniel a fost un om integru, și a fost salvat din fălcile leilor. 61. Așa că țineți minte cum de-a lungul generațiilor, niciunul care s-a încrezut în El, nu i-a lipsit puterea. 62. Să nu-ți fie frică de amenințarea unui păcătos, căci izbânda lui se va preschimba în gunoi și viermi. 63. Astăzi poate că este mare în onoare, dar mâine nu se va mai găsi fărâmă din el, se va întoarce în țărână, și de planurile lui se va alege praful. 64. De aceea, fiii mei, trageți-vă curajul și puterea din Lege, căci prin ea, gloria va fi a voastră. 65. Și iată, Simeon, fratele vostru, pe care îl știu să fie înțelept la sfat, să ascultați de el întotdeauna, căci el va fi ca un tată pentru voi. 66. Iuda Macabeul a fost puternic și viteaz încă din copilărie; el vă va fi conducător în luptă, și va purta război împotriva oamenilor. 67. Răsplătiți păgânilor pentru tot ce ne-au făcut, și respectați poruncile Legii.” 68. Matatias i-a binecuvântat și a fost adunat la poporul lui. 69. El a murit în anul o sută patruzeci și șase/166 î.e.n., a fost înmormântat în cripta familiei din Modein, și a fost plâns îndelung de-a lungul și de-a latul Israelului.
3 Războaiele lui Iuda Macabeul. 1. Iuda Macabeul a luat locul tatălui său. 2. El a fost susținut de toți frații lui și de către toți cei care-l urmaseră pe tatăl lui, iar ei au continuat cu bucurie campania pentru Israel. 3. El a mărit faima poporului său, și-a pus zalele pe piept, ca un uriaș, și s-a încins cu armele de război. El s-a angajat în lupte, păzind tabără cu sabia lui. 4. El a fost ca un leu în lucrările lui, și ca un pui de leu răcnind după vânat. 5. El i-a căutat pe renegați, i-a urmărit și i-a ars pe rug pe cei care tulburau poporul. 6. Renegații tremurau de frica lui, iar toți cei care făceau fărădelegi erau tulburați, în timp ce cauza libertății a prosperat în vremea lui. 7. El a mâniat mulți împărați, dar lui Iacov faptele lui i-au adus bucurie. El este amintit veșnic în rugăciuni. 8. El a trecut prin orașele Iudeii, spulberându-i din ele pe nelegiuiți; el a îndepărtat mânia de pe Israel. 9. Renumele lui s-a întins până la marginile pământului, iar el a strâns laolaltă un neam în pragul pieirii. 10. Apolonius a adunat o armată, alcătuită din Neamuri, dar și dintr-un important contingent din Samaria, ca să pornească la război împotriva izraeliților.
Pag. 114
11. Informat despre aceasta, Iuda i-a ieșit în întâmpinare, l-a învins și l-a omorât. Mulți inamici au căzut, iar supraviețuitorii au scăpat cu fuga. 12. Dintre armele capturate, Iuda a luat sabia lui Apolonius, și toată viața lui, în campaniile lui, a folosit acea sabie. 13. Când Seron, comandantul armatei siriene, a auzit că Iuda a strâns o forță considerabilă, iar toți cei care-l urmau cu loialitate erau războinici de temut, 14. el a zis: - „Îmi voi face un nume, și voi dobândi renume în tot imperiul, când îl voi înfrânge pe Iuda și pe cei care îl urmează și nu respectă porunca regelui.” 15. Seron beneficia de un contingent puternic de evrei renegați, care au mărșăluit cu el, ca să se răzbune pe izraeliți. 16. Când a ajuns el la trecătoarea Bet-Horon, Iuda i-a ieșit înainte cu puțini oameni, 17. care, văzând o armată numeroasă venind înspre ei, i-au zis lui Iuda: - „Cum oare am putea noi, așa de puțini oameni, să ne luptăm cu atâta mulțime? Și în plus de asta, nici n-am mâncat nimic toată ziua și suntem slăbiți din cauza foamei.” 18. Iuda a replicat: - „Mulți pot fi învinși cu ușurință; puțini sau mulți nu contează la Dumnezeul Cerului. 19. Căci nu de mulțimea oștirii depinde biruința în război, căci puterea vine numai de la Dumnezeu. 20. Inamicii noștri, plini de obrăznicie și fărădelege, vin asupra noastră; ei vor să ne omoare, pe noi, pe nevestele și pe copiii noștri, ca să ne jefuiască. 21. Iar noi ne luptăm pentru viețile noastre, pentru legile și obiceiurile noastre. 22. Și însuși Domnul îi va zdrobi, chiar sub ochii noștri; vouă să nu vă fie frică de ei.” 23. Și imediat ce a terminat de vorbit, el a lansat un atac surpriză, care l-a zdrobit pe Siron și armata lui. 24. Ei au fost urmăriți la vale, prin trecătoarea Bet-Horon, până chiar la șes; cam opt sute dintre ei au căzut, iar restul au fugit la filisteni. 25. Iuda și frații lui au început să fie priviți cu frică, iar spaima s-a întins printre Neamurile dimprejurul lor. 26. Faima lui a ajuns până la rege, iar despre războaiele lui vorbeau toate Neamurile.
Politica lui Antioh. 27. Mâniat de aceste vești, regele Antioh a dat porunci pentru mobilizarea tuturor forțelor imperiului, o armată grozav de puternică. 28. El a deschis visteria sa, și a plătit în avans pe un an toate trupele lui, cu porunca să fie gata de luptă când li se va cere. 29. Dar a observat că aproape i-au secat resursele, venitul lui din tributul pe care îl percepea fiind redus, din cauza nemulțumirilor și a violenței pe care le provocase în imperiu, prin abolirea legilor și a obiceiurilor. 30. El era îngrijorat că, așa cum se mai întâmplase înainte, o dată sau de două ori, el putea rămâne aproape fără bani, atât datorită cheltuielilor lui obișnuite, cât și a cadourilor pe care se obișnuise să le distribuie cu mult mai mare generozitate decât oricare dintre predecesorii lui de pe tron. 31. Teribil de îngrijorat, el s-a hotărât să se ducă în Persia, ca să colecteze tributurile la zi din provincii, și să aibă la îndemână o mare sumă de bani. 32. El l-a lăsat pe Lysias, un membru de seamă al familiei regale, ca vicerege a teritoriilor dintre Eufrat și granița cu Egiptul, 33. și de asemenea el l-a numit pe Lysias gardianul fiului său Antioh, până la întoarcerea sa. 34. Antioh i-a transferat acestuia jumătate din forțele armate, împreună cu elefanții, și i-a dat instrucțiuni amănunțite despre ceea ce trebuia să facă, în special în privința locuitorilor din Iudeea și din Ierusalim. 35. Lysias urma să meargă cu o forță armată împotriva lor, astfel încât să zdrobească și să distrugă puterea izraeliților și a celor rămași în Ierusalim, și să șteargă chiar și amintirea despre ei din acele locuri. 36. Emigranți urmau să fie strămutați pe teritoriul izraeliților, iar pământul urma să fie parcelat între ei. 37. El a reținut cealaltă jumătate a armatei sale, și a plecat cu ea din Antiohia, capitala regatului, în anul o sută patruzeci și șapte/165 î.e.n., a trecut Eufratul, și a plecat în marș înspre provinciile dinspre nord.
Pag. 115
Pregătiri pentru bătălie. 38. Lysias i-a ales pe Ptolemeu, fiul lui Dorimene, pe Nicanor și pe Gorgias, toți trei membri puternici ai clanului Prietenilor regelui. 39. El a trimis patruzeci de mii de infanteriști și șapte mii de cavaleriști sub comanda lor, ca să invadeze și să devasteze Iudeea, după propria lui poruncă. 40. Ei au plecat cu toată armata și au ocupat poziție lângă Emaus, pe câmpie. 41. Negustorii din regiune, impresionați de ceea ce au auzit despre această armată, au venit la tabără ca să-i cumpere pe izraeliți ca sclavi, aducând cu ei mult argint și aur, dar și un stoc de cătușe. Armata a fost de asemenea completată cu trupe din Siria și din țara filistenilor. 42. Când a văzut Iuda și frații lui că situația s-a agravat și că dușmanul și-a instalat tabără pe teritoriul lor, și, mai mult, când au auzit despre ordinele pe care regele le dăduse pentru eradicarea neamului, 43. ei și-au spus unii altora: - „Să restaurăm onoarea neamului nostru, să luptăm pentru țara noastră și pentru locul sfânt.” 44. Ei s-au adunat cu toții, ca să se pregătească de război, să se roage și să ceară mila și îndurarea Domnului. 45. Ierusalimul zăcea părăsit, ca un deșert, cu niciunul dintre fiii lui intrând sau ieșind. Locul sfânt fusese călcat în picioare, străini și păgâni se instalaseră în Templul Lui. Veselia îi dispăruse lui Iacov, iar fluierul și harpa tăceau. 46. Ei s-au strâns la Mițpa, care se află lângă Ierusalim, caci acolo fusese locul de rugăciune din timpurile străvechi. 47. Ei au postit în acea zi, s-au îmbrăcat în saci, și-au presărat cenușă pe ei și și-au rupt hainele. 48. Și ei au deschis Cărțile Legii, căutând în ele îndrumare, la fel cum Neamurile căutau îndrumare de la imaginile dumnezeilor lor cei stranii. 49. Ei și-au adus hainele preoțești, în același timp cu primele profituri și cu zeciuielile lor, și i-au scos în fața lor pe nazarinenii care-și îndepliniseră zilele de corvoadă, 50. și L-au strigat cu putere pe Dumnezeu, astfel: - „Ce să facem cu toate acestea? Unde să le ducem? 51. Templul Tău este călcat în picioare și profanat, iar preoții Tăi plâng cu umilință. 52. Și acum Neamurile s-au strâns împotriva noastră, ca să ne distrugă. Tu știi ce ne plănuiesc ei; 53. cum putem să le rezistăm, dacă Tu nu ne vii în ajutor?” 54. Trompetele au sunat și s-a ridicat un mare strigăt. 55. Apoi Iuda a pus conducători peste popor, ofițeri peste mii, sute, cincizeci și zeci. 56. În conformitate cu Legea, ei le-au poruncit să meargă acasă celor ce-și zideau case, celor ce erau în preajma însuratului, celor ce-și plantau via și celor fricoși. 57. Armata s-a deplasat și a ocupat poziție la sud de Emaus. 58. Apoi Iuda li s-a adresat: - „Pregătiți-vă pentru luptă și dovediți că sunteți bărbați. Fiți gata în zori, ca să luptați împotriva acestor Neamuri, care s-au masat împotriva noastră, ca să ne distrugă, pe noi și locul sfânt. 59. Mai bine să murim luptând, decât să privim cum dezastrul sufocă neamul nostru și locul ei cel sfânt. 60. Dar, va fi întocmai cum va voi Dumnezeu.”
4 Bătălia de la Emaus. 1. Gorgias, împreună cu un detașament de cinci mii de pedestrași și o mie de călăreți dintre cei mai aleși, a plecat pe timpul nopții, 2. ca să dezlănțuie un atac surpriză asupra pozițiilor evreilor, călăuzele lui fiind oameni din Citadelă. 3. Dar Iuda a aflat, iar el și ostașii lui au pornit să atace armata regelui la Emaus. 4. În timp ce trupele de sub comanda lui Gorgias erau departe de baza lor, 5. Gorgias a ajuns la tabăra lui Iuda în timpul nopții, dar, negăsind pe nimeni acolo, a început să-i caute prin munți, căci el și-a zis: - „Acești evrei fug de noi.” 6. Zorii l-au găsit pe Iuda în câmpie, împreună cu trei mi de ostași, deși nu toți aveau armuri sau săbiile de care aveau nevoie. 7. Evreii au descoperit că tabăra păgânilor era puternică și fortificată, în timp ce mercenari călări patrulau în jurul ei.
Pag. 116
8. Iuda le-a zis oamenilor săi: - „Să nu vă fie frică de numărul lor și să nu vă cuprindă panica la măcelărirea lor. 9. Aduceți-vă aminte cum strămoșii noștri au fost salvați la Marea Roșie, când erau urmăriți de Faraon și de armata lui. 10. Acum, haideți să cerem ajutorul lui Dumnezeu, ca El să fie de partea noastră, și, amintindu-și de legământul făcut cu strămoșii noștri, El va zdrobi armata care astăzi ni se opune. 11. Atunci toate Neamurile vor ști că este Unul care eliberează și salvează pe izraeliți.” 12. Când mercenarii i-au văzut pe evrei atacând, 13. ei au ieșit din tabără, la luptă. Sunând din trâmbițele lor, Iuda și oamenii lui 14. i-au atacat frontal, iar Neamurile s-au împrăștiat și au fugit pe câmpie. 15. Toți cei care au căzut de pe cai au fost omorâți. Urmărirea lor i-a dus până la Gazara, în ținuturile de jos din Edom, la Azotus și Jamnia; cam trei mii dintre inamici au fost omorâți. 16. Apoi, Iuda și forțele lui s-au oprit din urmărire și s-au retras. 17. El le-a zis oamenilor: - „Să nu râvniți prăzile, încă mai avem de luptat. 18. Gorgias și forța lui este în munții din apropiere. Acum să ținem piept dușmanului și să luptăm, după aceea, jefuiți cât puteți.” 19. Înainte ca Iuda să termine de vorbit, a apărut o patrulă inamică, ieșind dintre munți. 20. Ei au văzut că trupele le-au fost alungate și că tabăra lor ardea, căci fumul pe care îl observau arăta clar ce s-a întâmplat. 21. Ei s-au înspăimântat în timp ce priveau scena, iar apoi, când au văzut armata lui Iuda pe câmpie, gata de luptă, 22. au fugit cu toții în țara filistenilor. 23. Iuda s-a întors înapoi să jefuiască tabăra; au fost capturate mari cantități de aur și argint, stofe fine și scumpe, dar și multe alte bogății. 24. Când s-au întors acasă, ei au lăudat și binecuvântat pe Dumnezeul Cerului în cântece, căci este adevărat că mila Lui este veșnică. 25. Acea zi a fost o zi a salvării pentru izraeliți.
Prima campanie militară a lui Lysias. 26. Aceia dintre Neamuri, care au scăpat cu viață, s-au dus la Lysias și i-au raportat tot ce s-a întâmplat. 27. El a rămas înmărmurit la aceste vești, teribil de dezamăgit că lucrurile nu s-au desfășurat cu izraeliții așa cum plănuise, ba chiar foarte diferit de cum primise instrucțiunile de la rege. 28. În anul următor, Lysias a strâns șaizeci de mii de infanteriști aleși și cinci mii de călăreți, ca să termine războiul cu evreii. 29. Intrând în Edom, ei au stabilit tabără la Betțura, unde i-a întâmpinat Iuda, care avea cu el zece mii de bărbați. 30. Când a văzut Iuda puterea armatei inamice, el s-a rugat astfel: - „Toți te binecuvântează pe Tine, Salvatorul izraeliților, Tu care ai oprit înaintarea uriașului, prin mâna slujitorului Tău David, și care ai dat tabăra filistenilor pe mâna lui Ionatan, fiul lui Saul, și a purtătorului armurii lui. 31. Acum pune din nou această armată în mâinile poporului Tău Israel, și fă să ajungă de rușine infanteria și cavaleria lor. 32. Umple-i de lașitate, fă puterea lor obraznică să se topească, și fă-i să tremure de zdrobirea lor. 33. Doboară-i cu sabia celor care Te iubesc, și să Te laude toți cei care știu numele Tău!” 34. Lupta a început, și în lupta unul contra unul, Lysias a pierdut cam cinci mii de oameni. 35. Când a văzut că armata lui este în derută, iar armata lui Iuda luptă vitejește, gata să trăiască sau să moară cu cinste, el s-a retras la Antiohia, unde a recrutat o forță de mercenari, cu intenția să se întoarcă în Iudeea cu o armată și mai mare.
Curățirea și sfințirea Templului. 36. Iuda și frații lui au zis: - „Acum că dușmanii au fost zdrobiți, să mergem să sfințim Templul și să-l înnoim.” 37. Când s-a strâns toată armata, ei au plecat pe muntele Sion.
Pag. 117
38. Când au găsit Templul pustiu, altarul pângărit, porțile arse, în curți tufe dese, ca în pădure sau ca pe un versant de munte, iar locuințele preoților distruse, 39. ei și-au rupt hainele, au plâns în hohote, și-au presărat cenușă pe ei, 40. și s-au aruncat cu fața în jos la pământ. Ei au strigat cu toții la Dumnezeu, și au sunat trâmbițele de ceremonie. 41. Iuda a poruncit unora dintre oamenii săi să păzească pe locuitorii rămași în oraș pe timpul sfințirii Templului. 42. El a ales preoți fără de prihană, credincioși, zeloși Legii lui Dumnezeu. 43. Ei au sfințit Templul pângărit de Neamuri, ducând într-un loc necurat pietrele care pângăriseră altarul. 44. Ei s-au sfătuit ce să facă cu altarul arderii de tot, 45. și au luat în considerație să-l demoleze, ca nu cumva să le fie spre ocară veșnică, deoarece Neamurile îl pângăriseră. Din această cauză, ei au hotărât să-l demoleze, și au demolat altarul arderii de tot. 46. Ei au depozitat pietrele vechiului altar al lor într-un loc propice, pe muntele unde se afla Templul, până se va ridica un profet care să vorbească în legătură cu ele. 47. Ei au luat pietre necioplite, după porunca Legii, și au zidit un altar nou, după modelul celui anterior. 48. De asemenea, ei au reparat Templul, i-au restaurat interiorul, și au sfințit curțile Templului. 49. Au fost făcute vase sfinte noi: sfetnicul și altarul arderilor de tot, altarul tămâierilor și masa, și toate au fost aduse în Templu. 50. Ei au tămâiat pe altar și au aprins lumânările sfeșnicului, ca să lumineze Templul pe dinăuntru. 51. Când au pus pe masă pâinea, și au acoperit-o cu un văl, ei și-au încheiat lucrarea. 52. În zori, în cea de-a douăzeci și cincea zi a celei de-a noua luni, care este luna Chislev, în anul o sută patruzeci și opt/164 î.e.n., 53. ei au adus jertfă, conform Legii, pe noul altar al arderii de tot. 54. La aniversarea zilei pângăririi altarului de către Neamuri, exact în aceeași zi, ei au ținut o petrecere, cu imnuri și laude, cu muzică de harpe, fluiere și tobe. 55. Tot poporul a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a binecuvântat pe Dumnezeul Cerului, Cel care i-a ajutat. 56. Ei au sărbătorit sfințirea altarului timp de opt zile, au adus arderi de tot cu veselie, și au adus jertfe de pace și de laudă. 57. Ei au împodobit fațada Templului cu cununi de aur și au restaurat camerele preoților, cărora le-au pus uși noi. 58. Când s-a ridicat ocara adusă de către Neamuri, a fost mare bucurie în rândurile locuitorilor. 59. Mai mult, Iuda, frații săi și tot poporul au stabilit ca în fiecare an să se sărbătorească cu veselie și bucurie sfințirea altarului în cea de-a douăzeci și cincea zi a celei de-a noua luni, timp de opt zile. 60. În acea vreme, ei au înconjurat muntele Sion cu ziduri înalte și turnuri puternice, ca să prevină Neamurile să intre și să-l ocupe, cum mai făcuseră ele înainte. 61. Iuda a înființat acolo o garnizoană, și de asemenea a fortificat Betțura, astfel ca ei aibă un fort în fața Edomului.
5 Alte zece victorii ale lui Iuda împotriva Neamurilor. 1. Neamurile dimprejurul lor s-au întărâtat teribil când au auzit că s-a reconstruit altarul și că s-a sfințit Templul. 2. Hotărâți să extermine tot neamul lui Iacov, ei au început să-i masacreze și să-i extermine pe izraeliții care trăiau printre ei. 3. Iuda a pornit la război împotriva descendenților lui Esau, în ținutul Edom, la Acrabatene, pentru că ei înconjuraseră Israelul. El le-a cauzat o grea și umilitoare înfrângere, și i-a jefuit de armuri și armament. 4. El și-a adus aminte de asemenea de răul pe care i l-au făcut fiii lui Baian, care cu trape și blocări de drumuri, îi atacau pe izraeliți încontinuu, făcând uz de aceste ambuscade viclene. 5. El i-a asediat în cetățile lor și a început atacul; apoi, proferând un blestem solemn împotriva lor, el a incendiat cetățile și pe toți cei care erau în ele.
Pag. 118
6. Apoi s-a îndreptat spre amoniți, ca să-i atace, și a fost întâmpinat de o forță puternică și de o mare mulțime de oameni, toți sub comanda lui Timotei. 7. După mai multe lupte, în care i-a hărțuit repetat, el i-a înfrânt. 8. După ce a cucerit Iazerul și orașele dimprejur, el s-a întors în Iudeea.
Eliberarea evreilor din Galileea. 9. Neamurile din Gilead s-au unit împotriva izraeliților de pe teritoriile lor, cu intenția să-i distrugă, dar izraeliții s-au refugiat în cetatea Datema. 10. De acolo, ei au trimis această scrisoare lui Iuda și fraților săi: - „Neamurile s-au masat în jurul nostru, ca să ne distrugă. 11. Cu Timotei drept conducător, ei se pregătesc să vină asupra noastră și să cucerească cetatea în care ne-am refugiat. 12. De aceea, veniți neîntârziat și salvați-ne din strânsoarea lor, căci mulți dintre ai noștri au căzut deja. 13. Toți frații noștri evrei din ținutul Tobi au fost masacrați, nevestele și copiii lor au fost luați prizonieri, averea le-a fost capturată, iar cam o mie dintre ai noștri și-au pierdut viața.” 14. În timp ce se citea scrisoarea, au sosit alți soli din Galileea, cu hainele rupte. 15. Ei au venit din Ptolemeida, din Tir și din Sidon, și au raportat că toate Neamurile din Galileea și-au mobilizat forțele pentru distrugerea evreilor. 16. Când Iuda și oamenii săi au auzit aceasta, toată adunarea a fost convocată, ca să se decidă ce trebuie făcut pentru compatrioții lor persecutați și în fața atacului dușmanilor. 17. Iuda i-a zis fratelui său Simon: - „Du-te și salvează-i pe compatrioții noștri din Galileea, iar eu și Ionatan, fratele tău, vom merge la Gilead.” 18. Oștirea rămasă a lăsat-o sub comanda lui Iosif, fiul lui Zaharia, și a lui Azaria, un lider al locuitorilor, ca să păzească Iudeea. 19. Ordinele lor erau: - „Luați comanda oamenilor, dar să nu vă angajați în luptă cu Neamurile, sub nici un chip, câtă vreme noi suntem plecați.” 20. Lui Simon i s-au repartizat trei mii de oameni, ca să meargă în Galileea, iar lui Iuda opt mii de oameni, ca să meargă la Gilead. 21. Simon a invadat Galileea și, după multe bătălii, a înfrânt rezistența Neamurilor. 22. Urmărindu-i până la porțile Ptolemeidei, el a omorât aproape trei mii dintre ei și a capturat bunurile găsite asupra lor. 23. El a adus înapoi pe evreii din Galileea și din Arbata, atât pe ei, cât și nevestele, copiii și posesiunile lor; și cu mare veselie i-a condus în Iudeea.
Iuda și Ionatan în Gilead. 24. În același timp, Iuda, împreună cu fratele său Ionatan, a trecut Iordanul și a mărșăluit trei zile prin deșert. 25. Ei s-au întâlnit pe drum cu niște nabateni, care i-au întâmpinat în bună pace, și care le-au relatat tot ce li s-a întâmplat evreilor în Gilead. 26. Mulți dintre ei erau ținuți prizonieri în marile cetăți fortificate Bozra și Bezer, în Alena, Casfor, Maked și Carnaim, 27. iar alții erau ținuți închiși în alte orașe din Gilead. - „Dușmanii voștri - au informat ei, își îndreaptă trupele ca să năvălească mâine asupra cetăților voastre, să le captureze și să anihileze toți evreii din ele într-o singură zi.” 28. Iuda și armata lui a schimbat atunci planul, și s-a îndreptat imediat prin deșert înspre Bozra, și a capturat orașul. El a omorât toți bărbații, a capturat toate proprietățile lor și a incendiat toată cetatea. 29. Făcând marș toată noaptea, el a ajuns la porțile cetății Datema. 30. Când s-a luminat de ziuă, ei au văzut înaintea lor trupe nenumărate, care ridicau scări pe ziduri și armament de asediu, ca să intre în cetate și să înceapă atacul. 31. Când Iuda a văzut că lupta a început și că din cetate se auzeau strigăte de ajutor către Dumnezeu, în sunet de trompete, 32. el a strigat: - „Luptați astăzi pentru frații noștri!”
Pag. 119
33. Ei au atacat în trei coloane, ca să ia dușmanul din spate, au sunat trâmbițele și au strigat rugăciuni. 34. Când armatele lui Timotei au realizat că este Macabeul, ei au dat bir cu fugiții. În înfrângerea cumplită pe care au suferit-o, dușmanii au pierdut cam opt mii de oameni. 35. Apoi Iuda s-a îndreptat înspre Alema, pe care a atacat-o și a cucerit-o; el i-a omorât pe toți bărbații, a jefuit orașul și l-a incendiat. 36. Plecând de acolo, el a ocupat cetățile Casfor, Maked, Bezer și celelalte orașe din Gilead. 37. După aceste evenimente, Timotei a strâns o altă armată, și a ocupat poziție înaintea Rafonului, în partea opusă râului. 38. Iuda a trimis iscoade în tabăra lor, iar ei au raportat că toate Neamurile din împrejurimi s-au unit cu Timotei, ei având forțe foarte puternice. 39. Timotei, de asemenea, a angajat în ajutorul lui mercenari arabi. Dușmanul și-a stabilit tabăra în partea opusă râului, gata de atac. Așa că Iuda s-a îndreptat înspre el. 40. Pe când Iuda și armata sa se apropia de vad, Timotei le-a spus ofițerilor săi: - „Dacă el va trece primul râul, nu-i vom rezista; cu siguranță că ne va învinge. 41. Dimpotrivă, dacă-l părăsește curajul, și ia poziție în partea opusă râului, atunci noi vom trece râul și-l vom învinge.” 42. Când Iuda a ajuns la vad, el și-a poziționat ofițerii la intrarea în vad, cu instrucțiuni ca întreaga armată trebuie să avanseze în bătălie; nimănui nu-i era permis să stea pe loc. 43. În acest fel, Iuda i-a luat înainte dușmanului, trecând la atac în fruntea tuturor oamenilor săi. Armata Neamurilor s-a frânt înaintea lui; toți până la unul și-au aruncat armele și s-au refugiat în templul din Carnaim. 44. Iuda a ocupat orașul și a incendiat Templul și pe toți cei care erau înăuntru. În urma înfrângerii de la Carnaim, toată rezistența s-a terminat. 45. Iuda i-a strâns laolaltă pe toți evreii din Gilead și i-a escortat înapoi, înspre Iudeea. A fost un mare număr de bărbați și tineri, femei și copii, împreună cu toate posesiunile lor.
Întoarcerea la Ierusalim. 46. Ei au sosit la Efron, un oraș mare și fortificat, situat în drumul lor. Era imposibil de ocolit prin ambele părți, singura rută fiind prin oraș. 47. Dar locuitorii orașului au baricadat porțile cu bolovani, și nu le-au dat voie să treacă. 48. Iuda le-a făcut propuneri pașnice: - „Trebuie să trecem prin ținutul vostru ca să ajungem la al nostru. Nimeni nu vă va face nici un rău, doar vom trece, mergând pe jos.” Dar ei au refuzat să le deschidă porțile. 49. Iuda a dat porunci celor din subordinea sa, toți să se oprească, fiecare unde era. 50. Ostașii au luat poziție de atac și au atacat orașul toată ziua și toată noaptea, până a căzut în mâinile lor. 51. Ei au omorât pe toți bărbații, au distrus total orașul și l-au jefuit, apoi și-au continuat drumul printre trupurile celor omorâți. 52. Ei au trecut Iordanul, în partea opusă câmpiei Betșan. 53. În toată acea vreme, Iuda i-a ținut pe oameni strâns laolaltă și i-a încurajat, tot drumul până în Iudeea. 54. Ei s-au urcat pe muntele Sion cu veselie și cu bucurie, și au adus arderi de tot, căci s-au întors în siguranță și fără pierderi de vieți omenești.
Iosif și Azaria sunt înfrânți. 55. În timp ce Iuda și Ionatan erau în Gilead, iar Simon, fratele lor, îl asedia pe Ptolemeu în Galileea, 56. victoriile lor eroice în bătălii au fost raportate celor doi comandanți, Azaria și Iosif, fiul lui Zaharia. 57. Ei au zis: - „Să ne facem și noi un renume, să începem campania împotriva Neamurilor, vecini de-ai noștri.” 58. Ei au dat porunci forțelor de sub comanda lor să avanseze asupra cetății Iamnia. 59. Când Gorgias și oamenii săi au pornit la atac, din orașul lor,
Pag. 120
60. Iosif și Azaria au fost puși pe fugă, și au fost urmăriți până la granița Iudeii, evreii pierzând cam două mii de oameni. 61. Poporul a suferit această grea înfrângere deoarece conducătorii au vrut să facă pe eroii, ei ignorând ordinul lui Iuda și a fraților lui. 62. Este de amintit că acei oameni nu erau din seminția celor prin care a fost salvat Israelul. 63. Viteazul Iuda și frații săi au dobândit o faimă uriașa printre evrei și printre toate Neamurile, oriunde li s-a dus vestea, 64. și mulțimi de oameni se adunau să-i salute pe unde treceau.
Victoria de la Hebron și cea împotriva filistenilor. 65. Apoi, Iuda a plecat împreună cu frații săi să-i atace pe urmașii lui Esau, în partea de sud a țării. El a atacat Hebronul și orașele sale, demolându-i fortificațiile și pretutindeni incendiind cetățile. 66. Apoi a pornit să-i invadeze pe filisteni, luând-o prin Marisa. 67. Câțiva preoți, care dorind să se distingă, fiind sfătuiți greșit, au intrat în luptă și au căzut în acea zi. 68. Iuda s-a îndreptat spre Azotus, în ținutul filistenilor, le-a distrus altarele și le-a ars imaginile dumnezeilor lor, a jefuit bunurile din orașe, după care s-a întors în Iudeea.
6 Ultimele zile ale lui Antioh Epifanul. 1. În timp ce regele Antioh înainta prin provinciile dinspre nord, el a auzit că în Persia era un oraș, Elymais, faimos pentru bogățiile lui în argint și aur. 2. Templul lui era foarte bogat, plin de scuturi și armuri de aur, și arme, lăsate acolo de către fiul lui Filip, Alexandru, regele Macedoniei, primul care a fost rege peste greci. 3. Antioh s-a dus în oraș, încercând să-l cucerească și să-l jefuiască, dar încercarea lui a fost nereușită, din cauză că planul lui a fost aflat de către locuitori. 4. Ei au trecut la luptă și l-au alungat; cu imensă amărăciune, el s-a retras înspre Babylon. 5. În Persia, un sol i-a adus vestea că armatele care au invadat Iudeea au fost învinse, 6. și că Lysias, care înainta însoțit de o forță excepțională, a fost forțat să se retragă în timpul bătăliei. Mai mult, tăria evreilor a sporit prin capturarea de armament, echipament și jefuirea armatelor pe care le-a înfrânt. 7. Ei au demolat abominația zidită de el pe altar, în Ierusalim, au înconjurat Templul lor cu ziduri înalte, ca mai înainte, și au fortificat chiar Betțura, orașul lui. 8. Antioh s-a înspăimântat, s-a îmbolnăvit și a căzut la pat de supărare, când a auzit aceste rapoarte potrivnice planurilor sale. 9. El a zăcut acolo multe zile, doborât de amărăciune, și a înțeles că i se apropie sfârșitul. 10. Atunci, el i-a chemat pe toți Prietenii săi și le-a zis: - „Somnul m-a părăsit și mâhnirea mi-a zdrobit inima. 11. La început m-am întrebat: de ce oare am toate aceste necazuri, eu care am fost bun și iubit de când sunt la putere? 12. Dar acum îmi amintesc de răul pe care l-am făcut la Ierusalim, când am luat vasele de argint și de aur care erau acolo, și, fără motiv, am trimis armate să-i omoare pe toți locuitorii din Iudeea. 13. Știu de ce m-au năpădit necazurile, iată-mă, mor de amărăciune pe pământ străin.” 14. El l-a chemat pe Filip, unul din Prietenii săi, și l-a numit rege interimar peste tot imperiul. 15. I-a dat coroana, roba lui regală și inelul de sigiliu, împuternicindu-l să-l crească pe Antioh și să-l pregătească pentru domnie. 16. Regele Antioh a murit în Persia în anul o sută patruzeci și nouă/163 î.e.n. 17. Când Lysias a aflat că Antioh a murit, el l-a pus rege pe Antioh, fiul regelui, și i-a pus numele Eupator.
Noi atacuri dinspre Siria. 18. În acea vreme, ostașii din garnizoana Ierusalimului continuau să-i țină blocați pe izraeliți în împrejurimile Templului, și folosind tactici de hărțuială, continuau să ajute Neamurile. 19. Iuda a luat atunci hotărârea să încheie blocada; el a strâns tot poporul laolaltă, ca să asedieze orașul. 20. În anul o sută cincizeci/162 î.e.n., el a construit aparate de asediu și alte mașini de război.
Pag. 121
21. Dar unii dintre asediați au scăpat, iar lor li s-au alăturat unii necredincioși dintre izraeliți. 22. Toți aceștia s-au dus la rege și s-au plâns: - „Cât mai trebuie să așteptăm ca să ne ajuți și să ne răzbuni tovarășii? 23. I-am slujit tatălui tău cu bucurie, i-am respectat instrucțiunile și decretele. 24. Și cu ce ne-am ales? Compatrioții noștri s-au întors împotriva noastră, au omorât pe toți aceia dintre noi pe care au pus mâna și ne-au jefuit proprietățile. 25. Și nu numai noi suferim, ci ei au atacat și ținuturile învecinate. 26. Chiar acum, orașul Ierusalim este asediat, iar ei intenționează să-l cucerească. De asemenea, ei și-au fortificat ambele temple din Batțura. 27. Dacă majestatea ta nu iei repede inițiativa, ei vor merge și mai departe. Vor fi de neoprit!” 28. Regele s-a mâniat în timp ce asculta. El a strâns laolaltă pe toți generalii săi și pe comandanții trupelor de cavalerie, împreună cu toate trupele lor. 29. Lor li s-au adăugat trupe de mercenari din alte regate și din ținuturi de peste mări. 30. Forțele lui numărau o sută de mii de infanteriști, douăzeci de mii de cavaleriști și treizeci și doi de elefanți de război. 31. Ei au înaintat prin Edom și au asediat Betțura, atacând-o multe zile. Ei au ridicat mașini de asediu, dar apărătorii, luptându-se vitejește, au scăpat din încercuire și le-au incendiat mașinile de asediu.
Bătălia de la Bet-Zaharia. 32. Apoi Iuda s-a retras din Citadelă și a ocupat poziție la Bet-Zaharia, drept în fața taberei regale. 33. În zorii zilei următoare, regele a ridicat tabăra, și după ce a mărșăluit forțat pe drumul de lângă Bet-Zaharia, el și-a așezat forțele în linie de atac și a sunat trompetele. 34. Elefanții au fost întărâtați cu must de struguri și de mure. 35. Elefanții au fost împărțiți între falange, lângă fiecare fiară fiind dispuși atât o mie de oameni cu ar-muri de zale și coifuri de bronz, cât și cinci sute de cavaleriști de elită. 36. Ei toți erau tot timpul cu fiara, niciodată nu se depărtau de părțile ei laterale. 37. Fiecare animal avea, pentru protecție, o turelă solidă de lemn, care ducea patru ostași și o călăuză indiană, și care era legată pe spatele elefantului cu un harnașament special. 38. Restul cavaleriei era poziționată pe flancuri, atât ca să-l atace încontinuu pe dușman, dar și ca să apere falangele. 39. Când soarele strălucea, coifurile de aur și platoșele de bronz îi reflectau lumina pe munți, părând să fie făclii aprinse. 40. O parte din trupele regelui au fost poziționate înspre munți, iar cealaltă parte înspre câmpie. Ei înaintau neîncetat și în ordine. 41. Cei care auzeau zgomotul produs de acest marș și de zăngănitul armelor și platoșelor se cutremurau, căci era cu adevărat o forță foarte mare și foarte puternică. 42. Iuda s-a apropiat de ei și a început lupta, și șase sute dintre oamenii regelui au căzut. 43. Eleazar Avaran a văzut că unul dintre elefanți purta armură regală, fiind și mai înaltă decât celelalte armuri, și, gândindu-se că regele trebuie să fie acolo, 44. și-a dat viața, ca să-și salveze poporul și să-și câștige glorie eternă. 45. El a alergat cu multă îndrăzneală înspre el, în mijlocul falangei, împărțind moarte în stânga și în dreapta, astfel că dușmanul s-a retras în părți din fața lui. 46. El a ajuns sub elefant, la lovit de sub el, și l-a omorât. 47. Când evreii au văzut forța și impetuozitatea forțelor regelui, ei s-au retras dinaintea lor.
Asediul Templului. 48. O parte a armatei regale s-a îndreptat spre Ierusalim, ca să reînceapă lupta, și a asediat Iudeea și muntele Sion. 49. El a încheiat pace cu oamenii din Betțura, care au părăsit orașul, neavând mâncare ca să reziste la un asediu, căci era un an de odihnă, iar pământul nu fusese semănat în acel an. 50. Regele a ocupat Betțura și a pus acolo garnizoană, ca să-l păzească.
Pag. 122
51. Apoi, el a asediat Templul multă vreme, a pus turnuri de împresurare, aruncătoare de flăcări și de pietre, mașini de aruncat săgeți și catapulte. 52. De partea lor, asediații au construit la rândul lor mașini care să contraatace mașinile lor, și au susținut o lungă rezistență. 53. Dar nu era mâncare în magazii din cauză că era anul de odihnă; aceia care din când în când sosiseră din Iudeea ajutând la epuizarea proviziile rămase. 54. Lipsa a fost așa de severă, încât oamenii s-au împrăștiat pe la casele lor, lăsând numai câțiva în Templu.
Siria oferă termeni de pace. 55. Lisias a auzit despre Filip, pe care regele Antioh, înainte de a muri, îl numise ca să-l crească și să-l pregătească pentru tron pe Antioh Eupator. 56. Anume, că el se întorsese din Persia și Media, cu ultima lui forță expediționară, și încerca să uzurpe guvernul. 57. Imediat, el a dat ordin de plecare, zicând regelui, ofițerilor din armată și oamenilor: - „Puterea ne slăbește zilnic, proviziile sunt tot mai puține, locul pe care-l asediem este puternic, și afacerile imperiului sunt urgente. 58. Să le propunem acestor oameni termeni de pace, și să facem pace cu ei și cu toată țara lor. 59. Să le garantăm dreptul să-și urmeze legile și obiceiurile lor, cum făceau mai înainte, căci abolirea de către noi a acestor legi și obiceiuri a dat naștere la opoziția lor, și a dus la toate acesta necazuri.” 60. Propunerea fiind aprobată de către rege și de către comandanți, o ofertă de pace a fost trimisă și acceptată. 61. Regele și comandanții s-au obligat sub jurământ, și în termenii căzuți de acord, apărătorii au ieșit din cetate. 62. Dar când regele a intrat pe muntele Sion, și a văzut cât de fortificat era locul, el și-a încălcat jurământul, și a poruncit demolarea zidului înconjurător al cetății. 63. Apoi, în mare grabă și cu toată viteza, el a plecat spre Antiohia, unde l-a găsit pe Filip, care se făcuse stăpân pe oraș. În bătălia care a urmat, el a luat orașul cu forța.
7 Expediția lui Bachides și Alcimus. 1. În anul o sută cincizeci și unu/161 î.e.n., Demetrius, fiul lui Seleucus, a părăsit Roma, cu o mână de oameni, într-un oraș de pe malul mării, și acolo s-a făcut singur rege. 2. În timp ce era în drum spre palatul străbunilor săi, armata sa i-a pus sub arest pe Antioh și pe Lysias, în ideea de ai preda lui. 3. Dar când i s-a adus la cunoștință aceasta, el a zis: - „Nu vreau să-i văd.” 4. În consecință, soldații i-au omorât, iar Demetrius s-a urcat pe tronul regatului lui Antioh. 5. Toți nelegiuiții și necredincioșii din Israel, conduși de către Alcimus, care năzuia să ajungă mare preot al izraeliților, s-au dus la rege. 6. Ei au reclamat poporul, zicând: - „Iuda și frații săi au omorât pe oricine te-a susținut, iar pe noi ne-a dat afară din țară. 7. Binevoiește și trimite un om în care ai încredere, ca să vadă ce devastare ne-au făcut, nouă și ținutului regelui, și pedepsește-i, pe ei și pe toți cei care i-au ajutat și li s-au supus.” 8. Regele l-a ales pe unul dintre Prietenii familiei regale, Bachides, care era guvernatorul provinciei „Din-colo de Eufrat”, un om de seamă în imperiu, și loial regelui. 9. El, împreună cu nelegiuitul Alcimus, căruia regele îi conferise titlul de mare preot, au fost trimiși cu ordinul să se răzbune pe izraeliți. 10. Ei au plecat înspre Iudeea, însoțiți de o armată numeroasă. Acolo, Bachides a trimis soli, cu oferte false de prietenie. 11. Dar când Iuda și frații săi au văzut cât de mare era armata cu care veniseră, ei au ignorat acele oferte. 12. Apoi, o echipă de cunoscători în ale legilor, s-a prezentat înaintea lui Alcimus, ca să ceară o înțelegere dreaptă de pace, pentru izraeliți. 13. Asideenii erau grupul de bază din Israel care încheia astfel de înțelegeri.
Pag. 123
14. Ei au zis: - „Un preot din familia lui Aaron a venit cu armata lor, deci nu se va face nici o nedreptate.” 15. Limbajul lui Alcimus a fost împăciuitor; el le-a dat asigurări sub jurământ că nu li se va întâmpla nimic, lor și prietenilor lor. 16. Dar, după ce le-a câștigat încrederea, el a arestat șaizeci dintre ei, și i-a omorât pe toți într-o singură zi, după cum spune Scriptura: 17. „Trupurile sfinților voștri erau împrăștiate peste tot. Sângele lor s-a vărsat prin tot Ierusalimul, și nu era nimeni să-i îngroape.” 18. Frica și teroarea a cuprins tot poporul. Ei și-au zis între ei: „Nu este adevăr și dreptate printre ei; au încălcat înțelegerea și jurământul.” 19. Apoi, Bachides a părăsit Ierusalimul și și-a stabilit tabăra la Betzait, unde a dat porunci să fie arestați mulți care dezertaseră de la el, împreună cu unii potrivnici din popor; acolo el i-a omorât pe toți și i-a aruncat într-o fântână uriașă. 20. Bachides a lăsat tot ținutul sub comanda lui Alcimus, el întorcându-se la rege. 21. Astfel, Alcimus a luptat foarte mult pentru a ajunge mare preot. 22. Toți pricinuitorii de necazuri s-au unit cu el. Ei au obținut control asupra Iudeii și au pricinuit mari distrugeri în Israel. 23. Când a văzut Iuda cât de mare este devastarea pe care a adus-o printre izraeliți Alcimus și cei care-l urmau, mult mai rea decât pe care o aduseseră Neamurile, 24. el s-a dus prin toată Iudeea și împrejurimile ei, pedepsind dezertorii și interzicându-le accesul pe teritoriul Iudeii. 25. Gândindu-se că Iuda și cei care-l susțineau deveniseră prea puternici ca să le poată rezista, Alcimus s-a întors la rege, și i-a acuzat de atrocități.
Nicanor în Iudeea. 26. Apoi regele l-a trimis pe Nicanor, unul dintre cei mai de seamă comandanți, și dușman pe viață al izraeliților, cu porunca să elimine cu totul acel popor. 27. Nicanor a sosit la Ierusalim cu o armată numeroasă, și a trimis soli la Iuda și la frații săi, cu oferte false de prietenie. 28. - „Să nu mai fie nici o vrajbă între noi! - a zis el. Propun să vin cu o mică escortă, ca să mă întâlnesc cu voi, ca prieten.” 29. Când a sosit, ei s-au salutat cu prietenie, dar dușmanul era pregătit să-l răpească pe Iuda. 30. Dar Iuda a înțeles șiretlicul, și pregătit pentru orice, a refuzat să-l întâlnească din nou. 31. Înțelegând că i-a fost detectat complotul, Nicanor l-a atacat pe Iuda lângă Cafarsalama. 32. Cam cinci sute dintre oștenii lui Nicanor au fost omorâți, iar restul au scăpat cu fuga în Orașul lui David.
Nicanor amenință Templul. 33. După aceste evenimente, Nicanor s-a dus pe muntele Sion, unde unii dintre preoți și dintre membrii senatului au ieșit afară din locul sfânt, ca să-l întâmpine cu prietenie, și să-i arate arderea de tot, care fusese jertfită pentru rege. 34. Dar el i-a batjocorit și i-a scuipat, vorbind cu mândrie. 35. El s-a jurat, mânios, zicând: - „Dacă Iuda și armata lui nu mi se predă imediat, am să mă întorc victorios și am să incendiez acest Templu.” Și a plecat furios. 36. Preoții s-au întors, plângând în fața altarului și a Templului, și au zis: 37. - „Doamne, Tu ai ales Casa aceasta, ca să-ți poarte numele, să fie o casă de rugăciune și de implorare, pentru poporul Tău. 38. Răzbună-te pe acest om și pe armata lui, iar el să cadă de sabie. Adu-ți aminte de blestemele lor și nu amâna pedepsirea lor.”
Moartea lui Nicanor. 39. Nicanor s-a mutat de la Ierusalim și și-a întins tabăra la Bet-Horon, unde i s-a alăturat o armată din Siria.
Pag. 124
40. În același timp, Iuda, fiind în tabără la Adasa, împreună cu trei mii de oameni, și-a întețit rugăciunile, astfel: 41. - „Când solii regelui asirienilor au hulit, îngerul Tău a venit și a omorât o sută optzeci și cinci de mii dintre ei. 42. În același fel zdrobește Tu această armată astăzi, înaintea noastră. Fie ca generațiile care urmează să înțeleagă că Nicanor a hulit împotriva Templului Tău, și judecă-l după răutatea lui.” 43. Bătălia a început în ziua a treisprezecea a lunii Adar/28 Martie 160 î.e.n., iar forțele lui Nicanor au suferit o înfrângere devastatoare, el însuși fiind primul care a căzut în luptă. 44. Văzând că Nicanor a căzut, oamenii săi și-au aruncat armele și au fugit. 45. Evreii, sunând trompetele în urma dușmanului pus pe fugă, i-au urmărit până la Gazara, cale de o zi de la Adasa. 46. Din fiecare așezare de evrei din împrejurimi, locuitorii au ieșit și i-au atacat pe fugitivi din față și din laterale, i-au obligat s-o ia înapoi către urmăritori, astfel încât au fost omorâți cu toții; nici unul n-a su-praviețuit. 47. Evreii au cules armele celor omorâți și alte prăzi de război; i-au tăiat capul lui Nicanor și mâna lui dreaptă, pe care cu atâta mândrie a întins-o împotriva Templului, și le-au adus ca să fie arătate în public, la Ierusalim. 48. A fost mare veselie, și acea zi a fost păstrată ca o zi specială de sărbătorit. 49. S-a stabilit deci ca acea zi, a treisprezecea zi a lunii Adar, trebuie să fie sărbătorită în fiecare an. 50. Apoi Iudeea s-a bucurat de o scurtă perioadă de pace.
8 Seria cuceririlor Imperiului Roman - Galia Cisalpină-Franța, în sec. II î.e.n., Spania, alte țări. 1. Iuda a primit rapoarte despre romani; anume că erau renumiți atât pentru puterea lor militară și binefacerile ce le arătau celor care deveneau aliații lor, dar și că oricine se unea cu ei putea fi sigur de prietenia lor, 2. și va fi sigur de ajutor militar puternic de la ei. I s-a mai spus despre campaniile militare ale romanilor, și de valoarea pe care au arătat-o în cucerirea galilor, pe care i-au obligat să plătească tribut. 3. El a auzit de succesele lor din Spania, unde au pus mâna pe minele de argint și de aur. 4. Ei continuau să mențină controlul asupra întregii țări prin perseverență și înțelepciune, deși era destul de îndepărtată de ei. În trecut au fost regi care au venit de la marginea pământului ca să-i cucerească, iar aceia au suferit înfrângeri catastrofale; alții le plăteau tribut anual. 5. Filip, și Perseus – regele Macedoniei, și toți cei care li s-au opus, au fost distruși în bătălii și cuceriți. 6. Antioh cel Mare, regele Asiei, a pornit împotriva lor, cu o sută douăzeci de elefanți, cu cavalerie, cu care de război și cu o armată uriașă, ca să sfârșească total înfrânt. 7. Ei l-au prins de viu pe rege și l-au pus, pe el și pe succesorii lui la tron, să plătească un tribut imens, să le dea ca zălog ostateci, 8. și să le cedeze teritoriile lor India, Media și Lidia, împreună cu unele dintre cele mai prețioase provincii ale lor; pe acestea, ei le-au luat de la ei, și i le-au dat regelui Eumenes. 9. Grecii de asemenea au plănuit să-i atace și să-i distrugă. 10. Dar romanii au aflat, și au trimis un singur general împotriva lor. 11. De cum au început luptele, mulți greci au căzut, iar femeile și copiii lor au fost luați prizonieri. Romanii au jefuit și au anexat țara lor, demolând fortărețele lor și făcându-i pe toți sclavi, cum sunt până în ziua de azi. 11. Alte regate și insule și oricine li s-a opus, au fost distruși și reduși la sclavie. 12. Cu prietenii, pe de altă parte, și cu cei care s-au bazat pe ei pentru protecție, ei au menținut o prietenie trainică. Astfel, ei au învins stăpânitori de aproape și de departe, și toți cei care au auzit de ei, s-au temut de ei. 13. Cei pe care au vrut să-i ajute să fie numiți regi, au fost numiți regi. Cei pe care ei au vrut să-i de-a jos, i-au dat jos. Prin acestea, ei au dobândit o putere grozavă. 14. Cu toate acestea, nici unul dintre ei nu-și dădea aere de prinț, asumându-și o coroană, sau punându-și robă purpurie.
Pag. 125
15. Ei și-au format un Senat, unde, în fiecare zi, trei sute douăzeci de senatori se întâlneau pentru dezbateri, dându-și cu părerea despre ordinea firească a afacerilor publice. 16. În fiecare an, ei încredințau guvernul lor și comanda tuturor teritoriilor lor unuia dintre ei, toți ascultându-l pe acela, fără gelozie sau invidie.
Iuda și Imperiul Roman. Alianța izraeliților cu romanii. 17. Ca atare, Iuda l-a ales pe Eupolem, fiul lui Ioan, fiul lui Acos, și pe Iason, fiul lui Eleazar, ca să meargă la Roma și să încheie un tratat de prietenie și de alianță. 18. Aceasta, ca poate că romanii îi vor scăpa de opresiuni străine, fiind evident că imperiul grec redusese Israelul la o sclavie abjectă. 19. Solii s-au dus la Roma, o călătorie foarte lungă, iar când au fost primiți în Senat, ei au vorbit astfel: 20. - „Iuda Macabeul, frații săi și poporul evreu, ne-au trimis să încheiem cu voi un tratat de pace, astfel ca noi să ne numărăm printre aliații și prietenii voștri.” 21. Romanii au fost de acord cu propunerea lor. 22. Ceea ce urmează este o copie fidelă a tratatului, înscrisă pe tablete de bronz și trimisă la Ierusalim, astfel ca evreii să aibă acolo o dovadă a lui:
23. „Succes să aibă romanii și neamul evreiesc, pe mare și pe uscat, pentru totdeauna! Sabia și dușmanul să fie departe de ei! 24. Dar dacă se va întâmpla să fie un atac neprovocat împotriva Romei sau împotriva oricăruia dintre aliații ei, pe tot dominionul ei, 25. atunci țara evreiască îi va ajuta necondiționat, după cum situația va cere. 26. În deplin acord cu decizia Romei, evreii nu vor da provizii, arme, bani sau nave dușmanilor Romei. Evreii vor respecta toate aceste obligații fără să primească nici o compensație. 27. La fel, dacă se va întâmpla să fie un atac neprovocat împotriva țării evreiești, atunci romanii îi vor ajuta necondiționat, după cum situația va cere. 28. În deplin acord este decizia Romei de a nu da nici provizii, nici arme, nici bani, nici nave, dușmanilor țării evreiești. Aceste obligații vor fi respectate în bună credință de ambele părți. 29. Aceștia sunt termenii tratatului pe care romanii l-au încheiat cu poporul evreu. 30. Iar dacă, începând de acum, amândouă părțile sunt de acord să adauge sau să scoată ceva din acest tratat, așa va fi, și o asemenea adăugare sau scoatere va fi valabilă. 31. Cât despre răutățile pe care regele grec Demetrius le cauzează evreilor, noi i-am scris lui cele ce urmează: - De ce ai subjugat atât de rău pe prietenii și aliații noștri evrei? 32. Dacă ei ni se vor plânge din nou împotriva ta, noi vă vom declara război pe mare și pe uscat, ca să le apărăm cauza.”
9 Bachides se întoarce în Iudeea. 1. Când a auzit Demetrius că Nicanor și oamenii săi au căzut în luptă, el i-a trimis pe Bachides și pe Alcimus pentru a doua oară în Iudeea, în fruntea aripii din dreapta a armatei sale. 2. Ei au mărșăluit de-a lungul drumului Galileii, au asediat Mesalotul, în Arbela, l-au cucerit, și au omorât foarte mulți oameni. 3. În prima lună a anului o sută cincizeci și doi/160 î.e.n., ei au stabilit tabără și au început asediul Ierusalimului. 4. De acolo, ei au trimis în marș la Beerzet douăzeci de mii de infanteriști și două mii de călăreți. 5. Cât despre Iuda, el își stabilise tabăra la Elasa, el având cu el trei mii de războinici aleși. 6. Dar, când oamenii lui au văzut mărimea forțelor dușmanului, mulți au dezertat, nerămânând decât opt sute dintre ei. 7. Văzând că armata i se destramă și că treburile merg împotriva lui, el s-a descurajat, neavând timp să strângă iar armată; era deznădăjduit. 8. El a zis trupelor rămase: - „Să atacăm, și să vedem, poate că vom învinge dușmanul.”
Pag. 126
9. Oamenii lui au încercat să îl determine să se răzgândească: - „Imposibil - au zis ei. Nu, suntem prea puțini. Să scăpăm cu viață, și să ne întoarcem să luptăm cu ei, când tovarășii noștri vor fi cu noi.” 10. Dar Iuda a replicat: - „Dumnezeu îmi interzice să fac un asemenea lucru, să fug. Dacă ne-a venit vremea, să murim vitejește pentru compatrioții noștri, și onoarea nu ne va fi pătată.”
Ultima bătălie a lui Iuda. 11. Armata siriană a ieșit din tabără și a ocupat pozițiile de luptă împotriva oamenilor lui Iuda. Cavaleria era împărțită în două părți, prăștiașii și arcașii au înaintat în fața grosului armatei, ca forță de șoc, fiind toți foarte curajoși. 12. Bachides era în aripa dreaptă. Falanga a înaintat în sunet de trompete, fiind flancată de cavalerie. 13. Oamenii lui Iuda de asemenea au sunat trompetele. Pământul s-a cutremurat când s-au încleștat în luptă, iar lupta a ținut de dimineața până noaptea. 14. Când a văzut că Bachides și forța sa principală era în aripa dreaptă, Iuda împreună cu cei mai viteji oameni ai săi s-a îndreptat într-acolo. 15. Ei au distrus aripa dreaptă și i-au urmărit pe fugari, până la muntele Azara. 16. Sirienii din aripa stângă, văzând că aripa lor dreapta este distrusă, s-au mobilizat, l-au urmărit îndeaproape pe Iuda și l-au atacat din spate. 17. Lupta a devenit cumplită, și mulți au căzut de ambele părți. 18. Iuda a fost printre cei căzuți, iar ceilalți evrei au fugit. 19. Ionatan și Simon l-au luat de acolo pe Iuda, fratele lor, și l-au înmormântat în cripta familiei, la Modin. 20. Și a fost mare tristețe în tot Israelul, iar oamenii l-au plâns multe zile, zicând: 21. - „Cum a căzut campionul nostru, salvatorul lui Israel!” 22. Celelalte fapte ale lui Iuda, războaiele, cuceririle și realizările lui, nu s-au înregistrat, pentru că au fost mult prea numeroase.
Ionatan îi urmează lui Iuda. 23. După moartea lui Iuda, nelegiuiți din orice colț al Israelului au ieșit la iveală, de pe unde erau ascunși, și de asemenea toți răufăcătorii. 24. Și țara, de asemenea teribil de afectată de foamete, a căzut în mâinile lor. 25. Bachides a pus pe nelegiuiți la conducerea poporului. 26. Ei i-au căutat și i-au hăituit pe prietenii lui Iuda, ca să-i aducă înaintea lui Bachides, care s-a răzbunat pe ei, batjocorindu-i. 27. A fost o vreme de opresiune cruntă asupra izraeliților, mai cumplită decât în orice altă perioadă istorică, de când nu mai apăreau profeți printre ei. 28. Atunci, prietenii lui Iuda s-au strâns laolaltă, și i-au spus lui Ionatan: 29. - „De la moartea fratelui tău, Iuda, n-a mai fost un bărbat ca el, ca să ne conducă împotriva dușmanilor, a lui Bachides și a celor dintre ai noștri care ne sunt ostili. 30. În consecință, astăzi noi te-am ales pe tine să-i urmezi, și să ne conduci în luptele noastre.” 31. Începând de atunci, Ionatan a preluat conducerea, în locul fratelui său Iuda.
Campaniile militare ale lui Ionatan. 32. Când acest lucru a ajuns la urechile lui Bachides, el a căutat să-l omoare pe Ionatan. 33. Dar Ionatan, fratele lui Simon, și toți cei care erau cu el au aflat, și s-au refugiat în deșertul Tekoa, stabilindu-și tabăra lângă lacul Asfar. 34. Bachides a descoperit aceasta, și în ziua de odihnă a trecut Iordanul împreună cu toată armata sa. 35. Ionatan l-a trimis pe fratele său Ioan, împreună cu caravana lor, la nabateeni, prietenii săi, ca să-i roage să țină în păstrare avutul lor, care era destul de considerabil. 36. Dar fiii lui Iambre, ieșind din Medaba, l-au răpit pe Ioan și tot avutul lui. 37. După câtva timp, vești au ajuns la Ionatan și la fratele său Simon, cum că fiii lui Iambre sărbătoreau o nuntă importantă, și se duceau la Nadabat, cu mare alai, după mireasă, fiica unui nobil de vază din Canaan.
Pag. 127
38. Cu soarta fratelui lor Ioan încă foarte proaspătă în mintea lor, Ionatan și oamenii săi s-au dus și s-au ascuns într-o văgăună din munte. 39. În timp ce pândeau, iată că a apărut o mulțime zgomotoasă, cu mirele în mijlocul caravanei de bagaje, escortat de către prietenii și rudele sale, toți înarmați ca de război. 40. Oamenii lui Ionatan au ieșit brusc din ascunzătoarea lor, le-au tăiat calea și i-au atacat; mulți au căzut, supraviețuitorii au fugit în munți, iar evreii le-au confiscat toate bunurile, ca pradă de război. 41. Astfel, nunta s-a transformat în plânsete, iar sunetul muzicii în tânguiri. 42. Sângele fratelui lor fiind total răzbunat, Ionatan și Simon s-au întors în lunca Iordanului. 43. Auzind despre aceasta, Bachides a venit, în ziua de odihnă, până la malurile Iordanului, însoțit de a armată numeroasă. 44. Ionatan le-a zis oamenilor săi: - „Ridicați-vă, să luptăm pentru viețile noastre! Situația noastră este astăzi mai grea ca niciodată! 45. Războiul este înaintea noastră, apele Iordanului sunt înapoia noastră, într-o parte luncă, iar în cealaltă parte lăstăriș des, n-avem nici o scăpare! 46. Strigați la Dumnezeu, ca să vă scape de dușman.” 47. Bătălia a început, iar Ionatan și-a ridicat mâna să-l lovească pe Bachides, dar conducătorul sirian l-a evitat și a fugit. 48. Apoi Ionatan și oamenii săi au sărit în Iordan și au înotat spre malul opus, dar dușmanii nu i-au urmărit peste râu.
Bachides zidește fortificații. 49. În acea zi, armata lui Bachides a pierdut cam o mie de oameni. 50. Bachides s-a întors la Ierusalim și a fortificat cu ziduri înalte și porți cu zăbrele solide orașele puterni-ce din Iudeea: Ierihon, Emaus, Betoron, Betel, Tamnata, Faraton și Tefon. 51. El a înființat în toate garnizoane, ca să-i hărțuiască pe izraeliți, 52. a întărit cetățile Betțura și Gazara, dar și Citadela, care este la vest de Templu, pe aceeași colină cu el, punând în ele trupe și multe provizii, 53. și a luat ostatici pe fiii conducătorilor din țară, punându-i sub pază în Citadelă, în Ierusalim. 54. În cea de-a doua lună a anului o sută cincizeci și trei/159 î.e.n., Alcimus a poruncit ca zidul curții inte-rioare a Templului să fie demolat, ca să distrugă astfel munca profeților. 55. Dar imediat ce a început munca de demolare, el a suferit o comoție cerebrală, care a blocat toate activitățile lui. Paralizat și bâlbâindu-se, el n-a mai putut silabisi un cuvânt, nici să dea porunci finale în legătură cu averea lui. 56. În cele din urmă, el a murit în chinuri groaznice. 57. Auzind că Alcimus a murit, Bachides s-a întors la regele Demetrius, și timp de doi ani Iudeea s-a bucurat de pace.
Sfârșitul războiului. 58. Toți nelegiuiții au ținut sfat: - „Iată că Ionatan și oamenii săi trăiesc în pace și în siguranță – au zis ei; dacă-l aducem acum înapoi pe Bachides, el îi va înfrânge pe toți într-o singură noapte.” 59. Ei s-au dus și s-au sfătuit cu Bachides, 60. care a plecat la atac, însoțit de o armată numeroasă. În același timp, el a trimis scrisori secrete tutu-ror celor din Iudeea care-l susțineau, cu instrucțiuni să-l prindă pe Ionatan și pe oamenii săi. Dar, din cauză că planul lor a fost aflat, ei nu și-au putut îndeplini acest plan. 61. Și cam cincizeci dintre conducătorii nelegiuiților au fost prinși și omorâți. 62. Ionatan și Simon s-au retras la Betbasi, în deșert, împreună cu oamenii lor, au reconstruit fortificațiile orașului, care erau în ruină, și le-au întărit. 63. Informat despre aceasta, Bachides a convocat toată armata sa, și pe toți aliații săi din Iudeea. 64. Ei au plecat cu toții înspre Betbasi. Cu toții a ocupat poziție de atac, au ridicat mașinile de asediu și au atacat multe zile. 65. Ionatan l-a lăsat pe fratele său Simon în oraș, și s-a furișat în țară numai cu câțiva oameni. 66. El a distrus atât Odomera și oamenii săi, dar și pe fasiriți în corturile lor.
Pag. 128
67. Treptat, el s-a întărit în forțe, și a început să avanseze înspre Betbasi, împreună cu forțele lui. Simon și oamenii săi au ieșit pe neașteptate din oraș, și au incendiat mașinile de asediu. 68. Ei au pornit o luptă crâncenă cu Bachides, și au ținut o așa de mare presiune asupra lui, astfel că i-au zădărnicit toate planurile. 69. Mâniat pe nelegiuiții la cererea cărora invadase ținutul, Bachides a omorât pe mulți dintre ei. Apoi el a decis să se întoarcă în țara sa. 70. Când Ionatan a auzit aceasta, el a trimis soli cu termeni de pace, și de eliberare a prizonierilor. 71. Bachides a fost de acord și a acceptat propunerile lui Ionatan, jurându-i că atât cât trăiește, nu le va mai face nici un rău. 72. El a înapoiat prizonierii, pe care îi luase mai înainte în Iudeea, după care s-a întors în țara sa, și niciodată n-a mai călcat pe pământ evreiesc. 73. Așa că războiul din Israel s-a terminat. Stabilindu-se la Micmaș, Ionatan a început să guverneze poporul, dar și să-i alunge pe nelegiuiți din Israel.
10 Revolta lui Alexandru Epifanul. 1. În anul o sută șaizeci/152 î.e.n., Alexandru Epifanul, fiul lui Antioh, venind pe mare, a debarcat și a luat în primire Ptolemeida, oraș în care a fost primit cu bucurie, și unde a fost proclamat rege. 2. Auzind despre aceasta, regele Demetrius a strâns o armată numeroasă și a plecat la război. 3. În același timp, el a trimis la Ierusalim o scrisoare de prietenie și de mare prețuire. 4. El și-a zis: „Să i-o luăm înainte lui Alexandru Epifanul, făcând pace cu evreii, înainte ca Ionatan să facă vreo înțelegere cu el, împotriva noastră. 5. Căci Ionatan n-a uitat tot răul pe care i l-am făcut, cum i-am tratat pe frații săi și țara sa.” 6. Așa că el i-a dat autoritate să-și formeze și să-și echipeze o armată, l-a numit aliat, și a dat porunci ca ostaticii din Citadelă să-i fie predați lui Ionatan. 7. Ionatan s-a dus la Ierusalim și a citit scrisoarea întregului popor, și, de asemenea, ostașilor garnizoanei, în Citadelă. 8. Aceștia s-au îngrozit, auzind că regele i-a dat lui Ionatan autoritate să-și formeze armată. 9. Ei i-au predat ostaticii, care au fost dați înapoi părinților lor. 10. Ionatan s-a stabilit în Ierusalim, și a început să reconstruiască și să renoveze orașul. 11. El a dat instrucțiuni celor care lucrau la întărirea zidurilor care înconjurau muntele Sion, anume să se facă o fortificație din piatră cioplită, și așa s-a făcut. 12. Străinii care ocupaseră cetățile zidite de Bachides fugiseră. 13. Toți dezertaseră și se întorseseră în țările lor de baștină. 14. Numai în Betțura mai rămăseseră unii dintre cei care abandonaseră Legea și poruncile, și care își găsiseră refugiu acolo. 15. Când regele Alexandru Epifanul a auzit de propunerea pe care Demetrius i-o făcuse lui Ionatan, și spunându-i-se despre bătăliile și faptele eroice ale lui Ionatan și ale fraților săi, și neajunsurile pe care le suferiseră, el a exclamat: 16. - „Oare vom mai găsi noi un om ca acesta? Să ni-l facem imediat prieten și aliat.” 17. Așa că el i-a scris lui Ionatan următoarea scrisoare:
Ionatan devine mare preot. 18. „Regele Alexandru către fratele său Ionatan. Salutare. 19. Ne-au sosit rapoarte despre valoarea ta, și cât de valoros ai fi dacă ai fi Prietenul nostru. 20. Acum, în această zi, noi te numim mare preot al țării tale, cu titlul de Prieten.”
El i-a trimis de asemenea o robă purpurie și o coroană de aur. Ionatan a primit propunerea și darurile. 21. Ionatan s-a îmbrăcat cu veșmintele sfinte in luna a șaptea a anului o sută șaizeci/152 î.e.n., la sărbătoarea corturilor; el a strâns o armată, și a pregătit să aibă la îndemână mult armament. 22. Demetrius a fost înștiințat despre acestea. 23. - „Cum de ne-a luat-o înainte Alexandru, obținând prietenia și susținerea evreilor? – a întrebat el.
Pag. 129
24. Ar trebui ca și eu să le scriu o scrisoare în termeni cordiali, și să le dau onoruri și cadouri, ca să-i ținem de partea noastră.”
Scrisoarea lui Demetrius către Ionatan. 25. Așa că el le-a trimis evreilor următorul mesaj:
„Regele Demetrius către națiunea evreilor. Salutare. 26. Am auzit, cu multă plăcere, că ați onorat înțelegerile și ați rămas prieteni cu noi și nu v-ați dus la dușmanii noștri. 27. Rămâneți credincioși nouă, și vă vom recompensa pe deplin pentru ceea ce faceți pentru cauza noastră. 28. Și asta atât prin oferindu-vă scutiri, dar și prin cadouri. 29. Pentru acestea, eu vă scutesc acum, pe voi, și pe toți evreii, de plătirea tributului, de impozitul pe sare și de impozitul pe care-l plătiți coroanei. 30. Începând de astăzi eu vă scutesc de o treime din recoltele câmpului și de jumătate din recoltele de fructe pe care mi le datorați, începând de astăzi și pentru totdeauna, eu nu le voi mai percepe din Iudeea sau din cele trei provincii, care până acum făceau parte din Samaria și Galileea, și pe care acum eu le alipesc Iudeii. 31. Ierusalimul și ținuturile vecine cu el, vor fi sfinte și scutite de impozite. 32. Predau, de asemenea, autoritate asupra orașului Ierusalim marelui preot, și îi dau drept marelui preot să instituie garnizoană armată, cu oameni aleși de el. 33. Toți prizonierii de război evrei luați din Iudeea, aflați în acest moment pe cuprinsul regatului meu, eu îi eliberez acum, fără plată de răscumpărare. Nimeni nu va plăti nici un fel de impozit pe animalele evreilor. 34. Toate sărbătorile, zilele de odihnă, lunile noi și zilele de datină, și trei zile înainte și după orice sărbă-toare, vor fi zile libere pentru toți evreii din regatul meu. 35. Nimeni nu mai are autoritate să impună absolut nimic oricărui evreu. 36. Evreii vor fi înrolați în forțele coroanei, până la treizeci de mii dintre ei, iar ei vor fi plătiți la fel cât se plătește și armata noastră. 37. Unii dintre ei vor fi staționați în cetățile importante ale coroanei, alții vor fi puși în poziții de încredere în regat. Comandanții lor și ofițerii vor fi dintre ai lor, și vor avea voie să-și urmeze obiceiurile, după cum deja regele a poruncit în Iudeea. 38. Cele trei provincii anexate la Iudeea din ținutul Samariei, vor rămâne anexate și sub un singur control, numai sub autoritatea marelui preot. 39. Ptolemeida și pământurile din împrejurimi le-am dat în dar Templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care-i sunt necesare. 40. Eu personal am să dau cincisprezece mii de șekeli de argint, din veniturile regale, care pot fi luați din locurile unde vor fi solicitați. 41. Și din ce n-au plătit perceptorii, ce trebuia plătit, va fi plătit pentru nevoile Templului. 42. Mai mult, cei cinci mii de șekeli, care erau luați din venitul anual al Templului, vor fi, de asemenea, dați înapoi, deoarece aparțin preoților care slujesc. 43. Oricine se va refugia în Templul din Ierusalim, sau în oricare dintre anexele lui, din cauza unei datorii către coroană, sau orice altă datorie, va fi eliberat, împreună cu toate bunurile pe care le are în regatul meu. 44. Costul reconstrucției și renovării Templului va fi plătit din venitul regelui. 45. În plus, reparația zidurilor Ierusalimului și fortificațiile dimprejur, ca și fortificațiile din Iudeea, vor fi plătite din venitul regelui.”
Moartea lui Demetrius. 46. Ionatan și poporul nu au crezut că aceste propuneri au fost făcute cu bună credință, când le-au auzit, și nu le-au acceptat, căci ei și-au adus aminte de răul pe care regele l-a făcut Israelului, și opresiunea cruntă la care l-au supus.
Pag. 130
47. Ei au fost în favoarea ofertei lui Alexandru, din cauză că a fost primul care a propus pace, și au rămas aliați cu el până la sfârșit. 48. Regele Alexandru a mobilizat forțe numeroase și a ocupat poziție împotriva lui Demetrius. 49. Când cei doi regi s-au ciocnit în luptă, armata lui Alexandru a fost pusă pe fugă. Demetrius l-a urmărit cu întărită vigoare, 50. și a atacat până la apusul soarelui, dar Demetrius a căzut în acea zi.
Tratatul dintre Ptolemeu și Alexandru. 51. Alexandru a trimis soli la Ptolemeu, regele Egiptului, cu următorul mesaj:
52. „M-am întors în regatul meu și acum stau pe tronul strămoșilor mei, mi-am asumat guvernarea, l-am învins pe Demetrius, și m-am făcut stăpânul țării noastre. 53. În timpul bătăliei, el și armata lui au fost înfrânți, iar eu am ocupat tronul regatului său. 54. Acum, îți propun să ne aliem; fă-mă ginere, dându-mi fata ta în căsătorie, iar eu vă voi da, ție și ei, daruri demne de faptul că ești rege.”
55. Regele Ptolomeu a replicat cu următorul mesaj:
„Ziua când te-ai întors în ținutul tău și te-ai așezat pe tronul străbunilor tăi a fost o zi fericită. 56. Eu voi face tot ce mi-ai cerut, dar vino la Ptolemeida să ne întâlnim, iar eu voi deveni socrul tău, așa cum îmi propui.”
57. În anul o sută șaizeci și doi/150 î.e.n., Ptolemeu a plecat din Egipt, împreună cu fiica sa Cleopatra, și a ajuns la Ptolemeida. 58. Acolo, regele Alexandru s-a întâlnit cu el. Ptolemeu i-a dat pe fiica sa Cleopatra de nevastă, iar nunta a fost sărbătorită cu mare pompă. 59. Regele Alexandru i-a scris lui Ionatan, ca acesta să vină să-l întâlnească. 60. Ionatan s-a dus la Ptolemeida, unde s-a întâlnit cu cei doi regi; el le-a dăruit argint și aur, și de asemenea a făcut multe cadouri Prietenilor lor. Astfel, el le-a intrat în grații. 61. Câțiva evrei renegați au conspirat și l-au reclamat pe Ionatan. Dar regele nu i-a luat în seamă, 62. ci a dat porunci ca Ionatan să fie îmbrăcat în exact aceleași fel haine ca ale lui, și să fie îmbrăcat în purpură, și așa s-a făcut. 63. Apoi regele l-a așezat lângă el, și le-a poruncit ofițerilor săi să-l escorteze prin mijlocul orașului și să proclame ca nimeni să nu-l mai reclame sau să-i cauzeze vreun neajuns, pentru nici un motiv. 64. Când această proclamație a fost făcută publică, cei care plănuiseră să-l reclame pe Ionatan, și l-au văzut în toată splendoarea și în mantia purpurie, toți, până la ultimul, au dat bir cu fugiții. 65. Astfel, onorat de către rege, pus în prima linie printre Prietenii regelui, și numit general și guvernator provincial, 66. Ionatan s-a întors la Ierusalim, mulțumit de succesul său.
Ionatan îl înfrânge pe Apolonius. 67. În anul o sută șaizeci și cinci/147 î.e.n., Demetrius, fiul regelui Demetrius, a sosit în ținutul părinților săi, în Creta. 68. Această veste l-a neliniștit pe Alexandru, când a auzit-o, și l-a făcut să se întoarcă în Antiohia. 69. Demetrius l-a numit ca sef al armatei pe Apolonius, care era guvernator peste Cele-Siria. El a strâns o armată puternică, și și-a stabilit tabăra la Iamnia. De acolo, el a trimis acest mesaj lui Ionatan, marele preot:
70. „Tu ești singurul care ni te opui, și opoziția ta mă face ridicol și mă dezonorează. De ce ne sfidezi, de acolo, din munți? 71. Dacă ai încredere în forțele tale, vino la șes să ne întâlnim, ca să vedem care este mai tare, căci eu am cu mine puterea orașelor.
Pag. 131
72. Fă cercetări dacă vrei, află cine sunt, și cine sunt aliații noștri. Ți va spune că nu ne poți rezista; strămoșii tăi au fost înfrânți de două ori, în propriul lor ținut. 73. Și acum, la fel, n-o să poți rezista cavaleriei mele, sau unei asemenea forțe la șes, unde nu poți găsi nici măcar o piatră, sau o pietricică, și unde n-ai loc de scăpare.” 74. Provocat de acest mesaj de la Apolonius, Ionatan a plecat în marș din Ierusalim, însoțit de zece mii de ostași aleși pe sprânceană, și și-a unit forțele cu cele ale lui Simon, fratele său. 75. El a asediat Jaffa, unde locuitorii îi închiseseră porțile, căci Apolonius avea o garnizoană acolo. 76. Dar când a început lupta, locuitorii s-au înspăimântat și au deschis porțile, astfel Ionatan cucerind Jaffa. 77. Auzind despre aceasta, Apolonius, însoțit de trei mii de călăreți și de o infanterie numeroasă, a plecat în marș spre Azotus, ca să treacă prin el; dar, în același timp, bazându-se pe cavaleria sa numeroasă, a avansat în câmpie. 78. Ionatan l-a urmărit până la Azotus, loc unde a început bătălia. 79. Apolonius a lăsat ascunși în spate o mie de călăreți, 80. iar Ionatan a realizat acest lucru abia în acel moment. Deși împresurat de dușman, care l-a supus unei ploi cu săgeți de dimineața până seara, 81. armata sa a rezistat eroic, după cum a poruncit Ionatan, și cavaleria dușmanului a obosit. 82. În acel moment, cavaleria lor fiind obosită, Simon și-a condus trupele în atacul falangei, a înfrânt-o și a pus-o pe fugă. 83. Cavaleria s-a împrăștiat pe câmpie, iar infanteria a fugit la Azotus, unde s-a refugiat în templul lui Dagon, idolul lor. 84. Dar Ionatan a incendiat Azotus și așezările dimprejur și le-a jefuit; templul lui Dagon l-a ars din temelii, atât pe el, cât și pe toți cei care se refugiaseră în el. 85. Numărul celor căzuți de sabie, împreună ce cei care muriseră în incendiu, a atins opt mii. 86. Ionatan a plecat în marș de la Azotus, și și-a stabilit tabăra la Askalon, unde locuitorii l-au primit cu mare pompă. 87. El și oamenii săi s-au întors la Ierusalim încărcați cu bunurile jefuite. 88. Când aceste evenimente i-au fost raportate lui Alexandru, el i-a conferit și mai mari onoruri lui Ionatan. 89. El i-a trimis o agrafă de aur, agrafe de obicei conferite numai Prietenilor regelui; și de asemenea i-a dăruit cetatea Ekron și toate împrejurimile ei, ca un cadou personal din partea sa.
11 Ptolemeu invadează Siria. 1. Apoi Ptolemeu, regele Egiptului, a strâns forțe numeroase, ca nisipul de pe plajă, dar și multe vapoare; el a încercat să ia regatul lui Alexandru prin înșelăciune, și să-l adauge la regatul său. 2. El a plecat înspre Siria cu cuvinte de pace, iar locuitorii orașelor i-au deschis porțile și i-au ieșit în întâmpinare, căci regele Alexandru le poruncise aceasta, el fiind socrul lui Alexandru. 3. Dar când Ptolemeu a intrat în orașe, el a instalat forțe armate, ca garnizoane, în fiecare oraș. 4. Când s-a apropiat de Azotus, ei i-au arătat templul lui Dagon incendiat, morții neîngropați și trupuri arse, făcute grămezi de-a lungul drumului. 5. De asemenea, ei i-au mai spus ce ar fi făcut Ionatan, ca să arunce vina pe el, dar regele a păstrat tăcere. 6. Ionatan l-a întâlnit pe rege la Jaffa, cu mare pompă, s-au închinat unul altuia în semn de respect, și au rămas peste noapte în oraș. 7. Și Ionatan a mers cu regele până la râul numit Eleuterus, apoi s-a întors la Ierusalim. 8. Astfel, regele Ptolemeu a obținut controlul orașelor de pe malul mării, până la Seleucia, și a continuat să urzească planuri rele împotriva lui Alexandru. 9. El a trimis soli la regele Demetrius, zicând: - „Să facem o înțelegere, și am să ți-o dau de nevastă pe fiica mea, care a fost nevasta lui Alexandru, și vei domni peste regatul tatălui tău. 10. Acum îmi pare rău că i-am dat-o lui de nevastă, căci el a încercat să mă omoare.” 11. El căuta vină lui Alexandru, deoarece îi râvnea regatul.
Pag. 132
12. Așa că el i-a luat lui Alexandru fiica și i-a dat-o lui Demetrius. El s-a înstrăinat de Alexandru, iar separarea lor a devenit evidentă. 13. Apoi Ptolemeu a intrat în Antiohia, și și-a pus coroana Asiei. Astfel, el și-a pus două coroane pe cap, coroana Egiptului și coroana Asiei. 14. Pe atunci, regele Alexandru era în Cilicia, din cauză că locuitorii din acel ținut se răsculaseră. 15. Când Alexandru a auzit de Ptolemeu, el a pornit la bătălie împotriva lui. Ptolemeu i-a ieșit în întâmpinare, l-a întâlnit în luptă, însoțit de o forță numeroasă, și l-a pus pe fugă. 16. Așa că Alexandru a fugit în Arabia, ca să găsească protecție acolo, regele Ptolemeu fiind triumfător. 17. Zabdiel arabul, un șef de trib, i-a tăiat capul lui Alexandru, și i l-a trimis lui Ptolemeu. 18. Dar regele Ptolemeu a murit trei zile mai târziu, iar trupele lui din cetăți au fost omorâte de către locuitorii cetăților. 19. Astfel, Demetrius a devenit rege, în anul o sută șaizeci și șapte/145 î.e.n.
Diplomația lui Ionatan. 20. În acele zile, Ionatan i-a strâns laolaltă pe iudei, ca să atace Citadela, în Ierusalim, el construind multe mașini de asediu, pe care să le folosească împotriva ei. 21. Dar unii renegați, dușmani ai propriului lor popor, s-au dus la regele Demetrius și i-au raportat că Ionatan asediază Citadela. 22. Când a auzit una ca asta, el s-a mâniat, și imediat ce a auzit, s-a dus la Ptolemeida. El i-a scris lui Ionatan să înceteze asediul, și să vină la o conferință la Ptolemeida, cât de repede cu putință. 23. Când a auzit Ionatan aceasta, a dat porunci să se continue asediul. El a ales câțiva din bătrânii din Israel și câțiva dintre preoți și s-a pus singur în pericol. 24. Dar el s-a dus la rege, la Ptolemeida, luând cu el argint, aur, îmbrăcăminte și alte cadouri numeroase. Și astfel, el a intrat în grațiile lui Demetrius. 25. Și asta, în ciuda faptului că unii dintre renegații țării au continuat să-l reclame. 26. Regele l-a tratat la fel cum l-au tratat și predecesorii săi, înălțându-l în fața Prietenilor săi. 27. El l-a confirmat ca mare preot, dar și în celelalte onoruri pe care le primise, și l-a numit printre șefii de cel mai înalt rang ai Prietenilor săi. 28. Apoi, Ionatan l-a rugat pe rege să elibereze de tribut Iudeea și cele trei districte din Samaria, și i-a promis trei sute de talanți. 29. Regele a fost de acord, și i-a dat lui Ionatan un înscris despre toate aceste lucruri, după cum urmează:
30. „Regele Demetrius către fratele său Ionatan, iar națiunii evreilor, salutare. 31. Aceasta este o copie a scrisorii pe care am scris-o în legătură cu voi Prietenului nostru Lastenes; spre informare iată o copie a ei: 32. < Regele Demetrius către respectabilul său văr, Lastenes, salutare. 33. Am hotărât să facem bine neamului evreilor, care sunt prietenii noștri, și care își îndeplinesc obligațiile față de noi, datorită bunăvoinței pe care ei ne-o arată. 34. Am hotărât să confirmăm ca fiind posesiunea lor atât ținutul Iudeea, cât și cele trei districte Aferema, Lida și Ramataim, care acum sunt transferate de la Samaria la Iudeea, împreună cu toate regiunile înconjurătoare, spre folosință celor care aduc jertfe la Ierusalim; aceasta este o scutire a plăților anuale pe care regele le primea de la aceste teritorii, din roadele câmpului și din livezi. 35. Și i-am scutit și de alte plăți, de titluri și de taxe, de darea de sare și de taxele regale pe care ni le datorează. 36. Și nici una dintre aceste taxe nu va fi anulată începând de acum și până în veci. > 37. De aceea, ai grijă să faci o copie a acestei scrisori, și dă-i-o lui Ionatan ca s-o afișeze pe muntele sfânt, într-un loc unde să poată fi văzută de oricine.”
Intriga lui Trifo. 38. Când regele Demetrius a văzut că în ținut, înaintea lui, era liniște și nu era nici o opoziție, el a dat drumul tuturor trupelor sale, toți ostașii să meargă la casele lor, cu excepția trupelor străine, pe care le recrutase din insulele Neamurilor. De aceea, toate trupele care serviseră sub predecesorii săi s-au întors împotriva lui.
Pag. 133
39. Un oarecare Trifo fusese unul dintre susținătorii lui Alexandru. El a văzut că toate trupele cârteau împotriva lui Demetrius. Așa că el s-a dus la Iamlikos Arabul, care-l creștea pe Antioh, copilul lui Alexan-dru. 40. El a insistat să-i dea lui copilul, ca să domnească în locul tatălui său, și să-i aducă la cunoștință ce a poruncit Demetrius, și câte trupe a strâns. El a rămas acolo multe zile. 41. În acea vreme, Ionatan i-a trimis regelui Demetrius solicitarea ca el să-și retragă trupele din Citadela din Ierusalim și celelalte trupe din cetăți, căci ele continuau să lupte împotriva izraeliților. 42. Demetrius i-a trimis acest răspuns:
„Nu numai că voi face acest lucru, dar îți voi conferi mari onoruri, ție și țării tale, dacă o să am ocazia. 43. Căci te rog să-mi trimiți trupe care să mă ajute, deoarece toate trupele mele s-au răsculat împotriva mea.”
44. Ionatan i-a trimis trei mii de războinici la Antioh, iar când ei au ajuns la rege, el s-a bucurat nespus. 45. Atunci, locuitorii orașului s-au strâns laolaltă, în oraș, dorind să-l omoare pe rege. 46. Dar regele s-a refugiat în palat. Apoi locuitorii au ocupat străzile orașului și au început lupta. 47. Regele i-a chemat pe evrei în ajutor; ei s-au strâns împrejurul lui, apoi, în luptă corp la corp, s-au împrăștiat prin tot orașul, omorând în acea zi cam o sută de mii de oameni. 48. Apoi au incendiat orașul, au luat o imensă pradă de război, și l-au salvat pe rege. 49. Când locuitorii orașului au văzut că orașul a fost cucerit și este la discreția evreilor, curajul li s-a năruit, și s-au dus la rege, cerând îndurare: 50. - „Vrem pace, dar oprește-i pe evrei, ca să nu ne distrugă, pe noi și orașul nostru.” 51. Și ei și-au aruncat armele și au făcut pace. Astfel, evreii au dobândit glorie în ochii regelui și al poporului regatului său, și s-au întors la Ierusalim cu o imensă pradă de război. 52. Astfel, regele Demetrius a rămas pe tronul regatului său, iar regatul a avut o vreme de pace. 53. Dar el și-a încălcat cuvântul în legătură cu tot ce promisese; el s-a înstrăinat de Ionatan, și nu i-a întors favorurile pe care Ionatan i le-a făcut, aducându-i, în timp, multe necazuri.
Trifo preia puterea. 54. După aceasta, Trifo s-a întors, și cu el abia adolescentul Antioh, care acum a fost încoronat rege. 55. Toate trupele, cărora Demetrius le dăduse drumul, s-au strâns în jurul lui Antioh; ei au luptat împotriva lui Demetrius, care a fost înfrânt și a fugit. 56. Trifo, care a capturat elefanții, a preluat controlul Antiohiei. 57. Apoi, tânărul Antioh i-a scris lui Ionatan:
„Te confirm în funcția de mare preot, te pun șef peste cele patru ținuturi, și te fac unul dintre Prietenii regelui.”
58. De asemenea, el i-a trimis un serviciu de masă din aur și i-a dat dreptul să bea din cupă de aur, să se îmbrace în purpură și să poarte agrafă de aur. 59. El l-a numit pe Simon, fratele lui Ionatan, guvernator peste ținutul care ține de la hotarele Tirului, până la granița cu Egiptul.
Campaniile militare ale lui Ionatan și ale lui Simon. 60. Apoi Ionatan a plecat în Cele-Siria, prin orașe, și toate armata siriană s-a unit cu el, ca aliați. Când a ajuns la Ascalon, locuitorii din oraș l-au întâmpinat cu mari onoruri. 61. De acolo el a plecat în Gaza, dar oamenii din Gaza l-au alungat. Așa că el l-a asediat, i-a incendiat suburbiile și le-a jefuit. 62. Apoi locuitorii din Gaza i-au cerut îndurare, iar el a încheiat pace cu ei, dar i-a luat ostatici pe fiii conducătorilor lor, pe care i-a trimis la Ierusalim. El a continuat să avanseze prin ținut, ajungând până la Damasc.
Pag. 134
63. Apoi Ionatan a auzit că ofițerii lui Demetrius s-au dus la Kadeș, în Galileea, cu o armată numeroasă, cu intenția să-l îndepărteze de la obiectivul lui. 64. El s-a dus să-i întâlnească, și l-a lăsat pe fratele său Simon în țară. 65. Simon a atacat cetatea Betțur și a luptat împotriva ei multe zile, asediind-o. 66. Apoi, ei au propus termeni de pace, pe care Simon i-a acceptat. El i-a scos din cetate, s-a făcut stăpân al orașului, și a pus garnizoană în el. 67. Ionatan și armata sa au stabilit tabără lângă Marea Sărată. În zori, ei au plecat în câmpia Hațor. 68. Acolo, el s-a ciocnit cu armata străină, care după ce lăsase o parte dintre războinici în munți să-i pândească, înainta drept înspre ei. 69. Apoi oamenii din ambuscadă din munți au apărut din ascunzișurile lor și au intrat în luptă. 70. Toți oamenii lui Ionatan au fugit; niciunul n-a rămas, cu excepția a două căpetenii, Matatias, fiul lui Absalon, și Iuda, fiul lui Calfi. 71. Ionatan și-a rupt hainele, și-a pus țărână pe cap, și s-a rugat. 72. Apoi, el a plecat la luptă împotriva dușmanilor, i-a înfrânt, iar ei au fugit. 73. Când oamenii lui, care fugiseră de lângă el, au văzut asta, s-au întors și s-au unit cu el în urmărire, până la Kadeș, unde era tabăra lor, și au stabilit tabără acolo. 74. În acea zi au căzut trei mii dintre cei din Neamuri. Apoi Ionatan s-a întors la Ierusalim.
12 Ionatan reînnoiește alianța cu Roma. 1. Atunci Ionatan, văzând că vremurile îi sânt favorabile, a ales oameni și i-a trimis la Roma, ca să confirme și să reînnoiască prietenia cu ei. 2. În același timp, pentru același motiv, el a trimis o scrisoare la Sparta și în alte locuri. 3. Oamenii lui s-au dus la Roma, au fost primiți în Senat și au zis: - „Marele preot Ionatan și țara evreilor ne-au trimis ca să reînnoim vechea noastră prietenie și alianță cu voi.” 4. Și romanii le-au dat scrisori către locuitorii din orice ținut, cerându-le să le asigure solilor liberă trecere până în Iudeea. 5. Aceasta este o copie a scrisorii pe care Ionatan a trimis-o spartanilor: „Marele preot Ionatan, Senatul țării, preoții și toți evreii, către frații lor, spartanii, salutare. 6. Deja, în trecut, regele vostru Arius a trimis o scrisoare marelui nostru preot Onias. 7. Arius, în acea scrisoare, ne numea frații voștri, după cum copia noastră ne arată. 8. Onias a primit cu bucurie și onoruri solul vostru, și a primit scrisoarea, care conținea o declarație clară de alianță și prietenie. 9. De aceea, deși nu avem nevoie de aceste lucruri, având spre încurajare în mâinile noastre cărțile sfinte, 10. noi am luat inițiativa să reînnoim legăturile noastre de familie și de prietenie cu voi, ca să nu ne înstrăinăm de voi, căci a trecut mult timp de când voi ne-ați trimis scrisoarea voastră. 11. De aceea, noi ne aducem tot timpul aminte de voi, cu orice prilej, atât la festivalurile noastre, cât și în alte zile festive, la jertfele pe care le oferim și în rugăciunile noastre, după cum este corect și frumos să-ți amintești de frați, 12. și ne bucurăm de mărirea voastră. 13. Cât despre noi, multe încercări și războaie s-au abătut asupra noastră; căci regii dimprejurul nostru ne-au tot atacat. 14. Noi n-am vrut să vă deranjăm, pe voi și pe alți aliați și prieteni de-ai noștri, cu aceste războaie. 15. Căci noi ne sprijinim pe Dumnezeu, care ne vine în ajutor, așa că i-am învins pe dușmani, care au fost umiliți. 16. De aceea, noi i-am ales pe Numenius, fiul lui Antioh, și pe Antipater, fiul lui Iason, și i-am trimis la Roma, ca să reînnoiască vechea noastră prietenie și alianță cu ei. 17. Noi le-am poruncit să meargă de asemenea la voi, să vă salute și să vă înmâneze această scrisoare despre reînnoirea legăturilor noastre de frăție. 18. Și acum noi vă rugăm să ne dați un răspuns la aceasta.”
19. De asemenea, vă trimitem și o copie a scrisorii pe care spartanii au trimis-o atunci lui Onias:
Pag. 135
20. „Regele Arius al spartanilor, către marele preot Onias, salutare. 21. S-a găsit scris că spartanii și evreii sunt frați, căci sunt din familia lui Avraam. 22. Și acum că știm acest lucru, vă rugăm să ne scrieți ce mai faceți. 23. Noi, de partea noastră, vă scriem că turmele și averea voastră ne aparțin, și tot ceea ce este al nostru, de asemenea vă aparține. 24. De aceea, noi le poruncim solilor noștri să vă aducă la cunoștință acest lucru.”
Alte campanii militare ale lui Ionatan și ale lui Simon. 24. Ionatan a aflat despre comandanții armatei lui Demetrius, care au revenit cu o forță și mai numeroasă, ca să-i atace. 25. Așa că el a plecat din Ierusalim, și i-a întâlnit în ținutul Hamat, nedându-le astfel prilejul să invadeze țara. 26. El a trimis spioni în tabăra lor, iar ei s-au întors și i-au raportat că dușmanul era în formație, gata de atac în acea noapte. 27. Așa că, atunci când a apus soarele, Ionatan a poruncit trupelor sale să stea în alertă, cu armele în mâini, ca să fie gata de luptă toată noaptea, și a pus observatori în jurul taberei. 28. Când dușmanul a auzit că Ionatan și trupele sale sunt gata de luptă, li s-a făcut frică și inimile li s-au înspăimântat, așa că au aprins focuri în tabăra lor și au început să se retragă. 29. Iar Ionatan și trupele lui n-au știut nimic până dimineața, căci ei au văzut numai focurile arzând. 30. Apoi Ionatan i-a urmărit, dar nu i-a ajuns, căci ei trecuseră râul Eleuterus. 31. Așa că Ionatan s-a îndreptat înspre arabii denumiți zabadeeni, i-a înfrânt și i-a jefuit. 32. Apoi, el a plecat înspre Damasc, și a mărșăluit prin tot acel ținut. 33. Simon, de asemenea a plecat prin țară, până la Ascalon și cetățile învecinate. El s-a îndreptat înspre Jaffa, și a ocupat-o preventiv, 34. căci el a auzit că ei erau gata să predea cetățile celor trimiși de Demetrius. Și el a pus acolo o garnizoană, pentru paza ei. 35. Apoi Ionatan i-a convocat pe bătrâni, și a plănuit cu ei să zidească cetăți în Iudeea, 36. să înalțe și mai mult zidurile Ierusalimului, și să înalțe o barieră înaltă între Citadelă și oraș, ca s-o izoleze, astfel ca garnizoana ei să nu mai poată cumpăra sau vinde. 37. Așa că ei s-au strâns ca să reconstruiască orașul – partea zidului de răsărit, dinspre vale, care căzuse, și a reparat secțiunea numită Kafenata. 38. Simon a reconstruit Adida, în Țările de Jos, a fortificat-o, și a dotat-o cu porți cu zăbrele.
Trifo îl prinde pe Ionatan. 39. Atunci Trifo a încercat să devină rege în Asia, să-și pună coroana pe cap, și și-a ridicat mâna împotriva regelui Antioh. 40. Lui i-a fost teamă că Ionatan o să se opună și o să-l atace, așa că a încercat să-l prindă și să-l omoare. El a pornit și a ajuns la Betșan. 41. Ionatan i-a ieșit în întâmpinare cu patruzeci de mii de ostași, din floarea armatei lui, și a ajuns la Betșan. 42. Când Trifo a văzut că a venit cu o armată numeroasă, i-a fost teamă să ridice mâna asupra lui. 43. Așa că l-a primit cu onoruri, i-a oferit cadouri și a poruncit prietenilor și trupelor sale să-l asculte, ca pe el însuși. 44. Apoi el i-a spus lui Ionatan: - „De ce ai venit cu atâtea trupe, de vreme ce nu suntem în război? 45. Dă-le drumul acasă acum, alege-ți câțiva oameni să rămână cu tine, și vino cu mine la Ptolemeida. Eu îți voi preda ție atât orașul, cât și celelalte cetăți și restul de trupe și de oficiali, apoi te vei întoarce acasă. Căci pentru acest motiv mă aflu eu aici.” 46. Ionatan s-a încrezut în el și așa a făcut; el a trimis trupele, care au plecat înapoi, înspre Iudeea. 47. El a păstrat trei mii de oameni, din care două mii le-a lăsat în Galileea, iar o mie l-au acompaniat înspre oraș. 48. Dar când Ionatan a intrat în Ptolemeida, locuitorii au închis porțile, l-au sechestrat și i-au omorât de sabie pe toți cei care au venit cu el.
Pag. 136
49. Apoi Trifo a trimis trupe și cavalerie înspre Galileea, prin câmpia cea întinsă, ca să-i omoare pe toți oamenii lui Ionatan. 50. Dar ei au înțeles că Ionatan a fost sechestrat, și că toți oamenii care erau cu el au pierit, și s-au încurajat unul pe celălalt, mergând strâns uniți, gata de luptă. 51. Când urmăritorii au observat că ei suunt gata de luptă, s-au întors înapoi. 52. Așa că ei au ajuns în Iudeea în siguranță, și l-au plâns pe Ionatan și pe însoțitorii săi; ei trăiau în mare frică, iar tot Israelul s-a jelit îndelung. 53. Toate țările dimprejurul lor au încercat să-i distrugă, căci și-au zis: „Nu mai au conducător și ajutor. De aceea, să-i atacăm și să ștergem chiar și memoria despre ei de pe fața pământului.”
13 1. Simon a auzit că Trifo a strâns o armată numeroasă, ca să invadeze Iudeea și s-o distrugă. 2. Și a văzut că locuitorii tremurau de frică. Așa că s-a dus la Ierusalim și i-a strâns laolaltă pe locuitori. 3. El i-a încurajat, zicând: - „Voi știți cu siguranță ce fapte mărețe pentru Lege și Templu au făcut frații mei, eu, și casa tatălui meu; știți de asemenea războaiele și greutățile pe care eu și frații mei le-am în-tâmpinat. 4. Din această cauză, toți frații mei au pierit pentru Israel, și numai eu am rămas. 5. Acum, departe de mine gândul să-mi salvez viața în acest timp de restriște, căci nu sunt mai bun decât frații mei. 6. Dar îmi asum răspunderea pentru țară, Templu, nevestele și copiii voștri, căci toate Neamurile s-au unit, din ură, ca să ne distrugă.” 7. Spiritul oamenilor a renăscut la auzul acestor cuvinte. 8. Ei au răspuns cu toții: - „Tu ești conducătorul nostru, în locul lui Iuda și a fratelui tău Ionatan. 9. Luptă bătăliile noastre, și noi vom face tot ce spui.” 10. Așa că el a strâns toți războinicii, și s-a grăbit să termine zidurile Ierusalimului, fortificându-le pe toate laturile. 11. El l-a trimis pe Ionatan, fiul lui Absalom, la Jaffa, și cu el o armată numeroasă; acesta i-a alungat pe ocupanți și a rămas acolo.
Trifo înșeală și trădează. 12. Apoi Trifo a plecat din Ptolemeida înspre Iudeea, ca s-o invadeze, iar Ionatan era cu el, sub pază. 13. Simon și-a stabilit tabăra la Adida, în fața câmpiei. 14. Trifo aflase că Simon se ridicase în locul fratelui său Ionatan, și că era pe cale să se ciocnească cu el în luptă, așa că a trimis soli la el, zicând: 15. „Este pentru banii pe care fratele tău Ionatan îi datorează visteriei regale, pentru funcțiile pe care le-a ocupat, de aceea l-am arestat. 16. Trimite acum o sută de talanți de argint/3.450kg. și doi dintre fiii lui ca ostatici, așa că atunci când îl vom elibera, vom fi siguri că nu se va răscula împotriva noastră, iar noi îl vom elibera.” 17. Simon știa că-i vorbea înșelător, dar a trimis după bani și după cei doi copii, ca să nu sporească ostilitatea printre oameni, care ar fi putut zice: 18. „Ionatan a pierit din cauză că Simon n-a trimis după bani și după cei doi copii.” 19. Așa că el i-a trimis fiii și o sută de talanți, dar Trifo și-a încălcat promisiunea, și nu l-a eliberat pe Ionatan. 20. Apoi, Trifo a venit să invadeze țara și s-o distrugă, mergând în jurul Adorei. Dar Simon și armata sa l-au evitat, mergând mereu în partea opusă unde mergea Trifo. 21. Oamenii din Citadelă continuau să trimită mesaje, rugându-l insistent pe Trifo să vină la ei prin deșert, și să le aducă mâncare. 22. Așa că Trifo și-a pregătit toată cavaleria gata de plecare, dar în acea noapte a căzut foarte multă zăpadă, așa că nu s-a dus, din cauza zăpezii. Apoi el s-a retras în Gilead. 23. Când a ajuns lângă Bascama, el l-a omorât pe Ionatan și l-a înmormântat acolo. 24. Apoi Trifo s-a întors în ținutul său.
Pag. 137
Cripta lui Ionatan. 25. Simon a trimis și a luat trupul lui Ionatan, și l-a îngropat la Modin, orașul străbunilor săi. 26. A fost mare durere în tot Israelul, iar jalea a ținut multe zile. 27. Și Simon a zidit un monument peste cripta tatălui și a fraților săi; el l-a făcut înalt, ca să poată fi văzut, și din piatră lustruită, atât în partea din față, cât și în cea din spate. 28. De asemenea, el a ridicat șapte piramide, aranjate în perechi, pentru tatăl, mama și cei patru frați ai săi. 29. Pentru piramide, el a folosit o așezare elaborată, ridicând în jurul lor coloane monumentale, iar pe coloane a pus costume de armuri pentru memorie veșnică; și lângă armuri, el a sculptat corăbii, ca să fie vizibile celor de pe mare. 30. Acest mausoleu, pe care el l-a zidit la Modin, a rămas până în ziua de azi. 31. Trifo s-a purtat cu viclenie până atunci cu tânărul rege Antioh, apoi l-a omorât. 32. Astfel, el a devenit rege în locul lui, punându-și pe cap coroana Asiei; el a adus mari distrugeri în țară
Iudeea își cucerește independența. 33. Dar Simon a zidit cetăți în Iudeea, și le-a înconjurat în totalitate cu ziduri, cu turnuri înalte, cu ziduri masive și porți cu zăvoare, și a făcut depozite de mâncare în cetăți. 34. De asemenea, Simon a ales soli și i-a trimis la regele Demetrius, cu solicitarea să fie compensat, căci tot ce a făcut Trifo a fost să jefuiască. 35. Regele Demetrius i-a trimis un răspuns favorabil la cererea lui, în următoarea scrisoare:
36. „Regele Demetrius către Simon, mare preot și prieten al regilor, bătrânilor și țării evreilor, salutare. 37. Am primit coroana de aur și ramura de măslin pe care ni le-ați trimis, și suntem gata să facem o pace generală cu voi, și voi scrie oficialilor noștri să vă scutească de tribut. 38. Toate scutirile pe care deja vi le-am făcut rămân valide, iar cetățile pe care le-ați zidit să fie posesiunea voastră. 39. Noi vă iertăm toate greșelile și ofensele pe care le-ați comis până în ziua de azi, și anulăm impozitul ce-l datorați coroanei; și orice impozit ce se percepea de la Ierusalim este anulat și nu va mai fi perceput. 40. Și oricare dintre voi este calificat să fie înrolat în garda noastră, va fi înrolat, și să fie pace între noi.”
41. În anul o sută șaptezeci/142 î.e.n. ocupația Neamurilor asupra Israelului a încetat. 42. Și oamenii au început să scrie în documente și contracte: „În primul an al lui Simon, marele preot cel grozav, general și conducător al evreilor.”
Simon cucerește Gazara. 43. În acele zile, Simon a atacat Gazara, înconjurând-o cu trupe. El a construit o mașină de asediu, a adus-o în luptă, a făcut cu ea o spărtură într-unul din turnuri, și a cucerit orașul. 44. Oamenii din mașina de asediu au pătruns în oraș, și un mare tumult a cuprins orașul. 45. Oamenii din oraș, cu nevestele și copiii, s-au suit pe ziduri, cu hainele rupte, și au strigat cu putere la Simon, cerând să facă pace cu ei. 46. Ei au zis: - „Nu ne trata după faptele noastre rele, ci după mila ta.” 47. Astfel, Simon s-a înțeles cu ei, și a oprit atacul împotriva lor. Dar el i-a alungat din oraș, a curățat ca-sele în care a găsit idoli, intrând apoi în ele cu cântece și rugăciuni. 48. El a îndepărtat orice lucru necurat din oraș, populându-l cu cei care respectau Legea. De asemenea, el a întărit fortificațiile și și-a zidit o casă pentru el însuși.
Simon recucerește Citadela din Ierusalim. 49. Cei care erau în Citadelă, la Ierusalim, încă erau împiedicați să intre sau să iasă din ținut, ca să cumpere sau să vândă. Așa că ei erau foarte înfometați, iar mulți dintre ei au murit de foame. 50. Așa că ei i-au cerut lui Simon să facă pace cu ei, iar el așa a făcut. Dar el i-a alungat din Citadelă și a curățat-o de necurățenii.
Pag. 138
51. În cea de-a douăzeci și treia zi a lunii a doua, în anul o sută șaptezeci și unu/141 î.e.n., evreii au intrat în oraș cu rugăciuni și ramuri de măslini, cu harpe și tobe, chimvale și alăute, cu imnuri și cântece, pentru că un dușman formidabil a fost alungat din Israel. 52. Simon a decretat ca această zi să fie sărbătorită cu veselie în fiecare an. El a întărit fortificațiile Templului Munte din jurul Citadelei, și el și oamenii săi au locuit acolo. 53. Simon a văzut că fiul său Ioan a devenit bărbat, și l-a numit comandant al tuturor forțelor sale, cu Gazara cartier general al armatei.
14 Capturarea lui Demetrius. 1. În anul o sută șaptezeci și doi/140 î.e.n., regele Demetrius și-a strâns trupele și a plecat în Media, după ajutoare, ca să se poată lupta cu Trifo. 2. Când regele Arsakes al Persiei și al Mediei a auzit că Demetrius i-a invadat ținutul, el a trimis unul dintre generalii săi, ca să-l prindă de viu. 3. Generalul s-a dus și a înfrânt armata lui Demetrius, l-a prins pe el de viu și l-a predat lui Arsakes, care l-a pus sub pază. Laudă lui Simon. 4. Țara a avut odihnă în toate zilele lui Simon. El a urmărit binele țării sale; conducerea sa a plăcut poporului, care l-a onorat în toate zilele vieții sale. 5. Ca să-și încununeze victoriile, el a cucerit Jaffa, ca să aibă port la mare, și să aibă cale liberă la insulele din mare. 6. Simon a extins granițele țării, și a dobândit control total asupra tării. 7. El a luat numeroși prizonieri, a domnit peste Gazara, Betțur și Citadelă, și a aruncat toate necurățeniile din ele; și nu a fost nimeni care să i se opună. 8. Ei au cultivat pământul în pace, pământul a dat roade, iar pomii din câmpii au dat fructele lor. 9. Bătrânii stăteau la stradă și vorbeau despre lucruri plăcute, iar tinerii se îmbrăcau în veșminte militare splendide. 10. El a îndestulat orașele cu mâncare, și le-a furnizat mijloace de apărare, până ce renumele lui a ajuns la marginile pământului. 11. El a restabilit pacea în țară, iar în tot Israelul a fost mare bucurie. 12. Orice om stătea sub propria sa viță, sau sub smochinii lui, și nu era nimeni de care să-i fie frică. 13. N-a mai rămas nimeni în țară care să li se opună, iar regii vecini au fost înfrânți în acele zile. 14. Simon i-a ajutat pe cei umili dintre neamul său, a păzit Legea, și i-a alungat pe toți renegații și răufăcătorii. 15. El a făcut Templul glorios, și a adăugat la vasele sfinte ale Templului.
Diplomația cu Roma și Sparta. 16. Vestea că Ionatan a murit s-a auzit de la Roma până la Sparta, iar ei s-au mâhnit grozav. 17. Când au auzit că fratele său Simon a devenit mare preot, în locul lui, și că el conducea țara și orașele din ea, 18. ei i-au scris pe tablete de bronz, ca să reînnoiască prietenia și alianța cu el, la fel cum făcuseră cu frații săi, Iuda și Ionatan. 19. Și acestea au fost citite în fața adunării, în Ierusalim. 20. Aceasta este o copie a scrisorii pe care au trimis-o spartanii:
„Conducătorii orașului Sparta către marele preot Simon, și bătrânilor, preoților și întregului popor evreu, frații noștri, salutare. 21. Soli pe care ni i-ați trimis ne-au spus despre gloria și onoarea voastră, și noi ne-am bucurat la venirea lor. 22. Noi am înscris ceea ce au zis ei în decretele noastre publice, astfel: < Numenius, fiul lui Antioh, și Antipater, fiul lui Iason, ambasadori ai evreilor, au venit la noi pentru a reînnoi prietenia voastră cu noi. > 23. Oamenilor noștri le-a făcut plăcere să-i primească pe acești oameni cu onoruri, și să pună o copie a cuvintelor lor în arhivele publice, astfel ca locuitorii Spartei să aibă o dovadă a lor.” Și ei au trimis o copie a scrisorii marelui preot Simon.
Pag. 139
24. După aceasta, Simon l-a trimis pe Numenius la Roma cu un cadou, un scut de aur valorând o mie de mine, ca să confirme alianța cu Roma.
Onoruri oficiale pentru Simon. 25. Când oamenii au auzit aceste lucruri, ei au zis: - „Cum să-i mulțumim lui Simon și fiilor săi? 26. Căci el și frații săi și casa tatălui lor au stat drepți, au luptat și i-au respins pe dușmanii Israelului și i-au restabilit libertatea.” 27. Așa că ei au făcut o înscriere pe tablete de bronz și le-au pus pe un monument pe muntele Sion. Aceasta este o copie a celor care au fost înscrise:
„În cea de-a optsprezecea zi a lunii Elul a anului o sută șaptezeci și doi/140 î.e.n., care este în cel de-al treilea an al vestitului mare preot Simon, 28. în Asaramel, în marea adunare a preoților și a poporului, a conducătorilor nației și a bătrânilor țării, au fost proclamate următoarele: 29. < De când războaie s-au abătut des asupra țării, Simon, fiul lui Matatias, un preot dintre fiii lui Ioarib, împreună cu frații săi, s-au expus ei însăși la pericol și au rezistat dușmanilor nației, astfel ca Templul lor și Legea să fie menținută. Ei au adus glorie nației lor. 30. Ionatan a mobilizat neamul, a devenit mare preot, iar apoi a fost adunat la poporul său. 31. Când dușmanii lor au hotărât să le invadeze țara și să ocupe Templul lor, 32. atunci Simon s-a ridicat și a luptat pentru neamul său. El a cheltuit sume imense din proprii săi bani, a înarmat soldații neamului său, și le-a plătit salariile. 33. El a fortificat orașele din Iudeea, dar și orașul Betțur, de la granițele Iudeii, unde se afla stocat armamentul dușmanului, și a înființat acolo o garnizoană formată din evrei. 34. De asemenea, el a fortificat orașul Jaffa, care se află lângă mare; la fel și Gazara, care se află la granițele cu Azotul, ocupat mai înainte de către dușmani. El l-a redat evreilor, și le-a asigurat acestor orașe tot ce aveau trebuință pentru relocarea lor. 35. Oamenii au văzut credincioșia lui Simon și gloria cu care a învins pentru poporul său. Ei l-au făcut conducătorul lor și mare preot, deoarece el a făcut toate aceste lucruri cu dreptate, dar și din loialitate lui pentru poporul său. El a căutat permanent să mărească puterea țării. 36. În zilele sale, tot ce s-a făcut a prosperat, așa că Neamurile au fost alungate din țară, ca și cei care ocupaseră orașul lui David din Ierusalim, care își zidiseră pentru ei o Citadelă, din care Neamurile ieșeau și pângăreau împrejurimile Templului, aducând mare întinare sfințeniei lui. 37. El a adus evrei în Citadelă și a fortificat-o pentru siguranța țării și a orașului, și a zidit și mai înalt zidurile Ierusalimului. 38. Datorită acestor fapte, regele Demetrius l-a confirmat ca mare preot, 39. l-a făcut unul dintre Prietenii săi, și i-a adus mari onoruri. 40. Căci el a auzit că romanii îi numeau prieteni și aliați pe evrei, și că romanii i-au primit pe solii lui Simon cu onoruri. 41. Evreii și preoții lor au decis ca Simon să fie conducătorul lor și mare preot pentru totdeauna, până când on profet dovedit se va ridica; 42. și va fi guvernator peste ei și peste Templu, și va numi oficiali pentru nevoile Templului, ale țării, ale armatei și a cetăților, și va fi răspunzător de Templu; 43. și va fi ascultat de către tot poporul, și toate contractele din țară să fie înscrise sub numele lui; și el se va îmbrăca în purpură și în aur. 44. Nici un om sau preoții nu vor avea permisiunea să anuleze oricare dintre aceste decizii sau să se opună la orice va spune el, sau să convoace o adunare în țară fără permisiunea sa, sau să se îmbrace în purpură, sau să poarte agrafă de aur. 45. Oricine face orice în contradicție cu aceste decizii, sau se va opune oricăreia dintre ele, va fi pedepsit.>”
Pag. 140
46. Tot poporul a fost de acord ca să i se confere lui Simon dreptul să acționeze în conformitate cu aceste decizii. 47. Astfel, Simon a fost de acord să fie mare preot, comandant și cârmuitor al evreilor și preoților, și să fie protectorul tuturor. 48. Iar ei au dat porunci ca să se înscrie acest decret pe tablete de bronz, și sa fie puse la vedere în locurile de rugăciune din Templu, 49. și să se pună copii ale lor în tezaur, astfel ca să fie păstrate de către Simon și copiii săi.
15 1. Antioh, fiul regelui Demetrius, a trimis din insulele din mare o scrisoare lui Simon, preotul și cârmuitorul evreilor, și întregului popor. 2. Conținutul ei a fost după cum urmează:
„Regele Antioh către Simon, marele preot și cârmuitorul, și țării evreilor, salutare. 3. După cum știi, anumiți nelegiuiți au dobândit control asupra regatului străbunilor noștri, iar eu intenționez să-l recapăt, ca să-l reinstaurez așa cum era; în acest scop am recrutat o armată de mercenari și am echipat nave de război. 4. Și intenționez să debarc în țară, ca să încep lupta împotriva celor care au distrus țara noastră, și împotriva celor care au devastat multe orașe din regatul meu. 5. De aceea, acum eu îți confirm toate anulările de taxe pe care regii dinaintea mea ți le-au acordat, și anulez toate datoriile tuturor celorlalte plăți de care ei te-au scutit. 6. Eu îți îngădui să bați monedă proprie, ca bani pentru țara ta. 7. Îți garantez libertatea Ierusalimului și a Templului. Tot armamentul pe care l-ai pregătit în cetățile pe care le-ai zidit vor rămâne ale tale. 8. Orice datorie pe care o ai la coroană și orice altă datorie care ar putea să apară este anulată de acum înainte și pentru totdeauna. 9. Când voi redobândi controlul asupra regatului nostru, vă vom aduce mari onoruri, ție, țării tale și Templului, astfel ca despre gloria voastră să știe tot pământul.”
10. În anul o sută șaptezeci și patru/138 î.e.n., Antioh a invadat țara strămoșilor săi. Toate trupele s-au unit cu el, așa că puțini au rămas cu Trifo. 11. Antioh l-a urmărit și l-a ajuns la Dor, un oraș de pe malul mării; 12. Trifo înțelegea că vin necazuri, căci unii dintre oameni îi dezertau. 13. Așa că Antioh a trecut la asedierea cetății Dor, împreună cu el fiind o sută douăzeci de mii de războinici pedestrași și opt mii de cavaleriști. 14. El a împresurat orașul, și nave i s-au unit de pe mare; el a atacat susținut de pe uscat și de pe mare, și nu a îngăduit nimănui să intre sau să iasă din oraș.
Romanii îi susțin pe evrei. 15. Apoi Numenius și însoțitorii săi au sosit de la Roma, cu scrisori pentru regi și țări, scrisori în care erau scrise următoarele:
16. „Lucius, consul al romanilor, regelui Ptolemeu, salutare. 17. Solii evreilor au venit la noi ca prieteni și aliați, ca să reînnoiască străbuna noastră prietenie și alianță. Ei au fost trimiși de către marele preot Simon și de către poporul evreu, 18. și ne-au adus un scut de aur care valorează o mie de mine. 19. De aceea, noi am hotărât să scriem la regi și țări, ca să nu încerce să le facă rău sau să pornească război împotriva lor, a orașelor și a țării lor, sau să se alieze cu cei care le declară război. 20. Și am considerat de cuviință să acceptăm scutul de la ei. 21. În consecință, dacă nelegiuiți din țara lor s-au refugiat la voi, predați-i marelui preot Simon, astfel ca el să-i poată pedepsi după legea lor.”
22. Consulul a scris exact același lucru regelui Demetrius, lui Atal, lui Ariarate, și lui Arsace,
Pag. 141
23. precum și următoarelor ținuturi și cetăți-orașe: Sampsame, Sparta, Delos, Mindos, Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Arad, Rodos, Faselis, Gortina, Cnid, Cipru și Cirene. 24. De asemenea, ei au trimis o copie a acestei scrisori marelui preot Simon.
Antioh al VII-lea îl amenință pe Simon. 25. Regele Antioh a asediat cetatea Dor pentru cea de-a doua oară, și a lansat atacuri repetate împotriva ei; el a construit mașini de asalt și l-a blocat pe Trifo, prevenind orice mișcare de intrare sau ieșire din oraș. 26. Simon i-a trimis lui Antioh ca ajutor două mii de luptători aleși, ca să lupte împotriva lui Trifo, și argint și aur, și o mare cantitate de echipament de război. 27. Dar el a refuzat să le primească, și a stricat toate înțelegerile pe care le avea cu Simon, și s-a înstrăinat de el. 28. Antioh l-a trimis la Simon pe Atenobius, unul dintre Prietenii lui, ca să se întâlnească cu el și să-i spună: „Tu deții control asupra cetăților Jaffa și Gazara, dar și a Citadelei din Ierusalim, care toate fac parte din regatul meu. 29. Tu ai devastat teritoriile lor și ai cauzat mari distrugeri în țară, și te-ai făcut stăpân pe multe locuri din regatul meu. 30. De aceea, acum eu îți cer să-mi dai înapoi orașele pe care le-ai cucerit, și să-mi dai tributul ce mi-l datorezi din ținuturile din Iudeea asupra cărora ți-ai asumat controlul. 31. Altfel, va trebui să plătești cinci sute de talanți de argint pentru ele, și alte cinci sute de talanți compensație pentru distrugerile pe care le-ai cauzat și pentru tributul care l-am pierdut de la aceste orașe. Dacă nu îndeplinești toate acestea, noi îți vom declara război.”
32. Atenobius, Prietenul regelui, s-a dus la Ierusalim, și când a văzut cât de magnifice erau cele făcute de către Simon, vasele de aur și argint de pe rafturi și bogăția neascunsă, a fost uluit. El a transmis mesajul regelui. 33. Simon i-a replicat: - „Noi nici n-am ocupat pământul altui popor, n-am luat proprietăți ale altor popoare; am luat numai înapoi ținutul nostru, ținut pe care l-am moștenit, și care a fost ocupat pe nedrept pentru o vreme de dușmanii noștri. 34. Ce avem, este moștenirea strămoșilor noștri. 35. Cât despre Jaffa și Gazara, pe care le ceri, aceste orașe cauzau mari distrugeri printre oamenii noștri și în ținutul nostru; pentru ele, noi vă oferim o sută de talanți.” Fără să scoată un cuvânt, 36. Atenobius a plecat mânios la rege, care de asemenea s-a mâniat când a auzit ce a zis Simon, dar și când el i-a descris splendoarea și tot ce-a mai văzut. 37. Între timp, Trifo s-a îmbarcat și a fugit la Ortosia. 38. Regele Antioh l-a numit pe Kendebeu comandant al zonei de coastă, și i-a dat infanterie și cavalerie, 39. cu instrucțiuni să înceapă blocada împotriva Iudeii, să reconstruiască cetatea Kedron și să-i întărească porțile, și să-i atace pe oamenii noștri; iar el însuși a plecat în urmărirea lui Trifo. 40. Kendebeu a sosit la Iamnia, și invadând Iudeea, a început să-i hărțuiască pe oamenii noștri, să-i prindă și să-i omoare. 41. El a reconstruit cetatea Kedron și a pus acolo cavalerie și infanterie, care să iasă la atacuri surpriză, și care să patruleze drumurile din Iudeea, după cum poruncise regele.
16 1. Ioan a plecat din Gazara și i-a raportat lui Simon, tatăl său, rezultatele campaniilor lui Kendebeu. 2. Simon i-a chemat pe cei doi fii cei mai mari ai săi, Iuda și Ioan, și le-a zis: - „Frații mei și familia tatălui meu au luptat războaiele Israelului din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și de multe ori am ieșit victorioși în a salva Israelul. 3. Acum eu am îmbătrânit, dar prin mila Domnului voi sunteți acum în plinătatea puterilor. Luați locul fraților mei și al meu, și mergeți să luptați pentru țara noastră. Și fie ca Dumnezeu să vă ajute!”
Pag. 142
4. Ioan a luat din țară douăzeci de mii de războinici, infanterie și cavalerie, și a pornit împotriva lui Kendebeu. După o noapte la Modin, 5. ei au avansat în zori în câmpie, unde o forță numeroasă îi aștepta să-i întâlnească în partea opusă a râului Qatra. 6. Ioan și trupele sale erau față în față cu dușmanul, când el a înțeles că oamenilor săi le era frică să treacă râul. Așa că el însuși a luat-o înainte, și văzând că oamenii săi îl urmează, 7. Ioan și-a aranjat trupele, cu cavaleria în mijlocul infanteriei, căci a văzut că dușmanul avea cavalerie foarte numeroasă. 8. Trompetele au sunat atacul, iar Kendebeu și armata sa au fost împinși înapoi; mulți au căzut, iar cei rămași s-au refugiat în cetate. 9. Fratele lui Ioan, Iuda, a fost rănit în luptă, dar Ioan a continuat urmărirea lui Kendebeu până la Kedron, pe care acesta îl reconstruise. 10. Fugarii s-au împrăștiat prin cetăți în țară, în jurul cetății Azotus, pe care Ioan a incendiat-o, și cam două mii dintre dușmani au pierit. Apoi el s-a întors în Iudeea în siguranță.
Asasinarea lui Simon. 11. Ptolemeu, fiul lui Abubas, a fost numit comandant peste câmpia Jerico. El era foarte bogat în argint și aur, 12. căci era ginerele marelui preot. 13. Dar el a devenit prea ambițios, și propunându-și să ajungă stăpânul țării, a conspirat împotriva lui Simon și a fiilor săi, anume să-i înlăture. 14. Când, în timpul unei inspecții a orașelor și a nevoilor celor din acel ținut, Simon s-a dus la Jerico împreună cu fii săi Matatias și Iuda, în anul o sută șaptezeci și șapte/134 î.e.n., în luna a unsprezecea, care este luna Șebat, 15. fiul lui Abubas, cu trădarea lor în inimă, i-a primit într-o mică cetate numită Dok, pe care el o construise, și le-a dat un mare banchet, dar a și ascuns oameni acolo. 16. Când Simon și fiii săi s-au amețit de vin, Ptolemeu și complicii săi s-au ridicat pe neașteptate, și-au luat armele, au tăbărât asupra lui Simon în timpul banchetului și l-au omorât, pe el și pe cei doi fiii ai săi, dar și pe unii dintre slujitorii lor. 17. Astfel el a comis un act de mare trădare, răsplătind binele cu rău.
Ioan îi succede lui Simon. 18. Apoi Ptolemeu a scris un raport despre aceste lucruri și l-a trimis la rege, cerându-i să-i trimită trupe și să-i cedeze orașele și ținutul. 19. El a trimis alte trupe la Gazara, ca să-l alunge pe Ioan; el a trimis scrisori căpitanilor, cerându-le să se unească cu el, promițându-le că le va da argint, aur și cadouri. 20. Tot el a trimis alte trupe, ca să ia în primire Ierusalimul și Templul Munte. 21. Dar cineva a alergat înainte la Ghezar, și i-a spus lui Ioan că tatăl și frații săi au fost omorâți, și că Ptolomeu a trimis oameni să-l omoare și pe el. 22. Știrea a venit ca o mare surpriză pentru Ioan, care înțelegând complotul împotriva vieții sale, i-a arestat și i-a omorât pe oamenii care veniseră să-l omoare. 23. Cât despre celelalte fapte ale lui Ioan, războaiele, vitejia și realizările sale, 24. iată că ele sunt scrise în Analele marelui preot, din vremea când Ioan a fost făcut mare preot, în locul tatălui său.
2 MACABEI
1 Scrisoarea către evreii din Egipt, din anul 124 î.e.n. 1. „Evreii din Ierusalim și cei din țara Iudeii, către evreii din Egipt. Pace și prosperitate. 2. Să vă facă Dumnezeu bine, și să-și aducă aminte de legământul Său, pe care l-a făcut cu Avraam, Isaac și Iacov, slujitorii Săi credincioși.
Pag. 143
3. Fie ca El să vă dea o inimă ca să-i slujiți Lui cu o inimă puternică și cu un cuget curat. 4. Fie ca El să vă deschidă inimile la Legea și la poruncile Sale, și fie ca El să vă aducă pacea. 5. Fie ca El să vă asculte rugăciunile, să se împace cu voi și să nu vă uite în vremuri de nevoi. 6. Acum, noi ne rugăm pentru voi, de aici. 7. Pe timpul domniei lui Demetrius, în anul o sută șaizeci și nouă/143 î.e.n., noi evreii, vă scriam vouă, în situația critică în care ne aflam, după ce Iason și oamenii lui au trădat țara sfântă și regatul, 8. a incendiat poarta Templului și a vărsat sânge nevinovat. Noi ne-am rugat Domnului, care ne-a auzit, am adus jertfe și făină de grâu din cea mai fină, am aprins lămpile și am pus înainte Pâinea Prezenței. 9. Și acum vă scriem ca să țineți sărbătoarea Corturilor în luna Chislev. 10. Scrisă în anul o sută optzeci și opt/124 î.e.n.”
Scrisoarea către Aristobul, din anul 164 î.e.n. „Din partea locuitorilor din Ierusalim și din Iudeea, din Senat și Iuda. Către Aristobul, tutore al regelui Ptolemeu și membru al unei familii de preoți unși, și evreilor din Egipt. Bucurii și multă sănătate! 11. Fiind salvați de Dumnezeu, când am fost în mare primejdie, noi îi mulțumim Lui, pentru că a fost de partea noastră împotriva regelui, 12. căci El i-a alungat pe cei care se instalaseră în Orașul Sfânt. 13. Când regele Antioh s-a dus în Persia, cu o forță ce părea invincibilă, ei au fost tăiați în bucăți în templul zeiței lor Nanea, printr-o stratagemă vicleană a preoților ei. 14. Sub pretextul unei însurători cu zeița, Antioh, escortat de prietenii lui, s-a dus la templu ca să-și ia bogăția considerabilă, ca zestre ce i se cuvenea. 15. După aceasta, el a fost condus de către preoți, însoțit numai de infima lui gardă personală. Imediat ce a intrat înăuntru, preoții au închis templul. 16. Apoi, deschizând o trapă secretă din tavan, au prăvălit bolovani peste ei, și regele și prietenii lui au căzut la pământ, ca loviți de trăsnet. Apoi ei au tăiat membrele și capetele lor, și le-au aruncat celor de afară. 17. Binecuvântat să fie în toate Dumnezeul nostru, care i-a omorât pe cei fără de Dumnezeu!
Foc din Cer consumă jertfa lui Neemia. 18. Noi credem că este drept și cuviincios să vă aducem la cunoștință că noi tocmai ne pregătim să sărbătorim sfințirea Templului, în ziua a douăzeci și cincea a lunii Kislev, astfel ca voi să țineți sărbătoarea corturilor; aceasta este în onoarea focului care a apărut când Neemia a adus jertfa, după ce a reconstruit Templul și altarul. 19. Când strămoșii noștri au fost târâți în Persia, preoți devotați din acele zile au luat pe ascuns foc din altar și l-au ascuns într-un puț uscat. Acela s-a dovedit un loc sigur ca ascunzătoare și a rămas nedescoperit. 20. După ce au trecut mulți ani, când a voit Dumnezeu, Neemia a fost trimis înapoi de către regele Persiei. El, în căutarea focului, a pus pe urmașii preoților care-l ascunseseră, iar ei au raportat oamenilor noștri că nu au mai găsit foc, ci doar un lichid vâscos. 21. Neemia le-a spus să scoată puțin din lichidul vâscos, și să i-l aducă. Când jertfele au fost aduse, el a poruncit preoților să stropească cu lichidul acela lemnele și jertfa. 22. Și ei așa au făcut, și după puțin timp, soarele, care până atunci era ascuns după nori, a început să strălucească, și spre surprinderea tuturor, un foc grozav s-a aprins pe altar. 23. În timp ce jertfa ardea, preoții s-au rugat, ei și toți cei prezenți; Ionatan a început, și ceilalți l-au urmat, în frunte cu Neemia. 24. Rugăciunea lor a fost aceasta: < Doamne, Dumnezeule, Creatorul tuturor lucrurilor, teribil și puternic, drept și iertător, singurul Împărat, numai Tu ești milos; 25.Tu ești singurul care dai, singurul care ești drept, puternic și etern. Tu l-ai salvat pe Israel de la orice rău, i-ai ales pe strămoși și i-ai sfințit. 26. Primește această jertfă în numele tuturor oamenilor din Israel, și păstrează partea Ta și sfințește-o.
Pag. 144
27. Adună laolaltă poporul nostru împrăștiat, eliberează-i pe cei care sunt sclavi printre Neamuri, privește la cei care sunt respinși și disprețuiți, și arată-le Neamurilor că Tu ești singurul Dumnezeu. 28. Pedepsește cu chinuri pe opresorii noștri cei mândri și obraznici. 29. Răsădește poporul Tău în locul Tău cel sfânt, după cum a promis Moise. > 30. Apoi preoții au cântat imnuri. 31. După arderea de tot a jertfei, Neemia a poruncit ca lichidul care a rămas să fie turnat pe niște pietre mari. 32. Imediat ce s-a făcut aceasta, lichidul s-a aprins brusc cu flăcări, dar strălucirea flăcării de pe altar reflectată înspre flăcări le-a stins imediat. 33. Acest lucru a devenit foarte cunoscut. Regelui Persiei i s-a spus că în locul în care preoții exilați au ascuns focul, a apărut un lichid, iar cu el Neemia și ai lui au ars de tot jertfa. 34. După ce a verificat aceasta, regele a îngrădit locul și l-a declarat altar. 35. Preoții pe care regele i-a numit să aibă în custodie acel loc au primit o parte importantă din venitul obținut de la el. 36. Neemia și însoțitorii săi au numit acel lichid neftar, care înseamnă purificare, dar majoritatea oamenilor l-au numit nafta.”
2 Ieremia ascunde Cortul Întâlnirii, Arca Mărturiei și altarul. 1. Cineva poate găsi în arhive că profetul Ieremia a poruncit celor care au fost trimiși în robie să ascundă focul, în felul în care a fost menționat, 2. și că profetul, după ce le-a dat Legea, le-a dat instrucțiuni celor duși în robie să nu uite poruncile Domnului, și să nu li se rătăcească cugetele la vederea statuilor de aur și de argint și a ornamentelor în care erau îmbrăcate. 3. Și în alte asemenea cuvinte, el i-a îndemnat să nu-și scoată Legea din inimile lor. 4. De asemenea, în același document se spune că profetul, supunându-se poruncii lui Dumnezeu, a poruncit ca să fie luate cu el Cortul Întâlnirii și Arca Mărturiei, și că el s-a dus pe muntele de pe vârful căruia Moise a văzut ținutul promis. 5. Ieremia s-a dus și a găsit o peșteră, a pus acolo Cortul Întâlnirii, Arca Mărturiei și altarul tămâierii, apoi el a astupat intrarea în peșteră. 6. Unii dintre cei care l-au însoțit au mers cu el cu intenția de a însemna drumul, dar nu l-au mai putut găsi. 7. Când a aflat Ieremia, el i-a mustrat și le-a zis: - „Acest loc va rămâne nedescoperit până când Dumnezeu va aduna din nou laolaltă poporul Lui, și-și va arăta mila, 8. când Domnul va descoperi aceste lucruri, și slava Domnului și norul vor apărea, așa cum i-au apărut atât lui Moise, cât și lui Solomon, cel care ceruse ca locul trebuie să fie sfințit în mod cu totul deosebit.” 9. S-a făcut de asemenea clar faptul că, plin de înțelepciune, Solomon a adus jertfe pentru sfințirea și terminarea Templului. 10. În timp ce Moise se ruga Domnului, a venit foc din cer și a ars jertfa, pe când atunci când s-a rugat Solomon, a venit foc din cer și a consumat toată jertfa. 11. Iar Moise a zis: - „Ei au fost distruși pentru că arderea de tot pentru păcat nu a fost mâncată.” 12. Solomon de asemenea a sărbătorit evenimentul timp de opt zile. 13. Aceleași lucruri sunt menționate în arhive și în memoriile lui Neemia, care, de asemenea, a înființat o bibliotecă în care a adunat cărți despre regi și profeți, cărțile lui David și cărțile trimise de către regii persani pentru darurile de bunăvoie. 14. În același fel, și Iuda a strâns toate cărțile pierdute datorită războiului care a venit asupra noastră, și ele se află în posesia noastră. 15. Așa că dacă ai nevoie de ele, trimite oameni ca să ți le dăm. 16. Deoarece suntem pe cale să sărbătorim sfințirea Templului, noi vă scriem ca să vă reamintim despre obligația să sărbătoriți festivalul. 17. Dumnezeu este cel care și-a salvat poporul și ne-a dat tuturor înapoi moștenirea, împărăția, preoția și sfințirea,
Pag. 145
18. după cum El a promis prin Lege. Noi suntem încrezători că Dumnezeu va avea în curând milă de noi și ne va aduna de peste tot de sub cer în locul cel sfânt, căci El ne-a salvat din mari necazuri și a sfințit acel loc.”
Prefața editorului. 19. Iason din Cirene a aranjat în cinci cărți atât istoria lui Iuda Macabeul, cât și sfințirea marelui Templu, și curățirea altarului, 20. și mai apoi războaiele împotriva lui Antioh Epifanul și a lui Eupator, fiul său, 21. și aparițiile care au venit din Cer, acelora care au luptat cu vitejie pentru iudaism, astfel ca puțini la număr au recucerit toată țara și au urmărit hoardele barbare, 22. și au recucerit Templul cel vestit pe tot pământul, au eliberat orașul și au reinstaurat legile care erau pe cale să fie abolite. Toate acestea au putut să aibă loc datorită Domnului, care, în marea Lui bunătate, s-a îndurat de ei. 23. Toate acestea de mai sus, care au fost aranjate de către Iason din Cirene în cinci volume, noi vom încerca să le comasăm într-o singură carte. 24. Căci, luând în considerație volumul de statistici implicat și dificultatea celor care doresc să studieze faptele istorice din cauza volumului de material, 25. noi ne adresăm celor ce doresc să citească, încercând să le ușurăm sarcina celor care au înclinația să memoreze, astfel ca toți cititorii să poată profita de aceasta. 26. Cât despre noi, care am încercat să abreviem, nu ne-a fost ușor, am transpirat și n-am dormit cât trebuie, 27. la fel cum nu este ușor unuia să pregătească o petrecere și să-și mulțumească toți musafirii. Cu toate acestea, ca să fim siguri că mulți vor fi mulțumiți, vom suporta toate cu stoicism, 28. lăsând responsabilitatea detaliilor exacte editorului, noi devotându-ne eforturile ca să îndeplinim condensarea. 29. Căci tot așa cum un arhitect este preocupat de întreaga construcție, în timp ce cel care vopsește și decorează trebuie să ia în considerație numai ceea ce îl interesează, la fel este și planul nostru. 30. Căci a căuta și a culege multe amănunte, dar și de a vorbi despre toate este de datoria celui care scrie istoria, 31. iar a comasa faptele și a cerceta lucrările este de datoria celui care face comasarea. 32. Deci, de aici încolo, vom începe istorisirea și nu vom mai adăuga nimic la cele ce s-au spus, căci ar fi neînțelept să lungim prefața și să scurtăm istorisirea.
3 Evreii sunt opresați de către sirieni. 1. În timp ce Orașul Sfânt avea pace neîntreruptă, legile erau strict respectate atât datorită evlaviei marelui preot Onias, dar și a urii sale împotriva răului. 2. Chiar și regi au onorat locul acesta și au glorificat Templul, dându-i cadouri foarte prețioase. 3. Chiar și Seleuc, regele Asiei, a plătit din veniturile sale pentru cheltuielile legate de slujbe și jertfe. 4. Dar un anume Simon, din tribul lui Bilga, care fusese numit administrator al Templului, a avut o neînțelegere cu marele preot, în legătură cu regulamentele de administrare a pieții orașului. 5. Și pentru că n-a putut să se opună lui Onias, el s-a dus la Apolonius, fiul lui Traseus, care în acea vreme era guvernator peste Cele-Siria și Fenicia, 6. și i-a raportat că trezoreria din Ierusalim era plină de bogății imense, de sume uriașe de bani, care nu puteau fi numărate, și că nu erau bani luați pentru jertfe, și ca atare era posibil să cadă sub controlul regelui.
Eliodor se duce la Ierusalim. 7. Când Apolonius l-a întâlnit pe rege, el i-a spus despre banii despre care fusese informat. El l-a ales pe Eliodor, care era prim ministru, și l-a trimis cu porunca de a confisca bogățiile raportate. 8. Eliodor a plecat imediat în călătorie, anunțând că se duce într-o inspecție a orașelor din Cele-Siria și Fenicia, deși în fapt se dusese să îndeplinească porunca regelui.
Pag. 146
9. Când a ajuns la Ierusalim și a fost întâmpinat cu căldură de către marele preot, el i-a spus despre înști-ințarea care o primise, i-a spus de ce a venit și a întrebat dacă este adevărat. 10. Marele preot i-a explicat că erau unele depozite, care aparțineau unor văduve și unor orfani, 11. și, de asemenea, erau ceva bani ai lui Hircan, fiul lui Tobias, un om de seamă, și că în total erau patru sute de talanți de argint și două sute de talanți de aur, și nu cum a spus necredinciosul Simon. 12. Despre confiscarea banilor el a zis că ar fi fost imposibil să se facă așa ceva acelor oameni, care și-au încredințat bunurile Templului Domnului, loc sfânt și inviolabil, onorat pe tot pământul.
Eliodor plănuiește să jefuiască Templul. 13. Dar Eliodor, din cauza poruncilor pe care le avea de la rege, a zis că banii trebuiau oricum confiscați pentru tezaurul regelui. 14. Așa că el a stabilit o zi pentru inspectarea acelor fonduri. Și era destulă neliniște printre locuitorii orașului. 15. Preoții s-au închinat înaintea altarului, în veșminte preoțești, și au cerut ajutorul lui Dumnezeu în legătură cu legea privitoare la averile depozitate, pe care El o dădu-se, anume ca ele să fie ținute în siguranță pentru cei care le depozitaseră. 16. Să fi văzut cum arăta marele preot, ca rănit în inimă, culoarea schimbată a feței lui arătând neliniștea cugetului său. 17. Căci el era cuprins de teroare și tremura, lucru observat cu prisosință de cei care îl urmăreau, ei văzând durerea din inima lui. 18. Oamenii au ieșit degrabă în grupuri din casele lor, ca să ceară cu toții îndurare, din cauză că locul sfânt era pe cale să fie dezonorat. 19. Femeile, încinse peste pieptul lor gol doar cu saci, erau în mari grupuri pe străzi. Fecioarele, care erau ținute înăuntru, au fugit la porți sau pe ziduri, în timp ce altele se aplecau pe ferestre 20. cu mâinile ridicate, toate cerând îndurare Cerului. 21. Și era ceva jalnic să vezi mulțimea într-o confuzie groaznică, iar neliniștea marelui preot în fața aces-tui necaz teribilă.
Domnul protejează Templul. 22. În timp ce poporul îl implora pe Domnul cel Atotputernic, ca El să țină în pază ceea ce se încredințase spre păstrare în Templu, 23. Eliodor a trecut să îndeplinească ceea ce se hotărâse. 24. Dar atunci când a sosit cu escorta lui la tezaur, Suveranul duhurilor și a întregii puteri a trimis o apariție atât de grozavă, încât toți cei care au îndrăznit să-l însoțească pe Eliodor au leșinat de groază, loviți de panică în fața puterii lui Dumnezeu. 25. Căci lor li s-a arătat un cal echipat magnific, iar pe el pe era un călăreț înfricoșător, îmbrăcat în armură de aur; calul s-a repezit furios la Eliodor și l-a lovit cu copitele. 26. De asemenea, lui Eliodor i-au mai apărut și doi tineri, teribil de puternici, glorioși, frumos și splendid îmbrăcați. Luându-și locul pe lateralele calului, ei îi dădeau lovitură după lovitură lui Eliodor, copleșindu-l. 27. Brusc, el a căzut la pământ total buimăcit, iar oamenii lui l-au ridicat repede și l-au pus pe o targă. 28. Acest om, care doar cu puțin timp înainte intrase în tezaurul mai sus amintit, împreună cu toate gărzile lui personale și cu o mulțime care asista, era acum total neputincios, și a fost nevoit să recunoască în public suveranitatea lui Dumnezeu.
Onias se roagă pentru Eliodor. 29. În timp ce el zăcea întins și fără grai, din cauza intervenției divine, și fără vreo speranță de recuperare, 30. izraeliții i-au mulțumit Domnului pentru minunea pe care a făcut-o în acest loc sfânt; Templul, care puțin înainte era plin de frică și incertitudine, era acum plin de veselie și bucurie la manifestarea Domnului cel Atotputernic. 31. Unii dintre prietenii lui Eliodor l-au implorat imediat pe Onias să se roage la Cel Preaînalt pentru viața stăpânului lor, ca să-i cruțe viața celui care era întins pe jos, gata să-și dea ultima suflare.
Pag. 147
32. Așa că marele preot Onias, de teamă ca nu cumva regele să creadă că iudeii au plănuit ceva împotriva lui Eliodor, a adus o jertfă pentru salvarea omului. 33. În timp ce marele preot se ruga, aceeași doi tineri i-au apărut din nou lui Eliodor, îmbrăcați în aceleași veșminte, stând deasupra lui, și au zis: - „Să-i fii foarte recunoscător marelui preot Onias, căci de dragul lui, Domnul ți-a cruțat viața. 34. Tu ai fost chinuit de Dumnezeu; acum fă cunoscut tuturor oamenilor puterea extraordinară a lui Dumnezeu.” Și după ce au spus aceste cuvinte, ei s-au făcut nevăzuți.
Eliodor se convertește. 35. Apoi Eliodor a oferit o jertfă Domnului, și a adus bogate jertfe de bunăvoie Domnului care i-a cruțat viața; apoi, după ce i-a mulțumit lui Onias, el și trupele sale s-au întors la rege. 36. El a mărturisit tuturor minunile lui Dumnezeu cel Suprem, minuni pe care el le-a văzut cu proprii săi ochi. 37. Când regele l-a întrebat pe Eliodor cam ce fel de om ar fi potrivit să fie trimis într-o altă misiune la Ierusalim, el a răspuns: 38. - „Dacă ai vreun dușman sau pe cineva care complotează împotriva guvernului tău, acesta este locul unde să-l trimiți; el va veni înapoi bătut măr, dacă va mai rămâne în viață, căci acolo este cu siguranță o putere divină care încercuiește cu adevărat locul. 39. Căci El, care locuiește în Cer, supraveghează acel loc El însuși, și-i dă ajutor; El lovește și distruge pe aceia care se apropie de el cu gând rău.” 40. În acest fel s-au petrecut evenimentele în legătură cu Eliodor și ocrotirea tezaurului.
4 Persecuția sub Antioh Epifanul. Simon îl acuză pe nedrept pe Onias. 1. Simon, cel menționat mai înainte că a pârât despre bani, împotriva propriei sale țări, îl vorbea de rău pe Onias, zicând că Onias a fost cel care l-a stârnit pe Eliodor, și că Onias a fost de fapt cel care a adus aceste necazuri. 2. El chiar a îndrăznit să-l numească conspirator împotriva guvernului pe omul care era binefăcătorul orașului, pe el, care îi proteja pe oamenii lui și ținea legile. 3. Ura lui a ajuns atât de departe, încât asasinate au fost comise de către aderenți de încredere ai lui Simon. 4. Realizând cât de periculoasă a devenit această rivalitate, și că Apolonius, fiul lui Menesteu și guvernator al Cele-Siriei și Feniciei, îl încuraja pe Simon în căile lui rele, 5. Onias a apelat la rege, nu ca să-i acuze pe compatrioții săi, ci mai degrabă pentru interesul tuturor izraeliților, atât ca națiune, dar și a fiecărui membru al comunității. 6. El a înțeles că dacă regele nu intervine, nu putea să fie pace în afacerile publice, nici Simon nu va fi oprit din atacurile lui nebunești.
Reformele lui Iason. Introducerea obiceiurilor grecești. 7. Când Seleucus a murit, Antioh, cel numit Epifanul, a succedat la domnie; tot atunci Iason, fratele lui Onias, a obținut prin viclenie funcția de mare preot. 8. Într-o petiție adresată regelui, el i-a promis acestuia că-i va da pe loc trei sute șaizeci de talanți de argint, dar și optzeci de talanți din venituri viitoare; 9. mai mult, el i-a mai promis că-i va da alți o sută cincizeci de talanți, dacă i se va îngădui să înființeze un gimnaziu pentru educație fizică pentru tineri, și să înființeze în Ierusalim un grup care urma să fie cunoscut sub numele de „Antiohienii”. 10. Regele i-a dat aprobarea, iar Iason, imediat ce și-a luat asigurat funcția de mare preot, a început să impună compatrioților săi modul de viață grecesc. 11. El a anulat privilegiile regale de care beneficiau evreii, obținute de către Ioan, tatăl acelui Eupolem, care mai târziu a negociat un tratat de prietenie și de alianță cu romanii. Iason a abolit instituțiile bazate pe Lege și a introdus practici contrare ei. 12. El a înființat imediat gimnaziul, chiar la poalele Citadelei, și i-a obligat pe tineri să poarte pălăria purtate de atleții greci.
Pag. 148
13. În acest fel sever s-a întărit introducerea obiceiurilor străine elenistice, din cauza ticăloșiei extreme a lui Iason, care era trădător al propriei religii și nu era cu adevărat mare preot. 14. Din acest motiv, preoții nu mai arătau nici un entuziasm în îndeplinirea serviciul lor la altar; ei tratau Templul cu dispreț, neglijau jertfele, iar chiar de la primul gong, ei se grăbeau să se alăture competițiilor de la școala de lupte, sfidând Legea. 15. Ei nu mai acordau nici o valoare datinilor strămoșești, în timp onorurile grecești prețuiau enorm pentru ei. 16. Din această cauză au venit peste ei dezastre grave din toate părțile, iar cei al celor mod de viață îl admirau și doreau să-l imite s-au dovedit a fi dușmani răzbunători. 17. Nu este lucru ușor să arăți nepăsare legilor divine, fapt care va fi demonstrat de evenimentele viitoare. 18. Și la jocurile olimpice, care se țineau atunci în Tir la fiecare cinci ani, regele fiind prezent, 19. nelegiuitul Iason a trimis soli din Ierusalim, ca fiind cetățeni ai Antiohiei, să ducă trei sute de drahme de argint ca jertfă pentru Hercule. Dar cei care s-au dus cu banii s-au gândit să nu-i folosească la jertfă, din cauză că nu se cădea, în opinia lor, și au hotărât să-i cheltuiască în alt scop. 20. Mulțumită lor, banii pe care el i-a trimis pentru jertfă lui Hercule au luat o altă destinație, prin hotărârea celor ce i-au dus, anume la pregătirea de corăbii militare cu trei rânduri de vâslași. 21. De la Apolonius, fiul lui Menesteu, care fusese trimis în Egipt de către regele Antioh, cu prilejul înscăunării regelui Ptolomeu Filometor, Antioh a aflat că Filometor avea gânduri dușmănoase intereselor lui. Neliniștit pentru propria lui securitate, el s-a dus la Jaffa și apoi la Ierusalim, 22. unde a fost primit cu mari onoruri de către Iason și populație, fiind întâmpinat cu procesiuni cu torțe aprinse și cu ovații. După aceea, el și-a staționat armata în Fenicia. 23. După trei ani, Iason l-a trimis pe Menelaus, fratele lui Simon - cel menționat mai înainte, ca să ducă bani regelui și să îndeplinească unele îndatoririle urgente.
Menelau cumpără demnitatea de mare preot. 24. Dar Menelaus, odată ajuns înaintea regelui, și-a schimbat atitudinea, flatându-l; folosind o atitudine încrezătoare și un aer de superioritate, a obținut pentru el funcția de mare preot, dând cu trei sute de talanți de argint mai mult decât Iason. 25. El s-a întors cu mandatul regal, dar cu nimic altceva care să-l facă demn de a fi mare preot; el avea pasiunile unui tiran crunt și temperamentul unei fiare sălbatice. 26. Astfel că Iason, care l-a îndepărtat pe fratele său, a fost îndepărtat la rândul său de altul, fiind obligat să caute refugiu în teritoriul amoriților. 27. Menelaus a continuat să fie mare preot, dar de banii pe care i-a promis să-i plătească regulat regelui nici nu s-a sinchisit, oricât de des îi erau ceruți de către Sostratus, comandantul Citadelei, 28. cel care era răspunzător cu colectarea veniturilor. În consecință, amândoi au fost chemați înaintea regelui. 29. Menelaus l-a lăsat locțiitor de mare preot pe fratele său Lisimah, iar Sostratus l-a lăsat la comandă pe Crates, comandantul mercenarilor ciprioți.
Asasinarea lui Onias. 30. În timp ce aveau loc aceste evenimente, locuitorii din Tarsus și Mallus s-au răsculat, din cauză că orașele lor au fost făcute cadou Antiohiadei, concubina regelui. 31. Dar regele s-a dus imediat să înăbușe răscoala, lăsând ca regent în locul său pe Andronic, unul dintre miniștrii săi. 32. Iar Menelau, gândindu-se că este o ocazie prielnică, a furat unele vase de aur din Templu și i le-a dat lui Andronic. Menelaus vânduse deja alte vase de aut din Templu în Tir și în orașele învecinate. 33. Când Onias a aflat tot ce-a făcut el, l-a dat public în vileag, după ce se refugiase, ca să fie în siguranță, în Dafne, lângă Antiohia. 34. De aceea, după ce l-a atras pe Andronic de partea lui, Menelaus l-a îndemnat repetat să-l omoare pe Onias. Andronic s-a dus la Onias; viclean, el i-a jurat prietenie și l-a convins; deși tot neîncrezător, el a ieșit din sanctuarul său. Apoi, fără teamă de justiție, Andronic l-a omorât pe loc.
Pag. 149
Andronic este pedepsit. 35. Din acest motiv, nu numai evreii, ci mulți alții din multe nații s-au mâhnit și au privit cu multă neplăcere la nedreapta asasinare a acelui bărbat. 36. Când regele s-a întors din regiunea Cilicia, evreii din cetate, împreună cu grecii, care cu toții urau vicleșugul, s-au plâns că Onias a fost omorât fără motiv. 37. Profund îndurerat, Antioh a fost mișcat până la milă și lacrimi din cauză că aprecia înțelepciunea și moderația răposatului. 38. Și aprinzându-se de mânie, el l-a dezbrăcat imediat pe Andronicus de roba lui purpurie, i-a rupt hainele de pe el, l-a purtat prin oraș și i-a vărsat sângele chiar în locul unde săvârșise mârșăvia împotriva lui Onias. Astfel Domnul l-a răsplătit cu pedeapsa pe care o merita.
Lipsa de popularitate a lui Lisimah și a lui Menelaus. 39. Lisimah, cu aprobarea lui Menelaus, a început o carieră de sacrilegii și jaf în Ierusalim. Când aceste lucruri au devenit binecunoscute, iar oamenii au auzit că multe dintre vasele de aur din Templu au fost furate, ei s-au unit împotriva lui Lisimah. 40. Deoarece mulțimea devenise agitată, plină de mânie și de nestăpânit, Lisimah a înarmat cam trei mii de oameni și a lansat un atac vicios, sub conducerea unui anume Auranus, un bărbat înaintat în vârsta și la fel de înaintat în nebunie. 41. Realizând că Lisimah era în spatele atacului, unii din mulțime au luat pietre, alții măciuci și jeratic aprins care era primprejur și au aruncat cu ele haotic înspre Lisimah și oamenii lui. 42. Și astfel ei i-au rănit pe mulți, pe unii chiar i-au omorât, și i-au pus pe toți pe fugă; pe jefuitorul Templului l-au omorât chiar lângă tezaur. 43. Lui Menelaus i s-au adus acuzații în legătură cu acest incident, 44. iar când regele a sosit în Tir, trei oameni trimiși de senatul izraelian i-au prezentat cazul. 45. Iar Menelaus, știindu-se vinovat, a promis mulți bani lui Ptolemeu, fiul lui Dorimene, că să-l îmblânzească pe împărat. 46. Ptolemeu l-a condus pe rege într-un foișor, pasămite pentru a lua ceva aer proaspăt, iar acolo l-a lămurit să-și schimbe părerea. 47. Menelaus, autorul nelegiuirii, a fost achitat, iar acuzațiile aduse împotriva lui au fost respinse; astfel, regele i-a condamnat la moarte pe nefericiții acuzatori, oameni care ar fi fost lăsați liberi, ca fiind total nevinovați, dacă ar fi apărut chiar înaintea sciților. 48. Imediat, cei care au luat apărarea orașului, a oamenilor și a vaselor lor sfinte, au suferit această pedeapsă nemeritată. 49. De aceea, chiar unii locuitori din Tir, au organizat funeralii magnifice, arătând astfel că urau crima comisă. 50. Dar Menelaus, datorită lăcomiei celor de la putere, a rămas în funcție, crescând în răutate și ajungând să fie capul conspiratorilor împotriva propriilor săi compatrioți.
5 Iason încearcă să preia din nou conducerea. 1. Cam în acea vreme, Antioh a invadat cea de-a doua oară Egiptul. 2. Timp de aproape patruzeci de zile apariții au fost văzute pe cer, deasupra Ierusalimului: călăreți îmbrăcați în haine aurite și cu sulițe, ca soldații care merg la război. 3. Și cetele de călăreți aliniate se băteau unele cu altele, năvăleau din toate părțile și era o învălmășeală de mulțimi de scuturi, sulițe și săbii scoase, aruncări de săgeți, de podoabe de aur și de tot felul de platoșe. 4. Rugăciunea tuturor era ca această viziune să fie un semn bun. 5. La un zvon fals că Antioh a murit, Iason a luat nu mai mult de o mie de bărbați și pe neașteptate a luat cu asalt Ierusalimul. Când trupele de pe ziduri au fost nevoite să se retragă și orașul era pe cale să fie cucerit, Menelaus a căutat refugiu în Citadelă. 6. Iason a început să-și măcelărească proprii compatrioții, nerealizând că succesul în detrimentul alor săi este cel mai mare insucces, imaginându-și că trofee de război luate marcau înfrângerea dușmanilor, nu a compatrioților săi.
Pag. 150
7. Cu toate acestea, el nu a putut lua controlul guvernului, tot ce a obținut ca rezultat al planurilor sale a fost dezonoarea, și încă o dată a căutat azil în teritoriul amoniților. 8. În final, cariera lui a avut parte de un sfârșit mizerabil, căci după ce a fost băgat la închisoare de către Aretas, conducătorul arabilor, el a fugit din oraș în oraș, urmărit de toți, urât ca un rebel împotriva legi-lor, și disprețuit ca cel care a măcelărit propria sa țară și proprii săi compatrioți, până ce a ajuns în Egipt. 9. Apoi, trecând pe mare la Sparta, unde spera să obțină adăpost, datorită prieteniei dintre spartani și evrei, el, care a condus mulți la exil, a murit el însuși în exil. 10. El, care a aruncat pe mulți să zacă neînmormântați, n-a avut pe nimeni care să-l plângă; n-a avut nici un fel de funeralii și nici un loc în mormântul strămoșilor săi. 11. A fost clar regelui Antioh, când vești despre ceea ce s-a întâmplat au ajuns la el, că Iudeea era în stare de insurecție, și a plecat mânios din Egipt. El a atacat Ierusalimul într-un iureș, 12. poruncind trupelor să taie fără milă pe oricine întâlnesc și să-i măcelărească pe cei care se refugiază în case. 13. Tineri și bătrâni au fost asasinați, femei și copii masacrați, fete și prunci măcelăriți. 14. La sfârșitul a trei zile, victimele numărau optzeci de mii: patruzeci de mii omorâți în luptă și tot atâția vânduți ca sclavi.
Jefuirea sfântului Templu. 15. Nefiind satisfăcut cu acestea, Antioh a îndrăznit să intre în cel mai sfânt Templu din toată lumea, condus de Menelaus, care devenise trădător atât a legilor, cât și a țării lui. 16. Ticălosul și-a pus mâinile lui murdare pe vasele sfinte, și a jefuit cu mâini profane darurile oferite ca jertfe de alți regi, daruri menite să mărească gloria și onoarea Templului. 17. Antioh nu s-a smerit, căci nu credea că Domnul s-a mâniat pentru puțină vreme pentru păcatele locuitorilor cetății, și că de aceea a pedepsit El locul acela. 18. Și dacă n-ar fi păcătuit mai înainte, precum Eliodor, pe care regele Seleucus l-a trimis să verifice tezaurul, tot așa s-ar fi întâmplat și cu acesta și ar fi fost înfrânt și întors înapoi din îndrăzneala lui. 19. Dar Domnul n-a ales poporul Său de dragul sanctuarului, ci locul acesta de dragul poporului Său. 20. Pentru acest motiv, chiar și sanctuarul a avut partea lui de necazuri care au năpăstuit națiunea, după care a împărtășit și el bunăstarea; el a fost abandonat când Cel Atotputernic s-a mâniat, dar a fost restaurat din nou în toată splendoarea, când Stăpânul cel Mare s-a împăcat cu poporul Său. 21. Așa că Antioh s-a grăbit să se întoarcă în Antiohia, luând cu el o mie opt sute de talanți din Templu. Purtat de aroganță, el a crezut că poate construi vapoare care să navigheze pe uscat și oamenii pot merge pe mare! 22. El a lăsat acolo comisari care să subjuge poporul; în Ierusalim l-a lăsat pe Filip, frigian de neam, de fel mai barbar decât cel care l-a numit, 23. iar în Muntele Gerizim pe Andronicus; și în plus față de aceștia, era Menelaus, care a fost și mai brutal cu locuitorii, în comparație cu ceilalți. Mai mult, atât de mare era ostilitatea regelui împotriva populației evreiești, 24. încât el l-a trimis pe Apolonius, comandantul mercenarilor misieni, care avea cu el o armată de douăzeci și două de mii de oameni; ordinele lui erau să omoare toți bărbații adulți și să vândă ca sclavi femeile și copiii. 25. Când Apolonius a sosit la Ierusalim, el a pretins că a venit în pace; așteptând până la ziua sfântă de odihnă și găsindu-i pe evrei că nu munceau, el a defilat împreună cu trupele sale, înarmat și gata de luptă. 26. Toți cei care au venit să urmărească spectacolul au fost omorâți; apoi, intrând în forță în oraș, împreună cu soldații lui, el a omorât un și mai mare număr de oameni. 27. Dar Iuda, numit și Macabeul, a scăpat în deșert împreună cu zece oameni, unde el și însoțitorii lui au trăit ca fiarele sălbatice în munți; ei se descurcau precum animalele sălbatice și se hrăneau numai cu ierburi, ca astfel să evite să se spurce.
6 Iudaismul abandonat cu forța. 1. Nu mult după aceea, regele Antioh l-a trimis pe un bătrân din Atena să-i lămurească pe evrei să-și abandoneze obiceiurile străvechi și să înceteze să-și organizeze viețile după legile lui Dumnezeu.
Pag. 151
2. El a mai fost însărcinat de asemenea să pângărească Templul din Ierusalim și să-l dedice lui Zeus Olimpianul, iar sanctuarul din Muntele Gerizim urma să fie dedicat lui Zeus Ospitalierul, cum ceruseră locuitorii de acolo. 3. Acest măcel ticălos a fost o lovitură foarte grea pentru locuitori, 4. căci Neamurile au pângărit Templul cu desfrâu și beții, desfătându-se cu prostituatele și împreunându-se cu femei în incintele sacre. Mai mult, ei au adus în Templu lucruri care erau interzise de Lege, 5. și au umplut altarul cu jertfe neîngăduite, ca fiind necurate. 6. Nimănui nu-i era îngăduit să țină ziua de odihnă, nici să țină festivalurile tradiționale, sau nici măcar să admită cineva că este evreu. 7. În fiecare lună, la sărbătorirea zilei de naștere a regelui, evreii erau obligați cu forța să mănânce măruntaiele jertfelor sacrificate, iar la sărbătorirea lui Dionisos să poarte cununi de iederă și să participe la procesiunea în onorarea lui. 8. La instigarea locuitorilor din Ptolemeida, a fost publicat un edict în orașele învecinate cu Grecia, astfel ca și evreii de acolo trebuiau să fie obligați să mănânce măruntaiele jertfelor sacrificate, 9. iar oricine se opunea tradițiilor grecești trebuia să fie omorât. Soarta groaznică a evreilor era astfel binecunoscută oriunde. 10. De exemplu, două femei care au fost pârâte că și-au circumcis pruncii au fost aduse la judecată; apoi, cu pruncii agățați de sânii lor, au fost puse să defileze prin cetate, după care au fost aruncate de pe ziduri cu capul în jos și au fost omorâte. 11. Alți evrei, care se adunaseră pe ascuns în unele peșteri din apropiere ca să țină ziua de odihnă, au fost denunțați lui Filip, iar din cauză că aveau scrupule să se apere în timpul zilei sfinte, ei au fost arși de vii. 12. Acum, implor pe cititori să nu se îngrozească din cauza acestor evenimente tragice, căci ele au avut rostul de a ne disciplina, să fie învățătură de minte, nu de a distruge rasa noastră. 13. Este un semn de mare îngăduință ca acte păcătoase să nu fie lăsate să perpetueze multă vreme, ci mai degrabă să fie pedepsite imediat. 14. Domnul a găsit de cuviință să nu fie cu noi, cum este cu alte națiuni; cu ei, cu răbdare, El își ține mâna până ce păcatul lor ajunge la culme, 15. dar pe noi ne pedepsește înainte ca păcatul să ajungă la culme. 16. Astfel, El nu-și retrage niciodată mila de la noi, chiar dacă își disciplinează oamenii prin dezastre, El nu-i părăsește. 17. Dar destul cu aceste precizări; acum trebuie să revin la relatarea evenimentelor.
Eleazar martir. 18. Eleazar, unul dintre învățătorii de frunte ai Legii, bărbat distins și înaintat în vârstă, a fost obligat să-și deschidă gura și să mănânce carne de porc; 19. dar preferând să moară onorabil, decât să se pângărească, el a ales să fie torturat. 20. Așa trebuie să facă oamenii care au curajul să respingă mâncarea, în ciuda dorinței naturale de a mânca ceva ceea ce legea interzice. 21. Din cauză că oficialii însărcinați să-l hrănească cu forța îl cunoșteau de multă vreme, ei au avut cu el o discuție în particular: ei l-au implorat să-și aducă mâncare care îi era permis să mănânce, ca să fie pregătit; el urma numai să se prefacă a mânca ceea ce îi poruncise regele, anume jertfa de carne neîngăduită de lege. 22. Astfel, el nu ar murit, beneficiind de clemența vechilor lui prieteni. 23. Dar Eleazar a luat o hotărâre onorabilă, în conformitate cu autoritatea vârstei lui venerabile, cu părul cărunt pe care-l purta cu mare distincție, cu purtarea lui cea fără de greșeală încă din copilărie; și mai presus de toate cu sfânta Lege dată de Dumnezeu, el a replicat: - „Trimeteți-mă în mormânt! 24. Dacă pretind asta la această vârstă, mulți tineri vor crede că Eleazar, la vârsta de nouăzeci de ani, a devenit trădător. 25. Dacă înșel de dragul unei scurte perioade de viață, ei vor fi amăgiți, și-mi voi păta bătrânețea păcătuind.
Pag. 152
26. Astfel, aș putea pe moment să evit pedeapsa oamenilor, dar viu sau mort, nu voi scăpa niciodată de mâna Celui Atotputernic. 27. Dacă mor acum cu mult curaj, le voi demonstra că mi-am meritat lunga mea viață, 28. și le voi lăsa tinerilor un exemplu nobil; îi voi învăța cum să moară demn, cu bucurie și noblețe, pentru legile noastre cele drepte și sfinte.” Cu aceste vorbe, el a ales tortura, 29. în timp ce acei care îi arătaseră prietenie pentru scurtă vreme, s-au întors împotriva lui, considerând că ceea ce el tocmai a spus este pură nebunie. 30. Când Eleazar era gata să moară de loviturile pe care le primea, el a zis suspinând: - „Domnului aparține toată sfânta cunoaștere; El știe ce agonie cruntă sufăr în trupul meu din cauza acestor lovituri, deși puteam să scap cu viață; dar El știe că sufletul meu suferă cu bucurie, căci pentru El sufăr.” 31. Astfel, el a murit, iar prin moartea lui, el a lăsat o pildă nobilă și pomenirea faptei lui drepte, nu numai tinerilor, ci întregului popor.
7 Șapte frați martiri, laolaltă cu mama lor. 1. Un alt incident este despre arestarea a șapte frați, împreună cu mama lor. Ei au fost torturați de către rege, bătuți cu biciul și vine de bou, ca să fie determinați să mănânce carne de porc, care nu le era îngăduită. 2. Iar unul dintre ei a vorbit pentru toți, zicând: - „Ce așteptați să descoperiți, dacă ne interogați? Decât să încălcăm legile noastre străbune, mai degrabă suntem data să murim.” 3. Mâniat, regele a poruncit să fie încinse tigăi și căldări foarte mari. 4. Acest lucru a fost înfăptuit imediat, în vreme ce el a poruncit să i se taie limba purtătorului de cuvânt, să fie scalpat și să i se taie mâinile și picioarele, în prezența mamei și a celor șase frați ai lui. 5. Această epavă de ființă umană, dar încă respirând, a fost luată, la porunca regelui și prăjită într-una dintre tigăi. În timp ce fumul se ridica, mama și fiii ei s-au încurajat unul pe altul să moară cu demnitate. 6. - „Domnul Dumnezeu ne privește - au zis ei, și fără îndoială că-i este milă de noi. Nu ne-a spus clar Moise în cântarea lui despre cei care respectă Legea: El va avea milă de slujitorii Lui?” 7. După ce primul dintre frați a murit astfel, următorul a pățit exact la fel. El a fost scalpat de pielea și părul de pe cap și a fost întrebat: - „Vei mânca, sau să-ți tăiem membru după membru?” 8. - „Să mănânc? Niciodată!”, a răspuns el în limba lui natală, așa că ei au început să-l ciopârțească, la fel ca pe fratele său. 9. Cu ultima lui suflare, el a zis: - „Nelegiuitule, tu ne eliberezi din această viață, dar Împăratul universului ne va învia pentru o nouă viață veșnică, căci murim pentru legile Lui.” 10. După el, cel de-al treilea a fost torturat. Când i s-a pus aceeași întrebare, el le-a arătat imediat limba, și-a întins mâinile cu mult curaj, 11. și a vorbit cu noblețe: - „Dumnezeul Cerului mi-a dat acestea, dar legile Lui valorează mult mai mult decât acestea, și de la El aștept să mi le dea din nou înapoi.” 12. Atât regele însuși, cât și cei care erau cu el, au rămas înmărmuriți la curajul lui și la totala ignorare a durerilor. 13. După ce a murit, ei l-au torturat pe cel de-al patrulea la fel de crunt. 14. Pe când murea, el a zis: - „Mai bine să fii omorât de oameni și să te bucuri de promisiunea lui Dumnezeu că te va învia din nou! Dar pentru tine nu va fi nici o înviere.” 16. Apoi, cel de-al cincilea a fost adus la tortură. Uitându-se la rege, el a zis: - „Muritor cum ești, ai autoritate asupra oamenilor și faci cu ei tot ce vrei. Dar să nu-ți imaginezi că Dumnezeu a abandonat națiunea noastră. 17. Așteaptă, și-ai să vezi puterea Lui, cum te va chinui pe tine și urmașii tăi.” 18. După el, cel de-al șaselea a fost adus, iar când era gata să-și dea ultima suflare, el a zis: - „Nu te înșela singur, din vina ta noi suferim toate acestea; noi am păcătuit împotriva Dumnezeului nostru, și noi am adus această catastrofă împotriva noastră. 19. Dar nu presupune că vei scăpa de consecințele că ai încercat să te lupți cu Dumnezeu.” 20. Mama a fost cea mai remarcabilă dintre toți, fiind vrednică să fie pomenită într-un mod deosebit. Ea și-a văzut cei șapte fii omorâți într-o singură zi, dar s-a purtat admirabil, căci se încredea în Domnul.
Pag. 153
21. Ea îi mângâia pe fiecare dintre ei în graiul strămoșesc; plină de nobilă determinare, gândurile femeii erau pline de curaj, ea zicându-le: 22. - „Voi ați apărut în pântecele meu. Nu știu cum v-ați zămislit în mine și nu eu v-am dat viață și duh, nici nu am fost cea care a întocmit ordinea elementelor trupului vostru. 23. Creatorul universului, care a proiectat începutul umanității și a plănuit originea oricui, în mila Lui, vă va da din nou suflare și viață, pentru că ați pus legile Lui mai presus de orice gând despre sine însuși.” 24. Antioh, gândind că femeia îl defăimează pe el cu acele cuvinte, suspecta insultă în cuvintele ei. Cum cel mai tânăr dintre fiii ei era încă viu, el nu numai că l-a îndemnat, ci i-a promis sub jurământ ca odată ce renunță la obiceiurile străbune, nu numai că-l va îmbogăți, dar îl va face chiar Prieten al regelui și-i va da o funcție importantă. 25. De vreme ce tânărul nu l-a luat deloc în seamă, regele și-a îndreptat atenția înspre mamă și a implorat-o să-l sfătuiască pe fiul ei să-și salveze viața. 26. Fiind atât de implorată, ea a fost de acord să încerce să-l convingă. 27. Dar, plecându-se înspre el, înșelând încrederea pe care o arătase tiranului, ea i-a zis în limba lor maternă: - „Fiule, fie-ți milă de mine, care te-am cărat în pântece timp de nouă luni, te-am alăptat trei ani, te-am îngrijit și te-am crescut până acum. 28. Te implor, copilul meu, să privești la Ceruri și la Pământ; ia în considerație tot ceea ce este în ele și înțelege că Dumnezeu nu le-a creat din ceva ce exista, și că o ființă umană ia naștere la fel. 29. Nu-ți fie frică de acest măcelar, acceptă moartea de bunăvoie și cinstește pe frații tăi; astfel, prin mila lui Dumnezeu te voi primi înapoi, împreună cu frații tăi.” 30. Abia a terminat ea de vorbit, că tânărul a zis: - „Ce așteptați? Nu voi ceda poruncii regelui; voi respecta porunca Legii, dată prin Moise strămoșilor noștri. 31. Și tu, rege Antioh, care ai născocit tot felul de atrocități pentru evrei, nu vei scăpa de mâna lui Dumnezeu. 32. Noi suferim din cauza păcatelor noastre, 33. și numai ca să ne îndrepte și ne disciplineze, Domnul nostru Cel Viu este mâniat pe noi pentru puțină vreme, dar El se va împăca cu slujitorii Lui. 34. Dar tu, creatură nelegiuită, cea mai rea ființă umană, nu te semeți și spera degeaba, când îți pui mâna pe slujitorii Cerului. 35. Nu ești încă în siguranță de judecata Celui Atotputernic, Atotvăzătorul Dumnezeu. 36. Frații mei, după o scurtă vreme de dureri, după legământul cu Dumnezeu, au băut din apele vieții veșnice; dar tu, prin judecata lui Dumnezeu, vei plăti dreapta pedeapsă pentru insolența ta brutală. 37. Eu, ca și frații mei, îmi predau trupul și viața pentru legile noastre străvechi. Apelez la Dumnezeu să arate îndurare grabnică oamenilor Săi, și prin chinuri și bătăi să te facă să admiți că El este singurul Dum-nezeu. 38. Fie ca mânia Celui Atotputernic, care a venit pe merit peste tot neamul nostru, să înceteze cu mine și cu frații mei.” 39. Înfierbântat de faptul că l-a sfidat, regele l-a maltratat și mai rău decât pe ceilalți, 40. iar tânărul, punându-și încrederea în Domnul, a murit fără să fie pângărit. 41. Ultima dintre toți, după fiii ei, a murit și mama. 42. Aceasta încheie relatarea noastră despre mâncarea măruntaielor și despre monstruoasele torturi.
8 Revolta condusă de Iuda Macabeul. 1. În acea vreme, Iuda, numit de asemenea și Macabeul, împreună cu însoțitorii săi, mergeau pe ascuns din sat în sat, adunând compatrioți de partea lor și recrutând pe cei ce păstrau religia evreiască, până ce au ajuns să fie aproape șase mii de oameni. 2. Ei s-au rugat Domnului să privească cu milă peste oamenii Lui, care erau călcați în picioare de oricine, să-i fie milă de Templul pângărit acum de păgâni, 3. și să aibă milă de Ierusalim, care fusese distrus și în curând urma să fie făcut una cu pământul. Ei L-au rugat de asemenea să-și plece urechea la sângele care cerea răzbunare de la El, 4. să aibă în vedere masacrul infam al copiilor nevinovați, hulele rostite împotriva numelui Său, și să-și arate mânia Lui împotriva ticăloșiei.
Pag. 154
5. Odată ce trupa lui de partizani s-a organizat, Neamurile l-au găsit pe Macabeu invincibil, căci mânia Domnului se transformase în milă. 6. Macabeu s-a dus pe neașteptate în orașe și sate și le-a incendiat; el a recapturat poziții strategice și a înfrânt mulți dușmani, 7. alegând nopțile pentru vremea favorabilă atacurilor. Peste tot se vorbea despre eroismul său. 8. Când Filip frigianul, guvernatorul Iudeii, a realizat că Iuda câștigă teren, chiar dacă puțin, dar cu frecvență sporită, el i-a scris lui Ptolemeu, guvernatorul Cele - Siriei și al Feniciei, cerându-i ajutor în protejarea intereselor regelui. 9. Ptolemeu l-a numit imediat pe Nicanor, fiul lui Patrocle, unul dintre cei mei de seamă Prieteni ai regelui, trimițându-l în fruntea a nu mai puțin de douăzeci de mii de luptători din diferite Neamuri, ca să extermine întreaga populație a Iudeii; împreună cu el l-a trimis pe Gorgias, un general cu vastă experiență militară. 10. Nicanor și-a propus ca prin vânzarea de sclavi evrei pe care urma să-i ia prizonieri, el va putea plăti cei două mii de talanți pe care regele trebuia să-i plătească romanilor; 11. așa că imediat el a făcut o ofertă de evrei sclavi orașelor de la malul mării, oferindu-se să-i vândă pe nouăzeci dintre ei pentru un talant. Dar el nu s-a gândit deloc la pedeapsa pe care o va primi curând de la Cel Atotputernic.
Pregătirea pentru luptă. 12. Când vestea avansării lui Nicanor a ajuns la Iuda, iar el i-a informat pe oamenii săi că dușmanul este atât de aproape de ei, 13. cei fricoși, care s-au îndoit de dreptatea lui Dumnezeu, au dezertat și au fugit. 14. Dar cei rămași, vânzându-și toate bunurile care le mai rămăseseră, s-au unit în rugăciuni către Domnul, ca El să-i salveze de păgânul Nicanor, care i-a pus la vânzare chiar înainte ca lupta să aibă loc; 15. și dacă nu puteau să ceară asta pentru că ar fi făcut ceva bun, ei au făcut-o atât datorită legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu strămoșii lor, dar și pentru că purtau numele Lui cel sfânt și măreț. 16. Macabeu i-a strâns pe cei care l-au urmat, șase mii la număr, și i-a îndemnat să nu intre în panică înaintea dușmanului și să nu le fie teamă de mulțimea armatelor Neamurilor, care veneau înspre ei fără un motiv îndreptățit. Ei trebuiau să se lupte vitejește, 17. având tot timpul înaintea ochilor profanarea sfântului Templu de către Neamuri, pângărirea Ierusalimului, și în plus suprimarea instituțiilor tradiționale evreiești. 18. - „Ei se bazează pe arme și îndrăzneală - a zis Iuda, dar noi ne punem încrederea în Dumnezeul cel Atotputernic, care poate să-i distrugă dintr-o lovitură pe cei care vin împotriva noastră, iar de va fi nevoie, El va distruge chiar toată lumea.” 19. El a continuat, reamintindu-le ocaziile în care Dumnezeu a venit în ajutorul strămoșilor lor: cum, pe vremea lui Senaherib, au fost distruși optzeci și cinci de mii de dușmani; 20. și cum, cu ocazia bătăliei din Babilon împotriva galatenilor, toți evreii care au luptat nu au fost mai mulți de opt mii, ei luptând alături de patru mii de macedoneni; când macedonenii au fost respinși la începutul luptelor, cei opt mii de evrei, cu ajutor din Cer, au distrus o sută douăzeci de mii de galateni și au luat o imensă pradă de război.
Iuda Macabeul îl înfrânge pe Nicanor. 21. Cu astfel de cuvinte el i-a umplut de curaj și i-a determinat să fie gata să-și dea viața pentru legile și țara lor. El a împărțit armata în patru părți, 22. punând pe frații săi Simon, Iosif și Ionatan, să conducă câte o divizie, și dându-le câte o mie cinci sute de oameni sub comanda fiecăruia dintre ei. 23. În plus, el l-a pus pe Eleazar să citească cu voce tare din cartea sfântă, și le-a dat un semn din cuvânt: - „cu ajutorul lui Dumnezeu!” Apoi, conducând el însuși prima divizie, a început lupta cu Nicanor. 24. Cu Cel Atotputernic ca aliat, ei au omorât peste nouă mii dintre dușmani, iar cea mai mare parte a soldaților lui Nicanor au fost răniți sau scoși din luptă, înfrângerea lor fiind totală. 25. Ei au capturat banii acelora care veniseră să-i cumpere ca sclavi. După ce i-au urmărit pe fugari o distanță considerabilă, ei au fost nevoiți să se întoarcă, din cauză că ora era târzie;
Pag. 155
26. de altfel era și ziua dinaintea zilei de odihnă, acesta fiind de fapt motivul pentru care ei nu și-au continuat urmărirea. 27. După ce au adunat armele dușmanilor și i-au prădat, ei au ținut ziua de odihnă cu mari binecuvântări și mulțumiri adresate Domnului, Cel care i-a salvat în acea zi și a avut milă de ei începând de atunci. 28. După ziua de odihnă, ei au dat parte din pradă victimelor persecuțiilor, văduvelor și orfanilor, iar ce a rămas au împărțit între ei și copiii lor. 29. După acestea, cu toții l-au implorat pe Domnul cel milos să se împace în totalitate cu slujitorii Săi.
Iuda Macabeul îi înfrânge pe Timotei și pe Bachides. 30. În ciocnirile cu forțele lui Timotei și ale lui Bachides, ei au omorât peste douăzeci de mii dintre ei, și au intrat în posesia unor poziții foarte întărite, împărțind între ei o pradă de război grozavă, dar și dând din nou victimelor persecuțiilor, orfanilor și văduvelor, și de asemenea vârstnicilor, în părți egale cu ale lor. 31. Toate armele dușmanului au fost colectate și depozitate cu grijă în puncte strategice; ceea ce a rămas din ceea ce au capturat au transportat la Ierusalim. 32. Ei l-au omorât pe comandantul gărzii personale ale lui Timotei, un om foarte rău, care cauzase multe suferințe izraeliților. 33. În timp ce sărbătoreau victoria în orașul strămoșilor lor, i-au ars de vii pe cei care incineraseră porțile sfinte, inclusiv pe Calistene, care se refugiase într-o casă micuță; astfel, el a primit dreapta răsplată pen-tru lipsa lui de respect. 34. Iar Nicanor cel ticălos, care adusese mia de negustori ca să-i cumpere pe evrei, 35. a fost smerit cu ajutorul lui Dumnezeu de către oponenți, care după părerea lui erau de nimic. El s-a dezbrăcat de uniforma sa splendidă, și a scăpat cu fuga de-a curmezișul țării, ca un sclav fugar; el a fost cu adevărat norocos să reușească să ajungă în Antiohia, după distrugerea armatei sale. 36. Așa că el, care se angajase să plătească tributul datorat romanilor cu evrei pe care intenționase să-i ia prizonieri din Ierusalim și să-i vândă, a proclamat cu evreii au avut un Apărător, și din această cauză au fost invulnerabili, deoarece au respectat poruncile date de El.
9 Ultima campanie militară a lui Antioh Epifanul. 1. Cam în aceeași vreme, Antioh s-a întors în degringoladă din Persia. 2. El a intrat în orașul numit Persepolis și a încercat să-i jefuiască templele și să obțină control asupra locului. Dar populația s-a ridicat la arme în apărarea orașului, iar Antioh și armata sa a fost înfrânt și forțat la o retragere rușinoasă. 3. În timp ce era lângă Ectabana, au ajuns la el veștile despre ce i s-a întâmplat lui Nicanor și trupelor lui Timotei. 4. Plin de mânie, el s-a hotărât să se întoarcă împotriva evreilor, ca să se răzbune pe cei care îl puseseră pe fugă; astfel, el a poruncit conducătorului carului său să conducă fără oprire până la destinație. Dar judecata Cerului a călătorit cu el! Căci în aroganța lui, el a zis: - „Când voi ajunge acolo, voi face din Ierusalim un cimitir al evreilor.” 5. Dar Domnul care vede totul, Dumnezeul evreilor, l-a lovit cu o boală incurabilă și invizibilă. Imediat ce s-a oprit din vorbit, el a fost atins de o durere a stomacului, pentru care nu s-a găsit nici o cură, el fiind astfel torturat pe dinăuntru. 6. Și el suferea pe merit, căci și el a chinuit pe mulți pe dinăuntrul trupului, cu torturi multe și ciudate. 7. Cu toate acestea, în insolența lui, el n-a vrut să se oprească, ci s-a umplut și mai mult de aroganță, arzând de mânie împotriva evreilor, și poruncind să se conducă și mai repede carul său de luptă. Și s-a întâmplat ca el să cadă din car, din cauza vitezei, iar căzătura a fost atât de gravă, încât fiecare mădular i-a fost teribil de zdruncinat. 8. El, care pretindea că este supraom, care credea că putea porunci valurilor mării și-și imagina că poate cântării munții cu balanța, a fost pus la pământ și trebuia să fie cărat pe o targă. Astfel, toți puteau vedea puterea lui Dumnezeu, doar uitându-se la el. 9. Trupul acestui păgân colcăia de viermi, în timp ce era în agonie; carnea-i putrezea, iar toată armata era copleșită de duhoarea produsă de descompunerea cărnii lui.
Pag. 156
10. Era o ofensivă atât de intolerabilă, încât nimeni nu mai putea să-l care pe cel care cu puțin timp înainte părea că atinge stelele cerului. 11. Atunci, cu încrederea la pământ, fiind în chinuri cumplite tot timpul, lui a început să i se înmoaie încetul cu încetul aroganța și să înțeleagă că este pedeapsa lui Dumnezeu. 12. Iar când el însuși nu a mai putut să suporte propria duhoare, a zis: - „Este drept să i te predai lui Dumnezeu, iar muritorilor nici nu trebuie să le treacă prin cap că sunt egali cu El.”
Antioh îi face o promisiune solemnă lui Dumnezeu. 13. Crezând că Domnul nu îl va mai cruța, ticălosul i-a făcut o promisiune solemnă, el jurând 14. că Orașul Sfânt, pe care el se grăbea să-l facă una cu pământul și să-l facă cimitir, acum îl declara ca fiind oraș liber; 15. iar evreii, pe care nu-i considera demni nici măcar să fie îngropați, plănuind să-i dea hrană fiarelor sălbatice, pe ei și copiii lor, el îi va face, pe toți, egali cu cetățenii din Atena; 16. sfântul Templu, pe care îl jefuise, el îl va onora cu cele mai magnifice jertfe; dar și că el va returna toate sfintele vase; în plus va dona altele la fel, de mai multe ori ca valoare față de cele furate, iar cheltuielile pentru jertfe le va suporta el însuși, din propriile sale venituri. 17. În plus față de toate acestea, el a promis că va adopta credința evreilor și va vizita orice loc locuit, ca să proclame puterea lui Dumnezeu.
Scrisoarea și moartea lui Antioh. 18. Dar văzând că durerile nu l-au lăsat absolut de loc, căci judecata lui Dumnezeu venise pe bună dreptate peste el, lui i-a pierit orice speranță și a scris evreilor următoarea scrisoare, sub formă de implorare. Iată conținutul ei:
19. „Din partea lui Antioh, rege și comandant al armatei, salutări și cele mai sincere urări de sănătate și prosperitate. 20. Dacă voi și copiii voștri sunteți bine și toate vă merg precum doriți, eu mă bucur. După cum eu îmi pun speranța în Cer, 21. tot așa îmi amintesc cu afecțiune de cinstea și bunele voastre intenții. În drumul meu înapoi din Persia, am căzut grav bolnav de o boală chinuitoare și m-am gândit că se cade să mă îngrijesc de bunăstarea tuturor. 22. Nu că aș fi disperat de condiția mea, căci am mari nădejdi să mă însănătoșesc din boala mea, 23. dar am sesizat că tatăl meu, cu ocazia fiecărei expediții din provincii și-a numit succesorul, 24. așa că, dacă ceva neașteptat se va întâmpla, populația din provincii să nu se îngrijoreze, știind că cineva de încredere va fi tot timpul la comandă. 25. Mai mult, știu că prinții de la granițele regatului meu așteaptă atât să vadă ce se va întâmpla, dar și o ocazie prielnică. Așa că acum l-am numit rege pe fiul meu Antioh, cel căruia i-am încredințat în mod repetat conducerea când plecam în grabă în provinciile de după Eufrat. Eu i-am scris de asemenea și lui ceea ce este scris aici, și i-am trimis și lui o copie. 26. De aceea, eu vă indemn să amintiți aceasta tuturor oamenilor și serviciilor publice subordonate vouă, și să vă mențineți credința în mine și fiul meu, 27. căci sânt sigur că el va continua întocmai politica mea, și vă va trata cu moderație și blândețe.”
28. Astfel, asasinul și hulitorul, suferind cea mai grea agonie, la fel cum el făcuse altora, a ajuns la sfârșitul zilelor în mizerie, în niște munți dintr-un ținut străin. 29. Și prietenul său apropiat Filip i-a dus trupul înapoi acasă; dar fiindu-i frică de fiul său Antioh, el s-a refugiat la Ptolemeu Filometor, în Egipt.
10 Sfințirea Templului. Înfrângerea edomiților și a lui Timotei. 1. Sub îndrumarea Domnului, Iuda Macabeul și însoțitorii săi au recucerit Templul și orașul Ierusalim, 2. au distrus altarele zidite de către străini în piața publică, împreună cu capelele lor.
Pag. 157
3. După ce au curățat Templul, ei au zidit un altar nou, și prin ciocnire de cremene au luat foc din ele și au adus jertfe, după ce trecuseră doi ani întregi de la ultima jertfă, au refăcut tămâia și candelele, și au continuat cu punerea înainte a pâinilor. 4. După ce au făcut toate acestea, ei s-au aruncat cu fețele la pământ și l-au implorat pe Domnul să nu mai pățească asemenea necazuri niciodată, iar dacă vor mai păcătui cumva împotriva Lui, să-i trateze cu milă și să nu-i mai dea pe mâna Neamurilor hulitoare și păgâne. 5. Templul a fost sfințit în cea de-a douăzeci și cincea zi a lunii Kislev, în aceeași zi și în aceeași lună când străinii îl profanaseră. 6. Ei au sărbătorit cu bucurie timp de opt zile, la fel ca la sărbătoarea Corturilor, amintindu-și că pe vremea ei hoinăreau prin munți și peșteri, precum fiarele sălbatice. 7. De aceea, purtând ramuri proaspete și frunze de palmieri, ei au cântat imnuri Celui care a reușit triumfător sfințirea propriului Său Templu. 8. Un decret a fost adoptat de către adunarea publică; prin el întreaga națiune evreiască urma să sărbătorească acele zile sfinte în fiecare an. 9. Și acesta a fost sfârșitul lui Antioh, cel numit Epifanul. 10. În continuare vă vom relata faptele lui Antioh Eupator, fiul acelui păcătos de mai sus, într-un sumar al relelor aduse de războaiele sale. 11. Când s-a urcat pe tron, el l-a numit vicerege pe un om numit Lysias, care îi urma lui Ptolemeu Macron ca guvernator peste Cele – Siria și Fenicia. 12. Din cauza nedreptăților făcute evreilor, Ptolemeu a început să facă dreptate evreilor pentru tot ce-au suferit, și a hotărât să mențină relații amicale cu ei. 13. Pentru aceste lucruri, Prietenii regelui l-au denunțat lui Eupator; el auzea din toate părțile că era numit trădător, din cauză că abandonase Ciprul, care îi fusese dat de către Filometor, și s-a dus la Antioh Epifanul. Ptolemeu avea încă putere, dar nu se mai bucura de respect; el și-a sfârșit viața otrăvindu-se. 14. Când Gorgias a devenit guvernator al regiunii, el a angajat mercenari și a valorificat orice ocazie pentru a-i ataca pe evrei. 15. În același timp edomiții, care controlau fortărețe strategice, de asemenea îi hărțuiau; ei găzduiau fugari din Ierusalim și făceau orice ca să stârnească ostilități. 16. Dar Macabeu și oamenii săi, după ce s-au rugat Domnului să lupte pentru ei, au lansat un atac asupra fortărețelor edomiților. 17. Ei le-au atacat cu vigurozitate și le-au capturat, alungându-i pe cei care luptau de pe zidurile cetăților, și omorându-i pe toți ce le-au picat pe mâini; peste douăzeci de mii dintre ei au fost omorâți. 18. Dar unii dintre ei au fugit, peste nouă mii de oameni; ei s-au refugiat în două fortărețe foarte întărite, unde aveau tot ce le trebuia ca să reziste unui asediu. 19. Macabeu i-a lăsat pentru asediu pe Simon și Iosif, și de asemenea pe Zacheus și trupele sale, considerând că sunt destul de puternici pentru asediu, el plecând în alte locuri, unde evreii erau atacați cu multă încrâncenare. 20. Dar unii din cei care erau cu Simon, plini de lăcomie, au luat mită de la unii dintre asediați, șaptezeci de mii de drahme, și i-au lăsat să scape cu fuga din fortărețe, printre liniile lor. 21. Când Macabeu a fost informat despre ceea ce s-a întâmplat, el i-a denunțat înaintea tuturor comandanților trupelor; apoi el i-a acuzat pe cei vinovați că i-au vândut pe bani pe frații lor, că le-au dat voie dușmanilor să scape cu fuga și să poată astfel lupta din nou împotriva lor, 22. și i-a executat, ca fiind trădători. El a atacat imediat cele două fortărețe, 23. iar campaniile lui militare au fost încununate de succes total. În cele două fortărețe el a omorât peste douăzeci de mii dintre dușmani. 24. În acea vreme Timotei, pe care evreii îl înfrânseseră o dată, își strânsese acum o armată uriașă de mercenari și nu puțină cavalerie din Asia, și a plecat în marș năvalnic să distrugă Iudeea. 25. Dar când s-a apropiat, Macabeu și oamenii săi se rugau lui Dumnezeu; ei își presăraseră țărână pe cap și se încinseseră cu saci, 26. se închinau pe treptele altarului și Îl rugau să-i fie milă de ei, în cuvintele Legii: - ”Domnul să fie un dușman al dușmanilor lor și un adversar al adversarilor lor”.
Pag. 158
27. După această rugăciune, ei și-au luat armele și au avansat destul de departe de Ierusalim, oprindu-se aproape de dușman. 28. Când soarele abia răsărise, bătălia a început. Căci succesul și victoria evreilor era asigurată, nu numai datorită curajului lor, ci mai degrabă pentru că se încredeau în Domnul, în timp ce oponenţii aveau de partea lor doar furia ca să-i conducă în bătălie. 29. Când bătălia s-a încins, dușmanilor le-au apărut pe cer cinci luptători magnifici, fiecare dintre ei călărind câte un cal cu frâu de aur. Ei s-au așezat în fruntea evreilor, 30. au format un cerc în jurul lui Macabeu, și l-au ținut neatins sub protecţia armurilor lor, în timp ce trăgeau cu săgeți și fulgere în dușmani; astfel, confuzi și orbiți, ei s-au împrăștiat într-o dezordine totală. 31. Dintre pedestrași au fost omorâți douăzeci de mii cinci sute, iar dintre cavaleriști șase sute. 32. Cât despre Timotei, el a fugit într-o cetate puternic întărită, numită Gazara, unde guvernator era Chereas. 33. Acest deznodământ l-a favorizat pe Macabeu și oamenii săi, ei asediind fortăreața timp de patru zile. 34. Iar cei care erau înăuntru, bizuindu-se pe tăria poziției, îi huleau groaznic și oribil. 35. Cu toate acestea, în cea de-a cincea zi, de dimineața, douăzeci de tineri din compania lui Macabeu, înfuriați de hule, au luat cu asalt zidul și cu mânie sălbatică i-au omorât pe toți cei pe care i-au găsit. 36. Alții s-au urcat pe zid după ei, în timp ce primii erau ocupați cu măcelărirea asediaților, și au incendiat turnurile, arzându-i pe cei dinăuntru și aprinzând focuri în care i-au ars de vii pe hulitori. Alții au spart porțile și au croit drum pentru restul armatei, și astfel orașul a fost ocupat. 37. Timotei, care se ascunsese într-o cisternă, a fost omorât împreună cu fratele său Chereas; aceeași soartă a avut și Apolofanes. 38. Când au terminat toate acestea, ei l-au lăudat cu psalmi de recunoștință pe Domnul, Cel care a făcut lucrări grozave pentru izraeliți și a fost Cel care le-a asigurat victoria.
11 Lysias asediază orașul Betțur. 1. Nu mult după aceea, înfuriat de ce s-a întâmplat, viceregele Lysias, protectorul regelui și Prietenul lui, 2. a strâns cam optzeci de mii de pedestrași, în plus față de toată cavaleria lui, și a plecat în marș împotriva evreilor. El intenționa să facă Ierusalimul un așezământ al Neamurilor, 3. și să ceară tribut pentru Templu, la fel cum făcuse cu alte orașe sfinte din alte țări, și să scoată la licitație demnitatea de mare preot, în fiecare an. 4. El a ignorat total puterea lui Dumnezeu, bazându-se atât pe zece mii de pedestrași și pe mii de cavaleriști, dar și pe cei optzeci de elefanți ai lui. 5. Invadând Iudeea, el s-a apropiat de Betțur, care era un oraș fortificat, aflat la douăzeci de mile de Ierusalim, atacând cu toate forțele. 6. Când Macabeu și oamenii săi au aflat că Lysias asediază fortăreața, el împreună cu toți oamenii săi s-au rugat Domnului, cu lacrimi în ochi, ca El să trimită un înger bun, care să-i salveze pe izraeliți. 7. Macabeu însuși a fost primul care și-a luat armele și i-a îndemnat pe ceilalți să-și riște viața ca să-i salveze pe compatrioții lor. Apoi au plecat cu toții în mare grabă. 8. Iar acolo, imediat ce ieșiseră din Ierusalim, a apărut un călăreț, chiar înaintea lor, îmbrăcat în alb și având arme de aur. 9. Și cu toții l-au binecuvântat pe Dumnezeu cel milos și și-au întărit inimile, gata să ia cu asalt nu numai oameni, ci chiar fiare sălbatice sau ziduri de fier. 10. Ei au avansat în ordine de bătaie, având ajutorul Cerului, căci Domnului i-a fost milă de ei. 11. Ei s-au repezit ca leii împotriva dușmanului și au omorât dintre ei unsprezece mii de pedestrași și o mie șase sute de călăreți, iar pe cei rămași i-au pus pe fugă. 12. Cei mai mulți dintre ei au fugit răniți și părăsindu-și armele, Lysias însuși scăpând cu o fugă rușinoasă.
Lysias încheie tratat de pace cu evreii. 13. Nefiind un om lipsit de inteligență, Lysias a cugetat asupra grelei înfrângeri suferite și a realizat că evreii sunt invincibili, Dumnezeul cel Atotputernic fiind de partea lor. Astfel, el a trimis un mesaj evreilor, 14. și i-a convins să încheie pace cinstită, promițându-le că-l va convinge pe rege și-l va lămuri să-i facă prietenii lui.
Pag. 159
15. Macabeu, considerând că este în interesul său, a fost de acord cu tot ce i-a propus Lysias. Căci regele fusese de acord cu toate cererile lui Macabeu, date în scris lui Lysias. 16. Scrisoarea lui Lysias trimisă evreilor a fost aceasta:
„Lysias către poporul evreu, salutări. 17. Ioan și Absalon, care au fost trimiși de voi, mi-au înmânat comunicarea voastră semnată, întrebând de răspunsul meu. 18. L-am informat pe rege despre tot ce trebuia să-i aduc la cunoștință, iar el a fost de acord cu tot ce-a fost posibil. 19. Dacă voi veți fi binevoitori cu guvernul, eu mă angajez ca în viitor să am grijă de voi. 20. Iar în legătură cu aceste lucruri și detaliile lor, am poruncit acestor oameni și reprezentanților mei să se sfătuiască cu voi. 21. Toate cele bune. Anul o sută patruzeci și opt/164 î. e. n., luna Dioscorint, ziua douăzeci și patru.”
22. Scrisoarea regelui a fost aceasta:
„Regele Antioh către fratele său Lysias. Salutări. 23. Acum că tatăl nostru a ajuns în compania zeilor, noi dorim ca supușii din regat să nu fie deranjați de la treburile lor obișnuite. 24. Am auzit că evreii nu sunt de acord cu schimbarea la obiceiurile grecești, impusă de tatăl nostru, ci preferă propriul lor fel de viață și cer să li se îngăduie să trăiască după obiceiurile lor. 25. În consecință, deoarece deja am hotărât ca această națiune să nu fie deranjată, hotărârea noastră este ca Templul lor să le fie înapoiat, iar ei să trăiască după obiceiurile strămoșilor lor. 26. Fă bine, de aceea, să le trimiți vorbă și asigură-i de prietenia noastră, astfel ca să înțeleagă poziția noastră, să fie fericiți și să-și continue cu bucurie propriile lor treburi.”
27. Către națiunea evreilor, scrisoarea regelui a fost aceasta:
„Regele Antioh către Senatul evreilor și poporului evreu. Salutări. 28. Dacă sunteți bine, să știți că asta este și dorința mea. Noi de asemenea suntem bine sănătoși. 29. Menelau ne-a informat că doriți să vă întoarceți acasă și să vă vedeți de treburile voastre. 30. De aceea, noi declarăm o amnistie pentru toți cei care se vor întoarce acasă înainte de cea de-a treizecea zi a lunii hantic. 31. Evreii își pot urma legile lor strămoșești în privința hranei începând de acum, iar niciunul dintre ei nu va fi persecutat pentru orice ofensă comisă din ignoranță. 32. Îl trimit pe Menelau ca să vă confirme toate acestea. 33. Toate cele bune. În cea de-a cincisprezecea zi a lunii hantic, anul o sută patruzeci și opt/164 î.e.n.”
34. Romanii au trimis de asemenea o scrisoare evreilor, astfel:
„De la Quintus Memius, Titus Manilius și Manius Sergius, împuterniciți ai romanilor, poporului evreu. Salutare. 35. Vă confirmăm acordul nostru pentru toate concesiile pe care vi le-a făcut Lysias, Prietenul regelui. 36. Vă rog să examinați cu atenție chestiunile pe care el le-a prezentat regelui, după care trimiteți fără întârziere pe cineva, ca să-i facem propuneri pentru voi, căci noi ne vom duce la Antioh. 37. Trimiteți mesageri imediat, ca să știm care este părerea voastră. 38. Toate cele bune. În cea de-a cincisprezecea zi a lunii hantic, anul o sută patruzeci și opt.”/164 î.e.n.
12 Incidente la Jaffa și Iamnia. 1. După ce s-au încheiat toate aceste înțelegeri, Lysias a plecat și s-a dus la rege. Evreii s-au întors la gospodăriile lor,
Pag. 160
2. dar ei au fost împiedicați să-și petreacă zilele în liniște și pace de către unii dintre guvernatorii din regiune, Timotei și Apolonius, fiul lui Geneus, de către Ieronimus și Demofon, dar și de către Nicanor, comandantul mercenarilor ciprioți. 3. O cumplită atrocitate a fost comisă de către locuitorii din Jaffa; ei i-au invitat pe evreii care locuiau printre ei să se îmbarce în nave pregătite de ei, împreună cu nevestele și copiii lor, ca și cum n-ar fi fost nici o dușmănie între ei. 4. Fiind o hotărâre publică, a întregului oraș, dorind să plece în bună pace, ei n-au suspectat nimic și au fost de acord; dar imediat ce au ieșit în larg, oamenii din Jaffa au scufundat vasele, înecând cel puțin două sute de evrei. 5. Imediat ce Iuda a auzit despre acest tratament cumplit asupra concetățenilor lui, el le-a poruncit celor care erau cu el să fie gata de luptă. 6. Și rugându-se lui Dumnezeu, Judecătorul cel drept, el i-a atacat pe asasini. La acoperământul nopții, el a incendiat tot portul Jaffa, a ars toate navele și i-a omorât pe toți cei care se refugiaseră acolo. 7. Dar descoperind că orașul era închis, datorită venirii lui, el s-a retras, cu intenția ca oricum să se întoarcă și să distrugă toată comunitatea. 8. Când a auzit că locuitorii din Iamnia vor să procedeze la fel cu evreii care locuiau acolo, 9. el a pornit un atac în timpul nopții și a incendiat atât portul, cât și toate vapoarele, astfel că incendiul se vedea tocmai din Ierusalim, oraș aflat la treizeci de mile depărtare de Iamnia.
Campania militară din Gilead. 10. Pe când avansau înspre Timotei, și Iuda și oamenii săi se îndepărtaseră de Iamnia mai mult de o milă; ei au fost atacați de nu mai puțin de cinci mii de arabi pedestrași, însoțiți de cinci sute de cavaleriști. 11. Bătălia a fost grea, dar Iuda a învins, cu ajutorul lui Dumnezeu, astfel că nomazii din Arabia, văzându-se copleșiți, au cerut pace, promițându-i lui Iuda vite și orice altceva ar dori. 12. Atunci Iuda, gândindu-se că este în avantajul său, a încheiat pace cu ei, după ce aceștia i-au dat și asigurări, astfel că arabii au plecat la corturile lor. 13. Apoi Iuda a atacat Caspinul, un oraș puternic fortificat și înconjurat de ziduri, locuit de felurite Neamuri. 14. Încrezători în trăinicia zidurilor și mulțimea proviziilor pe care le strânseseră, asediații îi tratau pe Iuda și pe oamenii săi cu insolență, proferând cele mai grele injurii, blestemându-i în cuvinte înfiorătoare. 15. Dar oamenii lui Iuda l-au invocat pe Conducătorul cel grozav al universului, care în zilele lui Iosua a dărâmat zidurile cetății Jerico, fără berbeci și alte arme de asediu; apoi ei au năvălit pe zid, ca niște fiare sălbatice, 16. și, prin voia Domnului, au cucerit orașul. Măcelul a fost de nedescris; lacul apropiat, lat de două stadii/370m., părea plin cu sânge.
Iuda îl înfrânge pe Timotei. 17. De acolo, ei s-au îndreptat înspre Karah, cale de șapte sute cincizeci de stadii/140 km, oraș locuit de evrei tubieni, cum erau ei numiți. 18. Ei nu l-au prins pe Timotei, căci el se retrăsese din district, deși lăsase în acel loc o garnizoană foarte puternică. 19. Dositeus și Sosipater, generali ai lui Macabeu, s-au dus și au distrus garnizoana staționată acolo de către Timotei, ea constând în peste zece mii de oameni. 20. Cât despre Macabeu, el și-a grupat forțele în câteva detașamente, a numit comandanți peste aceste detașamente, grăbindu-se în urmărirea lui Timotei, care avea cu el o sută douăzeci de mii de pedestrași și două mii cinci sute de cavaleriști. 21. Când Timotei a auzit că Iuda se apropie, el a trimis femeile și copiii, împreună cu restul caravanei cu bagaje, într-un oraș numit Carnaim, un loc inaccesibil, greu de asediat, din cauză că nu te puteai apropia de el decât printr-o trecătoare foarte strâmtă. 22. Imediat ce ei au văzut primul detașament a lui Iuda, i-a cuprins panica, fiind înfricoșați de o apariție înfricoșătoare a Celui care le vede pe toate. Cei din prime linii au fugit în degringoladă în toate direcțiile, astfel că ei au fost răniți de camarazii lor, în fuga printre liniile lor de atac, dar și printre săbiile lor.
Pag. 161
23. Iuda i-a urmărit cu înverșunare și i-a omorât pe păcătoși, distrugând cam treizeci de mii dintre ei. 24. Timotei însuși a fost luat prizonier de către trupele lui Dositeus și Sosipater, dar, prin înșelăciune, el i-a implorat să-l lase să plece neatins, subliniind că ține prizonieri pe unii dintre frații lor și pe majoritatea părinților lor, iar dacă el va muri, toți prizonierii o vor păți rău de tot. 25. Și promițând că le va preda acei prizonieri neatinși, ei l-au lăsat să plece, ca să-și salveze rudele.
Alte victorii ale lui Iuda. 26. Iuda a atacat Carnaimul și templul lui Atargatis, unde a măcelărit douăzeci și cinci de mii de oameni. 27. După ce i-a înfrânt și măcelărit pe dușmani, el a mărșăluit la Efron, un oraș fortificat, cu felurite Neamuri trăind înăuntru. În spatele zidurilor s-au poziționat tineri războinici, care s-au luptat vitejește, în timp ce înăuntru aveau stocate multe arme și muniții. 28. Dar evreii, invocând pe Conducător, care distruge puterea dușmanilor, au ocupat orașul și au omorât nu mai puțin de douăzeci și cinci de mii dintre asediați. 29. Părăsindu-i, ei s-au dus la Scitopolis, la șase sute de stadii/110km. de Ierusalim. 30. Când evreii care se stabiliseră acolo i-au spus că oamenii de acolo s-au purtat bine cu ei când erau la necaz, 31. Iuda și oamenii săi le-au mulțumit acelor oameni și i-au îndemnat să fie la fel de prietenoși cu evreii și în viitor. Apoi, cum se apropia sărbătoarea Cinzecimii, ei s-au îndreptat înspre Ierusalim.
Iuda îl înfrânge pe Gorgias. 32. Imediat ce s-a încheiat sărbătorirea Pentecostală, cum de altfel era numită sărbătoarea Cinzecimii, ei au pornit în marș împotriva lui Gorgias, generalul care era comandantul Edomnului, 33. care i-a întâmpinat cu trei mii de pedestrași și patru sute de cavaleriști. 34. Bătălia a început și un număr mic de evrei au căzut. 35. Dar unul dintre evreii tubieni, pe nume Dositeus, un călăreț foarte puternic, l-a apucat de veșminte pe Gorgias și îl târa pe răufăcător dintre oamenii lui, cu scopul să-l ia prizonier de viu; atunci un călăreț trac l-a atacat pe Dositeus și i-a tăiat mâna, Gorgias scăpând înspre Marisa. 36. Cum trupele lui Esdrias erau prea obosiți de lunga bătălie, Iuda s-a rugat Domnului să se arate El Însuși, ca aliat al lor și Conducător în bătălie. 37. Atunci, el a început să cânte un psalm în limba sa natală, a lansat un atac surpriză și a pus pe fugă armata lui Gorgias.
Rugăciune pentru cei căzuți în bătălii. 38. Regrupându-și forțele, Iuda i-a condus în orașul Adulam, și deoarece începea cea de-a șaptea zi, ei s-au curățit după obiceiul lor și au ținut acolo ziua de odihnă. 39. În ziua următoare el s-a dus să recupereze trupurile celor căzuți, lucru deja necesar, ca să-i ducă să fie înmormântați de către rudele lor, în criptele familiilor lor. 40. La fiecare dintre cei morți ei au găsit sub tunici amulete ale idolilor din Iamnia, obiecte pe care Legea le interzicea evreilor să le poarte. A fost evident tuturor că acesta a fost motivul pentru care ei căzuseră. 41. Astfel că toți L-au binecuvântat pe Domnul, Judecătorul cel drept și Revelatorul secretelor, 42. și începând să se roage, ei au implorat ca orice urmă a acestei crime să fie ștearsă. Nobilul Iuda i-a îndemnat pe oamenii săi să nu facă nimic greșit, ei văzând cu proprii lor ochi cum au căzut toți cei care păcătuiseră. 43. Iuda a strâns bani pentru toți bărbații care erau cu el, două mii de drahme, trimițându-i la Ierusalim ca să se aducă o jertfă pentru păcat, un act foarte bun și cuvios, el având în gând învierea morților. 44. Căci dacă el n-ar fi sperat că dacă ar fi căzut, ei vor fi înviați, ar fi fost nu numai degeaba, dar și de râs să se roage pentru morți. 45. De aceea a fost un gând cucernic pentru cei care ar muri onorabil, splendida recompensă. De aceea a făcut el această jertfă, ca cei care ar muri să fie spălați de păcatele lor.
Pag. 162
13 Menelaus este omorât. 1. În anul o sută patruzeci și nouă, la Iuda și oamenii săi a ajuns vestea că Antioh Eupator avansa în Iudeea, însoțit de o armată numeroasă. 2. El era însoțit de Lysias, protectorul său și vice-regent, care aducea în plus o armată de zece mii de pedestrași și cinci mii trei sute de cavaleriști greci, dar și douăzeci și doi de elefanți și trei sute de care de război, pline cu războinici sciți. 3. Menelaus, care de asemenea îi însoțea, îl îndemna încontinuu pe Antioh, dar nu în interesul țării lui, ci pentru că nădăjduia să primească o funcție înaltă. 4. Dar Regele regilor a stârnit mânia lui Antioh asupra acestui om rău, iar când Lysias i-a arătat dovezi că Menelaus era cauza tuturor necazurilor, regele a poruncit ca el să fie dus la Beroea și executat acolo, după obiceiul locului. 5. În Beroea era un turn înalt de cincizeci de coți, plin cu cenușă; el avea un dispozitiv circular care stătea agățat în toate părțile deasupra cenușii. 6. Acolo era dus orice cetățean găsit vinovat de sacrilegiu sau altă crimă odioasă și era aruncat acolo, până murea; 7. iar aceasta a fost soarta renegatului Menelaus, care total justificat, nu a fost nici măcar înmormântat. 8. De multe ori el a pângărit sfânta cenușă din altar, și îngropat în cenușă și-a găsit sfârșitul. 9. Regele Antioh venea cu o aroganță sălbatică, ca să-i supună pe evrei la suferințe și mai mari decât cele la care îi supusese tatăl său. 10. Când Iuda a auzit aceasta, el a poruncit oamenilor săi să-L cheme pe Domnul zi și noapte, și să-L roage ca acum, mai mult ca niciodată, să vină în ajutorul lor, de vreme ce Legea, țara și sfântul Templu erau cu toate în pericol; 11. dar și ca El să nu îngăduie, tocmai când evreii începuseră să-și revină, să cadă în mâinile Neamurilor hulitoare. 12. Ei l-au ascultat cu toții, și timp de trei zile s-au rugat neîntrerupt Domnului cel milos, plângând, postind și cu fețele la pământ. Apoi, Iuda i-a mângâiat și le-a poruncit să fie pregătiți de luptă.
Bătălia de lângă orașul Modin. 13. După un sfat de război cu bătrânii, el a hotărât să nu aștepte ca armata regelui să invadeze Iudeea și să ocupe Ierusalimul, ci să-i întâmpine și să-i înfrângă, cu ajutorul lui Dumnezeu. 14. El a încredințat Domnului universului succesul acțiunii. și și-a îndemnat oamenii să lupte cu noblețe, până la moarte, pentru Lege, Templu, orașul și țara lor, dar și pentru modul lor de viață. El și-a stabilit tabăra la Modin, 15. dându-le oamenilor săi cuvântul de ordine: - „Cu Dumnezeu victoria este a noastră!” El a pornit un atac de noapte împotriva cortului regal, împreună cu cei mai viteji dintre tinerii săi războinici. Au fost omorâți două mii dintre dușmani, iar oamenii lui Iuda l-au omorât pe elefantul din fruntea trupei și pe cel care-l conducea. 16. Ca urmare, întreaga tabără a fost cuprinsă de panică și confuzie, iar ei s-au retras în siguranță. 17. Datorită ajutorului și protecției pe care Iuda o primise de la Domnul, totul s-a terminat înainte să se lumineze de ziuă. 18. Acum, că a văzut îndrăzneala evreilor, regele a recurs la o stratagemă ca să încerce pozițiile evreilor. 19. El a atacat Betțur, un fort puternic al evreilor, dar a fost respins; a atacat din nou, dar a fost înfrânt, 20. iar Iuda a trimis provizii garnizoanei. 21. Un soldat dintre evrei, pe nume Rodocus, a dat informații secrete dușmanului; dar el fost deconspirat, prins și executat. 22. Cea de-a doua oară, regele Antioh a stabilit contact cu locuitorii din Betțura și le-a dat asigurări de pace; când a primit de la ei, de asemenea, asigurări de pace, el a plecat și l-a atacat pe Iuda și oamenii săi, dar a pățit-o și mai rău. 23. Chiar atunci a primit un raport, cum că Filip, pe care îl lăsase locțiitor în Antiohia, uzurpase puterea. Consternat, regele a cerut o întrevedere cu evreii, a fost de acord cu condițiile lor și a jurat să le respecte drepturile. După ce a încheiat acest tratat de pace, el a oferit o jertfă, onorând Templul și arătând generozitate locului sfânt.
Pag. 163
24. El l-a primit pe Macabeu cu prietenie, l-a lăsat pe Hegemonides ca guvernator al regiunii, de la Ptolemeida la Gera, 25. în timp ce el însuși s-a dus în Ptolemeida. Locuitorii din Ptolemeida erau indignați de tratatul pe care el îl făcuse; de fapt ei erau atât de mânioși, încât vroiau să fie anulați termenii lui. 26. Lysias s-a dus în senatul lor, s-a apărat cum a putut mai bine, i-a liniștit, le-a câștigat încrederea, și a plecat în Antiohia. În acest fel s-au terminat atacurile regelui Antioh și retragerea lui.
14 Alcimus vorbește împotriva lui Iuda. 1. După trei ani, Iuda și cei care erau cu el au aflat că Demetrius, fiul lui Seleucus, a venit pe mare la Tripoli, împreună cu o armată și o flotă puternică, 2. după ce îi omorâse pe Antioh și pe protectorul acestuia, Lysias, preluând astfel controlul țării. 3. Un oarecare Alcimus, care fusese mai înainte mare preot, se pângărise de bună voie în vremea revoltei. Realizând că siguranța lui este în primejdie și nu mai are șanse să ajungă din nou mare preot, 4. el s-a dus la regele Demetrius, cam în anul o sută cincizeci și unu/161 î.e.n., și i-a făcut cadou o coroană de aur și câteva ramuri de măslin din Templu, după cum era obiceiul. În acea zi el a păstrat tăcerea. 5. Dar când Demetrius l-a chemat de urgență la consiliul pe care-l ținea, și l-a întrebat despre atitudinea și scopurile evreilor, el a găsit prilejul să-și avanseze propriile interese și a răspuns: 6. - „Acei evrei numiți asideeni, care sunt conduși de Iuda Macabeul, țin aprinsă flacăra războiului și urmăresc secesiunea; ei refuză să lase regatul în pace. 7. Astfel, ignorând faptul că mi s-a luat demnitatea ereditară – vreau să spun funcția de mare preot – eu am două motive pentru care am venit astăzi: 8. în primul rând, sunt cu adevărat îngrijorat pentru interesele regelui, iar în cel de-al doilea rând pentru concetățenii mei. Căci tot neamul nostru suferă considerabil din cauza purtării fără sens a acelor oameni pe care i-am menționat. 9. Sfatul meu, maiestatea voastră, este să vă puneți la curent cu toate detaliile acestei afaceri, iar apoi, după cum crezi de cuviință, în bunătatea ta nemărginită și buna ta credință, stabilește condiții pentru țara noastră și neamul nostru, veșnic în război. 10. Căci atâta vreme cât Iuda este în viață, nu va fi pace în țara noastră.” 11. Imediat ce a terminat de vorbit, ceilalți Prieteni ai regelui, care îi erau ostili lui Iuda, au întețit mânia lui Demetrius. 12. Acolo și atunci, regele l-a ales pe Nicanor - comandantul trupei de elefanți, l-a numit guvernator al Iudeii și l-a trimis 13. cu poruncă să termine cu Iuda și să-i împrăștie armata, dar și să-l instaleze pe Alcimus ca mare preot al Templului cel măreț. 14. Celelalte Neamuri care populau Iudeea, refugiați datorită atacurilor lui Iuda, s-au grăbit acum să se alieze cu Nicanor, presupunând că atunci când evreii vor fi la necaz și înfrânți, ei vor prospera.
Nicanor se împrietenește cu Iuda. 15. Când evreii au auzit de ofensiva lui Nicanor și de alianța lui cu Neamurile, ei și-au presărat țărână pe cap și s-au rugat Celui care i-a numit poporul Său pentru totdeauna, care nu întârzie niciodată să-și ajute fățiș aleșii Săi la vreme de nevoie. 16. După cum le-a poruncit conducătorul lor, ei au înaintat imediat și l-au atacat pe dușman în satul Adasa. 17. Simon, fratele lui Iuda, s-a ciocnit cu Nicanor, dar deoarece dușmanul venise pe neașteptate, el a suferit un ușor eșec. 18. Cu toate acestea, când Nicanor a auzit cât de viteji erau Iuda și trupele sale, și cât de curajos au luptat pentru țara lor, el a ezitat să hotărască totul imediat prin forța armelor, 19. Așa că i-a trimis pe Posidenius, Teodotus și Matatias, ca să negocieze o înțelegere. 20. După îndelungă considerație a propunerilor prezentate de către Iuda oamenilor săi, toți au fost de acord să accepte termenii propunerilor.
Pag. 164
21. În ziua fixată pentru o întâlnire privată a conducătorilor, câte un car a înaintat dintre cele două linii și scaune au fost puse pe poziție. 22. Iuda a plasat oameni înarmați în puncte strategice, gata pentru o eventuală înșelătorie din partea dușmanului. Dar discuția dintre cei doi conducători a fost pașnică. 23. Nicanor a stat ceva vreme în Ierusalim și s-a purtat corect. Dând drumul trupelor care-l înconjurau, 24. el a stat lângă Iuda tot timpul, căci îl îndrăgise cu adevărat. 25 El l-a îndemnat repetat să se însoare și să aibă copii, să se stabilească la viața liniștită a unui cetățean de rând.
Nicanor se transformă în dușman al lui Iuda. 26. Alcimus, observând prietenia lor, a făcut rost de o copie a înțelegerii pe care o încheiaseră și s-a dus la Demetrius, insinuând că Nicanor urma o politică care părea să fie împotriva intereselor statului, numindu-l pe Iuda, un om vinovat de conspirație, ca Prieten desemnat al regelui. 27. Mâniat, fiind provocat de acuzațiile acestui rău om, regele i-a scris lui Nicanor, arătându-și nemulțumirea cu termenii înțelegerii agreate; el i-a poruncit să-l aresteze pe Macabeu și să-l trimită imediat lui Antioh. 28. Instrucțiunile l-au mâhnit pe Nicanor, venindu-i tare greu să dea înapoi de la termenii înțelegerii, căci omul nu comisese nici o crimă. 29. Dar deoarece nu avea nimic de câștigat spunându-i așa ceva regelui, el a așteptat pentru un prilej să îndeplinească porunca, prin vreo stratagemă. 30. Însă Macabeu a observat că Nicanor a devenit mai puțin prietenos cu el, și nici nu mai era așa de cuviincios cu el. El a realizat că ceva se întâmplase cu el, și și-a luat cu el un număr mare dintre însoțitorii săi și s-a ascuns. 31. Recunoscând că a Iuda a înțeles ce se petrece, Nicanor a apărut înaintea Templului cel mare și sfânt la vremea când preoții aduceau ofertele pentru jertfele obișnuite, și le-a poruncit să i-l predea pe Iuda. 32. Deși preoții au declarat sub jurământ că nu știu unde este fugitivul, 33. Nicanor și-a întins mâna dreaptă înspre Templu și a făcut un jurământ astfel: - „Dacă nu mi-l predați pe Iuda în lanțuri, voi face una cu pământul acest Templu al lui Dumnezeu și voi distruge altarul, iar pe acest loc voi zidi un templu lui Dionisus, ca să-l vadă toată lumea.” 34. Și cu aceste cuvinte, el a plecat. Atunci preoții și-au întins mâinile către Cer și s-au rugat veșnicului Campion al neamului nostru: 35. - „Doamne, Tu n-ai nevoie de nimic pe lume, dar a fost voia Ta ca printre noi să ai un Templu unde să stai; 36. acum, Doamne sfânt, Cel de la Care ne vine toată sfințirea, păstrează această Casă, doar de curând sfințită, liberă de pângărire, pentru totdeauna.”
Razis se sacrifică pentru țara sa. 37. Un om numit Razis, membru în senatul din Ierusalim, a fost denunțat lui Nicanor. El era un patriot și era foarte bine văzut, unul care pentru loialitatea sa era numit părintele evreilor. 38. La începuturile revoltei, el fusese judecat pentru că practica religia evreiască, căci fără ezitare el și-a riscat viața și sufletul pentru acea cauză. 39. Nicanor, dorind să arate ostilitatea sa împotriva evreilor, a trimis mai mult de cinci sute de soldați ca să-l aresteze pe Razis, 40. gândindu-se că asta va fi o lovitură grea pentru evrei. 41. Turnul casei lui era pe punctul să fie capturat de mulțimea de soldați, poarta exterioară fusese forțată și se ceruse să se dea foc porților interioare, când Razis, asediat din toate părțile, și-a întors sabia înspre el. 42. El a preferat să moară de o moarte nobilă, decât să cadă în mâinile acestui om rău și să fie supus unei umilințe groaznice. 43. Cu totul întâmplându-se așa repede, el a judecat greșit lovitura, iar acum că trupele năvăleau pe uși, el a alergat pe zid și eroic s-a aruncat în mulțimea de jos. 44. Ei au sărit imediat în lături, astfel că el a căzut între ei.
Pag. 165
45. Razis respira încă și fiind înfierbântat de curaj, sângele-i curgând șiroaie și rănit greu cum era, a alergat prin mulțime. În final, stând pe o piatră, 46. cu sângele scurs aproape complet din el, și-a scos singur măruntaiele, și apucându-le cu amândouă mâinile, le-a aruncat în mulțime. Și astfel, rugându-L pe El, care stăpânește peste viață și duh, să i le dea înapoi din nou, a murit.
15 Aroganța lui Nicanor. 1. Nicanor, aflând că Iuda și oamenii săi sunt undeva în Samaria, a plănuit să-i atace în ziua de odihnă, când putea face orice fără nici un pericol. 2. Acei evrei care fuseseră obligați să meargă cu ei, i-au implorat să nu conducă un masacru așa de sălbatic și barbar. Ei au zis: - „Luați în considerație că este singura zi făcută sfântă de Atotvăzător.” 3. Atunci, cel mai puțin politicos dintre ei a replicat: - „Este oare vreun conducător în Cer care a poruncit să se țină ziua de odihnă?” 4. Evreii au răspuns: - „Însuși Domnul cel viu este Conducătorul în Cer, iar El a poruncit ca cea de-a șaptea zi să fie ținută sfântă.” 5. - „Și eu sunt un conducător pe pământ - a replicat Nicanor. Eu vă poruncesc să vă luați armamentul și să vă îndepliniți îndatoririle pe care le aveți față de rege.” Cu toate acestea, el nu a reușit să-și ducă la îndeplinire planul său revoltător. 6. În îngâmfarea lui, semețindu-se, Nicanor s-a hotărât să facă un monument public din ce va jefui de la armata lui Iuda.
Iuda îi pregătește pe izraeliți pentru luptă. 7. Dar încrederea lui Macabeu nu se topise de loc, căci n-avea nici un dubiu că va primi ajutor de la Domnul. 8. El i-a îndemnat pe oamenii săi să nu le fie frică de atacul Neamurilor, ci să țină minte că au primit ajutor din Cer în trecut, și să privească cu încredere la Cel Atotputernic, căci El le va asigura victoria și de această dată. 9. El i-a încurajat cu versete din Lege și din profeți, amintindu-le de luptele pe care le-au purtat, îmbărbătându-i cu reînnoită ardoare. 10. După ce le-a ridicat curajul, el le-a dat ordine tuturor, amintindu-le în același timp că Neamurile nu au respectat termenii înțelegerii, încălcând jurământul. 11. El i-a înarmat pe fiecare dintre ei, nu atât de mult cu săgeți și scuturi pentru protecție, ci mai ales cu cuvinte de îmbărbătare, și i-a înviorat reamintindu-le un vis pe care-l avusese, o viziune demnă de încredere. 12. Iată ceea ce a văzut el: i-a apărut fostul mare preot Onias, un om nobil și bun, modest și cuviincios, un orator de cinste, virtuos încă din copilărie; cu mâinile ridicate, Onias se ruga pentru întreaga comunitate. 13. Lângă el a apărut apoi un alt bărbat, vârstnic, cu aceeași alură de demnitate, al cărui aer de autoritate îl arăta a fi un om foarte distins. 14. Apoi Onias a vorbit: - „Acesta este Ieremia, profetul lui Dumnezeu, unul care iubește pe concetățenii săi evrei, și care se roagă încontinuu pentru oameni și pentru orașul sfânt.” 15. Întinzându-și mâna dreaptă, el i-a oferit lui Iuda o sabie de aur, zicând: 16. - „Primește această sabie sfântă, un cadou de la Dumnezeu, iar cu ea să-i distrugi pe dușmani.” 17. Cuvintele eroice ale lui Iuda au aprins inimile tuturor, dând tinerilor un curaj bărbătesc. Evreii s-au hotărât să nu lungească luptele, ci să treacă la atac cu noblețe și să rezolve atacul luptând față în față, cu tot curajul lor. Ei au făcut aceasta deoarece Ierusalimul, religia lor și Templul erau în pericol. 18. Frica lor nu era pentru nevestele și copiii lor, sau pentru frații și rudele lor, ci în primul rând pentru sfântul Templu. 19. Îngrijorarea celor blocați în Ierusalim nu era cu nimic mai prejos, căci ei erau neliniștiți pentru rezultatul bătăliei din câmpie.
Pag. 166
Înfrângerea și moartea lui Nicanor. 20. Toți așteptau bătălia decisivă care urma. Dușmanul își concentrase deja forțele, armatele erau în ordine de bătaie, elefanții poziționați strategic și cavaleria aliniată pe flancuri. 21. Macabeu a observat deplasarea trupelor, varietatea armelor și ferocitatea elefanților; și ridicându-și mâinile înspre Ceruri, el l-a chemat pe Domnul, Cel care face minuni; el știa că Domnul asigură victoria celor care merită, nu mulțumită puterii lor militare, ci așa cum El însuși hotărăște. 22. Aceasta a fost rugăciunea lui: - „Doamne, în zilele regelui Iezechia al iudeilor, Tu ai trimis îngerul Tău și el a distrus nu mai puțin de o sută optzeci și cinci de mii de oameni, în tabăra lui Senaherib. 23. Acum, Stăpân al Cerului, trimite un înger bun încă o dată, ca să meargă înaintea noastră și să împrăștie panică și frică. 24. Fie ca acești profanatori care vin să atace oamenii noștri sfinți să fie doborâți de brațul Tău puternic!” Aceasta a fost rugăciunea lui. 25. Nicanor și forțele sale au înaintat în sunet de trompete și cântece războinice, 26. dar Iuda și oamenii săi i-au atacat pe dușmani, cu invocări și rugăciuni pe buze. 27. Rugându-se lui Dumnezeu în inimile lor și încrezători că sunt în grija Lui, ei au omorât nu mai puțin de treizeci și cinci de mii de oameni, în luptă corp la corp. 28. Încetând lupta, ei se întorceau bucuroși, când l-au descoperit pe Nicanor zăcând mort, cu toată armura pe el; 29. și strigând puternic, ei l-au binecuvântat pe Stăpânul Cerului, în limba lor maternă. 30. Iuda, conducătorul lor, care luptase întotdeauna trup și suflet pentru compatrioții săi, fără să-și piardă patriotismul mereu tânăr, a poruncit să se taie capul și toată mâna dreaptă a lui Nicanor, și să fie duse la Ierusalim. 31. Când a ajuns, el i-a chemat pe toți oamenii, i-a pus pe preoți înaintea altarului, a trimis după oamenii din Citadelă, 32. și a pus la vedere capul pângăritorului Nicanor și mâna pe care și-o întinsese împotriva sfântului Templu al Celui Atotputernic, pe când blestema. 33. El a tăiat limba păgânului Nicanor și a jurat că o va da s-o mănânce păsărilor, bucățică cu bucățică; și el a dat porunci ca dovada că Nicanor a luptat împotriva lui să fie agățată în fața Templului. 34. Ei au făcut cerul să răsune de binecuvântări pentru Domnul, care și-a arătat puterea Lui: - „Binecuvântat fie El, care și-a păzit singur Templul, ca să nu fie profanat.” 35. Iuda a agățat capul lui Nicanor în Citadelă, ca o dovadă clară a ajutorului Domnului, și ca să fie văzut de toată lumea. 36. A fost decretat în unanimitate ca această zi să nu treacă neobservată, ci cea de-a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, numită Azar în aramaic, să fie sărbătorită de acum înainte, o zi înainte de ziua lui Mardoheu.
Epilogul traducătorului. 37. Aceasta a fost deci soarta lui Nicanor, și din acea vreme Ierusalimul a rămas în stăpânirea izraeliților. În acest loc, eu îmi voi încheia lucrarea. 38. Dacă se va găsi că a fost bine întocmită, acesta a fost scopul meu; dacă este superficială sau mediocră, eu atât am putut să fac. 39. Căci, așa cum este neplăcut să bei vin gol sau apă goală, când le amesteci ele au gust desfătător, așa este și varietatea de stiluri în munca literară, care încântă urechea cititorului. Să fie atunci acesta ultimul meu cuvânt.
3 MACABEI
1 Bătălia din Rafia. Ptolemeu atacă Templul. 1. Când Ptolemeu Filopator a auzit de la cei care s-au întors că regiunile pe care le controla au fost ocupate de către Antioh, el a dat porunci tuturor forțelor sale, atât pedestrime cât și cavalerie, a luat-o pe sora sa Arsinoe și a plecat în marș înspre regiunea de lângă Rafia, unde își stabilise tabără armata lui Antioh.
Pag. 167
2. Dar un anume Teodotus, determinat să-și ducă la îndeplinire propriul său plan, a luat cu el cele mai bune arme, care i se dăduseră mai înainte, și s-a dus noaptea direct la cortul lui Antioh, intenționând să-l omoare de unul singur și să termine războiul. 3. Dar Dositeus, cunoscut ca fiind fiul lui Drimilus, evreu prin naștere, care mai târziu și-a schimbat religia și a renunțat la tradițiile ancestrale, l-a mutat pe rege din cortul acestuia, și a aranjat ca un om oarecare va trebui să doarmă în cortul regelui; astfel că acel om a suferit răzbunarea care trebuia să fie a regelui. 4. Pe când o bătălie grea a început și victoria înclina de partea lui Antioh, Arsinoe s-a dus la trupe jelindu-se și cu lacrimi în ochi, răvășită toată, implorându-i să se apere vitejește, pe ei, nevestele și copiii lor, promițând să dea la fiecare câte două mine de aur în caz de victorie. 5. Astfel, dușmanul a început să piardă teren, și au fost luați mulți prizonieri. 6. Acum că a dejucat uneltirea, Ptolemeu s-a gândit să viziteze orașele învecinate și să-i îmbărbăteze pe locuitorii de acolo. 7. Făcând aceasta și oferind cadouri templelor sfinte, el a întărit moralul supușilor săi. 8. De vreme ce evreii au trimis pe unii din Senatul lor și pe unii bătrâni să-l întâmpine, să-i aducă daruri de bun venit și să-l felicite pentru cele întâmplate, el era și mai nerăbdător să-i viziteze cât mai repede cu putință. 9. După ce a sosit la Ierusalim, el a oferit jertfe lui Dumnezeu cel Atotputernic, a adus jertfe de mulțumire și a făcut ceea ce se cuvenea pentru locul sfânt. Apoi, după ce a intrat în Templu, el a fost impresionat de cât de grozav și frumos era, 10. s-a minunat de ordinea sa desăvârșită și i-a încolțit dorința să intre în sanctuar. 11. Când ei i-au spus că așa ceva nu este îngăduit, din cauză că nici măcar evreilor nu le este îngăduit să intre, nici măcar tuturor preoților, ci numai marele preot putea să intre, și asta numai o dată pe an; dar Ptolemeu n-a fost deloc convins. 12. Chiar și după ce i s-a citit Legea, el a continuat să insiste că trebuie să intre, zicând: - „Chiar dacă tuturor acestor oameni nu le este îngăduită această onoare, eu nu trebuie să fiu oprit.” 13. Și el a întrebat de ce, atunci când a intrat în oricare alt templu, nimeni nu l-a oprit. 14. Și cineva i-a răspuns că s-a greșit când a fost lăsat să intre. 15. - „Dar întrucât s-a mai întâmplat - a zis regele, de ce să nu intru, indiferent dacă ei îngăduie sau nu?”
Iudeii se opun lui Ptolemeu. 16. Atunci preoții, îmbrăcați cu toate veșmintele cuviincioase, s-au închinat Dumnezeului cel Atotputernic, să-i ajute în situația nou creată, ca să fie evitată violența și să se schimbe hotărârea acestui răuvoitor, iar Templul s-a umplut de plânsete și lacrimi. 17. Cei din oraș s-au tulburat, cuprinși de groază, bănuind că cava misterios se întâmplă. 18. Tinere, care de obicei stăteau închise în camerele lor de fecioare, lăsând rușinea la o parte, au ieșit degrabă afară, împreună cu mamele lor, și-au presărat țărână pe cap, și au umplut străzile cu vaietele și tânguielile lor. 19. Acele femei care se logodiseră de curând și-au părăsit camerele nupțiale, pregătite pentru ziua căsătoriei, ignorând modestia care se cuvenea, și au dat cu toate năvală în neorânduială în oraș. 20. Mame și doici și-au părăsit chiar și noi născuții, pe unde se aflau, unele în case, altele pe străzi; și fără să se uite înapoi s-au îndreptat cu toate înspre Templul preamărit. 21. Rugăciunile celor strânși erau care de care mai diferite, datorită planului regelui de profanare a Templului. 22. În plus, cei mai îndrăzneți dintre cetățeni erau determinați să dejoace împlinirea planului regelui. 23. Ei strigau la compatrioții lor să-și ia armele și să moară cu curaj pentru Legea ancestrală, creând o teribilă tulburate în sfântul Templu; și fiind ținuți în frâu cu multă greutate de către bătrâni și prezbiteri, au început să se roage și ei împreună cu ceilalți. 24. În acea vreme, mulțimea continua să se roage, 25. în timp ce prezbiterii încercau în diferite feluri să-l determine pe regele cel arogant să-și abandoneze planul.
Pag. 168
26. Dar el, în aroganța lui, n-a vrut să asculte de nimic și începuse să se apropie de sanctuar, determinat să-și pună în aplicare planul. 27. Cei care erau împrejurul său au observat acest lucru, s-au întors, împreună cu compatrioții noștri, să-L implore pe Cel care are toată puterea să-i apere în această încercare, și să nu îngăduie această profanare. 28. Plângerea și rugăciunile concomitente și vehemente ale tuturor s-au transformat într-un imens strigăt, 29. părând nu numai că oamenii strigau, ci că zidurile și tot pământul dimprejur urla ca un ecou, căci toți cei prezenți preferau să moară, decât să se petreacă o asemenea profanare.
2 Rugăciunea lui Simon, marele preot. 1. Atunci marele preot Simon, fiind în fața altarului, a îngenuncheat și și-a întins mâinile, cu calm și demnitate, și s-a rugat astfel: 2. - „Doamne, Dumnezeule, Împărat al Cerurilor și Stăpân al întregii creații, sfânt între sfinți, singur stăpânitor, atotputernic, ascultă-ne, căci suferim teribil din cauza acestui nelegiuit păgân, înfierbântat de mânie și putere. 3. Căci Tu, Creatorul și Stăpânul tuturor lucrurilor, ești un Conducător drept și Tu judeci pe toți cei ce fac orice în insolența și aroganța lor. 4. Tu i-ai distrus în trecut pe răufăcători, printre care erau chiar și uriași, care se încrezuseră în puterea și îndrăzneala lor, și pe care i-ai distrus cu potopul cel grozav. 5. Tu i-ai ars cu foc și sulf pe oamenii din Sodoma pentru aroganța lor, oameni notorii pentru păcatele lor, și ai făcut din ei un exemplu pentru generațiile viitoare. 6. Tu ți-ai arătat puterea Ta grozavă, lovind cu multe plăgi pe Faraon cel îndrăzneț, care-i făcuse sclavi pe izraeliți, poporul Tău cel sfânt. 7. Și când el i-a urmărit cu care de război și o armară uriașă, Tu i-ai înecat în adâncurile mării, dar i-ai purtat în siguranță pe cei care s-au încrezut în Tine, Stăpânul întregii creații. 8. Iar când au văzut lucrarea mâinilor Tale, ei te-au binecuvântat pe Tine, Cel Atotputernic. 9. Tu, Împărate, care ai făcut acest pământ nemărginit și nemăsurat, ai ales acest oraș și l-ai sfințit pentru numele Tău - cu toate că Tu n-ai nevoie de nimic, și l-ai preamărit cu strălucita arătare, înălțându-l spre slava numelui Tău cel mare și onorat. 10. Și deoarece iubești casa lui Israel, Tu ai promis că dacă ne îndreptăm când vor veni peste noi persecuții, să venim în locul acesta și Tu ne vei asculta rugăciunile. 11. Căci Tu ești cu adevărat credincios și drept. 12. Și deoarece de multe ori când strămoșii noștri au fost asupriți, Tu i-ai ajutat când erau umiliți, și i-ai salvat din mari necazuri, 13. uită-te acum, o, Împărat sfânt, că din cauza multelor și marilor păcate ale noastre, suntem striviți de suferință, sclavi ai dușmanilor noștri, și doborâți de neputință. 14. În această cădere a noastră, acest individ arogant și profanator vrea să violeze locul cel mai sfânt de pe pământ, loc dedicat numelui Tău cel glorios. 15. Căci Tu locuiești în Cerul Cerurilor, loc de care oamenii nu se pot apropia. 16. Dar deoarece ai binevoit, pentru gloria Ta, Tu ai sfințit acest loc pentru poporul Tău Israel. 17. Nu ne pedepsi pentru pângărirea comisă de acești oameni, sau nu ne face răspunzători pentru profanare, ca să nu se laude păcătoșii în aroganța limbii lor, zicând: 18. - „Am distrus Casa sanctuarului, la fel cum sunt distruse casele abominațiilor.” 19. Șterge păcatele noastre și risipește greșelile noastre și arată-ți acum mila Ta. 20. Acoperă-ne repede cu mila Ta și pune rugăciuni în gura celor căzuți și cu sufletele zdrobite; și dă-ne pace.
Ptolemeu pedepsit de Dumnezeu. 21. Atunci Dumnezeu, care supraveghează totul, primul Tată al tuturor, sfântul sfinților, auzind rugăciunile îndreptățite, l-a lovit pe cel care se semețea în insolența și mândria lui.
Pag. 169
22. El l-a lovit într-o parte, făcându-l să se clatine ca o trestie bătută de vânt, astfel că a căzut neajutorat la pământ; și pe lângă faptul că era paralizat, nici nu putea scoate un cuvânt, căci fusese lovit de o judecată dreaptă. 23. Atunci doi prieteni și păzitori de-ai lui, văzând pedeapsa groaznică și temându-se că o să moară, l-au scos repede afară, în panica fricii lor teribile. 24. După o vreme, el și-a revenit, dar deși fusese pedepsit, nu i-a părut rău, ci a plecat proferând amenințări îngrozitoare.
Împotriva evreilor sunt luate măsuri aspre. 25. Când a ajuns în Egipt, el a înăsprit înjosirea evreilor, îndemnat și de tovarășii lui de băutură, menționați mai înainte, străini și ei de orice este drept. 26. El nu mai era mulțumit cu prezentele nelegiuiri, ba chiar a continuat în aroganța lui să profereze blesteme în diferite localități; mulți dintre prietenii săi, observând scopul regelui, făceau și ei la fel. 27. El a propus să fie adusă și mai multă dizgrație asupra populației evreiești, punând o piatră pe turnul din curtea interioară a palatului și având pe ea următoarea inscripție: „Nimeni dintre cei care aduc jertfe nu au voie să intre în sanctuarele lor, iar toți evreii sunt obligați să se înregistreze, atât ca să plătească taxe, dar și ca să fie înregistrați ca sclavi. Cei care obiectează la aceasta, vor fi luați cu forța și omorâți. 29. Cei care sunt înregistrați vor fi înfierați pe trupul lor cu fierul înroșit, cu frunza de iederă, simbolul lui Dionisus, și vor reveni la statutul lor de dinainte, cel de sclavi.” 30. Ca să nu pară că vine de la un dușman, el a adăugat mai jos: „Dar dacă oricine preferă să se unească cu cei care practică ritualurile noastre religioase, ei vor avea cetățenie egală cu a celor din Alexandria.” 31. Astfel, unii din oraș, cei care urau obiceiurile strămoșești, s-au predat, așteptând să le crească reputația prin asocierea cu regele. 32. Dar majoritatea, cu fermitate și curaj, nu au renunțat la credința lor, plătind mită ca să scape de înregistrare, crezând că vor scăpa cu viață. 33. Ei au rămas încrezători că vor primi ajutor, și-i urau pe cei care s-au lepădat de ei, considerându-i dușmani ai națiunii evreiești.
3 Evreii și vecinii lor. 1. Când regele cel păgân a înțeles situația, el s-a înfuriat nu numai pe evreii din Alexandria, dar era și mai ostil împotriva celor din restul țării; el a poruncit ca imediat toți să fie strânși într-un singur loc și omorâți cu cea mai multă cruzime posibilă. 2. În timp ce se aranjau aceste lucruri, un zvon ostil a fost răspândit, împotriva națiunii evreiești, de către unii care-i vroiau răul, un pretext dându-se printr-un raport, anume că ei se opuneau unora dintre evrei care vroiau să treacă la obiceiurile grecești. 3. Evreii, totuși, au continuat să fie loiali dinastiei, 4. dar din cauză că-i slujeau lui Dumnezeu și țineau Legea, ei erau separați de Neamuri și se deosebeau de ei datorită alimentației, iar din acest motiv, unii îi urau. 5. Dar deoarece îndrăgeau modul lor de viață, ei erau în termeni buni cu oricine. 6. Cu toate acestea, cei de alte Neamuri ignorau buna lor purtare, precum și serviciile pe care-l aduceau națiunii. 7. Dar ei îi bârfeau în legătură cu diferențele în slujire și alimentație, zicând că acei oameni nu erau loiali nici regelui, nici autorităților sale, ci erau ostili și se opuneau cu putere guvernului său. Așa că-i blamau destul de puternic. 8. Grecii din oraș, nefiind nedreptățiți de evrei, chiar văzând necazul în care erau evreii, nu puteau să-i ajute, trăind și ei sub tiranie. Ei au încercat să-i mângâie, fiind supărați de ce pățeau evreii și așteptau ca situația să se schimbe, 9. deoarece o comunitate atât de puternică nu putea fi lăsată la voia întâmplării, ei nefiind vinovați de nici o crimă. 10. Și deja unii dintre vecini și unii prieteni asociați de afaceri îi luaseră deoparte în secret și le promiseseră să-i protejeze și să-și întărească eforturile în ajutorul lor.
Pag. 170
Ptolemeu decretează ca toți evreii să fie arestați. 11. Atunci Ptolemeu, crezând că-i merge bine și ignorând puterea supremului Dumnezeu, asumând că poate persevera continuu în același scop al lui, a trimis în tot regatul această scrisoare împotriva lor:
12. „Regele Ptolemeu Filopator, generalilor și soldaților din Egipt și din toate districtele sale. Salutări și urări de multă sănătate. 13. Eu însumi și guvernul meu suntem bine. 14. După cum știți, expediția noastră în Asia s-a încheiat cu succes, conform planului, căci zeii s-au aliat în mod deliberat cu noi. 15. Noi am crezut de cuviință să nu stăpânim națiile din Cele-Siria și Fenicia prin forța armelor, ci să-i tratăm cu înțelegere și bunăvoință și să le facem bine cu bucurie. 16. ȘI când le-am acordat venituri frumoase templelor orașelor, am ajuns și la Ierusalim și ne-am dus să onorăm Templul acelor necredincioși, care nu încetează niciodată cu nebunia lor. 17. Ei au acceptat prezența noastră numai cu vorba, dar de fapt nu au fost sinceri, deoarece când noi le-am propus să intrăm în sanctuarul lor și să-l onorăm cu cele mai magnifice și frumoase oferte, 18. ei au continuat cu aroganța lor tradițională și ne-au interzis să intrăm; dar noi nu ne-am răzbunat pe ei, datorită bunăvoinței noastre pentru toți. 19. Menținându-și atitudinea lor răuvoitoare, ei sunt singura națiune care îl înfruntă pe rege și pe proprii lor binefăcători, și refuză să considere orice acțiune de-a noastră ca sinceră. 20. Dar noi, când am ajuns în Egipt victorioși, eram obișnuiți cu nebunia lor, de vreme ce noi tratăm toate națiile cu bunăvoință. 21. Printre alte lucruri, le-am făcut cunoscut tuturor amnistia compatrioților lor de aici, atât datorită alianței noastre cu ei, dar și a politicii noastră liberale cu ei, încă de la început; ba chiar ne-am aventurat să facem o schimbare, anume să-i facem cetățeni ai Alexandriei și să le îngăduim să participe la ritualurile noastre religioase. 22. Dar, în răutatea lor, ei au refuzat, disprețuind ceea ce este bun. De vreme ce sunt înclinați numai la făcut rău, 23. ei au refuzat neprețuita cetățenie; iar atât în vorbirea lor cât și în tăcerea lor, ei i-au blestemat pe cei care au acceptat sincer să ni se alăture; în toate situațiile, conform cu modul lor infam de viață, ei au suspectat în secret că noi ne vom schimba politica foarte curând. 24. De aceea, pe deplin convinși de aceste indicii că ei ni se opun în orice, am luat precauții în concordanță, astfel că dacă se vor răscula brusc împotriva noastră, să nu-i avem pe acești păcătoși la spatele nostru, ca trădători și dușmani barbari. 25. De aceea am dat porunci ca imediat ce ajunge această scrisoare, voi să-i trimiteți la noi pe cei ce trăiesc printre voi, împreună cu nevestele și copiii, cu jigniri și tratament aspru; să-i legați cu lanțuri de fier, ca să sufere și să aibă o moarte amară și rușinoasă, cum se cuvine dușmanilor. 26. Căci atunci când toți aceștia vor fi pedepsiți, vom fi siguri că atâta vreme cât este acest guvern, noi vom fi bine și în cea mai bună stare. 27. Dar oricine adăpostește un evreu, fie bătrân, copil sau chiar prunc, va fi torturat până la moarte, cu cele mai groaznice chinuri, atât el cât și toată familia lui. 28. Oricine va da informații despre cei ce se ascund, va primi proprietatea celor vinovați, dar și două mii de drahme din visteria regală și va fi făcut om liber. 29. Orice loc găsit să adăpostească un evreu va fi izolat și ars cu foc și va deveni de nefolosit pentru orice creatură care are viață în ea.”
30. Această scrisoare a fost scrisă exact în forma de mai sus. 4 Evreii sunt deportați la Alexandria. 1. Apoi, în orice loc în care a sosit decretul, păgânii au organizat petreceri pentru Neamuri, cu strigături și bucurie, dar și cu o îndrăzneală ținută ascunsă îndelung în mintea lor, acum fiind evidentă si declarată în gura mare.
Pag. 171
2. Iar printre evrei era neîncetată plângere și tânguiri; peste tot inimile lor ardeau, iar ei se văitau din cauza neașteptatei distrugeri adusă de decret împotriva lor. 3. Ce district sau oraș, sau ce străzi nu erau pline de plângere și vaiete de-ale lor? 4. Căci ei au fost adunați și trimiși cu toții, cu forța și fără milă, trimiși de conducători în câteva orașe, astfel că la vederea tratamentului neobișnuit pe care îl primeau, chiar la unii dintre dușmanii lor li se făcuse oarecare milă și chiar frică, căci și ei păreau să nu mai fie în siguranță; și au plâns și ei la această groaznică alungare a acestor oameni. 5. Foarte mulți oameni cu părul cărunt, slăbiți și cocoșați de ani, au fost alungați, obligați fără rușine la marș forțat. 6. Și tinere neveste, care doar intraseră în camera nupțială să împartă viața de familie, au schimbat bucuria pe vaiete, părul lor parfumat cu mirt presărat cu cenușă, fiind cărate descoperite, toate văitându-se, în loc de cântec de nuntă, fiind chinuite ce către răufăcători. 7. Legate cu sila, în văzul tuturor, ele erau târâte până la locul de îmbarcare. 8. Bărbații lor, în floarea tinereții, legați de gât cu funii în loc de cunune de flori, și-au petrecut zilele de desfătare a însurătorii ce le rămăseseră în tânguiri, în loc de veselie tinerească, văzându-și moartea înaintea ochilor. 9. Ei au fost duși la bordul unor nave precum fiarele sălbatice, târâți în lanțuri de fier; unii erau legați de gât de băncile navelor, alții aveau picioarele legate cu obezi ce nu se puteau sfărâma, 10. și în plus erau închiși sub o punte solidă, astfel încât, cu ochii în întuneric total, ei au suferit tot drumul tratamentul ce-l meritau trădătorii.
Evreii sunt închiși la Șchedia. 11. Când acești oameni au fost duși în locul numit Șchedia și călătoria s-a încheiat, după cum decretase regele, el a poruncit să fie închiși în hipodrom, care fusese construit cu un zid perimetral larg în fața orașului, iar asta li se potrivea foarte bine, ca să fie ca un spectacol pe care să-l vadă toți cei care intrau sau ieșeau din oraș, astfel că evreii nu puteau comunica nici cu forțele regelui, nici nu puteau cere ceva, ca și cum nu ar fi fost în oraș. 12. Apoi regele, auzind că evrei, compatrioții lor din oraș, se plângeau în secret de amarul necaz al compatrioților lor, 13. a poruncit în mânia lui ca să se procedeze cu acei oameni la fel cu cei deja închiși, neomițând nici un amănunt despre felul cum să fie pedepsiți. 14. Tot neamul urma să fie înregistrat individual, nu pentru munca forțată menționată mai înainte, ci ca să fie torturați cu chinurile pe care le poruncise, și ca la sfârșit să fie omorâți cu toții într-o singură zi. 15. Înregistrarea acestor oameni a fost făcută în mare grabă, cu zel intens, de la răsărit până la apusul soarelui, lucru care nu s-a încheiat pe deplin după patruzeci de zile. 16. Regele era tot timpul plin de veselie, organizând petreceri în onoarea tuturor idolilor săi, cu mintea rătăcită, lăudând idoli care nu pot vorbi, nu pot comunica, sau nu pot ajuta la nevoie, și proferând lucruri necuviincioase la adresa Atotputernicului Dumnezeu. 17. Dar după intervalul de timp menționat mai înainte, scribii i-au raportat regelui că nu mai pot să termine înregistrarea, din cauza numărului lor imens, 18. căci majoritatea lor erau încă prin țară, unii locuind încă în casele lor iar alții călătorind, tuturor conducătorilor din Egipt fiindu-le imposibil să-i înregistreze. 19. După ce i-a amenințat pe generali de câteva ori, acuzându-i că au luat mită ca să-i facă pe unii scăpați, el s-a convins de acest lucru, 20. când ei i-au spus și i-au dovedit că nu mai au nici hârtie, nici condeie cu care să scrie. 21. Dar aceasta era lucrarea Celui invincibil, Providența, care îi ajuta pe evrei din Cer.
5 Executarea evreilor este amânată de două ori. 1. Apoi regele, total inflexibil, mâniat, nu s-a înduplecat cu nici un chip și l-a chemat pe Hermon, conducătorul trupei de elefanți, 2. și i-a poruncit ca în ziua următoare să drogheze toți elefanții, cinci sute la număr, cu tămâie și vin dulce foarte puțin fermentat și să-i ducă așa, înnebuniți de foarte multă băutură, peste evrei, ca să-i omoare.
Pag. 172
3. După ce a dat aceste porunci, el s-a întors la petrecere, împreună cu acei dintre Prieteni și cei din armată care erau ostili evreilor. 4. Și Hermon, păzitorul elefanților, a îndeplinit cu conștiinciozitate ordinele primite. 5. Slujitorii care-i păzeau pe evrei s-au dus seara și le-au legat mâinile nefericiților; ei au aranjat să fie chinuiți toată noaptea, convinși că nația lor va fi distrusă în totalitate. 6. Căci Neamurile credeau că evreii au rămas fără nici un ajutor, 7. din cauză că erau legați și închiși prin toate locurile. Dar, în lacrimi, ei continuau să strige și să se roage - nimeni putând să le închidă gura, rugându-l pe milosul Dumnezeu și Tată, 8. ca El să-i alunge și să se răzbune pe complotiști, și printr-o apariție glorioasă să-i salveze de soarta ce li se pregătise. 9. Și rugăciunile lor se ridicau neîncetat înspre Cer. 10. Iar Hermon, după ce i-a îmbătat puternic cu vin pe elefanți și i-a săturat de tămâie, s-a prezentat în zori la curtea regelui ca să raporteze despre toate pregătirile. 11. Dar Domnul a trimis un somn adânc peste rege, somn ce fusese făcut la început atât pentru noapte, cât și pentru zi, astfel că el a tot dormit. 12. Aceasta a fost lucrarea Domnului, care a trimis peste el somn dulce și adânc, astfel că tot planul său cel nelegiuit n-a mai putut fi deloc dus le îndeplinire. 13. Atunci evreii, scăpând în acel ceas orânduit lor, l-au binecuvântat pe Dumnezeul cel Sfânt și L-au implorat din nou să-și arate puterea și mâna Lui puternică Neamurilor arogante. 14. Dar atunci, fiind aproape zece și jumătate dimineața, persoana care răspundea de invitați, văzând că oaspeții veniseră, s-a apropiat de rege ca să-l trezească. 15. Și când, cu multă dificultate, a reușit să-l trezească, el i-a spus că ora banchetului aproape trecuse și l-a pus la curent cu situația. 16. Regele, după ce l-a ascultat, s-a întors la ospăț și le-a poruncit celor prezenți să se așeze în fața lui. 17. După aceasta, el i-a îndemnat să se veselească și să se desfete mai mult de acea vreme a ospățului. 18. În timp ce petrecerea era în toi, regele l-a chemat pe Hermon, și cu amenințări tăioase, l-a întrebat cum de evreii mai erau încă în viață. 19. Dar el a răspuns că a îndeplinit toate poruncile regelui noaptea trecută. Prietenii regelui au confirmat aceasta. 20. Regele, mai crud decât Falaris, a zis că evreii au beneficiat de somnul lui adânc, dar a adăugat: -„Mâine să pregătești fără întârziere elefanții la fel ca azi, pentru distrugerea evreilor cei fără de lege.” 21. Când regele a terminat de vorbit, toți cei prezenți, imediat și cu bucurie au fost de acord, după care s-au dus cu toții la casele lor. 22. Dar ei n-au dormit prea mult, fiecare făcându-și planuri cum să-i batjocorească mai mult pe cei care îi considerau deja pierduți. 23. Apoi, imediat ce a cântat cocoșul, dis de dimineață, Hermon, după ce a echipat elefanții, a început să-i conducă, în coloană. 24. Mulțimile se adunaseră dis de dimineață ca să vadă spectacolul cumplit, căci așteptaseră cu nerăbdare zorile. 25. Dar evreii, cu ultima suflare, căci le sunase ceasul, și-au întins mâinile către Cer, cu ochii în lacrimi și în bocete sumbre, se rugau Atotputernicului Dumnezeu să-i mai salveze încă o dată. 26. Soarele nu răsărise încă, iar în timp ce regele își primea Prietenii, Hermon a sosit și i-a invitat să iasă afară, căci dorința regelui era pe cale să fie adusă la îndeplinire. 27. Dar regele, primind raportul, s-a mirat nespus de invitația să meargă afară, căci fusese lovit cu completă uitare, întrebând ce poruncă îndeplinise Hermon cu atâta zel. 28. Aceasta era lucrarea Domnului, care domnește peste toate lucrurile, căci El îl făcuse pe rege să uite planurile ce le făcuse mai înainte. 29. Atunci Hermon și Prietenii regelui i-au spus că elefanții și trupele înarmate sunt gata: - „o, rege, pentru scopul tău grabnic.” 30. Dar, la aceste cuvinte, el s-a mâniat, prin grija lui Dumnezeu, schimbându-se total; și cu o privire amenințătoare, el a zis:
Pag. 173
31. - „Dacă părinții și copiii voștri erau prezenți, i-aș fi pregătit pe ei să fie o pradă bogată animalelor sălbatice, mai degrabă decât pe evrei, care nu mi-au dat nici un motiv să mă plâng de ei, și care au arătat un înalt grad de loialitate, totală și fermă, pentru strămoșii mei. 32. De fapt, pe voi ar trebui să vă omor, dacă n-am fi de același neam și dacă n-aș avea nevoie de voi.” 33. Astfel, Hermon a primit o amenințare neașteptată și periculoasă, s-a încruntat și i-a căzut fața. 34. Prietenii regelui s-au furișat tiptil, tiptil afară, și i-au împrăștiat la treburile lor pe cei adunați să vadă spectacolul. 35. Atunci evreii, auzind ce-a zis regele, l-au binecuvântat pe Domnul Dumnezeu, Împăratul împăraților, căci atunci, de asemenea, a fost ajutorul Lui care i-a salvat. 36. Dar, cu toate acestea, regele i-a chemat din nou la petrecere și i-a îndemnat pe oaspeți să se veselească. 37. Apoi l-a chemat din nou pe Hermon și i-a zis pe un ton amenințător: - „Oare de câte ori, netrebnicule, trebuie să-ți dau porunci despre aceste lucruri? 38. Echipează imediat elefanții încă o dată, ca să-i distrugi mâine pe evrei!” 39. Dar oficialii care erau la masă cu el s-au întrebat dacă nu cumva și-a pierdut mințile, i-au reamintit astfel: 40. - „O, rege, cât timp ne vei mai încerca, ca și cum am fi idioți, poruncind acum, cea de-a treia oară, să-i distrugem, și din nou să anulezi decretul în această privință? 41. Din această cauză, orașul este în tulburare tot așteptând, e plin de mulțime de oameni și de asemenea în constant pericol să fie jefuit.” 42. La aceasta, regele, la fel ca Falaris în orice, și plin de nebunie, n-a luat în seamă că-și schimbase părerea în legătură cu evreii și a jurat irevocabil, cu toată tăria, că-i va omorî fără întârziere și-i va arunca sub genunchii și picioarele animalelor, 43. și de asemenea se va duce în Iudeea și-o voi face imediat una cu pământul, și o va trece prin foc și sabie; și va arde Templul până la pământ, Templu unde ei nu le dădeau voie să intre, și-l va goli pentru totdeauna de cei ce oferă jertfe acolo. 44. Atunci Prietenii și ofițerii au plecat bucuroși și au plasat pe ascuns trupe în toate locurile din oraș cele mai potrivite pentru a păstra ordinea. 45. Acum că animalele erau în pragul nebuniei, cum se spune, datorită vinului amestecat cu tămâie, fiind echipați cu instrumente înfricoșătoare, păzitorul elefanților 46. a intrat pe seară în curte, acum că orașul fierbea de mulțimea ce se îngrămădea înspre hipodrom și-l îndemna pe rege să treacă la acțiune. 47. Așa că el, plin de mânia lui păgână, s-a repezit printre animale, vrând să fie martor, crezându-se în inima lui invulnerabil și vrând să vadă cu proprii lui ochi cumplita și jalnica distrugere a celor menționați mai înainte. 48. Când evreii au văzut la poartă praful ridicat de elefanți, urmați îndeaproape de trupe și de tropăitul mulțimii și au auzit zgomotul tumultuos, 49. ei au crezut că le-a venit sorocul, sfârșitul mizerabilei incertitudini, plângând și văitându-se și sărutându-se unul pe altul, îmbrățișându-și rudele și căzând unul în brațele altuia, părinți și copii, mame și fiice, altele cu pruncii la sân care-și beau ultimul lapte. 50. Nu numai aceasta, dar apoi au luat în considerație ajutorul primit din Cer, ele au îngenuncheat, luându-și pruncii de la sân, 51. și au strigat cu toate cu putere, implorându-l pe Cel Atotputernic să-și facă apariția și să-i fie milă de ele, acum că erau la porțile morții.
6 Rugăciunea lui Eleazar. 1. Atunci, un anume Eleazar, faimos între preoții din țară, ajuns la bătrânețe plin de virtuți, i-a îndemnat pe prezbiterii din jurul său să se potolească pentru moment, el rugându-se astfel: 2. - „Împărat cu mare putere, Dumnezeu Preaînalt și Atotputernic, care guvernezi toată creația cu milă, 3. uită-te la urmașii lui Avraam, o, Tată, uită-te peste urmașii sfântului Iacov, moștenirea Ta, care pier ca străini într-un ținut străin.
Pag. 174
4. Faraon, cu numeroasele lui care de război, fostul conducător al Egiptului, care s-a înălțat cu aroganță nelegiuită și limbă lăudăroasă, Tu l-ai distrus împreună cu mândra lui armată, înecându-i pe toți în mare, arătându-Ți lumina milei Tale peste nația izraelită. 5. Senaherib, semețit de forțele lui nenumărate, regele crud al asirienilor, care deja cucerise prin forța armelor toată lumea, și pornise împotriva sfântului oraș; pe el, care blestema cu lăudăroșenie și violență, Tu, o, Doamne, l-ai rupt în bucăți, arătând puterea Ta multor Neamuri. 6. Pe trei dintre compatrioții noștri, care s-au oferit voluntari să fie arși pe rug în Babilon, decât să slujească la lucruri deșarte, i-ai salvat nevătămați, până la ultimul fir de păr din cap, udând cu rouă furnalul cel grozav, și ai trimis flăcările împotriva dușmanilor. 7. Daniel, care prin minciună a fost aruncat în groapa cu lui, ca hrană fiarelor sălbatice, Tu l-ai scos la lumină nevătămat. 8. Și Iona, pierdut în burta unui monstru marin uriaș, Tu, Tată, l-ai păzit și l-ai dat înapoi familiei sale. 9. Și acum, Tu, care urăști insolența, milos și care protejează pe toți, arată-te repede acelora din nația lui Israel care sunt tratați înfiorător de către aceste Neamuri abominabile și fără de lege. 10. Chiar dacă în viețile noastre ne-am întinat viața cu fărădelegi pe vremea exilului, scapă-ne din mâna dușmanului, și apoi distruge-ne cu ce soartă vrei. 11. Nu-i lăsa pe nelegiuiți să se laude cu distrugerea poporului Tău iubit, zicând: - < Nici măcar Dumnezeul lor nu i-a salvat. > 12. Ci Tu, o, Cel veșnic, care ai toată tăria și puterea, privește-ne și ai milă de noi, căci prin insolența fără de motiv a acestor nelegiuiți suntem omorâți precum trădătorii. 13. Și umple azi Neamurile de frică de puterea Ta invincibilă. O, Cel onorat, Tu ai puterea să salvezi nația lui Iacov. 14. Toată mulțimea de prunci și părinții lor te roagă în lacrimi. 15. Ca să li se arate tuturor Neamurilor că Tu ești cu noi, o, Doamne, nu-ți întoarce fața de la noi; căci precum ai zis: - < Nici când erau în ținutul dușmanilor lor Eu nu i-am uitat. > Așa să faci, o, Doamne.”
Doi îngeri vin în ajutorul evreilor. 16. Tocmai când Eleazar și-a terminat rugăciunea, iată că regele a venit la hipodrom, împreună cu animalele și cu toate trupele lui cele mândre. 17. Și când evreii au văzut asta, ei au strigat înspre Cer, astfel că până și văile învecinate au răsunat de ele, făcând ca o teroare de neoprit să cuprindă toate forțele regelui. 18. Atunci Cel glorios, Atotputernicul, și-a arătat fața sfântă și a deschis porțile Cerurilor, de unde au coborât doi îngeri magnifici, dar în același timp înfricoșători, vizibili tuturor, în afara evreilor. 19. Ei s-au postat înaintea trupelor dușmanului, umplându-i de confuzie și teroare, legându-i cu cătușe de nedesfăcut. 20. Chiar și regele a început să tremure, iar insolența lui păgână i-a dispărut subit. 21. Animalele s-au întors împotriva trupelor, urmărindu-le, călcându-le în picioare și distrugându-le. 22. Atunci mânia regelui s-a transformat în milă, din cauza tuturor lucrurilor pe care le făcuse. 23. Căci când a auzit urletele și pe toți cei căzuți distruși, a început să plângă; și mânios, i-a amenințat pe Prietenii săi, zicând: 24. - „Sunteți niște trădători și depășiți pe tirani în cruzime; și chiar și pe mine, binefăcătorul vostru, încercați să mă detronați și să mă omorâți, complotând împotriva regatului. 25. Cine sunt cei care i-au luat din casele lor pe cei care au făcut țara ca o fortăreață și în nebunia lor i-a adus pe toți aici? 26. Cine sunt cei care i-au chinuit atât de groaznic pe cei care, încă de la început, față de alte nații, s-au purtat la fel ca și cu noi cu bunăvoință, acceptând de bunăvoie cele mai grele primejdii? 27. Slăbiți-le și dezlegați-le legăturile în care sunt ținuți pe nedrept! Trimiteți-i înapoi la casele lor în pace, cerându-vă iertare pentru ce le-ați făcut! 28. Eliberați pe copiii Dumnezeului Cerului, Cel viu, Atotputernicul, care încă de pe vremea strămoșilor noștri a dat o neîntreruptă și clară stabilitate guvernului nostru.” 29. Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus el atunci; și evreii, eliberați imediat, L-au binecuvântat pe Dumnezeul lor, Cel sfânt și Salvatorul lor, Cel care i-a salvat de la moarte.
Pag. 175
Evreii sărbătoresc eliberarea. 30. Apoi regele, când s-a întors în oraș, l-a chemat la el pe trezorier și i-a poruncit să le dea evreilor atât vin, cât și orice altceva era nevoie pentru un festival de șapte zile, hotărând să sărbătorească salvarea lor cu bucurie, în același loc în care ei se așteptau să fie distruși. 31. În consecință, cei care mai înainte erau chinuiți și în pragul morții, sau mai degrabă erau la porțile morții, au pregătit un banchet pentru salvarea lor, în loc de o amară și lamentabilă moartă; și plini de bucurie, ei s-au pregătit să sărbătorească, în locul pregătit pentru distrugerea și înmormântarea lor. 32. Ei s-au oprit din plângeri și au început cântecele strămoșilor lor, binecuvântându-L pe Dumnezeu, salvatorul lor și Cel care face minuni. Terminând cu plângerea și vaietele, ei au format coruri, ca un semn de bucurie pașnică. 33. Dar și regele, după ce o organizat un mare banchet pentru a sărbători aceste evenimente, a mulțumit neîncetat și din plin Cerului, pentru neașteptata salvare pe care o trăise. 34. Cei care mai înainte crezuseră că evreii vor fi distruși și vor deveni hrană păsărilor, dar și cei care îi înregistrau cu bucurie, se văitau acum, fiind în dizgrație, căci îndrăzneala lor înfocată se spulberase. 35. Evreii, după cum am relatat mai înainte, se grupaseră în coruri și-și petreceau timpul sărbătorind, acompaniați de cântece de mulțumire și de psalmi. 36. Și cei care au declarat aceste zile ca sărbătoare publică anuală pentru toată comunitatea și urmașii ei, au hotărât că va fi un festival fără băutură sau extravaganță, ci doar un festival al veseliei, pentru că salvarea le-a venit de la Dumnezeu. 37. Apoi ei i-au cerut regelui să le îngăduie să plece la casele lor. 38. Înregistrarea lor a durat între ziua a douăzeci și cincea a lunii Pahon până în cea de-a patra zi a lunii Epif/7 iulie - 15 august, deci timp de patruzeci de zile; iar distrugerea trebuia să fie între cinci și șapte a lunii Epif/16 - 18 august, deci trei zile, 39. când Domnul tuturor și-a relevat glorios mila Sa și i-a salvat pe toți, nevătămați. 40. Apoi ei au petrecut, totul fiind asigurat de rege, până în cea de-a paisprezecea zi/25 august, când au cerut să li se îngăduie să plece. 41. Regele le-a aprobat imediat cererea și a scris următoarele cuvinte pentru ei conducătorilor din orașe, exprimându-și îngrijorarea lui:
7 Scrisoarea lui Ptolemeu pentru evrei. 1. „Regele Ptolemeu Filopator, generalilor din Egipt și tuturor ce au autoritate în guvern. Salutări și multă sănătate. 2. Noi și copiii noștri suntem bine și marele Dumnezeu ne îndrumă în afacerile noastre după voia noastră. 3. Unii dintre Prietenii noștri ne-au îndemnat repetat, cu rele intenții, și ne-au convins să-i adunăm pe toți evreii din regat într-un grup și să-i pedepsim barbar, ca pe niște trădători; 4. căci ei ne-au spus că guvernul nostru nu va avea niciodată stabilitate până nu înfăptuim asta, datorită urii pe care evreii o au pentru toate Neamurile. 5. Ei de asemenea i-au chinuit foarte rău, ca pe niște sclavi, sau mai degrabă ca pe niște trădători; și purtându-se cu ei mai sălbatic în comparație chiar cu obiceiurile sciților, i-au judecat fără cercetare și examinare și i-au condamnat la moarte. 6. Iar noi i-am mustrat cu severitate pentru aceste fapte și în concordanță cu blândețea cu care tratăm toată lumea, le-am cruțat viața. Deoarece noi înțelegem acum că Dumnezeul Cerului îi apără fără îndoială pe evrei, luându-le mereu partea, cum face un tată pentru copiii săi, 7. și deoarece am pus în cumpănă prietenia și buna lor purtate pe care au arătat-o strămoșilor noștri, noi i-am achitat de orice ofensă de orice natură. 8. Noi am poruncit de asemenea tuturor oamenilor să se întoarcă la casele lor; nimănui nu-i este îngăduit să le facă rău în nici un loc, sau să le reproșeze ceva pentru lucrurile nebunești care s-au întâmplat. 9. Căci voi trebuie să știți că noi interzicem să li se facă vreun rău sau să fie supărați cu ceva, căci L-am supăra pe Stăpânul peste orice putere, pe Dumnezeul cel Preaînalt, care întotdeauna va răzbuna orice faptă rea împotriva lor. Multă sănătate.”
Pag. 176
Evreii se întorc bucuroși acasă. 10. După ce au primit această scrisoare, evreii nu s-au grăbit să plece, ci i-au cerut regelui să le dea pe mână pe compatrioții lor care au păcătuit cu voie împotriva lui Dumnezeu cel Sfânt și au încălcat Legea lui Dumnezeu, ca să fie pedepsiți, după cum meritau. 11. Ei au declarat că cei care pentru grija pântecelor au păcătuit poruncile divine nu vor fi niciodată favorabili guvernului regelui. 12. Atunci regele, admițând și aprobând adevărul celor spuse, le-a dat în scris că-i pot distruge pe toți cei care au încălcat Legea lui Dumnezeu, oriunde în regat, fără nici o restricție, fără autoritate regală și fără nici o supraveghere. 13. Atunci ei l-au aplaudat, după cum era obiceiul, apoi preoții și mulțimea au strigat: - „Aleluia!”, după care au plecat bucuroși. 14. Astfel, în drumul lor, ei i-au pedepsit și i-au supus la moarte publică și rușinoasă pe oricare dintre compatrioții lor care păcătuiseră. 15. În acea zi ei au omorât peste trei sute de bărbați, iar restul zilei au sărbătorit bucuroși, de vreme ce i-au omorât pe profanatori. 16. Iar cei care au stat lângă Domnul chiar cu prețul vieții și s-au bucurat pe deplin de salvare au început să plece din oraș, având pe capete tot felul de coronițe de flori viu colorate, cu veselie și cu strigăte de laudă singurului Dumnezeu al strămoșilor lor, eternului Salvator al lui Israel, cu cuvinte de mulțumire de toate felurile și cântări melodioase. 17. Când au sosit în Ptolemeida, numit și purtător de trandafiri, din cauza caracteristicilor locului, flotila îi aștepta de șapte zile, după cum doriseră. 18. Acolo ei au sărbătorit salvarea, căci regele le asigurase cu generozitate toate câte le trebuiau pentru călătorie, până ce au ajuns cu toții la casele lor. 19. Și când au pășit din nou pe țărm, în pace, cu mulțumirile ce se cuveneau, au hotărât de asemenea ca și acolo să sărbătorească acele zile de bucurie. 20. Apoi, înscriind acele zile ca sfinte pe o columnă, și dedicând un loc de rugăciune în locul unde ținuseră festivalul, ei au plecat nevătămați, liberi și plini de bucurie, de vreme ce la porunca regelui au fost duși cu toții în siguranță pe pământ, pe mare și pe râu, la propriile lor case. 21. Ei de asemenea au dobândit mare prestigiu printre dușmanii lor, fiind priviți cu onoare, dar și cu frică; și nimeni nu le-a confiscat nimic. 22. În afară de asta, ei și-au recuperat toate proprietățile, după cum fuseseră înregistrate, astfel că toți cei ce le luaseră ceva, le-au dat înapoi, fiind cu toții teribili de înfricoșați de evrei. Astfel că Dumnezeul cel Atotputernic a făcut lucrări grozave pentru salvarea lor. 23. Binecuvântat să fie Salvatorul lui Israel, în veci de veci! Amin.
4 MACABEI
1 Definiția autorului în legătură cu obiectivul său. 1. Subiectul pe care îl voi discuta acum este mai mult filozofic: rațiunea este suverană peste emoții. Așa că este corect din partea mea să vă sfătuiesc să tratați filozofia cu atenție sporită. 2. Căci subiectul este esențial oricui caută cunoașterea, și în plus ea include mulțumirea celei mai înalte virtuți. Vreau să spun, evident, judecata rațională. 3. Dacă, apoi, este evident că rațiunea domină asupra emoțiilor, anume lăcomia și dorințile, 4. este de asemenea clar că ea domină peste emoțiile care afectează justiția, cum ar fi răutatea, dar și acelea care stau în calea curajului, anume mânia, frica și durerea. 5. Poate că unii vor întreba: - „Dacă rațiunea domină asupra emoțiilor, de ce nu este suverană peste iertare și ignoranță?” Încercarea lor de a argumenta aceasta este ridicolă. 6. Căci rațiunea domină asupra propriilor emoții, neopunându-se dreptății, curajului și a stăpânirii de sine; și nu are ca scop să distrugă emoțiile, ci ca oricine să nu cedeze lor. 7. Aș putea să vă dovedesc cu exemple multe și variate că rațiunea domină peste emoții,
Pag. 177
8. dar vă pot demonstra cel mai bine cu nobila bravură a celor care și-au dat viața de dragul virtuții, Eleazar, dar și cei șapte frați împreună cu mama lor. 9. Toți aceștia, în ciuda suferințelor care aduc moartea, au demonstrat că rațiunea controlează emoțiile. 10. Cu această ocazie, se cuvine să laud virtutea celor care, împreună cu mama lor, au murit de dragul nobilității și a bunătății, dar de asemenea aș dori să-i numesc binecuvântați pentru onoarea pe care și-au păstrat-o. 11. Toți oamenii, chiar și torționarii lor, s-au minunat de curajul și rezistența lor, ei devenind cauza căderii tiraniei ce apăsa neamul nostru. Prin rezistența lor, ei l-au cucerit pe tiran, și astfel ținutul lor a fost purificat prin ei. 12. Voi avea imediat ocazia să vorbesc despre aceasta, dar, după cum îmi este obiceiul, voi începe enunțând principiul meu de bază, și apoi voi trece la povestea lor, dând glorie lui Dumnezeu cel Înțelept.
Supremația rațiunii. 13. Cercetarea noastră, în consecință, este dacă rațiunea domină emoțiile. 14. Vom determina ce este rațiunea și ce sunt emoțiile, câte feluri de emoții sunt, și dacă rațiunea le domină. 15. Acum, rațiunea este mintea care cu logică clară preferă viața în înțelepciune. 16. Înțelepciunea, mai departe, este cunoașterea lucrurilor divine și omenești și cauzele ei. 17. Aceasta, la rândul ei, este educația în Lege, prin care învățăm lucrurile divine în comparațiile cu cele omenești, spre avantajul nostru. 18. Acum, felurile înțelepciunii sunt judecata rațională, dreptatea, curajul și stăpânirea de sine. 19. Judecata rațională este supremă peste toate acestea, deoarece prin ea, rațiunea domină emoțiile. 20. Două dintre cele mai cuprinzătoare tipuri de emoții sunt plăcerea și durerea; și fiecare dintre acestea tratează prin natura lor atât trupul, cât și sufletul. 21. Emoțiile plăcerii și ale durerii au multe consecințe. 22. Aceasta întrucât dorința precede plăcerea și încântarea o urmează. 23. Frica precede durerea și necazul o urmează. 24. Mânia, cum o persoană o vede reflectată prin sa propria experiență, este o emoție care îmbrățișează plăcerea și durerea. 25. În plăcere există o tendință răuvoitoare, care este cea mai complexă dintre emoții. 26. În suflet există laudă, dorință, sete pentru onoare, rivalitate și răutate; 27. în trup, foame nediscriminată, lăcomie și dragoste de îndestulare solitară. 28. La fel cum plăcerea și durerea sunt două plante care cresc din trup și din suflet, tot așa sunt multe ramuri ale acestor plante; 29. pe fiecare dintre ele stăpânul cultivator le îndrumă, le prășește și le copilește, le leagă, le udă și le irigă cu grijă; la fel se procedează cu jungla de obiceiuri și emoții. 30. Căci judecata este ghidul virtuții, dar peste emoții ea este suverană. Observați acum, în primul rând, că judecata rațională este suverană peste emoții, datorită puterii de a se abține, a stăpânirii de sine. 31. Stăpânirea de sine, apoi, domină dorințele. 32. Unele dorinți sunt mentale, altele sunt fizice, iar evident că rațiunea domină peste amândouă. 33. Altfel, cum se poate ca atunci suntem atrași spre mâncăruri interzise, noi ne abținem de la plăcerea de a le mânca? Nu este asta din cauză că rațiunea poate domina peste apetit? Eu așa cred. 34. De aceea, când dorim să mâncăm pește sau zburătoare sau alte animale și tot felul de mâncăruri care ne sunt interzise de Lege, noi ne abținem din cauza dominației rațiunii. 35. Căci emoțiile mâncărurilor apetisante sunt oprite, controlate de mintea temperată, și toate impulsurile trupului sunt ținute în frâu de către rațiune.
2 Compatibilitatea Legii cu rațiunea. 1. Și de ce este uluitor că dorințele minții de a te bucura de frumusețe au fost făcute fără putere? 2. Acesta este motivul, fără îndoială, pentru care Iosif este lăudat, din cauza efortului mental de a rezista dorințelor sexuale. 3. Căci atunci când era tânăr și în plină putere sexuală, el a anulat bulucul de pasiuni prin rațiune.
Pag. 178
4. Nu numai că rațiunea este dovedit că domină peste bulucul urgent de dorință sexuală, ci asupra oricărei dorinți. 5. Aceasta spune Legea: - „Nu trebuie să dorești nevasta vecinului sau orice aparține vecinului tău.” 6. De fapt, de vreme ce Legea ne-a spus să nu dorim, aș putea să vă dovedesc chiar mai mult că rațiunea domină dorințele. La fel este cu emoțiile care împiedică pe oricine în a aplica justiția. 7. Altfel, cum ar fi ca cineva care este obișnuit să se îmbuibe, un lacom, sau chiar un bețiv, poate învăța o cale mai bună, dacă nu rațiunea este cu claritate stăpâna emoțiilor? 8. Aceasta, imediat ce oricine adoptă un mod de viață în concordanță cu Legea, chiar dacă iubește banii, este forțat să acționeze contrar cu căile naturale și să dea cu împrumut și fără dobândă celui în nevoi, și să anuleze împrumutul când începe cel de-al șaptelea an. 9. Dacă unul este lacom, altul este condus de lege prin rațiune, astfel că acela nici nu adună resturile recoltei, nici nu adună ultimii struguri din vie. În toate celelalte privințe, putem recunoaște că rațiunea domină peste emoții. 10. Căci Legea are întâietate chiar peste afecțiunea pentru părinți, astfel că virtutea nu este abandonată de dragul lor. 11. Este superior ca unul să-și iubească nevasta, astfel că el o mustră când ea încalcă Legea. 12. Deși unul își iubește copiii, el îi pedepsește când ei greșesc. 13. Rațiunea este suverană în relațiile unuia cu prietenii, astfel că el îi mustră pe prieteni când ei acționează cu răutate. 14. Să nu considerați paradoxal când rațiunea, prin lege, poate domina chiar și peste ură. 15. Este evident că rațiunea domină chiar peste cele mai violente emoții, dorința pentru putere, lauda, aroganța și răutatea. 16. Căci mintea temperată blochează toate aceste emoții rele, la fel cum blochează mânia, căci ea este suverană chiar peste aceasta. 17. Când Moise era mâniat pe Datan și Abiram, el n-a făcut nimic împotriva lor la mânie, ci și-a controlat mânia prin rațiune. 18. Căci, după cum am spus, mintea temperată poate să domine aceste emoții, să corecteze pe unele dintre ele și să le facă pe altele fără putere. 19. Ce altceva a făcut Iacov, cel mai înțelept dintre strămoșii noștri, care a acuzat casele lui Simion și Levi, după ce ei au măcelărit în mod irațional tot tribul lui Șecem, zicând: - „Să fie mânia lor blestemată”? 20. Căci dacă rațiunea nu poate domina mânia, el n-ar fi spus asta. 21. Acum, când Dumnezeu a creat ființele omenești, El a pus în ei emoții și înclinații, 22. dar în același timp, El a întronat mintea printre simțuri, ca un guvernator sacru peste ele toate. 23. Minții, El i-a dat Legea, iar unul care trăiește guvernat de ea, domnește peste o împărăție care este temperată, dreaptă, bună și curajoasă. 24. Cum este atunci, ar putea să spună cineva, că dacă rațiunea domină peste emoții, cum de nu controlează iertarea și ignoranța?
3 1. Dar acest argument este total ridicol; căci este evident că rațiunea nu domină nu numai peste propriile lui emoții, ci și asupra acelora ale trupului. 2. Nici unul dintre noi nu poate eradica acel fel de dorință, dar rațiunea poate să ne asigure o cale pentru noi, ca să nu fim sclavi ai dorințelor. 3. Nici unul dintre noi nu poate eradica din minte mânia, dar rațiunea ne poate ajuta să tratăm mânia. 4. Nici unul dintre noi nu poate eradica din minte răutatea, dar rațiunea poate lupta de partea noastră, astfel ca să nu fim covârșiți de răutate. 5. Căci rațiunea nu dezrădăcinează emoțiile, fiind doar în antagonism cu ele.
Setea regelui David. 6. Acum, aceasta poate fi explicată mai clar de istorisirea setei regelui David. 7. David îi atacase pe filisteni toată ziua, și împreună cu soldații națiunii omorâse mulți dintre ei.
Pag. 179
8. Apoi, când s-a făcut seară, el a venit, transpirat, aproape terminat de oboseală, la cortul regal, în jurul căruia era toată armata strămoșilor noștri. 9. Acum, toți ceilalți luau cina, 10. dar regelui îi era teribil de sete, și deși erau destule izvoare acolo, el nu-și putea satisface setea cu apa din ele. 11. Ci o anume dorință irațională pentru apa de pe teritoriul dușmanului îl copleșise, îl doborâse și îl consuma. 12. Când garda lui s-a plâns amarnic de dorința regelui, doi tineri soldați hotărâți, respectând dorința regelui, s-au înarmat până-n dinți și luând o scară, au escaladat zidul dușmanului. 13. Evitând santinelele dușmanului de la porți, ei s-au dus să caute prin tabăra dușmanului, 14. și au găsit izvorul, iar din el, cu îndrăzneală, i-au adus regelui să bea. 15. Dar David, deși ardea de sete, a considerat că este un pericol teribil pentru sufletul lui să bea ceva ce putea fi considerat a fi sânge. 16. De aceea, opunând rațiunea dorinții, el a vărsat apa, ca jertfă lui Dumnezeu. 17. Căci mintea temperată poare cuceri pornirile emoțiilor și poate anula flăcările dorinților fierbinți, 18. poate doborî agoniile trupului, chiar când sunt extreme, dar prin nobilitatea rațiunii, ea poate doborî toată dominația emoțiilor.
Un atentat la tezaurul Templului. 19. Prezenta ocazie ne invită acum la o demonstrație completă asupra rațiunii moderate. 20. La o vreme când strămoșii noștri se bucurau de pace totală din cauză că respectau Legea, prosperând, astfel încât chiar și Nicanor Seleucul, regele Asiei, le-a dat atât bani pentru serviciul din Templu, dar le-a recunoscut și buna lor stare, 21. tocmai când unii oameni încercaseră o revoluție împotriva armoniei publice, cauzând multe și variate dezastre.
4 1. Acum, era un anume Simon, un oponent politic al nobilului și bunului bărbat Onias, care pe atunci deținea pe viață funcția de mare preot. Când, în ciuda a numeroase jigniri, el n-a putut să-l rănească pe Onias în ochii națiunii, el a fugit din țară, cu scopul s-o trădeze. 2. El s-a dus la Apolonius, guvernatorul Siriei, al Feniciei și al Ciliciei și a zis: 3. - „Am venit aici pentru că sunt loial guvernului regelui, vreau să raportez că în tezaur sunt depozitate zeci de mii de talanți în fonduri private, care nu sunt proprietatea Templului, ci aparțin regelui Seleucus.” 4. Când Apolonius a aflat detaliile acestor lucruri, el l-a lăudat pe Simon pentru serviciul făcut regelui; el s-a dus la Seleucus, ca să-l informeze despre acest tezaur bogat. 5. Primind autoritate să se ocupe de această problemă, el a venit repede în țara noastră, însoțit de blestematul Simon și de o puternică forță armată. 6. El a zis că a venit din autoritatea regelui ca să confiște fondurile private din tezaur. 7. Indignați, oamenii au protestat la cuvintele lui, considerând ca este groaznic ca cei care-și depozitaseră bunurile în tezaur să fie lipsiți de ele, și au făcut tot ce-au putut ca să prevină acest lucru. 8. Dar, proferând amenințări, Apolonius s-a dus în Templu. 9. În timp ce preoții, împreună cu femeile și copiii, îl implorau pe Dumnezeu în Templu să păzească locul sfânt, care era tratat ca fiind violabil, 10. și în timp ce Apolonius se ducea împreună cu forțele sale armate ca să confiște banii, au apărut din Cer îngeri călări cu fulgere strălucitoare ieșind din armele lor, producând în ei mare frică și groază. 11. Când Apolonius a căzut pe jumătate mort în partea din Templu care era deschisă tuturor, el și-a întins mâinile către Cer, și cu ochii-n lacrimi i-a implorat pe evrei să se roage pentru el și să oprească mânia armatei Cerești. 12. Căci el a zis că a păcătuit și merită să moară, iar dacă i se va cruța viața, el va mărturisi tuturor oamenilor că locul sfânt este binecuvântat.
Pag. 180
13. Mișcat de vorbele lui, marele preot Onias, deși avea scrupule s-o facă, s-a rugat pentru el, ca regele Seleucus să nu cumva să creadă că el a fost copleșit de oameni, și nu de dreptatea divină. 14. Astfel că Apolonius, fiind salvat, împotriva tuturor aparențelor, s-a întors să raporteze regelui ceea ce i s-a întâmplat.
Antioh îi persecută pe izraeliți. 15. Când regele Seleucus a murit, fiul său Antioh Epifanul i-a succedat la tron, un bărbat arogant și teribil; 16. el l-a destituit pe Onias din funcția de mare preot și l-a numit pe fratele lui Onias, Iason, ca mare preot. 17. Iason a fost de acord că dacă va primi funcția, el va plăti anual regelui trei mii șase sute de talanți. 18. Astfel că regele l-a numit mare preot și conducător al țării. 19. Iason a schimbat modul de viață al poporului și a modificat forma de guvernare, în totală violare a Legii, 20. astfel ca, nu numai că s-a construit un gimnaziu chiar în Citadela ținutului nostru nativ, dar a anulat și serviciul la Templu. 21. Dreptatea divină s-a mâniat de aceste fapte și a făcut ca Antioh să pornească război împotriva lor. 22. Căci atunci când era în război cu Ptolemeu, în Egipt, el a auzit că s-a împrăștiat zvonul că el ar fi murit și că locuitorii din Ierusalim s-ar fi bucurat nespus. Imediat, el a pornit în marș împotriva lor, 23. și după ce i-a jefuit, el a promulgat un decret, astfel ca oricare dintre ei care ținea Legea strămoșească trebuia să moară. 24. Când, cu toate decretele sale, el nu a reușit în nici un fel ca oamenii să înceteze cu ținerea Legii, ba chiar a observat că toate amenințările și pedepsele promise erau ignorate, 25. ajungând chiar până acolo ca femeile, din cauză că-și circumcideau fiii, erau aruncate cu capul în jos de pe înălțimi împreună cu pruncii lor, deși știau dinainte că asta o să li se întâmple; 26. când, după cum spuneam, decretele lui erau disprețuite de către oameni, el însuși a încercat ca prin tortură să-i oblige pe toți să se pângărească cu mâncăruri păgâne și să renunțe la iudaism.
5 Întâlnirea lui Antioh cu Eleazar. 1. Tiranul Antioh, stând pe tron, împreună cu sfătuitorii lui, într-un anume loc înalt, dar și cu soldați înarmați stând în jurul lui, 2. a poruncit tuturor celor din garda sa să aresteze pe toți evreii și să-i oblige să mănânce porc și mâncare jertfită idolilor. 3. Dacă oricare dintre ei refuza să mănânce mâncare păgână, ei urmau să fie rupți pe roata de tortură și omorâți. 4. Când au fost adunați mulți dintre ei, un bărbat, pe nume Eleazar, un conducător de-al lor, a fost adus înaintea regelui. El era un om din familie de preoți, cunoscător al Legii, înaintat în vârstă și cunoscut de mulți de la curtea regelui datorită filozofiei sale. 5. Când Antioh l-a văzut, el i-a zis: 6. - „Înainte să încep să te torturez, bătrânule, te sfătuiesc să te salvezi și să mănânci porc, 7. căci respect vârsta ta și părul tău alb. Deși le ai de multă vreme, nu mi se pare că ești filozof când res-pecți religia evreilor. 8. Când natura ne-a dăruit-o, de ce să te abții să mănânci această carne atât de delicioasă a acestui animal? 9. N-are nici un sens să nu te bucuri de aceste lucruri delicioase, care nu sunt rușinoase, și e greșit să refuzi darurile naturii. 10. Mie mi se pare că tu vrei să faci ceva și mai lipsit de sens, păstrându-ți o părere inutilă în legătură cu adevărul, continuând să mă disprețuiești în inima ta. 11. De ce nu vrei să te trezești din filozofia ta naivă, să alungi motivele absurde și să adopți o minte corespunzătoare vârstei tale și să filozofezi în concordanță cu adevărul, cu ceva ce îți va fi de ajutor, 12. și să ai compasiune pentru vârsta ta înaintată, onorând sfatul meu omenos? 13. Căci ia în considerație aceasta: dacă este vreo Putere care privește peste această religie a ta, Ea te va scuza pentru orice păcat făcut din obligație.” 14. Când tiranul l-a îndemnat cu astfel de cuvinte să mănânce mâncare interzisă, Eleazar a cerut să spună un cuvânt.
Pag. 151
15. Când a primit permisiunea să vorbească, el a început să se adreseze astfel oamenilor: 16. - „Noi, o, Antioh, care am fost convinși să ne trăim viața după această Lege divină, credem că nu există o obligație mai puternică decât aceea de a ține Legea. 17. De aceea, noi considerăm că trebuie să o respectăm în orice aspect. 18. Chiar dacă, după cum presupui, Legea noastră nu era divină și noi am greșit crezând-o divină, nici chiar așa n-ar fi drept să ne dezici reputația de a fi credincioși. 19. De aceea să nu crezi că ar fi un păcat mic să mâncăm mâncare care ne-ar pângări; 20. să încălcăm Legea într-o mică sau mare măsură ar fi la fel de serios, 21. căci în orice caz Legea ar fi la fel de disprețuită. 22. Batjocora voastră este asupra filozofiei noastre, voi, care credeți că modul nostru de viață este irațional; 23. dar ea ne învață stăpânirea de sine, astfel că noi ne stăpânim plăcerile și dorințele; și de asemenea ea ne antrenează curajul, astfel că putem îndura orice suferință de bună voie; 24. ea ne antrenează în a fi drepți, astfel că în orice acțiune noi suntem imparțiali; ea ne învață să fim credincioși, astfel că noi slujim cu respect singurului viu Dumnezeu. 25. De aceea nu mâncăm noi mâncare păgână, căci de vreme ce credem că Legea a fost stabilită de Dumnezeu, noi știm că este în natura lucrurilor, Creatorul lumii să ne dea Legea, pentru că ne-a îndrăgit. 26. El ne-a îngăduit să mâncăm ce este mai bine pentru viețile noastre, dar El ne-a interzis să mâncăm carne care ar fi contrară acesteia. 27. Ar fi tiranic pentru tine să ne obligi nu numai să încălcăm Legea, ci de asemenea să mâncăm, astfel ca tu să poți râde de noi că mâncăm produse păgâne, pe care noi le urâm cel mai mult. 28. Dar tu nu vei avea prilejul să râzi de mine, 29. căci eu nu voi încălca jurământul sacru al strămoșilor mei în legătură cu respectarea Legii, 30. nici chiar dacă-mi scoți ochii și-mi arzi măruntaiele. 31. Nu sunt atât de bătrân și laș, ca să nu fiu tânăr în rațiune pentru credincioșie. 32. De aceea, pregătește-ți roțile de tortură și întărâtă mai puternic focul! 33. Nu pot, de bunăvoie, la bătrânețile mele, să încalc legile strămoșești. 34. Nu vreau să te înșel, o, Lege, care m-ai antrenat, nici nu voi renunța la tine, dragă stăpânire de sine. 35. Nu te voi face de râs, rațiune filozofică, nici nu te voi alunga, onorată preoție și cunoaștere a Legii. 36. O, rege, nu-mi voi pângări gura mea onorabilă la bătrânețe, nici lunga mea viață trăită după Lege. 37. Strămoșii mei mă vor primi ca sfânt, ca unul căruia nu-i este frică de violența voastră, chiar dacă mă omorâți. 38. Poate că vei putea tiraniza pe necredincioși, dar nu vei domina principiile mele religioase, fie cu cuvinte, fie cu chinuri.”
6 Martirajul lui Eleazar. 1. Când Eleazar a răspuns așa de elocvent tiradelor tiranului, gardienii, care-l păzeau de aproape, l-au târât cu violență înspre instrumentele de tortură. 2. Mai întâi l-au dezbrăcat pe bătrân, în timp ce el a rămas cu noblețe în credincioșia lui. 3. După ce i-au legat mâinile pe lateralele roții, ei l-au biciuit, 4. în timp ce un schingiuitor care stătea în fața lui striga: - „Supune-te poruncii regelui!” 5. Dar bărbatul, curajos și nobil, ca un Eleazar adevărat, nici n-a crâcnit, ca fiind torturat într-un vis; 6. dar, în timp ce ochii bătrânului erau ridicați înspre Ceruri, carnea îi era sfâșiată, sângele-i curgea șiroaie, iar membrele îi erau tăiate în bucăți. 7. Deși a căzut la pământ, trupul lui nemaiputând suporta agonia, el și-a păstrat neștirbită rațiunea. 8. Unul dintre cruzii gardieni s-a grăbit să-l lovească într-o parte, ca să-l facă să se ridice din nou, după ce căzuse. 9. Dar el a disprețuit pedepsele și a îndurat torturile. 10. Ca un nobil atlet, bătrânul, în timp ce era bătut, era învingător peste torționarii lui; 11. de fapt, cu fața șiroind de transpirație, răsuflând din greu, el i-a uluit chiar și pe schingiuitorii săi cu spiritul său curajos. 12. În acel punct, în parte de milă de bătrânețile lui,
Pag. 182
13. în parte din simpatie că l-au întâlnit, în parte pentru rezistența lui, unii dintre apropiații regelui au venit la el și i-au zis: 14. - „Eleazar, de ce te distrugi atât de irațional prin aceste lucruri groaznice? 15. Noi îți vom da ceva carne gătită; salvează-te, pretinzând că este porc.” 16. Dar Eleazar, mai întărâtat, în amărăciunea lui, a strigat: 17. - „Niciodată noi, copiii lui Avraam, nu vom fi atât de josnici, ca din lașitate să jucăm un rol care nu este al nostru! 18. Căci ar fi irațional ca după ce am trăit drept până la bătrânețe și după ce avem reputația că am ținut Legea, să ne schimbăm acum, 19. și să devenim noi înșine o pildă de lipsă de credincioșie pentru tineri, fiindu-le exemplu, mâncând produse pângărite. 20. Ar fi rușinos să supraviețuim puțină vreme, iar în acea vreme să ajungem de râs pentru lașitatea noastră, 21. și să fim disprețuiți de tiran, pentru că n-am rezistat până la moarte ținând Legea. 22. De aceea, o, copii ai lui Avraam, muriți cu noblețe pentru religia voastră! 23. Iar voi, soldați ai tiranului, de ce întârziați?” 24. Când au văzut ei că el este așa de curajos în fața durerilor, și că n-a fost schimbat de compasiunea lor, soldații l-au adus la foc. 25. Acolo, ei l-au ars cu scule născocite cu răutate, l-au aruncat pe jos și i-au aruncat în nări lichide care puțeau. 26. Când l-au ars până la os și era gata să moară, el și-a ridicat ochii înspre Dumnezeu și a zis: 27. - „Tu știi, o, Dumnezeule, că puteam să mă salvez, dar mor în dureri cumplite de dragul Legii. 28. Ai milă de poporul tău, și fă ca suferința noastră să le fie de ajuns. 29. Fă ca sângele meu să fie sfințirea lor și ia viața mea în schimbul vieții lor.” 30. După ce a spus aceasta, bărbatul sfânt a murit cu noblețe în chinuri; chiar în torturile morții el a rezistat, prin virtutea rațiunii, de dragul Legii. 31. Să admitem deci, că rațiunea creștinească este suverană peste emoții. 32. Căci dacă emoțiile ar fi copleșit rațiunea, noi am mărturisi despre dominația lor. 33. Dar acum, că rațiunea a cucerit emoțiile, noi îi atribuim, cum se cuvine, puterea de a guverna. 34. Este drept pentru noi să recunoaștem dominația rațiunii, când copleșește chiar și agonii externe. Ar fi ridicol s-o negăm. 35. Eu am dovedit nu numai că rațiunea a copleșit agoniile, ci și că domină plăcerile și nu le cedează sub nici un motiv.
7 Laude lui Eleazar. 1. Căci la fel ca la un meșter pilot, rațiunea strămoșului nostru Eleazar a înviorat corabia religiei peste marea emoțiilor, 2. și deși lovită de furtunile tiranului și copleșită de uriașele valuri de torturi, 3. în nici un fel el nu a întors cârma religiei, până nu a navigat în portul victoriei nemuritoare. 4. Nici un oraș asediat cu multe și ingenioase mașinării de război nu a rezistat ca acest grozav om sfânt. Deși viața lui sfântă a fost întreruptă cu torturi și roți de tortură, el i-a cucerit pe asediatorii săi cu scutul rațiunii credincioșiei. 5. Căci atunci când și-a orientat mintea ca înspre o prăpastie abruptă, strămoșul nostru Eleazar a rupt valurile cele rele ale emoțiilor. 6. O, preot demn de preoție, nu ți-ai pângărit dinții, nici stomacul, căci el nu are loc în el decât pentru cucernicie și sfințenie, mâncând numai hrană care nu pângărește. 7. O, bărbat în armonie cu legea, și filozof al vieții divine! 8. Așa trebuie să fie cei care administrează Legea, păzind-o cu propriul lor sânge și nobilă transpirație, suferind chiar până la moarte. 9. Tu, părinte, ai întărit loialitatea noastră în Lege prin rezistența ta glorioasă; nu ai abandonat sfințenia pe care ai lăudat-o, ci prin faptele și cuvintele tale ai făcut credibilă filozofia divină.
Pag. 183
10. O, bătrâne, mai puternic decât torționarii tăi; o, bătrâne, mai neînfricat decât focul; o, Eleazar, rege suprem peste pasiuni! 11. Căci la fel ca strămoșul nostru Aaron, care, înarmat cu o cădelniță, a alergat printr-o mulțime de oameni și l-a cucerit pe înger, 12. astfel ca urmașul lui Aaron, Eleazar, deși a fost ars în foc, a rămas neschimbat în rațiunea lui. 13. Este cu adevărat și mai uluitor faptul că deși era un om bătrân, cu trupul nefiind în formă sau puternic, cu mușchii și încheieturile slăbite, el a devenit tânăr din nou 14. în spirit, prin rațiune; prin aceeași rațiune, la fel ca cea a lui Isaac, el a făcut roțile torturii inefective. 15. O, bărbat de vârstă binecuvântată și cu păr cărunt venerabil, care ai respectat Legea toată viața, și căruia i-a fost perfectat sigiliul credincioșiei în moarte! 16. Dacă, de aceea, din cauză că un bătrân credincios a disprețuit torturile chiar până la moarte, fără îndoială că rațiunea credinciosului guvernează emoțiile. 17. Unii ar putea să spună: - „Nu toți au control total asupra emoțiilor lor, din cauză că nu toți au rațiune prudentă.” 18. Dar, la fel cum mulți participă la o religie din toată inima, numai aceia pot să-și controleze pasiunile cărnii, 19. de vreme ce cred că ei, la fel ca patriarhii noștri Avraam, Isaac și Iacov, nu mor pentru Dumnezeu, ci trăiesc pentru Dumnezeu. 20. Astfel, nu apare nici o contradicție când unii oameni apar să fie dominați de emoțiile lor din cauza slabei lor rațiuni. 21. Care om care trăiește ca un filozof, după toată regula filozofiei, și se încrede în Dumnezeu, 22. și știe că este binecuvântat să sufere de dragul virtuții, nu va fi în stare să-și domine emoțiile prin dumnezeire? 23. Căci numai înțelepții și curajoșii sunt stăpânii emoțiilor lor.
8 Cei șapte frați care l-au înfruntat pe tiran. 1. Căci acesta este motivul pentru care chiar cei foarte tineri, urmând o filozofie în concordanță cu rațiunea devotată, au rezistat la cele mai dureroase instrumente de tortură. 2. Căci atunci când tiranul a fost evident înfrânt la prima lui încercare, nereușind să convingă un bătrân să mănânce mâncăruri care pângăresc, apoi, cu o mânie sălbatică, el a poruncit ca alți evrei prizonieri să fie aduși, dar și că oricine care pângărește mâncarea va fi eliberat după ce va mânca; dar dacă vreunul refuză, va fi torturat cu și mai multă cruzime. 3. Când tiranul a dat aceste porunci, șapte frați arătoși, modești, nobili și realizați în orice fel, au fost aduși înaintea sa, ei și bătrâna lor mamă. 4. Când tiranul i-a văzut, grupați în jurul mamei lor, ca un cor, el s-a bucurat de ei. Și impresionat de aparența și mobilitatea lor, el le-a zâmbit, i-a chemat mai aproape și le-a zis: 5. - „Tinerilor, cu simțăminte favorabile, vă admir pe fiecare dintre voi, și respect mult frumusețea și numărul vostru. Nu numai că vă sfătuiesc să nu arătați aceeași nebunie ca bătrânul care doar a fost torturat, ci mai degrabă vă îndemn să-mi cedați și să vă bucurați de prietenia mea. 6. La fel cum sunt gata să pedepsesc pe cei ce încalcă poruncile mele, tot așa pot fi un binefăcător pentru cei care mă ascultă. 7. Credeți-mă deci, veți avea poziții de autoritate în guvernul meu dacă renunțați la tradițiile ancestrale ale neamului vostru, schimbându-le cu ale noastre. 8. Bucurați-vă de tinerețea voastră și adoptați modul de viață grecesc. 9. Dar dacă nu vă supuneți, mă voi mânia și mă veți obliga să vă distrug pe toți, unul câte unul, în chinuri îngrozitoare, prin tortură. 10. De aceea, fie-vă milă de voi. Chiar eu, dușmanul vostru, am compasiune pentru tinerețea voastră și de cât de arătoși sunteți. 11. Dar dacă nu luați asta în considerație, adică dacă nu mă ascultați, nimic nu va mai rămâne din voi, decât să muriți pe roată.” 12. După ce a spus aceste lucruri, el a poruncit să fie aduse instrumentele de tortură, ca să-i convingă, ca de frică să se pângărească mâncând.
Pag. 184
13. Când gardienii i-au pus înainte roți și instrumente care dislocau încheieturile, pârghii, cârlige, catapulte și cazane, răzătoare, aparate de scos degete, clești de fier, menghine și suflătoare de aer sub presiune, tiranul a început din nou să vorbească: 14. - „Să vă fie frică tinerilor, căci orice Justiție venerați, Ei îi va fi milă de voi când veți păcătui dacă sunteți obligați.” 15. Dar când au auzit litania și au văzut teribilele instrumente, ei de asemenea s-au opus tiranului cu propria lor filozofie, și prin rațiunea lor dreaptă au anulat tirania lui. 16. Să considerăm, de cealaltă parte, ce argumente s-ar fi adus dacă unii dintre ei ar fi fost lași și fără bărbăție. N-ar fi fost următoarele? 17. „O, ce deplorabili și fără de simțuri suntem! De vreme ce regele ne-a cerut și ne-a îndemnat să primim un tratament bun dacă ne supunem, 18. de ce să ne bucurăm de deznodăminte inutile și să ne aventurăm la ceva care aduce moartea? 19. O, bărbați și frați, trebuie să ne fie frică de instrumentele de tortură, să luăm în seamă chinurile, și să renunțăm la această opinie inutilă și această aroganță, care amenință să ne distrugă! 20. Să ne fie milă de tinerețea noastră, să avem compasiune pentru vârsta mamei noastre, 21. și să luăm cu seriozitate în considerație că dacă nu ascultăm suntem morți! 22. De asemenea, Justiția divină ne va ierta că ne este frică de rege, când suntem obligați. 23. De ce să ne lipsim de cele mai plăcute lucruri ale vieții și ale acestei lumi minunate? 24. Să nu ne luptăm împotriva obligațiilor și să nu ne mândrim că suntem puși pe roată. 25. Nici chiar Legea însăși nu ne pune arbitrar la moarte, pentru că ne este frică de instrumentele de tortură. 26. De ce ne incită astfel de încurcături și o astfel de încăpățânare fatală ne mulțumește, când putem trăi în pace dacă-l ascultăm pe rege?” 27. Dar tinerii, chiar înainte să fie torturați, nici nu au pomenit de aceste lucruri și nici măcar nu le-au luat serios în considerație. 28. Căci ei și-au înfrânat emoțiile și au fost suverani peste agonii, 29. astfel că imediat ce tiranul și-a încetat tirada, sfătuindu-i să se hrănească cu mâncare care pângărește, toți, într-un singur glas, ca dintr-o singură minte, au zis:
9 1. - „Ce mai aștepți, o, tiranule? Căci noi suntem gata să murim, decât să încălcăm poruncile noastre strămoșești; 2. ne facem de rușine strămoșii dacă nu practicăm respectarea Legii lui Moise, sfătuitorul nostru. 3. Tiran și sfătuitor al fărădelegii, în ura ta împotriva noastră, să nu-ți fie milă de noi mai mult decât ne este nouă. 4. Căci noi considerăm mila ta, care ne asigură siguranță dacă încălcăm Legea, să fie mai rea decât moartea însăși. 5. Tu încerci să ne înfricoșezi, amenințându-ne cu moartea prin tortură, deși chiar mai înainte n-ai scos nimic de la Eleazar. 6. Și dacă bătrânii evreilor, din cauza religiei lor, și-au menținut credincioșia în timp ce îndurau tortura, ar fi și mai rău ca noi, cei tineri, să nu murim disprețuind și îndurând tortura, pe care bătrânul nostru instructor a îndurat-o. 7. De aceea, tiranule, testează-ne; să nu crezi că poți să ne rănești dacă ne torturezi. 8. Căci noi, prin această teribilă suferință și rezistență, vom dobândi prețul virtuții și vom fi cu Dumnezeu, căci pentru El suferim; 9. dar tu, din cauza setei de sânge împotriva noastră, vei primi ceea ce meriți de la judecata divină, chinul veșnic prin foc.”
Torturarea celui mai vârstnic dintre frați. 10. Când au spus ei aceste lucruri, tiranul nu era numai indignat, ca pe cei care nu-l ascultau, dar de asemenea înfuriat, ca pe cei care îi erau nerecunoscători. 11. Apoi, la porunca lui, gardienii l-au adus pe cel mai vârstnic, și după ce i-au rupt tunica, i-au legat mâinile și brațele cu funii pe fiecare parte.
Pag. 185
12. După ce au obosit bătându-l cu vine, fără nici un rezultat, l-au pus pe roată. 13. Când nobilul tânăr a fost întins în jurul roții, membrele i-au fost dislocate, 14. și fiecare dintre ele scoase din încheieturi, el l-a denunțat pe tiran, zicând: 15. - „Cel mai abominabil dintre tirani, dușman al Justiției divine, cu mintea ta sălbatică, mă chinui astfel nu pentru că sunt un asasin, sau unul care a făcut ceva lipsit de pietate, ci pentru că respect Legea divină.” 16. Iar când gardianul a zis: - „Ești de acord să mănânci ca să scapi de torturi?” 17. El a replicat: - „Voi, abominabili lachei, roata voastră nu este atât de puternică încât să-mi sugrume rațiunea. Tăiați-mi toate mădularele, ardeți-mi carnea și suciți-mi încheieturile. 18. Cu aceste torturi vă voi convinge că fiii evreilor, numai ei, sunt invincibili în ceea ce privește virtutea.” 19. În timp ce spunea aceste lucruri, ei au împrăștiat foc sub el, iar în timp ce întețeau focul, au strâns și mai mult roata. 20. Roata era toată stropită cu sânge, iar movila de cărbuni era acoperită de tăieturi și bucăți de carne care cădeau de pe spițele mașinii. 21. Deși ligamentele care țineau oasele erau deja tăiate, curajosul tânăr, demn de Avraam, nu s-a văitat, 22. ci, deși ars în foc pentru imortalitate, el a îndurat eroic trasul pe roată. 23. - „Imitați-mă, frații mei - a zis el. Nu întrerupeți postul în timp ce eu lupt, și nu renunțați la legăturile voastre de familie. 24. Luptați bătălia noastră sacră și nobilă pentru religie. Astfel, Atotputernicul strămoșilor noștri poate se va îndura și se va răzbuna pe acest tiran blestemat.” 25. Când a spus aceasta, tânărului sfânt i s-a rupt firul vieții.
Torturarea celui de-al doilea frate. 26. În timp ce toți se minunau de spiritul lui curajos, gardienii l-au adus pe cel de-al doilea ca vârstă, iar după ce l-au pus în fiare făcute din cârlige ascuțite, ei l-au legat de mașinăria de tortură și de catapultă. 27. Înainte să-l tortureze, ei l-au întrebat dacă vrea să mănânce și au auzit nobila lui hotărâre. 28. Acele fiare sălbatice, ca niște leoparzi, i-au smuls tendoanele cu mâini de fier, i-au smuls carnea până la bărbie și l-au scalpat, dar el a îndurat agonia și a zis: 20. - „Cât de dulce este orice fel de moarte pentru religia strămoșilor noștri!” 30. Tiranului i-a zis: - „Nu crezi, groaznic și sălbatic tiran, că ești mai torturat decât mine, când vezi tirania ta arogantă fiind înfrântă de rezistența noastră, și asta de dragul religiei? 31. Eu luminez durerea mea cu durerea care vine odată cu virtutea, 32. dar tu suferi de amenințările care vin din lipsa ta de credincioșie. Tu nu vei scăpa, cel mai teribil și mai abominabil tiran, de mânia judecății divine.”
10 Torturarea celui de-al treilea frate. 1. După ce a suferit o moarte glorioasă, cel de-al treilea a fost adus, și mulți l-au îndemnat să se salveze mâncând carne. 2. Dar el a strigat: - „Nu știți că am același tată și aceeași mamă la fel cu cei care au murit, și că am fost crescut în aceleași învățături? 3. Nu renunț la legătura de rudenie care mă leagă de frații mei” 4. Mâniați de îndrăzneala omului, ei i-au smuls mâinile și picioarele cu instrumentele lor, dezmembrându-i membrele smulgându-le din încheieturi, 5. și rupându-i degetele, mâinile, picioarele și umerii. 6. De vreme ce n-au reușit să-i frângă spiritul, ei și-au abandonat instrumentele și l-au scalpat cu unghiile, după metoda sciților. 7. Ei l-au pus imediat pe roată, iar în timp ce-i dislocau vertebrele cu ea, el și-a văzut propria sa carne ruptă și picături de sânge curgând din măruntaie. 8. Când era gata să moară, el a zis: 9. - „Noi, teribil și abominabil tiran, suferim din cauza instruirii și virtuții noastre dumnezeiești, 10. dar tu, din cauza lipsei tale de credincioșie și a setei de sânge, vei suferi chinuri veșnice.”
Pag. 186
Torturarea celui de-al patrulea frate. 11. După ce astfel a murit și el, demn de frații săi, torționarii l-au târât pe cel de-al patrulea, zicând: 12. - „Cât despre tine, nu fi la fel de nebun ca frații tăi, ci ascultă-l pe rege și salvează-te.” 13. Dar el le-a zis: - „N-aveți un foc așa de încins, să mă faceți să fiu laș. 14. Nu. Pe moartea binecuvântată a fraților mei, pe distrugerea veșnică a tiranului și pe viața veșnică a credinciosului, nu voi renunța la legăturile nobile de familie. 15. Schingiuitori dezaxați, și tiranule, poate înțelegeți de la ei că sunt fratele celor pe care abia i-ați torturat.” 16. Când au auzit aceasta, setosul de sânge, asasinul, abominabilul cel cumplit, Antioh, a dat porunci să i se taie limba. 17. Dar el a zis: - „Chiar dacă îmi tai acest organ al vorbirii, Dumnezeu îi aude de asemenea și pe muți. 18. Uite, asta e limba mea; tai-o, dar nu vei opri să vorbească rațiunea noastră. 19. Cu bucurie, de dragul Domnului, ne lăsăm membrele trupului să fie mutilate. 20. Dumnezeu te va pedepsi în scurtă vreme, căci tai o limbă care cânta melodios imnuri divine.”
11 Torturarea celui de-al cincilea frate. 1. Când a murit și el, fiind torturat cu cruzime, cel de-al cincilea a sărit, zicând: 2. - „Nu voi refuza, tiranule, să fiu torturat de dragul virtuții. 3. M-am hotărât, astfel că omorându-mă, tu vei fi pedepsit de judecata divină pentru și mai multe crime. 4. Tu, care urăști virtutea, care urăști umanitatea, pentru care motiv ne distrugi pe noi astfel? 5. Este oare pentru că Îl venerăm în toate pe Creator și trăim după legile Lui virtuoase? 6. Dar aceste lucruri merită onoare, nu tortură.” 7. În timp ce spunea aceste lucruri, gardienii l-au legat și l-au târât pe catapultă. 8. Ei l-au legat pe ea în genunchi și punându-i clame de fier pe ei, i-au răsucit spatele în jurul marginii roții, astfel că era complet întors pe spate, ca un scorpion, toate membrele fiindu-i dislocate. 9. În această condiție, încercând să respire și în durerea trupului, 10. el a zis: - „Tiranule, sunt splendori minunate pe care ni le dai împotriva voinței noastre, deoarece prin aceste nobile suferințe ne dai posibilitatea să ne arătăm rezistența pentru Lege.”
Torturarea celui de-al șaselea frate. 11. Când a murit și el, al șaselea, doar un băiat, a fost adus. Când tiranul l-a întrebat dacă vrea să mănânce și să fie eliberat, el a zis: 12. - „Sunt mai tânăr decât frații mei, dat sunt egal în duh cu ei. 13. De vreme ce ne-am născut și am trăit ca să avem acest sfârșit, trebuie să murim și pentru aceleași principii. 14. Așa că dacă vrei să mă torturezi pentru că nu vreau să mă ating de mâncare interzisă, torturează-mă!” 15. Când a spus el acestea, ei l-au pus pe roată. 16. El a fost întins strâns pe ea cu meticulozitate, spatele i-a fost rupt și a fost ars pe dedesubt. 17. Pe spate a fost împuns cu cuie ascuțite, înroșite în foc, și i-au străpuns coastele, arzându-i măruntaiele. 18. În timp ce era torturat, el a zis: - „O, încercări nobile și sfinte, la care mulți dintre frații mei au fost supuși din cauza religiei și în care nu au fost înfrânți! 19. Căci cunoașterea religiei, o, tiranule, este invincibilă. 20. Eu de asemenea, plin de noblețe, voi muri împreună cu frații mei, 21. și eu însumi mă voi răzbuna pe tine, inventator de torturi și dușman al celor care sunt cu adevărat devotați. 22. Noi, șase frați, ți-am paralizat tirania. 23. De vreme ce nu ai reușit să ne convingi sau să ne obligi să ne atingem de mâncare interzisă, nu este asta căderea ta? 24. Focul tău este rece pentru noi, catapultele fără durere și violența ta neputincioasă.
Pag. 187
25. Căci nu sunt gardienii tiranului, ci aceia ai Legii divine care sunt deasupra noastră; de aceea, neînvinși, noi ne menținem rațiunea.”
12 Torturarea celui de-al șaptelea frate. 1. Când, de asemenea, a fost aruncat în cazan, el a murit de o moarte binecuvântată, cel de-al șaptelea și cel mai tânăr dintre ei a venit la rând. 2. Deși tiranul a fost mustrat vehement de frații săi, el a avut o intensă compasiune pentru acest copil, când l-a văzut că era deja în lanțuri. El l-a chemat să vină mai aproape de el ca să-l convingă și i-a zis: 3. - „Vezi rezultatul prostiei fraților tăi, ei au murit în torturi pentru că nu m-au ascultat. 4. Tu, de asemenea, dacă nu mă asculți, vei fi torturat groaznic și vei muri înainte de vreme; 5. dar dacă te lași convins, vei fi Prietenul meu și un conducător în guvernul regatului meu.” 6. În timp ce îl îndemna, el a trimis după mama băiatului, ca să-i arate că are compasiune pentru ea, care a fost lipsită de atâția fii, dar și ca s-o influențeze să-l convingă pe sigurul ei fiu supraviețuitor să asculte și să se salveze. 7. Dar când ea l-a implorat pe limba evreilor, după cum vă voi relata în scurtă vreme, 8. el a zis: - „Dezlegați-mă, lăsați-mă să vorbesc regelui și Prietenilor lui, care sunt cu el.” 9. Grozav de bucuroși de declarația băiatului, ei l-au dezlegat imediat. 10. Alergând înspre cel mai apropiat torționar, 11. el a zis: - „Tu, tiran profan, cel mai păcătos dintre cei mai răi, de vreme ce ai primit lucruri bune și regatul tău de la Dumnezeu, nu ți-a fost rușine să omori slujitorii Lui și să-i torturezi pe roată pe cei ce practică religia? 12. Din această cauză, judecata va veni peste tine, focul teribil și veșnic și torturile, iar acestea nu se vor sfârși în veci vecilor. 13. Ca ființă umană, nu ți-a fost rușine, cea mai crudă fiară sălbatică care ești, să tai limbile oamenilor care au simțăminte la fel ca tine, și care sunt făcuți din aceleași elemente ca și tine, și i-ai maltratat și torturat astfel? 14. Fără îndoială că murind cu noblețe, ei și-au îndeplinit datoria sacră față de Dumnezeu, dar tu vei suferi amarnic pentru că i-ai omorât degeaba pe apărătorii virtuții.” 15. Apoi, pentru că se hotărâse să moară, el a zis: 16. - „Eu nu merit exemplul excelent al fraților mei, 17. și îl chem pe Dumnezeul strămoșilor noștri să-i fie milă de neamul nostru, 18. dar pe tine El se va răzbuna atât în această viață, cât și când vei fi mort.” 19. După ce a proferat aceste blesteme, s-a predat torționarilor și și-a sfârșit viața.
13 Suveranitatea rațiunii la cei șapte frați. 1. Deci, de vreme ce cei șapte frați au disprețuit suferințele până la moarte, oricine trebuie să recunoască: rațiunea devotată este suverană peste emoții. 2. Căci dacă ar fi fost sclavi emoțiilor lor și s-ar fi atins de mâncare interzisă, noi am spune că au fost cuceriți de emoțiile lor. 3. Dar de fapt n-a fost așa. Ci dimpotrivă, prin rațiune, care este lăudată înaintea Domnului, ei și-au înfrânt emoțiile. 4. Supremația minții peste acestea nu poate fi minimalizată, căci frații și-au dominat atât emoțiile, cât și suferințele. 5. Cum altfel cineva nu mărturisește suveranitatea dreptei rațiuni peste emoții, ca aceia care nu au fost convinși în agonii groaznice? 6. Căci tot așa cum turnurile se ridică peste porturi, oprind valuri amenințătoare, făcându-l calm pentru cei ce intră în port, 7. la fel și cele șapte turnuri ale rațiunii ale tinerilor, fortificați cu turnul religiei, au cucerit furtuna emoțiilor. 8. Căci ei au alcătuit un cor sfânt al religiei și s-au încurajat unul pe altul, zicând:
Pag. 188
9. - „Fraților, să murim ca frații de dragul Legii; să-i imităm pe cei trei tineri din Asiria, care au disprețuit aceeași tortură, a cuptorului. 10. Să nu fim lași în demonstrarea credincioșiei noastre.” 11. În timp ce unul a zis: - „Curaj frate”, celălalt a zis: - „Rezistă cu noblețe”, 12. iar altul le-a reamintit: - „Aduceți-vă aminte de unde veniți, și de tatăl de mâna căruia Isaac era să fie omorât, de dragul religiei.” 13. Fiecare dintre ei și toți împreună uitându-se unul la altul, bucuroși și neatinși, au zis: - „Să ne dăruim din toată inima Domnului, care ne-a dat viață și ne-a folosit trupurile ca un zid pentru Lege. 14. Să nu ne fie frică de el, care crede că ne omoară, 15. căci mare este lupta sufletului și pericolul chinului veșnic, chin care-i așteaptă pe cei care încalcă porunca Domnului. 16. De aceea, să ne îmbrăcăm cu toată armura stăpânirii de sine, care este rațiunea divină. 17. Căci dacă o să murim așa, Avraam, Isaac și Iacov ne vor spune bun sosit, iar toți strămoșii ne vor lăuda.” 18. Cei care erau lăsați în urmă le spuneau celor ce erau târâți de lângă ei: - „Să nu ne faci de rușine frate, sau să nu-i trădezi pe frații care au murit înaintea ta. 19. Tu nu ești ignorant în afecțiunea pentru legăturile de familie, pe care divinul și înțeleptul Dumnezeu le-a lăsat moștenire strămoșilor și urmașilor lor, și l-a implantat în pântecele mamelor.” 20. Acolo, fiecare dintre frați a petrecut același timp și a fost format în aceeași perioadă de timp; și crescând din același sânge și în aceeași viață, ei au fost aduși la lumina zilei. 21. Când s-au născut după același timp de graviditate, ei au băut lapte din aceleași fântâni. Căci astfel se hrănesc sufletele fraților iubitori; 22. ei cresc puternici din aceeași hrană și întovărășire zilnică, atât din educația generală, cât și din disciplina noastră în Legea lui Dumnezeu. 23. De aceea, când simpatia și afecțiunea frățească sunt atât de solide, frații sunt și mai apropiați unul de altul. 24. De vreme ce ei au fost educați în aceeași Lege și antrenați în aceleași virtuți și aduși la trăire dreaptă, ei s-au iubit unul pe altul și mai mult. 25. Un zel comun pentru nobilitate le-a întărit dragostea unuia pentru celălalt, dar și armonia, 26. din cauză că ei puteau să-și facă dragostea lor frățească mai fierbinte, cu ajutorul religiei. 27. Dar, deși natura și tovărășia și obiceiurile virtuoase le-au mărit afecțiunea pentru legăturile de familie, ei au fost lăsați să sufere de dragul religiei, în timp ce priveau la frații lor, care erau maltratați și torturați până la moarte.
14 1. Mai mult, ei i-au încurajat să îndure tortura, astfel că nu numai au disprețuit torturile, dar și-au stăpânit emoțiile dragostei frățești. 2. O, rațiune, mai regală decât regii și mai liberă decât libertatea! 3. O, sacră și armonioasă înțelegere dintre cei șapte frați, pentru religie! 4. Niciunul dintre cei șapte tineri nu s-a dovedit laș sau n-a fugit de moarte; 5. ci toți, chiar îndreptându-se înspre imortalitate, au fost chinuiți în torturi, până la moarte. 6. Tot așa cum mâinile și picioarele se mișcă în armonie sub îndrumarea minții, tot așa și acești tineri sfinți, deși mișcați de un spirit de devotare nemuritor, au fost de acord să moară de dragul ei. 7. O, șapte înalți sfinți, frați în armonie! Căci tot așa cum cele șapte zile ale creației dansează în cor în jurul religiei, 8. la fel și acești tineri, formând un cor, au înconjurat cele șapte frici de tortură și au dizolvat-o. 9. Chiar și acum, noi înșine tremurăm când auzim de suferințele acestor tineri; ei nu numai că au văzut ce se întâmpla, nu numai au auzit amenințările, ci de asemenea au suferit liniștiți în agoniile focului. 10. Ce poate fi mai groaznică durere decât aceasta? Căci puterea focului este intensă și tăioasă, iar ea le-a consumat iute trupurile.
Pag. 189
O laudă adusă mamei celor șapte frați. 11. Să nu credeți că este uluitor că rațiunea a avut control total peste acești oameni când au fost torturați, de vreme ce mintea unei femei disprețuiește chiar cele mai diverse agonii, 12. căci mama celor șapte tineri a suferit la torturarea fiecăruia dintre copiii ei. 13. Observați cât de complexă este dragostea mamei pentru copiii ei, care conduce totul la emoții pe care le simte până înăuntrul ei. 14. Chiar și animalele, care nu raționează ca oamenii, au simpatie și dragoste părintească pentru puii lor. 15. De exemplu, printre păsări, cele care nu sunt domesticite, își protejează puii zidind cuiburi pentru ei pe acoperișurile caselor, 16. iar altele clădesc cuiburi pe vârfurile munților sau în adâncimile prăpăstiilor, în găurile din pomi și în vârfurile lor, depun ouă și alungă nepoftitul. 17. Dacă nu pot să țină nepoftitul la distanță, fac tot ce pot ca să-și ajute puii, zburând în jurul lor în cercuri, în durerea dragostei, avertizându-i cu strigătele lor. 18. Și de ce este nevoie să demonstrăm simpatia pentru copii cu exemple de animale care nu raționează, 19. de vreme ce chiar și albinele, când zidesc stupul se apără împotriva intrușilor cu un ac, tare ca un cui de fier, înțeapă pe cei care se apropie de stup, chiar cu prețul vieții? 20. Dar simpatia pentru copiii ei n-a făcut-o să oscileze pe mama tinerilor; ea gândea la fel ca Avraam.
15 1. O, rațiune a copiilor, tiran peste emoții! O, religie, mai de dorit mamei decât copiilor ei! 2. Două curse au fost întinse acestei mame, religia și salvarea pentru o vreme a celor șapte fii ai ei, după cum îi promisese tiranul. 3. Ea a iubit mai mult religia, căci ea le-a asigurat viața veșnică, după promisiunea Domnului. 4. În ce fel aș putea să exprim emoțiile părinților care-și iubesc copiii? Noi subliniem caracterul unui prunc, ca o minunată reflectare a părinților, atât la trup, cât și la caracter. Într-un mod deosebit este acest adevăr al mamelor, care datorită durerilor nașterii, au o dragoste mai mare pentru copii decât tații lor. 5. Considerând că mamele sunt sexul slab și dau naștere la mai mulți copii, ele sunt mai devotate copiilor lor. 6. Mamă a șapte copii, mai mult decât orice mamă, și-a iubit copiii. Fiind însărcinată de șapte ori, ea și-a implantat o dragoste tandră pentru ei, 7. și datorită multelor dureri pe care le-a îndurat cu fiecare dintre copii, ei îi era milă de ei; 8. dar datorită fricii de Dumnezeu, ea a ignorat siguranța temporară a copiilor ei. 9. Nu numai asta, dar datorită nobleței fiilor ei și a neprecupețirii lor în a respecta Legea, ea a simțit o și mai tandră dragoste pentru ei. 10. Căci ei au fost drepți, stăpâni de sine, bravi și mărinimoși; ei și-au iubit frații și mama lor, astfel că au ascultat-o până la moarte, în respectarea poruncii. 11. Cu toate acestea, deși atât de mulți factori au influențat-o pe mamă să sufere împreună cu ei, din dragoste pentru ei, în cazul că niciunul dintre ei n-ar fi fost destul de puternic să reziste la torturi, ea și-a înfrânt emoțiile și rațiunea a triumfat. 12. Fiecare copil, separat, și toți împreună cu mama lor, s-au îndreptat înspre moarte de dragul religiei. 13. O, natură sacră și afecțiune de dragoste părintească, care vine de la părinți pentru copiii lor, hrănitoare și de nestins suferință a mamelor! 14. Această mamă, care i-a văzut torturați și arși unul câte unul, nu și-a schimbat atitudinea, din cauza religiei. 15. Ea a privit carnea copiilor ei consumată de foc, degetele împrăștiate pe pământ și carnea capului de pe obraji expusă, ca o mască. 16. O, mamă, încearcă acum o durere mai mare decât durerile nașterii, pe care le-ai îndurat pentru ei! 17. O, femeie, care singură ai dat naștere la o atât de completă devotare! 18. Când primul tău născut și-a dat ultima suflare, tu nu te-ai întors într-o parte, nici când cel de-al doilea, în dureri, s-a uitat la tine cu milă, nici când cel de-al treilea s-a dus; 19. nici n-ai plâns când te-ai uitat în ochii fiecăruia, torturați, privind cu îndrăzneală la aceeași agonie, și ai văzut în nările lor semnele apropierii morții.
Pag. 190
20. Când ai văzut carnea copiilor arsă, peste carnea altor copii, mâini tăiate peste mâini tăiate, scalp peste scalp, și trupuri căzute peste alte trupuri căzute, și când ai văzut locul plin cu mulți spectatori ai schingiuirilor, nu ți-au curs lacrimi. 21. Nici melodiile sirenelor, nici cântecele lebedelor, nu atrag atenția ascultătorilor ca vocile copiilor în tortură, chemând pe mama lor. 22. Cât de teribil și câte suferințe a îndurat atunci mama, când fiii ei erau torturați pe roată și cu fiare înroșite în foc! 23. Dar rațiunea devotată, dându-i inimii ei curaj de bărbat în mijlocul emoțiilor ei, a întărit-o, ca să ignore în acele momente dragostea părintească. 24. Deși ea a fost martoră la distrugerea a șapte copii și la torturi ingenioase și variate torturi, această nobilă mamă a ignorat toate acestea, datorită credinței în Dumnezeu. 25. Căci, ca în camera de ședință a propriului ei suflet, ea a văzut avocați puternici - natura ei, familia, dragostea părintească și torturarea copiilor ei. 26. Această mamă ținea două voturi, unul aducând moartea și altul salvarea copiilor ei. 27. Ea nu a fost de acord cu salvarea care i-ar fi ținut în viață pe cei șapte fii pentru scurtă vreme, 28. ci, ca o fiică a lui Avraam, temătorul de Dumnezeu, ea și-a reamintit tăria lui. 29. O, mamă a neamului, păzitoare a Legii și campioană a religiei, care ai luat trofeul concursului în inima ta! 30. O, mai nobilă decât bărbații în statornicie și mai curajoasă decât bărbații în rezistență! 31. La fel ca arca lui Noe, care a purtat lumea în potopul universal, tu ai îndurat cu stoicism valurile; 32. așa că tu, o, gardian al Legii, copleșită din toate părțile de potopul emoțiilor și de vânturi violente - tortura propriilor tăi fii, ai îndurat cu noblețe și ai ținut piept viforelor care au asediat religia.
16 1. Apoi, dacă o femeie, înaintată în vârstă și mamă a șapte fii, a îndurat să-și vadă copiii torturați până la moarte, trebuie să admitem că rațiunea devotată este suverană peste emoții. 2. Astfel, am demonstrat că nu numai bărbații domină peste emoții, ci de asemenea că o femeie a disprețuit cele mai crunte torturi. 3. Leii care-l înconjurau pe Daniel nu erau așa de sălbatici, nici cuptorul lui Mișael atât de încins, precum era înăuntrul ei dragostea părintească, stârnită în timp ce vedea cei șapte fii ai ei torturați în atât de diferite feluri. 4. Dar mama și-a blocat așa de multe și așa de grozave emoții prin rațiune devotată. 5. Considerați de asemenea aceasta: dacă această femeie, deși mamă, ar fi avut inima zdrobită, ea ar fi plâns peste ei și ar fi putut spune: 6. - „O, cât sunt de distrusă și de cât de multe ori nefericită! După ce am născut șapte copii, acum sunt mama la niciunul! 7. O, șapte nașteri, și toate în zadar, am fost însărcinată fără nici un folos, îngrijiri inutile și sarcini distruse. 8. În zadar, fiii mei, am îndurat multe nașteri dureroase pentru voi și multe alte încercări după ce v-am născut. 9. Vai pentru copiii mei, unii neînsurați, alții însurați și fără copii. N-am să vă văd copiii și n-o să am fericirea să fiu numită bunică. 10. Vai, eu care am avut așa de mulți și frumoși copii, sunt văduvă și singură, demnă de milă. 11. Și când o să mor, niciunul dintre fiii mei n-o să mă înmormânteze.” 12. Cu toate acestea, acea mamă sfântă și temătoare de Dumnezeu nu s-a tânguit pentru niciunul dintre ei, nici n-a acuzat pe niciunul dintre ei că a murit, nici n-a plâns când ei mureau. 13. Dimpotrivă, ca și cum ar fi avut o minte inflexibilă, și dându-le din nou naștere tuturor fiilor ei, ea i-a implorat și i-a grăbit înspre moarte, de dragul religiei. 14. O, mamă, soldat al lui Dumnezeu pentru cauza religiei, bătrână și femeie! Fiind de nezdruncinat, tu l-ai înfrânt chiar și pe tiran, iar în vorbă și faptă te-ai dovedit mai puternică decât un bărbat. 15. Căci atunci când ai fost arestată împreună cu fiii tăi, tu ai stat și ai văzut când Eleazar a fost torturat și le-ai spus fiilor tăi pe limba evreilor:
Pag. 191
16. - „Fiii mei, nobilă este încercarea la care sunteți chemați să fiți martori pentru națiune. Luptați cu zel pentru Legea noastră strămoșească. 17. Căci ar fi rușinos dacă, în timp ce un bătrân a îndurat atâtea agonii de dragul religiei, voi, tineri, să fiți înfricoșați de tortură. 18. Amintiți-vă că prin Dumnezeu ați avut o parte în lume și v-ați bucurat de viață, 19. și de aceea trebuie să îndurați suferințe de dragul Domnului. 20. De dragul Lui, de asemenea tatăl nostru Avraam a fost zelos să-l sacrifice pe fiul său Isaac, strămoșul nației noastre; și când Isaac a văzut că tatăl său ține în mână un cuțit care cobora înspre el, nu s-a ferit. 21. Daniel cel drept a fost aruncat leilor, iar Anania, Azaria și Mișael au fost aruncați în focul cuptorului, și au îndurat, de dragul Domnului. 22. Voi, de asemenea să aveți aceeași credință în Dumnezeu și să nu plângeți. 23. Este imposibil ca oameni care au cunoaștere religioasă să nu reziste durerii.” 24. Prin aceste cuvinte, mama celor șapte i-a încurajat și i-a convins pe fiecare dintre fiii ei să moară, mai degrabă decât să încalce porunca Domnului. 25. Ei știau de asemenea că cei care mor de dragul lui Dumnezeu, trăiesc pentru Dumnezeu, la fel cum au făcut Avraam, Isaac și Iacov, și toți ceilalți patriarhi.
17 1. Unii dintre gardieni au spus că atunci când era să fie luată și omorâtă, ea s-a aruncat singură în flăcări, astfel ca niciunul dintre ei să nu-i atingă trupul. 2. O, mamă, care cu cei șapte fii ai tăi distruși de violența tiranului, ai frustrat proiectele lui ticăloase și i-ai demonstrat curajul credinței tale! 3. Te-ai așezat ca un acoperiș nobil pe stâlpii fiilor tăi, te-ai ținut ferm și de neclintit împotriva cutremurului torturilor! 4. Fii curajoasă, de aceea, o, mamă cu mintea sfântă, te-ai menținut și ai îndurat cu fermitate, nădăjduind în Dumnezeu. 5. Luna din cer, împreună cu stelele, nu stau atât de maiestuoase ca tine, care, după ce ai luminat calea celor șapte fii, ca pe niște stele înspre credincioșie, ai stat înaintea lui Dumnezeu și ești ferm așezată în Rai, împreună cu ei. 6. Căci copiii tăi au fost adevărați urmași al strămoșului nostru Avraam. 7. Dacă era posibil pentru noi să pictăm istoria religiei noastre cum ar face-o un artist, nu ar fi fost cutremurați cei ce ar fi văzut-o pe mama celor șapte copii îndurând diferite torturi, până la moarte, de dragul religiei?
Locul martirilor în istorie. 8. Cu adevărat, ar fi trebuit să se scrie pe cavoul lor aceste cuvinte, ca amintire oamenilor nației noastre: 9. „Aici zace înmormântat un bătrân preot și o bătrână împreună cu cei șapte fii ai ei, din cauză că s-au împotrivit tiranului, care vroia să distrugă modul de viață a evreilor. 10. Ei au salvat nația lor, căutându-l pe Dumnezeu și îndurând torturi, până la moarte.” 11. Fără îndoială că încercarea prin care au trecut a fost divină, 12. căci în acea zi virtutea a dat rezultate și le-a încercat rezistența. Prețul a fost nemurirea și viața fără de sfârșit. 13. Eleazar a fost primul în cursă, mama celor șapte fii a intrat în competiție, iar frații au concurat și ei. 14. Tiranul a fost adversarul, iar lumea și rasa umană au fost spectatorii. 15. Respectul pentru Dumnezeu a fost victorios și le-a dat coroana propriilor Săi atleți. 16. Cine nu-i admiră pe atleții justiției divine? Cine nu a fost uluit? 17. Tiranul însuși și tot consiliul său s-au minunat de rezistența lor, 18. datorită căreia ei stau acum înaintea tronului divin și trăiesc viața binecuvântării veșnice. 19. Căci Moise a zis: - „Toți cei ce se predau sunt în mâinile Tale.” 20. Atunci, aceia care s-au predat de dragul Domnului sunt onorați, nu numai cu această onoare, ci de asemenea prin faptul că prin ei, dușmanii noștri nu au împărățit peste nația noastră, 21. tiranul a fost pedepsit și umanitatea sfințită, ei devenind, cum de altfel a și fost, o răscumpărare pentru păcatul nației noastre.
Pag. 192
22. Iar prin sângele acestor devotați și prin moartea lor, ca un sacrificiu suprem, divinul Dumnezeu i-a păstrat pe izraeliți, rău tratați mai înainte. 23. Căci tiranul Antioh, când a văzut curajul virtuții și rezistența lor sub tortură, i-a proclamat soldaților săi ca exemplu, pentru rezistența lor, 24. iar aceasta i-a făcut pe ei bravi și curajoși pentru lupta pedestră și pentru asediu, iar el a distrus și cucerit toți dușmanii săi.
18 1. O, copii izraeliți, urmași ai seminției lui Avraam, respectați această Lege și fiți credincioși în orice fel, 2. cunoscând că rațiunea devotată stăpânește toate emoțiile, nu numai suferința lor interioară și cea a trupului. 3. De aceea, cei ce-și oferă trupurile să sufere de dragul religiei nu au fost admirați numai de muritori, ci de asemenea au fost demni să împartă moștenirea divină. 4. Datorită lor, nația noastră a dobândit pacea; și prin reînviorarea respectării Legii pe pământul natal, ei au distrus dușmanul. 5. Tiranul Antioh a fost pedepsit atât pe pământ, dar și după ce a murit. De vreme ce nu a reușit cu nici un chip să îi lămurească pe izraeliți să devină păgâni și să renunțe la obiceiurile lor străbune, el a părăsit Ierusalimul și a plecat împotriva perșilor.
O altă cuvântare a mamei către fiii ei. 6. Mama celor șapte fii le-a mai spus de asemenea fiilor ei aceste principii: 7. - „Eu am fost fecioară și nu am ieșit din casa tatălui meu, și am păzit coasta din care a fost făcută femeia. 8. Nici un seducător nu m-a corupt în vreun deșert, nici Distrugătorul - șarpele înșelător, să pângăresc fecioria mea. 9. La vremea maturității mele am rămas cu soțul meu, iar când acești fii au crescut, tatăl lor a murit. El a fost un bărbat fericit, care și-a trăit viața cu copii buni, și nu a suferit la despărțire. 10. În timp ce încă era cu voi, el v-a învățat Legea și profeții. 11. El v-a citit cum Cain l-a omorât pe Abel, despre Isaac, care a fost oferit ca ardere de tot, dar și despre Iosif, care a stat la închisoare. 12. El v-a spus despre zelul lui Fineas și v-a învățat despre Anania, Azaria și Mișael, în foc. 13. El l-a lăudat pe Daniel în groapa cu lei, și l-a binecuvântat. 14. El v-a reamintit de cartea lui Isaia, care zice: - „Chiar dacă treci prin foc, flăcările nu te vor consuma.” 15. El v-a cântat cântece ale psalmistului David, care a zis: - „Multe sunt necazurile celor drepți.” 16. El v-a reamintit proverbul lui Solomon: - „Este un pom al vieții pentru cei care fac voia Lui” 17. El a confirmat întrebarea lui Ezekiel: - „Vor trăi oare aceste oase uscate?” 18. Căci el n-a uitat să vă învețe cântecul cu care Moise învăța, care zice: 19. - „Eu omor și eu dau viață: aceasta este viața voastră și lungimea zilelor voastre” 20. O, amară a fost acea zi, cu toate că n-a fost amară, când amarul tiran al grecilor a stins focul cu foc în cazanul lui crunt; și în mânia lui arzătoare i-a pus pe acei șapte fii ai fiicei lui Avraam pe catapultă, și i-a supus din nou la alte torturi, 21. le-a înțepat pupilele ochilor și le-a tăiat limbile, și i-a omorât cu alte diferite torturi. 22. Căci acestor crime le va urma justiția divină, iar ele îl vor urmări pe tiranul cel blestemat. 23. Dar fiii lui Avraam, împreună cu mama lor victorioasă, sunt strânși împreună în corul strămoșilor, și au primit suflete sfinte și nemuritoare de la Dumnezeu, 24. căci a Lui este gloria, în veci de veci. Amin.
1 EZRA
1 Domnia lui Iosia. Sărbătorirea Paștelui. 1. Iosia a ținut Paştele Domnului său în Ierusalim; el a tăiat mielul de Paște în ziua a paisprezecea a primei luni.
Pag. 193
2. El i-a instalat pe preoţi, complet îmbrăcați în veșmintele lor, în Templul Domnului, după sarcinile serviciului lor de zi cu zi. 3. El le-a poruncit leviţilor, care slujeau în Templul lui Israel, să se sfinţească pentru Domnul, înainte ca ei să aducă Arca Sfântă a Domnului în Casa pe care a zidit-o regele Solomon, fiul lui David. 4. Iosia le-a zis: - „Nu-l veți mai purta pe umeri. Acum slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi ocupațivă de izraeliți; pregătiți-vă fiecare, după familii și triburi, 5. după rânduiala pe care a stabilit-o David, regele izraeliților, şi organizată magnific de fiul său, Solomon. Leviți, stați în locul sfânt după ordinea de familie, ca să lucrați în grupuri pentru fraţii voştri, izraeliții. 6. Jertfiți Paștele şi pregătiţi jertfele pentru fraţii voştri. Țineţi Paştele după porunca Domnului, pe care El i-a dat-o lui Moise.” 7. Pentru cei prezenți, Iosia a contribuit cu treizeci de mii de miei și iezi, și trei mii de viţei; acestea au fost date din propriile turme ale regelui oamenilor, preoţilor şi leviţilor, după cum promisese. 8. Hilkia, Zaharia şi Iesielus, paznicii Templului, au dat preoţilor pentru Paște două mii şase sute oi și trei sute de viței. 9. Iehonia, Semaia şi Natanael, fratele său, Sabias, Ohielus şi Ioram, ofițeri de rang înalt în armată, au dat leviţilor pentru Paște cinci mii de oi și şapte sute de viței. 10. Aceasta a fost procedura: preoții și leviții, purtând azimele, au stat în rânduri, în toată splendoarea lor, pe triburi, 11. grupați pe familii înaintea oamenilor, ca să aducă jertfe Domnului, după cum este scris în cartea lui Moise. Aceasta s-a petrecut dimineața. 12. Ei au fript jertfele deasupra focului, după cum era obiceiul, apoi au fiert din jertfe în vase de bronz și în cazane, împreună cu ierburi frumos mirositoare, 13. apoi au fost împărțite porții la toată adunarea. Apoi leviții au pregătit pentru ei înșiși și pentru frații lor, preoții din familiile urmașilor lui Aaron. 14. Aceasta a avut loc deoarece preoții s-au ocupat până noaptea ca să ofere bunătățile, pe care leviții le-au gătit atât pentru ei cât și pentru frații lor, preoții care erau dintre urmașii lui Aaron. 15. Cântăreţii Templului Domnului, fiii lui Asaf, erau la locul lor, după cum rânduise David, și de asemenea erau și Asaf, Zaharia şi Iedutun, care-l reprezentau pe rege, 16. iar portarii stăteau la fiecare poartă. Nu a fost nevoie ca vreunul să-și părăsească postul, căci leviţii, fraţii lor, au gătit și pentru ei. 17. Așa că lucrurile care aveau de-a face cu jertfele Domnului au fost îndeplinite în acea zi: Paștele a fost ținut, 18. iar jertfele au fost oferite pe altarul Domnului, după poruncile regelui Iosia. 19. Izraeliții care au fost prezenți în acea vreme au ținut Paștele și cina timp de șapte zile. 20. Nu s-a sărbătorit Paşte ca acesta în Israel, din zilele lui Samuel, profetul. 21. Nici un rege din Israel n-a sărbătorit asemenea Paşte, cum au sărbătorit Iosia, preoţii, leviţii şi iudeii, dar şi toți izraeliții care s-au întâmplat să fie atunci în Ierusalim. 22. Paștele acesta a fost sărbătorit în anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia. 23. Iosia a fost foarte evlavios, iar faptele lui au fost socotite a fi drepte înaintea Domnului. 24. Evenimentele din timpul domniei lui pot fi găsite printre scrierile vechi, anume despre cei care au păcătuit și s-au răzvrătit împotriva Domnului, mai grav decât orice națiune sau regat, dar și despre nele-giuirile săvârșite împotriva Lui, care au adus judecata Lui împotriva izraeliților.
Sfârșitul domniei lui Iosia. 25. La ceva vreme după ce Iosia a sfințit Templul, s-a întâmplat că Faraon, regele Egiptului, înainta la război la Carchemiș, pe Eufrat. Când Iosia i-a ieșit în întâmpinare, 26. regele egiptean i-a trimis acest mesaj: - „Ce ai cu mine, rege al iudeilor? 27. Domnul Dumnezeu nu m-a trimis să lupt împotriva ta, campania mea este pe Eufrat. Cu această ocazie Domnul este cu mine. El este cu mine și mă îndeamnă să mă grăbesc în drumul meu. Stai deoparte și nu te opune Domnului.” 28. Iosia nu s-a întors la carul lui de război, ci s-a pregătit de bătălie, ignorând cuvintele profetului Ieremia, purtătorul de cuvânt al Domnului.
Pag. 194
29. Când a intrat în bătălie, în câmpia Meghido, căpitanii lui Faraon l-au doborât la pământ pe regele Iosia. 30. Regele le-a spus slujitorilor săi: - „Sunt grav rănit, scoateți-mă afară din bătălie.” Ei l-au luat imediat de pe linia frontului, 31. iar după ce a fost pus în cel de-al doilea lui car de război, el a fost dus înapoi la Ierusalim. Acolo, el a murit și a fost înmormântat în cripta strămoșilor săi. 32. Iosia a fost plâns de-a lungul Iudeii, iar profetul Ieremia s-a tânguit pentru el. Plângerea pentru Iosia a fost ținută ce către căpetenii și nevestele lor, începând de atunci și până în ziua de azi; un decret a fost dat tuturor izraeliților, ca aceasta trebuie făcută pentru totdeauna. 33. Aceste lucruri sunt scrise în Cartea Cronicilor regilor lui Iuda; fiecare faptă care i-a adus faimă și care a arătat înțelegerea lui a Legii Domnului, atât ceea ce a făcut înainte, cât și ceea ce este scris despre el aici, sunt relatate în Cartea Regilor lui Israel și ai lui Iuda.
Exilul și întoarcerea în Iudeea. Ultimii împărați ai iudeilor. 34. Compatrioții lui l-au luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-au uns rege în locul tatălui său. El a început să domnească pe când avea douăzeci și trei de ani, 35. și a domnit peste Iudeea și Ierusalim timp de trei luni. Regele Egiptului l-a detronat, 36. a amendat națiunea cu o sută de talanți de argint și un talant de aur, 37. și l-a înlocuit cu fratele său Ioiakim, ca rege peste Iudeea și Ierusalim. 38. Ioiakim i-a băgat pe nobili la închisoare, și l-a arestat pe fratele său Zarius, pe care l-a adus înapoi din Egipt. 39. Ioiakim avea douăzeci și cinci de ani când a fost făcut rege peste Iuda și Ierusalim. El a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, 40. iar regele Nabucodonosor al Babilonului a pornit la luptă împotriva lui, l-a înfrânt, l-a pus în cătușe de bronz și l-a dus în Babilon. 41. Nabucodonosor a confiscat de asemenea unele dintre vasele sfinte ale Domnului; el le-a luat și le-a pus în propriul său templu din Babilon. 42. Relatările despre Ioiakim și comportarea lui depravată și lipsită de respect sunt înregistrate în cronicilor regilor.
Căderea Ierusalimului. 43. Lui i-a succedat fiul său Iehoiakim, care avea optsprezece ani când și-a început domnia. 44. El a domnit în Ierusalim timp de trei luni și zece zile, timp în care și el a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului. 45. Un an mai târziu, Nabucodonosor a trimis după el și l-a adus în Babilon, împreună cu vasele sfinte ale Domnului, 46. și l-a făcut pe Zedekia rege peste Iudeea și Ierusalim. Zedekia avea pe atunci douăzeci și unu de ani, iar el a domnit timp de unsprezece ani. 47. El a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, ignorând și el sfatul profetului Ieremia, prin care vorbea Domnul. 48. Regele Nabucodonosor l-a pus să jure pe numele Domnului că i se va supune; el a jurat, dar și-a încălcat jurământul și s-a răzvrătit. El era încăpățânat și îndărătnic, și a încălcat poruncile Domnului, Dumnezeul izraeliților. 49. Conducătorii din Iudeea și Israel și preoții au făcut lucruri lipsite de pietate și multe nelegiuiri. Ei au depășit toate abominațiile Neamurilor în faptele lor, și au pângărit Templul Domnului, care fusese sfințit în Ierusalim. 50. Dumnezeul strămoșilor lor a trimis mesagerul Lui, ca să-i aducă pe calea cea bună, deoarece vroia să-i cruțe, pe ei și Casa Lui. 51. Dar ei au râs de mesagerul Lui; ei îl batjocoreau pe profetul Lui, chiar în ziua când a vorbit Domnul. 52. În cele din urmă, mânia Lui s-a ridicat atât de mult împotriva poporului Său, din cauza nelegiuirilor lor, încât El a poruncit regilor caldeeni să-i atace.
Pag. 195
53. Domnul i-a dat pe mâna dușmanilor lor, care i-au omorât pe tineri în jurul sfântului Templu; ei n-au cruțat nici pe tineri sau fecioare, nici pe bătrâni sau prunci. 54. Toate vasele sfinte ale Domnului, mari și mici, comorile Chivotului Domnului și toate comorile regilor au fost luate în Babilon, ca pradă de război. 55. Casa Domnului a fost arsă, zidurile Ierusalimului dărâmate la pământ, turnurile lui incendiate, 56. iar toate splendorile lui ruinate. Nabucodonosor i-a dus în Babilon pe toți cei care au scăpat de sabie, 57. iar ei i-au rămas sclavi, lui și urmașilor lui, până ce imperiul lui a fost cucerit de către persani. Astfel s-a împlinit Cuvântul Domnului, spus de Ieremia, 58. adică până ce pământul s-a odihnit din pustiire, timp de șaptezeci de ani.
2 Cyrus îngăduie exilaților să se întoarcă acasă. 1. În primul an al domniei lui Cyrus peste persani, Domnul, ca să împlinească Cuvântul Lui, vorbit prin Ieremia, 2. a atins inima regelui, astfel că în tot regatul lui a fost emisă următoarea proclamație, care a fost dată și în scris, astfel:
3. „Decret al regelui Cyrus al Persiei: Domnul lui Israel, Cel mai Înalt Domn, m-a făcut domn al acestei lumi, 4. și m-a însărcinat să-I zidesc o Casă în Ierusalim, în Iudeea. 5. De aceea, oricare dintre voi care este din poporul Lui, Domnul să fie cu el! Să se ducă la Ierusalim, în Iudeea, și să zidească o Casă Domnului izraeliților, Domnul care sălășluiește în Ierusalim. 6. În toată țara să fie ajutat fiecare om de către vecinul lui, cu aur și argint 7. și alte cadouri, cu cai și animale de povară, împreună cu orice altceva, ca jertfă pentru Templul Domnului din Ierusalim.”
8. Atunci, capetele de familie ale triburilor lui Iuda și Beniamin s-au ridicat, împreună cu preoții, leviții, și cu toți ceilalți cărora Domnul le-a trezit Duhul, și au plecat să zidească Casa Lui, în Ierusalim. 9. Vecinii lor i-au ajutat cu daruri de orice fel, cu argint și aur, cai și animale de povară. De asemenea, mulți cărora Domnul le-a trezit Duhul, au adus contribuții ca jertfe, în mari cantități. 10. Mai mult, vasele sfinte ale Domnului, pe care Nabucodonosor le confiscase și le pusese în templul idolilor lui, au fost luate de către regele Cyrus al Persiei, 11. și date în paza lui Mitradates, trezorierul său, 12. prin care i-au fost date lui Șeșbațar, guvernatorul Iudeii. 13. Aceasta este lista lor: o mie de cupe de aur, o mie de cupe de argint, douăzeci și nouă de cădelnițe de argint, treizeci de castronașe de aur, două mii patru sute zece castronașe de argint, și o mie de alte vase. 14. În total, au fost aduse înapoi cinci mii patru sute șaizeci și nouă de vase de aur și argint, 15. iar ele au fost aduse de către Șeșbațar la Ierusalim, din Babilon, împreună cu exilații.
Cei care s-au împotrivit reclădirii Ierusalimului. 16. Dar pe când Artaxerxes era rege în Persia, Belamus, Mitradates, Tabelius, Ratymus, Beltehmus, Semelis secretarul, și colegii lor, conducători din Samaria și din alte locuri, i-au scris regelui următoarea scrisoare, denunțându-i pe locuitorii din Iudeea și Ierusalim:
17. „Regelui Artaxerxes, domnul nostru, de la slujitorii tăi Ratymus cărturarul, Semelius secretarul, alți membri ai consiliului și judecătorii din Cele-Siria și Fenicia. 18. Să știe maiestatea voastră că evreii care au plecat de la tine ca să vină aici, au sosit la Ierusalim și reconstruiesc acest oraș rebel și viclean, reparând străzile și zidurile lui și punând temelia Templului. 19. Când acest oraș va fi reclădit și zidurile completate, ei nu numai că nu vor mai plăti niciodată tribut, ci se vor răscula împotriva casei tale regale. 20. De vreme ce munca la Templu este în toi, noi ne-am gândit că nu este bine să nu iei în seamă acest lucru important,
Pag. 196
21. căci noi îți aducem la cunoștință, iar dacă maiestatea voastră crede de cuviință, să se cerceteze arhivele lăsate de predecesorii tăi. 22. Tu vei descoperi în arhive referințe despre aceste lucruri și vei descoperi că acesta a fost un oraș răzvrătit, o sursă de tulburări pentru regi și orașe. 23. Încă din vremuri străvechi, el a fost un centru al rezistenței armate a evreilor, și de aceea a și fost distrus. 24. De aceea, noi informăm maiestatea voastră că dacă orașul va fi reconstruit și zidurile ridicate din nou, tu n-o să mai acces la Cele-Siria și Fenicia.”
25. Regele a trimis următorul răspuns:
„Către Ratymus cronicarul, Beltehmus, Semelius secretarul, și colegilor cu funcții din Samaria, Siria și Fenicia. 26. Citind scrisoarea pe care mi-ați trimis-o, am poruncit să se cerceteze, și acel oraș a fost descoperit că are o lungă istorie de opoziție împotriva casei regale, 27. iar locuitorii săi s-au dedat la răscoale și războaie. Ierusalimul a avut regi puternici și nemiloși, care au exercitat control asupra provinciilor Cele-Siria și Fenicia, și le-au obligat să plătească tribut. 28. De aceea, eu poruncesc ca oamenii de care vorbiți să fie împiedicați să reconstruiască orașul, și să fie luate măsuri ca acest ordin să fie pus în aplicare, 29. și să se oprească împrăștierea unui asemenea rău, care poate să aducă necazuri casei regale.”
30. La primirea scrisorii de la regele Artaxerxes, Ratymus, Semelius secretarul, și colegii lor, s-au grăbit înspre Ierusalim, însoțiți de cavalerie și de un mare număr de alte trupe, și i-au oprit pe constructori. Lucrul la Templu s-a oprit în totalitate, până în cel de-al doilea an al domniei regelui Darius al Persiei.
3 Dezbaterea dintr-un consiliu din Persia. 1. Regele Darius a dat un mare banchet, atât pentru toată curtea și casa lui, dar și pentru comandanții din Media și Persia, 2. împreună cu toți guvernatorii și comandanții din imperiu, o sută și douăzeci și șapte de guvernatori, din India până în Etiopia. 3. După ce au mâncat și au băut pe săturate, ei au plecat. Regele Darius s-a retras în dormitorul său și s-a culcat. 4. În acea vreme, trei tineri din garda personală a regelui și-au spus unul altuia: 5. - „Haideți să numim fiecare dintre noi lucrul pe care el îl crede să fie cel mai puternic, căci aceluia a cărui opinie i se va părea regelui Darius cea mai înțeleaptă, el îi va da cadouri și premii. 6. Cel ales va fi îmbrăcat în purpură, va bea din cupe de aur și va dormi pe un pat de aur; el va avea un car cu cai cu frâie de aur, un turban de mătase și un colier de perle în jurul gâtului. 7. Înțelepciunea lui îi va da atât dreptul să stea la dreapta regelui, dar și să fie numit Prietenul lui Darius.” 8. Fiecare dintre ei și-a pus opinia în scris, și-a sigilat-o și a pus-o sub perna regelui. 9. - „Când regele se va trezi - și-au zis ei, i se vor da scrisorile, iar regele, împreună cu cei trei comandanți din Persia, va judeca a cărui opinie a fost mai înțeleaptă; răsplata va fi dată după ceea ce a scris fiecare.” 10. Primul dintre ei a scris: „Vinul este cel mai puternic.” 11. Cel de-al doilea a scris: „Regele este cel mai puternic.” 12. Cel de-al treilea a scris: „Femeile sunt cele mai puternice, dar adevărul învinge totul.” 13. Când regele s-a trezit, i s-a dat ceea ce a fost scris. După ce le-a citit, 14. el i-a chemat la el pe toți conducătorii din Persia și Media, satrapi, comandanți, guvernatori și ofițeri comandanți, 15. și și-a luat locul în camera de consiliu. Ceea ce au scris cei trei a fost citit înaintea lor. 16. Regele a zis: - „Chemați-i pe tineri, iar ei să-și expună motivele.” Ei au fost chemați imediat, iar după ce au venit, 17. li s-a cerut să clarifice ceea ce au scris. Primul, care a vorbit despre puterea vinului, a spus:
Pag. 197
Cuvântarea despre vin. 18. - „Domnilor, cât de adevărat este că vinul este cel mai puternic! El rătăcește mintea tuturor care-l beau; 19. rege sau orfan, sclav sau om liber, sărac sau bogat, la toți are același efect. 20. El întoarce mintea tuturor înspre chef și veselie, el aduce alinare la dureri și datorii. 21. El face pe oricine să se simtă bogat; nu contează că este rege sau satrap, toți cred că vor fi milionari. 22. Iar când beau, uită să fie prietenoși cu prietenii și rudele, și-și scot săbiile fără să se gândească prea mult; 23. iar când se trezesc din beție, ei nu-și mai aduc aminte ce-au făcut. 24. Domnilor, nu este vinul cel mai puternic, dacă-i face pe oameni să se poarte așa?” Cu aceasta, el și-a sfârșit cuvântarea.
4 Cuvântarea despre rege. 1. Apoi, cel de-al doilea, acela care a scris despre puterea regelui, a spus: 2. - „Domnilor, nu este omul cel mai puternic, omul care stăpânește uscatul și marea și tot ce există în ele? 3. Iar cel mai puternic dintre oameni este regele; el este domn și stăpân, și oamenii execută orice porunci le dă el. 4. Dacă el le spune să meargă la război unii cu alții, ei așa fac; dacă îi îndreaptă împotriva dușmanului, ei pleacă în marș și-și croiesc drum peste munți, ziduri și turnuri. 5. Ei omoară și sunt omorâți, dar niciodată nu încalcă porunca regelui. Dacă sunt victorioși, ei aduc totul regelui, prada de război și orice altceva. 6. Mai departe, cei care nu sunt soldați și nu merg la război, ci lucrează pământul: ei sădesc, culeg și aduc recolta înaintea regelui. Ei se lămuresc unul pe altul că trebuie să plătească tribut. 7. Deși este doar un om, dacă le poruncește să omoare, ei omor; dacă le poruncește să elibereze, ei eliberează. El le poruncește 8. să lovească, iar ei bat, să demoleze, iar ei demolează, să zidească, iar ei zidesc, 9. să taie pomi, iar ei taie, să planteze, iar ei plantează. 10. Oameni și soldați, i se supun cu toții. Mai mult, în timp ce el însuși este la masă, nu contează dacă mănâncă sau bea sau pleacă la culcare, 11. ei stau cu toții împrejurul lui și niciunul nu pleacă la treburile lui; ei nu încalcă nici o poruncă de-a lui. 12. Domnilor, fără îndoială că regele trebuie să fie cel mai puternic, când poruncește o asemenea ascultare!” Cu aceasta, el și-a sfârșit cuvântarea.
Cuvântarea despre femei. 13. Cel de-al treilea, care scrisese despre femei și adevăr, a fost Zorobabel. El a spus: 14. - „Domnilor, este adevărat că regele este măreț, că oameni sunt mulți și că vinul este puternic, dar cine domină peste ei? Cine este stăpânul? Femeile, fără îndoială! 15. Regele și toți oamenii lui, stăpâni peste uscat și mare, toți au fost născuți de femei, 16. și din ele au ieșit. Femeile i-au născut pe cei care au plantat viile, care produc vinul. 17. Ele fac veșmintele cu care se îmbracă oamenii, și ele aduc onoare bărbaților; fără femei, oamenii nu pot exista. 18. Dacă oamenii strâng aur și argint și tot felul de lucruri frumoase și văd o femeie cu fața drăgălașă, 19. ei lasă totul și se zgâiesc la ea cu gura căscată, și oricare dintre ei ar prefera-o în locul la tot aurul și argintul, sau în locul la orice alt lucru frumos. 20. Un bărbat își va lăsa tatăl care l-a făcut, își va lăsa chiar țara lui, ca să devină una cu nevasta lui. 21. Până la sfârșitul zilelor lui el stă cu ea, uitând de tată, mamă și țară. 22. Asta este dovada că femeile sunt stăpânii voștri: oare nu trudiți și asudați și apoi aduceți tot ce-ați câștigat și dați nevestelor voastre? 23. Un bărbat își va lua sabia și se va duce să jefuiască și să fure, să navigheze pe mare și pe râuri; 24. el înfruntă lei, merge prin întuneric; iar după ce a jefuit și a furat, el aduce toată prada acasă iubitei sale.
Pag. 198
25. Un om își iubește nevasta mai mult decât pe tatăl sau pe mama lui. 26. De dragul femeilor, mulți bărbați și-au pierdut mințile, mulți au ajuns sclavi, 27. mulți au pierit, au ajuns la necaz, sau au luat-o pe căi greșite. 28. Acum mă credeți? Fără îndoială că regele deține mare autoritate; nici o țară nu îndrăznește să ridice un deget împotriva lui. 29. Cu toate acestea, eu l-am urmărit când era cu Apame, concubina lui favorită, fiica faimosului Bartacus. Pe când stătea la dreapta regelui, 30. ea i-a luat coroana și a pus-o pe capul ei. Ea îl pălmuia cu mâna ei stângă, 31. și tot ce regele a făcut, a fost să se uita la ea cu gura căscată; când ea a râs la el, a râs și el la ea, când ea se necăjea pentru ceva, el o măgulea ca să se împace cu ea. 32. Domnilor, de vreme ce pot să-și permită să facă așa ceva, cum oare poată fi negată puterea lor?” 33. Regele și nobilii se uitau unii la alții. Atunci Zorobabel a început să vorbească despre adevăr.
Cuvântarea despre adevăr. 34. - „Domnilor, am văzut că femeile sunt puternice. Pământul este mare, cerul este înalt, dar, cu toate acestea, soarele, iute în mișcarea lui, se mișcă în cerc și se grăbește acasă într-o singură zi. 35. Cât de mare este soarele, de poate să facă asta! Dar și adevărul este mare; el este mai puternic decât orice altceva. 36. Tot pământul strigă după adevăr, iar Cerul îl binecuvântează; toată creația se clatină și se cutremură. În el nu există nedreptate. 37. Dar nedreptate este în vin, și în regi, și în femei; nedreptate este în toți oamenii și în toate faptele lor, oricine ar fi ei. Nu este adevăr în ei, iar ei vor pieri în nedreptatea lor. 38. Dar adevărul domnește și rămâne puternic în veci vecilor; el trăiește și este viu pentru totdeauna. 39. Nu este favoritism în el, nici părtinire; mai degrabă el judecă drept pe oricine care este ticălos sau nedrept. Toți sunt de acord cu ce face el, 40. iar în judecățile lui nu există nedreptate. Ale lui sunt tăria și regalitatea, autoritatea și maiestuozitatea tuturor vârstelor. Binecuvântat să fie Dumnezeul adevărului!” 41. Când Zorobabel și-a terminat cuvântarea, toți au exclamat: - „Mare este adevărul. Adevărul este cel mai puternic!”
Zorobabel este răsplătit cu îngăduirea zidirii Ierusalimului și restituirea averii Templului. 42. Atunci regele i-a zis: - „Cere-mi ce vrei, chiar mai mult decât ceea ce este scris în termeni, iar noi îți vom da. Ai dovedit că ești cel mai înțelept, și vei sta lângă mine și vei fi numit Prietenul meu.” 43. Zorobabel a răspuns: - „Amintește-ți, o rege, de promisiunea pe care ai făcut-o în ziua când te-ai urcat pe tron. Tu ai promis să reconstruiești Ierusalimul, 44. și să-i înapoiezi toate vasele sfinte care au fost luate de acolo. Cyrus a pus să fie păstrate, căci atunci când a promis să distrugă Babilonul, el a făgăduit și să înapoieze aceste vase sfinte. 45. Tu de asemenea ai făgăduit să reconstruiești Templul, care fusese incendiat de către edomiți, când Iudeea a fost devastată de către caldeeni. 46. Aceasta este favoarea pe care ți-o cer, rege, domnul meu, acest gest magnific îl cer: să-ți respecți promisiunea pe care ai făcut-o Împăratului Cerului.” 47. Regele Darius s-a ridicat în picioare, l-a îmbrățișat, și a scris scrisori pentru el, poruncind tuturor trezorierilor, guvernatorilor, comandanților și satrapilor să-i asigure liberă trecere, lui și celor ce se vor duce împreună cu el să reconstruiască Ierusalimul. 48. El le-a scris de asemenea tuturor guvernatorilor din Cele-Siria și Fenicia, iar celor din Liban le-a poruncit să le aducă lemn de cedru, din Liban la Ierusalim, și să-l ajute pe Zorobabel să zidească orașul. 49. El a dat individual înscrisuri tuturor evreilor care plecau din regatul său în Iudeea, asigurându-i astfel că sunt liberi, sub autoritatea nimănui, fie satrap, guvernator sau trezorier; și că toți să-i lase în pace în casele lor. 50. Tot pământul pe care ei l-ar cumpăra urma să fie scutit de taxe și impozite, iar edomiții care ocupaseră orașele evreilor urmau să li le înapoieze. 51. În fiecare an, coroana urma să contribuie cu doisprezece talanți, până la terminarea zidirii Templului,
Pag. 199
52. și cu zece talanți anual, pentru șaisprezece arderi de tot la altar zilnice, în conformitate cu Legea lor. 53. Toți cei care urmau să plece din Babilon să zidească orașul urmau să se bucure de libertate, ei și urmașii lor după ei. 54. Regele Darius a dat porunci în scris, astfel ca toți preoții să primească întreținere și veșmintele în care vor sluji; 55. ca leviții de asemenea să primească întreținere până în ziua în care lucrările la Templu se vor termina, iar Ierusalimul reconstruit; 56. dar și că toți cei care vor păzi orașul vor primi pământ și salariu. 57. El a trimis înapoi, din Babilon, vasele sfinte pe care Cyrus le pusese la păstrare. El a reafirmat tot ceea ce a poruncit Cyrus, și a poruncit ca totul să fie restaurat în Ierusalim. 58. Când tânărul Zorobabel a ieșit, el și-a întors fața în direcția Ierusalimului, și privind înspre Cer, l-a binecuvântat pe Împăratul Cerului, zicând:
Rugăciunea lui Zorobabel. 59. - „De la Tine vine victoria și înţelepciunea, şi a Ta este slava, iar eu sunt slujitorul Tău. 60. Toți Te binecuvântează, căci Tu mi-ai dat înțelepciune, 61. pe Tine Te preaslăvesc, Domn al strămoșilor noștri.” 62. El a luat scrisorile și a plecat la Babilon. Acolo, compatrioții săi, evreii, primind veștile, 63. l-au binecuvântat pe Dumnezeul strămoșilor lor, care le-a dat îndurare și libertate, 64. ca să plece și să zidească Ierusalimul și Templul care poartă numele Lui; iar ei au sărbătorit aceasta cu cântări și bucurie timp de șapte zile.
5 Exilații care s-au întors în Iudeea. 1. După aceasta, capii de familie din toate triburile au fost aleși să meargă la Ierusalim, ei împreună cu nevestele, fiii și fiicele lor, sclavii și sclavele lor, și cu animalele lor de povară. 2. Iar Darius a trimis cu ei o mie de călăreți ca să-i escorteze până acolo, dar și o trupă cu tobe și flaute, 3. la sunetul cărora toți compatrioții lor dansau. Astfel, el i-a trimis împreună cu escorta lor. 4. Acestea sunt numele oamenilor care au plecat la Ierusalim, după familiile, triburile și îndatoririle lor: 5. Preoţii, fiii lui Finees, fiul lui Aaron, împreună cu Iosua, fiul lui Iosedek, fiul lui Sareas, şi cu Ioakim, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, din casa lui David, din neamul lui Fares, din tribul lui Iuda. 6. Zorobabel a fost cel care a vorbit cuvinte înțelepte înaintea regelui Darius al perșilor. Aceasta s-a întâmplat pe când regele domnea de doi ani, în luna Nisan, prima lună. 7. Aceștia sunt oamenii din Iudeea, care s-au întors din sclavie și exil, aceia pe care regele Nabucodonosor al Babilonului îi adusese în Babilon. 8. Fiecare dintre ei s-a întors în propriul lui oraș, fie Ierusalim, fie oriunde în Iudeea. Ei erau conduși de Zorobabel și de Iosua, Neemia, Zareas, Reseas, Enenius, Mardoheu, Belsarus, Asfarasus, Relias, Roimus și Baana. 9. Numărul evreilor care s-au întors împreună cu conducătorii lor au fost: dintre urmașii lui Foros, două mii o sută şaptezeci şi doi; dintre urmașii lui Şafat, patru sute şaptezeci şi doi. 10. dintre urmașii lui Ares, şapte sute cincizeci şi şase; 11. dintre urmașii lui Faat-Moab, aparținând urmașilor lui Iosua şi ai lui Ioab, două mii opt sute doisprezece; 12. dintre urmașii lui Olamus, o mie două sute cincizeci şi patru; dintre urmașii lui Zatui, nouă sute patruzeci şi cinci; dintre urmașii lui Horve, şapte sute cinci; dintre urmașii lui Banei, şase sute patruzeci şi opt; 13. dintre urmașii lui Bebe, şase sute douăzeci şi trei; dintre urmașii lui Argai, o mie trei sute douăzeci şi doi; 14. dintre urmașii lui Adonikam, şase sute şaizeci şi şapte; dintre urmașii lui Bagoi, două mii şaizeci şi şase; dintre urmașii lui Adinus, patru sute cincizeci şi patru; 15. dintre urmașii lui Ater, fiul lui Iezechia, nouăzeci şi doi; dintre urmașii lui Keilan şi ai lui Azetas, şaizeci şi şapte; dintre urmașii lui Azurus, patru sute treizeci şi doi. 16. dintre urmașii lui Anias, o sută unu; dintre urmașii lui Arom și ai lui Basa, trei sute douăzeci și trei; dintre urmașii lui Arsifurit, o sută doisprezece;
Pag. 200
17. dintre urmașii lui Beterus, trei mii cinci. Oamenii din Betleem, o sută douăzeci şi trei; 18. oamenii din Netofe, cincizeci şi cinci; oamenii din Anatot, o sută cincizeci şi opt; oamenii din Bet-Asmot, patruzeci şi doi; 19. oamenii din Kiriatarim, douăzeci şi cinci; oamenii din Chefira şi din Berot, şapte sute patruzeci şi trei; 20. hadiasanii şi amideenii, patru sute douăzeci şi doi; oamenii din Kirama şi Gabes, şase sute douăzeci şi unu; 21. oamenii din Macalon, o sută douăzeci şi doi; oamenii din Betolio, cincizeci şi doi, dintre urmașii lui Nifis, o sută cincizeci şi şase; 22. dintre urmașii lui Calamolalus şi ai lui Onus, şapte sute douăzeci şi cinci; oamenii din Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci. 23. dintre urmașii lui Senaas, trei mii trei sute treizeci. 24. Preoţii: dintre urmașii lui Iedu, fiul lui Iosua, aparținând urmașilor lui Anasib, nouă sute şaptezeci şi doi; dintre urmașii lui Emerut, o mie cincizeci şi doi; 25. dintre urmașii lui Fasurus, o mie două sute patruzeci şi şapte; dintre urmașii lui Carme, o mie şaptesprezece. 26. Leviţii: dintre urmașii lui Iosua, Cadmielus, Banus şi Sudius, şaptezeci şi patru. 27. Cântăreţii Templului: dintre urmașii lui Asaf, o sută patruzeci şi opt. 28. Portarii: dintre urmașii lui Şalum, Atar, Tolman, Dacubi, Ateta și ai lui Şabi, în total o sută treizeci şi nouă. 29. Slujitorii Templului: dintre urmașii lui Esau, Asifa, Tabot, Keras, Sua, Faleas, Labana, Agaba, 30. Acub, Uta, Kerab, Gaba, Subai, Anan, Catua, Ghedur, 31. Jairus, Desan, Noeba, Haseba, Gazera, Ozius, Fineas, Asara, Vaste, Asana, Maani, Nafisi, Acum, Acifa, Asur, Farakim, Valot, 32. Meda, Cuta, Harea, Varhu, Serar, Tomi, Nasit și ai lui Atefa. 33. Urmașii slujitorilor lui Solomon: dintre urmașii lui Asafiot, Farida, Le-Eli, Lozon, Isdael, Safiti, 34. Agia, Facaret, Sabie, Sarotie, Masias, Gas, Adus, Subas, Afera, Varodis, Savat, și ai lui Alon. 35. Slujitorii Templului şi urmașii slujitorilor lui Solomon au fost în total de trei sute şaptezeci şi doi. 36. Următorii, care s-au întors din Termelet şi Telsas, împreună cu conducătorii lor Ciara, Athalaar şi Alar, 37. nu au putut dovedi familiile lor și descendența, dacă erau izraeliți, dintre urmașii lui Dalan, fiul lui Tuban, și dintre urmașii lui Necodan; ei au fost în total şase sute cincizeci şi doi. 38. Dintre preoţii care erau în slujba preoţiei, dar care nu s-au găsit în arhive: urmașii lui Obdia, Acos și ai lui Iodus, cel care o luase de nevastă pe Augia, una dintre din fetele lui Farzeleus, de la care el își luase numele. 39. Când s-au făcut cercetări în arhive despre descendența lor și nu s-a găsit, lor li s-a retras dreptul de a oficia ca preoți. 40. Guvernatorul Neemia le-a interzis să oficieze ca preoți, până se va ridica un înalt preot, purtând Urim-ul Revelației și al Adevărului, veșmântul evreiesc purtat numai de marele preot, veșmânt pătrat, ornat cu 12 pietre prețioase, care reprezentau cele douăsprezece triburi ale izraeliților. 41. Ei erau în total: izraeliți de la doisprezece ani în sus, în afară de sclavi și sclave, patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci; 42. sclavii lor, şapte mii trei sute treizeci şi şapte; muzicanţi şi cântăreţi, două sute patruzeci şi cinci. 43. Cămilele lor, patru sute treizeci şi cinci; caii lor, şapte sute treizeci şi şase; catâri, două sute patruzeci şi cinci, iar măgari, cinci mii cinci sute douăzeci şi cinci. 44. La sosirea lor la Templul lui Dumnezeu din Ierusalim, unii dintre capii de familii au făgăduit să ridice, după puterile lor, Templul lui Dumnezeu, pe locul său inițial, 45. şi să se dea la vistieria sfântă a Templului o mie de mine de aur şi cinci mii de mine de argint pentru materialul pentru veșminte, şi o sută de veșminte pentru preoți, gata confecționate.
Reînceperea slujirii. 46. Preoţii, leviţii şi unii dintre oameni s-au stabilit în Ierusalim şi în împrejurimile lui, în timp ce muzicanţii, portarii şi toți ceilalți au trăit în satele lor.
Pag. 201
47. În cea de-a șaptea lună, pe când izraeliții se stabiliseră în casele lor, s-au înțeles și s-au strâns cu toţii laolaltă la intrarea primei porţi, cea dinspre est. 48. Ieșua, fiul lui Iosedec, şi fraţii lui, preoţii, şi Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi fraţii lui, au pregătit altarul Dumnezeului izraeliților, 49. ca să aducă pe el arderi de tot, precum este scris în cartea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 50. Alți oameni din ținut li s-au alăturat, iar ei au ridicat altarul pe locul său inițial, căci, în general, oamenii din ținut le erau ostili și prea puternici pentru ei. Apoi ei au jertfit Domnului arderile de tot la vremurile la care se cuvenea, dar și jertfa pentru Domnul de dimineața și de seara. 51. Ei au sărbătorit praznicul corturilor, după cum era decretat în Lege, şi au adus jertfe cuvenite în fiecare zi, 52. apoi jertfele obișnuite și jertfele din zilele de odihnă, cele de lună nouă şi de toate sărbătorile importante. 53. Iar oricare dintre cei care au promis un dar de bună voie lui Dumnezeu, începând cu luna nouă din cea de-a şaptea lună, au început să aducă jertfe lui Dumnezeu, oricine dorea, deși Templul lui Dumnezeu nu era încă zidit.
Punerea temeliei Templului. 54. Au fost dați bani pietrarilor şi dulgherilor; oamenii din Sidon și Tyr au fost aprovizionați cu mâncare și băutură, dar și cu plute ca să aducă pe ele pomi de cedru din Liban, până la portul Jaffa. 55. Acestea au fost făcute în conformitate cu decretul pe care ei îl aveau în scris de la regele Cyrus al Persiei. 56. În cea de-a doua lună al celui de-al doilea an, Zorobabel, fiul lui Salatiel, a venit la Templul lui Dumnezeu din Ierusalim și a început lucrul. Împreună cu el erau Ieșua, fiul lui Iosedek, familiile lor, preoții leviți și toți cei care s-au întors în Ierusalim din exil. 57. Ei au pus fundațiile Templului lui Dumnezeu de lună nouă, în cea de-a doua lună al celui de-al doilea an de la întoarcerea în Iudeea și Ierusalim. 58. Ei i-au numit pe leviții care aveau peste douăzeci de ani supraveghetori la lucrarea Domnului. Și Ieșua s-a ridicat, și împreună cu el fiii lui și familiile lor, fratele său Cadoel, fiii lui Ieșua Emadabun, și fiii lui Ioda, fiul lui Iliadun, împreună cu fiii lor și familiile lor, și toți leviții, și au cooperat cu toții în munca la Casa lui Dumnezeu. În timp ce constructorii au zidit Templul Domnului, 59. preoții, îmbrăcați în veșmintele lor, cu instrumente muzicale și trompete, și leviții, fiii lui Asaf, cu talgerele lor, și-au luat locurile, 60. cântând Domnului și binecuvântându-L, după cum stabilise regele David al izraeliților. 61. Ei au cântat imnuri, binecuvântându-l pe Domnul, căci bunătatea și slava Lui sunt veșnice peste toți izraeliții. 62. Toți oamenii au sunat din trompete și au strigat cu putere, mulțumindu-i Domnului pentru ridicarea casei Lui. 63. Câțiva dintre preoții leviți și unii capi de familii străvechi, bătrâni care văzuseră fostul Templu, au venit la clădirea acesteia cu strigăte și tânguiri zgomotoase. 64. Deși mulți strigau de bucurie, în sunetul trompetelor, 65. atât de tare încât se auzea de foarte departe, oamenii nu puteau distinge sunetul trompetelor de cele ale tânguirii. 66. Dușmanii lui Iuda și ai lui Beniamin au auzit sunetul trompetelor și au venit să vadă ce se petrece. 67. Când ei i-au găsit pe exilați întorși acasă și zidind Templul Domnului, Dumnezeul lui Israel, 68. ei s-au apropiat de Zorobabel și de Ieșua și de capetele de familie. Ei au zis: - „Vom zidi și noi împreună cu voi, 69. căci, la fel ca voi, și noi ascultăm de Domnul vostru, și i-am jertfit Lui încă de pe vremea lui Asarhadon, regele Asiriei, cel care ne-a adus aici.” 70. Zorobabel, Ieșua și capii familiilor izraelite au replicat: 71. - „Nu putem să zidim împreună cu voi Casa Domnului, Dumnezeul izraeliților, căci așa ne-a poruncit regele Cyrus al Persiei.” 72. Dar oamenii din ținut i-au hărțuit și i-au blocat pe oamenii din Iudeea, și au întrerupt construcția.
Pag. 202
73. Datorită comploturilor lor, a tulburărilor și a răzmerițelor, izraeliții au fost împiedicați s-o termine în timpul vieții regelui Cyrus. Toată construcția a fost oprită timp de doi ani, până ce Darius a ajuns rege.
6 Reînceperea zidirii Templului. 1. În cel de-al doilea an al domniei lui Darius, profeții Hagai şi Zaharia - fiul lui Ado, au profețit iudeilor care erau în Iudeea şi în Ierusalim, mustrându-i în numele Domnului, Dumnezeului lui Israel. 2. Atunci Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi Ieșua, fiul lui Iosedec, având profeții Domnului de partea lor, ca să-i ajute, au început imediat rezidirea Casei Domnului în Ierusalim. 3. Imediat, Sisines, guvernatorul general al Siriei și Feniciei, împreună cu Satrabuzanes și colegii lui, au venit la ei și i-au întrebat: 4. - „Cine v-a autorizat să zidiți această Casă, să-i puneți acoperișul și să terminați toată munca? Cine sunt constructorii angajați la aceasta?” 5. Dar mulțumită Domnului, care-i proteja pe exilații întorși, bătrânii evreilor 6. nu au fost opriți din zidire, căci Darius trebuia să fie informat și eventual se dea ordine în consecință. 7. Aceasta este o copie a scrisorii trimisă lui Darius de către Sisines, guvernatorul general al Siriei și Feniciei, împreună cu Satrabuzanes, și colegii lor, autoritățile din Siria și Fenicia:
„Regelui Darius. Salutare. 8. Să fie aceste fapte cunoscute pe deplin de către domnul nostru, regele: noi ne-am dus în provincia Iudeea și în Ierusalim, orașul ei; și acolo am găsit bătrânii evreilor întorși din exil, 9. zidind o mare Casă nouă pentru Domnul lor, cu pietre tari și scumpe și cu grinzi puse în ziduri. 10. Această muncă a fost îndeplinită cu toată viteza, și lucrurile au avansat rapid sub conducerea lor; ea a fost executată în mare splendoare și cu cea mai mare grijă. 11. Apoi, noi i-am întrebat pe acești bătrâni, cu a cărui autoritate zideau ei această Casă și-i puneau astfel de fundații. 12. Noi i-am întrebat astfel ca să putem să-ți scriem și să te informăm care sunt conducătorii, și am cerut și o listă a supraveghetorilor. 13. Răspunsul lor a fost: - „Noi suntem slujitorii Domnului, Cel care a făcut Cerul și Pământul. 14. Această Casă a fost zidită și terminată de către un mare și puternic rege al izraeliților. 15. Dar când strămoșii noștri au păcătuit, ei l-au mâniat pe Domnul Ceresc al izraeliților, iar El i-a dat pe mâna monarhului caldeean, regele Nabucodonosor al Babilonului. 16. Casa a fot demolată și incendiată, iar oamenii luați prizonieri în Babilon. 17. Dar regele Cyrus, în primul an al domniei lui peste Babilonia, a dat un decret, anume că această Casă trebuie reconstruită. 18. El a scos din nou din templul din Babilon vasele sfinte de aur și argint ale Templului, vase pe care Nabucodonosor le luase din Casa din Ierusalim și le pusese în propriul său templu, și i le-a dat lui Zorobabel și lui Sanabasar, guvernatorul, 19. cu porunci să le ia și să le dea înapoi Templului din Ierusalim, și să reconstruiască Templul Domnului pe locul său inițial. 20. Atunci Sanabasar a venit și a pus fundațiile Casei Domnului în Ierusalim, și de atunci și până acum reconstruirea a continuat și nu este încă gata. 21. Acum, de aceea, dacă maiestatea voastră crede de cuviință, să se facă o cercetare în arhivele regale babiloniene, 22. iar dacă se va găsi că zidirea Casei Domnului s-a făcut cu aprobarea regelui Cyrus, și dacă domnul nostru hotărăște altfel, să ni se dea directive în această privință.”
Darius îngăduie reconstruirea Templului. 23. Atunci regele Darius a poruncit să se cerceteze arhivele regale ce se aflau în Babilon; s-a găsit în Citadela din Ecbatana, din provincia Media, o înscriere în care erau pomenite acestea:
24. „În anul întâi al domniei sale, regele Cyrus a poruncit să se reconstruiască din nou Templul Domnului din Ierusalim, Templu unde ei jertfesc cu foc etern.
Pag. 203
25. Înălţimea Templului să fie de şaizeci de coţi, lăţimea de şaizeci de coţi, să fie din trei rânduri de pietre cioplite la un rând de bârne de lemn tânăr, iar cheltuiala să fie făcută din vistieria regală. 26. Vasele sfinte, atât cele de aur, cât și cele de argint, pe care Nabucodonosor le-a luat din Casa Domnului din Ierusalim și le-a adus la Babilon, să fie înapoiate Casei din Ierusalim, unde fuseseră mai înainte.”
27. Atunci Darius a dat instrucțiuni lui Sisines, guvernatorul general din Siria și Fenicia, lui Satrabuzanes și colegilor lor, și guvernatorilor din Siria și Fenicia, ca să aibă grijă ca amplasamentul Templului să fie în bună stare, și că slujitorul Domnului, Zorobabel, guvernatorul din Iudeea, împreună cu bătrânii evreilor trebuie să fie liberi să reconstruiască această Casă a Domnului, pe locul ei inițial. 28. „De asemenea am dat instrucțiuni – a scris el, că Templul trebuie să fie rezidit în totalitate, și că trebuie să fie făcut orice efort de cooperare cu exilații întorși în Iudeea, până ce Casa Domnului va fi terminată. 29. Din tributul din Cele – Siria și din Fenicia, o sumă suficientă, plătită guvernatorului Zorobabel, va fi dată acestor oameni pentru jertfele aduse Domnului, anume pentru boi, berbeci și miei. 30. Similar, făină, sare, vin și ulei de măsline, după cum cer preoții din Ierusalim, pentru nevoile zilnice, vor fi date regulat, în fiecare an, fără să fie puse întrebări. 31. Iar aceasta să se extindă, astfel ca jertfe și rugăciuni să fie aduse înaintea Celui Preaînalt, iar atunci să se facă pledoarie și pentru rege și copiii săi.” 32. Darius a mai decretat: „Dacă oricine nu execută sau va nesocoti ceva din acest decret, să se ia o bârnă din propria lui casă și să fie spânzurat de ea, iar proprietatea lui va fi confiscată de către rege. 33. Fie ca Domnul Însuși, de aceea, al cărui Nume este chemat în acest Templu, să distrugă imediat pe orice rege sau om care ridică un deget ca să întârzie lucrările, sau să producă vreo stricăciune Casei Domnului din Ierusalim. 34. Eu, regele Darius, am poruncit ca aceste decrete să fie respectate cu strictețe.”
7 Sfințirea Templului și ținerea Paștelui. 1. Atunci, în conformitate cu poruncile regelui Darius, Sisines, guvernatorul general din Cele – Siria și Fenicia, împreună cu Satrabuzanes și colegii lor, 2. au supravegheat cu multă atenție lucrările sfinte, cooperând cu bătrânii evreilor și ofițerii Templului. 3. Lucrările sfinte au avansat cu mult spor, în timp ce profeții Hagai și Zaharia profețeau; 4. iar ele au fost încheiate, după cum a poruncit Domnul, Dumnezeul izraeliților. Astfel, cu aprobarea lui Cyrus, a lui Darius și a lui Artaxerxes, regi ai perșilor, 5. Casa sfântă a fost terminată în ziua de douăzeci și trei a lunii Adar, în cel de-al șaselea an al domniei lui Darius. 6. Izraeliții, preoții, leviții și foștii exilați care li s-au alăturat au reconstruit Casa în conformitate cu instrucțiunile din cartea lui Moise. 7. La sfințirea noului Templu al Domnului, ei au jertfit o mie de tauri, două sute de berbeci, patru sute de miei, 8. iar ca jertfă pentru păcat pentru toți izraeliții, doisprezece țapi, corespunzând cu numărul patriarhilor izraeliților. 9. Preoții și leviții s-au îmbrăcat în veșmintele lor, au stat familie lângă familie ca să conducă serviciile slujirii Domnului, Dumnezeul izraeliților, în conformitate cu cartea lui Moise, în timp ce paznicii stăteau la fiecare poartă. 10. În cea de-a paisprezecea zi a primei luni, izraeliții care s-au întors din exil au sărbătorit Paștele. Preoții și leviții au fost sfințiți împreună, 11. dar nu toți exilații care s-au întors au fost sfințiți împreună cu preoții, în timp ce leviții au fost sfințiți cu toții. 12. Ei au jertfit mieii de Paște pentru toți cei care s-au întors din exil, pentru frații lor preoți, dar și pentru ei însăși. 13. Mieii au fost mâncați de către izraeliții care s-au întors din exil și de către toți cei care s-au abținut de la abominațiile oamenilor din ținut, rămânând credincioși Domnului. 14. Ei au ținut sărbătoarea azimelor timp de șapte zile, bucurându-se înaintea Domnului,
Pag. 204
15. deoarece El a schimbat atitudinea regelui asirian în legătură cu ei, susținându-i în lucrările lor pentru Domnul, Dumnezeul izraeliților.
8 Sosirea lui Ezra la Ierusalim. 1. După aceste evenimente, pe când Artaxerxes era rege în Persia, Ezra s-a dus la Ierusalim. El a fost fiul lui Sareas, fiul lui Ezeria, fiul lui Hilkias, fiul lui Salemus, 2. fiul lui Zadoc, fiul lui Ahitub, fiul lui Amarias, fiul lui Ezias, fiul lui Marerot, fiul lui Zareas, fiul lui Savia, fiul lui Boca, fiul lui Abişua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot. 3. Ezra a venit din Babilon. El era un scrib, expert în Legea lui Moise, Lege care a fost dată de Dumnezeul izraeliților. 4. Regele îl onora pe Ezra și îi arăta îngăduință la toate cererile lui. 5. El a fost însoțit la Ierusalim de către un număr de izraeliți, preoți, leviți, cântăreți în Templu, paznici ai porților Templului și slujitori ai Templului, 6. în cea de-a cincea lună al celui de-al șaptelea an al domniei lui Artaxerxes. Ei au părăsit Babilonul de lună nouă, în prima lună, și au ajuns la Ierusalim de lună nouă în cea de-a cincea lună, căci Domnul le-a asigurat o călătorie prosperă. 7. Ezra cunoștea în totalitate și cu exactitate Legea și poruncile Domnului, astfel că el îi putea învăța pe toți izraeliții despre toate poruncile și judecățile. 8. Aceasta este o copie a mandatului pe care regele Artaxerxes i l-a dat lui Ezra, preotul și învățătorul Legii Domnului:
9. „Regele Artaxerxes către Ezra, preotul și învățătorul Legii Domnului. Salutare. 10. În generozitatea mea am hotărât, iar acum poruncesc, ca oricine dintre voi din regatul nostru, și dintre preoții și leviții care doresc, pot merge cu tine la Ierusalim. 11. Eu și sfatul meu, format din cei șapte Prieteni ai mei, am decretat că pot să te însoțească toți cei care doresc. 12. Ei vor analiza situația în Iudeea și Ierusalim în ceea ce privește Legea Domnului. 13. Ei vor duce la Ierusalim, pentru Domnul izraeliților, cadourile pe care eu și Prietenii mei le-am promis, împreună cu tot aurul și argintul din Babilonia care este descoperit că aparține Domnului, 14. dar și cadourile țării noastre pentru Templul Domnului din Ierusalim. Fie ca aurul și argintul să fie folosit pentru cumpărare de tauri, berbeci, oi și cele trebuincioase, 15. astfel ca jertfe să fie oferite pe altarul Domnului, în Ierusalim. 16. Dar oricum folosiți aurul și argintul, să se facă după voia Dumnezeului vostru. 17. Voi veți duce vasele sfinte ale Domnului, care v-au fost încredințate pentru slujirea Templului Dumnezeului vostru din Ierusalim. 18. Orice alte cheltuieli se vor ivi în plus pentru nevoile Templului, să fie plătite din visteria regală. 19. Eu, regele Artaxerxes, prin aceasta poruncesc trezorierilor din Siria și Fenicia să-l aprovizioneze fără întârziere pe Ezra preotul, învățător în Legea Dumnezeului Preaînalt, cu orice va cere el, 20. până la o sută de talanți de argint, și similar până la o sută de saci de făină și o sută de butoaie de vin, și sare fără limită. 21. Toate cerințele Legii lui Dumnezeu să fie îndeplinite cu scrupulozitate, în onoarea Celui mai Înalt Dumnezeu, pentru ca mânia Lui să nu cumva să se abată peste rege și fiii săi. 22. Voi sunteți de asemenea informați că nici un tribut sau alte impozite nu trebuie să fie luate de la preoți, leviți, cântăreții din Templu și ușierii, slujitorii Templului sau ofițerii acestui Templu; nimeni nu este autorizat să le ceară nici o taxă. 23. Sub îndrumarea înțeleaptă a lui Dumnezeu, tu, Ezra, vei numi judecători și magistrați în toată Siria și toată Fenicia, ca să împartă dreptatea pentru toți cei care respectă Legea Dumnezeului vostru; tu trebuie să-i înveți pe cei care n-o știu. 24. Oricine încalcă Legea Dumnezeului vostru sau legea regelui să fie pedepsiți cum se cuvine, fie la moarte, fie cu amendă sau cu închisoare.”
Pag. 205
Rugăciunea lui Ezra. 25. Atunci Ezra scribul a zis: - „Binecuvântat este Domnul și numai El! Căci El a pus asta în inima regelui, ca el să aducă slavă Casei Lui din Ierusalim, 26. și mi-a dat mie onoare în ochii regelui și al sfătuitorilor săi, al tuturor Prietenilor săi, dar și ai Curții sale.” 27. Încurajat de ajutorul Domnului, Dumnezeul meu, eu am strâns izraeliți care să meargă cu mine. 28. Aceștia sunt capii de familie și urmașii lor, care au mers cu mine din Babilon, pe timpul domniei regelui Artaxerxes:
Lista capilor de familie care s-au întors în Iudeea. 29. Dintre urmașii lui Fineas, Gherşom; dintre urmașii lui Itamar, Gamaliel; dintre urmașii lui David, Atus, fiul lui Sechenias. 30. Dintre urmașii lui Foros, Zaharia, iar cu el o sută cincizeci de oameni, după înscrisuri. 31. Dintre urmașii lui Fat-Moab, Eliaonias, fiul lui Zareas, iar cu el două sute de oameni. 32. Dintre urmașii lui Zatoe, Sechenias, fiul lui Iezelus, iar împreună cu el trei sute de oameni; dintre urmașii lui Adin, Obet, fiul lui Ionatan, şi cu el două sute cincizeci de oameni. 33. Dintre urmașii lui Elam, Iesias, fiul lui Gotolias, iar cu el şaptezeci de oameni. 34. Dintre urmașii lui Safatias, Zareas, fiul lui Mihail, iar cu el şaptezeci de oameni. 35. Dintre urmașii lui Ioab, Abadias, fiul lui Iezelus, iar cu el două sute doisprezece oameni. 36. Dintre urmașii lui Banias, Salimot, fiul lui Iosafias, iar cu el o sută şaizeci de oameni. 37. Dintre urmașii lui Babi, Zaharia, fiul lui Bebe, iar cu el douăzeci şi opt de oameni. 38. Dintre urmașii lui Astat, Ioanes, fiul lui Hacatan, iar cu o sută zece oameni. 39. Ultimii care au venit au fost dintre urmașii lui Adonikam, pe numele lor Elifalatus, Ieuel şi Sameas, iar cu ei şaizeci de oameni. 40. Dintre urmașii lui Bago, Uti, fiul lui Istalcurus, iar cu el şaptezeci de oameni. 41. Eu i-am strâns lângă râul Teras şi am stabilit acolo tabără timp de trei zile. Acolo, eu i-am verificat 42. și negăsind între ei nici un preot sau un levit, 43. am trimis la Eleazar, Masmas, 44. Elnatan, Sameas, Ioribus, Natan, Enatas, Zaharia și Mosolamus, care erau distinși între ei și-i cunoșteau, 45. și le-am spus să se ducă la Adeus, trezorierul șef al districtului. 46. Le-am spus să vorbească cu Adeus, cu colegii lui și cu ceilalți trezorieri, spunându-le să ne trimită oameni care să slujească în Casa Domnului nostru. 47. Prin mâna puternică a Domnului nostru, ei ne-au trimis oameni de încredere dintre urmașii lui Moli, fiul lui Levi, fiul lui Israel, anume pe Asebebias și fiii și frații lui, optsprezece bărbați în total, 48. și Asebias, și Anunus și fratele său Osea. Cei dintre urmașii lui Canuneus și fiii lor au fost în total douăzeci de bărbați; 49. iar aceia dintre urmașii slujitorilor Templului, pe care David și liderii săi îi numiseră să slujească leviților, au fost în total două sute douăzeci. A fost deschis un registru, iar în el au fost trecute numele tuturor.
Ezra stabilește ca tinerii să țină post. 50. Acolo, eu am făgăduit un post din partea tinerilor înaintea Domnului, ca ei să-L roage pentru o călătorie prosperă pentru noi și copiii noștri, care sunt cu noi, și pentru animalele noastre de povară. 51. Mi-a fost rușine să cer regelui o escortă de infanterie și cavalerie pentru călătorie, ca să ne protejeze împotriva dușmanilor noștri, 52. căci îi spusesem că puterea Domnului nostru va asigura succesul celor care privesc la El. 53. Astfel că încă o dată am cerut asta în rugăciuni Domnului nostru, și am găsit favoare la El. 54. Apoi am luat deoparte doisprezece dintre capii familiilor preoțești, Sarabias și Asamias, iar cu ei zece dintre frații lor. 55. Am cântărit pentru ei argintul și aurul, și vasele sfinte ale casei Domnului nostru, care fuseseră date chiar de rege, sfătuitorii și nobilii săi, dar și de toți izraeliții.
Pag. 206
56. Am cântărit și le-am dat șase sute cincizeci de talanți de argint, vasele de argint cântărind o sută de talanți, o sută de talanți de aur, 57. douăzeci de vase de aur și douăzeci de vase făcute din bronz așa de fin, încât străluceau ca aurul. 58. Eu am zis: - „Tot așa cum voi sunteți sfințiți Domnului, la fel sunt și aceste vase; argintul și aurul sunt făgăduite Domnului, Dumnezeul strămoșilor voștri. 59. Păziți-le cu toată vigilența până le predați liderilor preoților și leviților, și capilor de familie ale caselor strămoșești ale izraeliților, în Ierusalim, în camerele Casei Domnului nostru.” 60. Preoții și leviții care au avut în păstrare argintul, aurul și vasele, s-au dus la Ierusalim și le-au dus în Templul Domnului.
Întoarcerea la Ierusalim. 61. În cea de-a douăsprezecea zi a primei luni, am ridicat tabăra de pe malul râului Teras, și beneficiind de puternica protecție a Domnului nostru, care ne-a ferit de orice atac al dușmanului pe drum, am ajuns la Ierusalim. 62. Acolo, în cea de-a patra zi de-a noastră acolo, argintul și aurul au fost cântărite și predate în Casa Domnului nostru, preotului Marmati, fiul lui Uri, 63. împreună cu care era Eleazar, fiul lui Fineas; împreună cu ei au fost de asemenea prezenți leviții Iosabdus, fiul lui Ieșua, și Moet, fiul lui Sabanus. Totul a fost numărat și cântărit, 64. iar orice cântărire a fost înregistrată atunci și acolo. 65. Cei care s-au întors din sclavie au adus jertfe Domnului, Dumnezeul izraeliților, astfel: doisprezece tauri pentru toți izraeliții, împreună cu nouăzeci și șase de berbeci, 66. și șaptezeci și doi de miei, și de asemenea doisprezece țapi ca jertfă pentru iertarea păcatelor, totul ca jertfă pentru Domnul. 67. Ei au înmânat poruncile regelui trezorierilor regali și guvernatorilor din Cele - Syria și Fenicia, mărind astfel cinstea națiunii și a Templului Domnului. 68. După ce s-au îndeplinit toate aceste lucruri, conducătorii au venit la mine și mi-au zis: 69. - „Izraeliții, chiar și conducătorii, preoții și leviții, nu s-au ținut separați de străinii ținutului în toate practicile lor necurate; este vorba despre cananiți, hitiți, periziți, iebusiți, moabiți, egipteni și edomiți. 70. Ei și fiii lor s-au căsătorit cu femeile acestor Neamuri, astfel că neamul sfânt s-a amestecat cu cele ale populațiilor de alt neam din ținut. Încă de la început, conducătorii și oamenii de seamă au împărtășit și ei această violare a legii.” 71. Auzind aceasta, eu mi-am rupt hainele și veșmintele sfinte, mi-am tăiat părul din cap și am rămas îngrozit și mâhnit. 72. Toți cei care au fost mișcați de Cuvântul Domnului izraeliților s-au strâns în jurul meu, iar eu am stat copleșit de mâhnire datorită acestei încălcări a Legii; și am stat așa mâhnit până la jertfa de seară.
Rugăciunea lui Ezra. 73. Atunci, cu hainele și veșmintele rupte, eu am venit din locul unde posteam, și, îngenunchind, mi-am întins mâinile, implorându-l pe Domnul. 74. Eu am zis: - „O, Doamne, sunt plin de rușine și teamă înaintea Ta. 75. Păcatele noastre s-au adunat peste noi, iar nelegiuirile noastre au ajuns la Cerul cel Înalt, 76. încă de pe vremea strămoșilor noștri; astăzi suntem mai mult cufundați în păcat ca niciodată. 77. Din cauza păcatelor noastre și a păcatelor strămoșilor noștri, noi, împreună cu frații, regii și preoții noștri, am fost dați pe mâna conducătorilor de pe pământ ca să fim omorâți, luați prizonieri, jefuiți și umiliți, până în ziua de azi. 78. Cu toate acestea, Doamne, chiar și acum, cât de mare este mila Ta! Căci noi tot mai avem o rădăcină și un nume în locul Tău cel sfânt. 79. Lumina noastră a fost reaprinsă în Casa Domnului nostru, iar noi am fost hrăniți pe timpul sclaviei. 80. Chiar și când am fost sclavi, Domnul nu ne-a uitat, ci a avut grijă să găsim favoare la regii Persiei: ei ne-au asigurat hrana, 81. au adăugat strălucire Templului Domnului nostru și au restaurat ruinele Sion-ului, noi stabilindu-ne în siguranță în Iudeea și Ierusalim.
Pag. 207
82. Acum, Doamne, în fața tuturor acestor lucruri, ce să mai spunem? Căci am încălcat poruncile Tale, date prin slujitorii Tăi, profeții. Tu ai zis: 83. < Ținutul pe care îl veți ocupa este un ținut pângărit de mizeria populației sale păgâne; ei l-au umplut cu căile lor imorale. 84. Acum, de aceea, să nu vă măritați fetele voastre cu fiii lor, sau să nu luați fetele lor de neveste pentru fiii voștri; 85. nici să nu încercați să pactizați cu ei niciodată. Numai astfel veți fi puternici, vă veți bucura de lucrurile bune din ținutul pe care îl veți putea da ca moștenire veșnică urmașilor voștri. > 86. Și toate aceste nenorociri ni se întâmplă din cauza faptelor noastre rele și a păcatelor noastre grozave. Cu toate acestea, Tu, Doamne, ne-ai ușurat povara păcatelor noastre, 87. și ne-ai dat rădăcini puternice în ținut, dar noi am căzut din nou și am încălcat Legea Ta, amestecându-ne în necurățenia Neamurilor acestui ținut. 88. Dar Tu n-ai fost atât de mânios, ca să ne distrugi și să nu ne rămână o rădăcină, o sămânță și un nume. 89. O, Domn al izraeliților, Tu ești drept, iar noi suntem astăzi rădăcina care a rămas. 90. În tot păcatul nostru, noi suntem aici înaintea Ta din cauză că nu mai putem să stăm înaintea Ta.” 91. În timp ce Ezra se ruga și mărturisea, copleșit și în lacrimi în fața Templului, în jurul lui s-au strâns mulți din Ierusalim – bărbați, femei și copii, și era mare plângere în mulțime. 92. Unul dintre izraeliți, Iehonias, fiul lui Iehiel, a vorbit și i-a zis lui Ezra: - „Noi am păcătuit împotriva Domnului când ne-am luat neveste de la oamenii din ținut; cu toate acestea, mai este încă speranță pentru izraeliți. 93. Astfel, să jurăm că ne vom alunga nevestele noastre de alt neam, împreună cu copiii lor, 94. supunându-ne astfel atât judecății Lui, dar și a tuturor celor care au ținut Legea Domnului. 95. Ridică-te și hotărăște; această lucrare este în mâinile tale. Ia măsurile cele mai drastice, iar noi ne vom supune!” 96. Ezra s-a ridicat în picioare și i-a pus pe capii familiilor preoților și leviților ai tuturor izraeliților să jure că vor face după cum au spus.
9 1. Apoi Ezra a părăsit curtea Templului și s-a dus la camera preotului Iehonan, nepotul lui Eliașib, 2. și a stat acolo, n-a mâncat pâine, n-a băut apă, căci încă mai plângea pentru că izraeliții violaseră flagrant Legea. 3. În Iudeea și în Ierusalim a fost dată o proclamație, anume ca toți exilații întorși acasă să se strângă în Ierusalim, 4. iar celor care nu se vor prezenta în două sau trei zile, după cum hotărau bătrânii lor, urma atât să li confiște vitele în folosul Templului, dar și să fie excluși din comunitatea exilaților. 5. Trei zile mai târziu, fiind în cea de-a douăzecea zi a lunii a noua, oamenii lui Iuda și ai lui Beniamin s-au strâns în Ierusalim, 6. unde au stat cu toții, înaintea Templului, tremurând de frig, căci venise iarna. 7. Ezra s-a ridicat și li s-a adresat: - „Însurându-vă cu femei de alt neam ați încălcat Legea și ați sporit vina izraeliților. 8. Acum pocăiți-vă și slăviți-L pe Domnul, Dumnezeul strămoșilor voștri, 9. faceți voia Lui și despărțiți-vă de Neamurile din ținut și de nevestele voastre de alt neam.” 10. Mulțimea a strigat cu putere: - „Vom face după cum zici! 11. - Dar – au adăugat ei, numărul nostru este foarte mare; este sezonul ploios și nu putem să stăm afară. În afară de asta, nu este un lucru de numai o zi sau două, căci am păcătuit foarte mult. 12. Să rămână conducătorii noștri aici, iar toți membrii comunității care au neveste de alt neam să se prezinte la o vreme stabilită, 13. împreună cu bătrânii și judecătorii din fiecare comunitate, până ce mânia Domnului pentru ce s-a întâmplat se va depărta de noi.” 14. Ionatan, fiul lui Azael, și Iezekia, fiul lui Tocanus, au primit supravegherea acestor termeni, iar Mosolamus, Levi și Sabateus au fost ajutoarele lor. 15. Exilații au îndeplinit toate acestea.
Pag. 207
16. Preotul Ezra a selecționat, pe nume, anumiți oameni, capi de familie. Ei s-au întrunit în sesiune ca să investigheze faptele, pe când era lună nouă, în cea de-a zecea lună; 17. iar când a fost lună nouă, în prima lună, cercetarea problemei bărbaților care și-au luat neveste de alt neam s-a încheiat. 18. Dintre preoți, s-au găsit că și-au luat neveste de alt neam: 19. Matelas, Eleazar, Ioribus și Ioadanus, care erau dintre urmașii lui Ieșua, fiul lui Iosedek, și frații lui. 20. Ei au promis să-și alunge nevestele și că vor jertfi după aceasta berbeci, pentru nelegiuirile lor. 21. Dintre urmașii lui Emer: Anania, Zabdeus, Manes, Sameus, Ireel și Azaria; 22. dintre urmașii lui Fesus: Elionas, Masias, Ișmael, Nataniel, Okidelus și Saloas; 23. dintre leviți: Iozabadus, Semis, Colius (numit și Calitas), Fateus, Iuda și Iona; 24. dintre cântăreții Templului: Eliasibus și Bacurus; 25. dintre ușieri: Salumus și Tolbanes.; 26. dintre izraeliții care erau acolo, dintre urmașii lui Foros: Iermas, Iedias, Melchias, Melus, Eleazar, Asibias și Baneas; 27. dintre urmașii lui Ela: Matanias, Zaharia, Iezrielus, Oabdius, Ieromot și Edias; 28. dintre urmașii lui Zamot: Eliadas, Eliasimus, Otonias, Iarimot, Sabatus și Zardeas; 29. dintre urmașii lui Bebe: Ioanes, Anania, Ozabadus și Ematis; 30. dintre urmașii lui Mani: Olamus, Mamucus, Iedeus, Iasubus, Aselus și Ieremot; 31. dintre urmașii lui Adi: Natus, Mosias, Lacunus, Naidus, Matanias, Sestel, Balnuus și Manase; 32. dintre urmașii lui Anas: Elionas, Aseas, Melchias, Sabeas și Simon Cosomeus; 33. dintre urmașii lui Asom: Altaneus, Matatia, Baneus, Elifalat, Manase și Semi; 34. dintre urmașii lui Bani: Ieremia, Momdis, Ismerus, Iuel, Mande, Pedias, Anos, Carabasion, Enasibus, Mamnitanemus, Eliasis, Banus, Eliali, Somis, Selemias și Natania; dintre urmașii lui Ezora: Sesis, Ezril, Azael, Samatus, Zambris și Iosefus; 35. dintre urmașii lui Nooma: Mazatias, Zabadeas, Edes, Iuel și Naneas. 36. Toți aceștia își luaseră neveste de alt neam, pe care acum le-au alungat, împreună cu copiii lor. 37. Preoții, leviții și izraeliții s-au stabilit în Ierusalim și în țară. De lună nouă, în cea de-a șaptea lună, când izraeliții se stabiliseră deja în așezările lor, 38. s-au strâns cu toții ca unul, înaintea porții de est a Templului. 39. Ei l-au rugat pe Ezra, preot și învățător al legii, să aducă Legea lui Moise, dată de către Domnul, Dumnezeul izraeliților. 40. De lună nouă, în cea de-a șaptea lună, marele preot Ezra a adus Legea înaintea întregii adunări, atât bărbați, cât și femei, dar și a tuturor preoților, ca s-o audă cu toții. 41. Începând din zori și până la prânz, el a citit cu voce puternică din ea, în curtea din fața porții Templului, atât în prezența bărbaților, cât și a femeilor, și cu toții au ascultat Legea cu multă atenție. 42. Ezra, preot și învățător al Legii, a stat pe un podium de lemn, care fusese făcut special pentru acest scop. 43. Lângă el au stat Matatias, Samus, Anania, Azaria, Urie, Iezekia și Balsamus, toți la dreapta lui, 44. iar la stânga lui au stat Faldeus, Misael, Melchias, Lotasubus, Nabarias și Zaharia. 45. Apoi, înaintea întregii adunări, căci el era într-un loc unde toți puteau să-l vadă, Ezra a luat Cartea Legii, 46. iar când a deschis-o, toți s-au ridicat în picioare. Ezra l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeu, Cel mai Înalt Domn al Oștirilor, Atotputernicul, 47. iar toți oamenii au strigat: - „Amin! Amin!” Ei și-au înălțat mâinile, au căzut cu fața la pământ și s-au închinat Domnului. 48. Leviții Ieșua, Anus, Sarabias, Iadinus, Iacubus, Sabateas, Auteas, Maenas, Calitas, Azaria, Iozabdus, Anania și Fiatas i-au învățat Legea Domnului. Ei au citit oamenilor Legea Domnului, în același timp insuflând în inimile lor sensul a ceea ce era citit. 49. Guvernatorul țării, Atarates, le-a zis tuturor – lui Ezra, marele preot și învățător al Legii, și leviților, care i-au învățat pe oameni: 50. - „Această zi este sfântă pentru Domnul.” Toți plângeau în timp ce ascultau Legea.
Pag. 209
51. - „De aceea, mergeți - a continuat el, petreceți cu mâncăruri de soi, cu băuturi dulci, și trimiteți o porție și celor care n-au, 52. căci această zi este sfântă înaintea Domnului. Să nu fie tristețe, căci Domnul vă va da slavă.” 53. Leviții i-au înveselit pe oameni: - „Această zi este sfântă, să nu fie tristețe.” 54. Astfel, toți au plecat să mănânce, să bea și să se veselească, și să dea și celor care n-aveau. Ei au ținut o mare petrecere, 55. căci cuvintele Legii intraseră în inimile lor. În acest fel au ținut ei adunarea lor.
2 EZRA
1 Genealogia lui Ezra. 1. Cea de-a doua carte a profetului Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilkia, fiul lui Șalum, fiul lui Zadok, fiul lui Ahitub, 2. fiul lui Ajuia, fiul lui Finehas, fiul lui Eli, fiul lui Amaria, fiul lui Meraimot, fiul lui Arna, fiul lui Uzi, fiul lui Borit, fiul lui Abișua, fiul lui Finehas, fiul lui Eleazar, 3. fiul lui Aaron, din tribul lui Levi. Profeția lui Ezra. Eu, Ezra, eram un prizonier în Media, în timpul domniei lui Artaxerxes, regele Persiei, 4. când Cuvântul Domnului a venit la mine: 5. - „Du-te la poporul Meu și spune-le crimele lor; spune copiilor lor cum au păcătuit ei împotriva Mea, iar ei să le spună copiilor copiilor lor. 6. Oamenii Mei au păcătuit chiar mai mult decât strămoșii lor, căci ei M-au uitat și am au adus jertfe la dumnezei străini. 7. Nu i-am scos Eu din Egipt, din ținutul unde erau sclavi? Cu toate acestea, ei M-au mâniat și Mi-au disprețuit avertismentele. 8. Dar tu, Ezra, tundeți părul din cap, ca să dai drumul la toate catastrofele peste cei care nu au respectat legile Mele. Poporul Meu nu mai poate fi corectat. 9. Câtă vreme o să-i mai tolerez Eu, care le-am acordat atât de multe favoruri? 10. De dragul lor, Eu am detronat mulți regi, l-am distrus pe Faraon, împreună cu slujitorii și întreaga lui armată. 11. Eu am distrus toate națiile care au stat în calea lor; în răsărit i-am dezrădăcinat pe oamenii din două provincii, Tyr și Sidon, și i-am omorât pe toți dușmanii izraeliților.”
Mila Domnului pentru izraeliți. 12. Spune-le. Așa vorbește Domnul: 13. - „Nu v-am adus Eu pe mare, și nu v-am făcut Eu drumuri sigure pe unde nu era nici un drum? Eu vi l-am dat pe Moise de conducător și pe Aaron de preot; 14. Eu v-am dat lumină dintr-un stâlp de foc; Eu am făcut multe minuni printre voi. Cu toate acestea, voi M-ați uitat” - zice Domnul. 15. Așa vorbește Domnul cel Atotputernic: - „Prepelițele au fost un semn pentru voi. Eu v-am dat tabere pentru protecția voastră. 16. În loc să sărbătoriți victoria, când Eu v-am distrus dușmanii, tot ce ați făcut a fost să mormăiți și să vă plângeți. 17. Ați uitat ce favoruri v-am făcut? Când vă era foame și sete în călătoria prin deșert, ați strigat: 18. < De ce ne-ai adus în deșert ca să ne omori? Era mai bine să fim sclavi la egipteni, decât să murim în deșert! > 19. Necăjit de plângerile voastre, Eu v-am dat mană ca hrană; a fost pâinea îngerilor ceea ce ați mâncat. 20. Când vă era sete, Eu am crăpat stânca, și apa a țâșnit din abundență. Împotriva căldurii verii, Eu v-am oferit umbră de pomi înfrunziți.
Pag. 210
21. Eu i-am alungat pe cei care vi se opuneau, cananiți, periziți și filisteni, și v-am repartizat între voi pământurile lor fertile. Ce-aș putea să vă fac mai mult de atât?” - zice Domnul. 22. Așa vorbește Domnul cel Atotputernic: - „Când sufereați de sete lângă izvorul cu apă amară și Mă blestemați, 23. Eu nu am trimis foc peste voi pentru hula voastre, ci am aruncat un pom în apă și am făcut apa dulce.
Izraeliți se revoltă și-L resping pe Domnul. 24. Iacov, ce să fac cu tine? Ai refuzat să mă asculți, Iuda! Am să Mă întorc spre alte Neamuri și le voi da lor numele Meu, iar ei Îmi vor respecta poruncile. 25. Din cauză că M-ați părăsit, Eu de asemenea vă voi părăsi. Când Mă veți implora pentru milă, Eu nu vă voi arăta nici un fel de milă; 26. când Mă veți ruga, Eu nu vă voi asculta. V-ați mânjit mâinile cu sânge, iar picioarele v-au fost iuți să omorâți. 27. Ca atare nu M-ați părăsit pe Mine, ci v-ați părăsit pe voi înșivă” – zice Domnul. 28. Așa vorbește Domnul cel Atotputernic: - „Nu v-am apărat Eu așa cum apără un tată fiii săi, sau o mamă fiicele sale, sau o doică copiii ei, 29. astfel ca voi să fiți poporul Meu și Eu să fiu Dumnezeul vostru, ca voi să fiți copiii Mei, iar Eu să fiu Tatăl vostru? 30. V-am strâns, cum strânge cloșca puii ei sub aripi. Dar acum, ce să vă fac? Vă voi alunga dinaintea Mea. 31. Când Îmi veți jertfi, Îmi voi întoarce fața de la voi; căci am respins zilele voastre de sărbătoare, lunile voastre noi și circumciziile voastre. 32. V-am trimis slujitorii Mei profeții, dar voi i-ați luat, i-ați omorât și le-ați mutilat trupurile. Pentru omorârea lor, Eu vă voi judeca” – zice Domnul. 33. Așa vorbește Domnul cel Atotputernic: - „Casa voastră este părăsită. Eu vă voi alunga, cum zboară vântul pleava. 34. Copiii voștri nu vor avea urmași, căci ei au ignorat poruncile Mele, și au făcut ceea ce Eu am condamnat. 35. Eu voi da casele voastre unui popor care nu a venit încă, oameni care, fără să fi auzit de Mine, Mă vor crede. Aceia cărora Eu nu le-am arătat semne, vor face ceea ce Eu am poruncit; 36. ei care deși nu au văzut niciodată profeții, vor păstra în inima lor ceea ce au învățat profeții din vechime. 37. Eu vă promit că poporul, care încă nu a venit, va beneficia de bunăvoința Mea; micuții lor vor sări de bucurie, și deși ei nu m-au văzut cu ochii lor, ei vor simți în Duh și vor crede ceea ce am vorbit Eu. 38. Și acum, părinte Ezra, uită-te cu mândrie la nația care vine dinspre răsărit. 39. Conducătorii pe care Eu le voi da sunt Avraam, Isaac și Iacov, Osea și Amos, Mica și Ioel, Obadia și Iona, 40. Naum, Habakuc și Țefania, Hagai și Zaharia, dar și Maleahi, care este de asemenea numit mesagerul Domnului.”
2 Dumnezeu îi judecă pe izraeliți. 1. Așa vorbește Domnul: - „Eu i-am scos pe acești oameni din sclavie, și Eu le-am dat porunci, prin slujitorii Mei profeții; dar ei și-au închis urechile la profeți, și au îngăduit ca legile Mele să ajungă literă moartă. 2. Mama care i-a născut le-a spus: < Plecați copiii mei, căci sunt văduvă și părăsită. 3. Eu v-am adus pe lume cu bucurie, dar v-am pierdut cu plângere și necaz, pentru că ați păcătuit împotriva Domnului Dumnezeu și ați făcut ceea ce Eu am condamnat. 4. Iar acum, ce pot să fac Eu pentru voi, văduvă și părăsită cum sunt? Plecați, copiii mei, și cereți milă de la Domnul. > 5. Acum Te chem pe Tine, părinte Ezra, ca să adaugi mărturia ta la a ei, căci copiii ei au refuzat să țină legământul Meu, 6. astfel ca să aduci confuzie peste ei, și s-o aduci pe mama lor la ruină, astfel ca ei să nu mai aibă urmași.
Pag. 211
7. Ei să fie împrăștiași printre Neamuri; numele lor să fie șterse de pe fața pământului, din cauză că au disprețuit legământul Meu. 8. Vai de tine, Asirie, ascunzătoare a păcătoșilor! Națiune ticăloasă, adu-ți aminte ce am făcut Sodomei și Gomorei: 9. pământurile lor zac acum îngropate sub mormane de smoală și movile de cenușă. Aceasta este ceea ce voi face acelora care nu M-au ascultat” - zice Domnul cel Atotputernic. 10. Așa vorbește Domnul lui Ezra: - „Spune oamenilor Mei că Eu le voi da regatul Ierusalimului, pe care demult îl oferisem lui Israel. 11. De asemenea, îmi voi retrage splendoarea prezenței Mele de la Israel, iar Casa care trebuia să fie a lor pentru totdeauna, Eu o voi da poporului Meu. 12. Pomul vieții își va revărsa parfumul peste ei, iar ei nici nu se vor trudi, nici nu vor obosi. 13. Cere și vei primi; roagă-te ca scurtul tău timp de așteptare să fie și mai scurt. Chiar și acum, Împărăția este deja pregătită pentru tine; fii vigilent! 14. Chem Cerul și Pământul, să fie martori: Eu am anulat răul și am făcut ca binele să existe, căci Eu sunt Cel Viu” - zice Domnul.
Îndemn la fapte bune. 15. - „Mamă, ține-ți copiii aproape. Urmărește-i cu bucurie, cum își urmărește îndeaproape un porumbel puii; învață-i să umble fără să se împiedice. Tu ești alesul Meu – zice Domnul. 16. Eu îi voi ridica pe morți din locurile lor de odihnă, și-i voi scoate din mormintele lor, căci am recunoscut că poartă numele Meu. 17. Nu este nimic de care să te temi, mamă de mulți copii, căci Eu te-am ales - zice Domnul. 18. Îți voi trimite pe slujitorii Mei, Isaia și Ieremia, ca ei să te ajute. După cum au profețit ei, Eu v-am pus deoparte ca să fiți poporul Meu. Eu am pregătit pentru voi doisprezece pomi încărcați cu diferite feluri de fructe; 19. douăsprezece fântâni din care curge lapte și miere, și șapte munți uriași, acoperiți cu trandafiri și liliac. Acolo, Eu îi voi umple pe copiii tăi cu veselie. 20. Păzește drepturile văduvii, apără cauza celui fără tată, dă la sărac, protejează-l pe orfan, asigură haine celor care nu au deloc; 21. îngrijește-te de cel slab și de cel neajutorat, și nu râde de cel desfigurat, protejează-l pe handicapat, și dă-i orbului viziunea strălucirii Mele. 22. Protejează-l în siguranță, între zidurile tale, atât pe cel bătrân, cât și pe cel tânăr. 23. Când găsești orice mort neîngropat, pune-l în groapă și înseamnă mormântul; apoi, când Eu voi face ca morții să se ridice, Eu îți voi da locul din față în învierea Mea. 24. Stați liniștiți, poporul Meu, vremea voastră de odihnă va veni. 25. Fii o doică bună pentru copiii tăi, și învață-i să meargă fără să se împiedice. 26. Dintre slujitorii pe care Eu ți i-am dat, nici unul nu se va pierde, căci Eu îi voi cere să fie între voi. 27. Nu te neliniști, căci atunci când va veni vremea necazurilor și a suferințelor, alții vor plânge și se vor văita, în timp ce tu te vei veseli și vei avea din abundență. 28. Deși vei deveni invidia Neamurilor, ei nu vor avea nici o putere împotriva ta – zice Domnul. 29. Puterea Mea te va proteja și-ți va salva copiii tăi din Iad. 30. Bucură-te, mamă, tu și copiii tăi, pentru că Eu voi veni să te salvez – zice Domnul. 31. Adu-ți aminte de copiii tăi care dorm în mormânt; Eu îi voi scoate din adâncimile pământului și le voi arăta milă, căci Eu sunt Domnul cel Milos – zice Domnul cel Atotputernic. 32. Ține-ți copiii aproape de tine până vin Eu; spune-le despre mila Mea pentru ei, căci harul Meu, care curge din izvoare țâșnitoare, nu se va usca niciodată.”
Ezra pe Muntele Horeb. 33. Eu, Ezra, în timp ce eram pe Muntele Horeb am primit o poruncă de la Domnul, anume să mă duc în Israel, dar, când am ajuns în Israel, ei m-au sfidat și au disprețuit porunca Domnului. 34. De aceea, eu vă spun, Neamurilor, care auziți și înțelegeți: „Priviți înainte la sosirea Păstorului vostru; El, care va veni la sfârșitul lumii este aproape, și El vă va da odihnă veșnică.
Pag. 212
35. Fiți gata să primiți răsplata Împărăției, căci lumina veșnică va străluci pe voi pentru totdeauna. 36. Fugiți de umbra acestei lumi, și primiți bucuria și splendoarea care vă așteaptă. Eu sunt martor pe față al Salvatorului meu. 37. Domnul l-a numit pe El, primiți-L și bucurați-vă, mulțumindu-i Celui care v-a chemat în Împărăția Cerurilor. 38. Ridicați-vă, stați drepți și uitați-vă la toți cei ce poartă semnul Domnului și stau la banchetul Lui. 39. Ei au ieșit din umbra acestei lumi și au primit veșminte glorioase de la Domnul. 40. Numărați-vă cu toții, o, Sion, și închide lista oamenilor tăi care sunt înveșmântați în alb, cei care au împlinit Legea Domnului. 41. Numărul copiilor tăi, pe care i-ai dorit atât de mult, este acum complet. Roagă-te să vină Împărăția Domnului, astfel încât poporul tău, care a fost chemat încă de la începutul lumii, să fie pus deoparte, ca fiind al Lui.”
Ezra îl vede pe Fiul lui Dumnezeu. 42. Eu, Ezra, am văzut că pe Muntele Sion era o mulțime prea mare ca să fie numărată, toți cântând imnuri de mulțumire Domnului. 43. Iar în mijlocul lor stătea un bărbat tânăr foarte înalt, mai înalt decât toți ceilalți, și punea pe capul fiecăruia câte o coroană. El era mai bucuros decât ei. Și eu am rămas fără grai. 44. Eu am întrebat îngerul: - „Domnul meu, cine sunt aceștia?” 45. El a replicat: - „Aceștia sunt cei care și-au scos hainele de muritori și le-au pus pe cele de nemuritori, cei care mărturisesc numele lui Dumnezeu. Acum ei sunt încoronați și primesc lauri.” 46. Apoi eu am mai întrebat: - „Cine este acel tânăr care le pune coroane pe cap și le dă lauri?” 47. Îngerul a replicat: - „El este Fiul lui Dumnezeu, pe care ei L-au mărturisit în această viață muritoare.” Eu am început să-i laud pe cei care au stat vitejește pentru Numele Domnului. 48. Apoi îngerul mi-a zis: - „Du-te și spune poporului Meu cât de mari și cât de multe sunt minunile Domnului Dumnezeu pe care le-ai văzut.”
3 EZRA
1 Prima viziune a lui Ezra. 1. În cel de-al treisprezecelea an după căderea Ierusalimului, eu Salatiel, care mai eram numit și Ezra, eram în Babilon. Eram tulburat în timp ce eram întins în pat, și mintea îmi era în dilemă, 2. în timp ce reflectam la pustiirea Sion-ului și la prosperitatea celor care locuiau în Babilon. 3. Duhul meu era grozav de agitat, și, plin de frică, m-am adresat Celui Preaînalt: 4. Eu am zis: - „Stăpânul și Domnul meu, nu ai fost Tu singur care la început ai rostit Cuvântul care a creat lumea? La porunca Ta, țărâna 5. l-a dat pe Adam. Trupul lui era fără viață și ale Tale au fost mâinile care l-au modelat; Tu ai suflat în el suflare de viață, iar el a devenit o ființă vie. 6. Tu l-ai pus în Paradis, pe care mâna Ta dreaptă l-a plantat, înainte să apară pământul. 7. Tu i-ai dat o poruncă de-a Ta s-o asculte; iar când el n-a ascultat-o, Tu ai hotărât să fie muritor, el și urmașii lui. Din el au apărut nații și triburi, oameni și familii, prea numeroase ca să fie numărate. 8. Fiecare nație a mers pe propria ei cale, păcătuind împotriva Ta și tratându-Te cu dispreț, iar Tu nu i-ai oprit. 9. Apoi, în timp, Tu ai adus potopul peste locuitorii pământului și i-ai distrus. 10. Aceeași soartă au avut cu toții; moartea peste Adam, și potopul peste generația lor. 11. Dar Tu l-ai cruțat pe unul dintre ei, pe Noe, pe el și casa lui, și pe toți cei drepți dintre urmașii lui. 12. Populația pământului a crescut; familii și popoare s-au înmulțit, țară după țară. Dar ei au început din nou să păcătuiască, mai rău decât cei de dinaintea lor. 13. Iar pe când ei păcătuiau, Tu l-ai ales pentru Tine pe unul dintre ei, și Avraam a fost numele lui. 14. Tu l-ai iubit, și numai lui i-ai dezvăluit cum se va sfârși lumea. 15. Tu ai făcut un legământ veșnic cu el, și i-ai promis că nu-i vei abandona niciodată pe urmașii lui.
Pag. 213
16. Tu i l-ai dat pe Isaac, iar lui Isaac i l-ai dat pe Iacov și pe Esau; dintre aceștia, tu l-ai ales pe Iacov pentru Tine, iar el a crescut să fie o mare națiune; dar pe Esau l-ai respins. 17. Tu i-ai salvat pe urmașii lui Iacov și i-ai condus pe Muntele Sinai. 18. Acolo Tu ai făcut Cerurile să se încovoaie, ai zgâlțâit pământul, ai mutat lumea; Tu ai făcut ca adâncurile să tremure și ai zguduit întreaga creație. 19. Slava Ta a trecut prin cele patru porți de foc, cutremur, vânt și îngheț, ca să dai poruncile Legii izraeliților, neamul lui Iacov. 20. Dar Tu nu le-ai luat inima lor rea, astfel ca Legea Ta să dea fruct în ei. 21. Căci primul, Adam, împovărat cu o inimă rea, a păcătuit și a fost copleșit, la fel ca toți urmașii lui. 22. Astfel, slăbiciunea a devenit înrădăcinată; și cu toate că Legea a fost în inimile oamenilor, la un loc cu ea era și rădăcina cea rea; astfel, ceea ce a fost bun s-a transformat în nimic, iar ceea ce era rău a persis-tat. 23. Anii au trecut, iar la vremea potrivită ai ridicat pentru Tine un slujitor, al cărui nume a fost David. 24. Tu i-ai poruncit să zidească orașul care poartă numele Tău, iar acolo să aducă jertfe din ceea ce era deja al Tău. 25. Aceasta s-a făcut mulți ani, până când locuitorii orașului s-au abătut de la calea cea bună, 26. purtându-se la fel ca Adam și toți urmașii lui, căci și ei au avut aceleași inimi rele. 27. Așa că Tu ai predat orașul pe mâna dușmanilor Tăi.”
Babilonul este comparat cu Sionul. 28. Am crezut că poate cei din Babilon trăiesc o viață mai bună, și de aceea subjugă ei Sionul. 29. Dar atunci când am sosit aici, am văzut ticăloșia lor fără de margini, și cu proprii mei ochi i-am văzut pe ticăloși în mari număr acești treizeci de ani. Și inima mi s-a înmuiat, 30. căci am observat cum îi tolerezi pe păcătoși și îi cruți pe necredincioși, cum ai distrus propriul Tău popor, dar i-ai păstrat pe dușmanii Tăi. Tu nu ai dat nici o indicație 31. nimănui cum trebuie să fie înțelese căile Tale. Este Babilonul mai virtuos decât Sion-ul? 32. A fost vreodată o altă țară în afara Israelului care să Te fi cunoscut? Ce triburi și-au pus încrederea în legămintele Tale, în afară de triburile lui Iacov? 33. Dar ei nu au văzut nici o răsplată, nici un fruct pentru munca lor. Eu am călătorit în lung și-n lat prin țări îndepărtate, și am văzut cum ele prosperă, deși nu Îți știu poruncile. 34. De aceea, pune acum în balanță păcatele noastre și acelea ale restului lumii, și va fi clar în ce parte se înclină balanța. 35. A fost vreodată o perioadă în care nu au păcătuit împotriva Ta locuitorii pământului? A fost vreo țară care să fi ținut poruncile Tale, cum a făcut-o Israelul? 36. Este adevărat că Tu poți găsi câțiva oameni ici și colo care au ținut poruncile, dar nicăieri o țară întreagă.”
2 Mintea oamenilor este limitată. 1. Uriel, îngerul care a fost trimis la mine, a replicat: 2. - „Înțelegerea ta despre lume ți-a dispărut, și tu crezi că poți să înțelegi calea Celui Preaînalt?” 3. Eu am zis: - „Da, Domnul meu.” El a continuat: - „Eu am fost trimis să-ți prezint trei dintre căile lumii, să-ți dau să rezolvi trei probleme; 4. dacă tu poți să-mi explici una dintre ele, atunci eu îți voi arăta calea pe care tânjești s-o vezi, și te voi învăța de ce este rea inima.” 5. Eu am zis: - „Vorbește, Domnul meu.” El a zis: - „Vino atunci, cântărește-mi o livră de foc, sau măsoară o dublă de vânt, sau adu-mi înapoi o zi care a trecut.” 6. Eu am replicat: - „Cum poți să-mi ceri să fac așa ceva, care nu poate să facă nici un om de pe pământ?” 7. Atunci el mi-a zis: - „Dacă te-aș întreba, câte locuințe sunt în inima mării? Sau câte izvoare alimentează adâncurile? Sau câte căi sunt deasupra bolții Cerului? Sau unde sunt căile de ieșit din mormânt, sau drumurile înspre Paradis? 8. Atunci poate că tu mi-ai fi ripostat: < Nu am coborât niciodată în adânc, nici în mormânt până acum, și nici nu m-am ridicat niciodată în Cer. >
Pag. 214
9. Dar, după cum vezi, Eu te-am întrebat numai despre foc, despre vânt și despre ieri, lucruri cu care te întâlnești zilnic și esențiale pentru viața ta, și cu toate acestea tu nu mi-ai răspuns.” 10. El a continuat: - „Atunci, dacă nu poți să înțelegi lucrurile cu care ai crescut, 11. cum poți tu atunci, cu mintea ta limitată, să înțelegi calea Celui Preaînalt? Un om corupt de lumea coruptă nu poate niciodată să știe calea celui incoruptibil.” 12. La aceste cuvinte, eu am căzut cu fața în jos, exclamând: - „Mai bine să nu fi ajuns să exist într-o lume a răului și a suferinței pe care nu putem să o explicăm!”
Pilda pădurii și a mării. 13. El a replicat: - „M-am dus într-o zonă împădurită, iar pomii din pădure plănuiau astfel: 14. < Haideți să pornim la război cu marea, s-o obligăm să se retragă, astfel ca să câștigăm teren pentru mai multe păduri. > 15. Valurile mării aveau și ele un plan similar. Ele au zis: < Haideți să atacăm și să învingem pomii din pădure, și să anexăm teritoriul lor. > 16. Dar planul făcut de pomi nu a dus la nimic, căci s-a iscat focul, iar ei au ars. 17. La fel, complotul valurilor nu a dus la nimic, căci nisipul a stat ferm și le-a blocat căile. 18. Dacă tu ai fi fost judecător între cele două, pe care ai încerca s-o pronunți dreaptă și pe care greșită?” 19. Eu am răspuns: - „Amândouă au fost greșite, planurile lor sunt naive, căci pământul a fost destinat pomilor, iar mării un loc pentru valurile ei.” 20. El a replicat: - „Da, ai judecat drept. Dar de ce nu ai făcut la fel cu întrebarea pe care ți-am pus-o? 21. Căci, după cum pământului i-au fost destinați pomii, iar mării valurile, tot așa locuitorii pământului pot înțelege numai lucruri pământești și nimic în plus; numai Cel ce locuiește deasupra Cerurilor poate înțelege lucrurile de deasupra Cerurilor.”
Veacul nou va face toate lucrurile clare. 22. Eu am întrebat: - „Dar, Domnul meu, te rog să-mi spui, de ce mi s-a dat puterea de înțelegere? 23. Întrebarea mea nu este despre Ceruri îndepărtate, ci despre ce se întâmplă în fiecare zi sub ochii noștri. De ce izraeliții au ajuns să fie disprețuiți printre Neamuri? De ce poporul pe care L-ai iubit a ajuns la mâna țărilor nelegiuite. De ce Legea strămoșilor noștri nu mai reprezintă nimic, iar legămintele scrise au fost făcute literă moartă? 24. Noi trecem prin lume ca un nor de lăcuste, viața noastră nu este decât un abur, iar noi nu mai merităm mila Domnului. 25. Ce va face El atunci pentru noi, care purtăm numele Lui? Acestea sunt întrebările mele.” 26. El a răspuns: - „Dacă vei supraviețui, vei vedea; dacă vei trăi destui ani, te vei minuna. Căci acest veac trece; 27. el este plin de necazuri și slăbiciuni, prea plin să cuprindă ceea ce este promis pentru vremea potrivită credincioșilor. 28. Răul despre care m-ai întrebat a fost semănat, dar vremea recoltării încă nu a sosit. 29. Până ce recolta de rău va fi recoltată, după cum a fost semănată, până ce pământul unde a fost semănat va dispărea, nu va fi loc pentru terenul unde este semănat binele. 30. O sămânță a Răului a fost semănată în inima lui Adam încă de la început; câtă nelegiuire a produs ea deja! Cât de mult va mai produce ea înaintea recoltatului! 31. Ia în considerație aceasta: dacă o singură sămânță a Răului a dat o recoltă de nelegiuiri atât de mare, 32. cât de vastă va fi recolta, când semințe fără de număr vor fi sădite!”
Când va veni veacul cel nou. 33. Eu am întrebat: - „Dar când? Cât timp mai trebuie să așteptăm? De ce sunt viețile noastre scurte și mizerabile?” 34. El a replicat: - „Nu te grăbi mai mult decât Însuși Cel Preaînalt. Tu te grăbești numai pentru tine; Cel Slăvit se grăbește pentru mulți. 35. Nu sunt acestea chiar întrebările celor credincioși în cămările sufletelor: < Cât timp mai trebuie să stăm aici? >
Pag. 215
36. Iar răspunsul pe care l-am primit de la arhanghelul Ieremiel a fost: - < imediat ce numărătoarea celor ca tine se va încheia. Dumnezeu a cântărit lumea în balanță, 37. El a măsurat și numărat veacurile; iar El nu va mișca și nu va altera nimic, până când nu se va împlini măsura. >” 38. Eu am replicat: - „Dar, Stăpânul și Domnul meu, noi suntem toți păcătoși, de la primul până la ultimul. 39. Poate fi din cauza noastră, din cauza păcatelor întregii umanități, ca recolta și recompensa pentru cei drepți este întârziată?” 40. El a zis: - „Du-te și întrebă o femeie însărcinată, dacă mai poate să țină copilul mai mult decât cele nouă luni?” 41. Eu am zis: - „Nu, Domnul meu, nu mai poate.” El a continuat: - „Cămările sufletelor în lumea de dedesubt sunt ca pântecele: 42. la fel cum o femeie care este nerăbdătoare să sfârșească cu durerile nașterii, tot așa și ele sunt nerăbdătoare să dea înapoi sufletele încredințate lor de când a început timpul. 43. Atunci ți se va arăta tot ceea ce dorești să vezi.”
Cât timp a mai rămas. 44. Eu am zis: - „Dacă am găsit favoare la Tine, și dacă este posibil pentru tine să-mi spui și pentru mine să înțeleg, 45. dezvăluie-mi încă un lucru: ce este mai lung – viitorul, care încă nu a venit, sau trecutul care s-a dus? 46. Căci știu cât timp a trecut, dar nu știu cât va mai trece.” 47. El a zis: - „Vino, stai la dreapta mea, iar eu îți voi explica viziunea pe care o s-o vezi” 48. Eu am stat și am văzut că un foc strălucitor a trecut prin fața ochilor mei, iar când flăcările au dispărut, am privit și am observat că fumul persista. 49. După aceasta, un nor întunecat de ploaie a trecut prin fața mea; era o furtună puternică, iar după ce ea a trecut, erau încă rămase câteva picături de ploaie. 50. Îngerul a zis: - „Reflectează la aceasta. Tot așa cum dușul de ploaie a umplut un spațiu mult mai mare decât picăturile de apă, iar focul mai mult decât fumul, tot așa trecutul depășește cu mult în lungime viitorul; ce a rămas sunt doar picăturile de ploaie și fumul.” 51. Eu am zis: - „Te rog să-mi spui, crezi că voi trăi eu să văd acele zile? Sau, ele vor veni în timpul vieții mele?” 52. El a replicat: - „Dacă mă întrebi ce semne le vor preceda, eu îți voi răspunde numai în parte. Dar lungimea propriei tale vieți nu îmi este îngăduit să ți-o revelez; despre aceasta nu știu nimic.
3 Semne ale sfârșitului. 1. Dar să vorbesc despre semn: vine o vreme când locuitorii pământului vor fi cuprinși de o panică teribilă, calea adevărului va fi ascunsă vederii, și nu va mai fi credință pe pământ. 2. Ticăloșia va crește peste orice ai văzut și auzit vreodată. 3. Țara pe care acum tu o vezi conducând lumea va deveni un deșert nemarcat de oameni, apărând oamenilor ca un ținut părăsit. 4. După cea de-a treia perioadă, dacă Cel Preaînalt îți va da o viață destul de lungă, tu vei vedea o tulburare universală. Soarele va începe brusc să strălucească noaptea, iar luna în timpul zilei. 5. Din pomi va picura sânge, pietrele vor vorbi, țări vor fi în dezordine, iar cursul stelelor va fi schimbat. 6. Un rege nedorit de locuitorii pământului își va asuma conducerea. Păsările vor zbura cu toate departe, 7. Marea Moartă va arunca pești, iar o voce a unuia pe care mulți nu-l cunosc își va face auzit glasul noaptea, dar toți îl vor auzi. 8. Prăpăstii se vor deschide în multe locuri și din ele vor izbucni neîncetat flăcări. Fiare sălbatice vor merge la vânat departe de habitatele lor, iar femei vor da naștere la monștri în timpul perioadei lor, 9. ape dulci vor curge sărate, iar prietenii se vor război unii cu alții peste tot. Apoi cunoașterea va fi ascunsă, iar rațiunea retrasă din camera ei. 10. Mulți o vor căuta, dar nu o vor găsi; pământul va fi copleșit cu ticăloșie și viciu. 11. O țară va întreba alta: < Dreptatea, dreptatea în acțiune, a trecut vreodată pe la voi? >, iar răspunsul va fi: < Nu! >
Pag. 216
12. În acea vreme, oamenii vor spera, dar vor spera în zadar; ei se vor strădui, dar nu vor avea nici un succes. 13. Acestea sunt semnele pe care îmi este îngăduit să ți le spun ție. Dar întoarce-te încă o dată la rugăciuni, continuă să plângi și să postești timp de șapte zile; apoi din nou vei auzi lucruri și mai grozave decât acestea.”
Sfârșitul viziunii. 14. Apoi m-am trezit brusc și trupul mi s-a scuturat cu violență; sufletul îmi era tulburat și eram aproape să leșin. 15. Dar îngerul care a venit și a vorbit cu mine m-a ținut, a pus tărie în mine și m-a pus pe picioare. 16. În următoarea noapte, Faltiel, conducătorul oamenilor, a venit la mine și mi-a zis: - „Unde ai fost? Și de ce arăți așa de trist? 17. Ai uitat că izraeliții care se află în exil ți-au fost dați în grijă? 18. Ridică-te și mănâncă ceva. Nu ne abandona, ca un păstor care-și abandonează turma la lupi fioroși.” 19. Eu am replicat: - „Pleacă și nu veni lângă mine în următoarele șapte zile; după aceea te poți întoarce.” Auzind aceasta, el a plecat.
Cea de-a doua viziune a lui Ezra. 20. Timp de șapte zile eu am postit, cu lacrimi și tânguiri, după cum îmi poruncise îngerul Uriel. 21. La sfârșitul celor șapte zile, mintea mea era din nou puternic tulburată, 22. dar mi-am recuperat puterea gândurilor și am început din nou să mă adresez Celui Preaînalt. 23. Eu am zis: - „Stăpânul și Domnul meu, din toate pădurile pământului și din toți pomii, Tu ai ales o vie; 24. din toate ținuturile de pe tot pământul, Tu ai ales un loc; 25. și dintre toate florile de pe pământ Tu ai ales un liliac. 26. Din toate adâncurile mării Tu ai umplut un râu pentru Tine Însuți, iar dintre toate orașele care au fost construite vreodată, Tu ai pus deoparte Sion-ul pentru Tine Însuți. 27. Dintre toate păsările care au fost create, Tu ai numit pentru Tine un porumbel, și dintre toate animalele care au fost făcute, Tu ai luat o oaie. 27. Din toate nenumăratele țări, Tu ai adoptat una pentru Tine, iar numai acestui popor ales i-ai dat o Lege. 28. Atunci de ce, Doamne, ai pus acest popor la mila la atât de mulți? De ce ai umilit această rădăcină mai mult decât pe toate celelalte, și ai împrăștiat propriul Tău popor de-a lungul și de-a latul pământului? 29. Cei ce s-au opus promisiunilor Tale i-au cotropit pe cei care au crezut în legămintele Tale. 30. Dacă ești atât de nemulțumit de poporul Tău, a Ta ar trebui să fie mâna care-i pedepsește.”
Răspunsul la rugăciunea lui Ezra. 31. Când am terminat de vorbit, a fost trimis la mine îngerul care mă vizitase noaptea trecută. 32. El mi-a zis: - „Ascultă-mă, și Eu am să te instruiesc, urmărește-mă și îți voi spune mai multe.” 33. Eu am replicat: - „Vorbește, Domnul meu.” El a început: - „Tu ești teribil de îngrijorat pentru izraeliți. Îi iubești tu pe izraeliți mai mult decât îi iubește Creatorul?” 34. Eu am răspuns: - „Nu, Domnul meu, dar supărarea m-a făcut să vorbesc; Inima îmi este torturată în fiecare oră, în timp ce mă chinui să înțeleg căile Celui Preaînalt, și să descifrez orice parte a judecății Lui.” 35. El mi-a zis: - „Nu poți.” Eu am întrebat: - „De ce nu, Domnul meu? De ce m-am născut atunci? De ce pântecele mamei mele nu mi-a devenit mormânt? Astfel, nu aș fi văzut niciodată necazurile lui Iacov și sfârșeala teribilă a izraeliților.” 36. El a zis: - „Numără-mi zilele care nu au venit încă, strânge-mi picăturile de ploaie răzlețe, fă să înflorească din nou florile uscate, 37. descuie-mi cămările și eliberează vânturile închise acolo, sau dă formă vizibilă unui glas – atunci îți voi răspunde întrebării despre necazurile izraeliților.” 38. Eu am insistat: - „Stăpânul și Domnul meu, cum poate să existe cineva cu atâta cunoaștere, cu excepția Unicului, care nu trăiește printre oameni? 39. Eu sunt un om simplu, cum aș putea să răspund întrebărilor Tale?”
Pag. 217
40. El a replicat: - „Tot așa cum nu poți să faci nici unul dintre lucrurile menționate, la fel nu poți să descoperi judecata Mea, sau scopul final al dragostei pe care am promis-o poporului Meu.”
Motivul creării de generații succesive. 41. Eu am obiectat: - „Dar, Domnul meu, fără îndoială că promisiunea Ta este pentru cei care vor fi în viață la sfârșit. Care va fi soarta celor care au trăit înaintea noastră, sau a noastră, sau a celor care vor veni după noi?” 42. El a zis: - „Voi compara judecata Mea cu un cerc; cei din urmă nu vor ajunge prea târziu, nici cei dintâi prea devreme.” 43. La aceasta, eu am replicat: - „Nu puteai să-i fi creat în același timp pe toți cei care au fost, care sunt acum și cei care vor fi? Atunci ai fi putut să ții judecata cu mai puțină întârziere.” 44. Răspunsul Lui către mine a fost: - „Creația nu poate să meargă mai repede decât Creatorul, nici lumea nu poate să-i susțină la un moment dat pe toți cei creați să trăiască în ea.” 45. Eu am reliefat: - „Domnul meu, mi-ai spus chiar mai înainte, că vei da din nou viață tuturor ființelor care au fost creată vreodată, toate în același timp; cum poate să fie acest lucru posibil? Dacă toate ființele vor trăi în același timp și creația îi va putea susține pe toți, atunci este posibil ca lumea să poată să-i susțină pe toți în același timp, chiar acum?” 46. El mi-a replicat: - „Gândește la pântecele unei femei și spune-i femeii: - Dacă dai naștere la zece copii, de ce îi naști unul după altul? De ce nu-i naști odată pe toți zece?” 47. Eu am zis: - „Nu, aceasta ar fi imposibil, nașterile trebuie să aibă loc la intervale. 48. El a răspuns: - „Este adevărat, Eu am făcut ca pântecele pământului să nască la intervale pe cei concepuți în el. 49. Un prunc nu poate să nască, nici o femeie care este prea bătrână; Eu am făcut aceeași regulă pentru lumea pe care Eu am creat-o.”
Când și cum va veni sfârșitul. 50. Eu am continuat cu întrebările: - „De vreme ce mi-ai dat ocazia, pot să întreb, este mama noastră, de care vorbești, încă tânără, sau ea se apropie de bătrânețe?” 51. El a replicat: - „Pentru un răspuns, întreabă orice mamă; 52. întreab-o de ce copiii pe care i-a născut mai târziu nu sunt ca cei pe care i-a născut la început, ci mai mici. 53. Ea îți va spune că cei care s-au născut în vigoarea tinereții ei sunt foarte diferiți de cei pe care i-a născut la bătrânețe, când pântecele ei începe să slăbească.” 54. Gândește-te deci, cum ar fi: dacă ești mai mic decât cei care s-au născut înaintea ta, 55. iar cei care vor urma după tine vor fi și mai mici, este deoarece creația îmbătrânește și își pierde puterea tinereții ei.” 56. Eu am zis: - „Dacă am găsit favoare înaintea Ta, Domnul meu, arată-mi totuși prin cine vei judeca creația Ta.”
4 1. El mi-a zis: - „Când a fost creat pământul, porțile lumii nu stăteau la locul lor; 2. nici un tunet nu tunase, nici un fulger nu scăpărase, fundațiile Paradisului nu erau încă puse, 3. nici florile lui frumoase nu erau ca să poată fi văzute, puterile care mișcau stelele nu erau încă stabilite, nici nenumăratele armate de îngeri nu erau adunate, 4. nici cantități uriașe de aer nu erau ridicate în sus, diviziile Cerului nu își primiseră numele lor, Sionul nu fusese ales ca propriul sălaș al lui Dumnezeu; 5. veacul prezent încă nu fusese plănuit, schemele păcătoșilor lui nu fuseseră încă scoase în afara legii, nici sigiliul Domnului încă nu fusese pus pe cei care își strânseseră comoara de credincioșie. 6. Atunci Eu m-am gândit, iar toată lumea a fost creată numai prin Mine și prin nimeni altcineva; în același fel, sfârșitul va veni prin Mine și prin nimeni altcineva.”
Pag. 218
Cum se separă veacurile. 7. Eu am răspuns: - „Spune-mi despre intervalul care împarte veacurile. Sau, când se va sfârși primul veac și când va fi începutul următorului?” 8. El a zis: - „Intervalul nu va fi mai mare decât cel dintre Avraam și Avraam, căci Iacov și Esau au fost urmașii lui, iar mâna lui Iacov ținea piciorul lui Esau în momentul nașterii. 9. Călcâiul lui Esau reprezintă sfârșitul primului veac, iar mâna lui Iacov reprezintă începutul veacului următor, 10. căci începutul unui om este mâna lui, iar sfârșitul lui este călcâiul lui; între călcâi și între mână, Ezra, nu căuta nici un interval.”
Ultimele semne ale sfârșitului. 11. Eu am zis:- „Stăpânul și Domnul meu, dacă am găsit favoare la tine, 12. arată-mi ultimul dintre semnele Tale, dintre care mi-ai arătat o parte noaptea trecută.” 13. El a replicat: - „Ridică-te în picioare, și vei auzi o Voce puternică și tunătoare. 14. Nu te înfricoșa dacă locul unde stai se va clătina la sunet; 15. căci Ea vorbește despre sfârșit, iar temeliile pământului vor înțelege 16. că El vorbește despre ele. Ele vor tremura și se vor fi clătina, căci ele știu că la sfârșit trebuie să fie transformate.” 17. La aceasta, eu m-am ridicat în picioare și am ascultat. O Voce a început să vorbească, iar sunetul ei era ca zgomotul produs de un torent uriaș. 18. Vocea a zis: - „Se apropie vremea când Eu voi veni să-i judec pe locuitorii pământului, 19. vremea când Eu voi întreba despre ticăloșiile celor care fac rău, vremea când umilirea Sionului va înceta, 20. vremea când un sigiliu va fi pus peste veacul care este gata să se termine. Atunci Eu voi arăta aceste semne: Cărțile vor fi deschise înaintea bolții Cerului, și toți vor vedea în același timp judecata Mea. 21. Copii doar de un an vor putea să vorbească, iar femei însărcinate vor naște prematur copii, la trei sau patru luni; iar ei vor supraviețui și se vor zbengui. 22. Terenuri semănate vor apărea brusc ca nesădite, iar magazii care erau pline vor fi găsite brusc goale. 23. O trompetă va suna puternic, înfricoșând brusc pe toți cei care o vor auzi. 24. În acea vreme, prietenii se vor război cu prietenii, ca și cum ar fi dușmani; pământul și cei care îl locuiesc vor fi îngroziți. Apele curgătoare vor rămâne nemișcate, astfel încât timp de trei ore nu vor mai curge. 25. Oricine va rămâne după ceea ce tot ce v-am spus Eu că se va întâmpla, va fi salvat și va vedea salvarea pe care Eu o aduc, dar și sfârșitul acestei lumi a Mea. 26. Ei îi vor vedea pe oamenii care au fost luați la Cer, fără chiar ca ei să guste moartea. Apoi inima locuitorilor pământului va fi schimbată și vor avea un duh mai bun. 27. Ticăloșia va fi eliminată, iar înșelăciunea distrusă, 28. dar credincioșia va înflori, corupția va fi înfrântă, iar adevărul, atât de multă vreme infructuos, va fi revelat.”
Concluzie la cea de-a doua viziune. 29. În timp ce Vocea vorbea, locul unde stăteam a început să se miște din ce în ce mai tare dintr-o parte în alta. 30. Apoi îngerul mi-a zis: - „Acestea sunt revelațiile pe care ți le-am adus în această noapte. 31. Dacă te vei ruga din nou și vei ține din nou post timp de șapte zile, atunci Eu mă voi întoarce și îți voi spune lucruri și mai grozave. 32. Căci, fii convins, glasul tău a fost auzit de către Cel Preaînalt; Dumnezeul cel Atotputernic a văzut integritatea și sfințenia pe care ți-ai menținut-o toată viața ta. 33. De aceea m-a trimis El la tine cu toate aceste revelații și cu acest mesaj: < Fii încrezător și nu te teme!> 34. Nu te grăbi să ai gânduri inutile despre trecut; astfel nu vei acționa cu grabă când va veni veacul de pe urmă.”
Pag. 219
Cea de-a treia viziune a lui Ezra. Lucrarea Domnului în creație. 35. După aceasta, eu am plâns încă o dată și am ținut post timp de șapte zile, la fel cum am făcut mai înainte, completând astfel cele trei săptămâni de care m-am bucurat. 36. În cea de-a opta noapte, sufletul îmi era din nou tulburat, și am început să mă adresez Celui Preaînalt. 37. Cu duhul înflăcărat și cu mintea în agonie, 38. eu am zis: - „O, Doamne, la începutul creației, a fost Cuvântul Tău. În prima zi, Tu ai zis: < Să fie Cerul și Pământul > , și Cuvântul Tău a făcut lucrarea. 39. După care a fost Duhul, și întuneric și liniște era peste tot; sunetul vocilor umane nu era încă acolo. 40. Apoi Tu ai poruncit ca o rază de lumină să fie adusă din magaziile cu comori ale Tale, astfel ca lucrările Tale să fie vizibile începând din acel moment. 41. În cea de-a doua zi, Tu l-ai creat pe îngerul Firmamentului și i-ai poruncit să facă o barieră care să dividă apele de ape, astfel ca o parte din ele să se retragă în sus, iar cealaltă parte să rămână dedesubt. 42. În cea de-a treia zi, Tu ai poruncit apelor să se adune laolaltă în a șaptea parte a pământului; celelalte șase părți Tu le-ai făcut să fie uscatul, iar din el ai păstrat o parte, ca să fie plantată și lucrată pentru folosul Tău. 43. Cuvântul Tău a ieșit, iar lucrarea a fost făcută imediat. 44. Într-o clipă a apărut un număr vast de fructe de orice fel și de orice gust ce poate fi dorit, cu flori ce aveau culori de neimitat, și cu mirosuri misterioase în parfumul lor. Acestea au fost făcute în cea de-a treia zi. 45. În cea de-a patra zi, la porunca Ta, au fost create splendoarea soarelui, lumina lunii, dar și stelele, în locurile care le-au fost stabilite; 46. iar Tu le-ai poruncit să slujească omenirii, chiar înainte ca Tu să o creezi. 47. În cea de-a cincea zi, Tu ai poruncit celei de-a șapte părți - unde fuseseră strânse apele, să dea ființe vii, păsări și pești. La porunca Ta, 48. apa goală și fără viață a dat ființe vii, dând astfel prilej națiilor să pomenească despre lucrările Tale minunate. 49. Apoi Tu ai pus deoparte două ființe vii; pe una Tu ai numit-o Behemot, iar pe cealaltă Leviatan. 50. Tu le-ai pus în două locuri diferite, căci cea de-a șaptea parte a pământului, unde au fost adunate apele, nu era suficient de mare să le susțină pe amândouă. 51. Tu i-ai repartizat lui Behemot ca teritoriu o parte din ținutul pe care l-ai făcut uscat în cea de-a treia zi, o țară a o mie de dealuri; 52. iar lui Leviatan Tu i-ai dat a șaptea parte, apa. Tu le-ai hărăzit să fie hrană pentru cei care dorești Tu, și când vei dori Tu. 53. În cea de-a șasea zi, Tu ai poruncit pământului să aducă pentru Tine vite, animale sălbatice și târâtoare. 54. Ca să-ți încununezi lucrarea, Tu l-ai creat pe Adam și i-ai dat stăpânire peste tot ce ai făcut. Din Adam ne-am tras noi toți, poporul Tău ales.
De ce suferă oamenii lui Dumnezeu. 55. Am recitat întreaga istorie a Creației, o, Doamne, din cauză că Tu ai zis că ai creat această primă lume de dragul nostru, 56. iar celelalte Neamuri care s-au tras din Adam sunt nimic, cu nimic mai bune decât scuipatul, căci numărul lor nu este nici cât o picătură într-o găleată plină. 57. Cu toate acestea, o, Doamne, aceste Neamuri, considerate a fi nimic, ne domină și ne calcă în picioare. 58. Noi, poporul Tău, am fost puși în puterea lor – poporul Tău, pe care Tu i-ai numit primul Tău născut, singurul Tău fiu, campionul Tău, și cel mai iubit de Tine. 59. Acum, dacă lumea a fost făcută pentru noi, de ce nu ne luăm în stăpânire moștenirea? Câtă vreme trebuie să mai treacă?”
5 Răspunsuri la întrebările lui Ezra. 1. Când am terminat de vorbit, a fost trimis la mine același înger ca și nopțile anterioare.
Pag. 219
2. El mi s-a adresat: - „Ridică-te pe picioare, Ezra, și ascultă mesajul pe care ți l-am adus.” 3. Eu am replicat: - „Vorbește, Domnul meu.” El a zis: - „Imaginează-ți o mare într-un vast spațiu deschis, întinzându-se în lung și-n lat, 4. dar intrarea în ea se face printr-un loc îngust, ca o strâmtoare a unui râu. 5. Dacă cineva vrea să ajungă la mare, s-o privească sau să obțină control peste ea, cum poate oare să ajungă în larg, fără să treacă prin strâmtoare? 6. Sau, imaginează-ți un oraș zidit pe o câmpie, oraș plin de orice lucru bun, 7. dar intrarea în el este strâmtă și abruptă, cu foc în partea dreaptă și apă adâncă în partea ei stângă. 8. Între foc și apă este un drum atât de îngust, astfel încât un singur om poate trece pe el. 9. Dacă orașul este dat cuiva ca moștenire, cum își va lua el în primire moștenirea, decât trecând prin pericolul arătat?” 10. Eu am fost de acord: - „Este singura cale, Domnul meu.” Îngerul a zis: - „La fel va fi și cu neamul lui Israel. 11. Căci Eu am făcut lumea pentru izraeliți, dar când Adam a încălcat poruncile Mele, Creația a ajuns la judecată. 12. Intrările în lumea actuală au fost făcute strâmte, dureroase și dificile, puține și rele, pline de pericole și necesită muncă grea ca să intri pe ele. 13. Dar intrările în lumea cea măreață sunt largi și sigure, și conduc la imortalitate. 14. De aceea, toți trebuie să intre în această existență îngustă și orgolioasă, altfel ei nu vor putea primi binecuvântările ce le-au fost rezervate. 15. Atunci de ce ești neliniștit și tulburat, Ezra, la gândul că ești muritor și trebuie să mori? 16. De ce nu ți-ai îndreptat mintea de la prezent înspre viitor?”
Soarta păcătoșilor. 17. Eu am replicat: - „Stăpânul și Domnul meu, ai stabilit în Legea Ta că cei drepți vor moșteni aceste lucruri, dar păcătoșii vor pieri. 18. De aceea, cei drepți pot îndura această viață îngustă, și pot privi viața vastă de apoi.” 19. El a zis: - „Tu nu ești un judecător mai bun decât Domnul, nici mai înțelept decât Cel Preaînalt. 20. Este mai bine ca mulți care sunt acum în viață să piară, decât să fie disprețuită Legea dată de Dumnezeu! 21. Dumnezeu a dat instrucțiuni clare tuturor celor care au venit în această lume, spunându-le cum să-și trăiască viața și cum să evite pedeapsa. 22. Dar necredincioșii au refuzat să-L asculte; ei au adoptat un mod de viață păcătos, 23. și și-au făcut din înșelăciune și ticăloșie țelul lor; ei chiar au negat existența Celui Preaînalt și au ignorat căile Lui. 24. Ei au respins Legea și au renegat promisiunile Lui; ei nici nu au pus credință în legile Lui și nici nu au făcut ceea ce le-a poruncit El. 25. De aceea, Ezra, lucrurile goale sunt pentru cei goi, iar lucrurile pline sunt pentru cei plini.
Împărăția vremelnica a lui Mesia. 26. Ascultă! Va veni cu adevărat vremea când semnele despre care Eu ți-am vorbit vor apărea, iar țara care este acum ascunsă va fi revelată. 27. Oricine care a fost salvat de la aceste catastrofe pe care Eu ți le-am spus, va vedea lucrurile minunate pe care Eu le voi face. 28. Căci Fiul Meu, Mesia, va apărea împreună cu însoțitorii Săi, aducând patru sute de ani de bucurie tuturor celor care vor supraviețui. 29. La sfârșitul acelor ani, Fiul Meu, Mesia, va muri, atât El, dar și toți oamenii care au în ei suflare de viață. 30. Apoi lumea se va întoarce la liniștea primară timp de șapte zile, la fel cum a fost la începutul creației; nici unul nu va fi lăsat în viață. 31. După șapte zile, veacul, care încă nu s-a trezit, va fi trezit, iar veacul care este coruptibil va înceta să existe.
Pag. 221
32. Pământul îi va da înapoi pe cei ce dorm în el, țărâna pe cei care se odihnesc acolo în liniște, iar cămările vor ceda sufletele ce le-au fost încredințate. 33. Cel Preaînalt va fi văzut pe tronul de judecată, iar toată mila și răbdarea vor înceta să existe. 34. Va rămâne numai judecata, adevărul va sta ferm, iar credincioșia va fi puternică. 35. Lucrarea oricărui om se va arăta, iar recompensa ei va fi făcută cunoscută; lucrările drepte se vor deștepta, iar faptele ticăloase nu vor fi lăsate să doarmă. 36. Locul chinului va apărea, iar în partea opusă lui va fi locul de odihnă; cuptorul Iadului va fi expus, iar în partea opusă lui, Paradisul bucuriei. 37. Apoi Cel Preaînalt va spune națiilor care au fost înviate din morți: - „Priviți și înțelegeți pe Cine ați negat și ați refuzat să-L slujiți, ale Cărui porunci le-ați disprețuit. 38. Priviți în această parte și în cealaltă: aici sunt bucuria și odihna, acolo sunt focul și chinurile.” Astfel le va vorbi El în ziua judecăți. 39. Acea zi va fi fără soare, lună sau stele, 40. fără nor, tunet sau fulger, fără vânt, apă sau aer; fără întuneric, seară sau dimineață, 41. fără vară, primăvară sau iarnă; fără căldură, îngheț sau frig, fără grindină, ploaie sau rouă, fără amiază, noapte sau dimineață, fără strălucire, lumină sau splendoare. Va fi numai splendoarea slavei Celui Preaînalt, de la care toți își vor vedea soarta care îi așteaptă. 43. Acea zi va dura ca o săptămână de-a anilor, după cum era. 44. Acesta este porunca pe care Eu am decretat-o pentru judecată, dar numai ție ți-am dat Eu această revelație.”
Numai puțini vor fi cei salvați. 45. Eu am replicat: - „Domnul meu, repet ceea ce am spus mai înainte: < Cât de binecuvântați sunt cei vii, care se supun poruncilor Tale! > 46. Cât despre cei pentru care m-am rugat, a trăit vreodată vreun om care să nu fi păcătuit, sau care să nu fi încălcat legământul Tău? 47. Înțeleg acum că lumea următoare va aduce bucurie numai la puțini, în timp ce multora le va aduce chinul. 48. Căci o inimă rea a crescut puternic în noi, ne-a înstrăinat de legile lui Dumnezeu și ne-a condus la corupție și la căile care duc la moarte; ne-a deschis calea spre ruină și ne-a dus departe de viață. Asta ne-a făcut ea, și nu pentru puțini, ci aproape pentru toți cei care au fost creați.” 49. Îngerul a replicat: - „Ascultă-mă, Ezra, și Eu te voi povățui și corecta în continuare. 50. Cel Preaînalt a făcut nu o lume, ci două, și aceasta din următorul motiv: 51. Sunt, după cum știi, nu mulți cei care sunt drepți, ci numai câțiva, și ca atare ticăloșii sunt foarte numeroși; ascultă deci la explicația pentru aceasta. 52. Să presupunem că ai foarte puține pietre prețioase; ai adăuga la numărul lor, punând printre ele plumb și lut?” 53. Eu am zis: - „Nu, Domnul meu, nimeni nu ar face una ca asta.” 54. El a continuat: - „De asemenea, privește lucrurile și astfel: întreabă pământul, întreabă-l cu smerenie, iar el îți va răspunde. 55. Spune-i: Tu produci aur, argint și bronz, fier, plumb și lut. 56. Este mai mult argint decât aur, mai mult cupru decât argint, mai mult fier decât cupru, mai mult plumb decât fier, mai mult lut decât plumb. 57. Judecă atunci singur, care lucruri sunt mai prețioase și de dorit – cele care sunt din belșug, sau cele care sunt mai rare.” 58. Eu am zis: - „Stăpânul și Domnul meu, ceea ce este din belșug este mai ieftin, iar ceea ce este mai rar este mai valoros.” 59. El a replicat: - „Ia în considerație atunci ce rezultă din aceasta: proprietarul la ceva ceea ce este greu de obținut are mai multe motive să fie încântat decât proprietarul a ceva ce este din belșug. 60. În același mod, când Îmi voi împlini promisiunea pe care am făcut-o creației, Eu mă voi bucura în cei puțini care vor fi salvați, din cauză că ei au făcut ca slava Mea să învingă, iar prin ei numele Meu a fost făcut cunoscut.
Pag. 222
61. Nu voi plânge pentru numărul mare al celor care vor pieri, căci chiar și acum ei nu sunt mai mult decât un abur; ei sunt ca flacăra sau fumul - iau foc, ard, și se sting.”
Ezra se plânge și răspunsul pe care îl primește. 62. Eu am zis: - „Pământule, dacă mintea omului, la fel ca toată creația, este un produs al țărânei, de ce i-ai mai dat naștere? 63. Era mai bine dacă țărâna nu ar fi ajuns să existe, astfel că mintea nu ar fi fost produsă nici ea. 64. Dar, așa cum este acum, mintea noastră crește odată cu noi, iar noi suntem chinuiți chiar de ea, căci înțelegem că suntem sortiți să murim. 65. Ce necaz pentru umanitate, ce bucurie pentru fiarele sălbatice! Ce necaz pentru orice fiu al unei mame, dar ce bucurie pentru vite și turme! 66. Cu cât mai bun este lotul lor față de al nostru! Ele nu așteaptă să fie judecate, nu știu nimic despre chinuri sau despre salvarea promisă după moarte. 67. La ce ne folosește promisiunea unei vieți viitoare, dacă va fi numai tortură? 68. Căci toți cei vii sunt încărcați și pângăriți de ticăloșii, plini de păcate și nelegiuiri. 69. Nu era mai bine pentru noi dacă nu ar fi fost nici o judecată care să ne aștepte după moarte?” 70. Îngerul a replicat: - „Când Cel Preaînalt a făcut lumea, pe Adam și urmașii lui, El mai întâi a plănuit judecata și lucrurile care țin de ea. 71. Propriile tale cuvinte, când ai zis că mintea omului crește odată cu el, îți vor da răspunsul. 72. Astfel, în ciuda faptului că oamenii acestei lumi au minte, ei au păcătuit, și de aceea îi așteaptă chinurile: ei au primit poruncile, dar nu le-au ținut; ei au acceptat Legea, după care au violat-o. 73. Ce apărare vor fi în stare să aibă la judecată, ce vor răspunde în ziua de pe urmă? 74. Cât de răbdător a fost Cel Preaînalt cu locuitorii lumii, și pentru cât de multă vreme! – și asta nu de dragul lor, ci de dragul veacului hărăzit să fie.”
Starea morților înaintea judecății. 75. Eu am zis: - „Dacă am găsit favoare la Tine, Domnul meu, explică-mi de asemenea și aceasta: la moarte, când fiecare dintre noi își va da înapoi duhul, vom fi ținuți în pace până la vremea când Tu vei crea noua Ta lume, sau chinurile noastre vor începe imediat?” 76. El a replicat: - „Îți voi explica și aceasta. Dar nu te include pe tine între cei care au disprețuit Legea Mea, nici nu te număra printre cei care vor fi chinuiți. 77. Căci, la urma urmei, tu ai o comoară de lucrări înmagazinate la Cel Preaînalt, dar ele nu-ți vor fi arăta-te până în zilele de pe urmă. 78. Dar acum să vorbesc despre moarte: când Cel Preaînalt va pronunța sentința finală că un om trebuie să moară, duhul părăsește trupul, ca să se întoarcă din nou la El, Cel care i l-a dat, pentru ca astfel poate își va exprima adorația pentru slava Celui Preaînalt. 79. Cât despre cei care au respins disprețuitor căile Celui Preaînalt, care au refuzat cu dispreț Legea și care i-au urât pe cei cu frică de Dumnezeu, 80. duhurile lor nu vor intra în cămări, ci vor începe imediat să cutreiere în chinuri, întotdeauna necăjite și triste. Și aceasta din șapte motive. 81. Primul motiv, din cauză că au sfidat Legea Celui Preaînalt. 82. Cel de-al doilea motiv, din cauză că irosit prilejul să se pocăiască cu adevărat, ca astfel să trăiască. 83. Cel de-al treilea motiv, ei vor vedea recompensa celor care s-au încrezut în legămintele Celui Preaînalt. 84. Cel de-al patrulea motiv, ei vor începe să se gândească la chinul care îi așteaptă la sfârșit. 85. Cel de-al cincilea motiv, ei vor vedea cum îngeri păzesc camerele celorlalte suflete, în pace profundă. 86. Cel de-al șaselea motiv, ei vor vedea cum vor intra în curând la chinuri. 87. Cel de-al șaptelea motiv de supărare, cel mai rău dintre toate, este acesta: la vederea Celui Preaînalt în toată slava Lui, ei vor fi copleșiți de rușine, se vor pierde în remușcări și vor tremura de frică, amintindu-și cum au păcătuit împotriva Lui în timpul vieții lor, dar și cum vor fi aduși în curând la judecată înaintea Lui, în ultima zi.
Pag. 223
88. Cât despre cei care au ținut căile Celui Preaînalt, aceasta îi așteaptă când le va veni vremea să-și părăsească trupurile lor muritoare. 89. În timpul vieții lor pe pământ, ei l-au slujit pe Cel Preaînalt, în ciuda greutăților și a pericolului permanent, și au ținut până la ultimul cuvânt Legea pe care le-a dat-o Dătătorul Legii. 90. De aceea, decizia este aceasta: 91. ei se vor bucura enorm să vadă slava lui Dumnezeu, care îi va primi ca pe ai Lui, iar ei vor intra la odihnă în următoarele șapte etape. 92. Prima etapă este victoria lor în lunga luptă împotriva impulsului către rău, ca să nu fie corupți și să ajungă în lume, deci ca să nu ajungă de la viață în moarte. 93. Cea de-a doua etapă este ca ei vor vedea atât sufletele ticăloșilor cutreierând la nesfârșit, dar și pedeapsa pe care ele o așteaptă. 94. Cea de-a treia etapă este că ei vor vedea raportul bun despre ei al Creatorului lor, anume că pe timpul vieții lor au ținut Legea care le-a fost încredințată. 95. Cea de-a patra etapă este să înțeleagă odihna de care se vor bucura în cămări, păziți de îngeri, în pace profundă, dar și de slava care îi așteaptă în veacul următor. 96. Cea de-a cincea etapă este contrastul dintre lumea coruptibilă din care ei au scăpat cu bucurie, și viața viitoare care va fi averea lor; și în afară de asta, dintre încercările și truda existenței lor din care au fost salvați, și libertatea deplină pe care o vor primi, și de care se vor bucura în curând pentru totdeauna. 97. Cea de-a șasea etapă va fi revelația că ei vor străluci precum stelele, iar strălucirea lor nici nu va slăbi, nici nu se va stinge sau muri, iar fețele lor radia precum soarele. 98. Cea de-a șaptea etapă, care este mai grozavă decât toate celelalte, va fi asigurarea încrezătoare și bucuroasă, care va fi a lor, descătușată de frică și rușine, în timp ce înaintează ca să-L vadă față-n față pe Unicul pe care L-au slujit în timpul vieții lor, și de la care își vor primi recompensa, când vor fi slăviți. 99. Ceea ce ți-am arătat este destinul stabilit pentru sufletele celor drepți; chinurile despre care ți-am vorbit mai înainte este ceea ce vor suferi cei răzvrătiți!” 100. Eu l-am întrebat: - „Când sufletele sunt separate de trupuri, li se va da posibilitatea să vadă ceea ce Tu mi-ai descris?” 101. El a replicat: - „Lor li se va îngădui să vadă lucrurile pe care ți le-am spus timp de șapte zile, după care se vor alătura altor suflete, în cămările lor.”
Nici o interacțiune cu păcătoșii. 102. Eu am zis: - „Dacă am găsit favoare înaintea Ta, Domnul meu, mai spune-mi un lucru: în ziua judecății cei drepți vor putea să pledeze pentru cei ticăloși, sau prin rugăciune să câștige iertarea pentru ei de la Cel Preaînalt? 103. Pot tații să facă asta pentru fii lor, sau fiii pentru părinții lor? Pot frații să se roage pentru frați, rude și prieteni, pentru cei mai apropiați și cei mai dragi lor?” 104. Îngerul a replicat: - „De vreme ce ai găsit favoare înaintea Mea, îți voi spune de asemenea și aceasta. Ziua judecății este decisivă, iar ea va pune pecetea pe adevăr, astfel ca toți să-l vadă. În veacul de față un tată nu poate să-și trimită fiul în locul său, nici un fiu tatăl său, sau un stăpân slujitorul său, nici un prieten cel mai bun prieten de-al său, să fie bolnav în locul lui, sau să doarmă, să mănânce, sau să fie vindecat în locul lui. 105. În aceeași manieră, nimeni nu va putea cere iertare niciodată pentru oricine altcineva; orice om va fi făcut responsabil pentru ticăloșia sau bunătatea lui, când va veni acea zi.” 106. La aceasta eu am replicat: - „Cum se face atunci că citim în Scripturi pledoarii? Mai întâi Avraam, care s-a rugat pentru oamenii din Sodoma, apoi Moise pentru strămoșii noștri care au păcătuit în deșert. 107. Apoi a fost Iosua, care s-a rugat pentru izraeliți, în zilele lui Ahan; 108. la fel a făcut și Samuel, pe vremea lui Saul, David din cauza urgiei, și Solomon pentru cei prezenți la jertfire. 109. Ilie s-a rugat pentru ploaie pentru oamenii lui, dar și pentru cineva care murise, ca să fie readus la viață. 110. Iezekia s-a rugat pentru popor, pe vremea lui Senaherib; și mai sunt mulți alții, în afară de aceștia.
Pag. 224
111. Astfel, în vremurile când corupția se întinsese și păcatul se înmulțise, drepții s-au putut ruga pentru păcătoși, de ce să nu fie la fel și în ziua judecății?” 112. Răspunsul pe care El mi l-a dat a fost: - „Această lume de acum nu este sfârșitul, iar slava lui Dumnezeu nu stă în ea tot timpul. De aceea cei puternici s-au rugat pentru cei slabi. 113. Dar ziua judecății va fi la sfârșitul acestei lumi și începutul lumii veșnice care va veni, veac în care corupția va dispărea, 114. toate excesele vor înceta și necredința va fi eliminată, dreptatea se va maturiza pe de-a-ntregul, iar adevărul se va ridica precum soarele dimineața. 115. De aceea, în ziua judecății nu poate să fie nici o milă pentru cei condamnați, iar cei victorioși vor rămâne victorioși.”
Plângere pentru soarta majorității oamenilor. 116. Eu am replicat: - „Dar chiar despre asta este vorba; acesta a fost și primul și este și ultimul comentariu al meu: ar fi fost mai bine dacă pământul nu l-ar fi dat pe Adam, sau, odată ce l-a dat, el ar fi trebuit să-l oprească să păcătuiască! 117. Căci la ce ne folosește să trăim acum în mizerie, și să nu ne așteptăm decât să fim pedepsiți după moarte? 118. O, Adam, ce-ai făcut? Deși păcatul a fost al tău, căderea nu a fost numai a ta, ci și a noastră, a tuturor urmașilor tăi. 119. La ce ne folosește promisiunea nemuririi, când am comis păcate mortale? 120. La ce este bună speranța eternității, când noi am căzut atât de grav, 121. sau speranța de a locui în sănătate și siguranță, când am trăit vieți atât de ticăloase? 122. Tu spui că slava Celui Preaînalt îi va apăra pe cei care au trăit o viață sfântă; dar cu ce ne ajută pe noi aceasta, dacă am mers pe cele mai ticăloase căi? 123. La ce este bună revelația Paradisului și fructul lui nepieritor, sursa perfectă de satisfacție și vindecare? Căci noi nu vom intra niciodată în el, 124. de vreme ce ne-am făcut din depravare casa noastră. 125. Tu spui că cei care și-au menținut stăpânirea de sine vor străluci, cu fețele mai strălucitoare decât stelele; dar, ce bun pentru noi, care avem fețele mai întunecate decât noaptea? 126. Căci cât am trăit am făcut nedreptăți, nu ne-am gândit nici o clipă la suferințele care ne așteaptă după moarte.” 127. Îngerul a replicat: - „Acesta este gândul pe care fiecare om de pe pământ trebuie să și-l amintească în timpul bătăliei din timpul vieții lui; 128. dacă este înfrânt, el trebuie să accepte suferințele pe care le-ai menționat, dar, dacă este victorios, recompensele pe care eu l-am menționat vor fi ale lui. 129. Aceasta este calea pe care Moise, în vremea lui, i-a îndemnat pe oamenii lui s-o urmeze, când a le-a spus-o oamenilor săi: < Alegeți viața și trăiți! > 130. Dar ei nu l-au crezut, nici pe el, nici profeții care au fost după el, nici pe Mine, când chiar Eu Însămi le-am vorbit. 131. Nu va fi plângere pentru distrugerea lor, dar va fi bucurie pentru salvarea celor care au crezut.”
Ezra cere mila Domnului. 132. Eu am zis: - „Domnul meu, știu că Cel Preaînalt este numit acum Înțelegătorul, căci este înțelegător cu cei care nu s-au născut încă; 133. și Milosul, căci El este Milos cu cei care se întorc pocăiți la legea Lui; 134. și Răbdătorul, căci El arată răbdare celor care au păcătuit, de vreme ce ei sunt creația Lui; 135. și Binefăcătorul, pentru că mai degrabă El ar da decât ar lua; 136. și plin de iertare, deoarece în mod repetat El îi iartă pe păcătoșii care au fost, cei care sunt și cei care vor veni. 137. Fără continua Lui iertare nu ar fi speranță de viață pentru lume și locuitorii ei. 138. El este numit Generosul, căci fără generozitatea Lui în eliberarea păcătoșilor de păcatele lor, nici a zecea mia parte din omenire nu ar putea spera să i se dea viața;
Pag. 225
139. și El este numit de asemenea Judecător, căci dacă El nu i-ar ierta pe cei care au fost creați prin Cuvântul Său, și dacă nu ar șterge nenumăratele lor crime, 140. eu presupun că numai foarte puțini din toată omenirea ar fi cruțați.”
6 1. Îngerul mi-a zis: - „Cel Preaînalt a făcut lumea pentru mulți, dar lumea următoare numai pentru puțini. Dar, Ezra, să-ți ilustrez: întreabă pământul, iar el îți va spune că dă o mare cantitate de lut, din care sunt făcute oalele de lut, dar numai puțin praf de aur. Tot așa este și cu lumea de azi: 3. mulți au fost creați, dar numai puțini vor fi salvați.”
Ezra cere din nou mila Domnului și răspunsul pe care el l-a primit. 4. Eu am zis: - „Atunci bea cât poți din cunoaștere, o, suflet al meu, și umple-te de înțelepciune! 5. Fără voia ta ai venit pe lume, și împotriva voinței tale vei părăsi această lume; ți-a fost dat puțin timp de trăit. 6. O, Doamne, care ești deasupra noastră, îngăduie slujitorului Tău să ne rugăm înaintea Ta, sădește o sămânță în inimile și mințile noastre, și fă-o să crească până dă rod, astfel ca oamenii care sunt căzuți să poată să dobândească viața. 7. Căci numai Tu singur ești Dumnezeu, și mâinile Tale ne-au modelat pe toți din lut, după cum a vorbit Cuvântul Tău. 8. Trupul modelat în pântece primește de la Tine viață și mădulare; iar ceea ce Tu ai creat este protejat de foc și apă, iar timp de nouă luni pântecele îndură creația Ta, care a fost creată în el. 9. Atât pântecele care ține în siguranță, cât și el, care este ținut în siguranță, vor fi ținuți în siguranță numai deoarece Tu îi ții așa. Iar după ce pântecele a eliberat ceea ce a fost creat în el, 10. atunci, la porunca Ta, din sâni, însuși corpul omului produce lapte, fructul sânilor. 11. Pentru o anumită perioadă, ceea ce a fost produs se hrănește în acest fel, iar după aceea, în mila Ta, el tot mai este îngrijit. 12. Tu îl aduci să cunoască dreptatea Ta, îl instruiești în legea Ta, și îl corectezi cu înțelepciunea Ta. 13. Este Creația Ta și Tu ai făcut-o; tu poți s-o omori sau să-i dai viață, după cum dorești. 14. Dar dacă vei distruge cu ușurință ceea ce a fost făcut la porunca Ta cu atât de multă muncă, atunci cu ce scop a fost făcută? 15. Și acum voi spune aceasta: despre toată omenirea Tu știi cel mai bine; dar eu plâng pentru propriul Tău popor, 16. pentru moștenirea Ta plâng; necazul meu este pentru Israel, îngrijorarea mea este pentru urmașii lui Iacov. 17. De aceea, pentru ei și pentru mine mă voi ruga înaintea Ta, căci înțeleg cât de rău am căzut, noi cei care trăim în ținut; 18. acum, că am auzit cât de repede va veni judecata Ta. 19. De aceea, ascultă ceea ce am de spus și ia în considerație rugăciunea pe care Ți-o fac.”
Rugăciunea lui Ezra. Aceasta este rugăciunea lui Ezra, înainte să fie luat la Cer: 20. - „O, Doamne, Tu exiști veșnic, ție îți aparțin Cerul și cele mai înalte Ceruri; 21. tronul Tău depășește imaginația, iar slava Ta este peste puterea de înțelegere; Tu ești însoțit de oștirile de îngeri, care tremură 22. în timp ce se transformă în vânt sau foc la porunca Ta; Cuvântul Tău este adevărat, amenințările Tale sunt clare, poruncile Tale sunt puternice și teribile; 23. o privire de-a Ta seacă adâncurile, mânia Ta topește munții, iar adevărul Tău este veșnic. 24. Ascultă, o, Doamne, rugăciunea slujitorului Tău, și pleacă-ți urechea la cuvintele mele, căci Tu ești Cel care m-a întocmit. 25. Cât timp trăiesc trebuie să vorbesc, și câtă vreme am înțelegere trebuie să răspund. 26. Nu privi la crimele poporului Tău, ci uită-te mai degrabă la cei care Te-au slujit cu credincioșie. 27. Nu lua în seamă pe necredincioși și practicile lor, ci la cei care au ținut legământul Tău și au suferit pentru el.
Pag. 226
28. Nu te gândi la cei care toată viața lor Ți-au fost necredincioși, ci amintește-ți de cei care au recunoscut de bunăvoie că trebuie să le fie frică de Tine. 29. Nu distruge pe cei care au trăit ca animalele, ci privește la cei care au ținut Legea cu sfințenie. 30. Nu te mânia pe cei considerați să fie mai răi decât fiarele sălbatice, ci iubește-i pe cei care și-au pus întotdeauna încrederea în slava Ta. 31. Noi și strămoșii noștri am trăit vieți ticăloase; dar, din cauza noastră, cei păcătoși, ești numit Tu milos; 32. căci dacă este dorința Ta să ai milă de noi, păcătoși fără lucrări drepte, atunci Tu vei fi numit cu adevărat Milosul. 33. Răsplata care va fi dată celor drepți, care și-au adunat multe lucrări bune stabilite de Tine, va fi în concordanță cu faptele lor. 34. Ce este omul, de ești așa de mânios pe el? Sau ce este rasa muritoare, de trebuie s-o tratezi atât de aspru? 35. Căci cu adevărat, nu este nimeni dintre cei care s-au născut, care să nu fi păcătuit; printre cei care sunt în viață, nu este niciunul care să nu fi făcut ceva rău. 36. Căci în aceasta, o, Doamne, credincioșia și bunătatea Ta va fi pomenită, când ești milos cu cei care nu și-au trecut în numele lor lucrări bune.”
Răspuns la rugăciunea lui Ezra. 37. În replică, îngerul mi-a zis: - „Unele lucruri pe care le-ai spus sunt corecte, și va fi așa cum ai spus. 38. Să fii sigur că nu mă voi gândi la păcătoși, la crearea lor, moartea, judecata, sau condamnarea lor; 39. dar mă voi bucura de crearea celor drepți, de călătoria lor prin această lume, de salvarea și de răsplata lor finală. 40. Astfel, după cum Eu am vorbit, așa este. 41. Țăranul seamănă multe semințe în pământ și plantează o mulțime de plante, dar nu toate cele sădite vor răsări la timpul lor, și nu toate vor prinde rădăcini. Este la fel în lumea oamenilor: nu toți cei care au fost semănați vor fi salvați.” 42. La aceasta eu am replicat: - „Dacă am găsit favoare înaintea Ta, îngăduie-mi să vorbesc. 43. Sămânța țăranului poate că nu va răsări, din cauză că nu ai dat ploaie la vremea potrivită, sau va pu-trezi de prea multă ploaie; 44. dar omul, care a fost făcut de mâinile Tale și este numit imaginea Ta, căci a fost făcut ca Tine, și de dragul căruia Tu ai făcut totul, oare îl vei compara cu adevărat pe el cu sămânța semănată de un țăran? 45. Nu te mânia pe noi, Doamne, ci cruță și ai milă de poporul, căci este propria Ta creație de care ai milă.”
Cererea finală a lui Ezra pentru mila Domnului. 46. Îngerul a răspuns: - „Prezentul este pentru cei care trăiesc acum, iar lucrurile viitoare sunt pentru cei care vor trăi de acum înainte. 47. Nu este posibil pentru tine să iubești creația Mea cu o dragoste mai mare decât a mea – mult mai mare! Dar să nu te mai consideri printre cei nedrepți, cum ai făcut deseori. 48. Cu toate acestea, Cel Preaînalt este de acord 49. cu modesta decentă pe care ai arătat-o; nu ai căutat slavă, nu te-ai inclus printre cei sfinți. 50. În ultimele zile locuitorii lumii vor fi pedepsiți pentru viețile lor arogante prin suferințe îndelungate. 51. Dar tu ar trebui să-ți îndrepți gândurile către tine însuți și să privești înspre slava care îi așteaptă pe cei care sunt ca tine. 52. Pentru toți cei ca tine Paradisul are porțile deschise, pomul vieții este plantat, veacul care va veni este pregătit și bogăție din abundență te așteaptă; orașul este deja zidit, odihna după trudă este asigurată, bunătatea și înțelepciunea sunt aduse la perfecțiune. 53. Pentru tine rădăcina răului a fost tăiată; pentru tine boala este la sfârșit și moartea abolită, Iadul s-a dus, iar corupția mormântului a fost eliminată. 54. Toate necazurile sunt la sfârșit, iar comoara nemuririi a fost în sfârșit revelată. 55. De aceea, nu mai pune alte întrebări despre numărul mare al celor care sunt pierduți;
Pag. 227
56. căci atunci când li s-a dat ocazia să aleagă, ei l-au disprețuit pe Cel Preaînalt, au sfidat Legea Lui și au abandonat căile Lui. 57. Mai mult, ei chiar i-au călcat în picioare pe sfinți. 58. „Nu există Dumnezeu” – și-au zis ei, deși știau foarte bine că trebuie să moară. 59. Bucuriile pe care Eu le-am prezis vor fi ale tale, iar pe ei îi așteaptă setea și chinurile deja pregătite. Cel Preaînalt n-a intenționat ca cineva să fie distrus, 60. dar cei pe care El i-a creat au dezonorat ei înșiși numele Creatorului lor, și i-au fost nerecunoscători Lui, Cel care le-a adus viața, doar să întindă mâna și s-o ia. 61. De aceea se apropie judecata Mea, 62. dar Eu nu am arătat asta tuturor, ci numai ție și doar la puțini ca tine. 63. Eu am zis: - „Domnul meu, Tu mi-ai revelat acum multe semne pe care le vei face în ultimele zile; dar nu mi-ai arătat când se va întâmpla aceasta.”
7 Mai multe semne ale sfârșitului. 1. Îngerul a răspuns: - „Cântărește cu grijă în mintea ta; când vei vedea că unele dintre semnele prezise s-au împlinit, 2. atunci vei înțelege că a venit vremea când Cel Preaînalt va începe să judece lumea pe care a creat-o. 3. Când lumea va deveni scenă de cutremure, insurecții, comploturi între nații, guverne instabile și panică printre conducători, 4. atunci vei recunoaște acestea ca evenimentele prezise de către Cel Preaînalt încă de la începutul lumii. 5. La fel cum tot ce se întâmplă pe pământ are începutul și sfârșitul marcate cu claritate, 6. tot așa este de asemenea cu vremurile pe care Cel Preaînalt le-a determinat: începutul este marcat de prevestiri și minuni, iar sfârșitul de manifestări ale puterii. 7. Toți cei care au trecut în siguranță și au scăpat de la distrugere, datorită faptelor lor bune sau credinței pe care au arătat-o, 8. vor supraviețui pericolelor pe care Eu le-am prezis, și vor fi martori salvării pe care Eu o voi aduce ținutului Meu, teritoriul pe care Eu l-am pus deoparte ca al Meu, pentru totdeauna. 9. Atunci cei care au neglijat căile Mele vor fi luați pe nepregătite, iar respingerea sfidătoare a acestor căi le va aduce chinuri veșnice. 10. Toți cei care n-au vrut să știe de Mine în timpul vieții lor, în ciuda binefacerilor pe care Eu le-am adus lor, 11. toți cei care au disprețuit Legea Mea când au avut libertatea s-o facă, care au alungat cu dispreț ideea de pocăință când calea le era încă deschisă – 12. toți aceștia trebuie să afle adevărul prin chinuri, după moarte. 13. Ezra, nu mai continua să fii curios despre cum necredincioșii vor fi chinuiți, ci numai cum și când vor fi salvați cei drepți, cei cărora le aparține lumea, lume care există pentru ei.”
Recapitularea argumentelor. 14. Eu am răspuns: 15. - „Repet ceea ce am spus încontinuu: cei care vor pieri vor fi mai mulți decât cei care vor fi salvați, 16. tot așa cum un val este mai mare decât o picătură de apă.” 17. Îngerul a replicat: - „Sămânța care urmează să fie sădită este dependentă de pământul în care urmează să fie sădită, culoarea depinde de floare, produsul finit de meșter, iar recolta de fermier. A fost o vreme, 18. înainte ca lumea să fi fost creată pentru oameni, înainte ca ei să trăiască în ea, iar Eu am plănuit-o de dragul celor care există acum. Nimeni nu a contestat atunci planul Meu, 19. căci nu exista nimeni. Eu am aprovizionat neabătut această lume cu mâncare și cu o Lege care nu poate fi pusă la îndoială; dar cei pe care Eu i-am creat și-au corupt căile lor de viață. 20. Eu am privit la lumea Mea și am văzut că era pierdută, la pământul Meu, iar el era în primejdie, datorită planurilor ticăloase ale oamenilor. 21. Eu am văzut aceasta, și am fost pus în mare dificultate să cruț pe oricare dintre ei; dar am salvat pentru Mine un strugure din ciorchine, un arbore dintr-o pădure uriașă.
Pag. 228
22. Atunci așa să fie: distrugere pentru cei mai mulți, care s-au născut în zadar, și salvare pentru strugurele Meu și pomul Meu, pentru care am muncit atât de mult ca să-l aduc la perfecțiune. 23. Dar tu, Ezra, trebuie să mai aștepți șapte zile. Să nu postești de această dată, 24. ci du-te într-un câmp de flori, unde nu există nici o casă, și mănâncă numai ce crește acolo; nu gusta carne sau vin, 25. și roagă-te Celui Preaînalt tot timpul. Apoi Eu voi veni și voi vorbi cu tine.” 26. Astfel că am plecat, după cum mi-a spus îngerul, pe o câmpie numită Ardat. Acolo am stat printre flori; mâncarea mea a fost ceea ce creștea pe câmp, și am mâncat până mi-am satisfăcut inima. 27. În timp ce eram întins pe iarbă, la sfârșitul celor șapte zile, mintea îmi era din nou tulburată, cu aceeași totală perplexitate. 28. Am rupt tăcerea și m-am adresat Celui Preaînalt: 29. - „Doamne, Tu te-ai arătat strămoșilor noștri în sălbăticie pe vremea exodului din Egipt, când ei călătoreau prin deșertul pustiu, pe unde nu călcase nimeni niciodată, 30. iar Tu ai zis: < Auziți-Mă izraeliților și ascultați cuvintele Mele, voi, urmașii lui Iacov: 31. Aceasta este Legea Mea, pe care Eu o sădesc în voi, ca să dea roadă și să vă aducă slavă veșnică. > 32. Dar strămoșii noștri, deși au primit Legea, nu au ținut-o și nu i-au respectat poruncile. Nu că roada Legii a pierit – aceasta era imposibil, căci era a noastră; 33. mai degrabă, cei care au primit-o au pierit, pentru că nu au păstrat în siguranță sămânța care fusese sădită în ei. 34. Calea obișnuită a lucrurilor este ca atunci când pământul a primit sămânță, sau marea un vapor, sau orice farfurie mâncare sau băutură, atunci dacă sămânța, sau vaporul, sau conținutul farfuriei, trebuie să fie distrus; 35. dar lucrurile care le țin sau le conțin nu pier odată cu ele. Dar cu noi, păcătoșii, este diferit: 36. distrugerea va veni atât peste noi, cei care am primit Legea, dar și peste inimile noastre, vasul care ține Legea. 37. Legea însăși nu este distrusă; ea supraviețuiește în toată slava ei.”
Cea de-a patra viziune a lui Ezra: femeia care se plânge. 38. În timp ce reflectam la aceste lucruri, m-am uitat împrejur, și în partea mea dreaptă am văzut o femeie foarte tulburată; ea se văita, plângea și era tare supărată în inima ei; rochia ei era ruptă și pe capul ei era cenușă. 39. Oprindu-mă din meditația mea, eu m-am întors către ea 40. și am întrebat-o: - „De ce plângi? Ce te necăjește?” 41. Ea a replicat: - „Domnule, te rog să mă lași cu lacrimile și cu necazul meu, căci mi-e sufletul teribil de amărât și necăjit.” 42. Eu am zis: - „Spune-mi, ce ți s-a întâmplat?” 43. Ea a replicat: - „Domnule, eram stearpă și n-aveam nici un copil, deși aveam treizeci de ani de căsătorie cu soțul meu; 44. în fiecare oră și în fiecare zi în acești treizeci de ani m-am rugat Celui Preaînalt, zi și noapte. 45. Și după treizeci de ani, Domnul a răspuns rugăciunii mele și i s-a făcut milă de necazul meu; El a privit starea mea și a luat în seamă necazul meu, și mi-a dăruit un fiu. Ce bucurie mi-a adus, mie, soțului meu și tuturor vecinilor mei! Cât de mult i-am mulțumit Dumnezeului cel Atotputernic! 46. Și eu l-am crescut cu multă grijă, 47. iar când a crescut mare, eu i-am ales o nevastă și am ținut petrecerea căsătoriei.
8 1. Dar când fiul meu a intrat în camera de nuntă, el a căzut jos mort. 2. Noi am stins toate luminile, iar toți vecinii au venit să mă consoleze; eu mi-am controlat sentimentele până în seara celei de-a doua zile. 3. Iar când toți au încetat să mă consoleze, încurajându-mă să fiu liniștită, eu m-am ridicat noaptea, am fugit și am ajuns pe acest câmp, după cum vezi. 4. M-am hotărât să mă mai întorc niciodată în oraș; voi sta aici, nu voi mânca și nici nu voi bea; voi plânge și voi posti încontinuu, până am să mor.”
Pag. 229
5. Atunci, eu mi-am abandonat toate reflecțiile care îmi ocupau gândurile, și i-am zis cu asprime femeii: 6. - „Tu ești cea mai naivă dintre femei, ești tu oare oarbă la jalea și suferințele neamului nostru? 7. Pentru durerea și chinul Sionului, mama noastră a tuturor, ar trebui să plângi cu atâta ardoare; 8. ar trebui să te unești cu noi, în jalea și necazul nostru. Căci durerea ta este pentru fiul tău, numai un singur fiu. 9. Întreabă pământul, și el îți va spune că trebuie să plângă pentru nenumărate mii care s-au născut pe el. 10. De la început, toți i s-au născut lui, și sunt încă mulți alții care vor veni; cu toate acestea, aproape toți copiii lui se îndreaptă spre pierzanie, iar mulți dintre ei sunt eradicați. 11. Pe cine atunci trebuie să plângi mai mult, pământul, care a pierdut așa de mulți, sau pe tine, care te necăjești doar pentru unul singur? 12. Tu ai putea să-mi spui: < Dar plângerea mea este diferită de cea a pământului; eu mi-am pierdut fructul pântecului, pe care l-am născut în chinuri și dureri, 13. în timp ce numai în decursul timpului un număr uriaș dintre cei care sunt acum în viață vor trebui să plece tot așa cum vin. > 14. Răspunsul meu este următorul: la fel cum tu ai născut în dureri, tot așa și pământul a fost dintotdeauna mama umanității, purtând fructul Creatorului pământului. 15. Acum, de aceea, țineți necazul pentru tine, și poartă-ți cu bravură necazurile care au venit peste tine. 16. Căci dacă vei fi de acord că Legea lui Dumnezeu este dreaptă, tu îți vei primi copilul înapoi la vremea stabilită, și îți vei câștiga un nume onorat printre femei. 17. De aceea, du-te înapoi în oraș la soțul tău.” 18. Ea a replicat: - „Nu voi face asta, nu mă voi întoarce în oraș niciodată; voi muri aici.” 19. Dar eu am continuat să încerc s-o conving, 20. îndemnând-o: - „Să nu faci una ca asta, ci lasă-te convinsă din cauza neșansei Sionului, și consolează-te din cauza necazului Ierusalimului. 21. Vezi cum sanctuarul nostru zace devastat, altarul nostru aruncat pe jos și Templul nostru distrus. 22. Harpele noastre sunt destinse, imnurile noastre sunt reduse la tăcere, strigătele noastre de bucurie s-au sfârșit; lumina lămpii noastre sfinte a fost stinsă, iar Arca Mărturiei a fost jefuit; vasele noastre cele sfinte au fost pângărite, iar numele pe care Dumnezeu ni l-a dat a căzut în dizgrație; conducătorii noștri au fost tratați cu violență, preoții noștri au fost arși de vii, iar leviții noștri au fost luați în captivitate; fecioarele noastre au fost pângărite, iar nevestele noastre au fost violate; bărbații noștri cei credincioși au fost luați, iar pruncii au fost lăsați abandonați; tinerii noștri au fost făcuți sclavi, iar oamenii noștri puternici au fost reduși la neputință. 23. Și cel mai rău, Sionul, odată sigilat cu propriul sigiliu al lui Dumnezeu, a fost lipsit de slava lui și a fost dat pe mâinile celor care ne urăsc. 24. De aceea, scutură-te de tristețea ta cea mare și poate vei intra din nou în grațiile Lui, și poate Cel Preaînalt poate îți va da odihnă și pace, după tot ceea ce ai suferit.” 25. Brusc, în timp ce încă vorbeam cu ea, am văzut că fața ei a început să strălucească puternic. Înfățișarea ei scăpăra ca fulgerul, și m-am dat înapoi de lângă ea de teamă, și m-am întrebat ce înseamnă asta. 26. Brusc, ea a sos un strigăt înfiorător, care a cutremurat pământul. 27. Am privit și n-am mai văzut o femeie, ci un oraș zidit pe temelii grozave. Eram înfricoșat și am strigat puternic: 28. - „Unde este îngerul Uriel, care a venit la mine mai înainte? El este cel care m-a adus în această panică covârșitoare, astfel ca sfârșitul meu să devină corupție, iar rugăciunile mele să fie întâmpinate cu reproșuri.”
Îngerul Uriel interpretează viziunea. 29. În timp ce spuneam eu aceste cuvinte, îngerul care venise la mine la început a venit din nou la mine. Când m-a văzut, 30. întins acolo ca mort, inconștient, el m-a apucat de mâna dreaptă, m-a întărit și m-a pus pe picioare, 31. și m-a întrebat: - „Ce s-a întâmplat cu tine? De ce ești copleșit? Ce ți-a tulburat și necăjit atât de rău mintea?
Pag. 230
32. Eu am replicat: - „M-ai abandonat. Eu am făcut așa cum mi-ai poruncit, m-am dus pe câmp; și ceea ce am văzut și încă mai văd este peste puterea mea de înțelegere.” 33. El a zis: - „Stai ca un bărbat, iar eu te voi lumina.” 34. Eu am replicat: - „Vorbește, Domnul meu, numai nu mă părăsi și nu mă lăsa să mor degeaba. 35. Am văzut și am auzit lucruri peste puterea mea de cunoaștere și înțelegere – 36. ori aceasta este numai o iluzie și un vis. 37. Domnul meu, explică-mi aceste lucruri, te implor.” 38. Îngerul a replicat: - „Ascultă-mă, în timp ce Eu îți voi expune lucrurile care te înfricoșează; căci Cel Preaînalt ți-a dezvăluit multe secrete. 39. El a văzut viața ta dreaptă, faptul că te-ai necăjit permanent pentru poporul tău, și că ai plâns amarnic pentru Sion. 40. De aceea, aceasta este interpretarea viziunii: 41. Cu puțin timp înainte, ai văzut o femeie plângând și ai încercat s-o consolezi; 42. acum nu mai vezi acea femeie, ci ți-a apărut un oraș întreg. 43. Ea ți-a spus cum și-a pierdut fiul, iar aceasta este explicația: 44. Femeia pe care ai văzut-o este Sionul, pe care acum o vezi ca pe un oraș complet, împreună cu clădirile sale. 45. Ea ți-a spus că a fost stearpă timp de treizeci de ani; aceasta este din cauză că au trecut trei mii de ani de când o jertfă a fost adusă în Sion. 46. Dar atunci, după cei trei mii de ani, Solomon a zidit un oraș și a adus jertfe; aceasta a fost atunci când femeia fără copiii a născut un fiu. 47. Cât despre faptul că ea ți-a spus că l-a îngrijit cu atâta grijă, aceasta a fost perioada când Ierusalimul a fost locuit. 48. Și când ea ți-a spus despre pierderea pe care a suferit-o, cum fiul ei a murit când a intrat în camera de nuntă; aceasta a fost când Ierusalimul a fost distrus. 49. Aceasta este viziunea pe care ai văzut-o – femeia plângând pentru fiul ei – și tu ai încercat s-o consolezi pentru suferințele ei; aceasta este revelația pe care trebuia s-o primești. 50. Văzând că te-ai necăjit sincer și erai tulburat din toată inima pentru ea, Cel Preaînalt îți arată acum strălucirea gloriei ei și frumusețea ei neîntrecută. 51. De aceea ți-am spus să rămâi pe câmp, unde nu s-a zidit nici o casă, 52. căci am știut că Cel Preaînalt intenționa să-ți trimită această revelație. 53. Eu ți-am spus să vii pe acest câmp, unde nu s-a pus nici o temelie pentru nici o clădire, 54. deoarece în locul unde orașul Celui Preaînalt urma să fie revelat, nici o clădire zidită de oameni nu putea să reziste. 55. De aceea, nu te teme, liniștește-te; du-te în oraș, ca să vezi clădiri grozave în toată splendoarea lor, atât cât ochii tăi au putere să vadă. 56. După aceea vei auzi atât de mult cât au putere urechile tale să audă. 57. Tu ești mai binecuvântat decât majoritatea oamenilor, și puțini sunt cei care au înaintea Celui Preaînalt un astfel de nume ca al tău. 58. Stai aici până mâine noapte, 59. când Cel Preaînalt îți va arăta în vise și viziuni ceea ce va face El locuitorilor pământului în zilele de pe urmă.” Astfel, după cum mi s-a spus, am dormit în acea noapte și în cea următoare.
9 Cea de-a cincea viziune a lui Ezra: vulturul și leul. Vulturul care a ieșit din mare. 1. În cea de-a doua noapte am avut o viziune, în timp ce dormeam; în ea am văzut ieșind din mare un vultur care avea douăsprezece aripi și trei capete; 2. l-am văzut întinzându-și aripile peste tot pământul, iar toate vânturile cerului băteau peste el, și nori s-au adunat deasupra lui. 3. Am văzut că din aripile lui au crescut alte aripi, în partea opusă celor inițiale, dar ele s-au dovedit a fi mici și plăpânde. 4. Capetele lui stăteau nemișcate; chiar și cel din mijloc, care era mai mare decât celelalte, era și el nemișcat între ele.
Pag. 231
5. În timp ce priveam, vulturul s-a ridicat pe aripile lui, ca să se instaureze el însuși ca lider peste pământ și locuitorii lui. 6. Am văzut cum a supus toate lucrurile de sub cer; el nu a întâmpinat nici un protest de la nici o ființă de pe pământ. 7. Am văzut vulturul ridicându-se pe gheare și adresându-se aripilor sale. 8. El a zis: - „Nu vă deșteptați toate în același timp, fiecare dintre voi să doarmă pe rând în locul său, și să vă treziți când vă vine rândul; 9. dar capetele să fie păstrate, până ce va trece ultima aripă.” 10. Am văzut că vocea nu venea din capetele lui, ci din mijlocul trupului său. 11. Am numărat aripile nou apărute în partea opusă celor inițiale, iar ele erau opt. 12. În timp ce priveam, o aripă din partea sa dreaptă s-a ridicat și a devenit lider peste tot pământul. 13. După o vreme, domnia ei s-a sfârșit, iar ea a dispărut, nelăsând nici o urmă. Apoi, următoarea aripă și-a instaurat domnia, continuând să domnească multă vreme. 14. Pe când domnia ei se apropia de asemenea de sfârșit și era aproape să dispară, la fel ca și prima, 15. o voce a putut fi auzită adresându-i-se: 16. - „Ai ținut pământul în puterea ta; ascultă acum mesajul meu înainte să-ți vină vremea să dispari: 17. Nici unul dintre succesorii tăi nu va domni atât de multă vreme cât ai domnit tu, nici măcar pe jumătate ca tine.” 18. Apoi, cea de-a treia aripă s-a ridicat și a domnit pentru o vreme, la fel ca predecesoarele ei, iar apoi a dispărut la fel ca ele. 19. Și așa s-a întâmplat cu toate aripile; ele au venit la putere una după alta, apoi fiecare a dispărut, aripă după aripă. 20. În continuare am văzut aripioarele din partea dreaptă ridicându-de și ele ca să preia puterea. Unele au reușit, dar imediat nu le-am mai văzut, 21. în vreme ce altele s-au ridicat, dar nu au ajuns niciodată să preia puterea. 22. Atunci am observat că cele două aripioare, ca și celelalte doisprezece aripi mari, nu mai puteau fi văzute; 23. nimic nu a mai rămas pe corpul vulturului, cu excepția celor trei capete nemișcate și șase aripioare. 24. În timp ce priveam, două dintre cele șase aripioare s-au separat de celelalte și stăteau sub cap, în partea lui dreaptă. Celelalte patru au rămas la locul lor, 25. și le-am văzut plănuind să se ridice și să preia puterea. 26. Una s-a ridicat, dar a dispărut imediat; 27. la fel a făcut și cea de-a doua, care a dispărut și ea, chiar mai repede decât prima. 28. Le-am văzut pe ultimele două plănuind între ele să domnească împreună; 29. dar, în timp ce încă plănuiau, unul dintre capete s-a trezit brusc din somn, cel care era în mijloc, cel mai mare dintre cele trei. 30. Am văzut cum s-a aliat cu celelalte două capete, 31. și împreună cu ele s-a întors și a devorat cele două aripioare care plănuiau să domnească. 32. Acest cap a obținut control asupra întregului pământ, stabilind un regim opresiv peste toți locuitorii lui, și un regat mondial mai puternic decât oricare dintre aripile care guvernaseră. 33. Dar după aceasta am văzut capul din mijloc dispărând la fel de subit, precum dispăruseră și aripile. 34. Rămăseseră două capete, iar ele s-au făcut de asemenea conducători peste pământ și locuitorii lui; 35. dar, în timp ce priveam, am văzut cum capul din partea dreapta a devorat capul din partea stângă.
Leul care a ieșit din pădure. 36. Apoi am auzit o voce spunându-mi: - „Privește cu atenție la ceea ce vezi înaintea ta.” 37. Am privit și am văzut ceva care semăna cu un leu ieșind din pădure, răgind în timp ce venea. L-am auzit adresându-se cu glas de om vulturului. 38. El a zis: - „Ascultă, tu, la ceea ce Eu îți voi spune. Așa vorbește Cel Preaînalt: 39. Nu ești tu singurul supraviețuitor dintre cele patru fiare sălbatice, pe care Eu le-am dat să domnească peste lumea Mea, astfel că sfârșitul vremurilor pe care Eu l-am stabilit să vină prin ele?
Pag. 232
40. Tu ești cea de-a patra fiară care a venit, ai cucerit tot ce ți-a ieșit înainte, dominând tot pământul și ținându-l în teroare și opresiune cumplită. 41. Tu ai trăit vreme îndelungată pe pământ, guvernându-l prin înșelăciune și fără nici o considerație pentru adevăr. 42. Tu l-ai opresat pe cel blând și ai lovit în cel pașnic, urându-i pe cei care spun adevărul și iubindu-i pe mincinoși; ai distrus casele celor care prosperă și ai ras până la pământ zidurile celor care nu ți-au făcut nici un rău. 43. Insolența ta este cunoscută Celui Preaînalt, iar mândria ta Celui Atotputernic. 44. Cel Preaînalt a examinat perioadele pe care El le-a fixat: ele sunt acum la sfârșit, iar veacurile Lui au fost completate. 45. De aceea, vulturule, acum trebuie să dispari și să nu mai fii văzut, tu și aripile tale mari și teribile, aripioarele tale rele, capetele tale crude, ghearele tale sinistre, și tot trupul tău cel fără de valoare. 46. Apoi tot pământul va fi reîmprospătat, va fi eliberat de violența ta și va privi înainte, în speranța judecății și milei Creatorului său.”
10 1. În timp ce leul încă se mai adresa vulturului, eu am privit, 2. și am văzut cum capul care mai rămăsese a dispărut, iar cele două aripi care se ridicaseră deasupra lui s-au ridicat să domnească. Dar domnia lor a fost scurtă și agitată, 3. iar când am privit din nou, ele deja dispăruseră. Apoi tot trupul vulturului a izbucnit în flăcări, umplând pământul cu teroare. Atât de mare a fost agitația și tulburarea mea, încât m-am trezit din somn. Eu mi-am zis: 4. „Iată rezultatul încercării mele de a descoperi căile Celui Preaînalt! 5. Sunt cu mintea obosită și grozav de epuizat; terorile pe care le-am suferit în această noapte mi-au stors ultima picătură de energie. 6. De aceea, mă voi ruga la Cel Preaînalt să mi se dea tărie până la sfârșit.”
Interpretarea viziunii. 7. Eu am zis: - „Stăpânul și Domnul meu, dacă am găsit favoare înaintea Ta, dacă am fost socotit mai drept decât cei mai mulți dintre oameni, și dacă este adevărat că rugăciunile mele au ajuns în prezența Ta, 8. atunci dă-mi tărie. Revelează-mi, Domnul meu, interpretarea corectă a acestei viziuni îngrozitoare, și liniștește-mi sufletul, 9. căci deja m-ai socotit demn să mi se arate sfârșitul veacului actual.” 10. Îngerul a răspuns: - „Aceasta este interpretarea viziunii tale: 11. Vulturul pe care l-ai văzut ieșind din mare reprezintă cea de-a patra împărăție în viziunea văzută de către fratele tău Daniel. 12. Dar lui nu i s-a dat interpretarea pe care ți-o dau Eu acum, sau care ți-a fost deja dată. 13. Vin zilele când pământul va fi sub conducerea unui imperiu mai îngrozitor decât oricare altul anterior lui. 14. El va fi condus de doisprezece regi, unul după celălalt, 15. iar cel de-al doilea va avea cea mai lungă domnie dintre toți ceilalți doisprezece. 16. Aceasta este interpretarea celor douăsprezece aripi pe care le-ai văzut. 17. Cât despre vocea pe care ai auzit-o vorbind din mijlocul trupului vulturului, și nu din capetele lui, aceasta este interpretarea: 18. după domnia celui de-al doilea rege se vor isca mari conflicte, care va aduce imperiul în pericol de colaps; cu toate acestea el nu va cădea atunci, ci își va redobândi puterea lui inițială. 19. Cât despre cele opt aripioare pe care le-ai văzut crescând din aripile vulturului, aceasta este interpretarea: 20. imperiul va fi condus de opt regi, dar domnia lor va fi scurtă și trecătoare; 21. doi dintre ei vor veni și vor pleca chiar înainte de mijlocul perioadei, patru dintre ei vor fi ținuți pentru vremea când se apropie sfârșitul, iar doi vor fi păstrați până la sfârșit. 22. Cât despre cele trei capete pe care le-ai văzut dormind, aceasta este interpretarea:
Pag. 233
23. în ultimele zile ale imperiului, Cel Preaînalt va aduce pe tron trei regi, care vor reinstaura o mare parte din puterea lui, iar ei vor domni peste pământ 24. și peste locuitorii lui mai opresiv decât toți cei care i-au precedat. Ei sunt numiți capetele vulturului, 25. deoarece ei vor rezuma răutatea lui, și vor aduce la îndeplinire lunga lui serie de fapte rele. 26. Cât despre capul cel mai mare, pe care l-ai văzut dispărând, aceasta îl semnifică pe unul dintre împărați; el va muri în patul său, dar în agonie. 27. Cele două capete care au supraviețuit vor fi distruse de sabie; 28. unul dintre ele va cădea victimă celuilalt, care el însuși va cădea de sabie în ultimele zile. 29. Cât despre cele două aripioare care s-au dus peste capul din partea dreaptă, 30. aceasta este interpretarea: ei sunt cei pe care Cel Preaînalt i-a ținut până în ultimele zile, iar domnia lor, după cum ai văzut, a fost scurtă și plină de necazuri. 31. Cât despre leul pe care l-ai văzut ieșind din pădure, trezit din somn și răgind, și pe care l-ai auzit adresându-se vulturului, mustrându-l pentru faptele și vorbele lui ticăloase, 32. El este Mesia, Cel pe care Cel Preaînalt l-a păstrat până la sfârșitul zilelor; El se va ridica dintre urmașii lui David, și va veni și se va adresa acelor conducători, mustrându-i în mod deschis atât pentru păcatele și crimele lor, dar și pentru sfidarea lor. 33. În primul rând, El îi va aduce la judecată de vii; apoi, după ce îi va condamna, El îi va distruge. 34. Dar El va avea milă pentru rămășița poporului Meu, toți cei care au supraviețuit în ținutul Meu; El îi va elibera și îi va umple de bucurie, până ce va veni ziua finală a judecății, zi despre care ți-am vorbit Eu la început. 35. Acesta este viziunea pe care ai văzut-o, și aceasta este interpretarea ei. 36. Este secretul Celui Preaînalt, și numai tu singur ai fost găsit demn să-ți fie spus. 37. De aceea, trebuie să scrii într-o carte tot ceea ce ai văzut, și s-o pui într-un loc ascuns. 38. De asemenea, trebuie să împărtășești aceste secrete acelora dintre oamenii tăi pe care îi consideri nu numai destul de înțelepți să le înțeleagă, dar și să păstreze aceste secrete. 39. Cât despre tine, trebuie să mai stai aici încă șapte zile, ca să primești orice revelație pe care Cel Preaînalt va crede de cuviinţă să îți mai arate.” Apoi îngerul a plecat de la mine.
Oamenii vin la Ezra. 40. Când toți oamenii au auzit că au trecut cele șapte zile și eu nu m-am întors încă în oraș, ei s-au strâns cu mic cu mare și au venit la mine și m-au întrebat: 41. - „Cu ce te-am supărat, sau cu ce te-am rănit, de ne-ai părăsit de tot și te-ai stabilit în acest loc? 42. Dintre toți profeții numai tu ne-ai mai rămas. Ești ca ultimul ciorchine dintr-o vie, ca o lampă într-un loc întunecat, sau ca un port sigur pentru un vapor aflat în furtună. 43. Oare nu am suferit deja destul? 44. Dacă ne părăsești, ar fi fost mult mai bine pentru noi să fi pierit când focul a distrus Sionul. 45. Noi nu suntem cu nimic mai buni decât cei care au murit acolo.” Și ei au plâns îndelung. 46. Eu le-am răspuns: - „Îmbărbătați-vă, izraeliți, și nu te necăji, casă a lui Iacov. 47. Cel Preaînalt vă ține minte, Atotputernicul Dumnezeu nu v-a uitat pentru totdeauna. 48. Cât despre mine, eu nu v-am abandonat, și nici nu vă voi părăsi; am venit în acest loc să mă rog, din cauză că Sionul a fost pângărit, dar și ca să cer milă pentru umilirea sanctuarului nostru. 49. Pentru moment plecați la casele voastre, fiecare dintre voi, și după câteva zile mă voi întoarce la voi.” 50. Așa că oamenii au plecat în oraș, după cum le-am spus, 51. După cum mi-a poruncit îngerul, am stat acolo timp de șapte zile, mâncând doar ce creștea pe câmp, și trăind din ele toată acea perioadă.
11 Cea de-a șasea viziune a lui Ezra: Omul care a ieșit din mare. 1. Cele șapte zile au trecut, iar noaptea următoare, am avut un vis. 2. În visul meu, un vânt s-a ridicat din mare și a învolburat toate valurile ei. 3. În timp ce priveam, vântul a adus o figură care se asemăna cu un om care a ieșit din adâncuri, iar el a zburat cu norii cerului. Oriunde își întorcea fața, totul tremura înaintea privirii lui, 4. iar oriunde ajungea vocea lui, oricine o auzea se topea, cum se topește ceara când este atinsă de foc.
Pag. 234
5. După aceea, am privit și am văzut o armată nenumărată, formată din oameni strânși din cele patru vânturi ale cerului, ca să înfrângă Omul care ieșise din mare. 6. Am văzut că Omul și-a sculptat pentru el un munte uriaș și a zburat pe el. 7. Deși am încercat să văd regiunea sau locul din care a fost luat muntele, nu am putut. 8. Apoi am văzut că toți cei care s-au strâns la război împotriva omului erau teribil de înfricoșați, dar au îndrăznit să lupte. 9. Când a văzut mulțimea avansând să atace, el nici nu și-a ridicat nici măcar un deget împotriva lor. El nu avea nici măcar o săgeată în mâna lui, nici vreo altă armă; 10. ci, în timp ce priveam, am văzut că el a trimis din gura lui ceva ca un rău de foc, de pe buzele lui o respirație înflăcărată, iar din limba lui o furtună de scântei. 11. Toate acestea erau amestecate, răul de foc, respirația înflăcărată și marea furtună de scântei; ele au căzut toate odată peste armata pregătită de luptă, și i-a ars pe toți. Astfel că brusc nu s-a mai văzut nimic din mulțimea nenumărată, ci numai praful cenușii și mirosul de fum a ceea ce arsese. Eu am rămas uluit de ceea ce am văzut. 12. După aceasta, am văzut Omul coborând de pe munte și chemând la el o mulțime diferită, care era pașnică. 13. Lui i s-a alăturat o mulțime de oameni, dintre care unii erau bucuroși, iar alții necăjiți; unii dintre ei veneau din captivitate, iar unii Îi erau aduși de alții ca jertfe. M-am trezit îngrozit și m-am rugat Celui Preaînalt:
Interpretarea viziunii. 14. - „O, Doamne, Tu i-ai arătat slujitorului Tău aceste minuni de la prima până la ultima, și m-ai considerat demn să-mi răspunzi la rugăciunile mele. 15. Așa că arată-mi și interpretarea acestui vis. 16. Cât de teribil va fi, după părerea mea, pentru toți cei ce vor supraviețui acelor zile, dar va fi și mai rău pentru cei care nu vor supraviețui! 17. Cei ce nu vor supraviețui se vor alege cu tristețea, 18. deoarece ei înțeleg lucrurile care vor veni în ultimele zile, dar la care ei nu vor fi prezenți. 19. Cei care vor supraviețui sunt demni de milă datorită pericolelor groaznice și a multor încercări pe care aceste viziuni arată că vor trebui să le facă față. 20. Dar poate că este mai bine să sufere aceste pericole și să-și atingă țelul, decât să piară de pe pământ ca un nor, și să nu vadă niciodată ceea ce se va întâmpla la sfârșit.” 21. El a replicat: - „Da, îți voi dezvălui interpretarea viziunii, și îți voi răspunde la ceea ce ai întrebat. 22. La întrebarea ta în legătură cu cei care vor supraviețui, acesta este răspunsul: 23. Cel care va aduce necazul în acea vreme îi va proteja pe cei expuși pericolului, dacă ei au fapte bune și dacă și-au mărturisit credința în Dumnezeul cel Atotputernic. 24. Tu să fii sigur că cei care vor supraviețui sunt mai binecuvântați decât cei care au murit. 25. Aceasta este interpretarea viziunii: Omul pe care l-ai văzut ieșind din inima mării, 26. acesta este Cel pe care Cel Preaînalt îl ținea pregătit de multe veacuri; prin El va salva lumea pe care El a făcut-o, și El va determina destinul celor care vor supraviețui. 27. Cât despre respirația înflăcărată, focul și furtuna pe care le-ai văzut ieșind din gura Omului, 28. astfel ca fără nici o săgeată sau vreo altă armă de război în mâna lui, El a distrus hoardele care veneau în grabă să lupte împotriva Lui, aceasta este interpretarea: 29. se apropie ziua când Cel Preaînalt va începe să-i salveze pe cei care sunt pe pământ. 30. Locuitorii lui loviți de panică 31. vor plănui ostilități unul împotriva altuia, un oraș împotriva altui oraș, o regiune împotriva altei regiuni, și un regat împotriva altui regat. 32. Când se vor întâmpla aceste lucruri, și când se vor împlini toate semnele pe care Eu ți le-am arătat mai înainte, atunci Fiul Meu va fi revelat, Cel pe care tu l-ai văzut ca fiind un om ieșind din mare. 33. La sunetul vocii Lui, toate națiile își vor părăsi propriile lor ținuturi și războaiele pe care le purtau unele cu altele; 34. și se vor uni într-o armată uriașă, precum ai văzut în viziunea ta, încercând să-L copleșească.
Pag. 235
35. Când El se va urca pe vârful Muntelui Sion, 36. atunci Sionul, completat și zidit în totalitate, va veni și va apărea înaintea tuturor oamenilor, corespunzând cu muntele pe care l-ai văzut fiind sculptat, deși nu de mâini omenești. 37. Fiul meu va condamna de faptele lor necredincioase națiile care Îl înfruntă; aceasta este interpretarea furtunii pe care ai văzut-o. 38. El îi va mustra drept în față cu comploturile lor cele rele în legătură cu chinurile care vor veni peste ei în curând; acest lucru fiind simbolizat de flacără. Iar El îi va distruge fără efort, cu ajutorul Legii, Lege simbolizată prin foc. 39. Tu L-ai văzut strângând la el o altă mulțime, care era diferită și pașnică. 40. Aceștia sunt cele zece triburi care au fost luate în exil pe vremea regelui Oșea, oameni pe care Șalmaneser, regele din Asiria, i-a luat prizonieri. Ducându-i peste fluviul Eufrat, el i-a deportat într-o țară străină. 41. Dar atunci ei s-au hotărât să plece dintre Neamuri și să se ducă într-o regiune îndepărtată, care încă nu fusese niciodată locuită de oameni, 42. astfel ca ei să țină acolo legile pe care nu le-au putut ține în propriul lor ținut. 43. În timp ce treceau prin pasajele strâmte ale Eufratului, 44. Cel Preaînalt a făcut minuni pentru ei, oprind curgerea fluviului până ce ei l-au traversat. 45. Lunga lor călătorie prin acea regiune denumită Arzaret le-a luat un an și jumătate. 46. Ei au trăit acolo începând de atunci, până în acest veac final. Acum ei sunt pe drumul de întoarcere, 47. iar Cel Preaînalt oprește din nou fluviul, pentru ca ei să-l poată traversa. Aceasta este interpretarea acelei mulțimi pașnice pe care ai văzut-o. 48. Împreună cu ei sunt de asemenea supraviețuitorii oamenilor tăi, toți cei care au fost găsiți între granițele Mele sfinte. 49. De aceea, când va sosi vremea ca să distrugă Neamurile care s-au strâns, El îi va proteja pe aceia din oamenii tăi care au rămas, 50. după care le va da nenumărate prevestiri.” 51. Eu am zis: - „Stăpânul și Domnul meu, explică-mi te rog de ce Omul pe care l-am văzut a ieșit din inima mării.” 52. El a replicat: - „Este mai presus de puterea oricui să exploreze adâncimea mării și să descopere ceea ce este în ea; în același fel nimeni de pe pământ nu poate să-și oprească privirea pe Fiul Meu și pe cei care Îl însoțesc până în ziua stabilită. 53. Aceasta este interpretarea viziunii tale. Această revelație ți-a fost dată ție și numai ție, 54. deoarece ți-ai lăsat deoparte treburile tale personale și te-ai dedicat Mie în totalitate, Mie și studierii Legii Mele. 55. Tu ți-ai ales înțelepciunea ca ghid în viață, și ai numit-o înțelegere pe mama ta. 56. De aceea ți-am arătat această revelație; este o recompensă pentru tine de la Cel Preaînalt. După alte trei zile Eu voi vorbi din nou cu tine și îți voi spune lucruri foarte importante și minunate.” 57. Așa că am plecat pe câmp, slăvind și lăudând pe Cel Preaînalt pentru minunile pe care le-a făcut din timp în timp, 58. dar și pentru controlul Său providențial asupra veacurilor care trec, și ceea ce se întâmplă în ele. Acolo am rămas timp de trei zile.
12 Cea de-a șaptea viziune a lui Ezra. Domnul îl însărcinează pe Ezra. 1. În cea de-a treia zi, în timp ce stăteam sub un stejar, o voce a venit brusc dintr-un tufiș care era în fața mea. Vocea a zis: - „Ezra, Ezra!” 2. Ridicându-mă în picioare, eu am răspuns: - „Aici sunt, Doamne.” 3. Vocea a continuat: - „Când poporul Meu era în sclavie în Egipt, Eu m-am revelat într-un tufiș și i-am vorbit lui Moise, 4. trimițându-l să-i conducă pe izraeliți din Egipt. Eu l-am adus pe Muntele Sinai, unde l-am ținut cu Mine multe zile. 5. Eu i-am explicat multe lucruri minunate, i-am arătat secretele veacurilor și sfârșitul timpului, și l-am și instruit,
Pag. 236
6. ce să facă public și ce să țină secret. 7. Și acum, de asemenea, Eu îți spun: 8. păstrează în inima ta semnele pe care ți le-am arătat, viziunile pe care le-ai văzut, și interpretările pe care le-ai auzit. 9. Tu ești pe punctul de a fi luat din lumea oamenilor, iar după aceea vei rămâne cu Fiul Meu și cu cei ca tine până la sfârșitul timpului. 10. Lumea și-a pierdut tinerețea, iar timpul îmbătrânește; 11. căci tot timpul este împărțit în douăsprezece diviziuni, dintre care nouă părți, dar și jumătate din cea de-a zecea deja au trecut; 12. astfel că au rămas numai două părți și jumătate. 13. Acum, de aceea, pune-ți casa în ordine; mustră neamul tău și alină-i pe cei sărmani dintre ei. Apoi părăsește această lume coruptă; 14. lasă grijile tale zilnice și desparte-te de poverile muritorilor; leapădă-te de natura ta slabă, 15. și alungă deoparte neliniștile care te necăjesc; apoi grăbește-te să scapi de aceste timpuri. 16. Căci rele și mai grele decât cele pe care le-ai văzut vor avea loc de acum încolo. 17. Căci cu cât această lume îmbătrânită devine tot mai slabă odată cu trecerea timpului, cu atât răul va crește printre locuitorii ei. 18. Adevărul se va îndepărta, iar minciuna se va apropia. Căci vulturul pe care l-ai văzut în viziune este deja pe drum.”
Ezra vrea să aducă în prim plan Scripturile. 19. Eu am replicat: - „Doamne, dacă îmi este îngăduit să vorbesc înaintea Ta, 20. eu voi pleca, așa cum mi-ai poruncit, după ce-i voi mustra pe aceia dintre oamenii mei care sunt acum în viață; dar cine îi va avertiza pe cei care se vor naște de acum înainte? Lumea zace în întuneric, iar locuitorii ei sunt fără lumină. 21. Deoarece Legea Ta fost arsă în foc, nimeni nu știe lucrurile pe care Tu le-ai făcut, nici cele pe care intenționezi să le faci. 22. În acest caz, dacă am găsit favoare înaintea Ta, trimite Duhul Tău cel Sfânt în mine, iar eu voi pune în scris întreaga istorie a lumii, de la începutul începutului, tot ceea ce conținea Legea Ta, astfel ca toți să aibă posibilitatea să-și găsească calea cea dreaptă, iar cei care vor, și dacă o aleg, să dobândească viață în ultimele zile.” 23. El a răspuns: - „Du-te, adună oamenii și spune-le să nu te caute timp de patruzeci de zile. 24. Pregătește multe tăblițe ca să se poată scrie pe ele, și adu-i cu tine pe Seraia și Dabri, Șelemia, Etan și pe Asiel, cinci bărbați antrenați să scrie repede. 25. La întoarcerea ta aici, Eu voi lumina în mintea ta o lampă a înțelegerii, care nu se va stinge până nu vei termina ce ai de scris. 26. Iar când termini, o parte trebuie să le faci publice, iar restul trebuie să le dai la oameni înțelepți, ca ei să le păstreze ascunse. Mâine la această oră vei începe să scrii.”
Ultimele cuvinte spuse de Ezra oamenilor. 27. Eu am plecat, după cum mi s-a poruncit, i-am strâns pe toți oamenii laolaltă, și le-am zis: 28. - „Izraeliți, ascultați ceea ce vă spun. 29. La început, strămoșii noștri au trăit ca străini în Egipt; de acolo ei au fost salvați, 30. și li s-a dat Legea vieții, pe care ei n-au ținut-o, iar voi de asemenea ați urmat exemplul lor. 31. Apoi vi s-a dat în stăpânire un ținut numai pentru voi, ținutul Sion-ului; dar, la fel ca strămoșii voștri, ați păcătuit și ați abandonat căile pe care vi le-a arătat Cel Preaînalt. 32. Fiind un Judecător drept, El v-a luat la vremea potrivită ceea ce vă dăduse. 33. Acum voi sunteți aici, iar compatrioții voștri sunt încă foarte departe. 34. De aceea, dacă vă veți direcționa și vă veți instrui mințile, veți trăi în siguranță și veți fi întâmpinați cu milă după moarte. 35. Căci după moarte va veni judecata: noi vom fi înviați, iar atunci numele celor drepți vor fi cunoscute, iar faptele păcătoșilor vor fi expuse.
Pag. 237
36. Dar nimeni nu trebuie să vină aproape de mine acum, sau să mă caute în următoarele patruzeci de zile.”
Reinstaurarea Scripturilor. 37. După cum mi s-a poruncit, i-am luat pe cei cinci bărbați cu mine, ne-am dus pe câmp și am rămas acolo. 38. În ziua următoare am auzit o voce chemându-mă: - „Ezra, deschide-ți gura și bea ceea ce-ți dau să bei.” 39. Eu mi-am deschis gura, și mi s-a înmânat un potir plin cu ceva care semăna ca apa, cu excepția faptului că avea culoarea focului. 40. Eu am luat-o și am băut-o, iar imediat ce am băut-o, mintea mi s-a umplut de cunoaștere, iar înțelepciunea mi-a crescut. Memoria mi-a rămas total activă, 41. am început să vorbesc, și am tot vorbit neîntrerupt. 42. Cel Preaînalt a dat cunoaștere celor cinci bărbați, care au scris cu rândul ceea ce s-a spus, folosind caractere pe care nu le știuseră mai înainte. Ei au continuat să scrie în timpul celor patruzeci de zile, scriind toată ziua și mâncând numai noaptea. 43. Cât despre mine, eu am vorbit toată ziua, și chiar și noaptea nu m-am oprit. 44. În cele patruzeci de zile, au fost scrise nouăzeci și patru de cărți. 45. Când cele patruzeci de zile s-au sfârșit, Cel Preaînalt mi-a zis: - „Să faci publice cele douăzeci și patru de cărți pe care le-ai scris la început; ele pot fi citite de oricine, demni sau nedemni să le citească. 46. Dar păstrează cele șaptezeci de cărți pe care le-ai scris la sfârșit, ca să fie date numai celor înțelepți dintre ai tăi, 47. căci ele conțin un izvor de înțelegere, o fântână a înțelepciunii, și un potop de cunoaștere.” 48. Și eu așa am făcut. 4 EZRA
1 Profeții și avertismente. Răzbunare pe păcătoși. 1. - Proclamă poporului Meu cuvintele profeției pe care Eu ți-o voi da s-o spui - zice Domnul; 2. ele să fie scrise, căci sunt demne de încredere și adevărate. 3. Nu te teme de comploturi împotriva ta și nu te îngrijora de necredința celor care ți se opun, 4. căci oricine nu crede, va muri datorită necredinței sale. 5. Păziți-vă! - zice Domnul; Eu dau drumul pe pământ la rele groaznice, sabie și foamete, moarte și distrugere, 6. căci oameni răi au împrăștiat ticăloșia lor pe tot pământul, iar faptele lor dăunătoare au ajuns la limită. 7. De aceea – zice Domnul, 8. Eu nu voi mai tace în legătură cu faptele lor păcătoase, nici nu voi mai tolera practicile lor blestemate. Uitați-vă cum sângele victimelor nevinovate strigă la Mine pentru răzbunare, iar duhurile celor drepți nu încetează niciodată să se plângă la Mine. 9. Fără îndoială că Eu îi voi răzbuna – zice Domnul, și voi asculta rugămințile întregului sânge nevinovat care a fost vărsat. 10. Oamenii Mei sunt duși ca oile la tăiere. Eu nu voi mai îngădui ca ei să rămână în Egipt, 11. ci îi voi salva cu mână puternică și brațul întins; Eu îi voi lovi pe egipteni cu urgii, cum am făcut mai demult, și voi ruina tot ținutul lor. 12. Scuturat până în temelii, cum va plânge Egiptul când va fi chinuit și pedepsit cu urgii de la Domnul! 13. Cum vor plânge țăranii când sămânța nu va răsări, iar copacii lor vor fi devastați de mălură, grindină și de o furtună îngrozitoare! 14. Vai de lume și de cei ce trăiesc în ea! 15. Căci sabia care îi va distruge nu este prea departe! Cu sabia scoasă din teacă, o țară se va ridica la luptă împotriva alteia.
Pag. 238
16. Guvernarea stabilă va înceta; în timp ce o grupare o va înfrânge pe alta, când vor fi la putere nu le va mai păsa de regele lor sau șeful liderilor lor. 17. Oricine va dori să viziteze un oraș nu va fi în stare. 18. căci ambiții rivale vor reduce orașele la haos, demolând case și inspirând pretutindeni groaza. 19. Cu sabia în mână, un om va ataca casa vecinului său și îl va jefui de avutul său; când un om este con-dus de foamete și sărăcie jalnică, nu-l va mai opri nici o milă. 20. Vezi cum îi convoc la Mine pe toți regii de pe pământ - zice Domnul, de la răsăritul soarelui și a vântului dinspre sud, de la est și din Liban, ca să se întoarcă unul împotriva altuia, și să-și plătească lucrurile pe care și le-au făcut unii altora. 21. La fel cum au făcut ei aleșilor Mei, tot așa le voi face și Eu; le voi răsplăti cu propria lor monedă. Acestea sunt cuvintele Domnului Dumnezeu: 22. Eu nu voi arăta nici o milă păcătoșilor; sabia nu-i va cruța pe acei asasini care au pătat pământul cu sânge nevinovat. 23. Mânia Domnului a izbucnit în flăcări, arzând pământul din temelii, și consumându-i pe păcătoși precum ard paiele. 24. Vai de cei care păcătuiesc și sfidează poruncile Mele - zice Domnul. 25. Nu-i voi cruța. Depărtați-vă de Mine, rebelilor! Nu-mi pângăriți sanctuarul cu prezența voastră. 26. Dumnezeu îi cunoaște bine pe toți cei care au păcătuit împotriva Lui, și i-a sortit morții și distrugerii. 27. Deja s-au răspândit catastrofe peste tot pământul, și nu este scăpare pentru voi; Dumnezeu va refuza să vă salveze, căci ați păcătuit împotriva Lui.
O viziune înfricoșătoare despre războaie. 28. Cât de înfricoșătoare este ce vezi apărând dinspre est! 29. Națiile balaurilor din Arabia vor ataca cu nenumărate care de război, iar din ziua în care vor porni, șuieratul lor se va împrăștia de-a lungul ținutului, astfel că toți cei care-l vor auzi vor tremura de frică. 30. De asemenea carmoniții, lângă ei, mânioși, vor năvăli din pădure precum mistreții, avansând cu toată puterea să se lupte cu ei, și vor devasta cu colții lor ținuturi întregi din Asiria. 31. Dar apoi balaurii își vor mobiliza furia lor înnăscută și se vor dovedi mai puternici. Comasându-și toate forțele, ei vor năvăli peste carmoniți cu o putere copleșitoare, 32. până când, dezorganizați și cu puterea redusă la tăcere, carmoniții vor fugi. 33. Ei vor fi blocați în drumul lor de un dușman din Asiria, într-o ambuscadă, iar când unul dintre ei va fi omorât, teroare și tremurat se va răspândi în armata lor, dar și confuzie printre regii lor.
Judecarea Babilonului. 34. Vezi norii care se întind de la est și nord, până la sud! Plini de mânie și furtună, aparența lor este hidoasă. 35. Ei se vor ciocni unul cu altul, dezlănțuind o furtună uriașă peste ținut; sângele vărsat de sabie va fi înalt până la burta unui cal, 36. sau până la șoldul unui bărbat, sau până la genunchiul unei cămile. 37. Va fi teroare și mare tremurat pe tot pământul; aceia care vor vedea mânia înfiorătoare se vor înfiora, cuprinși de panică. 38. După aceea, nori grei de furtună se vor apropia dinspre sud și nord, iar alții dinspre vest. 39. Dar vânturile dinspre est vor fi încă puternice, iar ele vor ține în șah norul înfuriat și conducătorul său; iar furtuna care era să fie distrusă, va fi alungată cu violență înapoi de către vânturile dinspre est, înspre sud și vest. 40. Nori uriași, puternici și plini de furie, se vor aduna și vor distruge tot ținutul și locuitorii săi, iar o furtună teribilă va mătura tot ceea ce este înalt și slăvit, 41. cu foc și grindină, săbii zburătoare și potop de ape, care vor inunda toate câmpiile și râurile. 42. Ei vor rade până la pământ orașe și ziduri de apărare, munți și dealuri, pomii din păduri și grânele de pe câmpii. 43. Ei vor merge forțat către Babilon și-l vor distruge,
Pag. 239
44. căci îl vor înconjura când vor ajunge acolo, și vor dezlănțui o furtună în toată furia lor. Praful și fumul vor ajunge până la cer, iar toate orașele învecinate îl vor plânge. 45. Oricine va supraviețui în el va fi făcut sclav de către cei care l-au distrus.
Judecarea Asiei. 46. Iar tu, Asie, care împarți splendoarea și slava Babilonului, 47. vai de tine, nenorocită mizerabilă! La fel ca el, ți-ai îmbrăcat fiicele ca pe niște târfe, ca să-i atragi pentru slava ta pe toți cei care te-au dorit dintotdeauna. 48. Tu i-ai imitat toate practicile și schemele acelei stricate josnice. De aceea, așa vorbește Dumnezeu: 49. Eu voi dezlănțui peste tine catastrofe – văduvie și sărăcie, foamete, sabie și boală, ca să aduc devastare caselor tale, prin violență și moarte. 50. Când o căldura groaznică va veni peste tine, puterea și splendoarea ta se va veșteji ca o floare. 51. Tu vei deveni o femeie săracă, slabă, lovită, bătută și rănită, astfel că nu-ți vei mai putea primi iubiții tăi cei bogați. 52. Nu te-aș fi tratat cu atâta violență - zice Domnul, 53. dacă n-ai fi omorât mereu aleșii Mei, bucurându-te pentru loviturile pe care li le-ai dat, și aruncând ironiile tale de bețivan peste cadavrele lor. 54. Vopsește-ți fața, înfrumusețează-te! 55. Plata unei prostituate va fi a ta; de aceea, vei primi ceea ce meriți. 56. Ce faci tu poporului Meu ales, la fel îți va face ție Dumnezeu – zice Domnul; El îți va rezerva o soartă groaznică. 57. Copiii tăi vor muri de foame, iar tu vei muri de sabie, orașele tale vor fi reduse la dărâmături, iar toți oamenii tăi vor cădea pe câmpul de bătălie. 58. Cei care sunt în munți vor muri de foame: foamea și setea îi va determina să-și mestece propria lor carne și să-și bea propriul lor sânge. 59. Veți fi aduși mai întâi de toate la sărăcie, apoi vor veni și altele. 60. În timp ce învingătorii merg în drumul lor înapoi spre casă de la jefuirea Babilonului, ei vor reduce la țărână pașnicul tău oraș; ei vor distruge o mare parte din teritoriul tău, și vor anihila marea majoritate a splendorii tale. 61. Ei te vor distruge – vei fi ca paiele în focul lor. 62. Ei vă vor devora în totalitate, pe voi și orașele voastre, ținutul și munții voștri; ei vă vor arde toate pădurile și toți pomii voștri fructiferi. 63. Ei vă vor lua copiii prizonieri și vă vor jefui avutul; nu va mai rămâne nici o urmă din splendoarea ta cea minunată.
2 Alte pedepse. 1. Vai de tine, Babilon și Asie! Vai de tine, Egipt și Siria! 2. Îmbracă-te în sac și cămașă din păr de capră, și ridică un strigăt de tânguire printre oamenii tăi, căci distrugerea este aproape. 3. Sabia a fost slobozită împotriva ta, și cine o va opri? 4. Foc a fost slobozit împotriva ta, și cine o să-l stingă? 5. Dezastre au fost slobozite împotriva ta, și cine o să le abată? 6. Poate cineva să alunge în pădure un leu flămând, sau să stingă un foc aprins în miriști, după ce s-a întețit? 7. Poate cineva să întoarcă săgeata trasă de un arcaș puternic? 8. Când Domnul Dumnezeu trimite dezastre, cine le va abate? 9. Când mânia Lui izbucnește în flăcări, cine poate să le stingă? 10. Când fulgeră, cine nu se va cutremura? ? Când tună, cine nu va tremura înfricoșat? 11. Când Domnul amenință, este cineva care nu va fi strivit la pământ la apropierea Lui? 12. Pământul este scuturat până în temelii, marea este stârnită din adâncuri; valurile ei și toţi peștii sunt tulburați înaintea prezenței Domnului și a măreției puterii Sale.
Pag. 240
13. Puternică este mâna Lui, cea care încovoaie arcul, și ascuțite sunt săgețile pe care El le trage; odată ce sunt pe drumul lor, nimic nu le va opri până nu vor ajunge până la marginile pământului. 14. Sunt slobozite dezastre, iar ele nu se vor întoarce din drum înainte să ajungă pe pământ. 15. Focul este stârnit, și el nu va fi stins până nu va consuma temeliile pământului. 16. O săgeată trasă de un arcaș puternic nu se mai întoarce, nici dezastrele slobozite împotriva pământului nu vor fi rechemate. 17. Vai de mine! Vai de mine! Cine mă va salva în acele zile?
Oroarea ultimelor zile. 18. La începutul necazurilor, mulți vor geme ; la începutul foametei, mulți vor muri; la începutul războaielor, imperii se vor clătina; la începutul vremurilor rele, mulți vor fi înfricoșați. Ce vor face oamenii în fața dezastrului? 19. Foametea, urgiile, suferința și greutățile sunt chinuri trimise să-i învețe căi mai bune; 20. dar chiar și așa, ei nici nu se vor opri din crimele lor, nici nu se vor gândi la chinurile care îi așteaptă. 21. Va veni o vreme când mâncarea va deveni atât de ieftină, încât oamenii își vor imagina că a sosit pacea și prosperitatea; dar, chiar în acel moment, pământul va deveni focar de dezastre – sabie, foamete și anarhie. 22. Cei mai mulți dintre cei care locuiesc pe pământ vor muri de foame, iar acei care vor supraviețui foametei, vor muri de sabie. 23. Morții vor fi aruncați precum bălegarul, și nu va fi nimeni care să le dea ultimele ritualuri. Pământul părăsit va deveni pustiu, iar orașule lui ruine. 24. Nu va mai rămâne nimeni să cultive sau să lucreze pământul. 25. Pomii vor da rod, dar cine le va culege roadele? 26. Strugurii se vor coace, dar cine-i va zdrobi? Va fi mare pustiire peste tot. 27. Un om va dori să vadă o altă ființă umană sau să audă o voce de om, 28. căci dintr-un întreg oraș vor supraviețui numai zece, iar dintr-un sat vor rămâne numai doi, iar ei se vor ascunde în păduri sau în crăpăturile stâncilor. 29. Tot așa cum într-o livadă de măslini, trei sau patru măsline mai pot rămâne în fiecare pom, 30. sau tot așa cum într-o vie deja culeasă, unii ciorchini mai pot să fie dibuiți de culegători cu vederea ageră, 31. la fel, în acele zile, trei sau patru mai pot să fie scăpați din vedere de cei ce caută prin casele lor cu săbiile în mâini. 32. Pământul părăsit va ajunge pustiu, iar câmpiile vor fi năpădite de buruieni; mărăcini vor crește pe toate drumurile și pe toate cărările, căci nu vor fi oi care să meargă pe ele. 33. Fecioarele vor plânge, cu nimeni care să se însoare cu ele; femeile vor plânge, căci nu vor avea soți; fetele lor vor plânge pentru că nu vor avea pe nimeni care să le întrețină. 34. Tinerii care ar fi trebuit să se însoare cu ele vor fi omorâți în război, iar bărbații care erau însurați vor fi nimiciți de foamete.
Omul lui Dumnezeu trebuie să se pregătească pentru sfârșit. 35. Dar voi, slujitori ai Domnului, ascultați și înțelegeți. 36. Acesta este Cuvântul Domnului; primește-l în inima ta și nu te îndoi de ceea ce vorbește El: 37. - „Se apropie dezastrele, și ele nu vor fi amânate. 38. Când o femeie este în cea de-a noua lună a sarcinii ei, și momentul nașterii se apropie, sunt două sau trei ore când pântecele ei suferă în agonie, iar apoi copilul se naște fără nici o întârziere; 39. similar, dezastrele nu vor întârzia să vină pe pământ, iar lumea va geme sub durerile care o vor cuprinde. 40. Oamenii Mei, ascultați cuvintele Mele, pregătiți-vă pentru bătălie, iar când dezastrele vă vor înconjura, purtați-vă ca și cum ați fi străini pe pământ. 41. Vânzătorul trebuie să se aștepte să fugă ca să scape cu viață, cumpărătorul să piardă ceea ce cumpără;
Pag. 241
42. negustorul trebuie să se aștepte să nu facă nici un profit, constructorul să nu trăiască niciodată în casa pe care a zidit-o. 43. Cel ce seamănă nu trebuie să se aștepte să recolteze, nici cel care curăță via să culeagă strugurii. 44. Cei care se însoară nu trebuie să aștepte copii; cei necăsătoriți trebuie să se gândească despre ei ca fiind văduvi. 45. Căci toți cei ce muncesc, trudesc în zadar. 46. Roadele muncii lor vor fi culese de către străini, care le vor jefui bunurile, le vor dărâma casele și le vor lua copiii prizonieri, căci ei vor avea copii numai pentru ca aceștia să fie luați prizonieri și să fie înfo-metați. 47. Oricine face bani, îi face numai ca să fie jefuiți. Cu cât îndrăgesc ei mai mult orașele, casele, avutul și pe ei însăși, 48. cu atât mai teribilă va fi indignarea Mea împotriva păcatelor lor – zice Domnul. 49. La fel cum o femeie respectabilă și virtuoasă urăște o prostituată, 50. tot așa va fi indignarea Justiției împotriva ticăloșiei lor fin împodobită; Justiția o va acuza pe ea drept în față, când va sosi Campionul ca să demaște orice păcat de pe pământ.
Puterea și înțelepciunea Domnului. 51. De aceea, nu imita ticăloșia sau lucrările ei; 52. în foarte scurtă vreme, ea va fi spulberată de pe pământ, iar peste noi va începe domnia Justiției. 53. Păcătosul să nu nege că a păcătuit, el numai își va aduce cărbuni aprinși pe propriul său cap dacă zice: „Eu nu am păcătuit împotriva slavei Domnului.” 54. Orice fac oamenii este cunoscut de Domnul; El le știe planurile, stratagemele și gândurile lor cele mai ascunse. 55. El a zis: - „Să fie creat Pământul”; și el a fost făcut; și - „Să fie create Cerurile”, și ele au fost făcute. 56. Stelele au fost puse în locurile lor la Cuvântul Lui, iar El știe numărul stelelor. 57. El cercetează adâncurile și comorile lor; El a măsurat marea și tot ce conține ea; 58. Prin Cuvântul Lui, El a îngrădit marea între țărmurile ei, și a suspendat uscatul deasupra apelor. 59. El a întins cerul ca o boltă, și l-a fixat ferm deasupra apelor. 60. El a avut grijă să fie izvoare în deșert și lacuri pe vârfurile munților ca surse pentru râuri, care curg pe văi ca să ude pământul. 61. El l-a creat pe om și i-a pus o inimă în mijlocul trupului său; El i-a dat suflare, viață, înțelegere, 62. și Duhul lui Dumnezeu cel Atotputernic, Cel care a făcut toate lucrurile, și Cel care cercetează secrete în locuri ascunse. 63. El vă știe bine planurile, dar și cele mai intime gânduri. Vai de păcătoșii care încearcă să-și ascundă păcatele! 64. Domnul va examina cu strictețe toate faptele lor; El vă va chema să dați socoteală. 65. Veți fi uluiți când păcatele voastre vor fi revelate, iar faptele voastre ticăloase se vor ridica în acea zi ca să vă acuze. 66. Ce puteți să faceți? Cum vă veți ascunde păcatele în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor Lui? 67. Dumnezeu este Judecătorul; temeți-vă de El! Încetați să păcătuiți, și terminați cu faptele voastre ticăloase pentru totdeauna! Atunci Dumnezeu vă va elibera din toate necazurile.
Persecuția care vine peste omul lui Dumnezeu. 68. Flăcări crunte au fost aprinse ca să vă consume. O hoardă uriașă va veni peste tine; ei vor prinde pe unii dintre voi și-i vor sili să mănânce hrană jertfită idolilor. 69. Cei care le vor ceda vor fi batjocoriți, ironizați și umiliți. 70. În așezare după așezare și peste tot prin orașele din împrejurimi va fi un atac cumplit împotriva celor ce se tem de Domnul. 71. Dușmanii lor vor fi ca maniacii, jefuind și distrugând fără milă pe cei care continuă să le fie frică de Domnul, 72. distrugând și jefuind proprietățile lor, și alungându-i din casele lor. 73. Atunci se va vedea că aleșii Mei au rezistat la test, la fel cum se separă aurul prin foc. Promisiunea salvării divine.
Pag. 242
74. Ascultați, voi cei pe care Eu v-am ales – zice Domnul, zilele de aspră suferință sunt aproape să vină, dar Eu vă voi salva de ele. 75. Ajunge cu temerile și îndoielile! Dumnezeu este călăuza voastră. 76. Ca discipoli ai poruncilor și legilor Mele – zice Domnul Dumnezeu, nu trebuie să vă îngreuieze păcatele, nici faptele voastre ticăloase să vi se înmulțească. 77. Vai de cei care sunt încurcați în păcatele lor, dar sunt și copleșiți de faptele lor ticăloase! Ei sunt ca un câmp, unde cărările sunt înăbușite de tufe și bălării, și nu este cale de trecere; 78. Ei sunt terminați și sortiți să fie arși în foc.”
RUGĂCIUNEA REGELUI MANASE
1. Domn Atotputernic, Dumnezeu al strămoșilor noștri, al lui Avraam, Isaac şi Iacov, şi al credincioșilor lor urmași, 2. Tu care ai făcut Cerul și Pământul, în toată splendoarea lor, 3. care ai înlănțuit oceanul cu Cuvântul poruncii Tale, care ai închis Abisul și l-ai sigilat cu numele Tău înfricoșător și glorios, 4. înaintea puterii Tale toate lucrurile se cutremură și tremură. 5. Măreția gloriei Tale este mai mare decât tot ce se poate îndura; nimeni nu poate îndura amenințarea mâniei Tale împotriva păcătoșilor. 6. Mila Ta este de nemăsurat și nimeni n-o poate depăși, 7. căci Tu ești Domnul cel Preaînalt, înțelegător, răbdător și foarte milos, care se înduioșează când oamenii suferă din cauza păcatelor lor. 8. De aceea, Domn Dumnezeu al celor drepți, Tu ai promis pocăință nu pentru Avraam, Isaac și Iacov, care au fost credincioși și nu au păcătuit împotriva Ta, ci pentru mine, 9. ale cărui păcate sunt mai multe decât nisipul mării. Nelegiuirile mele sunt multe, Doamne, nelegiuirile mele sunt multe, și din cauza mulțimii fărădelegilor mele, nu sunt demn să-mi ridic ochii și să privesc înălțimea Cerului. 10. Îngenuncheat cu multe lanțuri de fier, eu mă vait pentru păcatele mele și nu este scăpare, căci Te-am mâniat și am făcut ceea ce este rău înaintea Ta, făcând abominații și înmulțindu-mi astfel crimele. 11. Dar acum îți predau inima mea, implorând bunătatea Ta cea mare. 12. Am păcătuit Doamne, am păcătuit, și recunosc fărădelegile mele. 13. Te rog și te implor pe Tine, cruță-mă Doamne, cruță-mă, nu mă distruge pentru fărădelegile mele, nu Te mânia pe mine în veci, nici nu păstra pedeapsa pentru mine. Nu mă condamna adâncimilor pământului, căci Tu, Doamne, ești Dumnezeul pocăiților. 14. Tu îți vei arăta bunătatea pentru mine, căci nevrednic cum sunt, Tu mă vei salva în mila Ta cea mare; 15. iar eu Te voi binecuvânta neîncetat toate zilele vieții mele. 16. Toate oștirile Cerești Îți cântă binecuvântări, și a Ta este slava în vecii vecilor. Amin. PSALMUL 151
Psalm scris special pentru David, la vremea încercării, când l-a învins de unul singur pe Goliat. 1. Eu eram micuț între frații mei, cel mai tânăr din casa tatălui meu; eu pășteam oile tatălui meu. 2. Mâinile mele au făcut un fluier, Și cu degetele mele am acordat o harpă. 3. Cine-i va da de veste Domnului meu? Domnul Însuși, El este cel care aude totul.
Pag. 243
4. El a fost Cel care a trimis îngerul Său, care m-a luat din mijlocul turmei tatălui meu, și m-a uns cu uleiul ungerii Lui. 5. Frații mei erau arătoși și înalți, dar Domnul nu i-a preferat pe ei. 6. Eu m-am dus să-l întâmpin pe filistean, iar el m-a blestemat cu idolii lui. 7. Dar eu i-am smuls propria lui sabie, i-am tăiat capul, și am spălat dezonoarea de pe fiii izraeliților. EPISTOLA LUI PAUL CĂTRE LAODICENI
1. Paul, un apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci al lui Isus Cristos. Fraților care sunt în Laodiceea. 2. Har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Cristos. 3. Îi mulțumesc lui Cristos în orice rugăciune a mea, ca să continuați și să perseverați în faptele voastre bune, așteptând pentru ceea ce este promis în ziua judecății. 4. Nu vă îngrijorați inutil de cuvântările deșarte ale oricui, care pervertesc adevărul, ca să nu vă îndepărteze de adevărul Evangheliei pe care v-am predicat-o. 5. Și acum, fie ca Dumnezeu să dea ucenicilor mei o înțelegere perfectă a adevărului Evangheliei, să le fie de ajutor, împreună cu faptele lor bune, care însoțesc salvarea. 6. Acum sunt întemnițat, căci sufăr în Cristos, în care mă bucur și mă veselesc. 7. Căci știu că asta va fi salvarea mea veșnică, care va fi prin rugăciunile voastre și darul Duhului Sfânt. 8. Dacă trăiesc sau mor, eu consider că dacă trăiesc, trebuie să trăiesc în Cristos, iar dacă mor, va fi o bucurie. 9. Iar Domnul nostru va avea milă de noi, ca să fim plini de dragoste ca și El, să gândim și să ne purtăm cuviincios, la fel ca El. 10. De aceea, dragii mei, după cum ați auzit de venirea Domnului, gândiți și faceți fapte cuviincioase, și viața veșnică va fi a voastră. 11. Căci este Dumnezeu Cel care lucrează în voi, 12. și faceți toate lucrurile fără să păcătuiți. 13. Și mai presus de toate, dragii mei, bucurați-vă în Domnul, Isus Cristos, și evitați toate lucrurile necurate. 14. Faceți-vă cunoscute toate cererile voastre lui Dumnezeu, și rămâneți statornici în învățătura lui Cristos. 15. Și orice fapte care sunt bune și adevărate, de bun simț și pure, drepte și frumoase, pe acelea să le faceți. 16. Acele lucruri pe care le-ați auzit și le-ați primit, cugetați la ele, și pacea să fie cu voi. 17. Toți sfinții vă salută. 18. Harul Domnului nostru, Isus Cristos, să fie cu duhul vostru. Amin. 19. Faceți ca această Epistolă să fie citită și în Biserica din Coloseni, iar voi, la rândul vostru, să citiți Epistola către Coloseni.
Pag. 244
ANII ȘI CALENDARUL ÎN ISRAEL
În Israel anii sunt socotiți de la creație, de la 7 octombrie, anul – 3.760. Deci 2013 este 5773 (sau mai precis 15 martie 2012 este 21 Adar 5772 în Israel). Calendarul evreiesc este lunar (socotit după fazele lunii). Calendarul este atât oficial (al statului Israel) cât și religios. Anii au 12 sau 13 luni - o lună în plus se introduce în anii 3, 6, 8, 11, 14, 17 și 19 – în cicluri de 19 ani, a 235 de lunații (ciclul lunii este stabil, ea neavând o mișcare de rotație în jurul axei sale; deci de pe pământ se poate vedea numai jumătate din lună, mereu aceeași jumătate). Un an evreiesc are 353 sau 383 de zile (385 de zile este un an denumit complet - în anii în care se adaugă în plus o lună). Zilele săptămânii sunt doar numere (ziua a doua până la șaptea), în afară de prima zi, de odihnă, Sabatul. Sabatul începe vineri, la apusul soarelui, la 6 p.m. (18 00), 6 p.m. (în Israel) fiind ora 0 – zero (de asemenea în Israel), oricând, independent de ora reală când de fapt apune soarele. Ierusalimul se află pe un meridian, la est de Greenwich (meridianul zero) cu 2 ore și 21 minute. O oră are 60 min. sau 3.600 sec. Dar în Israel o oră este împărțită în 1.080 halakim (un halak are 3 1/3 secunde). De fapt 1.080 halakin x 3 1/3 sec = 3.600 sec. Deci, pentru conformitate, o oră în Israel este la fel de lungă cât pe tot pământul, adică 60 min. sau 3.600 sec. Lunile sunt în număr de 12, au nume și au 29 sau 30 de zile. Lunile sunt numite astfel (într-un an obișnuit sunt menționate mai jos câte zile are luna respectivă):
1. Tișri – 30 2. Heșvan – 29 3. Kislev – 30 4. Tevet – 29 5. Șevat – 30 6. Adar – 29 7. Nisan – 30 8. Iyar – 29 9. Sivan – 30 10. Tamuz – 29 11. Av – 29 12. Elul – 29 Într-un an complet, Heșvan are 30 de zile (un an complet este când lunile Heșvan și Kislev au câte 30 de zile fiecare). Într-un an incomplet, Kislev are 29 de zile (într-un an incomplet, Heșvan și Kislev au câte 29 de zile). Într-un an cu o lună în plus (an ce are 13 luni), Adar are 30 de zile. Din aceste cauze, un an obișnuit poate avea 354 sau 355 de zile, iar anii compleți 384 sau 385 de zile (majoritari sunt anii cu 353 de zile – ani incompleți, iar cei de 383 de zile sunt ani compleți). O lună are 29,53 zile (valoare adoptată a fi 29,530594 de zile) sau 29 de zile, 12 ore și 793 halakim; sau 29 zile, 12 ore, 44 min. și 3,33 sec. (793 halakim x 3 1/3 sec. = 2.643, 33 sec = 44 min. și 3,33 sec.). Ziua întâia sau 1 Tișri a fost/început în duminica de 6 oct., anul – (minus) 3760, orele 23, 11 min și 20 sec. (sau la ora 5 p.m. și 204 halakim, deoarece ora 6 p.m. este ora zero în Israel și 204 halakim x 3 1/3 sec = 680 sec. = 11 min. și 20 sec.).
Pag. 245
MONEDE
Mina și talantul nu sunt monede, ci denumiri de mari sume monetare, folosite în tranzacții. O mină însemna 50 de siclii/șekeli/șecheli (o mină însemna 200 de drahme, un sicliu era 4 drahme). Un talant echivala cu 60 de mine, sau cu 3.000 de siclii, sau cu 12.000 de drahme. O mină de argint echivala cu 727 gr. (0,727 kg.). O mină de aur echivala cu 818 gr. (0,818 kg.). Un talant de argint echivala cu 43,62 kg. Un talant de aur echivala cu 49,077 kg.
Monedele principale erau din argint și din aur:
Monede de argint Monede de aur
Siclul = 16,36 gr. Siclul =14,54 gr. Demi-siclul = 8,18 gr. Demi-siclul =7,27 gr. Drahma = 4,09 gr. Drahma = 3,65 gr. Di-drahma = 8,18 gr. Di-drahma =7,27 gr. Statirul = 8.52 gr. Statirul = 14,6 gr. Dinarul = 4,5 gr.
Raportul de valoare dintre o monedă de aur și una de argint era de 1:13 și 1/3. (Deci aurul era de 13,3 ori mai valoros decât argintul).
Existau și monede de aramă (cupru), pentru a da restul, la mici cumpărături.
Raportul de valoare dintre o monedă de argint și una de aramă era de 1:60. (Deci argintul era de 60 de ori mai valoros decât cuprul).
(De asemenea, deci, aurul era de 800 de ori mai valoros decât cuprul).
Un dinar de aur reprezenta plata unei zile de muncă (acum, o uncie de aur este 6,89 dinari).
Astăzi, o uncie de aur valorează cam 1.300 $.
1.300 $/uncie : 31,1gr. /uncie = 41,8 $/gr. de aur
41,8 $/gr. x 4,5 gr. (un dinar) = 188,1 $ (sau orar 188,1 $ : 8 ore = 23,51 $/oră.).
Deci plata unei zile de muncă în Israel cam acum 2.000 de ani, în banii de astăzi, era de 188 $.
Deci, pe o lună, salariul era de 188 $ x 22,5 zile/lună = 4.230 $ (salariul minim al unui muncitor necalificat, nefiind vorba aici de funcționari sau de alte categorii de muncitori, mai bine plătiți).
Monedele de cupru (sub 1 gr.) aveau diferite denumiri: Obol, Leptaua, Codrant sau Asariu. Un codrant era două lepta.
Pag. 246
UNITĂȚI DE MĂSURĂ PENTRU LUNGIMI
Milă = 1.480 m. (1,48 km.). (Denumită și Milă Terestră, mila având acum 1.609,34 m.). Stadie = 185 m. (0,185 km.), (denumită și Stadiu). Prăjină = 3,155 m. (315,5 cm.)(denumită și Trestie) – sau 288 cm. (2,88 m.). În alte țări, altele decât Israelul, idem mai jos, cea de-a doua valoare. Braț = 1,75 m. (denumită și mână/mâini, fiind măsura unui om stând cu mâinile întinse orizontal). Pas = 0,96 m (96 cm.) Cot = 0,45 m. (45 cm.) – sau 48 cm. Picior = 0,32 m. (32 cm.) Palmă = 7.5 cm. Lat de palmă = 0,24 m, (24 cm.), sau 22,5 cm. Deget = 0, 18m. (1,8 cm.). O unitate de măsură a suprafețelor era Iugărul, egal cu 2.500mp. (în latină Jugerum) Un Iugăr (sau Jug) este egal cu 0,5 Pogoane (un Pogon are 5.000 mp.). Un Iugăr este de asemenea egal cu 0,25 ha. (un Hectar are 10.000 mp.). Un iugăr era socotită a fi norma zilnică de arat (dar folosind o pereche de boi înjugați la plug). O unitate de lungime de cam un km. era Calea Sâmbetei (cam 1.000 de Pași sau 2.000 de Coți).
UNITĂȚI DE MĂSURĂ PENTRU GREUTĂȚI
Talant = 34,272 kg. – sau 34,5 kg. (În diferite ținuturi, altele decât Israelul, idem cele de mai jos, cea de-a doua valoare). Mină = 571 gr.(0,571 kg.) – sau 575 gr. Litră = 326 gr. (0,326 kg.) Uncie = 27,2 gr. (0,0272 kg.). Siclu (Sicliu) = 11,4 gr. – sau 11,5 gr. Gueră (Gheră) = 0,6 gr. – sau 0,57 gr.
Un talant avea 60 de mine. O mină avea 50 de siclii, deci un talant avea 3.000 de siclii (sau 60.000 de guere). O litră avea 12 uncii. Un siclu avea 20 de guere.
(IOSUA 10. 13. ...Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului?..)
CARTEA DREPTULUI
1 1. Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; și Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său. 2. Dumnezeu l-a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat in nări suflare de viață si omul a devenit un suflet viu, capabil sa vorbească. 3. Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur; ii voi face un ajutor. 4. Domnul a făcut să vină peste Adam un somn adânc, el a adormit și Dumnezeu i-a luat una din coaste, a clădit carne peste ea, i-a dat formă si i-a adus-o lui Adam; el s-a trezit, și iată că o femeie stătea in picioare înaintea lui. 5. Si el a zis: Acesta este os din oasele mele și se va numi femeie pentru ca a fost luată din bărbat; si Adam i-a pus numele Eva, deoarece ea a fost mama tuturor oamenilor. 6. Dumnezeu i-a binecuvântat, numindu-i Adam si Eva, in ziua in care i-a făcut. Domnul le-a zis: Fiți roditori, înmulțiți-vă si umpleți pământul. 7. Dumnezeu i-a luat pe Adam și pe nevasta lui și i-a dus in grădina Eden ca s-o lucreze si s-o stăpânească și le-a poruncit astfel: Din orice pom din gradină puteți să mâncați, dar din pomul cunoștinței binelui si al răului să nu mâncați, căci in ziua in care veți mânca, veți muri negreșit. 8. După ce Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a dat aceste porunci a plecat de la ei; Adam si nevasta lui s-au stabilit in grădină, după porunca Domnului. 9. Șarpele, pe care Domnul îl crease pe pământ odată cu ei, a venit la ei să-i înșele să nu respecte porunca Domnului, porunca ce El însuși le-o dădu-se. 10. Șarpele a ademenit și a convins pe femeie să mănânce din pomul cunoștinței binelui si al răului; femeia l-a ascultat pe șarpe, a încălcat porunca lui Dumnezeu, a luat și a mâncat din pomul cunoștinței binelui si al răului, a luat și i-a dat și soțului ei; și el, de asemenea, a mâncat. 11. Astfel, Adam si nevasta lui au încălcat porunca lui Dumnezeu, pe care El însuși le-o dăduse. Dumnezeu a știut acest fapt, s-a mâniat pe ei și i-a excomunicat. 12. Și în ziua aceea Dumnezeu i-a alungat din grădina Edenului, să muncească pământul din care fuseseră făcuți; ei au plecat și s-au stabilit la răsărit de gradina Eden; Adam a cunoscut pe nevasta lui Eva și ea i-a născut doi fii si trei fiice. 13. Si el l-a numit pe primul său născut Cain, zicând: Am dobândit un om de la Domnul; a pus celuilalt numele de Abel, zicând: Mândri am venit pe pământ, mândri vom fi luați. 14. Băieții au crescut mari si tatăl lor le-a dat câte o slujbă, Cain fiind plugar iar Abel cioban. 15. După ce au trecut câțiva ani, ei au adus jertfe Domnului; Cain a adus o jertfa de mâncare din roadele pământului iar Abel a adus o jertfa de mâncare din turma lui, din primii miei născuți și din grăsimea lor; Dumnezeu a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui; un foc a venit din cer de la Domnul și a mistuit-o. 16. Însă către Cain si jertfa lui, Domnul nu a privit cu plăcere, căci a fost adusă din roadele inferioare ale pământului; Cain era gelos pe Abel din acest motiv si căuta un pretext să-l omoare. 17. După o vreme, Cain si Abel, fratele lui, au ieșit la muncă, pe câmp, Cain lucrând pământul iar Abel păscându-și turma; și oile lui Abel au trecut la păscut pe pământul deja muncit de Cain și el s-a supărat rău din această cauză. 18. Și, furios, s-a apropiat de fratele lui și i-a zis: Ce-ai împotriva mea? De ce paște turma ta pe pământul deja lucrat de mine? 19. Abel i-a răspuns lui Cain: Ce este intre noi, oare tu nu mănânci din carnea oilor turmei mele și nu te îmbraci cu lâna lor? 20. Și acum, tu să te dezbraci de lâna oilor mele, să mă recompensezi pentru ce te-ai înfruptat din carnea lor; și eu apoi să plec de pe pământul tău, așa cum ai zis? 21. Cain i-a răspuns fratelui sau: Dar dacă te omor eu azi, cine o să-mi ceară sângele tău? 22. Abel i-a răspuns: Cu siguranță Dumnezeu, căci El ne-a făcut pe pământ, El mă va răzbuna si El va cere sângele meu dacă m-ai omori, căci Domnul e judecător și arbitru și El este cel care va judeca omul pentru răul pe care l-a făcut si pe păcătos după păcatul de care se face vinovat. 23. Acum, dacă vrei sa mă omori, cu siguranță Domnul îți cunoaște gândurile ascunse și te va judeca pentru răul pe care vrei să mi-l faci mie azi. 24. Cain, auzind aceste lucruri de la fratele lui, s-a mâniat teribil pe el. 25. Și, brusc, s-a repezit și a apucat partea de fier a sapei, l-a lovit pe fratele lui și l-a omorât, împrăștiind sângele lui Abel pe pământ, chiar înaintea turmei. 26. După aceasta, lui Cain i-a părut rău că l-a omorât pe fratele lui, s-a întristat teribil și a plâns îndelung deasupra fratelui sau. 27. Și Cain a săpat o groapa în pământ, a pus trupul fratelui său in ea și a aruncat pământ peste el. 28. Domnul a știut ce-a făcut Cain fratelui său, i s-a arătat si l-a întrebat: Unde-i fratele tău Abel? 29. Cain a tăgăduit și a zis: Nu știu. Sunt eu oare păzitorul fratelui meu? Și Dumnezeu a zis: Ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine, din pământul din locul unde l-ai omorât. 30. Căci ți-ai omorât fratele și ai tăgăduit înaintea Mea și ți-ai închipuit în inima ta nici c-am văzut, nici că ți-am știut faptele. 31. Dar tu ai făcut aceasta și ți-ai omorât fratele degeaba, pentru că ți-a vorbit drept, așa că, blestemat să fie pământul care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sângele fratelui tău, și unde l-ai îngropat. 32. Și când îl vei munci să nu-ți mai rodească din belșug ca la început, ci spini și mărăcini să dea pământul, și tu să pleci și să cutreieri pământul până-n ziua morții tale. 33. Atunci Cain a plecat din fața Domnului din locul unde era, cutreierând ținutul de la răsărit de Eden, el și toată casa lui. 34. Cain s-a împreunat cu nevasta lui în acele vremuri; ea născând un fiu căruia el i-a pus numele Enot, zicându-și că în acele vremuri Domnul i-a dat odihnă și liniște pe pământ. 35. Tot in acea vreme, Cain a început să zidească un oraș pe care l-a numit Enot, după numele fiului său, căci in acele vremuri Domnul i-a dat odihnă pe pământ; el nu s-a mai mutat și n-a mai cutreierat pământul, ca la început. 36. Lui Enot i s-a născut Arad; lui Arad i s-a născut Mehuiael iar lui Mehuiael i s-a născut Metușael.
2 1. Pe când avea o sută treizeci de ani, Adam s-a împreunat din nou cu nevasta lui, ea a rămas însărcinată și i-a născut un fiu după chipul și asemănarea lui, numindu-l Set, zicând: Pentru că Dumnezeu mi-a dat alt urmaș în locul lui Abel, căci Cain îl omorâse. 2. Pe când Set avea o sută cinci ani, i s-a născut un fiu, pe care l-a numit Enoș, zicând: Pentru că în acea vreme fiii oamenilor au început să se înmulțească și să-și înrăiască inimile și cugetele, împotrivindu-se și răsculându-se împotriva lui Dumnezeu. 3. Pe vremea lui Enoș, fiii oamenilor au continuat să se răscoale și să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, ca să sporească mânia Domnului împotriva fiilor oamenilor. 4. Fiii oamenilor au mers și au slujit altor dumnezei, uitând de Domnul care-i făcuse pe pământ; în acele zile fiii oamenilor au făcut imagini din bronz și piatră, li s-au închinat și le-au slujit. 5. Fiecare om și-a făcut dumnezeul lui și i s-a închinat; fiii oamenilor s-au lepădat de Domnul în toate zilele lui Enoș și în cele ale copiilor lui; și mânia Domului a sporit din cauza faptelor lor și a monstruozităților pe care le-au făcut ei pe pământ. 6. Și Domnul a făcut ca râul Gihon să-i inunde, să-i distrugă și să-i extermine; El a distrus a treia parte a pământului; cu toate acestea, fiii oamenilor nu s-au întors de la căile lor rele înainte Domnului, mâinile lor încă fiind întinse la făcut rău. 7. În acele zile nu mai era nici semănat, nici secerat pe pământ, și nu mai era nimic de mâncare pentru fiii oamenilor; și foametea era teribilă în acele zile. 8. În acele zile, sămânța semănată dădea scaieți, mărăcini și buruieni, căci Dumnezeu blestemase pământul încă de pe vremea lui Adam, din cauză că păcătuise înaintea Domnului. 9. În același timp când oamenii continuau să se răzvrătească și să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu și să-și corupă căile, și pământul a devenit la fel de corupt. 10. Pe când avea nouăzeci de ani, lui Enoș i s-a născut Cainan. 11. Și Cainan a crescut, avea patruzeci de ani, era înțelept și dobândise cunoaștere și pricepere în toate; el a domnit peste toți fiii oamenilor. I-a condus spre înțelepciune și cunoaștere, căci Cainan era un om foarte înțelept și avea cunoaștere în toate; și cu această înțelepciune, el a domnit peste spirite și draci. 12. Și Cainan, în înțelepciunea lui, a știut că Dumnezeu va distruge pe fiii oamenilor pentru că au păcătuit; și că Domnul va aduce în zilele de pe urmă apele potopului asupra lor. 13. În acele zile, Cainan a scris pe tăblițe de piatră cele ce se vor întâmpla și le-a pus în visteria sa. 14. Și Cainan a domnit peste tot pământul; el a înduplecat pe unii dintre fiii oamenilor să-i slujească lui Dumnezeu. 15. La vârsta de șaptezeci de ani, Cainan avea trei fii și două fiice. 16. Acestea sunt numele copiilor lui Cainan: primul născut Mahalalel, al doilea Enan și al treilea Mered; surorile lor au fost Adah și Zila; aceștia sunt cei cinci copii ai lui Cainan. 17. Lameh, fiul lui Metușelah, s-a înrudit cu Cain prin mariaj, el luând de neveste cele două fiice ale lui; Adah i-a născut un fiu lui Lameh, ea numindu-l Jabal. 18. Ea a născut din nou un fiu pe care l-a numit Jubal; și Zila, sora ei, era stearpă și nu a avut copii în acele zile. 19. Căci, în acele zile, fiii oamenilor au început să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu și să încalce poruncile pe care El le dăduse lui Adam, și anume de a fi roditori și a se înmulți pe pământ. 20. Unii dintre fiii oamenilor și-au convins nevestele să bea o anumită băutură ca să nu rămână însărcinate, ca astfel să rămână atrăgătoare, și deci frumusețea lor să nu se altereze odată cu trecerea timpului. 21. Când fiii oamenilor și-au pus nevestele să bea, a băut și Zila odată cu unele dintre ele. 22. Femeile care nășteau copii apăreau monstruoase în ochii soților lor, trăind ca niște văduve, deși soții lor trăiau, ei fiind atrași și apropiați numai de cele sterpe. 23. După mulți ani, Zila fiind bătrână, Dumnezeu a făcut-o din nou fertilă. 24. Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu pe care l-a numit Tubal Cain, zicând: După ce n-am avut copii, am dobândit unul de la Dumnezeul cel Atotputernic. 25. Și ea a rămas din nou însărcinată și a născut o fiică, pe care a numit-o Naamah, zicând: După ce n-am avut copii, iată că am dobândit plăcere și încântare. 26. Lameh era bătrân, tare înaintat în vârstă, vederea îi slăbise rău; practic nu mai vedea. Tubal Cain, fiul lui, îl conducea într-o zi pe câmp. Și în timp ce mergeau pe câmp, Cain, fiul lui Adam, se îndrepta înspre ei. Lameh era foarte bătrân și aproape că nu vedea nimic, pe când Tubal Cain, fiul lui, era foarte tânăr. 27. Tubal Cain i-a zis tatălui său să-și ia arcul; și săgețile l-au lovit pe Cain, care era departe, și l-a omorât, căci lor li se păruse a fi un animal. 28. Săgețile au pătruns în corpul lui Cain, cu toate că era departe de ei, și Cain a căzut la pământ și a murit. 29. Și Domnul a răsplătit păcatele lui Cain, după răutatea lui, după cuvântul Domnului, pentru ce i-a făcut fratelui lui Abel. 30. După ce Cain a murit, Lameh și Tubal s-au dus să vadă animalul pe care l-au omorât; și iată, Cain, bunicul lor, era căzut la pământ, mort. 31. Lameh a fost tare îndurerat de ce a făcut, și plesnindu-și împreună mâinile, l-a lovit pe fiul lui, omorându-l. 32. Nevestele lui Lameh au auzit ce a făcut și au căutat să-l omoare. 33. Și nevestele lui Lameh l-au urât începând din acea zi, pentru că l-a omorât pe Tubal Cain; ele l-au părăsit și n-au mai ascultat de el în acele zile. 34. Și Lameh s-a dus la nevestele lui și le-a implorat să-l asculte în această privință. 35. El le-a zis nevestelor lui Adah și Zila: Ascultați-mă, nevestele lui Lameh, ascultați-mă cu atenție, căci v-ați imaginat că am omorât un om, cu neputințele mele, și un copil, cu loviturile mele, cu toate că ei n-au făcut nici un act violent; dar cu siguranță știți că sunt bătrân, cu părul cărunt, și că vederea-mi este tare slăbită, de bătrân ce sunt, și că am făcut aceste lucruri fără să-mi dau seama. 36. Și nevestele lui Lameh l-au ascultat și s-au întors la el, și la îndemnul părintelui lor Adam, dar nu au mai dat naștere la urmași de atunci, știind de mânia lui Dumnezeu împotriva fiilor oamenilor, mânie care sporise în acele vremuri; și că îi va eradica cu apele potopului, pentru faptele lor rele. 37. Și lui Mahlalel, fiul lui Cainan, pe când avea șaizeci și cinci de ani, i s-a născut Jared; iar lui Jared, pe când avea șaizeci și doi de ani, i s-a născut Enoh. 3 1. Iar din Enoh, pe când avea șaizeci și cinci de ani, s-a născut Metusaleh, și Enoh a mers pe căile Domnului, după ce i s-a născut Metuselah, și a slujit Domnului, și a urât căile rele ale oamenilor. 2. Sufletul lui Enoh era învăluit de instrucțiunile Domnului, în cunoaștere și înțelepciune; el, cu înțelepciune, s-a retras dintre fiii oamenilor, ascunzându-se de ei multe zile. 3. Și după mulți ani în care a slujit Domnului, în timp ce se ruga Domnului, în casa lui, un Înger al Domnului l-a strigat din ceruri; el a răspuns: Iată-mă. 4. Îngerul a zis: Ridică-te și pleacă din casa ta și din locul în care te-ai ascuns și arată-te fiilor oamenilor ca să le arăți calea pe care ar trebui să meargă și ce ar trebui să îndeplinească pentru a merge pe căile Domnului. 5. Și Enoh s-a ridicat, după Cuvântul Domnului, și a ieșit din casa lui și din camera unde se ascunsese, și a mers la fiii oamenilor și i-a învățat căile Domnului, și în acea vreme a strâns pe fiii oamenilor și le-a făcut cunoscute instrucțiunile Domnului. 6. El a poruncit să se proclame peste tot unde se stabiliseră fiii oamenilor, zicând: Unde este omul care dorește să învețe căile Domnului și lucrările Lui ascunse? Să vină la Enoh. 7. Și toți fiii oamenilor s-au strâns la el, toți cei care au dorit acest lucru au venit la Enoh, și el a domnit peste fiii oamenilor după Cuvântul Domnului, și ei au venit și i s-au închinat și i-au ascultat cuvântul. 8. Și Duhul lui Dumnezeu era peste Enot, și el i-a învățat pe toți oamenii lui înțelepciunea lui Dumnezeu și căile Lui; și fiii oamenilor au slujit Domnului toate zilele lui Enoh, și au venit să audă înțelepciunea lui. 9. Și toți regii fiilor oamenilor, de la primul până la ultimul, împreună cu prinții și judecătorii lor, au venit la Enoh când au auzit despre înțelepciunea lui; și i s-au închinat; și i-au cerut să domnească peste ei, la care el a consimțit. 10. Și s-au strâns cu toții, o sută treizeci de regi și prinți, și ei l-au făcut pe Enoh rege peste ei; și toți erau în puterea și la ordinul lui. 11. Și Enoh i-a învățat înțelepciune, cunoaștere și căile Domnului; și el a făcut pace între ei; și pace a fost pe tot pământul în tot timpul vieții lui Enoh. 12. Și Enoh a domnit peste fiii oamenilor două sute patruzeci și trei de ani, a făcut justiție și dreptate tuturor oamenilor lui și i-a condus în căile Domnului. 13. Și aceștia au fost fiii lui Enoh: Metusaleh, Elișa și Elimalec, trei fii; și surorile lor au fost Melca și Namah; și pe când Metusaleh avea optzeci și șapte de ani, i s-a născut Lameh. 14. Pe când Lameh avea cincizeci și șase de ani, Adam a murit, la vârsta de nouă sute treizeci de ani; și cei doi fii ai lui, împreună cu Enoh și Metuselah, fiul lui, l-au îngropat, cu mare pompă, ca la îngroparea regilor, în peștera în care i-a spus Dumnezeu. 15. Și în acel loc, toți fiii oamenilor l-au plâns pe Adam, obicei rămas până în ziua de azi. 16. Și Adam a murit din cauză că a mâncat din pomul cunoașterii, el și urmașii lui după el, după Cuvântul Domnului. 17. În anul morții lui Adam, care a fost în cel de-al două sute patruzeci și treilea an al domniei lui Enoh, a fost anul când el s-a hotărât să se separe de fiii oamenilor și să se ascundă, la fel ca prima dată, ca să-i slujească Domnului. 18. Și asta a făcut Enoh, dar nu s-a ascuns în totalitate de ei, ci a stat departe de fiii oamenilor trei zile, după care a ieșit la ei pentru o zi. 19. Și în cele trei zile în care era în camera lui, el se ruga și-l lăuda pe Domnul, iar în ziua când ieșea și apărea supușilor lui, el îi învăța căile Domnului; și tot ce ei îl întrebau despre Domnul, el le spunea. 20. Și el a făcut acest lucru mulți ani, după care s-a ascuns șase zile și apărea oamenilor lui o zi din șapte, apoi o zi pe lună și apoi o zi pe an, până când toți regii, prinții și fiii oamenilor au început să-l caute și să dorească din nou să-i vadă fața lui Enoh, și să-i asculte cuvântul; dar nu au reușit din cauză că toți fiii oamenilor erau înfricoșați să se apropie de el din cauza aurei dumnezeiești care-l înconjura; de aceea nici un om nu se putea uita la el, de frică să nu fie pedepsit și să moară. 21. Și toți regii și prinții au hotărât să-i strângă pe fiii oamenilor și să meargă la Enoh, gândindu-se că ei ar putea să vorbească cu el când va veni printre ei; și așa au făcut. 22. Și a venit ziua când Enoh s-a arătat; ei s-au strâns cu toții și au venit la el; și Enoh i-a învățat pricepere și cunoaștere; și ei i s-au închinat și au zis: Trăiască regele! Trăiască regele! 23. Și după ceva timp, regii și prinții și fiii oamenilor vorbeau cu Enoh și el îi învăța căile Domnului; iată că un înger al Domnului l-a strigat pe Enoh din ceruri și a dorit să-l ia în ceruri să-l facă acolo rege peste fiii lui Dumnezeu, la fel cum a domnit peste fiii oamenilor pe pământ. 24. Când a auzit aceasta, el a mers și i-a strâns pe toți locuitorii pământului; și i-a învățat pricepere și cunoaștere și le-a dat instrucțiuni divine; și le-a zis: Mi s-a cerut să urc în ceruri, dar nu știu ziua când am să plec. 25. De aceea, acum, vă voi învăța pricepere, cunoaștere, și vă voi da instrucțiuni înainte să vă părăsesc, ce să faceți oriunde ați fi pe pământ; și așa a făcut. 26. Și i-a învățat pricepere și cunoaștere, și le-a dat instrucțiuni, și i-a mustrat, și le-a prezentat ce statute și ce judecăți să facă pe pământ, și a făcut pace între ei, și i-a învățat viața veșnică; și a stat cu ei câtva timp, învățându-i toate aceste lucruri. 27. Și în timp ce fiii oamenilor erau cu Enoh și el vorbea cu ei, și-au ridicat ochii în sus și asemănarea unui cal uriaș cobora din ceruri, și calul a rămas suspendat în aer. 28. Și ei i-au spus lui Enoh ce au văzut; și Enoh le-a zis: Când acest cal va coborî pe pământ, va fi vremea când eu trebuie să plec și voi n-o să mă mai vedeți. 29. Și calul a coborât și a stat înaintea lui Enoh; și toți fiii oamenilor care erau cu Enoh l-au văzut. 30. Și Enoh a poruncit din nou ca o proclamație verbală să fie răspândită, zicând: Oriunde este omul care dorește să știe căile Domnului, Dumnezeul tău, să vină astăzi la Enoh, înainte să fie luat dintre voi. 31. Și toți fiii oamenilor s-au strâns și au venit la Enoh în acea zi, și toți regii de pe pământ, împreună cu prinții și sfătuitorii lor, au rămas cu el în acea zi; Enoh i-a învățat pe fiii oamenilor pricepere și cunoaștere, și le-a dat instrucțiuni divine; și le-a poruncit să-i slujească Domnului și să meargă pe căile Lui toate zilele vieții lor; și a continuat să facă pace între ei. 32. După aceea, el s-a ridicat și s-a suit pe cal și a plecat; și toți fiii oamenilor l-au urmat, cam opt sute de mii de oameni; și ei au mers cu el, cale de o zi. 33. Și în cea de-a doua zi, el le-a zis: Întoarceți-vă la corturile voastre, de ce nu plecați? S-ar putea să muriți; și unii dintre ei au plecat de la el, și cei care au rămas au mers cu el cale de șase zile; și Enoh le spunea în fiecare zi: Întoarceți-vă la corturile voastre, s-ar putea să muriți; dar ei n-au vrut să se întoarcă, și au mers cu el. 34. Și în cea de-a șasea zi, unii dintre oameni au rămas cu el, și ei i-au zis: Noi vom merge cu tine în locul unde mergi tu, cât este viu Domnul, numai moartea poate să ne despartă. 35. Și ei l-au implorat așa de mult, că el nu le-a mai vorbit; și ei au mers cu el, nevrând să se întoarcă. 36. Și când regii s-au întors, ei au cerut să se facă o numărătoare, ca să determine câți oameni au mers cu Enoh; și s-a întâmplat că în cea de-a șaptea zi Enoh s-a ridicat la ceruri într-un vârtej, cu cai și care de foc. 37. Și în cea de-a opta zi, toți regii care au fost cu Enoh au trimis să se aducă înapoi numărătoarea oamenilor care au mers cu Enoh, în acel loc din care el s-a ridicat la ceruri. 38. Și toți regii au mers în acel loc și au descoperit că pământul era plin de zăpadă, și deasupra zăpezii erau bolovani uriași de zăpadă; și ei și-au zis unul altuia: Haideți să spargem prin zăpadă și să vedem, poate că oamenii care au rămas cu Enoh sunt morți și sunt sub bolovanii de zăpadă; și ei au căutat, dar n-au putut să-l găsească din cauză că se ridicase în ceruri. 4 1. Și toate zilele pe care le-a trăit Enoh pe pământ au fost de trei sute șaizeci și cinci de ani. 2. Și când Enoh s-a ridicat la ceruri, toți regii de pe pământ s-au ridicat, l-au luat pe Metuselah, fiul lui, l-au uns rege și l-au pus să domnească peste ei, în locul tatălui său. 3. Și Metuselah a lucrat drept înaintea Domnului, așa cum îl învățase tatăl lui; și el, de asemenea, i-a învățat pe fiii oamenilor pricepere, cunoaștere și frică de Domnul; și nu s-a întors de la căile lui bune, nici la stânga, nici la dreapta. 4. Dar în zilele de pe urmă ale lui Metuselah, fiii oamenilor s-au întors de la Domnul, au corupt pământul, s-au jefuit și bătut între ei și s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și au păcătuit, și-au corupt căile, și nu l-au mai ascultat pe Metuselah, răzvrătindu-se împotriva lui. 5. Și Domnul s-a mâniat teribil pe ei, și Domnul a continuat să distrugă sămânța în acele zile, astfel că nu mai era nici semănat, nici secerat pe pământ. 6. Căci atunci când semănau pământul ca poate ar obține mâncare să trăiască, iată că ieșeau scaieți, bălării pe care ei nu le semănau. 7. Dar fiii oamenilor nu s-au întors de la căile lor rele, și mâinile le erau întinse să facă rău înaintea Domnului, și ei l-au provocat pe Domnul cu căile lor rele; și Domnul era foarte mâniat și i-a părut rău că l-a făcut pe om. 8. Și El s-a gândit să-i distrugă și să-i anihileze; și așa a făcut. 9. Pe când Lameh, fiul lui Metuselah, avea o sută șaizeci de ani, Set, fiul lui Adam, a murit. 10. Și toate zilele pe care le-a trăit Set au fost de nouă sute doisprezece ani, și a murit. 11. Și Lameh avea o sută optzeci de ani când a luat-o de nevastă pe Așmua, fiica lui Elișa, fiul lui Enoh, unchiul lui, și ea a rămas însărcinată. 12. Și în acea vreme, fiii oamenilor semănau pământul, dar puțină mâncare era produsă; și cu toate acestea fiii oamenilor nu s-au întors de la căile lor rele, au păcătuit și s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. 13. Și nevasta lui Lameh a născut un fiu, după trecerea unui an. 14. Și Metuselah i-a pus numele Noe, zicând: Pământul era în zilele lui de odihnă și liber de corupție, iar Lameh, tatăl lui, i-a pus numele Menacem, zicând: Acesta ne va mângâia în munca noastră și în preumblarea noastră mizerabilă pe pământul pe care Dumnezeu l-a blestemat. 15. Și copilul a crescut, a fost înțărcat și a mers pe căile bunicului său Metuselah, perfect și drept înaintea lui Dumnezeu. 16. Și toți fiii oamenilor au părăsit căile Domnului în acele zile, în timp ce s-au înmulțit pe fața pământului cu fii și fiice; și ei s-au învățat unii pe alții practici rele și au continuat să păcătuiască împotriva Domnului. 17. Și fiecare om și-a făcut pentru el un dumnezeu; și ei au jefuit și au furat, fiecare om atât pe vecinul cât și pe ruda lui; și ei au corupt pământul; și pământul era plin de violență. 18. Și judecătorii și conducătorii lor au mers după fiicele oamenilor și au luat nevestele cu forța de la bărbații lor, la alegerea lor; și fiii oamenilor în acele zile au luat din vitele de pe pământ, din sălbăticiunile câmpului și din păsările din cer și au învățat amestecarea animalelor dintr-o specie cu alta, ca să-l provoace pe Domnul; și Dumnezeu a văzut că tot pământul este corupt, căci toată carnea și-a corupt căile pe pământ, toți oamenii și toate animalele. 19. Și Domnul a zis: Îl voi eradica pe omul pe care l-am creat de pe fața pământului, da, de la om la păsările cerului, împreună cu vite și animalele sălbatice care sunt pe câmp, căci îmi pare rău că i-am făcut. 20. Și toți oamenii care mergeau pe căile Domnului au murit în acele zile, înainte ca Domnul să aducă răul asupra omului, rău pe care l-a declarat, căci aceasta a fost de la Domnul, ca ei să nu vadă răul de care vorbise Domnul în legătură cu fiii oamenilor. 21. Și Noe a dobândit milă înaintea Domnului, și Domnul l-a ales pe el și pe copiii lui să mențină rasa umană pe fața întregului pământ. 5 1. Pe când Noe avea optzeci și patru de ani, Enoh, fiul lui Set, a murit, la vârsta de nouă sute cinci ani. 2. Pe când Noe avea o sută șaptezeci și nouă de ani, Cainan, fiul lui Enoș, a murit, la vârsta de nouă sute zece ani. 3. Pe când Noe avea două sute treizeci și patru de ani, Mahlalel, fiul lui Cainan, a murit, la vârsta de opt sute nouăzeci și cinci de ani. 4. Și Jared, fiul lui Mahlalel, a murit în acele zile, la vârsta de nouă sute șaizeci și doi de ani, pe când Noe avea trei sute treizeci și șase de ani. 5. Și toți cei care mergeau pe căile Domnului în acele zile au murit, înainte să vadă răul pe care Dumnezeu hotărâse că are să-l facă pe pământ. 6. Și după ce au trecut mulți ani, pe când Noe avea patru sute optzeci de ani, când toți cei care mergeau pe căile Domnului au murit dintre fiii oamenilor, și numai Metusaleh mai trăia, Dumnezeu le-a vorbit lui Noe și lui Metuselah, zicând: 7. Vorbiți și proclamați fiilor oamenilor, zicând: Așa vorbește Domnul: Întoarceți-vă de la căile voastre rele, și opriți-vă din lucrările voastre, și Domnul nu va face răul pe care a declarat că-l va face, astfel că nu va veni. 8. Căci așa vorbește Domnul: Iată, vă dau o perioadă de o sută douăzeci de ani; dacă vă veți întoarce la Mine și dacă vă opriți din lucrările voastre rele, atunci și Eu nu voi mai face răul pe care am declarat că o să-l fac, și acel rău nu va exista, zice Domnul. 9. Și Noe și Metuselah au spus toate cuvintele Domnului fiilor oamenilor, zi după zi, vorbindu-le constant. 10. Dar fiii oamenilor nu i-au ascultat, nici nu și-au plecat urechile la cuvintele lor, căci erau încăpățânați. 11. Și Domnul le-a acordat o perioadă de grație de o sută douăzeci de ani, zicând: Dacă se vor întoarce, atunci Domnul nu va mai face răul, nu va mai distruge pământul. 12. Noe, fiul lui Lameh, nu și-a luat nevastă în acele zile, ca să aibă copii, căci și-a zis: cu siguranță acum Dumnezeu va distruge pământul, de ce să mai am copii? 13. Și Noe era un om corect, era perfect în generația lui, și Domnul l-a ales pe el și pe urmații lui să mențină rasa umană pe toată fața pământului. 14. Și Domnul i-a spus lui Noe: Ia-ți o nevastă, și ai copii, căci am văzut că ești drept înaintea Mea în această generație. 15. Și din urmații tăi se va repopula pământul; și Noe a mers și și-a luat o nevastă; și el a ales-o pe Naamah, fiica lui Enoh, ea având cinci sute optzeci de ani. 16. Și Noe avea patru sute nouăzeci și opt de ani când a luat-o de nevastă pe Naamah. 17. Și Naamah a rămas însărcinată și a născut un fiu; și el i-a pus numele Iafet, zicând: Domnul m-a crescut pe pământ; și ea a rămas din nou însărcinată și a născut un fiu; și el i-a pus numele Șem, zicând: Dumnezeu m-a făcut să fiu aducere aminte, ca să am urmași în mijlocul pământului. 18. Și Noe avea cinci sute doi ani când Naamah l-a născut pe Șem; și copiii au crescut și au mers pe căile Domnului, în tot ce i-au învățat Metuselah și Noe, tatăl lor. 19. Și Lameh, tatăl lui Noe, a murit în acele zile; însă cu adevărat el nu a mers din toată inima pe căile tatălui său; și el a murit pe când Noe avea o sută nouăzeci și cinci de ani. 20. Și toate zilele lui Lameh au fost de șapte sute șaptezeci de ani, și a murit. 21. Și toți fiii oamenilor care îl cunoșteau pe Domnul au murit în acel an, înainte ca Domnul să aducă răul asupra lor, căci Domnul a vrut ca ei să moară, ca să nu sufere răul pe care Domnul îl va aduce asupra fraților și rudelor lor, după cum El a vorbit. 22. În acea vreme, Domnul le-a vorbit lui Noe și Metuselah, zicând: Ridicați-vă și proclamați fiilor oamenilor toate cuvintele pe care vi le-am vorbit, ca poate se vor întoarce de la căile lor rele, și atunci Eu îmi voi schimba hotărârea de a aduce răul și nu-l voi mai aduce. 23. Și Noe și Metuselah s-au ridicat și le-au spus în urechile oamenilor tot ceea ce Domnul le-a spus în legătură cu ei. 24. Dar fiii oamenilor nu au vrut nici să ia seama, nici să-și plece urechile la toate declarațiile lor. 25. Și după aceea, Domnul i-a zis lui Noe: Sfârșitul cărnii este hotărât înaintea Mea, din cauza faptelor lor rele, și iată, Eu voi distruge pământul. 26. Și tu să iei lemn de gofer și du-te într-un loc anume și construiește o corabie mare și pune-o în acel loc. 27. Și așa să o faci: lungimea de trei sute de coți, lățimea de cincizeci de coți și înălțimea de treizeci de coți. 28. Și să-i faci o ușă, care să se deschidă spre exterior, și ea să fie de un cot de la punte, și s-o acoperi cu smoală. 29. Și iată că Eu voi aduce apele potopului peste pământ, și toată carnea va fi distrusă de sub ceruri, tot ce există pe pământ va fi distrus. 30. Și tu și casa ta să mergi să alegi două perechi din toate ființele vii, mascul și femelă; și să-i aduci la corabie, pentru ca să aibă urmași din ei, pe pământ. 31. Și adună pentru tine toată mâncarea pe care aceste animale o mănâncă, ca să fie mâncare și pentru tine și pentru ele. 32. Și tu să alegi pentru fiii tăi trei fete în casă, și ele vor fi nevestele fiilor tăi. 33. Și Noe s-a ridicat și a construit corabia, în locul în care îi poruncise Domnul, și Noe a făcut ce i-a poruncit Domnul. 34. Noe a început s-o construiască pe când avea cinci sute nouăzeci și cinci de ani; el a construit-o în cinci ani, după cum îi poruncise Domnul. 35. Apoi Noe a luat cele trei fiice ale lui Eliachim, fiul lui Metuselah, ca neveste pentru fiii lui, după porunca pe care Domnul i-o dăduse lui Noe. 36. Și în acea vreme Metuselah, fiul lui Enoh, a murit, la vârsta de șase sute nouăzeci de ani. 6 1. În acea vreme, după moartea lui Metuselah, Domnul i-a zis lui Noe: Du-te, tu și casa ta, în corabie; iată Eu îți voi aduna toate animalele pământului, fiarele câmpului și zburătoarele aerului, și ele toate vor înconjura corabia. 2. Și tu vei merge și vei sta lângă ușa corabiei, și toate fiarele, animalele și zburătoarele se vor aduna și vor sta înaintea ta; și cum vor veni și se vor ghemui înaintea ta, să le iei și să le dai fiilor tăi care le vor duce în corabie; și toate care vor sta în picioare și nu se vor ghemui înaintea ta nu le vei lua. 3. Și Domnul a făcut așa în ziua următoare; și animale, fiare sălbatice și zburătoare au venit într-un număr grozav de mare și au înconjurat corabia. 4. Și Noe a mers și s-a așezat lângă ușa corabiei, și orice ființă care a stat ghemuită înaintea lui, el a adus-o în corabie, și toate care au stat în picioare au fost lăsate pe pământ. 5. Și o leoaică a venit cu cei doi pui ai ei, mascul și femelă, și s-au ghemuit înaintea lui Noe; și cei doi pui s-au ridicat împotriva leoaicei, au atacat-o și au făcut-o să fugă din locul ei, și ea a plecat, și ei s-au întors la locurile lor, ghemuindu-se pe pământ înaintea lui Noe. 6. Și leoaica a fugit și a stat în locul unde erau lei. 7. Și Noe a văzut asta și s-a mirat nespus, s-a ridicat, a luat cei doi pui și i-a adus în arcă. 8. Și Noe a adus în arcă din toate ființele vii care erau pe pământ, astfel că n-a mai rămas niciuna pe care Noe să n-o fi adus în corabie. 9. Două câte două au venit la Noe în corabie, dar din animalele curate, și din zburătoarele curate, el a adus șapte perechi, după porunca Domnului. 10. Și toate animalele, și fiarele sălbatice, și zburătoarele erau încă acolo, și ele au înconjurat corabia din toate părțile, și ploaia nu a căzut decât după șapte zile. 11. În acea zi, Domnul a făcut ca tot pământul să se cutremure, și soarele s-a întunecat, și toate fundațiile lumii au urlat, și tot pământul a fost mutat cu violență, a fulgerat și a tunat groaznic, și toate fântânile din pământ au fost rupte, cum nu cunoscuseră locuitorii până atunci, și Dumnezeu a făcut acest act formidabil ca să-i înfricoșeze pe fiii oamenilor, ca să nu mai fie rău pe pământ. 12. Totuși fiii oamenilor nu s-au întors de la căile lor rele, mâniindu-l și mai tare pe Domnul în acea vreme, și nici măcar nu au luat în seamă toate acestea. 13. Și după șapte zile, pe când Noe avea șase sute de ani, apele potopului au venit pe pământ. 14. Și toate fântânile Adâncului au fost rupte, și ferestrele cerului au fost deschise, și ploaie a căzut pe pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți. 15. Și Noe și casa lui, și toate creaturile care erau cu ei, au intrat în corabie din cauza apelor potopului; și Domnul a închis corabia. 16. Și toți fiii oamenilor care au rămas pe pământ au obosit din cauza răului adus de ploaie, căci apele veneau tot mai violent pe pământ; și animalele și fiarele sălbatice încă înconjurau corabia. 17. Și fiii oamenilor s-au strâns, cam șapte sute de mii de bărbați și femei, și au venit la Noe, la corabie. 18. Și ei l-au strigat pe Noe, zicând: Deschide-ne ca să intrăm la tine în corabie, de ce să murim? 19. Și Noe, cu glas puternic, le-a răspuns din corabie, zicând: Oare nu v-ați răzvrătit cu toții împotriva Domnului, zicând că El nu există? De aceea a adus Domnul acest rău peste voi, ca să vă distrugă și să vă elimine de pe fața pământului. 20. Nu v-am spus eu despre acest lucru acum o sută douăzeci de ani, și voi n-ați vrut să luați aminte la Cuvântul Domnului, și acum vreți să trăiți pe pământ? 21. Și ei i-au zis lui Noe: Suntem gata să ne întoarcem la Domnul, numai deschide-ne ca să trăim și să nu murim. 22. Și Noe le-a răspuns, zicând: Iată că acum că sunteți la mare încurcătură, vreți să vă întoarce-ți la Domnul; de ce nu v-ați întors în timpul celor o sută douăzeci de ani pe care Domnul vi i-a acordat, ca o perioadă determinată? 23. Și acum veniți și-mi spuneți asta din cauza încurcăturii în care vă aflați; acum Domnul, de asemenea, nu vă va lua în seamă, nici nu-și va pleca urechea azi la voi, așa că nu veți avea succes cu dorințele voastre. 24. Și fiii oamenilor s-au apropiat ca să spargă ușa corabiei, ca să intre înăuntru din cauza ploii, căci nu mai puteau suporta ploaia care cădea peste ei. 25. Și Domnul a trimis toate fiarele sălbatice și animalele care înconjurau corabia. Și fiarele sălbatice i-au atacat și i-au alungat din acel loc; și fiecare om a plecat pe drumul lui; și ei, din nou, s-au împrăștiat pe toată fața pământului. 26. Și ploaia tot cădea pe pământ, și a căzut patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și apele au acoperit uscatul, și toată carnea care era pe pământ sau în ape a murit, fără discernământ, oameni, animale, fiare sălbatice, târâtoare sau păsări ale aerului, și au rămas numai Noe și cei care erau cu el în corabie. 27. Și apele au acoperit uscatul, și ele au ridicat corabia și ea a plutit. 28. Și corabia a plutit deasupra apelor, și era așa de violent zdruncinată, că toate ființele vii dinăuntru erau întoarse precum mâncarea în oală când o mesteci. 29. Și o incertitudine grozavă a pătruns toate ființele vii care erau în corabie, și ea era gata să fie sfărâmată. 30. Și toate ființele vii care erau în corabie erau îngrozite, și leii urlau, și măgarii răgeau, și lupii urlau, și fiecare creatură vorbea și se plângea în limba ei, așa încât glasul lor a ajuns la distanță; și Noe și fiii lui strigau și plângeau în necazul lor, ei erau teribil de înfricoșați că au ajuns la porțile morții. 31. Și Noe s-a rugat Domnului, și a strigat la El în legătură cu aceasta, și a zis: O Doamne, ajută-ne, căci nu avem putere să suportăm acest rău care ne-a cuprins, căci valurile apelor ne-au înconjurat, torente înfricoșătoare ne-au înspăimântat, cursele morții sunt înaintea noastră, răspunde-ne Doamne, ajută-ne și grațiază-ne, răscumpără-ne și eliberează-ne. 32. Și Domnul a auzit glasul lui Noe, și și-a adus aminte de el. 33. Și un vânt a trecut peste pământ, apele s-au liniștit și corabia s-a oprit. 34. Și fântânile Adâncului și ferestrele cerului au fost închise, și ploaia din cer a fost oprită. 35. Și apele au scăzut în acele zile, și corabia s-a oprit pe Munții Ararat. 36. Și apoi Noe a deschis ferestrele corabiei și Noe încă-l mai chema pe Domnul, zicând: O Doamne! Tu care ai creat pământul și cerurile și tot ce există, salvează sufletele noastre din această încătușare, și din închisoarea unde ne-ai pus, căci suflarea ne este tare slăbită. 37. Și Domnul a ascultat de glasul lui Noe, și i-a zis: Va fi la împlinirea unui an întreg, atunci vei ieși. 38. Și după un an întreg, an în care Noe a stat în corabie, apele s-au retras de pe pământ, și Noe a descoperit corabia. 39. În acea vreme, în cea de-a douăzeci și șaptea zi a celei de-a doua luni, pământul era uscat, dar Noe și fii lui, și cei care erau cu el, nu au ieșit din corabie până nu le-a spus Domnul. 40. Și a venit ziua în care Domnul le-a spus să iasă, și cu toții au ieșit din corabie. 41. Și fiecare s-a întors pe calea lui, la locul lui; și Noe și fiii lui s-au stabilit în ținutul în care le-a spus Dumnezeu; și ei i-au slujit Domnului toate zilele vieții lor; și Domnul i-a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui la ieșirea din corabie. 42. Și El le-a spus: Înmulțiți-vă și umpleți pământul, fiți puternici și sporiți-vă numărul cât mai abundent, înmulțindu-vă. 7 1. Și acestea sunt numele copiilor lui Noe: Iafet, Ham și Șem; și copiii li s-au născut după potop, căci ei își luaseră neveste chiar înainte de potop. 2. Aceștia sunt fiii lui Iafet: Gomer, Magog, Madai, Javan, Tubal, Meșec și Tiras, șapte fii. 3. Și fiii lui Gomer au fost Askinaz, Refat și Tegarmah. 4. Și fiii lui Magog au fost Elișanaf și Lubal. 5. Și copiii lui Madai au fost Acon, Zelo, Șazoni și Lot. 6. Și fiii lui Javan au fost Elișa, Tarșiș, Chitim și Dudonim. 7. Și fiii lui Tubal au fost Arifi, Chesed și Tari. 8. Și fiii lui Meșec au fost Dedon, Zaron și Șebașni. 9. Și fiii lui Tiras au fost Benib, Gera, Lupirion și Gilak; Aceștia sunt fiii lui Iafet după familiile lor; și numărul lor era de aproximativ patru sute de oameni. 10. Și aceștia sunt fiii lui Ham: Cuș, Mișraim, Put și Canaan, patru fii; și fiii lui Cuș au fost Seba, Havila, Sabta, Raama și Sateșa; și fiii lui Raama au fost Șeba și Dedan. 11. Și fiii lui Mișraim au fost Lud, Anom și Patros, Chaslot și Chaptor. 12. Și fiii lui Put au fost Gebul, Hadan, Benah și Adan. 13. Și fiii lui Canaan au fost Zidon, Het, Amori, Gergași, Hivi, Arkee, Seni, Arodi, Zimodi și Șamoti. 14. Și aceștia sunt fiii lui Ham, după familiile lor; și numărul lor în acele zile era de aproximativ șapte sute treizeci de oameni. 15. Și aceștia sunt fiii lui Șem: Elam, Așur, Arpacșad, Lud și Aram, cinci fii; și fiii lui Elam au fost Șușan, Macul și Marmon. 16. Și fiii lui Așar au fost Mirus și Mokil; și fiii lui Arpacșad au fost Șelac, Anar și Așcol. 17. Și fiii lui Lud au fost Petor și Bizaion; și fiii lui Aram au fost Uz, Cul, Gater și Maș. 18. Aceștia sunt fiii lui Șem, după familiile lor; și numărul lor în acele zile era de aproximativ trei sute de oameni. 19. Acestea sunt generațiile lui Șem: din Șem s-a născut Arpacșad, din Arpacșad s-a născut Șelah, din Șelah s-a născut Eber, din Eber s-au născut doi copii; numele unuia a fost Peleg, căci în timpul vieții lui fiii oamenilor s-au separat, iar mai târziu pământul a fost împărțit. 20. Și numele celui de-al doilea a fost Ioctan, ceea ce înseamnă că în timpul vieții lui viețile fiilor oamenilor au fost diminuate și micșorate. 21. Și din Peleg, fratele lui, s-a născut Yen, din Yen s-a născut Serug, din Serug s-a născut Nahor și din Nahor s-a născut Terah; și din Terah, pe când avea treizeci și opt de ani s-au născut Haran și Nahor. 23. Și Cuș, fiul lui Ham, fiul lui Noe, și-a luat o nevastă în zilele bătrâneții lui; și ea i-a născut un fiu; și ei i-au pus numele Nimrod, zicând: În acea vreme fiii oamenilor au început să se răzvrătească și să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu; și copilul a crescut și tatăl lui îl iubea foarte mult, căci era fiul bătrâneții lui. 24. Și hainele de piele pe care Dumnezeu le făcuse pentru Adam și nevasta lui, când ei au plecat din grădină, i-au fost date lui Cuș. 25. Căci după moartea lui Adam și a nevestei lui, hainele i-au fost date lui Enoh, fiul lui Jared; și când Enoh a fost luat sus la Dumnezeu, el le-a dat lui Metuselah, fiul lui. 26. Și la moartea lui Metuselah, Noe le-a luat și le-a adus în corabie; și ele au fost cu el, până a ieșit din ea. 27. Și ieșind ei din corabie, Ham a furat aceste haine de la Noe, tatăl lui; și le-a luat și le-a ascuns de frații lui. 28. Și când din Ham s-a născut primul lui fiu Cuș, el i-a dat lui, în secret, aceste haine; și ele au fost cu el multe zile. 29. Și Cuș, de asemenea, le-a ascuns de fiii și frații lui, și când din Cuș s-a născut Nimrod, el i-a dat aceste haine din dragoste pentru el; și Nimrod a crescut, și pe când avea douăzeci de ani, el a îmbrăcat aceste haine. 30. Și Nimrod a devenit puternic când a îmbrăcat aceste haine, și Dumnezeu i-a dat tărie și putere, și el a fost un vânător formidabil pe pământ, da, el a fost un vânător formidabil pe câmp, și el a vânat animale și a construit altare pe care a jertfit animale, înaintea Domnului. 31. Și Nimrod s-a întărit pe sine și s-a ridicat dintre ai săi; și a luptat bătăliile fraților lui împotriva tuturor dușmanilor din jur. 32. Și Domnul i-a dat pe mână pe toți dușmanii fraților lui, și Domnul l-a ajutat să învingă în bătălii, din când în când, și el a domnit pe pământ. 33. De aceea a devenit ceva obișnuit în acele zile, când un om antrena pe alții pentru bătălie, el le spunea: La fel cum Domnul i-a făcut lui Nimrod, care a fost un vânător formidabil pe pământ; și care a învins în bătăliile pornite împotriva fraților lui, salvându-i din mâinile dușmanilor lor; așa să ne întărească Dum-nezeu și să ne salveze astăzi. 34. Și pe când Nimrod avea patruzeci de ani, în acea vreme era un război între frații lui și copiii lui Iafet, ei fiind sub dominația dușmanilor lor. 35. Și în acea vreme Nimrod a mers și a strâns pe toți fiii lui Cuș și familiile lor, cam patru sute șaizeci de oameni, i-a plătit și a mers cu ei în bătălie; și pe când era pe drum, Nimrod a întărit inimile oamenilor care au mers cu el. 36. Și le-a zis: Nu vă fie frică, nici nu vă alarmați, căci dușmanii vor fi dați în mâinile noastre, și voi puteți să faceți cu ei tot ce doriți. 37. Și oamenii care au mers cu el erau cam cinci sute, și ei au luptat împotriva dușmanilor lor și i-au distrus și i-au înfrânt; și Nimrod a pus ofițeri drepți peste ei în locurile respective. 38. Și el a luat câțiva dintre copiii lor ca asigurare, și toți erau slujitori ai lui Nimrod și ai fraților lui; și Nimrod și oamenii care au mers cu el s-au întors acasă. 39. Și când Nimrod, bucuros, s-a întors acasă din bătălie, după ce i-a cucerit pe dușmani, toți frații lui s-au strâns cu toții ca să-l facă rege peste ei, și ei i-au pus coroana regală pe cap. 40. Și el a făcut ordine între slujitorii lui și oameni, prinți, judecători și conducători, după cum este obiceiul printre regi. 41. Și el l-a pus pe Terah, fiul lui Nahor, căpetenie peste regatul lui și l-a înălțat deasupra tuturor prinților. 42. Și în timp ce domnea după pofta inimii lui, după ce a cucerit toți dușmanii din jurul lui, el s-a sfătuit cu consilierii lui să construiască un oraș pentru palatul lui, și așa au făcut. 43. Și ei au găsit o vale largă în partea opusă răsăritului, și i-au construit un oraș mare și întins, și Nimrod a pus numele orașului pe către l-a zidit Șinar, căci Domnul i-a zdruncinat puternic pe dușmanii lui și i-a distrus. 44. Și Nimrod s-a stabilit la Șinar, și a domnit în siguranță, și el a luptat cu dușmanii lui și i-a învins, și a prelevat în toate bătăliile lui, și regatul a devenit foarte mare. 45. Și toate națiile și limbile au auzit de faima lui, și ei s-au prezentat la el și i s-au închinat până la pământ; și i-au adus daruri, și el a ajuns domnul și regele lor, și s-au stabilit cu el în oraș, la Șinar; și ei erau cu toții în puterea și sub sfatul lui. 46. Și tot pământul era de o limbă și cuvinte de unire, dar Nimrod nu a mers pe căile Domnului; și el a fost mai păcătos decât toți oamenii dinaintea lui, din zilele potopului până în acele zile. 47. Și el a făcut dumnezei de lemn și piatră, li s-a închinat, și s-a răzvrătit împotriva Domnului; și el a învățat pe slujitorii lui și pe oamenii de pe pământ căile lui păcătoase; și Mardon, fiul lui, a fost mai păcătos decât tatăl lui. 48. Și orice om care a auzit despre faptele lui Mardon, fiul lui Nimrod, zicea, în legătură cu el: De la păcătos vine păcatul; de aceea a devenit un proverb pe tot pământul, anume: De la păcătos vine păcatul, și era folosit în mod curent de către oameni începând de atunci și până acum. 49. Și Terah, fiul lui Nahor, căpetenia prinților lui Nimrod, era foarte bine văzut de către regi și slujitorii lor, și regele și prinții îl iubeau, și ei l-au ridicat foarte sus. 50. Și Terah și-a luat o nevastă și numele ei era Amtelo, fiica lui Cornebo; și nevasta lui Terah a rămas însărcinată și i-a născut un fiu în acele zile. 51. Terah avea șaptezeci de ani când i s-a născut acest fiu, și Terah i-a pus fiului său numele de Avram, din cauză că regele l-a ridicat în acele zile, înălțându-l deasupra tuturor prinților care erau cu el. 8 1. Și în noaptea când s-a născut Avram, toți slujitorii lui Terah și toți înțelepții lui Nimrod și toți dregătorii lui au venit și au mâncat și au băut în casa lui Terah, și s-au bucurat cu el în acea noapte. 2. Și când toți înțelepții și demnitarii au plecat din casa lui Terah, ei și-au ridicat ochii spre cer în acea noapte să se uite la stele; și ei au văzut, iată că o stea foarte mare a venit de la răsărit și a zburat înspre ceruri și a înghițit cele patru stele din cele patru colțuri ale cerurilor. 3. Și toți înțelepții și demnitarii regelui au rămas înmărmuriți de ce-au văzut; și bătrânii au înțeles evenimentul și i-au știut importanța. 4. Și și-au zis unul altuia: Acesta este semn că băiatul care i s-a născut lui Terah în această noapte va crește mare, va fi roditor, va avea urmași și va stăpâni tot pământul, el și copiii lui pentru totdeauna; și el și urmașii lui vor omorî regi puternici și le vor moșteni pământurile. 5. Și înțelepții și demnitarii au mers acasă în acea noapte, și dimineața toți acești înțelepți și demnitari s-au trezit devreme și s-au strâns într-o casă dinainte stabilită. 6. Și ei au vorbit și și-au spus unul altuia: Ceea ce am văzut noi azi noapte este ascuns de rege, nu i s-a făcut cunoscut. 7. Și dacă regele va afla mai târziu, el va spune: De ce mi-ați ascuns acest lucru, și ne va costa viața, de aceea, haideți să mergem să-i spunem regelui ce-am văzut și interpretarea, și n-o să pățim nimic. 8. Și așa au făcut, și toți s-au dus la rege și i s-au închinat până la pământ, și au zis: Să trăiască regele, să trăiască regele. 9. Am auzit că i s-a născut un fiu lui Terah, fiul lui Nahor, căpetenia regatului tău, și noi am fost la el azi noapte, și am mâncat și am băut și ne-am bucurat împreună cu el azi noapte. 10. Și când supușii tăi au plecat din casa lui Terah, ca să meargă fiecare la casa lui ca să înnopteze, noi ne-am ridicat ochii înspre cer și am văzut o stea mare venind dinspre răsărit, și această stea mare a zburat cu viteză mare și a înghițit patru stele mari, stelele din cele patru colțuri ale cerurilor. 11. Și supușii tăi au rămas înmărmuriți de ce-au văzut și au fost teribil de îngroziți, și am cugetat la ce-am văzut, și am știut, în înțelepciunea noastră, care este interpretarea; anume că se referă la copilul care i s-a născut lui Terah, care va crește și se va înmulți grozav, și va deveni puternic, și va omorî toți regii de pe pământ, și le va moșteni pământurile, el și urmașii lui, pe vecie. 12. Și acum domnul și regele nostru, iată că ți-am adus la cunoștință ce-am văzut în legătură cu acest copil. 13. Dacă regele găsește de cuviință să-i plătească tatălui lui cât valorează copilul, noi îl vom omorî înainte să crească mare și puternic pe pământ și să ne facă rău, înainte să ne distrugă pe noi și pe copiii noștri. 14. Și regele i-a ascultat și i s-a părut bună judecata lor, și a trimis după Terah, și Terah s-a înfățișat înaintea regelui. 15. Și regele i-a zis lui Terah: Mi s-a spus că ți s-a născut un copil azi noapte, și asta a fost observat în ceruri la nașterea lui. 16. Și acum dă-mi mie copilul, ca să-l omorâm, înainte să ne facă el rău, și te voi răsplăti, casa ta plină cu argint și aur. 17. Și Terah i-a răspuns regelui, zicând: Domnul și regele meu, te-am ascultat, și supusul tău va face tot ceea ce dorește regele. 18. Dar, domnul și regele meu, am să-ți spun ce mi s-a-ntâmplat azi noapte, ca poate regele va sfătui pe supusul său; și după aceea voi răspunde regelui despre ce m-a întrebat; și regele a zis: Vorbește! 19. Și Terah i-a zis regelui: Aion, fiul lui Mored, a venit la mine azi noapte, zicând: 20. Dă-mi mie calul cel mare și grozav pe care ți l-a dat regele, și-ți voi da argint și aur, fân și provizii, pentru cât valorează; și eu i-am spus: așteaptă până vorbesc cu regele în legătură cu oferta ta, și orice va spune regele, așa voi face. 21. Și acum domnul și regele meu, ți-am adus asta la cunoștință, și sfatul care-mi vei da, eu îl voi urma. 22. Și regele l-a ascultat pe Terah și s-a mâniat, considerând că Terah îl ia de naiv. 23. Și regele i-a răspuns lui Terah: Și tu ești așa de naiv, ignorant sau încet la minte să faci acest lucru, să dai calul tău cel frumos pe argint și aur, sau chiar pe fân și provizii? 24. Ești tu oare așa de sărac în argint și aur să faci acest lucru, de nu poți să faci rost de fân și provizii să hrănești calul? Și ce este argint și aur pentru tine, sau fân și provizii, încât să cedezi calul cel minunat pe care ți l-am dăruit, de nu e altul ca el pe tot pământul? 25. Și regele s-a oprit din vorbit, și Terah i-a răspuns regelui, zicând: Astfel a vorbit regele supusului său. 26. Te implor, domnul și regele meu, ce-ai vrut să zici când mi-ai spus, zicând: dă-mi fiul tău ca să-l omor, și-ți voi argint și aur pentru cât valorează; ce să fac cu argintul și cu aurul după moartea fiului meu? Cine are să mă moștenească? Cu siguranță că la moartea mea, argintul și aurul se vor întoarce la regele meu, care mi l-a dat. 27. Și când a auzit regele cuvintele lui Terah, și parabola pe care a adus-o despre rege, el s-a mâniat și mai tare. 28. Și Terah a observat că mânia regelui era îndreptată împotriva lui și a continuat: Tot ce am este în puterea regelui, orice regele vrea să-i facă supusului său, să-i facă, da, chiar fiul meu e în puterea regelui, fără nici o valoare la schimb, el și cei doi frați ai lui, care-s mai mari ca el. 29. Și regele i-a răspuns lui Terah: Nu, dar îl voi cumpăra pe cel mai mic pentru un preț. 30. Și Terah i-a răspuns regelui, zicând: Te implor pe tine, domnul și regele meu, să-i dai voie supusului tău să-ți spună un cuvânt înaintea ta, și fie ca regele să asculte cuvântul supusului său, și Terah a zis. Să-mi dea regele trei zile să consider aceasta cu mine însumi și să mă consult cu familia mea în legătură cu cuvintele regelui; și l-a implorat îndelung pe rege să fie de acord cu aceasta. 31. Și regele a luat în considerație rugămintea lui Terah, și așa a făcut, i-a dat trei zile, și Terah a plecat dinaintea regelui și s-a dus acasă la familia lui și le-a spus toate cuvintele regelui, și oamenii au fost teribil de înfricoșați. 32. Și în cea de-a treia zi regele a trimis mesaj lui Terah, zicând: Trimite-mi fiul pentru un preț după cum ți-am vorbit, și dacă nu faci aceasta, voi trimite și-ți voi omorî toată casa, de nu va mai rămâne nici măcar un câine. 33. Și Terah, imediat (căci lucrul era urgent pentru rege) a luat un copil de la unul dintre supușii lui, pe care o fata în casă îl născuse în acea zi, și Terah a dus copilul la rege și a primit răsplată pentru el. 34. Și Domnul era cu Terah în această privință, ca Nimrod să nu-l omoare pe Avram, și regele a luat copilul de la Terah și, cu toată puterea, i-a lovit capul de pământ, căci a crezut că este Avram; și aceasta i-a fost ascuns regelui începând din acea zi, și a fost uitat de către el, căci a fost dorința Providenței ca Avram să nu moară. 35. Și Terah l-a luat pe Avram pe ascuns, împreună cu mama lui și cu doica, și i-a ascuns într-o peșteră și le-a dus lunar provizii. 36. Și Domnul era cu Avram, în peșteră, și el a crescut, și Avram a fost în peșteră zece ani, și regii și prinții, ghicitorii și bătrânii, au crezut că regele l-a omorât pe Avram. 9 1. Și Haran, fiul lui Terah, fratele mai mare al lui Avram, și-a luat o nevastă în acele zile. 2. Haran avea treizeci și nouă de ani când a luat-o, și nevasta lui Haran a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia el i-a pus numele Lot. 3. Și ea a rămas din nou însărcinată, a născut o fată și i-a pus numele Milca; și ea a rămas din nou însărcinată, a născut o fată și i-a pus numele Sarai. 4. Haran avea patruzeci și doi de ani când i s-a născut Sarai, și pe când Avram avea zece ani; și în acele zile Avram, mama și doica lui au părăsit peștera, căci regele și supușii lui uitaseră de afacerea cu Avram. 5. Și când Avram a părăsit peștera, el a mers la Noe și la Șem, fiul lui, și a rămas cu ei, ca să învețe instrucțiunile Domnului și căile Lui, și nici un om n-a știut unde era Avram, și Avram le-a slujit lui Noe și lui Șem, fiul lui, vreme îndelungată. 6. Și Avram a fost în casa lui Noe treizeci și nouă de ani, și Avram l-a cunoscut pe Domnul de la vârsta de trei ani, și el a mers pe căile Domnului până-n ziua morții lui, așa cum l-au învățat Noe și fiul lui Șem; și toți fiii oamenilor de pe pământ, în acele zile, păcătuiau teribil împotriva lui Dumnezeu, și ei s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și au slujit altor dumnezei; ei l-au uitat pe Domnul care i-a făcut pe pământ; și locuitorii de pe pământ și-au construit pentru ei, în acea vreme, dumnezei, fiecare om dumnezeul lui; dumnezei de lemn și piatră, care nu puteau nici să vorbească, nici să audă, nici să salveze; și fiii oamenilor le-au slujit și ei au devenit dumnezeii lor. 7. Și regele și toți supușii lui, și Terah și toată casa lui au fost primii dintre cei care au slujit la dumnezei de lemn și piatră. 8. Și Terah avea doisprezece dumnezei foarte mari, făcuți din lemn și piatră, după cele douăsprezece luni ale anului, și el slujea în fiecare lună unuia dintre ei; și în fiecare lună el le aducea jertfe de mâncare și băutură; așa a făcut Terah tot timpul. 9. Și toată acea generație era păcătoasă înaintea Domnului, ei făcându-și fiecare dumnezeul lui, uitându-l pe Domnul care i-a făcut. 10. Și nu era om în acele zile pe tot pământul care să-l cunoască pe Domnul (căci fiecare om slujea dumnezeului lui), cu excepția lui Noe, a casei lui și a celor care erau sub îndrumarea lui; doar ei îl cunoșteau pe Domnul în acele zile. 11. Și Avram, fiul lui Terah, creștea puternic în acele zile în casa lui Noe, și nici un om nu știa de el, căci Domnul era cu el. 12. Și Domnul i-a dat lui Avram o inimă înțeleaptă, și el știa că toate lucrările acelei generații erau profane, și că dumnezeii lor erau profani și nu erau de nici un folos. 13. Și Avram a văzut soarele strălucind pe pământ, și Avram și-a zis sieși: Cu siguranță că acest soare care strălucește pe pământ este Dumnezeu, și lui am să-i slujesc. 14. Și Avram a slujit soarelui în acea zi și i s-a rugat, și când a venit seara, soarele a apus, ca de obicei, și Avram și-a zis sieși: Cu siguranță că acesta nu poate fi Dumnezeu. 15. Și Avram continua să-și vorbească sieși: Cine este cel care a făcut cerurile și pământul? Cine a creat tot ce există pe pământ? 16. Și noaptea a coborât peste el, și el și-a ridicat ochii spre apus, miazănoapte, miazăzi și răsărit, și el a văzut că soarele a dispărut de pe pământ și ziua s-a întunecat. 17. Și Avram a văzut stelele și luna înaintea lui, și și-a zis: Cu siguranță că acesta este Dumnezeu care a făcut tot pământul și oamenii, și iată, slujitorii din jurul lui sunt dumnezei; și Avram a slujit lunii și i s-a rugat toată noaptea. 18. Și dimineața, când s-a luminat și soarele a strălucit pe pământ ca de obicei, Avram a văzut toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu pe pământ. 19. Și Avram și-a zis sieși. Cu siguranță că aceștia nu sunt dumnezei care au făcut pământul și omenirea, ci aceștia sunt slujitorii lui Dumnezeu; și Avram a rămas în casa lui Noe și acolo l-a cunoscut pe Domnul și căile Lui și a slujit Domnului toate zilele vieții lui; și toată acea generație l-a uitat pe Domnul, au slujit altor dumnezei, făcuți din lemn și piatră, și s-au răzvrătit toate zilele vieții lor. 20. Și regele Nimrod a domnit în siguranță, și tot pământul era sub controlul lui, și tot pământul era o limbă și cuvinte de unire. 21. Și toți prinții lui Nimrod și oamenii ce aveau putere au ținut un sfat: Puț, Mițraim, Cuș și Canaan, cu familiile lor, și și-au zis unul altuia: Haideți să construim un oraș și în el un turn puternic, și vârful lui să ajungă la cer, și noi vom ajunge așa de vestiți, că vom domni peste tot pământul, și nici un dușman nu va mai încerca să ne facă rău, așa că vom domni cu putere peste ei, și astfel nu vom fi împrăștiați pe pământ din cauza războaielor. 22. Și cu toții s-au dus înaintea regelui și i-au spus aceste lucruri, și regele a fost de acord cu ei în această afacere, și așa a făcut. 23. Și toate familiile s-au strâns laolaltă, cam șase sute de mii de oameni, și au plecat să caute un loc propice unde să construiască orașul și turnul, și au căutat pe tot pământul și nu au găsit un loc mai bun decât o vale la est de ținutul Șinar, la o distanță de cam două zile de mers pe jos; și ei s-au dus cu toții și s-au stabilit acolo. 24. Și au început făcând cărămizi și arzându-le în foc, pentru orașul și turnul pe care și-l imaginaseră să-l construiască. 25. Și construirea turnului a pus capac crimelor și păcatelor, și ei au început să-l construiască, și în timp ce construiau împotriva Domnului Dumnezeu al cerului, ei și-au imaginat în inimile lor să pornească război împotriva Lui și să se ridice la cer. 26. Și toți acești oameni și familiile lor s-au împărțit în trei părți; prima a zis: Noi ne vom ridica la cer și vom lupa împotriva Lui; a doua a zis: Noi ne vom ridica la cer și ne vom pune acolo dumnezeii noștri și le vom sluji; și ce-a dea treia parte a zis: Noi ne von ridica la cer și-L vom lovi cu arcuri și săgeți; și Dumne-zeu a știut toate lucrările și gândurile lor rele, și a văzut orașul și turnul pe care-l construiau. 27. Și tot zidind ei, au construit un oraș uriaș și un turn foarte înalt și solid; și în legătură cu înălțimea lui, mortarul și cărămizile nu ajungeau la zidari, când erau duse către ei în sus, decât după cei ce mergeau în sus le trebuia un an întreg, și asta se petrecea zilnic. 28. Și asta se petrecea toată ziua - unii urcau în timp ce alții coborau, și dacă o cărămidă le cădea din mâini și se spărgea, ei plângeau deasupra ei, și dacă un om cădea și murea, nimeni nici nu se uita la el. 29. Și Domnul le știa gândurile; și în timp ce zideau, ei trăgeau săgeți către ceruri și toate săgețile cădeau înapoi pline de sânge, și ei când le vedeau își spuneau unul altuia: Cu siguranță că i-am omorât pe cei care sunt în ceruri. 30. Căci aceasta era de la Domnul, ca să-i inducă în eroare și să-i eradicheze de pe fața pământului. 31. Și au construit ei turnul și orașul zi de zi, mulți ani. 32. Și Dumnezeu le-a zis celor șaptezeci de îngeri care stăteau înaintea Lui, acelora care erau aproape de El, zicând: Haideți să coborâm și să le amestecăm limbile, în așa fel încât fiecare să nu înțeleagă limba vecinului său, și ei așa au făcut. 33. Și începând cu ziua aceea, fiecare a uitat limba vecinului lui, și nu au mai putut să-și vorbească într-o singură limbă; și atunci când un zidar lua din mâinile vecinului cărămidă sau piatră pe care nu a comandat-o, zidarul o arunca asupra vecinului lui, omorându-l. 34. Și acest lucru s-a petrecut multe zile, mulți dintre ei murind în acest fel. 35. Și Domnul a lovit cele trei echipe care fuseseră constituite, pedepsindu-le după scopul și felul în care au fost constituite; acelora care au zis: Ne vom urca în ceruri și vom sluji dumnezeilor noștri, să fie ca maimuțele și elefanții; celor ce au zis: Noi vom lovi cerul cu săgeți, Domnul i-a omorât, fiecare de mâna vecinului său; și cea de-a treia echipă, care a zis: Ne vom urca la cer și vom lupta împotriva Lui, Domnul i-a împrăștiat pe tot pământul. 36. Și cei care au rămas dintre ei, când au știut și au înțeles răul care venea peste ei, au părăsit clădirea; și ei, de asemenea, s-au împrăștiat pe toată fața pământului. 37. Și ei s-au oprit din construirea orașului și a turnului, și de aceea El a numit acel loc Babel, căci în acel loc, la est de ținutul Șinear, Domnul a amestecat limba întregului pământ. 38. Cât despre turnul pe care l-au construit fiii oamenilor, pământul și-a deschis gura și a înghițit o treime, și un foc a coborât din cer și a ars altă treime, și ultima treime a rămas până-n ziua de azi, și circumferința lui este de cale de trei zile de mers pe jos. 39. Și mulți fii ai oamenilor au murit în acel turn, nenumărați. 10 1. Și Peleg, fiul lui Eber, a murit în acele zile, pe când Avram, fiul lui Terah, avea patruzeci de ani; și toate zilele lui Peleg au fost de două sute treizeci și nouă de ani. 2. Și când Domnul a împrăștiat pe fiii oamenilor datorită păcatului lor de la turn, ei s-au împărțit în multe grupuri, și fiii oamenilor au fost împrăștiați în cele patru colțuri ale pământului. 3. Și toate familiile s-au separat, fiecare după limba, ținutul sau orașul lor. 4. Și fiii oamenilor au construit multe orașe, după familiile lor, în toate locurile unde au mers, pe tot pământul, pe unde îi împrăștiase Domnul. 5. Și unii dintre ei au zidit orașe în locuri de unde ulterior au fost alungați; și ei și-au numit orașele după numele lor sau ale copiilor lor, sau după anumite întâmplări. 6. Și fiii lui Iafet, fiul lui Noe, au plecat și și-au construit orașe în locurile unde au fost împrăștiați, și ei au numit orașele lor după numele lor, și fiii lui Iafet au fost împrăștiați pe fața pământului în multe grupuri și limbi. 7. Și aceștia sunt fiii lui Iafet, după familiile lor: Gomer, Magog, Medai, Javan, Tubal, Meșec și Tiras; aceștia sunt fiii lui Iafet după generațiile lor. 8. Și copiii lui Gomer, după orașele lor, au fost francumii, care s-au stabilit în Franța, de-a lungul râului Franța, de-a lungul râului Sena. 9. Și copiii lui Refat sunt bartonimii, care s-au stabilit în ținutul Bartonia, de-a lungul râului Leda, care se varsă în marea cea mare, Gihon, adică oceanul. 10. Și copiii lui Tugarma sunt zece familii și acestea sunt numele lor: Buzar, Parzunac, Balbar, Elicanum, Raghib, Tarki, Bid, Zebuc, Ongal și Tilmaz; toți aceștia s-au împrăștiat și s-au stabilit înspre miazănoapte și și-au construit orașe. 11. Și ei și-au numit orașele după numele lor; aceștia sunt cei care s-au stabilit de-a lungul râurilor Hitlah și Italac până în ziua de azi. 12. Dar familiile lui Angoli, Balgar și Parzunac s-au stabilit de-a lungul marelui râu Dubnee; și numele orașelor sunt de asemenea după numele lor. 13. Și copiii lui Javan sunt javanimii; ei s-au stabilit în ținutul Makdonia; și copiii lui Medaiare sunt orelumii; ei s-au stabilit în ținutul Curson; și copiii lui Tubal sunt aceia care s-au stabilit în ținutul Tuskanah, de-a lungul râului Pașiah. 14. Și copiii lui Meșec sunt șibașnii iar copiii lui Tiras sunt Rușaș, Cușni și Ongolis; aceștia au mers și și-au construit orașe; acestea sunt orașele care sunt situate de-a lungul mării Jabus, de-a lungul râului Cura, care se varsă în râul Tragan. 15. Și copiii lui Elișa sunt almanimii, și ei, de asemenea au mers și și-au zidit orașe; acestea sunt orașele situate între munții Job și Șibatmo; și dintre aceștia sunt lombarzii; ei s-au stabilit în partea opusă munților Job și Șibatmo; și ei au cucerit ținutul Italia și au rămas acolo până în ziua de azi. 16. Și copiii lui Chitim sunt romimii, ei s-au stabilit în valea Canopia, de-a lungul răului Tibreu. 17. Și copiii lui Dudodim sunt aceia care s-au stabilit în orașe de lângă marea Gihon, în ținutul Bordna. 18. Acestea sunt familiile copiilor lui Iafet după orașele și limbile lor, când au fost împrăștiați, după turn, și ei și-au numit orașele după numele lor și după unele întâmplări, și acestea sunt numele tuturor orașelor lor după familiile lor, orașe pe care le-au zidit în acele zile, după turn. 19. Și copiii lui Ham au fost Cuș, Mițraim, Put și Canaan, după numele lor și ale orașelor lor. 20. Toți aceștia au mers și și-au construit orașe în locurile care li s-au părut potrivite pentru ei, și ei au numit orașele după numele taților lor: Cuș, Mițraim, Put și Canaan. 21. Și copiii lui Mițraim sunt iudimii, anaminii, lehabimii, naftucimii, patrusimii, caslucimii și caftirimii, șapte familii. 22. Și aceștia s-au stabilit de-a lungul râului Sihor; aceasta este granița cu Egiptul; și și-au construit orașe pe care le-au numit după numele lor. 23. Și copiii lui Patros și Casloci s-au însurat între ei, și din ei au luat naștere peliștimii, azatimii și geranimii, gitimii și ekronimii, în total cinci familii; aceștia de asemenea și-au construit orașe pe care le-au numit după numele taților lor, până în ziua de azi. 24. Și copiii lui Canaan, de asemenea și-au zidit orașe, și și-au numit orașele după numele lor, șapte orașe și multe altele, nenumărate. 25. Și patru bărbați din familia lui Ham au mers în ținutul de câmpie; acestea sunt numele celor patru bărbați: Sodoma, Gomora, Admah și Zeboim. 26. Și acești bărbați și-au construit patru orașe în ținutul de câmpie și și-au numit orașele după numele lor. 27. Și ei și copiii lor și toate casele lor s-au stabilit în acele orașe, au fost roditori, s-au înmulțit grozav și au trăit în pace. 28. Și Seir, fiul lui Hur, fiul lui Hevi, fiul lui Canaan, a mers și a găsit o vale în partea opusă muntelui Paran, și el a zidit un oraș acolo, și el împreună cu cei șapte fii ai lui și casa lui s-a stabilit acolo; și el a numit orașul pe care l-a zidit Seir, după numele lui; acesta este ținutul Seir până în ziua de azi. 29. Acestea sunt familiile copiilor lui Ham, după limba și orașele lor, când au fost împrăștiați în țările lor, după turn. 30. Și unii dintre copiii lui Șem, fiul lui Noe, părintele tuturor copiilor lui Eber, de asemenea au mers și și-au construit orașe în locurile unde au fost împrăștiați, și ei și-au numit orașele după numele lor. 31. Și fiii lui Șem au fost Elam, Așur, Arpacșad, Lud și Aram; și ei și-au construit orașe pe care le-au numit după numele lor. 32. Și Așur, fiul lui Șem, împreună cu copiii lui și casele lor au plecat în acea vreme, un număr foarte mare dintre ei; și ei au mers într-un ținut îndepărtat pe care l-au găsit; ei au găsit o vale foarte întinsă în acel ținut pe care l-au găsit, și ei și-au zidit patru orașe pe care le-au numit după numele lor. 33. Și acestea sunt numele orașelor pe care le-au zidit copiii lui Așur: Ninive, Resen, Calac și Rehoboter; și copiii lui Așur s-au stabilit acolo până-n ziua de azi. 34. Și copiii lui Aram de asemenea au mers și și-au zidit un oraș căruia i-au pus numele Uz, după numele fratelui lor cel mai mare și s-au stabilit acolo; acesta este ținutul Uz până-n ziua de azi. 35. Și în cel de-al doilea an după turn, un bărbat din familia lui Așur, al cărui nume a fost Bela, a plecat din Ninive, împreună cu toată casa lui ca să se stabilească unde ar găsi un loc, și ei au ajuns până în partea opusă orașelor din câmpie, deci în partea opusă Sodomei, și s-au stabilit acolo. 36. Și bărbatul s-a ridicat și a construit un oraș micuț pe care l-a numit Bela, după numele lui; acesta este ținutul Zoar până-n ziua de azi. 37. Și acestea sunt familiile copiilor lui Șem după limbile și orașele lor, după ce au fost împrăștiați pe pământ, după turn. 38. Și fiecare regat, oraș și familie a familiilor copiilor lui Noe și-au zidit după aceea multe orașe. 39. Și ei și-au stabilit guverne în toate orașele lor, ca să fie conduse după ordinele lor; așa au făcut toate familiile copiilor lui Noe pentru totdeauna. 11 1. Și Nimrod, fiul lui Cuș, încă mai era în ținutul Șinear, și el a domnit peste acest ținut și s-a stabilit acolo, și a zidit orașe în ținutul Șinear. 2. Și acestea sunt numele celor patru orașe pe care le-a zidit și pe care le-a numit după întâmplări pe care le-au pățit la zidirea turnului. 3. Pe primul l-a numit Babel, zicând: Din cauză că Domnul a amestecat limba întregului pământ; pe cel de-al doilea l-a numit Erec, pentru că de acolo i-a împrăștiat Domnul. 4. Pe cel de-l treilea l-a numit Eched, zicând că acolo a avut loc o mare bătălie și pe cel de-al patrulea l-a numit Calnah, din cauză că prinții lui și războinici viteji au murit acolo pentru că l-au întărâtat pe Domnul, s-au răzvrătit și au păcătuit împotriva Lui. 5. Și când Nimrod a zidit aceste orașe în ținutul Șinear, el a pus în ele rămășița poporului său, prinții și războinicii viteji care mai rămăseseră în regat. 6. Și Nimrod s-a stabilit în Babel, și și-a reînnoit domnia asupra supușilor săi; și el a domnit în siguranță, și supușii și prinții lui Nimrod l-au numit Amrafel, zicând că la turn prinții și oamenii lui i-au scăpat de sub control. 7. Și cu toate acestea, Nimrod nu s-a întors la Domnul, și a continuat în depravare și să-i învețe depravarea pe fiii oamenilor, și Mardon, fiul său, a fost mai rău ca tatăl lui, și a continuat să adauge la abominațiile tatălui său. 8. Și el i-a determinat pe fiii oamenilor să păcătuiască, de aceea se spune: Depravarea se moștenește. 9. În acea vreme era un război între familiile copiilor lui Ham, ei fiind stabiliți în orașele pe care le-au zidit. 10. Și Chedorlaomer, regele Elamului, s-a despărțit de familiile copiilor lui Ham, și el s-a războit cu ei și i-a învins, și el a mers la cele cinci orașe din câmpie și a luptat împotriva lor și le-a învins, și ele erau sub controlul lui. 11. Și ele i-au slujit doisprezece ani, și i-au plătit o taxă în fiecare an. 12. În acea vreme a murit Nahor, fiul lui Serug, pe când Avram, fiul lui Terah, avea patruzeci și nouă de ani. 13. Și pe când Avram, fiul lui Terah, avea cincizeci de ani, el a plecat din casa lui Noe și a mers în casa tatălui său. 14. Și Avram îl cunoștea pe Domnul, și el a mers pe căile și după instrucțiunile Domnului, și Domnul Dumnezeu era cu el. 15. Și Terah, tatăl său, încă mai era căpetenia casei regelui Nimrod, și încă mai urma dumnezei stranii. 16. Și Avram a venit în casa tatălui său și a văzut doisprezece dumnezei stând în picioare în templele lor, și Avram s-a mâniat când a văzut aceste imagini în casa tatălui său. 17. Și Avram a zis: Cât este viu Domnul, aceste imagini nu vor rămâne în casa tatălui meu; să facă Domnul care m-a făcut tot ce vrea dacă în trei zile nu-i sfărâm pe toți. 18. Și Avram a plecat de la ei, și mânia fierbea în el. Și Avram a ieșit imediat din cameră în curtea casei, și l-a găsit șezând acolo pe tatăl lui, și toți slujitorii erau cu el, și Avram a venit și s-a așezat înaintea lui. 19. Și Avram l-a întrebat pe tatăl lui, zicând: Tată, spune-mi unde este Dumnezeu care a creat cerul și pământul, și pe toți fiii oamenilor de pe pământ, și cine te-a creat pe tine și pe mine? Și Terah i-a răspuns fiului său Avram și a zis: Iată, aceia care ne-au creat sunt cu noi în casă. 20. Și Avram i-a zis tatălui său: Domnul meu, arată-mi-i te rog, și Terah l-a condus pe Avram în camera curții interioare, și Avram a văzut toată camera plină de dumnezei de lemn și piatră, douăsprezece mari imagini și altele mai mici, nenumărate. 21. Și Terah i-a zis fiului său: Iată, aceștia sânt cei care au făcut tot ce vezi pe pământ, și care ne-au creat pe mine și pe tine, și toată omenirea. 22. Și Terah s-a închinat dumnezeilor săi și apoi a plecat de la ei, și Avram, fiul său, a plecat împreună cu el. 23. Și după ce Avram a plecat de la ei s-a dus la mama lui, s-a așezat înaintea ei și i-a zis: Iată, tatăl meu mi-a arătat pe cei care au făcut cerul și pământul și pe toți fiii oamenilor. 24. Acum, de aceea, te rog să iei un miel din turmă și pregătește o mâncare din carnea lor cea mai bună ca s-o aduc jertfă dumnezeilor tatălui meu, ca ei s-o mănânce, ca poate le-oi intra în voie. 25. Și mama lui așa a făcut, a luat un miel și a făcut o mâncare de carne din el, și el a dus-o înaintea dumnezeilor tatălui său, și le-a pus-o foarte aproape de ei, ca poate ei vor mânca; și Terah, tatăl lui, n-a știut nimic. 26. Și Avram văzuse în ziua când stătea printre ei că n-au glas, nu aud, nu se mișcă și nici unul nu poate să-și întindă mâna să mănânce. 27. Și Avram i-a provocat, și a zis: Cu siguranță că nu le-a plăcut mâncarea de carne pe care le-am pregătit-o, sau poate că a fost prea puțin pentru ei și de aceea nu au mâncat; de aceea, mâine le voi pregăti din nou mâncare de carne, dar mai bună și mai multă decât aceasta, ca poate voi avea succes. 28. Și a doua zi, Avram i-a indicat mamei lui în legătură cu aceasta; și mamă-sa s-a dus și a luat trei miei din turmă, mai de soi, și a făcut o mâncare cu miros îmbietor, cum îi plăcea fiului ei Avram; și Terah, tatăl lui, n-a știut nimic. 29. Și Avram a luat această mâncare de la mama lui și a dus-o înaintea dumnezeilor tatălui său, ca poate vor mânca; și Avram a stat înaintea lor toată ziua, gândindu-se că poate vor mânca. 30. Și Avram i-a văzut; nu vorbeau, nu auzeau și niciunul nu și-a întins mâna la carne să mănânce. 31. Și în seara acelei zile Avram era plin de Duhul Sfânt. 32. Și el a vorbit și a zis: O, tatăl meu și generație depravată, a căror inimi sunt pline de mândrie, care slujesc acestor idoli de lemn și piatră, idoli care nu pot să mănânce, să miroasă, să audă sau să vorbească, care au gură fără vorbire, ochi fără vedere, mâini fără simțire, și picioare care nu se pot mișca; ei sânt la fel cu cei care i-au făcut și se încred în ei. 33. Și când Avram a văzut toate aceste lucruri, furia i s-a îndreptat împotriva tatălui său, s-a ridicat și a luat o secure în mâna lui, a venit în camera cu dumnezeii și a sfărâmat toți dumnezeii tatălui său. 34. Și după ce a terminat de sfărâmat imaginile, el a pus securea în mâna dumnezeului cel mai mare care era înaintea lui, și a plecat; și Terah, tatăl lui, a intrat în casă, căci a auzit prin ușă zgomotul loviturilor securii, și Terah a intrat în casă ca să vadă ce se întâmplă. 36. Și Terah a intrat în cameră și a găsit idolii căzuți pe jos, sfărâmați, și securea în mâna celui mai mare dintre idoli, care nu era sfărâmat, și mâncarea pe care Avram, fiul lui, o pregătise, era încă înaintea imaginilor. 37. Și Terah a văzut aceasta, s-a mâniat teribil și a ieșit în grabă din cameră, să-l caute pe Avram. 38. Și l-a găsit pe Avram, fiul lui, șezând în casă, și i-a zis: Ce-ai făcut dumnezeilor mei? 39. Și Avram i-a răspuns tatălui său și i-a zis: Nu-i așa, domnul meu, căci eu am pus înaintea lor mâncare de carne, și când am venit cu carnea, ca poate vor mânca, ei toți, în același timp, și-au întins mâinile să mănânce, înainte ca idolul cel mai mare să-și întindă mâna să mănânce. 40. Și idolul cel mare a văzut ce vroiau ei să facă și s-a mâniat teribil pe ei, s-a dus și a luat securea care era în casă și i-a sfărâmat pe toți, și iată, securea este încă în mâna lui, după cum vezi. 41. Și Terah s-a mâniat și mai rău pe fiul său Avram, când el i-a spus aceste lucruri; și Terah i-a zis lui Avram în mânia lui: Ce-i cu povestea pe care tocmai mi-ai spus-o? Tu mă minți. 42. Este oare duh în acești dumnezei, suflet sau putere să facă tot ce mi-ai spus c-au făcut? Nu sunt ei doar lemn și piatră, nu i-am făcut eu însumi, cum poți să-mi spui asemenea minciuni, zicând că dumnezeul cel mare i-a sfărâmat pe toți? Tu ești cel care i-a pus securea în mâinile lui, și zici că el i-a sfărâmat. 43. Și Avram i-a răspuns tatălui său și i-a zis: Și cum poți tu să slujești acestor idoli în care nu este putere să facă nimic? Pot oare acești idoli în care te încrezi să te salveze? Pot ei oare să te salveze din mâinile dușmanilor tăi, de ce trebuie să slujești la lemn și piatră care nu poate nici vorbi și nici auzi? 44. Și acum, cu siguranță că nu este bine nici pentru tine, nici pentru fiii oamenilor care sânt ca tine, să faci aceste lucruri, ești tu oare așa de naiv, prostuț sau tare de cap să mai slujești la lemn și piatră, după tot ce s-a-ntâmplat? 45. Și să uiți tu de Dumnezeu, care a făcut cerul și pământul, și care te-a făcut pe tine pe pământ, și prin aceasta să aduci rău peste sufletele voastre, slujind la piatră și la lemn? 46. Oare strămoșii noștri nu au păcătuit în vechime și Domnul Dumnezeu a adus apele potopului peste ei și a distrus tot pământul? 47. Și cum poți tu să continui să slujești la lemn și piatră, care nu poate să audă sau să vorbească, sau să te salveze din opresiune, și prin aceasta să aduci asupra ta mânia Dumnezeului universului? 48. De aceea, tată, să nu mai faci asta, ca să nu mai aduci rău asupra sufletelor casei tale. 49. Și Avram s-a ridicat și a plecat dinaintea tatălui său, a luat securea din mâna idolului cel mare, cu care secure l-a sfărâmat pe idol și a fugit. 50. Și Terah, văzând tot ce a făcut Avram, a ieșit din casa lui și s-a dus la rege, înaintea regelui Nimrod a mers, a stat înaintea lui și i s-a închinat: și regele a zis: Ce dorești? 51. Și el a zis: Te implor domnul meu să mă asculți. Acum cincizeci de ani mi s-a născut un copil, și uite ce mi-a făcut idolilor mei, și uite ce a spus, și acum, de aceea, domnul și regele meu, trimite după el ca să vină înaintea ta, și să-l judeci după lege, ca să fim salvați de răul lui. 52. Și regele a trimis trei oameni dintre slujitorii lui, ei au mers și l-au adus pe Avram înaintea regelui. Și Nimrod, împreună cu toți prinții și slujitorii lui, erau în acea zi cu regele, așezați înaintea lui, și Terah, de asemenea, ședea înaintea lor. 53. Și regele i-a zis lui Avram: Ce-ai făcut tatălui tău și idolilor lui? Și Avram i-a răspuns regelui cu cuvintele cu care i-a răspuns tatălui său, zicând că dumnezeul cel mare, care era cu ceilalți dumnezei în casă, a făcut ce-a auzit regele mai-nainte. 54. Și regele i-a zis lui Avram: Au ei putere să vorbească, să mănânce și să facă ce-ai zis? Și Avram a răspuns regelui, zicând: Și dacă nu-i putere în ei, de ce le slujești tu și-i faci și pe fiii oamenilor să greșească, datorită naivităților tale? 55. Îți imaginezi tu că ei te pot salva, sau să facă un lucru mic sau mare, ca să te facă să le slujești? Și cum de nu-l simți tu pe Dumnezeul întregului univers, care Te-a creat pe tine și care are puterea de a omorî sau ține în viață? 56. O, naiv, simplu și ignorant rege, nefericit vei fi în veci. 57. Am crezut c-o să-i înveți pe supușii tăi calea cea dreaptă, dar tu nu ai făcut asta, ci ai umplut tot pă-mântul cu păcatele tale și ale poporului tău, care a urmat căile tale. 58. Nu știi tu oare, sau n-ai auzit, că răul pe care-l săvârșești tu l-au săvârșit strămoșii noștri și Dumnezeul cel veșnic a adus apele potopului peste ei și i-a eradicat, și de asemenea a distrus tot pământul din cauza lor? Și acum, tu și poporul tău, v-ați apucat să faceți asta, ca să provocați mânia Domnului Dumne-zeu al universului, și să aduci răul asupra ta și asupra întregului pământ? 59. Acum, de aceea, oprește-te din răul pe care-l faci, și slujește-i Dumnezeului universului, căci sufletul tău este în mâinile Lui, și atunci El va fi cu tine. 60. Și dacă inima ta desfrânată nu va asculta de cuvintele mele, să te facă să renunți la căile tale rele, și să-i slujești Dumnezeului etern, atunci vei muri în rușine în zilele de pe urmă, tu, poporul tău și toți cei conectați cu tine, care-ți ascultă cuvintele sau merg pe căile tale rele. 61. Și Avram a încetat să vorbească înaintea regelui și a prinților, și-a ridicat ochii spre ceruri și a zis: Domnul îi vede pe toți cei desfrânați și-i va judeca. 12 1. Și când a auzit regele cuvintele lui Avram, el a dat poruncă să fie băgat la închisoare; și Avram a stat zece zile la închisoare. 2. Și la sfârșitul acelor zile, regele a poruncit ca toți regii, prinții și guvernatorii diferitelor provincii și înțelepții să i se înfățișeze; și ei au stat înaintea regelui; și Avram era încă la închisoare. 3. Și regele le-a zis prinților și bătrânilor: Ați auzit voi ce-a făcut Avram, fiul lui Terah, tatălui său? Acestea i-a făcut lui, și am dat poruncă să fie adus înaintea mea, și el a vorbit; inima nu i s-a înmuiat și nici nu s-a sinchisit de prezența mea, și acum este la închisoare. 4. Drept pentru care hotărâți ce judecată să-i dăm acestui om care l-a înfruntat pe rege, care a vorbit și a făcut lucrurile pe care le-ați auzit. 5. Și ei au răspuns regelui, zicând: Omul care l-a înfruntat pe rege trebuie să fie spânzurat de un pom, dar făcând aceste lucruri pe care le-a spus, și dezonorând dumnezeii noștri, el trebuie de aceea să fie ars de viu până moare, căci aceasta este legea în această privință. 6. Dacă regele este satisfăcut de această judecată și dorește să facă asta, atunci să dea poruncă supușilor săi să se aprindă focul la cuptorul care arde zi și noapte, și apoi îl vom arunca pe acest om în el. Și regele așa a făcut; el a poruncit slujitorilor săi să se pregătească un foc pentru trei zile și trei nopți în cuptorul regelui, care se află la Casdim, și regele le-a poruncit ca Avram să fie adus din închisoare și să fie ars de viu. 7. Și toți supușii regelui, prinții, guvernatorii și toți locuitorii ținutului, cam nouă sute de mii de oameni, s-au așezat în partea opusă cuptorului ca să-l vadă pe Avram. 8. Și toate femeile și copiii s-au îngrămădit pe acoperișuri și turnuri ca să vadă ce i se întâmplă lui Avram, și au stat cu toții la diferite distanțe; și n-a fost nimeni absent în acea zi, ca să urmărească evenimentul. 9. Și pe când venea Avram, sfătuitorii regelui și bătrânii l-au văzut pe Avram, și au strigat la rege, zicând: Suveranul nostru domn, cu siguranță că acesta este omul pe care-l știam să fie copilul la a cărui naștere steaua cea grozavă a înghițit cele patru stele, după cum noi i-am spus regelui acum cincizeci de ani. 10. Și acum, după cum vezi, tatăl lui a încălcat porunca ta, și te-a păcălit, aducându-ți un alt copil, pe care tu l-ai omorât. 11. Și când regele a auzit cuvintele lor s-a mâniat teribil și a poruncit ca Terah să fie adus înaintea lui. 12. Și regele a zis: Ai auzit ce-au zis sfătuitorii mei? Acum spune-mi adevărul, cum ai făcut, și dacă-mi spui adevărul, vei trăi. 13. Și văzând că mânia regelui era așa de mare, Terah i-a răspuns regelui: Domnul și regele meu, ai auzit adevărul, și ceea ce au spus bătrânii este adevărat. Și regele a zis: Cum ai putut tu să faci un asemenea lucru, să încalci poruncile mele și să-mi dai un copil care nu era al tău, și să mai iei și răscumpărare pentru el? 14. Și Terah i-a răspuns regelui: Deoarece simțămintele mele cele mai adânci erau îndreptate către fiul meu, și am luat un copil al doicii mele și l-am adus regelui. 15. Și regele a zis: Cine te-a sfătuit să faci una ca asta? Spune-mi, nu-mi ascunde nimic, și nu vei muri. 16. Și Terah era grozav de înfricoșat în prezența regelui și i-a răspuns: A fost Haran, băiatul meu cel mai mare, cel care m-a sfătuit să fac aceasta; și Haran avea, în zilele când s-a născut Avram, treizeci și doi de ani. 17. Dar Haran nu l-a sfătuit pe tatăl lui să facă nimic; Terah a spus asta numai ca sufletul lui să fie salvat din mâna regelui, căci se temea grozav; și regele i-a zis lui Terah: Haran, fiul tău, care te-a sfătuit la aceasta, va muri în foc odată cu Avram, căci sentința la moarte i se cuvine pentru că s-a răzvrătit împotriva voinței regelui făcând aceasta. 18. Și Haran în acele zile era înclinat să-l urmeze pe Avram, dar a ținut asta numai pentru el. 19. Și Haran și-a zis în inima lui: Iată că regele l-a arestat pe Avram pentru lucrurile pe care le-a făcut; și dacă Avram va ieși victorios în fața regelui, îl voi urma, dar dacă regele va ieși victorios, voi merge cu regele. 20. Și când Terah a vorbit în legătură cu fiul său, regele a poruncit ca și Haran să fie arestat, nu numai Avram. 21. Și i-au adus pe amândoi, Avram și Haran, fratele lui, ca să fie aruncați în foc, și erau acolo toți locuitorii ținutului și slujitorii regelui și prinții și toate femeile, cu copilașii cocoțați pe umerii lor. 22. Și slujitorii regelui l-au luat pe Avram și pe fratele lui și i-au dezbrăcat de toate hainele, cu excepția lenjeriei intime cu care erau îmbrăcați. 23. Și le-au legat mâinile și picioarele cu sfori, i-au luat pe sus și i-au aruncat în cuptor. 24. Și Domnul îl iubea pe Avram, și din milă pentru el, Domnul a venit și l-a salvat pe Avram din foc; și el nu a ars. 25. Dar toate sforile cu care era legat au ars, în timp ce Avram a rămas neatins și umbla prin foc. 26. Și Haran a murit când l-au aruncat în foc, și a ars până s-a făcut cenușă, căci inima lui nu era perfectă înaintea Domnului; cât despre cei care i-au aruncat în foc, flăcările s-au năpustit peste ei și i-au ars, și doisprezece oameni au murit. 27. Și Avram a umblat prin mijlocul focului trei zile și trei nopți; și toți slujitorii regelui l-au văzut umblând prin foc; și ei au mers și i-au spus regelui, zicând: Iată că noi l-am văzut pe Avram umblând prin foc, și până și lenjeria lui intimă care era pe el nu a ars, dar sfoara cu care era legat a ars. 28. Și când regele le-a auzit cuvintele, inima i s-a făcut mică și nu a crezut, așa că a trimis alți prinți în care avea încredere să vadă despre ce este vorba; și ei au mers și au văzut și i-au spus regelui; și regele s-a ridicat să meargă să vadă; și l-a văzut pe Avram umblând prin mijlocul focului, și a văzut trupul lui Haran ars, și regele s-a minunat nespus. 29. Și regele a poruncit ca Avram să fie scos din foc; și slujitorii lui s-au apropiat să-l scoată, dar n-au putut, căci focul era intens și flăcările se ridicau înspre ei din cuptor. 30. Și slujitorii regelui au fugit de lângă foc, regele i-a mustrat aspru, zicând: Grăbiți-vă și aduceți-mi-l pe Avram din foc, ca să nu muriți. 31. Și slujitorii regelui s-au apropiat din nou să-l scoată pe Avram, și flăcările au venit peste ei și le-au ars fețele și opt dintre ei au murit. 32. Și când regele a văzut că slujitorii lui nu se pot apropia de foc fără să fie arși, l-a strigat pe Avram: O, slujitor al Dumnezeului care este în cer, ieși din mijlocul focului și vino degrabă înaintea mea; și Avram a ascultat de cuvântul regelui, a ieșit din foc și a venit și a stat înaintea regelui. 33. Și când Avram a venit la rege și toți slujitorii regelui l-au văzut pe Avram venind înaintea regelui, cu îmbrăcămintea intimă pe el, din cauză că nu arsese, dar sfoara cu care fusese legat arsese. 34. Și regele i-a zis lui Avram: Cum de n-ai ars în foc? 35. Și Avram i-a răspuns regelui: Dumnezeul cerului și pământului în care mă încred și care are toată puterea, El m-a salvat din focul în care tu m-ai aruncat. 36. Și Haran, fratele lui Avram, a ars până s-a făcut cenușă; și ei i-au căutat trupul, și l-au găsit să fie consumat. 37. Și Haran avea optzeci și doi de ani când a murit în foc la Casdim. Și regele, prinții și locuitorii ținutului, văzând că Avram a fost salvat din foc, au venit și i s-au închinat. 38. Și Avram le-a zis: Nu vă închinați mie, ci Dumnezeului lumii care v-a făcut, și Lui sluji-ți-i, și mergeți pe căile Lui, căci El este cel care m-a salvat din foc, și El este cel care a creat sufletele și duhurile tuturor oamenilor, și l-a format pe om înăuntrul mamei lui, și l-a adus pe lume, și El este cel care-i va salva din dureri pe cei care cred în El. 39. Și acest lucru a părut grozav de minunat în ochii regelui și prinților, că Avram a fost salvat din foc și că Haran a ars; și regele i-a dat lui Avram multe cadouri și i-a dat pe cei doi șefi ai slujitorilor din casa regelui; numele unuia a fost Oni, iar a celuilalt a fost Eliezer. 40. Și toți regii, prinții și slujitorii i-au dat lui Avram multe cadouri din argint, aur și perle; și regii și prinții l-au lăsat să plece; și el a plecat în pace. 41. Și Avram a plecat de la rege în pace, și mulți dintre slujitorii regelui l-au urmat; cam trei sute de oameni l-au urmat. 42. Și Avram s-a întors în acea zi în casa tatălui său, el și toți oamenii care l-au urmat, și Avram i-a slujit Domnului, Dumnezeul lui, toate zilele vieții lui; și el a mers pe căile Lui și a urmat legea Lui. 43. Și din acea zi înainte, Avram a înclinat inimile fiilor oamenilor să-i slujească Domnului. 44. Și în acea vreme Nahor și Avram și-au luat neveste, fiicele fratelui lor Haran; nevasta lui Nahor a fost Milca și numele nevestei lui Avram a fost Sarai. Și Sarai, nevasta lui Avram, era stearpă; ea nu a avut copii în acele zile. 45. Și după doi ani de când Avram a ieșit din foc și pe când avea cincizeci și doi de ani, regele Nimrod încă mai era pe tronul lui, în Babel; și într-o zi regele a adormit și a visat că stătea cu trupele și căpeteniile lui într-o vale opusă cuptorului regelui. 46. Și el și-a ridicat ochii și a văzut un om care părea să fie Avram, venind dinspre cuptor, și el a venit și a stat înaintea regelui cu sabia scoasă din teacă, și apoi s-a repezit înspre rege cu sabia, și atunci regele a fugit de om, căci era înfricoșat, și în timp ce fugea, omul a aruncat un ou înspre capul regelui, și oul s-a transformat într-un râu uriaș. 47. Și regele a visat că toate trupele lui s-au înecat în acel râu și au murit, și regele a fugit cu trei oameni, care erau înaintea lui, și a scăpat. 48. Și regele a privit la acești oameni și ei erau îmbrăcați princiar, cu veșminte ca ale regilor și aveau aparența și maiestuozitatea regilor. 49. Și în timp ce fugeau, râul s-a transformat din nou într-un ou, înaintea regelui, și din ou a ieșit o păsărică, și ea a venit înaintea regelui, a zburat și i-a scos regelui un ochi. 50. Și regele s-a speriat de ce-a văzut și s-a trezit din somn și cugetul îi era agitat: și a simțit o mare teroare. 51. Și dimineața regele s-a ridicat de pe sofa înfricoșat și a poruncit tuturor înțelepților și magilor să vină înaintea lui, și regele le-a povestit visul. 52. Și un slujitor înțelept al regelui, pe nume Anuki, i-a răspuns regelui, zicând: Aceasta nu este nimic altceva decât răul pe care Avram și urmașii lui îl vor aduce împotriva domnului și regelui meu mai târziu. 53. Și va veni ziua când Avram și urmașii lui și copiii casei lui vor face război cu regele meu, și ei vor omorî pe toți căpitanii regelui și trupele lui. 54. Și în legătură cu ce ai zis despre cei trei oameni care erau cu tine, și care au scăpat, aceasta înseamnă numai că vei scăpa cu trei regi dintre regii pământului care vor fi cu tine în bătălie. 55. Cât despre râul care s-a transformat la început într-un ou, și păsărica scoțându-ți ochiul, aceasta înseamnă nimic altceva decât că urmașii lui Avram îl vor omorî pe rege mai târziu. 56. Acesta este visul regelui meu, și aceasta este interpretarea lui, și visul este adevărat, și interpretarea pe care ți-a dat-o slujitorul tău este corectă. 57. De aceea, regele meu, cu siguranță că știi că sânt acum cincizeci și doi de ani de când bătrânii au vă-zut aceasta la nașterea lui Avram, și dacă regele îl va lăsa să trăiască pe Avram pe pământ, va fi spre distrugerea domnului și regelui meu, căci orice zi în care Avram trăiește, nici tu și nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Căci aceasta se știa încă de la nașterea lui, și de ce regele meu să nu-l omoare, ca acest rău să nu te pască mai târziu. 58. Și Nimrod l-a ascultat pe Anuki și a trimis în secret câțiva dintre slujitorii lui să-l aresteze pe Avram și să-l aducă înaintea regelui, ca să-l omoare. 59. Și Eliezer, slujitorul lui Avram, pe care regele i-l dădu-se, era în acea vreme în prezența regelui și a auzit sfatul pe care Anuki l-a dat regelui, și ceea ce a zis regele, anume că vrea să-l omoare pe Avram. 60. Și Eliezer i-a spus lui Avram: Ridică-te și salvează-ți sufletul, ca să nu mori de mâinile regelui, căci asta a văzut el într-un vis despre tine, și așa l-a interpretat Anuki, și asta l-a sfătuit Anuki pe rege în legătură cu tine. 61. Și Avram l-a ascultat pe Eliezer, și Avram s-a ridicat și a fugit, ca să fie în siguranță, în casa lui Noe și a fiului lui Șem; și el s-a ascuns acolo și a găsit un loc în care să fie în siguranță; și slujitorii regelui au venit la casa lui Avram să-l caute, dar n-au putut să-l găsească; și ei au căutat prin toată țara și nu l-au găsit; și ei au mers și au căutat în orice direcție și nu l-au întâlnit. 62. Și când slujitorii nu l-au putut găsi pe Avram, s-au întors la rege, dar mânia regelui împotriva lui Avram slăbise, și regele și-a scos din minte afacerea cu Avram. 63. Și Avram a stat ascuns în casa lui Noe o lună, până ce regele a uitat această afacere, dar lui Avram încă-i mai era frică de rege; și Terah a venit să-l vadă în secret pe Avram în casa lui Noe; și Terah era încă foarte bine văzut de către rege. 64. Și Avram i-a zis tatălui său: Știi că regele vrea să mă omoare și să anihileze numele meu de pe fața pământului, la sfatul depravaților lui sfătuitori? 65. De ce să mai rămânem în acest ținut? Hai să mergem împreună în ținutul Canaan, ca să fim salvați din mâna lui, ca să nu pierim din voia lui mai târziu. 66. Nu știi și n-ai înțeles că nu din dragoste pentru tine ți-a dat Nimrod toate aceste onoruri, ci numai spre folosul lui este tot ce ți-a dat? 67. Și chiar dacă ți-ar fi dat și mai mult, acestea sunt numai vanități din lume, căci bunăstare și bogății nu vor fi de nici un folos în ziua răzbunării și a mâniei. 68. De aceea, ascultă-mă, hai să mergem în ținutul Canaan, în afara sferei de influență a lui Nimrod; și să-i slujim Domnului care te-a creat pe pământ și-ți va fi bine; și aruncă bogățiile vanității pe care le-ai agonisit. 69. Și Avram s-a oprit din vorbit, când Noe și fiul lui Șem i-au spus lui Terah, zicând: Este adevărat tot ce ți-a spus Avram. 70. Și Terah l-a ascultat pe Avram, și Terah a făcut tot ce-a zis Avram, căci a fost de la Domnul, ca regele să nu-l omoare pe Avram. 13 1. Și Terah l-a luat pe fiul său Avram și pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, și pe Sarai, nora lui, nevasta fiului său Avram, și toate sufletele casei, și a plecat cu ei din Ur Casdim spre ținutul Canaan. Și când au ajuns în ținutul Haran, ei au rămas acolo, căci pământul era foarte bun pentru păscut, și suficient de mare pentru câți erau ei. 2. Și oamenii din ținutul Haran au văzut că Avram era bun și drept cu Dumnezeu și cu oamenii, și că Domnul, Dumnezeul lui, era cu el, și unii dintre oamenii din ținutul Haran au venit și s-au alăturat lui Avram, și el i-a învățat instrucțiunile Domnului și căile Lui; și acești oameni au rămas cu Avram în casa lui și i s-au alipit. 3. Și Avram a rămas în ținut trei ani, când Domnul i-a apărut lui Avram și i-a zis: Eu sunt Domnul care te-a adus din Ur Casmin și te-a salvat din mâna dușmanilor tăi. 4. Și acum, de aceea, dacă mă vei asculta și vei respecta poruncile, căile și legile mele, atunci Eu voi face pe dușmanii tăi să cadă înaintea ta, și Eu îți voi înmulți urmașii ca stelele de pe cer, și Eu voi trimite binecuvântarea mea peste toată lucrarea mâinilor tale, și nu vei duce lipsă de nimic. 5. Și acum ia-ți nevasta și toată casa ta și du-te în ținutul Canaan și eu voi fi acolo Dumnezeul tău și Eu te voi binecuvânta. Și Avram s-a ridicat și și-a luat nevasta și toată casa lui și a mers în ținutul Canaan, după Cuvântul Domnului; și Avram avea cincizeci de ani când a plecat din Haran. 6. Și Avram a ajuns în ținutul Canaan și s-a stabilit în mijlocul orașului și și-a ridicat cortul printre copiii lui Canaan, locuitorii ținutului. 7. Și Domnul i-a apărut lui Avram când a ajuns în ținutul Canaan și i-a zis: Acesta este ținutul pe care ți l-am dat ție și urmașilor tăi pentru totdeauna, și Eu îți voi face urmașii mulți ca stelele cerului și Eu voi da urmașilor tăi drept moștenire ținutul în care te-ai stabilit. 8. Și Avram a zidit un altar în locul unde i-a vorbit Dumnezeu și acolo chema Avram numele Domnului. 9. În acea vreme, la trei ani după ce Avram se stabilise în ținutul Canaan, a murit Noe, pe când Avram avea cincizeci și opt de ani; și toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani, și a murit. 10. Și Avram s-a stabilit în ținutul Canaan, el, nevasta și toată casa lui și toți cei dintre locuitorii ținutului care se alipiseră casei lui; dar Nahor, fratele lui Avram, și Lot, fiul lui Haran și toată casele lor s-au stabilit în Haran. 11. În cel de-al cincilea an de când Avram se stabilise în Canaan, oamenii din Sodoma și Gomora și din toate celelalte orașe din câmpie s-au răzvrătit împotriva lui Chedorlaomer, regele din Elam; căci toți regii orașelor din câmpie îi slujiseră lui Chedorlaomer timp de doisprezece ani și îi plăteau o dare anuală, dar în cel de-al treisprezecelea an ei s-au răzvrătit împotriva lui. 12. Și pe când Avram se stabilise de zece ani în Canaan, un război era între Nimrod, regele din Șinear, și Chedorlaomer, regele din Elam, și Nimrod a mers să se lupte și să-l învingă pe Chedorlaomer. 13. Căci Chedorlaomer, în acea vreme, era unul din prinții lui Nimrod, și când toți oamenii de la turn au fost împrăștiați, de asemenea oamenii care au rămas au fost împrăștiați pe toată fața pământului; Chedorlaomer a mers în ținutul Elam și a domnit acolo și tot acolo s-a răzvrătit împotriva domnului lui. 14. Și în acele zile, când Nimrod a văzut că orașele din câmpie s-au răzvrătit, s-a dus plin de mândrie și mânie să se războiască cu Chedorlaomer. Și Nimrod i-a strâns pe toți prinții și slujitorii lui, cam șase sute de mii de oameni și a mers împotriva lui Chedorlaomer, care i-a ieșit în întâmpinare cu cinci sute de mii de oameni, și ei s-au pregătit de luptă în valea Babel, care se află între Elam și Șinear. 15. Și toți acești regi au luptat acolo, și Nimrod și oamenii lui au fost bătuți de către oamenii lui Chedorlaomer, și dintre oamenii lui Nimrod au căzut cam șase sute de mii de oameni, printre care a fost și Mardon, fiul regelui. 16. Și Nimrod a fugit și s-a întors în rușine și dizgrație în ținutul lui, și a fost sub conducerea lui Chedorlaomer multă vreme, și Chedorlaomer s-a întors în ținutul lui și a trimis prinți din casa lui la regii care se stabiliseră împrejurul lui; la Arioh, regele din Elasar și la Tidal, regele din Goim, și a încheiat o înțelegere cu ei, și ei au ascultat de poruncile lui. 17. Și în de-al cincisprezecelea an de când Avram se stabilise în Canaan, pe când avea șaptezeci de ani, Domnul i-a apărut și i-a zis: Eu sunt Domnul care te-a adus din Ur Casdim, ca să-ți dau ție acest ținut spre moștenire. 18. Acum, de aceea, urmează căile mele, căci ție și urmașilor tăi Eu vă voi da acest ținut spre moștenire, de la râul Mițraim până la fluviul Eufrat. 19. Și tu vei merge la strămoșii tăi în pace și la o vârstă înaintată, și cea de-a patra generație se va întoarce în acest ținut și-l va moșteni în veci. Și Avram a zidit un altar, unde chema numele Domnului care i-a apărut, și el a adus jertfe Domnului pe acel altar. 20. În acea vreme, Avram s-a întors și a mers la Haran să-și vadă tatăl și mama, și casa tatălui său, și Avram și nevasta lui și toată casa lui au stat la Haran cinci ani. 21. Și mulți din oamenii din Haran, cam șaptezeci și doi de oameni, l-au urmat pe Avram, și el i-a învățat poruncile Domnului și căile Lui, și i-a învățat să-l cunoască pe Domnul. 22. Și în acele zile, Domnul i-a apărut lui Avram la Haran și i-a zis: Iată, ți-am vorbit acum douăzeci de ani, când ți-am zis: 23. Pleacă din ținutul tău, din locul unde te-ai născut și din casa tatălui tău, în ținutul pe care Eu ți l-am arătat, căci o să ți-l dau ție și copiilor tăi, căci în acel ținut Eu am să te binecuvântez, și am să te fac o mare națiune, și să-ți fac mare numele tău, și în tine să fie binecuvântate familiile de pe pământ. 24. Acum, de aceea, ridică-te și pleacă din ținutul acesta, tu, nevasta ta și toată casa ta, de asemenea toți cei care s-au născut în casa ta și toate sufletele care te-au urmat în Haran, și scoate-i cu tine de aici, și întoarce-te în ținutul Canaan. 25. Și Avram s-a ridicat și și-a luat pe nevasta lui Sarai, și toată casa lui și toți cei care s-au născut în casa lui și sufletele care l-au urmat în Haran; și ei au plecat cu toții înspre Canaan. 26. Și Avram s-a întors în ținutul Canaan, după Cuvântul Domnului. Și Lot, fiul fratelui său Haran, a mers cu el, și Avram avea șaptezeci de ani când a plecat din Haran înspre Canaan. 27. Și el a ajuns în Canaan, după Cuvântul Domnului, spus lui Avram, și și-a ridicat cortul și s-a stabilit în câmpia Mamre, și cu el a fost Lot, fiul fratelui său, și toată casa lui. 28. Și Domnul i-a apărut din nou lui Avram și i-a zis: Urmașilor tăi Eu am să le dau acest ținut. Și acolo el a zidit un altar Domnului care i-a apărut, altar care încă mai există în câmpiile Mamre. 14 1. În acele zile era în ținutul Șinear un om erudit, și el era foarte chipeș, dar era sărac și băștinaș; numele lui era Ricayon, și el se întreținea singur cu multă greutate. 2. Și el s-a hotărât să plece în Egipt, la Osviris, fiul lui Anom, regele Egiptului, ca să-i dovedească regelui înțelepciunea sa, și în acest fel să dobândească trecere înaintea regelui, și el să-l ridice în rang și să-l întrețină. 3. Și când a ajuns Ricayon în Egipt, el i-a întrebat pe băștinași despre rege, și ei i-au spus care este obiceiul regelui Egiptului, căci în acea vreme se obișnuia ca regele să iasă din palatul lui numai o dată pe an, pentru ca mai apoi să se întoarcă la palat și să rămână acolo. 4. Și în ziua când regele ieșea din palat, el judeca pricinile ținutului, oricine având o plângere venea înaintea regelui, ca să-i fie ascultată. 5. Și când Ricayon a auzit de acest obicei și a înțeles că nu-l poate vedea pe rege, el s-a întristat nespus și i-a părut tare rău. 6. Și spre seară, Ricayon a mers și a găsit o casă părăsită, casă care fusese brutărie, și el a rămas acolo toată noaptea, amărât și înfometat, și n-a putut să adoarmă. 7. Și Ricayon s-a gândit ce-ar putea să facă în oraș până-și va face apariția regele, și cum s-ar putea întreține acolo. 8. Și dimineața s-a ridicat și a plecat și i-a întâlnit pe vânzătorii de legume și de felurite soiuri de semințe, cu care ei aprovizionau pe locuitorii din oraș. 9. Și Ricayon s-a hotărât să facă și el acest lucru ca să se poată întreține în oraș, dar nu cunoștea pe nimeni, fiind ca un orb printre ei. 10. Și el a mers și a obținut legume, ca să le vândă și să se poată întreține, și vânzătorii s-au strâns în jurul lui și au râs de el, i-au luat legumele și l-au lăsat cu nimic. 11. Și el a plecat amărât de acolo și s-a dus încetișor spre fosta brutărie unde înnoptase noaptea trecută, și a dormit acolo în cea de-a doua noapte. 12. Și în acea noapte iar s-a gândit cum să scape și să nu moară de foame, și și-a făcut un plan. 13. Și dimineața s-a ridicat și a acționat ingenios; el s-a dus și a angajat treizeci de bărbați puternici, din piață, înarmați ca pentru luptă, și cu armele asupra lor, și i-a dus să fie în control la poarta cimitirului egiptean, și i-a plasat acolo. 14. Și le-a poruncit, zicând: Așa vorbește regele: Întăriți-vă și n-aveți frică și nu lăsați ca nimeni să fie îngropat aici până nu se plătesc două sute de monede de argint, și apoi omul poate fi îngropat; și acești oameni au făcut ce le-a poruncit Ricayon tuturor locuitorilor din Egipt, tot acel an. 15. Și în opt luni, Ricayon și oamenii lui au strâns bogății imense în argint și aur; și Ricayon și-a luat mulți cai și alte animale; și a angajat mai mulți oameni, și le-a dat lor cai, și ei au rămas cu el. 16. Și când anul s-a terminat și a venit vremea când regele a ieșit în oraș, toți locuitorii din Egipt s-au prezentat înaintea regelui ca să-i spună despre lucrarea pe care a făcut-o Ricayon și oamenii lui. 17. Și regele a venit în ziua stabilită, și toți egiptenii au venit înaintea lui și s-au plâns, zicând: 18. Să trăiască regele în veci. Ce-ai făcut în oraș supușilor tăi, ca un mort să nu fie îngropat până nu se plătește așa de mult argint și aur? A fost așa ceva vreodată pe întregul pământ, din zilele vechilor regi, sau chiar de pe vremea lui Adam până în ziua de azi, ca un mort să fie înmormântat pentru un preț prestabilit? 19. Noi știm că este obiceiul ca regele să ia un impozit anual de la ființele vii, dar tu nu numai că faci asta, ci iei impozit și de la morți. 20. Acum, o, rege, noi nu mai putem să îndurăm asta, căci orașul este deja ruinat din această cauză, și tu nu știi nimic? 21. Și când regele a auzit tot ce-au spus ei, a rămas înmărmurit și s-a mâniat teribil, căci nu știuse nimic de aceasta. 22. Și regele a zis: Cine și unde este cel care îndrăznește să facă acest lucru îngrozitor în țară, fără ca eu să-i poruncesc? Cu siguranță că îmi veți spune. 23. Și ei i-au spus tot ce-a făcut Ricayon și oamenii lui, și mânia regelui a sporit; și el a poruncit ca Ricayon și oamenii lui să fie aduși înaintea lui. 24. Și Ricayon a luat cam o mie de copii, băieți și fete, i-a îmbrăcat în mătase și broderii, i-a pus pe cai și i-a trimis la rege, prin oamenii lui, și el, de asemenea, a luat o mare cantitate de argint și aur și pietre prețioase, și un cal maiestuos și minunat, sub formă de cadouri pentru rege, cu care cadouri s-a prezentat înaintea regelui și s-a închinat până la pământ înaintea lui; și regele, slujitorii și băștinașii s-au minunat de lucrarea lui Ricayon, și ei au văzut bogățiile și cadourile pe care el le-a adus regelui. 25. Și regele a fost foarte mulțumit și s-a minunat de cadouri, și l-a întrebat despre lucrările lui, și Ricayon a vorbit cu înțelepciune înaintea regelui, a slujitorilor lui și a băștinașilor. 26. Și când a auzit regele de lucrările lui Ricayon și a înțeles înțelepciunea lui, Ricayon a obținut trecere înaintea regelui și a fost primit cu grație și bunătate de către slujitorii regelui și de toți egiptenii, datorită înțelepciunii lui, și al unui excelent dar oratoric, și de atunci ei l-au îndrăgit nespus de mult. 27. Și regele i-a răspuns lui Ricayon, zicând: Numele tău nu va mai fi Ricayon, ci Faraon va fi numele tău, din cauză că ai perceput impozit de la morți; și l-a numit Faraon. 28. Și regele și slujitorii lui l-au îndrăgit pe Ricayon pentru înțelepciunea lui, și ei s-au sfătuit cu toți locuitorii din Egipt ca să-l facă prefect al regelui. 29. Și băștinașii din Egipt și oamenii înțelepți așa au făcut, și o lege a fost promulgată în Egipt. 30. Și ei l-au făcut pe Ricayon Faraon prefect al Egiptului, și Ricayon Faraon a guvernat Egiptul, administrând zilnic legea întregului oraș, dar Oswiris, regele, tot mai judeca oamenii din ținut o zi pe an, când venea să fie văzut. 31. Și Ricayon Faraon a luat comanda deplină a Guvernului din Egipt și a luat impozit de la toți locuitorii din Egipt. 32. Și toți locuitorii din Egipt l-au îndrăgit nespus pe Ricayon Faraon și ei au promulgat un decret, anume ca fiecare rege care va domni în Egipt, împreună cu urmașii lor, să se numească Faraon. 33. De aceea, toți regii care au domnit în Egipt începând de atunci și până în ziua de azi s-au numit Faraon. 15 1. Și în acel an a fost o foamete grea în tot Canaanul și locuitorii ținutului nu au mai putut să rămână acolo din cauză că foametea era prea groaznică. 2. Și Avram și casa lui s-au ridicat și au plecat în Egipt din cauza foametei, și când au ajuns la pârăul Mițraim, ei au rămas o vreme acolo, din cauza oboselii acumulate pe drum. 3. Și Avram și Sarai se plimbau pe malul pârâului Mițraim, și Avram o îmbrățișa pe nevasta lui, căci Sarai era foarte frumoasă. 4. Și Avram i-a zis nevestei lui Sarai: Din cauză că Dumnezeu te-a făcut așa de frumoasă îmi este teamă că egiptenii mă vor omorî ca să te ia pe tine, căci în acele locuri oamenilor nu le este frică de Dumnezeu. 5. Cu siguranță că asta trebuie să faci tu; spune că ești sora mea, tuturor ce te-or întreba cine ești, ca să nu cumva să pățim ceva, ca să trăim și să nu fim omorâți. 6. Și Avram le-a dat aceeași poruncă tuturor celor care au mers în Egipt ce el din cauza foametei; de asemenea i-a poruncit nepotului său Noe, zicând: Dacă egiptenii te-or întreba despre Serai, să le spui că este sora lui Avram. 7. Și cu toate aceste porunci, Avram n-a avut mare încredere în ei, și a pus și a ascuns-o pe Sarai într-un cufăr, printre lucrurile lor, căci Avram era teribil de îngrijorat în legătură cu Sarai, din cauza depravării egiptenilor. 8. Și Avram și casa lui au plecat de lângă pârâul Mițraim și au ajuns în Egipt; și imediat ce au ajuns la porțile orașului, străjerii regelui i-au oprit, zicând: Să dai regelui din ce ai și numai după aceea poți intra în oraș; și Avram și cei care au mers cu el așa au făcut. 9. Și Avram și casa lui au mers în Egipt, și când au venit au adus și cufărul în care o ascunseseră pe Serai, și Egiptenii au văzut cufărul. 10. Și străjerii regelui l-au interpelat pe Avram, zicând: Ce ai în cufărul acesta în care noi nu ne-am uitat? Acum, deschide cufărul și dă-i regelui din tot ce conține. 11. Și Avram a zis: Acest cufăr nu-l voi deschide, dar tot ce doriți vă voi da. Și străjerii regelui i-au răspuns lui Avram, zicând: Acesta este un cufăr cu pietre prețioase; dă-ne a zecea parte din el. 12. Și Avram a zis: Tot ce doriți vă voi da, dar să nu deschideți cufărul. 13. Și străjerii regelui l-au împresurat pe Avram, au ajuns la cufăr și l-au deschis cu forța; și iată că în cufăr au văzut o femeie foarte frumoasă. 14. Și când străjerii regelui au văzut-o pe Sarai, ei au fost copleșiți de admirație din cauza frumuseții ei, și toți prinții și slujitorii lui Faraon s-au strâns s-o vadă pe Sarai, căci ea era foarte frumoasă; și străjerii regelui au alergat și i-au spus lui Faraon tot ce-au văzut, și au lăudat-o regelui pe Sarai; și Faraon a poruncit ca ea să fie adusă; și femeia s-a prezentat înaintea regelui. 15. Și Faraon a văzut-o pe Sarai și a plăcut-o foarte mult, a fost copleșit de frumusețea ei; și regele s-a bucurat grozav de prezența ei, și a dat cadouri celor care i-au adus vestea despre ea. 16. Și femeia a fost adusă în casa lui Faraon; și Avram a plâns din cauza nevestei lui și s-a rugat Domnului s-o salveze din mâinile lui Faraon. 17. Și Sarai de asemenea s-a rugat atunci, zicând: O, Doamne Dumnezeule, Tu i-ai spus domnului meu Avram să plece din țara lui și din casa tatălui său, în Canaan; și i-ai promis că totul o să fie bine dacă-ți ascultă poruncile, și acum, iată, am făcut ce ne-ai poruncit, ne-am lăsat pământul și familiile și am mers într-un ținut ciudat și la niște oameni pe care nu-i cunoscusem înainte. 18. Și am venit în acest ținut din cauza foametei și acest teribil necaz a venit peste mine; și acum, o, Doamne Dumnezeule, scapă-ne și salvează-ne din mâna acestui asupritor și fă-ne bine, din mila Ta. 19. Și Domnul a ascultat rugăciunea ei; și Domnul a trimis un înger s-o scape pe Sarai din puterea lui Faraon. 20. Și regele a venit și s-a așezat înaintea ei; și iată, un înger al Domnului stătea deasupra lor; și el i-a apărut lui Sarai și i-a zis: Nu te teme, căci Domnul ți-a auzit rugăciunea. 21. Și regele s-a apropiat de Sarai și i-a zis: Ce-ți este bărbatul care te-a adus aici? Și ea a zis: Este fratele meu. 22. Și regele a zis: Este obligatoriu ca noi să-l facem mare, să-l ridicăm și să-i facem tot binele pe care tu ni-l poruncești; și imediat regele a trimis lui Avram argint și aur și pietre prețioase, din abundență, împreună cu vaci, slujitori și slujitoare; și regele a poruncit ca Avram să fie adus la el, și Avram a venit în curtea casei regelui, și regele l-a lăudat grozav pe Avram în acea seară. 23. Și regele s-a apropiat să vorbească cu Sarai și și-a întins mâna ca s-o atingă; atunci îngerul l-a lovit cu putere și el s-a îngrozit și n-a mai încercat s-o atingă. 24. Și când regele a venit aproape de Sarai, îngerul l-a lovit de l-a aruncat la pământ; și așa a făcut îngerul toată noaptea; și regele era îngrozit. 25. Și îngerul, în acea noapte, i-a lovit cu putere pe toți slujitorii regelui și toată casa lui din cauza ei, și a fost o teribilă văicăreală în acea noapte printre oamenii din casa lui Faraon. 26. Și Faraon, văzând răul care a dat peste el, a zis: Cu siguranță că din cauza acestei femei mi s-au întâmplat toate acestea, și s-a îndepărtat la ceva distanță de ea, și a încercat s-o îmbuneze, vorbindu-i în cuvinte plăcute. 27. Și regele i-a zis: Spune-mi în legătură cu bărbatul cu care ai venit aici; și Sarai a zis: Acest bărbat este soțul meu, și ți-am spus că este fratele meu, din cauză că eram înfricoșată că-l vei omorî, din răutate. 28. Și regele s-a ținut deoparte de Sarai, și plăgile îngerului Domnului au încetat pentru el și casa lui; și Faraon a înțeles că a fost lovit din pricina lui Sarai, și regele a fost consternat de această constatare. 29. Și dimineața regele l-a chemat pe Avram și i-a zis: Ce mi-ai făcut? De ce mi-ai spus: Este sora mea; și din această cauză eu am luat-o de nevastă și această urgie grozavă a venit peste mine și peste casa mea. 30. Acum, de aceea, uite-ți nevasta, ia-o și plecați din țara noastră, ca să nu murim din cauza ei. Și Faraon a luat multe vite, slujitori și slujitoare, argint și aur, și i le-a dat lui Avram, și i-a dat-o înapoi pe Sarai. 31. Și regele a luat o fată în casă pe care o avea de la una din concubinele lui și i-a dat-o lui Sarai, ca fată în casă. 32. Și regele i-a zis fiicei lui: Este mai bine, fata mea, să fii fată în casă în casa acestui om, decât să fii concubină în casa mea, după ce am scăpat de răul ce-a venit asupra noastră din cauza acestei femei. 33. Și Avram s-a ridicat, el și casa lui, și au plecat din Egipt; și Faraon a poruncit unora dintre oamenii lui să-l însoțească pe Avram, și ei au mers cu el. 34. Și Avram s-a întors în Canaan la locul unde făcuse un altar, unde-și întinsese cortul prima oară. 35. Și Lot, fiul lui Haran, fratele lui Avram, avea un număr imens de vite, turme și cirezi și corturi, căci Domnul a fost îndestulător cu ei, datorită lui Avram. 36. Și când Avram s-a stabilit în ținut, păzitorii cirezilor lui Lot s-au certat cu păzitorii cirezilor lui Avram, căci proprietatea lor era prea mare ca să rămână împreună în ținut; și ținutul nu putea să-i susțină din cauza numărului mare de vite. 37. Și când păzitorii cirezilor lui Avram se duceau să-și hrănească cirezile, ei nu intrau în câmpurile locuitorilor din ținut; dar păzitorii cirezilor lui Lot nu au făcut așa, ci hrăneau vitele de pe terenurile oamenilor din ținut. 38. Și oamenii din ținut vedeau asta zilnic; și ei au venit la Avram și l-au întrebat în legătură cu păzitorii cirezilor lui Lot. 39. Și Avram i-a zis lui Lot: Ce-mi faci, mă faci de rușine în fața locuitorilor ținutului, tu ai poruncit păzitorilor cirezilor tale să pască vitele pe pământurile oamenilor ținutului? Nu știi că sunt un străin în acest ținut, printre copiii lui Canaan; de ce mi-ai făcut asta? 40. Și Avram l-a tot întrebat zilnic pe Lot în legătură cu asta, dar Lot nu l-a ascultat pe Avram, ci el a continuat să facă la fel, și locuitorii ținutului au venit și i-au spus lui Avram. 41. Și Avram i-a zis lui Noe: Câtă vreme o să-mi mai fii pricină de poticnire cu locuitorii ținutului? Acum, eu nu vreau să fie nici o ceartă între noi, căci suntem rude. 42. Dar te rog să te separi de mine; mergi și alege-ți un loc unde să te stabilești, cu vitele tale, tu și casa ta, dar ține-te la distanță de mine, tu și casa ta. 43. Și să nu-ți fie frică de plecarea de lângă mine, căci dacă oricine îți cauzează vreun rău, spune-mi și te voi răzbuna, numai desparte-te de mine. 44. Și când Avram i-a spus aceste lucruri lui Lot, el și-a ridicat ochii spre câmpia Iordanului. 45. Și a văzut că acel ținut avea destule ape, și era bun atât pentru oameni, cât și pentru păscut. 46. Și Lot a plecat de la Avram în acel loc și și-a ridicat cortul în Sodoma; și ei s-au despărțit unul de altul. 47. Și Avram s-a stabilit în câmpia Mamre, care este în Hebron, și și-a ridicat cortul acolo; și Avram a rămas acolo multă vreme. 16 1. În acea vreme Chedorlaomer, regele din Elam, a trimis veste tuturor regilor vecini, lui Nimrod, care-i era atunci supus, lui Tidal, regele din Goim și lui Arioc, regele din Elașar și a încheiat o înțelegere cu ei, zicând: Veniți și acordați-mi asistență, ca să putem zdrobi orașele din Sodoma și pe toți locuitorii lor, căci s-au răzvrătit împotriva mea în acest de-al treisprezecelea an. 2. Și acești patru regi au mers cu toată armata lor, cam opt sute de mii de oameni, au mers așa cum erau, și au zdrobit orice om pe care l-au întâlnit în drumul lor. 3. Și cei cinci regi din Sodoma și Gomora: Șinab, regele din Admah; Șemeber, regele din Zeboim; Bera, regele din Sodoma; Berșa, regele din Gomora și Bela, regele din Zoar au mers în întâmpinarea lor și s-au strâns cu toții în valea Sidim. 4. Și acești nouă regi s-au luptat în valea Sidim; și regii din Sodoma și Gomora au fost înfrânți de către regii din Elam. 5. Și valea Sidim era plină de gropi de var; și regii din Elam i-au urmărit pe regii din Sodoma; și regii din Sodoma împreună cu trupele lor au fugit și au căzut în gropi de var; și toți cei care au scăpat s-au dus în munți ca să fie în siguranță; și cei cinci regi din Elam i-au urmărit până la porțile Sodomei, și au luat ca pradă tot ce era în Sodoma. 6. Și ei au devastat orașele Sodoma și Gomora; și, de asemenea l-au luat pe Lot, fiul fratelui lui Avram, împreună cu tot avutul lui; și au capturat toate bunurile orașelor din Sodoma și au plecat; și Uric, slujitorul lui Avram, care a participat la bătălie, a văzut aceasta și i-a spus lui Avram tot ce-au făcut regii orașe-lor din Sodoma, și că Lot a fost luat prizonier de către ei. 7. Și Avram a auzit asta și s-a ridicat împreună cu trei sute optsprezece oameni, care erau cu el, și în acea noapte i-a urmărit pe acești regi și i-a zdrobit; și toți au căzut înaintea lui Avram și a oamenilor lui, și nu a mai rămas nimeni în afară de cei patru regi, care au fugit fiecare pe drumul lui. 8. Și Avram a recuperat toate bunurile Sodomei și, de asemenea, l-a recuperat pe Lot și bunurile lui, nevestele și copiii lui, și toată casa lui, astfel că Lot n-a rămas cu nimic nerecuperat. 9. Și când s-a întors după zdrobirea acelor regi, el și oamenii lui au trecut prin valea Sidim, unde avusese loc bătălia. 10. Și Bela, regele din Sodoma, împreună cu oamenii care mai rămăseseră cu el, au ieșit din gropile de var în care căzuseră, ca să-l întâlnească pe Avram și pe oamenii lui. 11. Și Melchizedec (Adonizedec), regele din Ierusalim, a ieșit să-l întâmpine pe Avram, cu pâine și vin; și ei au rămas împreună în valea Melec. 12. Și Melchizedec l-a binecuvântat pe Avram; și Avram i-a dat a zecea parte din toată prada pe care a luat-o de la inamicii lui, căci Melchizedec era un preot al lui Dumnezeu. 13. Și toți regii din Sodoma și Gomora, care erau acolo împreună cu slujitorii lor, s-au apropiat de Avram și l-au implorat să le dea înapoi slujitorii lor pe care el îi făcuse prizonieri, și să-și ia pentru el toate bunurile. 14. Și Avram le-a răspuns regilor din Sodoma, zicând: Cât este viu Domnul care a creat cerul și pământul, și care mi-a răscumpărat sufletul de la toate suferințele, și care m-a scăpat azi de inamicii mei, și mi i-a dat pe mână, nu voi lua nimic din ceea ce vă aparține, ca nu cumva să ziceți că Avram s-a îmbogățit din bunurile pe care le-a salvat. 15. Căci Domnul, Dumnezeul meu, în care mă încred mi-a zis: N-o să-ți lipsească nimic, pentru că te voi binecuvânta în toată lucrarea mâinilor tale. 16. Și acum, iată, aici este tot ce vă aparține, luați-l și mergeți; atâta vreme cât Dumnezeu este viu, eu n-am să iau un papuc sau un șiret de la un suflet viu, cu excepția cheltuielilor pentru mâncare ale celor care au fost cu mine în bătălie, și de asemenea partea oamenilor care au fost cu mine: Anar, Așcol și Mamre, ei și oamenii lor, ca și partea acelora care au rămas să păzească bagajele; ei toți își vor lua partea lor din pradă. 17. Și regii din Sodoma i-au dat lui Avram tot ce-a zis el, și au încercat să-l înduplece să ia orice dorește, dar el a refuzat. 18. Și el i-a trimis pe regii Sodomei și pe oamenii lor, și le-a dat porunci în legătură cu Lot, și ei au plecat înspre locurile lor. 19. Și Lot, fiul fratelui său, a plecat și el, cu bunurile lui, și el a mers cu ei; și Lot s-a întors la casa lui, la Sodoma; și Avram și oamenii lui s-au întors la casele lor din câmpiile Mamre, care este Hebron. 20. În acea vreme, Domnul i-a apărut lui Avram la Hebron, și i-a zis: Nu te teme, răsplata ta este foarte mare înaintea mea, căci n-am să te părăsesc, până nu te voi înmulți și binecuvânta, și-ți voi face urmașii precum stelele de pe cer, care nu pot fi măsurate sau numărate. 21. Și voi da urmașilor tăi toate aceste pământuri pe care le vezi cu ochii, lor am să le dau ca moștenire în veci, numai să fii puternic și să nu-ți fie frică; mergi pe căile mele și fii perfect. 22. Și pe când Avram avea șaptezeci de ani, a murit Reu, fiul lui Peleg; și toate zilele lui Reu au fost de nouă sute treizeci și nouă de ani, și a murit. 23. Și Sarai, fiica lui Haran, nevasta lui Avram, era încă stearpă în acele zile; nu i-a născut lui Avram nici fiu, nici fiică. 24. Și când a văzut ea că nu poate face copii, a luat-o pe fata ei în casă Hagar, pe care i-o dădu-se Faraon, și i-a dat-o de nevastă soțului ei Avram. 25. Căci Hagar a învățat toate căile lui Sarai, ea nu era deloc deficientă, urmând căile ei bune. 26. Și Sarai i-a zis lui Avram: Ia-o pe fata mea în casă Hagar, împreunează-te cu ea, ca poate va naște pe genunchii mei, și astfel voi dobândi copii de la tine, prin ea. 27. Și după ce Avram se stabilise în Canaan de zece ani, pe când avea optzeci și cinci de ani, Sarai i-a dat-o pe Hagar. 28. Și Avram a ascultat-o pe nevasta lui Sarai și a luat-o pe fata ei în casă Hagar, s-a împreunat cu ea, și ea a rămas însărcinată. 29. Și când Hagar a văzut că a rămas însărcinată, ea s-a bucurat nespus și a disprețuit-o pe stăpâna ei, zicându-și: aceasta nu poate fi decât din cauză că sunt mai bună înaintea Domnului decât Sarai, stăpâna mea, căci toate zilele când stăpâna mea a fost cu domnul meu ea nu a rămas însărcinată, pe când pe mine Domnul m-a făcut să rămân însărcinată într-un răstimp așa de scurt. 30. Și când Sarai a văzut că Hagar a rămas însărcinată, ea a fost geloasă pe fata ei în casă, și Serai și-a zis sieși: Cu siguranță că asta nu înseamnă nimic altceva decât că ea trebuie să fie mai bună decât mine. 31. Și Sarai i-a zis lui Avram. Să fie oare greșeala ta, căci când te-ai rugat Domnului pentru copii, de ce nu te-ai rugat pentru mine, ca Domnul să-ți dea urmași de la mine? 32. Și când vorbesc cu Hagar în prezența ta, ea disprețuiește cuvintele mele, din cauză că ea a rămas însărcinată, și tu nu-i spui nimic; să judece Domnul între mine și tine pentru ce mi-ai făcut. 33. Și Avram i-a răspuns: Iată, fata ta în casă este în mâinile tale, fă cu ea ceea ce ți se pare bun în ochii tăi; și Sarai a insultat-o, și Hagar a fugit în sălbăticie. 34. Și un înger al Domnului a găsit-o în locul unde fugise, lângă o fântână, și i-a zis: Nu te teme, căci eu îți voi înmulți urmașii, și tu vei naște un fiu și-i vei pune numele Ișmael; acum întoarce-te la stăpâna ta Sarai și predă-te în mâinile ei. 35. Și Hagar a pus numele acelui loc Beer-lahoi-roi, și locul este între Hardes și deșertul Bered. 36. Și Hagar, în acea vreme, s-a întors la casa stăpânului ei, și când i-a venit sorocul ea i-a născut un fiu lui Avram, și Avram ii-a pus numele Ișmael; și Avram avea optzeci și șase de ani când i s-a născut Ișmael. 17 1. Și în acea vreme, pe când Avram avea nouăzeci și unu de ani, copiii lui Chitim s-au războit cu copiii lui Tubal, deoarece atunci când Domnul i-a împrăștiat pe fiii oamenilor pe toată fața pământului, copiii lui Chitim au mers și s-au stabilit în câmpia Canopia și au construit orașe, și s-au stabilit de-a lungul râului Tibreu. 2. Și copiii lui Tubal s-au stabilit în Toscana, și granițele lor ajungeau până la râul Tibreu; și copiii lui Tubal au construit un oraș în Tuscana și l-au numit Sabina, după numele lui Sabina, fiul lui Tubal, tatăl lor, și s-au stabilit acolo până în ziua de azi. 3. Și atunci, copiii lui Chitim s-au războit cu copiii lui Tubal; și copiii lui Tubal au fost înfrânți de către copiii lui Chitim, și copiii lui Chitim au omorât trei sute șaptezeci de oameni dintre copiii lui Tubal. 4. Și atunci, copiii lui Tubal au jurat copiilor lui Chitim, zicând: Nu vă veți încuscri cu noi, și nici un om nu-și va da fata nici unuia dintre fiii lui Chitim. 5. Căci fetele lui Tubal erau în acele zile arătoase, și nu puteau fi găsite pe tot pământul fete mai arătoase ca fetele lui Tubal. 6. Și toți care doreau să vadă frumusețe într-o femeie mergeau la fetele lui Tubal și-și luau neveste dintre ele; și fiii oamenilor, regi și prinți, care erau grozav de fascinați de frumusețea femeilor, și-au luat neveste, în acele zile, dintre fetele lui Tubal. 7. Și după trei ani de când copiii lui Tubal juraseră copiilor lui Chitim să nu le dea de neveste dintre fiicele lor, cam douăzeci de bărbați dintre copiii lui Chitim s-au dus să ia de neveste pe unele dintre fiicele lui Tubal, dar n-au găsit niciuna. 8. Căci copiii lui Tubal și-au ținut jurământul. 9. Și în timpul zilelor de recoltă, copiii lui Tubal s-au dus pe câmp la recoltat, timp în care bărbați tineri ai lui Chitim s-au strâns și s-au dus în orașul Sabina, și fiecare bărbat și-a luat câte o nevastă tânără dintre fetele lui Tubal, și s-au întors în orașele lor. 10. Și copiii lui Tubal au auzit ce s-a întâmplat și s-au dus să se războiască cu ei, dar n-au putut să-i învingă, căci încercarea era prea grea pentru ei; și când au văzut că nu pot învinge s-au întors acasă. 11. Și după un an, copiii lui Tubal s-au dus și au angajat cam zece mii de oameni din orașele învecinate; și ei au plecat să se războiască cu copiii lui Chitim. 12. Și copiii lui Tubal au plecat să se războiască cu copiii lui Chitim, să le distrugă ținutul și să-i înfricoșeze; și în această luptă copiii lui Tubal i-au învins pe copiii lui Chitim; și copiii lui Chitim, văzând că sunt la mare încurcătură, au ridicat copiii pe care-i aveau de la fetele lui Tubal deasupra zidului pe care-l construiseră, ca să fie văzuți de către copiii lui Tubal. 13. Și copiii lui Chitim le-au zis: Ați venit la război cu proprii voștri fii și fiice, și oare n-ar trebui ca noi, acum, să fim considerați carne din carnea voastră și oase din oasele voastre? 14. Și când copiii lui Tubal au auzit aceasta, ei au încetat să se mai războiască cu copiii lui Chitim, și au plecat. 15. Și s-au întors în orașele lor; și copiii lui Chitim, în acea vreme, s-au strâns și au construit două orașe pe malul mării pe care le-au numit Purtu și Ariza. 16. Și Avram, fiul lui Terah, avea nouăzeci și nouă de ani. 17. În acea vreme Domnul i-a apărut lui Moise și i-a zis: Voi face o înțelegere între mine și tine, și-ți voi înmulți grozav urmașii; și aceasta este înțelegerea pe care o fac între mine și tine, ca fiecare om de parte bărbătească să fie circumcis, tu și urmașii tăi după tine. 18. Și circumcizia va trebui să fie la opt zile, și această înțelegere va fi o înțelegere veșnică în carnea voastră. 19. Și acum, de aceea, numele tău nu va mai fi Avram, ci Avraam, și nevasta ta nu se va mai numi Sarai, ci Sara. 20. Căci vă voi binecuvânta pe amândoi, și vă voi înmulți urmașii care vor fi după voi, și veți deveni o națiune grozavă, și regi vor ieși din voi. 18 1. Și Avraam s-a ridicat și a făcut tot ce i-a spus Dumnezeu, și a luat bărbații din casa lui și pe cei care i-a cumpărat cu banii lui și i-a circumcis după cum i-a poruncit Domnul. 2. Și n-a rămas nimeni necircumcis, și Avraam și fiul lui Ișmael au fost circumciși în pielea prepuțului lor; treisprezece ani avea Ișmael când a fost circumcis în pielea prepuțului lui. 3. Și în cea de-a treia zi Avraam a ieșit din cortul lui și stătea la ușă bucurându-se de căldura soarelui, în timpul durerii din carnea lui. 4. Și Domnul i-a apărut în câmpia Mamre, și a trimis trei dintre îngerii lui ca să-l viziteze; și el stătea la ușa cortului, și și-a ridicat ochii și a văzut trei oameni venind din depărtare, s-a ridicat și a alergat să le iasă în întâmpinare, li s-a închinat și i-a adus în casă. 5. Și le-a zis: Dacă am găsit trecere înaintea voastră, stați și mâncați o bucată de pâine; și el a insistat, și le-a dat apă să se spele pe picioare, și i-a condus sub un pom, lângă ușa cortului. 6. Și Avram s-a grăbit și a luat un vițel tânăr și bun, s-a grăbit să-l taie și l-a dat slujitorului său Eliezer să-l prepare. 7. Și Avraam s-a dus la Sara în cort și i-a zis: Pregătește repede trei porții de mâncare, frământă și fă prăjituri care să acopere oala care conține carnea; și ea așa a făcut. 8. Și Avraam s-a grăbit și le-a adus dinainte unt și lapte, vită și berbec, și i-a îndemnat să mănânce asta înainte, căci porțiile din carne de vițel încă nu erau suficient gătite; și ei au mâncat. 9. Și în timp ce mâncau, unul dintre ei i-a zis: Mă voi întoarce la tine la ziua sorocului, după timpul vieții, și atunci nevasta ta va avea un fiu. 10. Și, după aceea, bărbații au plecat pe drumul lor, spre locurile unde au fost trimiși. 11. Și în acele zile toți oamenii din Sodoma și Gomora și din toate cele cinci orașe erau teribil de răi și păcătoși înaintea Domnului; și ei l-au provocat pe Domnul cu abominațiile și invențiile lor înfiorătoare, nemaiîntâlnite înaintea Domnului; și răutatea și crimele lor erau uriașe înaintea Domnului, în acele zile. 12. Și ei aveau pe pământurile lor o vale întinsă, cam la jumătate de zi de mers pe jos; și acolo erau fântâni de apă și multă vegetație împrejurul apei. 13. Și toți oamenii din Sodoma și Gomora mergeau acolo de patru ori pe an, cu nevestele și copiii lor și casele lor și se veseleau cu cântări și dansuri. 14. Și în timp ce se veseleau și petreceau, se ridicau cu toții și luau nevestele vecinilor, și unii și fetele virgine ale vecinilor; și se bucurau de ele; și fiecare bărbat își vedea nevasta și fiica în mâinile vecinului și nu scotea un cuvânt. 15. Și ei făceau asta de dimineața până noaptea; și după aceea se întorceau acasă, fiecare bărbat la casa lui și fiecare femeie la cortul ei; și ei făceau asta întotdeauna, de patru ori pe an. 16. Și când un străin venea în orașele lor și aducea bunuri pe care le cumpărase, în ideea de a le vinde acolo, oamenii acestor orașe se adunau, bărbați, femei, copii și bătrâni; și mergeau la acel om și-i luau bunurile cu forța, dând câte puțin la fiecare om până când se terminau toate bunurile pe care acel om le adusese pe pământurile lor. 17. Și dacă stăpânul bunurilor protesta, zicând: Ce mi-ați făcut? Ei se apropiau de el, unul câte unul, și-i arătau cât de puțin a luat, și-l îngânau, zicând: Am luat numai puținul pe care tu mi l-ai dat; și când el auzea asta de la ei toți, se ridica și pleca supărat și cu sufletul amărât; atunci ei se ridicau cu toții și plecau după el și-l alungau din oraș cu mare zgomot și tumult. 18. Și era un om din țara Elam care venea agale pe drum, călare pe măgarul lui, care căra o mantie multicoloră (persană) minunată. Și mantia era legată de măgar cu o curea. 19. Și omul era într-o călătorie, trecând pe străzile Sodomei, pe când soarele apunea, și el a rămas să înnopteze acolo, dar nimeni nu-l lăsa în casa lui; și era în Sodoma un om desfrânat și înrăit, unul meșter în a face rău; și numele lui era Hedad. 20. Și el și-a ridicat ochii și l-a văzut pe călător pe strada orașului și s-a dus la el și i-a zis: De unde vii și unde te duci? 21. Și omul i-a răspuns: Călătoresc de la Hebron spre Elam, de unde sunt, și a trecut apusul soarelui și nimeni nu mă lasă în casa lui, cu toate că am pâine și apă și paie și ovăz pentru măgarul meu, și nu duc lipsă de nimic. 22. Și Hedad i-a răspuns: Tot ce dorești îți voi da, dar nu trebuie să înnoptezi în drum. 23. Și Hedad l-a adus în casă, și a dat jos mantia de pe măgar, împreună cu cureaua, și le-a dus în casă; și i-a dat măgarului paie și ovăz, în timp ce călătorul a mâncat și a băut în casa lui Hedad; și el a înnoptat acolo. 24. Și dimineața călătorul s-a ridicat din zori să-și continue călătoria, și Hedad i-a zis: Așteaptă, înmoaie-ți inima cu o bucată de pâine și apoi pleacă; și omul așa a făcut, și a rămas cu el; și amândoi au mâncat și au băut toată ziua, când omul s-a ridicat să plece. 25. Și Hedad i-a zis: Iată că ziua este pe sfârșite, mai bine rămâi toată noaptea ca să-ți odihnești inima; și el a insistat așa de mult, că omul a rămas peste noapte; și în cea de-a doua zi el s-a trezit din zori ca să plece; când Hedad a insistat, zicând: Înmoaie-ți inima cu o bucată de pâine și apoi pleacă; și el a rămas și a mâncat cu el de asemenea în cea de-a doua zi, și apoi omul s-a ridicat ca să plece în călătoria lui. 26. Și Hedad i-a zis: Iată că ziua este pe sfârșite, rămâi și înmoaie-ți inima și dimineața te ridici în zori și pleci pe drumul tău. 27. Și omul n-a mai vrut să rămână, s-a ridicat și și-a pregătit măgarul de plecare, și în timp ce își pregătea măgarul, nevasta lui Hedad i-a zis soțului ei: Iată, acest om a rămas cu noi două zile, a mâncat și a băut și nu ne-a dat nimic; și acum să plece fără să ne dea nimic? Și Hedad i-a zis: Taci din gură. 28. Și omul și-a pregătit măgarul și i-a cerut lui Hedad mantia și cureaua, ca să lege mantia de măgar. 29. Și Hedad i-a zis: Ce-ai spus? Și el i-a zis: Ca tu, domnul meu, să-mi dai cureaua și mantia cea multicoloră pe care le-ai pus în casă, ca să ai grijă de ele. 30. Și Hedad i-a răspuns omului, zicând: Aceasta este interpretarea visului tău: Cureaua pe care ai văzut-o înseamnă că viața ta va fi lungită ca o curea, și faptul că ai văzut mantia colorată cu tot felul de culori înseamnă că o să ai o livadă în care ai să plantezi diferiți pomi fructiferi. 31. Și călătorul i-a răspuns, zicând: Nu-i așa, domnul meu, căci am fost treaz când ți-am dat cureaua și mantia țesută multicolor, pe care tu ai dat-o jos de pe măgar și ai pus-o bine pentru mine; și Hedad i-a răspuns și i-a zis: Cu siguranță eu ți-am spus interpretarea visului tău, și este un vis bun, și aceasta este interpretarea lui. 32. Acum, fiii oamenilor îmi dau mie patru monede de argint, care reprezintă prețul meu pentru că interpretez vise, dar de la tine pretind numai trei monede de argint. 33. Și omul a fost frustrat de cuvintele lui Hedad, și a plâns amarnic; și l-a dus pe Hedad la Serak, judecătorul Sodomei. 34. Și omul și-a prezentat cauza în fața lui Serak, judecătorul, când Hedad a replicat, zicând: Nu-i așa, ci uite cum stă cauza; și judecătorul i-a zis călătorului: Acest om, Hedad, spune adevărul, căci el este faimos în orașe pentru acuratețea cu care interpretează visele. 35. Și omul a izbucnit la cuvintele judecătorului, și a zis: Nu-i așa, domnul meu, căci a fost ziuă când i-am dat cureaua și mantia care erau pe măgar, ca să le pună în casă; și amândoi s-au contrazis înaintea judecătorului, unul zicând așa a fost, iar celălalt opozitul. 36. Și Hedad i-a zis omului: Dă-mi patru monede de argint, care este prețul pentru interpretarea viselor; nu-ți mai fac nici o reducere, și plătește-mi pentru cele patru mese pe care le-ai mâncat în casa mea. 37. Și omul i-a zis lui Hedad: Îți voi plăti pentru ce am mâncat în casa ta, numai dă-mi cureaua și mantia pe care ai ascuns-o în casa ta. 38. Și Hedad a replicat înaintea judecătorului și i-a zis omului: Nu ți-am spus interpretarea visului? Cureaua înseamnă că zilele tale vor fi lungite ca o curea, și mantia că vei avea o livadă cu tot felul de pomi fructiferi. 39. Aceasta este corecta interpretare a visului tău, acum dă-mi cele patru monede de argint pe care le cer în compensare, căci nu-ți voi face nici o reducere. 40. Și omul s-a văitat la cuvintele lui Hedad și ei au început să se contrazică înaintea judecătorului, și judecătorul a dat porunci slujitorilor săi, care i-au scos rapid afară din casă. 41. Și ei au plecat de la judecător contrazicându-se, și când oamenii din Sodoma i-au auzit, s-au adunat și l-au alungat rapid din oraș. 42. Și omul și-a continuat călătoria pe măgar cu amărăciune în suflet, lamentându-se și suspinând. 43. Și în timp ce tot mergea pe drumul lui, se tot plângea de ce-a pățit în Sodoma, orașul cel corupt. 19 1. Și orașele Sodomei aveau patru judecători la cele patru orașe; și acestea erau numele lor: Serak în Sodoma, Șarkad în Gomora, Zabnac în Admah și Menon în Mațlodin. 2. Și Eliezer, slujitorul lui Avram, le-a pus diferite nume, convertindu-i astfel: Serak în Șakra, Șarkad în Șakrura, Zebnac în Kezobin și Menon în Mațlodin. 3. Și la dorința celor patru judecători, oamenii din Sodoma și Gomora aveau paturi puse pe străzile orașelor, și dacă un om venea în aceste locuri, ei îl prindeau și-l aduceau la unul din paturile lor și-l puneau să se întindă în el. 4. Și în timp ce era întins în pat, trei oameni îi stăteau la cap și trei la picioare, și-l măsurau comparat cu lungimea patului; și dacă omul era mai scurt decât patul, atunci acești șase oameni trăgeau de el ca să-l întindă; și dacă el țipa, ei nu-i răspundeau. 5. Și dacă era mai lung decât patul, ei strângeau cele două capete ale patului, până ce omul aproape murea. 6. Și dacă el continua să țipe la ei, îi răspundeau, zicând. Asta o să facem oricărui om care calcă pe pământul nostru. 7. Și când oamenii au auzit despre aceste lucruri pe care le fac locuitorii Sodomei și Gomorei, ei au încetat să mai meargă acolo. 8. Și când un sărac venea în ținutul lor, ei îi dădeau aur și argint, dar aveau o proclamație în tot orașul să nu-i dea nici o bucată de pâine să mănânce, și dacă străinul rămânea cam trei zile și murea de foame, neputând să obțină o bucată de pâine, atunci la moartea lui, toți locuitorii orașului veneau și-și luau îna-poi argintul și aurul pe care îl dăduseră. 9. Și cei care-și recunoșteau argintul și aurul pe care i-l dăduseră, și-l luau înapoi; și la moartea lui ei îi luau hainele, și ei se luptau pentru ele, și le lua cel care-și învingea vecinul. 10. După aceea, ei îl cărau și-l îngropau sub unele tufișuri în deșerturi; asta făceau ei în acea vreme oricui venea la ei și murea în ținutul lor. 11. Și cam prin acea vreme, Sarah l-a trimis pe Eliezer la Sodoma să-l vadă pe Lot și să-l întrebe de sănătate. 12. Și Eliezer a mers la Sodoma și a întâlnit un om din Sodoma bătându-se cu un străin, și omul din Sodoma l-a dezbrăcat pe sărman de toate hainele și a plecat. 13. Și sărmanul i s-a plâns lui Eliezer și l-a implorat să-l ajute în legătură cu ceea ce i-a făcut omul din Sodoma. 14. Și el i-a zis: De ce i-ai făcut asta sărmanului care a venit în ținutul tău? 15. Și omul din Sodoma i-a răspuns lui Eliezer, zicând: Este omul acesta fratele tău, sau oamenii din Sodoma te-au făcut azi judecător, de vorbești de acest om? 16. Și Eliezer argumenta cu omul din Sodoma în legătură cu sărmanul om, și când Eliezer s-a apropiat ca să-i recupereze hainele de la omul din Sodoma, acesta brusc l-a lovit pe Eliezer cu o piatră, drept în frunte. 17. Și sânge a început să curgă din abundență din rana lui Eliezer; și când omul a văzut sângele, l-a apucat pe Eliezer, zicând: Dă-mi plata pentru că te-am scăpat de sângele cel rău care era în fruntea ta, căci acesta este obiceiul în ținutul nostru. 18. Și Eliezer a zis: Tu m-ai rănit și ceri să-ți dau plată; și Eliezer n-a luat în seamă vorbele omului din Sodoma. 19. Și omul l-a luat pe Eliezer și l-a dus la Șakra, judecătorul Sodomei, la judecată. 20. Și omul a vorbit judecătorului, zicând: Ascultă-mă, domnul meu, asta mi-a făcut omul acesta, l-am lovit cu o piatră și sângele i s-a scurs din frunte, și refuză să mă plătească. 21. Și judecătorul i-a zis lui Eliezer: Acest om spune adevărul, plătește-i, căci acesta este obiceiul în ținutul nostru; și Eliezer a auzit cuvintele judecătorului și a ridicat o piatră și l-a lovit pe judecător drept în frunte și sângele a început să curgă din abundență din fruntea judecătorului, și Eliezer a zis: Dacă acesta este obiceiul în ținutul acesta, dă-i omului acesta ce trebuia să-i dau eu, căci aceasta a fost hotărârea ta, tu ai dat ordinul. 22. Și Eliezer l-a lăsat pe omul din Sodoma cu judecătorul și a plecat. 23. Și când regii din Elam s-au războit cu regii din Sodoma, regii din Elam au capturat toate bunurile Sodomei și l-au luat pe Lot prizonier, cu bunurile lui cu tot; și când i s-a spus lui Avraam, el a plecat să se războiască cu regii din Elam, și a recuperat din mâinile lor toate bunurile lui Lot, dar și bunurile Sodomei. 24. În acea vreme, nevasta lui Lot i-a născut o fată pe care a numit-o Peltit, zicând: Din cauză că Dumnezeu m-a eliberat pe mine și toată casa mea din Elam; și Peltit, fiica lui Lot a crescut mare, și unul din oamenii din Sodoma a luat-o de nevastă. 25. Și un om sărman a venit în Sodoma să caute de muncă și a rămas în oraș câteva zile; și toți oamenii din Sodoma scoseseră o proclamație a obiceiului lor de a nu-i da să mănânce acestui om măcar o bucată de pâine până ce cade la pământ mort; și așa au făcut. 26. Și Peltit, fiica lui Lot, l-a văzut pe acest om întins pe stradă, leșinat de foame, și nimeni nu-i dădea nimic de mâncare, ca să-l țină în viață, și el trăgea să moară. 27. Și sufletul ei era plin de milă pentru bietul om, și ea l-a hrănit pe ascuns cu pâine multe zile, și sufletul acestui om s-a înviorat. 28. Căci când mergea să aducă apă, ea punea pâinea în cofă și i-o dădea să mănânce; și așa a făcut ea multe zile. 29. Și oamenii din Sodoma se întrebau cum de acest om n-a murit de foame atât de multe zile. 30. Și și-au zis unul altuia: Aceasta nu poate fi decât pentru că mănâncă și bea, căci nici un om nu poate să nu moară de foame atât de multe zile, sau să trăiască cum a trăit acest om fără să se observe nici o schimbare la el; și trei oameni s-au ascuns într-un loc, aproape de unde era el, ca să vadă cine-i dă mâncare și apă. 31. Și Pelteh, fiica lui Lot, a mers în acea zi să ia apă și a pus pâine în cofă și i-a dat-o sărmanului și el a mâncat. 32. Și cei trei oameni au văzut ceea ce a făcut Pelteh sărmanului, și i-au zis: Tu ești cea care l-a întreținut și de aceea n-a flămânzit, nici aparența nu i s-a schimbat și nici n-a murit, la fel ca toți ceilalți. 33. Și cei trei oameni au ieșit din locul unde erau ascunși și au luat-o pe Peltah și pâinea pe care sărmanul o mai avea în mână. 34. Și ei au luat-o pe Peltah și au dus-o înaintea judecătorilor lor; și ei au zis: Aceasta a făcut ea, l-a hrănit pe sărman cu pâine, de aceea n-a murit el tot acest timp; acum, de aceea, spune-ne pedeapsa pentru această femeie pentru că a încălcat legea noastră. 35. Și oamenii din Sodoma și Gomora s-au strâns și au aprins un foc în stradă, au luat-o pe femeie și au aruncat-o în foc; și ea a ars până s-a făcut cenușă. 36. Și în orașul Admah a fost o femeie căruia ei i-au făcut la fel. 37. Căci un călător a venit în orașul Admah ca să rămână peste noapte acolo, cu intenția ca dimineața să meargă de acolo, și el stătea în partea opusă ușii tinerei femei, ca să rămână acolo, și soarele a apus când a ajuns el în acel loc; și tânăra l-a văzut stând lângă ușa casei. 38. Și el i-a cerut apă să bea, și ea l-a întrebat: Cine ești tu? Și el i-a răspuns: Mergeam pe drum, și am ajuns aici când a apus soarele, așa că am să rămân aici peste noapte și în zori am să-mi continui călătoria. 39. Și tânăra a intrat în casă și i-a adus omului pâine și apă, ca să mănânce și să bea. 40. Și acest lucru a ajuns la urechile oamenilor din Admah, și ei s-au strâns și au adus-o pe tânără înaintea judecătorilor, ca s-o judece pentru faptele lor. 41. Și judecătorul a zis: Trebuie să o condamnăm la moarte pe această femeie din cauză că a încălcat legea noastră, și aceasta este ordinul în legătură cu ea. 42. Și oamenii acelor orașe s-au strâns și au adus-o pe tânără și au uns-o cu miere din cap până-n picioare, după cum a dat ordin judecătorul; și ei au pus-o înaintea unui roi de albine care erau în stupii lor; și albinele au zburat pe ea și au înțepat-o, și tot trupul ei s-a umflat. 43. Și tânăra țipa din cauza albinelor, dar nimeni n-a luat-o în seamă sau nu i-a fost milă de ea, și țipetele ei s-au ridicat în ceruri. 44. Și Domnul a fost provocat de aceasta și de faptele orașelor Sodomei, căci ei aveau mâncare din abundență, și aveau liniște printre ei și tot nu-i ajutau pe săraci și nevoiași; și în acele zile faptele lor rele și păcatele lor au devenit uriașe înaintea Domnului. 45. Și Domnul a trimis doi dintre îngerii Lui, îngeri care au mers la casa lui Avraam, ca să distrugă Sodoma și orașele ei. 46. Și îngerii s-au ridicat de la ușa cortului lui Avraam, după ce-au mâncat și-au băut, au plecat și au ajuns pe seară la poarta Sodomei, și Lot stătea atunci la poartă; și când i-a văzut, el s-a ridicat să-i întâmpine și li s-a închinat până la pământ. 47. Și el i-a rugat stăruitor și i-a adus în casa lui, le-a dat să mănânce și ei au mâncat. 48. Și îngerii i-au zis lui Lot: Ridică-te și pleacă din acest loc, tu și toată casa ta, ca să nu fii eradicat din cauza nedreptăților din acest oraș, căci Domnul va distruge acest loc. 49. Și îngerii i-au luat de mâini pe Lot, pe nevasta și copiii lui, și pe toți cei din casa lui și i-au dus în afara orașului. 50. Și ei i-au zis lui Lot: salvează-ți viața, și el și toată casa lui au plecat. 51. Și Domnul a făcut ca din cer să cadă asupra tuturor acestor orașe piatră arzând și foc. 52. ȘI el a distrus aceste orașe, toată câmpia și pe toți locuitorii orașelor și tot ce creștea din pământ; și Ada, nevasta lui Lot, s-a uitat înapoi ca să vadă distrugerea orașelor, din milă pentru fiicele ei rămase în Sodoma, căci ele nu merseseră cu ea. 53. Și când ea s-a uitat înapoi, s-a transformat într-un stâlp de sare, stâlp care este și acum în acel loc. 54. Și taurul care era prin acel loc lingea zilnic din extremitățile picioarelor; și dimineața se ridica sprinten și lingea din nou, până în ziua de azi. 55. Și Lot și cele două fete care rămăseseră cu el au fugit și au scăpat în peștera Adulam, și au rămas acolo câtva vreme. 56. Și Lot s-a trezit din zori ca să vadă ce s-a întâmplat cu orașele Sodomei, a privit și a văzut fumul orașelor ridicându-se ca dintr-un furnal. 57. Și Lot și cele două fiice ale lui au rămas în peșteră, și ele l-au făcut pe tatăl lor să bea vin și s-au împreunat cu el, căci ele și-au zis că n-a mai rămas nici un om pe pământ de la care să aibă urmași, ele crezând că tot pământul a fost distrus. 58. Și amândouă s-au împreunat cu tatăl lor, și ele au rămas însărcinate și au născut fii; fiului celei mari ea i-a pus numele Moab, zicând: Am rămas însărcinată de la tatăl meu; el este tatăl moabiților până în ziua de azi. 59. Și sora mai tânără și-a numit fiul Benami; el este tatăl copiilor lui Amon până în ziua de azi. 60. Și după aceea, Lot împreună cu cele două fiice ale lui a plecat de acolo, și el s-a stabilit pe malul opus al Iordanului cu cele două fiice ale lui și cu fiii lor; și nepoții lui Lot au crescut și au mers și și-au luat neveste din Canaan și li s-au născut copii; și ei au fost roditori și s-au înmulțit. 20 1. Și în acea vreme Avraam a plecat în călătorie din câmpia Mamre în ținutul filistenilor și s-a stabilit în Gerar; el stătuse treizeci și cinci de ani în Canaan și avea o sută de ani când a venit la Gerar, în ținutul filistenilor. 2. Și când au ajuns ei în ținut, el i-a zis nevestei lui Sara: Zi că ești sora mea oricui te-ar întreba, poate că astfel vom scăpa de răutatea oamenilor din ținut. 3. Și după ce s-a stabilit Avraam în ținutul filistenilor, slujitorii lui Abimalec, regele filistenilor, văzând că Sara era grozav de frumoasă, l-au întrebat pe Avraam cine este, și el le-a răspuns: Este sora mea. 4. Și slujitorii lui Abimalec s-au dus la el și i-au zis. Un om din Canaan a venit să se stabilească în ținutul nostru, și el are o soră încântătoare. 5. Și Abimalec i-a ascultat pe slujitorii care i-au lăudat-o pe Sara și a trimis ofițerii lui; și ei au adus-o pe Sara la rege. 6. Și Sara a venit în casa lui Abimalec, regele a văzut că era încântătoare și i-a plăcut de ea grozav de mult. 7. Și el s-a apropiat de ea și i-a zis: Ce-ți este omul cu care ai venit în ținutul nostru? Și Sara i-a răspuns: El este fratele meu și noi am venit din Canaan ca să ne stabilim oriunde vom găsi un loc. 8. Și Abimalec i-a zis: Iată, ținutul meu este înaintea ta, alege-ți un loc din ținut unde fratele tău să se stabilească, și va fi obligația noastră să-l ridicăm deasupra tuturor locuitorilor ținutului, pentru că este fratele tău. 9. Și Abimalec a trimis după Avraam, și el a venit înaintea regelui. 10. Și Abimalec i-a zis lui Avraam: Iată, am dat poruncă să fii onorat cu tot ce dorești, datorită surorii tale Sara. 11. Și Avraam a plecat de la rege și cadourile l-au urmat. 12. Pe seară, înainte ca oamenii să meargă la culcare, regele era pe tron, și un somn adânc l-a cuprins, și el a dormit până dimineața. 13. Și el a visat că un înger al Domnului a venit la el, cu sabia scoasă din teacă, și îngerul stătea deasupra lui Abimalec și vroia să-l taie și să-l omoare cu sabia, și regele era înfricoșat în vis și i-a zis îngerului: Oare cu ce-am păcătuit împotriva ta, de-ai venit să mă omori cu sabia ta? 14. Și îngerul i-a răspuns: Iată că vei muri din cauza femeii pe care ai adus-o ieri în casa ta, căci este femeie măritată, este nevasta lui Avram, omul care a venit ieri în casa ta; și de aceea, dacă nu-i dai înapoi nevasta, să știi că ai să mori, tu și toată casa ta. 15. Și în acea noapte a fost o mare teroare în ținutul filistenilor, și locuitorii au văzut imaginea unui om (unei ființe) care stătea cu sabia scoasă din teacă în mână, și el îi bătea încontinuu pe locuitorii ținutului cu sabia sa. 16. Și îngerul Domnului i-a bătut pe toți filistenii în acea noapte, și a fost o mare confuzie toată noaptea și dimineața următoare. 17. Și toate zămislirile au fost oprite, împreună cu toate problemele aferente, și mâna Domnului a fost asupra lor pentru cauza cu Sara, nevasta lui Avram, pe care o luase Abimalec. 18. Și dimineața, Abimalec s-a trezit îngrozit, confuz și cu o durere de cap teribilă; și el și-a chemat slujitorii și le-a povestit visul, și oamenii erau teribil de înfricoșați. 19. Și unul dintre slujitorii care stăteau înaintea lui Abimalec s-a adresat regelui, zicând: O, rege suveran, dă înapoi pe femeia asta bărbatului ei, căci el este soțul ei, căci le fel i s-a întâmplat și regelui Egiptului când acest om a mers în Egipt. 20. Și el, atunci, a zis despre nevasta lui: Este sora mea, căci așa se procedează când un om merge să se stabilească în alt ținut, în care el este străin. 21. Și Faraon a trimis și a luat pe această femeie de nevastă, și Domnul a adus peste el plăgi îngrozitoare, până când Faraon a dat femeia înapoi bărbatului ei. 22. Acum, de aceea, o, rege suveran, știi ce s-a întâmplat astă noapte în tot ținutul, căci a fost o mare consternare, o mare durere și plângere, și noi știm că a fost din cauza acestei femei pe care tu ai luat-o. 23. Acum, de aceea, dă femeia înapoi bărbatului ei, ca să nu vină asupra noastră ceea ce a venit peste Faraon, regele Egiptului, și peste toți locuitorii lui, ca să nu murim; și Abimalec l-a ascultat și a poruncit să fie aduși Sara și Avraam, și ei s-au prezentat înaintea lui. 24. Și Abimalec le-a zis: Ce mi-ați făcut și de ce mi-ați spus că sunteți frate și soră și eu am luat de nevastă pe această femeie? 25. Și Avraam a zis: Pentru că am crezut că am să mor datorită nevestei mele; și Abimalec a luat turme și cirezi, slujitori și slujitoare și o mie de monede de argint și i le-a dat lui Avraam și i-a dat-o înapoi pe Sara. 26. Și Abimalec i-a zis lui Avraam: Iată, tot ținutul este înaintea ta, stabilește-te în ce loc dorești. 27. Și Avraam, împreună cu nevasta lui Sara, au plecat cu onoruri și cu cadouri de la rege, și s-au stabilit unde deja erau, adică în Gerar. 28. Și toți filistenii și slujitorii regelui încă mai erau în dureri de la plăgile la care i-a supus îngerul toată noaptea, pentru cauza cu Sara. 29. Și Abimalec a trimis după Avraam, zicând: Roagă-te acum Domnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim. 30. Și Avraam s-a rugat pentru Abimalec și pentru slujitorii lui; și Domnul a ascultat rugăciunea lui Avraam; și El l-a vindecat pe Abimalec și pe toți slujitorii lui.
21 1. Și cam după un an și patru luni de când Avraam se stabilise în Gerar, în ținutul filistenilor, și de când Dumnezeu o vizitase pe Sara, Domnul și-a adus aminte de ea; și ea a rămas însărcinată și i-a născut un fiu lui Avraam. 2. Și Avraam l-a numit Isaac pe fiul pe care i l-a născut Sara. 3. Și Avraam l-a circumcis pe fiul său Isaac la opt zile, după cum îi poruncise Dumnezeu să facă urmașilor lui; și Avraam avea o sută de ani și Sara nouăzeci, când li s-a născut Isaac. 4. Și copilul a crescut și a fost înțărcat, și Avraam a organizat o mare petrecere în ziua în care Isaac a fost înțărcat. 5. Și Șem și Eber și toți oamenii cu nume din ținut, și Abimalec cu slujitorii lui, și Fidel, căpitanul gărzii lui Abimalec, au fost cu toții invitați și au venit să mănânce, să bea și să se veselească la petrecerea pe care a dat-o Avraam în ziua în care Isaac a fost înțărcat. 6. Și Terah, tatăl lui Avraam, și Nahor, fratele lui, au venit din Haran, ei și casele lor, și cu toții s-au bucurat grozav la vestea că Sara i-a născut un fiu lui Avraam. 7. Și ei au venit la Avraam și au mâncat și au băut la petrecerea pe care a dat-o Avraam în ziua în care Isaac a fost înțărcat. 8. Și Terah și Nahor s-au bucurat cu Avraam, și ei au rămas cu el multe zile în ținutul filistenilor. 9. Și în acea vreme Serug, fiul lui Reu, a murit, în primul an după nașterea lui Isaac, fiul lui Avraam. 10. Și toate zilele lui Serug au fost de nouă sute treizeci și nouă de ani, și el a murit. 11. Și Ișmael, fiul lui Avraam, crescuse în acele zile, el avea paisprezece ani când Sara i l-a născut lui Avraam pe Isaac. 12. Și Dumnezeu era cu Ișmael, fiul lui Avraam, și el a crescut și a învățat să mânuiască arcul; și el a devenit arcaș. 13. Și pe când Isaac avea cinci ani, el stătea cu Ișmael la ușa cortului. 14. Și Ișmael a mers și s-a așezat în fața lui Isaac, a luat arcul, a pus săgeată în el și a vrut să-l omoare pe Isaac. 15. Și Sara a văzut fapta pe care voia s-o facă Ișmael, s-a speriat teribil și a trimis după Avraam și i-a zis: Alungă sclava și pe fiul ei, căci fiul ei nu trebuie să-ți fie moștenitor cu fiul meu, căci asta a vrut să-i facă el astăzi. 16. Și Avraam a ascultat-o pe Sara, s-a trezit din zori, a luat douăsprezece pâini și o butelcă de apă, pe care le-a dat lui Hagar și a alungat-o, împreună cu fiul ei. Și Hagar a plecat cu fiul ei unde a văzut cu ochii; și s-a stabilit în deșertul Paran, împreună cu locuitorii din Haran; și ei au stat acolo multă vreme. 17. Și el și mama lui au plecat după aceea în Egipt și s-au stabilit acolo; și Hagar a luat o nevastă din Egipt fiului ei, și numele ei a fost Meriba. 18. Și nevasta lui Ișmael a rămas însărcinată și i-a născut lui Ișmael patru fii și două fiice; și după aceea Ișmael împreună cu mama, nevasta și copiii lui s-a întors în deșert. 19. Și ei și-au făcut corturi în deșertul în care s-au stabilit și au continuat să călătorească și să se odihnească lunar și respectiv anual. 20. Și Dumnezeu i-a dat lui Ișmael turme și cirezi, datorită tatălui său Avraam, și vitele i s-au înmulțit. 21. Și Ișmael a trăit în deșerturi și corturi, călătorind și odihnindu-se, și multă vreme nu i-a văzut fața tatălui său. 22. Și după câtva vreme, Avraam i-a zis nevestei lui Sara: Am să merg să-l văd pe Ișmael, fiul meu, pentru că nu l-am văzut de multă vreme. 23. Și Avraam a plecat pe una dintre cămilele lui înspre deșert ca să-l caute pe fiul său Ișmael, căci auzise că trăia într-un cort împreună cu toată familia lui. 24. Și Avraam a plecat în deșert și a ajuns la cortul fiului său Ișmael pe la amiază, și a întrebat de Ișmael, și a găsit-o pe nevasta lui Ișmael stând în cort împreună cu copiii ei; și atât Ișmael, cât și mama lui, nu erau cu ei. 25. Și Avraam a întrebat-o pe nevasta lui Ișmael, zicând; Unde a plecat Ișmael? Și ea a răspuns: A plecat pe câmp la vânătoare. Și Avraam încă mai era pe cămilă, căci nu se dăduse jos de pe cămilă pentru că jurase nevestei lui Sara că nu se va da jos de pe cămilă. 26. Și Avraam i-a zis nevestei lui Ișmael: Fiica mea, dă-mi puțină apă, căci sunt obosit de călătoria mea. 27. Și nevasta lui Ișmael i-a răspuns: Nu avem nici apă, nici pâine; și ea a rămas în cort, neluându-l în seamă pe Avraam, neîntrebându-l nici măcar cine este. 28. Ci ea își bătea copiii în cort, îi blestema atât pe ei, cât și pe bărbatul ei Ișmael, era nemulțumită de el, și Avraam a auzit ce le zicea nevasta lui Ișmael copiilor ei; și el era foarte mânios și nemulțumit. 29. Și Avraam a chemat-o pe femeie să vină la el, afară din cort; și femeia a venit și a stat în partea opusă lui Avraam, căci el încă mai era pe cămilă. 30. Și Avraam i-a zis nevestei lui Ișmael: Când ți s-o întoarce acasă bărbatul, să-i spui aceste vorbe: 31. Un om foarte bătrân din ținutul filistenilor a bătut drum lung să te vadă, și așa era înfățișarea lui, nu l-am întrebat cine era, și văzând că tu nu ești acasă, el mi-a zis: Când îți vine bărbatul acasă, spune-i, așa a zis bătrânul: Aruncă cuiul pe care l-ai pus în cort și pune alt cui în schimb. 32. Și Avraam a terminat de dat instrucțiuni femeii, și stând pe cămilă, a plecat spre casă. 33. Și apoi, Ișmael a venit de la vânătoare, el și mama lui, și s-a întors la cortul lui, și nevasta lui i-a spus aceste cuvinte: 34. Un om foarte bătrân din ținutul filistinilor a venit să te caute, și așa arăta la trup și la față, nu l-am întrebat cine era, și văzând că nu ești acasă, el mi-a zis: Când soțul tău se întoarce acasă, să-i spui că asta a zis bătrânul: Aruncă cuiul din cort, pe care tu l-ai pus acolo, și pune altul în locul lui. 35. Și Ișmael a auzit ce-a zis nevasta lui și a înțeles că era vorba despre tatăl lui, și că nevasta lui nu l-a onorat, după cum se cădea. 36. Și Ișmael a înțeles cuvintele pe care le-a spus tatăl său nevestei lui; și Ișmael a alungat-o pe acea femeie, și ea a plecat. 37. Și după aceea, Ișmael s-a dus în Canaan și și-a luat altă nevastă și a adus-o în cortul unde era în acea vreme. 38. După alți trei ani, Avraam a zis: Voi pleca din nou să-l văd pe fiul meu Ișmael, căci nu l-am văzut de foarte multă vreme. 39. Și s-a urcat pe cămilă și a plecat în deșert și a ajuns la cortul lui Ișmael pe la amiază. 40. Și el a întrebat de Ișmael, și nevasta lui a ieșit afară din cort și i-a zis: Nu-i aici, domnul meu, a plecat la vânătoare și să le dea să mănânce la cămile, și femeia i-a mai zis lui Avraam: Poftește în cort, domnul meu, să mănânci o bucată de pâine, căci ți-o fi sufletul obosit de călătorie. 41. Și Avraam i-a zis: Nu mă voi opri, căci mă grăbesc să-mi continui călătoria, dar dă-ți puțină apă să beau, căci mi-e sete; și femeia s-a grăbit să intre în cort și i-a adus lui Avraam pâine și apă, i le-a pus înainte și l-a îndemnat să mănânce; el a mâncat și a băut, s-a simțit în largul lui și l-a binecuvântat pe fiul său Ișmael. 42. Și a terminat de mâncat și l-a binecuvântat pe Dumnezeu și i-a zis nevestei lui Ișmael: Când va veni Ișmael acasă, să-i spui vorbele acestea: 43. Un om foarte bătrân din ținutul filistenilor a venit la noi și a întrebat de tine și tu nu erai aici; și i-am dat pâine și apă și el a mâncat și a băut și și-a liniștit inima și s-a simțit bine. 44. Și el mi-a spus aceste vorbe: Când bărbatul tău Ișmael va veni acasă, să-i spui: Cuiul pe care-l ai în cort este foarte bun, să nu-l arunci din cort. 45. Și Avraam a terminat de dat instrucțiuni femeii și a plecat pe cămilă, spre casa lui din ținutul filistenilor; și când Ișmael a venit la cortul lui, nevasta a venit să-l întâmpine cu bucurie și cu inima veselă. 46. Și i-a zis: Un bătrân a venit aici din ținutul filistenilor, și așa era înfățișarea lui; și el a întrebat de tine și tu nu erai aici, așa că am adus pâine și apă și el a mâncat și a băut și s-a simțit foarte bine. 47 Și mi-a spus aceste vorbe: Când va veni bărbatul tău Ișmael acasă, să-i spui: Cuiul din cort pe care-l ai este foarte bun, să nu-l arunci din cort. 48. Și Ișmael a înțeles că fusese tatăl său, și că nevasta lui l-a onorat cum se cuvine, și Domnul l-a binecuvântat pe Ișmael. 22 1. Și Ișmael s-a hotărât atunci, și și-a luat nevasta, copiii, vitele și toată casa lui și a plecat de acolo spre tatăl său, în ținutul filistenilor. 2. Și Avraam i-a povestit fiului său Ișmael toată întâmplarea cu prima nevastă pe care și-o luase Ișmael, tot ce-a făcut ea. 3. Și Ișmael și copiii lui au stat multe zile cu Avraam în acel ținut; și Avraam a locuit multă vreme în ținutul filistenilor. 4. Și zilele s-au făcut ani și s-au făcut douăzeci și șase de ani, după care Avraam împreună cu slujitorii și toată casa lui au plecat din ținutul filistenilor și s-au mutat foarte departe, lângă Hebron, și au rămas acolo; și slujitorii lui Avraam au săpat puțuri de apă; și slujitorii lui Abimalec, regele filistenilor, au auzit vestea că slujitorii lui Avraam au săpat puțuri de apă la granițele ținutului. 5. Și ei s-au dus și s-au luat la harță cu slujitorii lui Avraam, și i-au jefuit de puțul uriaș pe care-l săpaseră. 6. Și Abimalec, regele filistenilor, a auzit de această afacere, și, împreună cu Ficol, căpetenia gărzii lui, și cu douăzeci dintre oamenii lui s-au dus la Avraam; și Abimalec i-a spus lui Avraam despre slujitorii lui; și Avraam l-a contrazis pe Abimalec în legătură cu puțul pe care slujitorii lui Abimalec îl jefuiseră. 7. Și Abimalec i-a zis lui Avraam: Cât este viu Domnul care a creat pământul, eu nu am auzit până azi despre această faptă pe care slujitorii mei au făcut-o slujitorilor tăi. 8. Și Avraam a luat șapte miei și i-a dat lui Abimalec, zicând: I-ai te rog pe aceștia din mâinile mele, ca o dovadă pentru mine că eu am săpat acest puț. 9. Și Abimalec a luat cei șapte miei care i-au fost dăruiți, căci el îi dădu-se, de asemenea, vite și cirezi din abundență; și Abimalec i-a jurat lui Avraam în legătură cu puțul; de aceea el a pus numele acelui puț Beerșeba, pentru că amândoi au jurat în legătură cu acel puț. 10. Și amândoi au încheiat un legământ la Beerșeba, și Abimalec, împreună cu Ficol și oamenii lui, s-a întors în ținutul filistenilor; și Avraam și toată casa lui s-au stabilit la Beerșeba; și el a stat în acel ținut multă vreme. 11. Și Avraam a plantat o livadă întinsă la Beerșeba și i-a făcut porți în cele patru puncte cardinale; și el a plantat și viță de vie în ea, așa că dacă un călător venea la Avraam, el intra pe orice poartă dinspre drumul pe care venea; și rămânea și mânca și bea până se sătura, și apoi pleca. 12. Căci casa lui Avraam a fost întotdeauna deschisă fiilor oamenilor, care treceau repetat, veneau zilnic să mănânce și să bea în casa lui Avraam. 13. Și oricui om care venea înfometat în casa lui Avraam, el îi dădea să mănânce și să bea până se sătura, și oricine venea dezbrăcat el îi dădea îmbrăcăminte pe care el și-o alegea, și-i dădea argint și aur; și-i vorbea de Domnul care l-a creat pe el pe pământ; asta a făcut Avraam toată viața lui. 14. Și Avraam, copiii și toată casa lui s-au stabilit la Beerșeba, și el și-a întins cortul până la Hebron. 15. Și Nahor, fratele lui Avraam, împreună cu tatăl lui și toată casa lui s-au stabilit la Haran, căci ei nu au venit cu Avraam în Canaan. 16. Și copii i-a născut lui Nahor Milca, fiica lui Haran, și soră cu Sara, nevasta lui Avraam. 17. Și acestea sunt numele celor care i s-au născut: Uz, Buz, Cheemuel, Chesed, Ciazo, Pildaș, Tidlaf și Betuel; deci opt fii i-a născut Milca lui Nahor. 18. Și Nahor avea o concubină pe nume Rauma, care i-a născut lui Nahor pe Zebac, Gaciaș, Taciaș și Maacia; deci patru fii. 19. Și deci lui Nahor i s-au născut doisprezece fii, pe lângă fiicele care i s-au născut; și lor, de asemenea li s-au născut copii în Haran. 20. Și copiii lui Uz, primul născut al lui Nahor, au fost Abi, Cieref, Gadin, Melus și Debora, sora lor. 21. Și fiii lui Buz au fost Barachel, Naamat, Șeva și Madonu. 22. Și fiii lui Chemuel au fost Aram și Reciob. 23. Și fiii lui Chesed au fost Anamlec, Mașai, Benon și Yifi; și fiii lui Ciazo au fost Pildaș, Mechi și Ofer. 24. Și fiii lui Pildaș au fost Arud, Ciamun, Mered și Moloc. 25. Și fiii lui Tidlaf au fost Mușan, Cușan și Muți. 26. Și copiii lui Betuel au fost Seciar, Laban și sora lor Rebeca. 27. Și acestea sunt familiile copiilor lui Nahor care s-au născut în Haran; și Aram, fiul lui Chemuel, împreună cu fratele lui Reciob au plecat din Haran și au găsit o vale într-un ținut, de-a lungul râului Eufrat. 28. Și ei au zidit un oraș acolo, și i-au pus nume după numele lui Petor, fiul lui Aram; acesta este Aram Naherayim până în ziua de azi. 29. Și copiii lui Chesed de asemenea au plecat să se stabilească unde or găsi un loc; și ei au plecat și au găsit o vale în partea opusă ținutului Șinear și s-au stabilit acolo. 30. Și ei și-au zidit acolo un oraș pe care l-au numit Chesed, după numele tatălui lor; acesta este ținutul Kasdim până în ziua de azi; și Chesed s-a stabilit în acel ținut; și ei au fost roditori și s-au înmulțit grozav. 31. Și Terah, tatăl lui Nahor și Avraam, a mers și și-a luat altă nevastă la vârsta lui înaintată; și numele ei a fost Pelilah; și ea a rămas însărcinată și i-a născut un fiu pe care el l-a numit Zoba. 32. Și Terah a mai trăit douăzeci și cinci de ani după ce i s-a născut Zoba. 33. Și Terah a murit în acel an, pe când Isaac, fiul lui Avraam, avea treizeci și cinci de ani. 34. Și zilele lui Terah au fost de două sute cinci ani, și el a fost îngropat în Haran. 35. Și pe când Zoba, fiul lui Terah, avea treizeci de ani, i s-au născut Aram, Acilis și Meric. 36. Și Aram, fiul lui Zoba, fiul lui Terah, a avut trei neveste care i-au născut doisprezece fii și trei fiice; și Domnul i-a dat lui Aram, fiul lui Zoba, bogății și posesiuni, abundență de vite, turme de oi și herghelii de cai, și oamenii s-au înmulțit grozav. 37. Și Aram, fiul lui Zoba, împreună cu fratele lui și casa lui au plecat din Haran și au mers să se stabilească unde or găsi un loc, căci proprietatea lor era prea mare ca să rămână în Haran, căci nu puteau conviețui în Haran împreună cu copiii lui Nahor. 38. Și Aram, fiul lui Zoba, a plecat cu frații lui, și ei au găsit o vale la ceva distanță înspre partea de răsărit a țării și s-au stabilit acolo. 39. Și ei au zidit un oraș acolo pe care l-au numit Aram, după numele fratelui lor cel mai mare, acesta este Aram Zoba până în ziua de azi. 40. Și Isaac, fiul lui Avraam, crescuse în acele zile, și Avraam, tatăl lui, l-a învățat calea Domnului, să-l cunoască pe Domnul, și Domnul era cu el. 41. Și pe când Isaac avea treizeci și șapte de ani, Ișmael, fratele lui, s-a dus în cort după el. 42. Și Ișmael a dat buzna peste Isaac, zicând: Aveam treisprezece ani când Domnul i-a poruncit tatălui meu circumcizia, și eu nu am încălcat porunca pe care El a dat-o tatălui meu. 43. Și Isaac i-a răspuns lui Ișmael, zicând: De ce mi te plângi mie pentru atâta lucru, o bucățică din carnea ta pe care ai luat-o din trupul tău, lucru pe care Domnul ți-l poruncise? 44. Cât este viu Domnul, Dumnezeul tatălui meu Avraam, dacă Domnul i-ar spune tatălui meu Avraam: Ia-l acum pe fiul tău Isaac și adu-mi-l jertfă, nu m-aș opune, ba chiar cu bucurie o voi face. 45. Și Domnul a auzit cuvântul lui Isaac spus lui Ișmael, și i-a plăcut Domnului și s-a gândit să-l pună la încercare pe Avraam în legătură cu asta. 46. Și a venit ziua când fiii lui Dumnezeu s-au prezentat înaintea lui Dumnezeu, și odată cu ei a venit și Satan. 47. Și Domnul i-a zis lui Satan: De unde vii? Și Satan i-a răspuns Domnului, zicând: Din călătoriile pe care le-am făcut pe pământ și din umblarea de pe pământ. 48. Și Domnul i-a zis lui Satan: Ce părere ai despre fiii oamenilor de pe pământ? Și Satan i-a răspuns Domnului, zicând: I-am văzut pe toți fiii oamenilor de pe pământ, care-ți slujesc și-și aduc aminte de tine ori de câte ori îți cer ceva. 49. Și când le dai lucrul pe care ți-l cer, ei se liniștesc, se leapădă de tine și nu-și mai aduc aminte de tine. 50. Tu l-ai văzut pe Avram, fiul lui Terah, care la început n-a avut copii; te-a slujit și ți-a zidit altare oriunde s-a dus, și ți-a adus jertfe pe ele și ți-a pomenit încontinuu numele tuturor fiilor oamenilor de pe pământ. 51. Și acum că i s-a născut Isaac, s-a lepădat de tine, și a făcut o petrecere grozavă pentru toți locuitorii ținutului, și l-a uitat pe Domnul. 52. Și în tot acest timp nu ți-a jertfit nimic, nici din arderea de tot, nici din jertfa de pace, nici din boii, mieii sau caprele pe care le-a sacrificat în ziua când și-a înțărcat fiul. 53. Din ziua când i s-a născut fiul și până acum, deci treizeci și șapte de ani, de când a văzut că i-ai dat ce ți-a cerut, te-a uitat. 54. Și Domnul i-a zis lui Satan: Așa-l crezi tu pe slujitorul meu Avraam? Căci nu e altul ca el pe pământ, perfect și drept credincios înaintea Mea, unul căruia îi este frică de Dumnezeu și evită răul; cât trăiesc, dacă i-aș spune: Jertfește-mi-l pe Isaac, fiul tău, înaintea Mea, nu-l va ascunde de Mine, mai mult chiar dacă i-aș cere să-mi aducă jertfă ardere de tot din turmele sau cirezile lui. 55. Și Satan i-a răspuns Domnului, zicând: Spune-i ce tocmai ai zis lui Avraam, și ai să vezi dacă nu se va răzvrăti el împotriva Ta și dacă nu va ignora cuvintele Tale.
23 1. În acea vreme Cuvântul Domnului a venit la Avraam și i-a zis: Avraam. Și el a răspuns: Iată-mă. 2. Și El i-a zis: Acum, ia-ți singurul tău fiu, pe care-l iubești nespus, pe Isaac, du-te în ținutul Moriah și jertfește-mi-l ca ardere de tot pe unul din munții ce-ți va fi arătat, căci vei vedea un nor și slava Domnului. 3. Și Avraam și-a zis: Cum să fac să-l despart pe Isaac de Sara, mama lui, ca să-l aduc ardere de tot înaintea Domnului? 4. Și Avraam a mers în cort, s-a așezat înaintea Sarei și i-a spus aceste cuvinte: 5. Fiul meu Isaac a crescut și de câtva vreme n-a mai învățat slujirea lui Dumnezeu, așa că mâine îl voi lua cu mine la Șem și la Eber, fiul lui, și acolo el va învăța căile Domnului, căci ei îl vor învăța cum să stăruiască în rugăciuni înaintea Domnului; El îi va răspunde și astfel va ști cum să-i slujească Domnului, Dumnezeul lui. 6. Și Sara i-a răspuns: Bine ai vorbit, du-te domnul meu și fă ce-ai zis, dar nu-l duce prea departe de mine, nici prea multă vreme, căci sufletul meu este lipit de al lui. 7. Și Avraam i-a zis Sarei: fiica mea, hai să ne rugăm Domnului, Dumnezeul nostru, ca poate El se va îndura de noi. 8. Și Sara l-a luat pe fiul ei Isaac și a stat cu el toată noaptea, l-a sărutat și l-a îmbrățișat, și i-a dat sfaturi până dimineața. 9. Și i-a zis: O, fiul meu, cum să mi se despartă sufletul de tine? Și ea încă îl mai săruta și-l îmbrățișa și-i dădea sfaturi despre el. 10. Și Sara i-a zis lui Avraam: O, domnul meu, te implor să ai grijă de fiul meu, și fii cu ochii pe el, căci n-am alt fiu și nici o fiică, îl am doar pe el. 11. Și nu te lepăda de el, dacă-i este foame dă-i pâine și dacă-i este sete dă-i apă să bea; nu-l lăsa să meargă pe jos și nu-l lăsa să stea în soare. 12. Nici nu-l lăsa să meargă singur pe drum, nici nu-l pune să facă ce nu vrea, ci fă-i ce ți-o spune. 13. Și Sara a plâns cu amărăciune toată noaptea datorită plecării lui Isaac și i-a dat sfaturi până dimineața. 14. Și dimineața Sara a ales haine dintre cele mai fine și mai frumoase pe care le avea în casă, dintre cele pe care i le dăduse Abimalec. 15. Și ea l-a îmbrăcat pe Isaac cu ele și i-a pus pe cap un turban, a pus o piatră prețioasă ca moț pe turban și i-a dat provizii pentru călătorie, și ei au plecat; și Isaac a plecat cu tatăl său Avraam, și unii dintre slujitorii lui Avraam i-au însoțit ca să-i vadă pe drum. 16. Și Sara a mers cu ei, și ea i-a însoțit ca să-i vadă pe drum; și ei i-au zis: Întoarce-te la cort. 17. Și când Sara a auzit cuvintele lui Avraam, ea a plâns cu amărăciune. Și Avraam, bărbatul ei, a plâns cu ea, și fiul lor și cei care-i însoțiseră au plâns îndelung cu ei. 18. Și Sara s-a agățat de fiul ei Isaac, l-a cuprins în brațele ei și a continuat să plângă cu el, și Sara a zis: Cine știe dacă după această zi am să-l mai văd vreodată? 19. Și ei încă mai plângeau împreună, Avraam, Sara și Isaac, și cei care-i însoțiseră pe drum; și apoi Sara și cei care-i însoțiseră s-au întors cu ea la cortul ei. 20. Și Avraam a mers cu fiul său Isaac să-l ofere ca jertfă ardere de tot înaintea Domnului, după porunca Domnului. 21. Și Avraam a luat cu el doi tineri; pe Ișmael, fiul lui Hagar, și pe Eliezer, slujitorul lui; și ei au mers împreună cu ei; și în timp ce mergeau pe drum, tinerii și-au vorbit unul altuia. 22. Și Ișmael i-a zis lui Eliezer: Acum tatăl meu Avraam merge cu Isaac ca să-l ofere Domnului jertfă ardere de tot, după porunca Lui. 23. Și când ne vom întoarce, el îmi va da mie moștenire toată averea lui, căci sânt primul lui născut. 24. Și Eliezer i-a răspuns lui Ișmael, zicând: Cu siguranță că Avraam te va alunga, împreună cu mama ta, și va jura că nu-ți va da nimic din toată averea lui; și cui va da tot ce are, cu toate comorile, dacă nu mie, slujitorul lui, care i-am fost credincios în casa lui, care l-am slujit zi și noapte, și care a făcut tot ceea ce el a vrut? Mie îmi va lăsa moștenire toată averea lui, după ce va muri. 25. Și pe când Avraam mergea pe drum împreună cu fiul său, Satan a venit și i-a apărut lui Avraam sub forma unui om foarte bătrân, umil și sfătos; și el s-a apropiat de Avraam și i-a zis: Ești tu oare atât de naiv sau brută, ca să te duci și să-i faci asta unicului tău fiu? 26. Căci Domnul ți-a dat un fiu la bătrânețe, și acum tu te duci să-l omori deși n-a comis nici o violență, și să faci asta sufletului tău, să-l elimini pe fiul tău de pe fața pământului? 27. Cum de nu știi și nu înțelegi că aceasta nu poate fi de la Domnul? Căci Domnul nu poate să facă așa un rău pe pământ, să-i spună cuiva: Du-te și omoară-ți copilul. 28. Și Avraam a auzit aceasta și a știut că era cuvântul lui Satan care căuta să-l abată de la calea Domnului, așa că Avraam nu l-a ascultat pe Satan, și Avraam l-a mustrat, și Satan a plecat. 29. Și Satan s–a întors și a venit la Isaac, și i-a apărut lui Isaac sub forma unui tânăr drăgălaș și arătos. 30. Și el s-a apropiat de Isaac și i-a zis: Cum de nu știi și nu înțelegi că naivul tău tată te duce să te omoare degeaba? 31. Acum, de aceea, fiul meu, nu-l asculta și nu te lua după el, căci este un bătrân naiv, și nu îngădui ca sufletul tău cel prețios și chipul tău cel frumos să dispară de pe fața pământului. 32. Și Isaac a auzit aceasta și i-a zis lui Avraam: Ai auzit tu, tată, ce-a zis acest om? Chiar asta a spus. 33. Și Avraam i-a răspuns fiului său Isaac, zicând: Alungă-l și nu-i asculta cuvintele, căci este Satan, care încearcă să ne abată să îndeplinim poruncile lui Dumnezeu. 34. Și Avraam a continuat să-l alunge pe Satan; și el a plecat de la ei; și văzând că nu le poate veni de hac, s-a ascuns de ei, a plecat și le-a luat-o înainte pe drum și s-a transformat într-un pârâu pe drum; și Avraam, Isaac și cei doi tineri au ajuns în acel loc și au văzut un râu uriaș și teribil, ca apele cele mari. 35. Și ei au intrat în râu ca să-l traverseze, și la început apa le-a ajuns la șolduri. 36. Și când au înaintat apa le-a ajuns la gât; și erau cu toții îngroziți din cauza apei; și în timp ce traversau râul, Avraam a recunoscut acel loc și a știut că înainte nu era acolo nici un râu. 37. Și Avraam i-a zis fiului său Isaac: Eu cunosc acest loc în care înainte nu era nici un râu sau apă, de aceea acesta este Satan care ne face toate acestea ca să ne abată de la poruncile lui Dumnezeu. 38. Și Avraam l-a mustrat, zicând: Domnul te mustră, o, Satan, pleacă de la noi, căci noi îndeplinim poruncile lui Dumnezeu. 39. Și Satan a fost înfricoșat de cuvintele lui Avraam și a plecat de la ei; și locul a devenit pământ uscat, cum fusese de fapt înainte. 40. Și Avraam a mers cu Isaac spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. 41. Și în cea de-a treia zi, Avraam și-a ridicat ochii și a văzut în depărtare locul pe care i-l spusese Dumnezeu. 42. Și un stâlp de foc a coborât dinspre cer spre pământ, și un nor de slavă peste munte, și slava Domnului s-a văzut în nor. 43. Și Avraam i-a zis lui Isaac: Fiule, vezi și tu în acel munte din depărtare ceea ce văd și eu deasupra lui? 44. Și Isaac i-a răspuns tatălui său: Văd un stâlp de foc și un nor, și slava Domnului deasupra norului. 45. Și Avraam a înțeles că fiul său Isaac a fost acceptat ca jertfă ardere de tot înaintea Domnului. 46. Și Avraam le-a zis lui Eliezer și lui Ișmael, fiul lui: Vedeți și voi ceea ce vedem noi deasupra muntelui din depărtare? 47. Și ei au răspuns, zicând: Noi nu vedem decât un munte ca orice alt munte de pe pământ. Și Avraam a înțeles că ei nu au fost acceptați de către Dumnezeu să meargă cu ei pe munte; și Avraam le-a zis: Stați aici cu măgarii în timp ce eu și fiul meu Isaac mergem pe acel munte ca să-i slujim Domnului, până ne vom întoarce. 48. Și Eliezer și Ișmael au rămas în acel loc, după porunca lui Avraam. 49. Și Avraam a luat lemne pentru o ardere de tot și i le-a dat lui Isaac; și el a luat focul și cuțitul și amândoi au plecat spre acel loc. 50. Și pe când mergeau ei, Isaac i-a zis tatălui său: Iată, văd focul și lemnele, dar unde este mielul care va fi jertfa ardere de tot înaintea Domnului? 51. Și Avraam i-a răspuns fiului său: Domnul te-a ales pe tine să fii jertfa ardere de tot, în locul mielului. 52. Și Isaac i-a zis tatălui său: Voi face tot ce ți-a poruncit Domnul cu veselie și cu inima plină de bucurie. 53. Și Avraam i-a zis din nou fiului său Isaac: Este cumva în inima ta vreun gând sau îndemn în legătură cu aceasta, care nu se cuvine? Spune-mi fiule, te implor, nu te ascunde de mine. 54. Și Isaac i-a răspund tatălui său Avraam, zicând: O, tatăl meu, cât este viu Domnul și câtă vreme-ți trăiește sufletul, nu este nimic în inima mea care să mă facă să deviez la stânga sau la dreapta de la Cuvântul pe care El ți l-a poruncit. 55. Nici o bucățică din mine sau vreun mușchi nu mi-a tremurat și nu este nimic în inima mea care să mă abată de la Cuvântul pe care El ți l-a poruncit. 56. Ba chiar sânt fericit și inima-mi este voioasă în legătură cu aceasta. Binecuvântat să fie Domnul care azi m-a ales pe mine ca să fiu jertfit ca ardere de tot înaintea Lui. 57. Și Avraam s-a bucurat grozav de vorbele fiului său și ei au mers și au ajuns împreună în locul de care vorbise Domnul. 58. Și Avraam a început să zidească altarul în acel loc, și Avraam plângea, și Isaac a așezat pietre și mortar, până au zidit altarul. 59. Și Avraam a luat lemnele și le-a orânduit pe altarul pe care-l zidiseră. 60. Și l-a luat pe fiul său Isaac și l-a legat ca să fie deasupra lemnelor pe care le orânduise pe altar, ca să fie jertfă ardere de tot înaintea Domnului. 61. Și Isaac i-a zis tatălui său: Leagă-mă strâns înainte să mă pui pe altar, ca nu cumva să mă întorc și să mă mișc și să încerc să scap de forța cuțitului din carnea mea și să profanez astfel arderea de tot; și Avraam a făcut întocmai. 62. Și Isaac i-a zis tatălui său: O, tată, după ce mă omori și mă arzi de tot, ca jertfă, ia ce-a mai rămas din cenușa mea și dă-o Sarei, mama mea, și spune-i așa: Aceasta este mireasma dulce a lui Isaac, dar nu-i spune asta dacă-i lângă o fântână sau vreun loc înalt, ca nu cumva să se arunce și să se sinucidă. 63. Și Avraam a auzit cuvintele fiului său, și-a înălțat glasul și a plâns când Isaac i-a spus aceste cuvinte, și lacrimile au curs peste Isaac, fiul său, care plângea și el amarnic, la rândul lui, și el i-a zis tatălui său: O, tată, fă cu mine voia Domnului, Dumnezeul nostru, după cum și-a poruncit. 64. Și inimile lui Avraam și Isaac s-au veselit de acest lucru pe care l-a poruncit Domnul, dar ochii le plângeau amarnic, în timp ce inimile li se veseleau. 65. Și Avraam l-a legat pe fiul său Isaac și l-a pus pe altar deasupra lemnelor; și Isaac și-a întins gâtul înaintea tatălui său, și Avraam și-a întins mâna să ia cuțitul ca să-și omoare fiul, ca ardere de tot înaintea Domnului. 66. În acel moment, îngerii milei au mers înaintea Domnului și i-au vorbit despre Isaac, zicând: 67. O, Doamne, tu ești Rege milos și îndurător peste toți cei pe care i-ai creat în cer și pe pământ, și i-ai îngăduit pe toți; da, recompensează și iartă pe slujitorul tău Isaac, ai milă și îndurare pentru Avraam și Isaac, fiul lui, care în această zi îndeplinesc poruncile tale. 68. Ai văzut Tu, o Doamne, cum Isaac, fiul lui Avraam, slujitorul Tău, este legat să fie tăiat, ca un animal? De acea, arată-le milă, o Doamne. 69. În acel moment, Domnul i-a apărut lui Avraam, l-a chemat din cer, și i-a zis: Să nu te atingi de copil, nu-i fă nimic, acum știu că ți-e frică de Dumnezeu, făcând acest lucru, neascunzându-ți de mine fiul tău, unicul tău fiu. 70. Și Avraam și-a ridicat ochii, și iată, un berbec era prins în mărăcini, de coarnele lui, căci era berbecul pe care Dumnezeu îl crease pe pământ în ziua în care a făcut cerul și pământul. 71. Căci Domnul pregătise acest berbec încă din acea zi, ca să fie jertfă pe altar în locul lui Isaac. 72. Și pe când berbecul se îndrepta spre Avraam, Satan l-a apucat și i-a încurcat coarnele în mărăcini, ca poate nu se mai îndreaptă spre Avraam, și astfel poate Avraam își va omorî fiul. 73. Și Avraam, văzând berbecul înaintând spre el și pe Satan ținându-l, l-a apucat și l-a adus la altar; l-a dezlegat pe Isaac, fiul lui, și l-a pus pe berbec pe altar în locul lui; și Avraam l-a omorât pe berbec pe altar în locul lui, jertfindu-l pe el în locul fiului său Isaac. 74. Și Avraam a stropit altarul cu ceva sânge de la berbec, exclamând: Este în locul fiului meu. 75. Și tot ce-a făcut Avraam cu acea ocazie la altar, exclamând: Aceasta este carnea fiului meu, să fie considerată înaintea Domnului în locul celei a fiului meu; și Avraam și-a încheiat slujba la altar, și slujba a fost primită înaintea Domnului, și a fost considerată ca și cum Isaac ar fi fost sacrificat pe altar, și Domnul l-a binecuvântat pe Avraam în acea zi. 76. Și Satan s-a dus la Sara și i-a apărut sub forma unui bătrân umil și îndurător; și Avraam încă se mai ocupa cu arderea de tot a jertfei înaintea Domnului. 77. Și el i-a zis: Nu știi ce i-a făcut Avraam singurului tău fiu? L-a luat pe Isaac, a zidit un altar și l-a omorât ca jertfă pe altar; și Isaac a țipat și a plâns înaintea tatălui său, dar el nici nu s-a uitat la el, nici milă nu i-a fost de el. 78. Și Satan a repetat aceste cuvinte și a plecat de la ea; și Sara a auzit cuvintele lui Satan și și-a imaginat că este un bătrân dintre oamenii care au fost cu fiul ei, care doar a venit să-i spună aceste lucruri. 79. Și Sara și-a înălțat vocea și a plâns și a țipat amarnic din cauza fiului ei, s-a aruncat la pământ și și-a pus țărână-n cap și a zis: O, fiul meu Isaac, fiul meu, eu ar fi trebuit să mor astăzi în locul tău, și a contiuat să plângă și a zis: Sânt îndurerată pentru tine, o, fiul meu Isaac, o, de-aș fi murit în locul tău. 80. Și a continuat să plângă și a zis: Sunt îndurerată că te-am adus pe lume și te-am crescut, acum bucuria mi s-a transformat în durere pentru tine. Cât de mult te-am așteptat și am plâns și m-am rugat Domnului până te-am născut, la nouăzeci de ani, și acum ai ajuns la cuțit și la foc, să fii făcut jertfă. 81. Dar mă consolez singură cu tine, fiul meu, c-a fost Cuvântul Domnului, că ai respectat porunca Dumnezeului tău, căci cine poate încălca porunca Dumnezeului nostru, în mâinile căruia este sufletul oricărei ființe vii? 82. Tu ești drept, o, Doamne, Dumnezeul nostru, căci toate lucrările Tale sunt bune și drepte, că și eu m-am bucurat de Cuvântul Tău pe care l-ai poruncit, și în timp ce ochii-mi lăcrimau amarnic, inima mi s-a bucurat. 83. Și Sara și-a rezemat capul de pieptul unei fete în casă, și a rămas stană de piatră. 84. Și după aceea, ea s-a ridicat și a plecat în căutare, până a ajuns la Hebron, și ei i-a întrebat pe toți cei pe care i-a întâlnit în drumul ei ce s-a întâmplat cu fiul ei. 85. Și ea a ajuns, cu sclavii și cu slujitorii ei, la Kireat-arba, care este Hebron, și ea a întrebat în legătură cu fiul ei și a rămas acolo în timp ce a trimis câțiva dintre slujitorii ei să afle unde s-a dus Avraam cu Isaac; ei s-au dus la casa lui Eber și Șem și nu l-au găsit; și ei au căutat prin tot ținutul, dar nu l-au găsit. 86. Și iată, Satan a venit la Sara sub forma unui bătrân, a venit și a stat înaintea ei și i-a zis: Nu ți-am spus adevărul, Avraam nu l-a omorât pe fiul tău și el nu e mort; și când ea a auzit, bucuria i-a fost așa de mare și violentă, din cauza fiului ei, că sufletul i-a ieșit din ea și a murit și a fost adăugată la poporul ei. 87. Și după ce Avraam și-a terminat slujba, el, împreună cu fiul ei Isaac, s-a întors la tinerii lui; și cu toții au plecat spre Beerșeba, deci au plecat acasă. 88. Și când Avraam a căutat-o pe Sara și n-a găsit-o, el a întrebat de ea și ei i-ai spus: Ea a plecat tocmai la Hebron să vă caute, căci așa și așa i s-a spus. 89. Și Avraam și Isaac au plecat la Hebron și au aflat că murise, ei au țipat și au plâns amarnic deasupra ei, și Isaac a căzut peste fața mamei lui și a plâns deasupra ei și a zis: O, mama mea, cum m-ai părăsit și unde ai plecat? O, cum m-ai părăsit. 90. Și Avraam și Isaac au plâns îndelung, și toți slujitorii lor au plâns cu ei pe Sara; au plâns-o cu toții, cu toată puterea și din toată inima. 24 1. Și toate zilele Sarei au fost de o sută douăzeci și șapte de ani, și Sara a murit; și Avraam s-a ridicat de lângă ea ca să caute un loc de înmormântare ca s-o îngroape pe nevasta lui Sara, și a mers și a vorbit cu copiii lui Het, locuitorii ținutului, zicând: 2. Sunt un străin și un călător pe pământul vostru; dați-mi în stăpânire un loc de înmormântare în ținutul vostru, ca să am unde să-mi înmormântez morții. 3. Și copiii lui Het i-au zis lui Avraam: Iată, ținutul este înaintea ta, alege-ți un loc pentru un cimitir unde să-ți îngropi morții, căci nimeni nu te va opri să-ți îngropi morții. 4. Și Avraam le-a răspuns: Dacă sunteți de acord cu asta, atunci întrebați din partea mea pe Efron, fiul lui Zocar, dacă vrea să-mi dea peștera Macpela, care este la marginea acestei câmpii, și o voi cumpăra de la el pe cât îmi va cere. 5. Și Efron se stabilise printre copiii lui Het, și ei s-au dus la el; și Efron a venit înaintea lui Avraam și i-a zis lui Avraam: Iată, tot ce dorești, slujitorul tău îți va da; și Avraam i-a zis: Nu, dar îți voi cumpăra peștera și câmpia la prețul real, ca să-mi rămână ca cimitir pentru totdeauna. 6. Și Efron i-a răspuns și i-a zis: Iată, câmpia și peștera se află înaintea ta, dă-mi ce dorești. Și Avraam i-a răspuns: Nu, dar îți voi cumpăra peștera și câmpia la prețul real, ca să-mi rămână ca cimitir pentru totdeauna. 7. Și Efron și frații lui au auzit aceasta, și Avraam i-a cântărit și a pus patru sute de șekeli de argint în mâinile lui Efron și ale fraților lui; și Avraam a scris această tranzacție, el și patru martori care de asemenea au semnat această tranzacție. 8. Și acestea sunt numele martorilor: Amigal, fiul lui Abișna, Adiciorom, fiul lui Așunah, hivitul, Abdon, fiul lui Achiram, gomeritul și Bakdil, fiul lui Abudiș, zidonitul. 9. Și Avraam a luat cartea tranzacției și a pus-o în trezoreria sa; și acestea sunt exact cuvintele pe care Avraam le-a scris în carte: 10. Peștera și câmpia pe care Avraam le-a cumpărat de la Efron hititul și de la urmașii lui, și de la cei care vor ieși din orașul lui și de la urmașii lor, pentru totdeauna; sunt cumpărate de Avraam și de către moștenitorii lui și de la cei care se vor naște din ei, ca cimitir, pentru totdeauna; și el și-a pus o siglă pe el; și martorii au semnat cartea. 11. Și câmpia și peștera care era pe el și tot acel loc au fost astfel întărite ca fiind posesiuni ale lui Avraam și ale moștenitorilor lui; cumpărate de la copiii lui Het; și ele se situează înainte de Mamre, în Hebron, care se află în ținutul Canaan. 12. Și după aceasta, Avraam a îngropat-o pe nevasta lui Sara acolo; și acel loc și toate împrejurimile au devenit ale lui Avraam și ale urmașilor lui, ca posesiune destinată să fie cimitir. 13. Și Avraam a îngropat-o pe Sara cu pompă, ca la înmormântarea regilor, și ea a fost înmormântată în veșminte foarte fine și frumoase. 14. Și la catafalc a fost Șem, și fiii lui Eber, și Abimalec, împreună cu Anar, Așcol și Mamre, și toți demnitarii din ținut au urmat coșciugul ei în timpul procesiunii. 15. Și zilele Sarei au fost de o sută douăzeci și șapte de ani, și a murit; și Avraam a organizat funeralii somptuoase, și el a ținut ritualurile funeraliilor șapte zile. 16. Și toți locuitorii ținutului l-au consolat pe Avraam și pe fiul său Isaac pentru Sara. 17. Și după ce s-au sfârșit funeraliile, Avraam l-a trimis de acolo pe fiul său Isaac; și el s-a dus în casa lui Șem și Eber ca să învețe căile și instrucțiunile Domnului, și Isaac a rămas acolo timp de trei ani. 18. Și în acea vreme, Avraam împreună cu slujitorii lui a plecat și s-a întors la casa lui din Beerșeba; și el împreună cu slujitorii lui au rămas la Beerșeba. 19. Și după un an întreg, Abimalec, regele filistenilor a murit în acel an; el avea o sută nouăzeci și trei de ani când a murit; și Avraam împreună cu oamenii lui s-a dus în ținutul filistenilor, și ei au consolat toată casa lui și pe toți slujitorii lui, după care s-a întors acasă. 20. Și după moartea lui Abimalec, oamenii din Gerar l-au luat pe Benmalic, fiul lui Abimalec, care avea doisprezece ani, și l-au înscăunat rege, în locul tatălui său. 21. Și ei i-au pus numele Abimalec, după numele tatălui său, acesta fiind obiceiul în Gerar, și Abimalec a domnit în locul tatălui său, și el a stat pe tronul tatălui său. 22. Și Lot, fiul lui Haran, de asemenea a murit în acele zile, pe când Isaac avea treizeci și nouă de ani; și toate zilele lui Lot au fost de o sută patruzeci de ani, și a murit. 23. Și aceștia au fost copiii lui Lot pe care i le-au născut fiicele lui: numele primului născut a fost Moab iar al celui de-al doilea a fost Benami. 24. Și cei doi fii ai lui Lot au mers și și-au luat neveste din Canaan; și ele le-au născut copii; și copiii lui Moab au fost Ed, Mayon, Tassus și Kanvil, patru fii; aceștia sunt părinții copiilor lui Moab, până în ziua de azi. 25. Și toate familiile copiilor lui Lot au mers și s-au stabilit oriunde au văzut cu ochii, căci ei au fost roditori și s-au înmulțit grozav. 26. Și ei au mers și și-au zidit orașe pe pământurile unde s-au stabilit, și ei au pus numele orașelor după propriile lor nume. 27. Și Nahor, fiul lui Terah, fratele lui Avraam, a murit în acele zile, pe când Isaac avea patruzeci de ani; și toate zilele lui Nahor au fost de o sută șaptezeci și doi de ani, și a murit și a fost îngropat în Haran. 28. Și când Avraam a auzit că fratele lui este mort, a fost tare întristat; și el l-a plâns pe fratele lui multe zile. 29. Și Avraam l-a chemat pe șeful slujitorilor lui, Eliezer, ca să-i dea porunci în legătură cu casa sa, și el s-a prezentat înaintea lui. 30. Și Avraam i-a zis: Iată că sunt bătrân, nu știu ziua când am să mor, căci am deja multe zile, așa că tu să te duci să nu iei o nevastă fiului meu din acest loc și din acest ținut, dintre fiicele copiilor lui Canaan, printre care noi ne-am stabilit. 31. Ci du-te în ținutul și locul meu de naștere și ia de acolo o nevastă pentru fiul meu, și Domnul Dumnezeu al cerului și al pământului care m-a luat din casa tatălui meu și m-a adus în acest loc, și mi-a zis: Urmașilor tăi Eu voi da acest pământ moștenire pentru totdeauna; El va trimite îngerul său înaintea ta și-ți va netezi calea, ca să obții o nevastă pentru fiul meu de la familia mea și din casa tatălui meu. 32. Și slujitorul i-a răspuns stăpânului său Avraam, zicând: Iată că voi pleca spre locul unde te-ai născut și spre casa tatălui tău și voi lua o nevastă pentru fiul tău de acolo, dar dacă femeia nu va vrea să vină cu mine în acest ținut, atunci să mă întorc să-l iau pe fiul tău în locul unde te-ai născut? 33. Și Avraam i-a răspuns: Nu te teme că o să te duci din nou cu fiul meu, căci Domnul, pe calea căruia am mers, va trimite îngerul său înaintea ta, și-ți va netezi calea. 34. Și Eliezer a făcut ce i-a poruncit Avraam, și Eliezer i-a jurat stăpânului său Avraam în legătură cu aceasta, și Eliezer a luat zece dintre cămilele stăpânului său și zece dintre slujitorii stăpânului său; și ei au plecat la Haran, orașul lui Avraam și Nahor, ca să-i găsească o nevastă potrivită lui Isaac, fiul lui Avraam; și după ce au plecat ei, Avraam a trimis oameni de-ai lui după fiul său Isaac la casa lui Șem și Eber; și ei l-au adus pe Isaac de acolo. 35. Și Isaac a venit acasă, în casa tatălui său, la Beerșeba, în timp ce Eliezer și oamenii lui s-au dus la Haran; și ei s-au oprit în oraș la locul de unde se lua apă, și el și-a pus cămilele să îngenuncheze lângă apă, și ei au rămas acolo. 36. Și Eliezer, slujitorul lui Avraam, s-a rugat și a zis: O, Dumnezeul lui Avraam, stăpânul meu, dă-mi izbândă azi și arată-ți bunătate stăpânului meu, ca să găsesc o nevastă fiului stăpânului meu, și ea să fie din familia lui. 37. Și Domnul a ascultat rugăciunea lui Eliezer, datorită slujitorului său Avraam, și El a făcut s-o întâlnească pe fiica lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam; și Eliezer s-a dus la casa ei. 38. Și el le-a relatat pricina și că era slujitorul lui Avraam, și ei s-au bucurat nespus de el. 39. Și cu toții l-au binecuvântat pe Dumnezeu care a făcut să se întâmple acest lucru, și i-au dat-o pe Rebeca, fiica lui Betuel, ca nevastă pentru Isaac. 40. Și tânăra era foarte frumoasă și era fecioară; și Rebeca avea în acea vreme zece ani. 41. Și Betuel și Laban și copiii lui au ținut o mare petrecere în acea noapte, și Eliezer și oamenii lui au participat și ei la petrecere, au mâncat, au băut și s-au bucurat în acea noapte. 42. Și Eliezer s-a ridicat de dimineață, el și oamenii lui, și a zis oamenilor lui Betuel: Trimite-mă să mă duc la stăpânul meu, și ei s-au ridicat și au trimis-o pe Rebeca și pe doica ei Debora, fiica lui Uz; și i-au dat argint și aur, slujitori și slujitoare, și au binecuvântat-o. 43. Și ei l-au trimis pe Eliezer și pe oamenii lui; și slujitorii lui au luat-o pe Rebeca; și el a plecat și s-a întors la stăpânul lui în Canaan. 44. Și Isaac a luat-o pe Rebeca și ea a devenit nevasta lui; și el a adus-o în cortul lui. 45. Și Isaac avea patruzeci de ani când a luat-o de nevastă pe Rebeca, fiica unchiului său Betuel. 25 1. Și în acea vreme Avraam și-a luat o altă nevastă, din Canaan, fiind el la o vârstă înaintată; și numele ei a fost Ketura. 2. Și ea i-a născut lui Avraam pe Zimran, Jokșan, Medan, Midian, Ișbak și Șuak, șase fii. 3. Și fiii lui Jokșan au fost Șeba și Dedan; și fiii lui Medan au fost Amida, Joab, Gochi, Elișa și Notac; și fiii lui Midian au fost Efah, Efer, Abida și Eldaah. 4. Și fiii lui Ișbak au fost Makiro, Beyodua și Tator. 5. Și fiii lui Șuac au fost Bildad, Mamdad, Munan și Meban; acestea sunt familiile copiilor lui Ketura, femeia din Canaan care i-a născut copii lui Avraam, evreul. 6. Și Avraam i-a trimis pe toți și le-a dat daruri; și ei au plecat de la Isaac, ca să se stabilească unde or găsi un loc. 7. Și toți aceștia au plecat înspre munții dinspre răsărit și și-au zidit acolo șase orașe în care s-au stabilit, până în ziua de azi. 8. Dar copiii lui Șeba și Dedan, copiii lui Jokșan, cu copiii lor, nu s-au stabilit cu frații lor în orașele lor, ci au tot călătorit, trăind în tabere, prin țări și deșerturi, până în ziua de azi. 9. Și copiii lui Midian, fiul lui Avraam, au mers la răsărit de țara Cuș și au găsit o vale întinsă în partea de răsărit a țării; și ei au rămas acolo și au zidit un oraș în care s-au stabilit; acesta este ținutul Midian până în ziua de azi. 10. Și Midian s-a stabilit în orașul pe care l-a zidit, el împreună cu cei cinci copii ai lui și cu toate casele lor. 11. Și acestea sunt numele fiilor lui Midian, după numele lor, în orașele lor: Efah, Efer, Șanoc, Abida și Eldaah. 12. Și fiii lui Efah au fost Metac, Meșar, Avi și Țanua; și fiii lui Efer au fost Efron, Zur, Alirun și Medin; și fiii lui Șanoc au fost Reuel, Rekem, Azi, Alyoșub și Alad. 13. Și fiii lui Abida au fost Ciur, Melud, Kerury și Molchi; și fiii lui Eldaah au fost Miker, Reba, Malchiyah și Gabol; acestea sunt numele fiilor lui Midian după familiile lor; și după aceea familiile lui Midian s-au împrăștiat de-a lungul și de-a latul ținutului Midian. 14. Și acestea sunt generațiile lui Ișmael, fiul lui Avraam, pe care Hagar, fata în casă a Sarei, i l-a născut lui Avraam. 15. Și Ișmael și-a luat o nevastă din Egipt pe nume Riba, aceeași numită Meriba. 16. Și Riba i-a născut lui Ișmael pe Nebayot, Kedar, Adbeel, Mibsam și pe sora lor Bosmat. 17. Și Ișmael a trimis-o pe nevasta lui Riba, și ea a plecat și s-a întors în Egipt în casa tatălui ei; și ea s-a stabilit acolo, căci era foarte rău văzută atât de către Ișmael, cât și de către Avraam. 18. Și după aceea, Ișmael și-a luat o nevastă din Canaan, pe nume Malciut; și ea i-a născut lui Ișmael pe Nișma, Duma, Masa, Ciadad, Tema, Yetur, Nafiș și Kedma. 19. Și aceștia sunt fiii lui Ișmael și acestea sunt numele lor, ei fiind doisprezece prinți, după națiile lor; și după aceea, familiile lui Ișmael s-au împrăștiat: și Ișmael și-a luat copiii și tot avutul pe care-l dobândise, împreună cu toate sufletele casei lui și toți care îi aparțineau; și ei au plecat să se stabilească unde or găsi un loc. 20. Și ei au mers și s-au stabilit lângă deșertul Paran, de la Havila până la Șur, care este înainte de Egipt, cum vii înspre Asiria. 21. Și Ișmael și fiii lui s-au stabilit în ținut și li s-au născut copii; ei au fost roditori și s-au înmulțit din abundență. 22. Și acestea sunt numele fiilor lui Nebayot, primul născut al lui Ișmael: Mend, Send și Mayon; și fiii lui Kedar au fost Alyon, Kezem, Ciamad și Eli. 23. Și fiii lui Adbeel au fost Ciamad și Jabin; și fiii lui Mibsan au fost Obadia, Ebedmelec și Yeuș; acestea sunt familiile copiilor lui Riba, nevasta lui Ișmael. 24. Și fiii lui Ișma, fiul lui Ișmael, au fost Șamua, Zecaryon și Obed; și fiii lui Duma au fost Kezed, Eli, Macmad și Amed. 25. Și fiii lui Masa au fost Azur, Minzar și Ebedmelec; și fiii lui Tema au fost Seir, Sadon și Yakol. 26. Și fiii lui Yetur au fost Merit, Yaiș, Alyo și Pacot; și fiii lui Kedma au fost Calip, Tacti și Omir; aceștia au fost copiii lui Malcut, nevasta lui Ișmael, după familiile lor. 27. Și acestea sunt familiile lui Ișmael după generațiile lor, și ei s-au stabilit în acele ținuturi în care și-au zidit orașe, până în ziua de azi. 28. Și Rebeca, fiica lui Betuel, nevasta lui Isaac, a fost stearpă în acele zile, ea n-a avut nici un urmaș; și Isaac s-a stabilit împreună cu tatăl său în Canaan; și Domnul a fost cu Isaac; și Arpacșad, fiul lui Șem, fiul lui Noe, a murit în acele zile, pe când Isaac avea patruzeci și opt de ani; și toate zilele lui Arpacșad au fost de patru sute treizeci și opt de ani, și a murit. 26 1. Și pe când Isaac , fiul lui Avraam, avea cincizeci și nouă de ani, Rebeca încă mai era stearpă în acele zile. 2. Și Rebeca i-a zis lui Isaac: Este adevărat ce am auzit, domnul meu, că mama ta Sara a fost stearpă până când Avraam, tatăl tău, s-a rugat pentru ea, și ea a rămas însărcinată. 3. De aceea, acum, decide-te și roagă-te lui Dumnezeu și El îți va auzi rugăciunea, și în mila Lui, El își va aduce aminte de noi. 4. Și Isaac i-a răspuns nevestei lui Rebeca, zicând: Avraam deja s-a rugat pentru mine la Dumnezeu ca să mi se înmulțească urmașii; de aceea faptul că ești stearpă trebuie să fie din cauza ta. 5. Și Rebeca i-a zis: Dar de ce să nu te rogi și tu, poate că Domnul va auzi rugăciunea ta și-mi va da copii; și Isaac a ascultat-o pe nevasta lui și s-a hotărât să plece în ținutul Moriah ca să se roage acolo și să-l caute pe Domnul; și când au ajuns ei în acel loc, Isaac a stăruit în rugăciuni și s-a rugat Domnului pentru nevasta lui, pentru cauza că era stearpă. 6. Și Isaac a zis: O, Domnul Dumnezeu al cerului și al pământului, a cărui bunătate și milă umple pământul, Tu care l-ai luat pe tatăl meu din casa lui și din locul în care s-a născut, și pe care Tu l-ai adus în acest ținut, și căruia Tu i-ai zis: Eu voi da moștenitorilor tăi acest pământ, și căruia Tu i-ai promis, zicând: Eu îți voi înmulți moștenitorii și ei vor fi mulți precum stelele cerului și nisipul mării; fie ca acum vorbele Tale spuse tatălui meu să se împlinească. 7. Căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru și ochii noștri sunt îndreptați către Tine ca să ne dai moștenitori, așa cum ne-ai promis, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru și ochii noștri sunt îndreptați numai către Tine. 8. Și Domnul a auzit rugăciunea lui Isaac, fiul lui Avraam, și Domnul i-a îndeplinit rugămintea, și Rebeca a rămas însărcinată. 9. Și cam după șapte luni, copiii se luptau între ei, producându-i ei dureri; și ea fiind îngrijorată pentru ei, a întrebat toate femeile din ținut: Ți s-a întâmplat și ție ceea ce mi se întâmplă mie? Și ele i-au răspuns: Nu. 10. Și ea le-a zis: De ce oare numai mie, dintre toate femeile care au fost pe pământ, mi se întâmplă aceasta? Și ea a plecat în ținutul Moriah ca să caute răspuns de la Domnul în această privință; și ea s-a dus la Șem și la Eber, fiul lui, ca să-i întrebe în legătură cu aceasta și ei să-l întrebe pe Domnul despre acest lucru. 11. De asemenea, ea i-a cerut și lui Avraam să-l întrebe pe Domnul despre tot ceea ce i se întâmplă. 12. Și ei, cu toții, l-au întrebat pe Domnul; și ei i-au adus Cuvântul Domnului, și i-au zis: În uterul tău se află doi copii și două nații se vor ridica din ei; și o națiune va fi mai puternică decât cealaltă, și cel mai mare îi va sluji celui mai tânăr. 13. Și când i-a venit sorocul, ea s-a așezat și iată că erau gemeni în uterul său, după cum îi vorbise Domnul. 14. Și primul a ieșit complet roșu, ca și cum at fi fost acoperit cu un veșmânt păros, și toți locuitorii ținutului l-au numit Esau, zicând: Căci acesta a ieșit gata crescut din uter. 15. Și după aceea a ieșit fratele lui, și cu mâna lui el îl ținea pe Esau de călcâi; de aceea ei i-au pus numele Iacov. 16. Și Isaac avea șaizeci de ani când i s-au născut gemenii. 17. Și băieții au crescut și la vârsta de cincisprezece ani au intrat în rândul bărbaților. Esau era viclean și înșelător și vânător expert pe teren; și Iacov era un om perfect și înțelept, stătea în corturi, ținea turme și învăța instrucțiunile Domnului și ținea poruncile tatălui lui și ale mamei sale. 18. Și Isaac și copiii casei lui s-au stabilit împreună cu tatăl lui Avraam în ținutul Canaan, după cum i-a poruncit Dumnezeu. 19. Și Isaac, fiul lui Avraam, a plecat împreună cu copiii lui și casele lor și s-au întors în ținutul Havila și s-au stabilit acolo. 20. Și toate concubinele copiilor lui Avraam au plecat și s-au stabilit în ținutul de la răsărit, căci Avraam le-a expediat de lângă fiul său, le-a dat cadouri și ele au plecat. 21. Și Avraam i-a dat tot ce avea fiului său Isaac; de asemenea el i-a dat toate comorile lui. 22. Și el i-a poruncit lui, zicând: Oare nu știi și nu înțelegi că Domnul este Dumnezeu în cer și pe pământ, și nu este altul lângă El? 23. Și El a fost cel care m-a luat din casa tatălui meu și din locul în care m-am născut, și mi-a dat mie toate încântările de pe pământ, și m-a salvat de sfatul celui rău, căci în El m-am încrezut. 24. Și El m-a adus în acest loc, și El m-a salvat din Ur Casdim, și El mi-a zis: Eu voi da urmașilor tăi aceste pământuri, și ei le vor moșteni când îmi vor ține poruncile, statutele și judecățile pe care ți le-am poruncit Eu ție, și pe care Eu am să le poruncesc lor. 25. Acum, de aceea, fiul meu, ascultă cuvintele mele, și ține poruncile Domnului Dumnezeul tău, pe care ți le-am poruncit; nu te întoarce de la calea cea dreaptă nici la stânga, nici la dreapta, ca să-ți fie bine atât ție, cât și copiilor tăi, pentru totdeauna. 26. Și amintește-ți lucrările minunate ale Domnului, și bunătatea pe care ne-a arătat-o, salvându-ne din mâinile dușmanilor noștri; și Domnul Dumnezeu i-a făcut să cadă în mâinile noastre; și de aceea respectă tot ce ți-am poruncit, și nu te abate de la poruncile Domnului, Dumnezeul tău, și nu sluji altuia decât Lui, ca să-ți fie bine ție și urmașilor tăi după tine. 27. Și învață-ți copiii și urmașii tăi instrucțiunile Domnului și poruncile Lui, și învață-i calea dreaptă pe care trebuie să meargă, ca să le fie bine pentru totdeauna. 28. Și Isaac i-a răspuns tatălui său, zicând: Tot ce a poruncit Domnul voi face, și nu mă voi abate de la poruncile Domnului, Dumnezeul meu, și voi face tot ce mi-a poruncit; și Avraam l-a binecuvântat pe fiul său Isaac și pe copiii lui de asemenea; și Avraam l-a învățat pe Iacov instrucțiunile Domnului și căile Lui. 29. Și apoi Avraam a murit, pe când Iacov și Esau aveau cincisprezece ani; și toate zilele lui Avraam au fost de o sută șaptezeci și cinci de ani; și a murit și a fost adăugat la poporul lui, la vârsta lui înaintată, bătrân și sătul de zile, și Isaac și Ișmael, fiii lui, l-au înmormântat. 30. Și când locuitorii din Canaan au auzit că Avraam a murit, ei au venit cu toții, împreună cu regii și prinții lor și cu toți oamenii lor, ca să-l îngroape pe Avraam. 31. Și toți locuitorii ținutului Haran, și fiii lui Avraam de la concubinele lui, au venit cu toții când au auzit de moartea lui Avraam, și ei și-au adus aminte de bunătatea lui Avraam; și ei l-au consolat pe Isaac, fiul lui; și ei l-au îngropat pe Avraam în peștera pe care el a cumpărat-o de la Efron hititul și de la copiii lui, ca loc de înmormântate. 32. Și toți locuitorii din Canaan, și toți cei care l-au cunoscut pe Avraam, l-au plâns timp de un an, și bărbați și femei au plâns deasupra lui. 33. Și toți copilașii, și toți locuitorii ținutului l-au plâns pe Avraam, căci el a fost bun cu ei, și pentru că el a fost drept și corect cu Dumnezeu și cu oamenii. 34. Și nu a fost nici un om căruia să-i fie frică de Dumnezeu cum i-a fost lui Avraam, căci lui i-a fost frică de Dumnezeu din tinerețe, și el i-a slujit Domnului, și a mers pe căile Lui în timpul vieții lui, din copilărie până-n ziua morții. 35. Și Domnul a fost cu el și l-a salvat de sfatul lui Nimrod și al oamenilor lui, și când a fost în război cu cei patru regi din Elam, pe care i-a învins. 36. Și el a adus pe toți copiii pământului să-i slujească lui Dumnezeu și i-a învățat căile Domnului, făcându-i să-l cunoască pe Domnul. 37. Și el a făcut o livadă și a sădit în ea pomi fructiferi, și el a avut întotdeauna în cortul lui mâncare și băutură pentru cei care treceau pe proprietățile lui, ca să fie îndestulați în casa lui. 38. Și Domnul Dumnezeu a salvat tot pământul datorită lui Avraam. 39. Și după moartea lui Avraam, Dumnezeu i-a binecuvântat pe Isaac și pe copiii lui, și Domnul a fost cu Isaac la fel cum a fost cu tatăl lui, și Isaac a respectat poruncile Domnului după cum i-a poruncit Avraam, tatăl său; el nu a deviat nici la stânga, nici la dreapta de la calea cea dreaptă pe care i-o poruncise tatăl lui. 27 1. Și Esau, în acea vreme, după moartea lui Avraam, se ducea des pe teren la vânătoare. 2. Și Nimrod, regele din Babel, numit și Amrafel, de asemenea se ducea des pe teren la vânătoare, împreună cu oamenii lui cei grozav de puternici, și să se plimbe cu ei în răcoarea zilei. 3. Și Nimrod îl urmărea pe Esau tot timpul, căci o gelozie se născuse în inima lui Nimrod împotriva lui Esau în acele zile. 4. Și într-o anume zi, Esau s-a dus pe teren la vânătoare și l-a văzut pe Nimrod mergând prin sălbăticie împreună cu doi dintre oamenii lui. 5. Și toți oamenii lui cei grozavi de puternici erau cu el în sălbăticie, dar ei se aflau la ceva distanță de el, ei mergeau să vâneze în diferite direcții față de Esau; și Esau s-a ascuns de Nimrod în sălbăticie. 6. Și Nimrod și oamenii care erau cu el nu-l cunoșteau pe Esau, dar Nimrod și oamenii lui mergeau des prin sălbăticie în răcoarea zilei, să vadă unde vânau ceilalți oameni care erau cu el. 7. Și Nimrod și cei doi oameni care erau cu el au ajuns în locul unde era ascuns Esau, și el a apărut brusc din locul unde era ascuns, și-a scos sabia, a fugit spre Nimrod, și i-a tăiat capul. 8. Și Esau s-a luptat disperat cu cei doi oameni care erau cu Nimrod, și când ei l-au strigat, Esau s-a întors către ei și i-a omorât cu sabia lui. 9. Și când oamenii cei grozavi ai lui Nimrod, care erau separați de el, în sălbăticie, au auzit strigăte în depărtare, și ei au recunoscut vocile celor doi oameni, au alergat să vadă ce se întâmplă, și i-au găsit pe rege și pe cei doi oameni căzuți morți în sălbăticie. 10. Și când Esau i-a văzut pe oamenii cei grozavi ai lui Nimrod venind din depărtare, a fugit și a scăpat; și Esau a luat toate veșmintele valoroase ale lui Nimrod, pe care i le dăruise tatăl său și cu ajutorul cărora el a triumfat asupra întregului ținut; și a fugit și s-a ascuns de ei în casa lui. 11. Și Esau a luat acele veșminte și a fugit în oraș, de teama oamenilor lui Nimrod; și el s-a dus în casa tatălui său, îngrozit și extenuat din luptă, și era gata să moară de frică atunci când s-a apropiat de fratele său Iacov, și s-a așezat înaintea lui. 12. Și el i-a zis fratelui său Iacov: Cred că azi am să mor, și ca atare ce să mai fac cu dreptul meu de întâi născut? Și Iacov a procedat înțelept în această privință; și Esau i-a vândut acest drept lui Iacov, drept conferit de către Domnul. 13. Și partea lui Esau din peștera și terenul din Macpela, pe care Avraam le cumpărase de la copiii lui Het, ca cimitir, Esau de asemenea i-a vândut-o de asemenea lui Iacov, și Iacov a cumpărat toate acestea de la fratele lui Esau la prețul corect. 14. Și Iacov a scris totul într-o carte, și a întărit vânzarea cu martori și a sigilat-o, și cartea a rămas în mâi-nile lui Iacov. 15. Și când Nimrod, fiul lui Cuș, a murit, oamenii lui, consternați, l-au ridicat, l-au dus și l-au înmormântat în oraș; și toate zilele lui Nimrod au fost de două sute cincisprezece ani, și el a murit. 16. Și zilele în care Nimrod a domnit peste oamenii din ținut au fost de o sută optzeci de ani; și Nimrod a murit de sabia lui Esau, în rușine și dezonoare, și urmașii lui Avraam i-au cauzat moartea, după cum singur văzuse în vis. 17. Și la moartea lui Nimrod, regatul s-a împărțit în multe părți, și toate aceste părți au fost restituite regilor respectivi, care le-au recuperat după moartea lui Nimrod; și toți oamenii casei lui Nimrod au fost vreme îndelungată sclavi tuturor regilor din ținut. 28 1. Și în acele zile, după moartea lui Avraam, în acel an Domnul a adus o foamete grea în ținut, și în timp ce foametea făcea ravagii în Canaan, Isaac s-a hotărât să se ducă în Egipt din cauza foametei, la fel cum a făcut și tatăl său. 2. Și în acea noapte, Domnul i-a apărut lui Isaac și i-a zis: Să nu te duci în Egipt, ci la Gerar, la Abimalec, regele filistenilor, și rămâi acolo până va trece foametea. 3. Și Isaac s-a ridicat și s-a dus la Gerar, după porunca Domnului, și a rămas acolo un an întreg. 4. Și când Isaac a ajuns la Gerar, locuitorii ținutului au văzut că Rebeca, nevasta lui, era frumoasă la înfățișare, și oamenii din Gerar l-au întrebat pe Isaac despre nevasta lui, și el le-a răspuns: Este sora mea; din cauză că-i era frică să le spună că-i nevasta lui, că ei ar putea să-l omoare din cauza ei. 5. Și prinții lui Abimalec s-au dus și au lăudat-o regelui pe femeie, dar el nu le-a răspuns, nici n-a luat în seamă ceea ce ei i-au spus. 6. Dar el a auzit că Isaac a zis că este sora lui, așa că regele a ținut minte pentru el acest amănunt. 7. Și după ce Isaac era deja de trei luni în ținut, Abimalec s-a uitat pe fereastră și l-a văzut pe Isaac giugiulindu-se cu nevasta lui Rebeca, căci Isaac locuia într-o casă în partea opusă casei regelui. 8. Și regele i-a zis lui Isaac: De ce ne-ai spus despre nevasta ta: Este sora mea? Căci cu ușurință unii dintre oamenii noștri cu putere s-au fi putut împreuna cu ea, și tu n-ai fi putut să ne învinovățești. 9. Și Isaac i-a răspuns lui Abimalec: Din cauză că m-am temut că am să mor din cauza nevestei mele, de aceea am zis: Este sora mea. 10. Atunci Abimalec a poruncit tuturor prinților și oamenilor care slujeau puterea, și ei i-au luat pe Isaac și pe Rebeca și i-au adus înaintea regelui. 11. Și regele a poruncit ca ei să fie îmbrăcați în veșminte princiare și i-a pus să defileze pe străzile orașului, și a proclamat despre ei în tot ținutul, astfel: Acesta este bărbatul ei și aceasta este nevasta lui; și oricine se va atinge de ei, cu siguranță că va muri. Și Isaac împreună cu nevasta lui, s-a întors în casa regelui; și Domnul a fost cu Isaac și a continuat să o ducă grozav și nu i-a lipsit nimic. 12. Și Domnul a făcut ca Isaac să găsească favoare înaintea lui Abimalec și înaintea tuturor slujitorilor lui; și Abimalec s-a purtat bine cu Isaac, căci Abimalec a respectat înțelegerea care exista între tatăl său și Avraam. 13. Și Abimalec i-a zis lui Isaac: Iată că tot ținutul este înaintea ta, stabilește-te unde vrei până te vei întoarce în ținutul tău; și Abimalec i-a dat lui Avraam pământuri și livezi și cea mai bună parte din ținutul Gerar, ca să sădească și să culeagă roadele pământului, până va trece foametea. 14. Și Isaac a cultivat pământul și a obținut de o sută de ori cât a cultivat; și Domnul l-a binecuvântat. 15. Și omului i-a mers grozav, și el avea turme și cirezi, și numeroși slujitori. 16. Și când foametea a trecut, Domnul i-a apărut lui Isaac și i-a zis: Ridică-te acum și părăsește acest ținut și întoarce-te în ținutul tău, în ținutul Canaan, și Isaac s-a ridicat și s-a întors la Hebron, care se află în ținutul Canaan, el și toată casa lui, după porunca Domnului. 17. Și după aceea, Șelac, fiul lui Arpacșad, a murit în acel an, pe când Iacov și Esau aveau optsprezece ani; și toate zilele lui Șelac au fost de patru sute treizeci și trei de ani, și a murit. 18. În acea vreme, Isaac l-a trimis pe tânărul său fiu Iacov în casa lui Șem și Eber; și el a învățat instrucțiunile Domnului; și Iacov a rămas în casa lor treizeci și doi de ani; și Esau, fratele lui, nu s-a dus acolo, căci el nu a vrut să se ducă, și el a rămas în casa tatălui său din ținutul Canaan. Și Esau continua să vâneze pe teren și să aducă acasă ceea ce vâna; asta făcea zilnic Esau. 19. Și Esau vâna încontinuu pe teren, ca să aducă acasă ce găsea, asta făcea Esau în toate zilele. 20. Și Esau era un om prefăcut și înșelător, care vâna inimile oamenilor și-i păcălea; și Esau era un vânător grozav în sălbăticie, și el mergea ca de obicei la vânătoare, ajungând chiar până în ținutul Seir, ținut numit și Edom. 21.Și el a rămas vânând în ținutul Seir timp de un an și patru luni. 22. Și el a văzut în ținutul Seir pe fata unui om din Canaan pe nume Iehudita, fiica lui Beeri, fiul lui Efer, din familiile lui Het, fiul lui Canaan. 23. Și Esau a luat-o de nevastă și s-a împreunat cu ea; patruzeci de ani avea Esau când a luat-o, și a adus-o la Hebron, ținutul unde se stabilise tatăl său, și s-a stabilit acolo. 24. Și pe când Isaac avea o sută de ani, iar Iacov avea cincizeci de ani, Șem, fiul lui Noe, a murit; Șem avea șase sute de ani când a murit. 25. Și când Șem a murit, Iacov s-a întors în casa tatălui său, la Hebron, care se află în ținutul Canaan. 26. Și pe când Iacov avea cincizeci și șase de ani, oameni au venit din Haran, și Rebecăi i s-a spus despre fratele ei Laban, fiul lui Betuel. 27. Anume că nevasta lui Laban era stearpă în acea vreme, și ea nu a avut copii, și de asemenea fetele ei în casă nu i-au născut copii. 28. Și că după aceea, Domnul și-a adus aminte de Adina, nevasta lui Laban; și ea a rămas însărcinată și i-a născut lui surori gemene; și Laban le-a pus nume; primei i-a pus numele Lea, iar celei mai tânără Rahela. 29. Și acești oameni au venit și i-au spus aceste lucruri Rebecăi, și ea s-a bucurat grozav că Domnul l-a vizitat pe fratele ei și că el are copii. 29 1. Și Isaac, fiul lui Avraam, îmbătrânise în acele zile, ochii lui se îngreunaseră cu vârsta, erau slabi și el nu putea vedea. 2. Și în acea vreme, Isaac l-a chemat pe fiul său Esau, zicând: Ia-ți te rog armele de vânătoare și du-te pe teren și vânează-mi ceva de soi. Și pregătește și adu-mi o mâncare savuroasă din carnea vânatului ca să mănânc și să te pot binecuvânta înainte să mor, căci sunt tare bătrân și încărunțit. 3. Și Esau așa a făcut; el și-a luat arma de vânătoare și a plecat la vânat, ca de obicei, ca să-i aducă tatălui său ceea ce el i-a poruncit, ca poate el o să-l binecuvânteze. 4. Și Rebeca a auzit cuvintele lui Isaac spuse lui Esau; și în mare grabă, ea l-a chemat pe fiul ei Iacov, zicând: Aceasta i-a spus tatăl tău fratelui tău Esau, și asta am auzit, de aceea acum grăbește-te și fă întocmai ce-ți voi spune. 5. Ridică-te, te implor, du-te imediat la turmă și ia doi iezi de soi de-ale caprelor; și eu voi găti mâncare din carnea cea mai bună a lor; și eu am să i-o dau tatălui tău; și tu adu-mi carnea repede, ca astfel el să mănânce, înainte ca fratele tău să se întoarcă de la vânătoare, ca astfel tatăl tău să te binecuvânteze pe tine. 6. Și Isaac s-a ridicat și a făcut ceea ce i-a poruncit mama lui, și el a făcut o mâncare gustoasă și a adus-o înaintea tatălui său, înainte ca Esau să vină de la vânătoare. 7. Și Isaac i-a zis lui Iacov: Cine ești, fiul meu? Și el a răspuns: Sunt primul tău născut Esau, am făcut ceea ce mi-ai poruncit, așa că acum ridică-te și mănâncă din vânatul meu, ca sufletul tău să mă binecuvânteze, după cum mi-ai promis. 8. Și Isaac s-a ridicat și a mâncat și a băut, și și-a bucurat inima și l-a binecuvântat pe Iacov; și el a plecat de la tatăl său; apoi Esau s-a întors de la vânătoare și el de asemenea a gătit carnea vânatului și a adus-o tatălui său, ca el să mănânce și să-l binecuvânteze. 9. Și Isaac i-a zis lui Esau: Și atunci cina a fost cel care mi-a adus de mâncare înaintea ta, și cel pe care l-am binecuvântat? Și Esau a înțeles că fratele lui a făcut aceasta, și s-a mâniat teribil pe fratele lui, care a acționat împotriva lui. 10. Și Esau a zis: Oare nu de asta îl cheamă pe el Iacov? Căci m-a păcălit de două ori, mi-a luat dreptul de prim născut și acum mi-a luat și binecuvântarea, și Esau s-a jelit amarnic; și când Isaac l-a auzit pe fiul său jelind, el i-a zis lui Esau: Ce pot să fac, fiul meu, fratele tău a venit și cu subtilitate ți-a luat binecuvântarea. Și Esau l-a urât pe fratele său din cauză că tatăl lor l-a binecuvântat pe el, și mânia lui a sporit împotriva lui. 11. Și Iacov era tare speriat de fratele lui Esau, și el s-a hotărât și a fugit în casa lui Eber, fiul lui Șem, și s-a ascuns acolo din cauza fratelui său; și Iacov avea șaizeci și trei de ani când a plecat din ținutul Canaan, din Hebron; și Iacov a stat ascuns în casa lui Eber paisprezece ani, din cauza fratelui său Esau; și acolo el a continuat să învețe căile Domnului și poruncile Lui. 12. Și când Esau a văzut că Iacov a fugit și a scăpat de el, și că a obținut binecuvântarea prin înșelăciune, Esau s-a necăjit grozav, și de asemenea era supărat pe tatăl și pe mama lui; și el de asemenea s-a hotărât și și-a luat nevasta și a plecat de la tatăl și de la mama lui, în ținutul Seir, și s-a stabilit acolo; și Esau a văzut acolo o femeie dintre fetele lui Het, pe nume Bosmat, fiica lui Elon hititul, și a luat-o de nevastă, în plus față de prima lui nevastă; și Esau i-a pus numele Adah, zicând că în acea vreme binecuvântarea l-a ocolit. 13. Și Esau a rămas în ținutul Seir șase luni, timp în care nu i-a văzut pe tatăl și pe mama lui, după care Esau s-a hotărât și și-a luat nevestele și s-a întors în Canaan; și Esau și-a adus cele două neveste în Hebron, în casa tatălui său. 14. Și nevestele lui Esau au necăjit și provocat pe Isaac și Rebeca prin faptele lor, căci ele nu mergeau pe căile Domnului, ci slujeau dumnezeilor taților lor, dumnezei din lemn și piatră, așa cum le învățaseră tații lor; și ele erau mai păcătoase decât tații lor. 15. Și ele au mers după îndemnurile cele rele ale inimilor lor; și ele au sacrificat și ars de tot jertfe lui Balaam, și Isaac și Rebeca s-au săturat de ele. 16. Și Rebeca a zis: Am ajuns la capătul răbdărilor din cauza fiicelor lui Het; iar dacă Iacov își ia o nevastă dintre fiicele lui Het, ca acestea, care sunt fiicele ținutului, ce rost are să mai trăiesc? 17. Și în acele zile, Adah, nevasta lui Esau, a rămas însărcinată și i-a născut un fiu pe care el l-a numit Elifaz, și Esau avea șaizeci și cinci de ani când ea i l-a născut. 18. Și Ișmael, fiul lui Avraam, a murit în acele zile, pe când Iacov avea șaizeci și patru de ani; și toate zilele lui Ișmael au fost de o sută treizeci și șapte de ani, și a murit. 19. Și când Isaac a auzit că Ișmael a murit, el l-a plâns, și Isaac s-a lamentat pentru el multe zile. 20. Și după ce Iacov trăise paisprezece ani în casa lui Eber, Iacov s-a dus să-i vadă pe tatăl și pe mama lui la Hebron, și Esau uitase în acele zile ceea ce-i făcuse Iacov, anume că-i luase mai demult binecuvântarea. 21. Și când Esau l-a văzut pe Iacov venind la tatăl și la mama lui, el și-a reamintit ce-i făcuse Iacov, s-a întărâtat pe el și a vrut să-l omoare. 22. Și Isaac, fiul lui Avraam, era bătrân și înaintat în zile, și Esau a zis: Acum tatăl meu e pe moarte, și după ce va muri, am să-l omor pe fratele meu Iacov. 23. Și acest lucru i-a fost spus Rebecăi, și ea degrabă a trimis după Iacov, fiul ei, și i-a zis: Pregătește-te și fugi la Haran, la fratele meu Laban, și rămâi acolo ceva vreme, până va trece mânia fratelui tău; și abia atunci te vei putea întoarce. 24. Și Isaac l-a chemat pe Iacov și i-a zis: Să nu-ți iei nevastă dintre fiicele lui Canaan, căci aceasta a poruncit tatăl nostru Avraam, după Cuvântul Domnului, pe care El l-a poruncit, zicând: Eu voi da urmașilor tăi acest ținut, dacă urmașii tăi vor respecta înțelegerea pe care Eu am făcut-o cu tine atunci, de asemenea, voi face cu copiii tăi ceea ce ți-am spus, și nu-i voi părăsi. 25. Acum, de aceea, fiul meu, ascultă-mă în tot ce ți-am poruncit și nu-ți lua nevastă dintre fiicele lui Canaan, ci ia-ți una dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. 26. De aceea, fii atent să nu-l uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, și toate căile Lui, în ținutul în care vei merge, căci se poate întâmpla, ca intrând în legătură cu oamenii ținutului, să devii mândru și să-l părăsești pe Domnul, Dumnezeul tău. 27. Ci când vei ajunge în acel ținut, să-i slujești Domnului, să nu te abați nici la stânga, nici la dreapta, de la calea pe care ți-am poruncit-o și pe care ai învățat-o. 28. Și Dumnezeu cel Atotputernic îți va da favoare înaintea oamenilor de pe pământ, ca să-ți iei o nevastă la alegerea ta, una care este bună și care merge pe căile Domnului. 29. Și Domnul să-ți dea ție și urmașilor tăi binecuvântarea tatălui tău Avraam, și să te facă roditor și să-ți înmulțească urmașii, și să ajungi o multitudine de oameni în ținutul în care vei merge, și Domnul să te aducă înapoi în acest ținut, în care s-a stabilit tatăl tău, cu copii și mari bogății, cu bucurie și plăcere. 30. Și Isaac a terminat de dat porunci lui Iacov și l-a binecuvântat, și i-a dat multe daruri, împreună cu aur și argint, și l-a trimis în calea lui; și Iacov i-a ascultat pe tatăl și pe mama lui, i-a sărutat și a plecat la Padan-aram; și Iacov avea șaptezeci și șapte de ani când a plecat din ținutul Canaan, din Beerșeba. 31. Și când Iacov a plecat spre Haran, Esau l-a chemat pe fiul său Elifaz, și i-a spus pe ascuns, zicând: Acum, grăbește-te, ia-ți sabia și urmărește-l pe Iacov și ia-o înaintea lui pe drum, pândește-l și omoară-l cu sabia ta într-unul din munți; și ia-i tot ce are și vino înapoi. 32. Și Elifaz, fiul lui Esau, era un om activ și meșter în mânuirea arcului, după cum îl învățase tatăl său, și el era vânător recunoscut și viteaz. 33. Și Elifaz a făcut ce i-a poruncit tatăl său; și Elifaz avea pe atunci treisprezece ani, și el s-a ridicat și a luat cu el zece dintre frații mamei lui și l-a urmărit pe Iacov. 34. Și el l-a urmat îndeaproape pe Iacov și l-a pândit la granița ținutului Canaan, în partea opusă orașului Șecem. 35. Și Iacov l-a văzut pe Elifaz și pe oamenii lui urmărindu-l, și s-a oprit să vadă despre ce este vorba, căci nu știa nimic; și Elifaz și-a scos sabia și a înaintat, el și oamenii lui, către Iacov, și Iacov le-a zis: De ce mă urmați așa în grabă, și ce înseamnă că aveți săbiile cu voi? 36. Și Elifaz a venit aproape de Iacov, și i-a răspuns, zicând: Aceasta mi-a poruncit tatăl meu, și acum, de aceea, nu voi devia de la ordinele lui; și când Iacov a înțeles că Esau i-a spus lui Elifaz să folosească forța, atunci Iacov s-a apropiat și l-a implorat pe Elifaz, zicându-i: 37. Iată tot ce am și tot ce mi-au dat tatăl și mama mea, ia-le cu tine și lasă-mă în pace, și nu mă omorî, și asta-ți va fi socotit ca drept credință. 38. Și Domnul a făcut ca Iacov să găsească favoare înaintea lui Elifaz și a oamenilor lui, și ei l-au ascultat pe Iacov și nu l-au omorât; și Elifaz și oamenii lui au luat tot ce-i aparținea lui Iacov, împreună cu argintul și aurul pe care-l luase din Beerșeba; ei nu i-au lăsat nimic. 39. Și Elifaz și oamenii lui au plecat de la el, și s-au întors la Esau la Beerșeba, și i-au spus lui Esau tot ce s-a întâmplat cu Iacov, și ei i-au dat tot ce au luat da la Iacov. 40. Și Esau a fost indignat pe Elifaz, fiul lui, și pe oamenii lui, pentru că nu l-au omorât pe Iacov. 41. Și ei i-au răspuns și i-au zis lui Esau: Deoarece Iacov ne-a implorat să nu-l omorâm, ni s-a făcut milă de el, și i-am luat tot ce avea și ți-am adus ție; și Esau a luat argintul și aurul pe care Elifaz îl luase de la Iacov, și le-a pus în casa lui. 42. Și atunci Esau a înțeles că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov și i-a poruncit, zicând: Să nu-și iei nevastă dintre fiicele lui Canaan; și că fiicele lui Canaan erau rele în ochii lui Isaac și ai Rebecăi. 43. Așa că el s-a dus în casa unchiului său Ișmael, și în plus față de nevestele lui înaintate în vârstă, el a luat-o de nevastă pe Maclat, fiica lui Ișmael, sora lui Neboyat.
30 1. Și Iacov și-a continuat drumul spre Haran și a ajuns până la muntele Moriah; și el a rămas acolo toată noaptea, lângă orașul Luz; și Domnul i-a apărut lui Iacov în acea noapte și i-a zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac, tatăl tău; pământul unde te afli, Eu am să ți-l dau ție și urmașilor tăi. 2. Și iată că Eu sunt cu tine și voi fi cu tine oriunde te vei duce; și-ți voi înmulți urmașii precum stelele cerului, și voi face ca dușmanii tăi să cadă înaintea ta; și când vor face război cu tine, ei nu te vor învinge; și Eu te voi aduce înapoi în acest ținut, cu bucurie, cu copii și mari bogății. 3. Și Iacov s-a trezit din somnul lui, și s-a bucurat grozav de viziunea pe care a avut-o, și el a pus acelui loc numele de Betel. 4. Și Iacov s-a ridicat din acel loc foarte bucuros, și când a pășit, piciorul i s-a părut ușor datorită bucuriei, și a plecat de acolo în ținutul copiilor de la răsărit; și el s-a întors la Haran și s-a așezat lângă puțul de apă al păstorilor. 5. Și el a găsit acolo câțiva oameni care plecau din Haran ca să-și pască turmele, și Iacov i-a întrebat, ei răspunzând: Noi suntem din Haran. 6. Și el le-a zis: Îl cunoașteți voi pe Laban, fiul lui Nahor? 7. Și în timp ce vorbea el cu ei, Rahela, fiica lui Laban, a venit să adape oile tatălui ei, căci ea era păstoriță. 8. Și când Iacov a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei lui, el a alergat spre ea și a sărutat-o, și-a înălțat vocea și a plâns. 9. Și Iacov i-a zis Rahelei că el este fiul Rebecăi, sora tatălui ei; și Rebeca a alergat și i-a spus tatălui ei, și Iacov a continuat să plângă, deoarece nu avea nimic cu el ca să ofere casei lui Laban. 10. Și când Laban a auzit că a venit Iacov, fiul surorii lui, el a alergat, l-a sărutat, l-a îmbrățișat și l-a adus cu el în casă; și i-a dat pâine să mănânce, și el a mâncat. 11. Și Iacov i-a povestit lui Laban ce i-a făcut fratele lui Esau, și ceea ce i-a făcut pe drum fiul lui, Elifaz. 12. Și Iacov a stat în casa lui Laban timp de o lună, Și Iacov a mâncat și a băut în casa lui Laban, după care Laban i-a zis lui Iacov: Spune-mi, cât îmi ceri, ca să lucrezi pentru mine? 13. Și Laban nu avea fii, ci numai fiice, și celelalte neveste și fete în casă erau sterpe în acele zile; și acestea sunt numele fiicelor lui Laban pe care i le-a născut nevasta lui, Adina: Numele celei mari a fost Lea și a celei mai tinere a fost Rahela; și Lea era delicată, dar Rahela era frumoasă și arătoasă, și pe ea a îndrăgit-o Iacov. 14. Și Iacov i-a răspuns lui Laban: Îți voi munci șapte ani pentru Rahela, fiica ta mai tânără; și Laban a fost de acord cu aceasta, și Iacov i-a muncit șapte ani lui Laban, pentru Rahela. 15. Și în cel de-al doilea an de când Iacov se stabilise în Haran, pe când Iacov avea șaptezeci și nouă de ani, în acel an a murit Eber, fiul lui Șem; el avea patru sute șaizeci și patru de ani când a murit. 16. Și când Iacov a auzit că a murit Eber, el s-a întristat grozav, s-a lamentat, și a plâns multe zile. 17. Și în cel de-al treilea an de când Iacov se stabilise în Haran, Bosmat, fiica lui Ișmael, nevasta lui Esau, i-a născut lui un fiu, și Esau i-a pus numele Reuel. 18. Și în cel de-al patrulea an de când Iacov locuia în casa lui Laban, Domnul l-a vizitat pe Laban și i-a reamintit lui despre Iacov și despre fiii care i s-au născut; primul născut a fost Beor, cel de-al doilea a fost Alib iar cel de-al treilea a fost Cioraș. 19. Și Domnul i-a dat lui Laban bogății și onoruri, fii și fiice, și omul s-a ridicat grozav, datorită lui Iacov. 20. Și Iacov i-a slujit lui Laban în toate, în casă și la câmp, și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ceea ce aparținea lui Laban, în casă și la câmp. 21. Și în cel de-al cincilea an a murit Iehudita, fiica lui Beeri, nevasta lui Esau, în ținutul Canaan, și ea nu a avut fii, ci numai fiice. 22. Și acestea sunt numele fiicelor pe care ea i le-a născut lui Esau; numele celei mai mari a fost Marzit iar a celei mai mici a fost Puit. 23. Și când a murit Iehudita, Esau s-a ridicat și s-a dus în Seir la vânătoare, pe câmp, ca de obicei, și Esau s-a stabilit în ținutul Seir multă vreme. 24. Și după șase ani, Esau și-a luat o nevastă, în plus față de celelalte neveste ale lui, anume pe Ahlibamah, fiica lui Zebeon hititul, și Esau a adus-o în ținutul Canaan. 25. Și Ahlibamah a rămas însărcinată și i-a născut lui Esau trei fii: Yeuș, Yaalan și Korah. 26. Și în acele zile, în ținutul Canaan, exista o ceartă între păzitorii de vite ai lui Esau și cei ai locuitorilor ținutului Canaan, căci vitele și bunurile lui Esau era prea abundente pentru ca el să poată rămânea în ținutul Canaan, în casa tatălui său, și ținutul Canaan nu-l putea susține, din cauza vitelor lui. 27. Și când a văzut Esau că cearta cu locuitorii ținutului s-a extins, el s-a hotărât și și-a luat nevestele, fiii și fiicele, și tot ce-i aparținea, și vitele pe care le avea, și tot ce agonisise în ținutul Canaan, și a plecat de la locuitorii ținutului în ținutul Seir. 28. Dar din când în când el mergea să-și vadă tatăl și mama, în Canaan; și Esau s-a înrudit cu horiții, și și-a dat fiicele de neveste fiilor lui Seir, horitul. 29. Și el și-a dat fiica cea mai mare Marzit lui Anah, fiul lui Zebeon, fratele nevestei lui; și pe Puit lui Azar, fiul lui Bilhan; și Esau s-a stabilit în munți, el și copiii lui, și ei au fost roditori și s-au înmulțit. 31 1. Și în cel de-al șaptelea an, Iacov și-a terminat slujba la Laban, și Iacov i-a zis lui Laban: Dă-mi nevasta, căci s-a împlinit termenul slujbei mele; și Laban așa a făcut, și Laban, împreună cu Iacov, i-ai invitat pe toți oamenii de acolo, și au dat o petrecere. 2. Și seara Laban s-a întors acasă, apoi Iacov a venit cu toți oamenii lui la petrecere; și Laban a stins toate luminile din casă. 3. Și Iacov i-a zis lui Laban: Ce înseamnă aceasta? Și Laban i-a răspuns: Acesta este obiceiul în ținut. 4. Și după aceea, Laban a luat-o pe fiica lui Lea și i-a adus-o lui Iacov; și Iacov s-a împreunat cu ea, neștiind că era Lea. 5. Și Laban i-a dat fiicei sale Lea pe Zilpa ca fată în casă. 6. Și toți oamenii de la petrecere au știut ce i-a făcut Laban lui Iacov, dar ei nu i-au spus nimic lui Iacov. 7. Și toți vecinii care au venit la Laban în casă au mâncat și au băut, și s-au veselit, au jucat în ritmul tobelor și au repetat în ritmul tobelor, și au tot repetat înaintea lui Iacov: Helea, Helea. 8. Și Iacov le-a auzit cuvintele dar nu le-a înțeles sensul, el crezând că acesta este obiceiul în ținut. 9. Și vecinii au repetat aceste cuvinte toată noaptea, și toate luminile din casă au rămas stinse toată noaptea. 10. Și dimineața, când s-a luminat de ziuă, Iacov s-a întors spre nevasta lui și iată că el a văzut-o pe Lea întinsă în patul său. Și Iacov a zis: Iată că acum știu ce ziceau vecinii noaptea trecută: Helea, ziceau ei, și eu n-am înțeles. 11. Și Iacov l-a chemat pe Laban și i-a zis: Ce mi-ai făcut? Cu siguranță că eu ți-am slujit pentru Rahela, de ce mi-ai dat-o pe Lea? 12. Și Laban i-a răspuns: Nu este așa în ținutul nostru, s-o dai pe cea mai tânără înaintea celei mai în vârstă, dar dacă dorești s-o iei și pe sora ei, slujește-mi încă șapte ani, și ți-o voi da. 13. Și Iacov așa a făcut. Și a luat-o și pe Rahela de nevastă după ce i-a slujit lui Laban încă șapte ani, și Iacov s-a împreunat cu Rahela, și el a iubit-o mai mult pe Rahela decât pe Lea; și Laban i-a dat Rahelei pe Bilba, ca fată în casă. 14. Și când Domnul a văzut că Lea era urâtă de bărbatul ei, El a făcut-o fertilă, ea a rămas însărcinată, și i-a născut lui Iacov patru fii în acele zile. 15. Și acestea sunt numele lor: Ruben, Simion, Levi și Iuda, după care ea nu a mai rămas însărcinată. 16. Și în acea vreme Rebeca era stearpă, și ea nu a avut copii, și Rahela o invidia pe Lea din această cauză; și când Rahela a văzut că nu poate avea copii cu Iacov, ea i-a dat-o pe fata ei în casă Bilba, și ea i-a născut lui Iacov doi fii, pe Dan și pe Neftali. 17. Și când Lea a văzut că nu mai rămâne însărcinată, ea a luat-o pe fata ei în casă Zilpa și i-a dat-o de nevastă lui Iacov; și Iacov s-a împreunat cu ea, și ea i-a născut lui Iacov doi fii, pe Gad și pe Așer. 18. Și Lea a rămas din nou însărcinată și i-a născut lui Iacov în acele zile doi fii și o fiică; și acestea sunt numele lor: Isahar, Zabulon, și sora lor Dina. 19. Și Rahela încă mai era stearpă în acele zile, și Rahela s-a rugat Domnului în acea vreme și a zis: O, Doamne Dumnezeule, adu-ți aminte de mine și vizitează-mă, te implor, căci acum soțul meu o să mă alunge, din cauză că nu i-am născut copii. 20. Acum, o, Doamne Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunile făcute înaintea Ta, și dă-mi copii, ca unei din fetele în casă, căci s-ar putea să nu mai suport acest supliciu. 21. Și Dumnezeu a ascultat-o și a făcut-o fertilă, și Rahela a rămas însărcinată și a născut un fiu, și ea a zis: Domnul mi-a îndepărtat acest supliciu, și ea i-a pus numele Iosif, zicând: Fie ca Domnul să-mi dea și alt fiu; și Iacov avea nouăzeci și unu de ani când i s-a născut Iosif. 22. În acea vreme, Rebeca, mama lui Iacov, i-a trimis lui Iacov pe doica lui Debora, fiica lui Uz, și pe doi dintre slujitorii lui Isaac. 23. Și ei au venit la Iacov, la Haran, și i-au zis: Rebeca ne-a trimis la tine ca să te întorci în casa tatălui tău în ținutul Canaan; și Iacov i-a ascultat în cele spuse de mama lui. 24. În acea vreme, ceilalți șapte ani în care Iacov i-a slujit lui Laban pentru Rahela au trecut, fiind în cel de-ai paisprezecelea an de când el se stabilise la Haran, și atunci când Iacov i-a zis lui Laban: Dă-mi nevestele mele și trimite-mă, ca să mă duc în ținutul meu, căci mama mea mi-a transmis din ținutul Canaan, că trebuie să mă întorc în casa tatălui meu. 25. Și Laban i-a zis: Să nu faci asta, te rog, și dacă am dobândit încredere în ochii tăi nu mă părăsi; spune-mi cât să-ți plătesc și-ți voi da, și rămâi cu mine. 26. Și Iacov i-a zis: Iată ce-mi vei plăti; astăzi eu voi trece prin turma ta și voi lua orice miel care este tărcat și cu pete, și oile maronii; și la fel și pentru capre, și dacă ești de acord, eu mă voi întoarce în slujba ta, ca și până acum. 27. Și Laban așa a făcut, și Laban a luat din turma lui ceea ce i-a cerut Iacov și i le-a dat. 28. Și Iacov a dat tot ceea ce a primit de la Laban fiilor lui, și Iacov a continuat să pască ceea ce a rămas din turma lui Laban. 29. Și când slujitorii lui Isaac, pe care-i trimisese Rebeca la Iacov, au văzut că Iacov nu se va întoarce cu ei în ținutul Canaan, la tatăl lui, au plecat de la el, și s-au întors în Canaan. 30. Și Debora a rămas cu Iacov în Haran, și ea nu s-a întors cu slujitorii lui Isaac în Canaan, și Debora a rămas cu nevestele și cu copiii lui Iacov, la Haran. 31. Și Iacov i-a mai slujit lui Laban încă șase ani, și când oile aveau miei, Iacov îi lua pe cei tărcați și pătați, conform cu înțelegerea cu Laban; și aceasta a făcut Iacov în cei șase ani de slujbă la Laban, și bărbatul s-a îmbogățit grozav, și el avea vite, slujitori și slujitoare, cămile și măgari. 32. Și Iacov avea două sute de cirezi de vite, și vitele lui erau mari, frumoase și arătoase, și erau foarte productive, și toate familiile fiilor oamenilor doreau să aibă câteva din vitele lui Iacov, din cauză că erau grozav de productive. 33. Și mulți dintre fiii oamenilor au venit la Iacov să cumpere din turmele lui, și Iacov le dădea o oaie pentru un slujitor sau o slujitoare, sau pentru un măgar sau o cămilă, sau orice Iacov dorea ca ei să-i dea. 34. Și Iacov a dobândit bogății și onoruri și posesiuni în urma tranzacțiilor cu fiii oamenilor, și copiii lui Laban în invidiau pentru această onoare. 35. Și în timp, el a auzit ce ziceau fiii lui Laban: Iacov a luat tot ce are de la tatăl nostru, și cu ceea ce era al tatălui nostru a dobândit el gloria. 36. Și Iacov a ignorat cuvintele lui Laban și ale fiilor lui, căci era obișnuit cu așa ceva mai dinainte. 37. Și Domnul i-a apărut lui Iacov după șase ani și i-a zis: Ridică-te și pleacă din acest ținut, și întoarce-te în ținutul unde te-ai născut, și Eu voi fi cu tine. 38. Și Iacov s-a ridicat atunci și și-a pus copiii și nevestele și tot ce-i aparținea pe cămile și a plecat spre ținutul Canaan, spre tatăl său Isaac. 39. Și Laban nu a știut că Iacov a plecat de la el, căci Laban era în acea zi la tuns oile. 40. Și Rahela a furat imaginile tatălui său, le-a luat și le-a ascuns pe cămila pe care stătea, și a plecat. 41. Și aceasta este problema acestor imagini: În luarea unui bărbat care este primul născut și omorându-l și luându-i părul de pe cap, și luând sare și sărându-i capul și ungându-l cu ulei, și luând o tăbliță micuță de cupru sau de aur și scriind numele pe ea, și punând tăblița sub limba lui, și luând capul cu tăblița și punându-l în casă, și luminând lumini înaintea lui și slujindu-i. 42 Și în timp ce îi slujeau, ele le vorbeau lor în legătură cu întrebările lor, prin puterea numelui care este scris în ele. 43. Și unii le făceau sub formă de oameni, de aur și argint, și mergeau la ele în vremurile știute de ei, și figurinele primeau influența stelelor, și le spuneau lucruri viitoare; și astfel erau imaginile pe care Rahela le-a furat de la tatăl ei. 44. Și Rahela a furat aceste imagini, care erau ale tatălui ei, ca Laban să nu afle, cu ajutorul lor, unde a plecat Iacov. 45. Și Laban a venit acasă și a întrebat de Iacov și de casa lui, și Iacov nu era de găsit, și Laban s-a dus la imagini ca să afle unde a plecat Iacov, și nu le-a găsit; și el s-a dus la alte imagini, și le-a întrebat, și ele i-au spus că Iacov a fugit înspre tatăl lui, în ținutul Canaan. 46. Și apoi Laban s-a ridicat și și-a luat frații și toți slujitorii lui, și a plecat în urmărirea lui Iacov, și l-a ajuns la muntele Gilead. 47. Și Laban i-a zis lui Iacov: Ce mi-ai făcut, ai fugit și m-ai înșelat, și mi-ai luat prizonieri, prin forța armelor, fiicele și copiii lor? 48. Și nu mi-ai îngăduit să-i sărut și să-i trimit cu bucurie, și mi-ai furat și dumnezeii mei, și ai fugit. 49. Și Iacov i-a răspuns lui Laban: Din cauza fricii că ai să-mi iei fetele tale, cu forța, dar la cine vei găsi dumnezeii, să moară. 50. Și Laban și-a căutat imaginile și a examinat toate corturile și mobila lui Iacov, dar nu i-a putut găsi. 51. Și Laban i-a zis lui Iacov: Vom încheia o înțelegere împreună și va fi o mărturie între mine și tine, că nu o să-mi rănești fetele și nici nu-ți vei lua alte neveste în plus față de fetele mele, și însuși Dumnezeu să fie martor între mine și tine, în această privință. 52. Și ei au luat pietre și au construit o movilă, și Laban a zis: Această movilă este un martor între mine și tine, și de aceea el a numit movila Gilead. 53. Și Iacov și Laban au adus jertfe pe munte, au mâncat lângă movilă și au petrecut toată noaptea pe munte, și Laban s-a ridicat dis-de-dimineață, a plâns împreună cu fiicele lui, le-a sărutat, și a plecat înapoi acasă. 54. Și imediat, el l-a trimis pe fiul lui, Beor, care avea șaptesprezece ani, împreună cu Abihorof, fiul lui Uz, fiul lui Nahor, și împreună cu ei erau zece oameni. 55. Și ei s-au grăbit și l-au depășit pe Iacov plecând pe alt drum, către ținutul Seir. 56. Și ei s-au dus la Esau și i-au zis: Asta a zis fratele și ruda ta, fratele mamei tale, Laban, fiul lui Betuel: 57. Ai auzit ce mi-a făcut Iacov, fratele tău, care a venit gol goluț la mine, și eu i-am ieșit în întâmpinare, și l-am adus în casa mea cu onoruri, și l-am făcut mare, și i-am dat fetele de neveste, și două dintre doicile mele. 58. Și Dumnezeu l-a binecuvântat datorită mie, și averea i-a crescut din abundență, și are fii, fiice și slujitori. 59. Și de asemenea el are turme și cirezi imense, și de asemenea argint și aur din abundență, și când a văzut că i-a crescut averea, el m-a părăsit în timp ce tundeam oile, s-a ridicat și a plecat pe ascuns. 60. Și el și-a pus nevestele și copiii pe cămile, și a plecat împreună cu toate animalele și averea pe care a agonisit-o în ținutul meu, și și-a încălcat promisiunea de a nu pleca la tatăl lui, în ținutul Canaan. 61. Și nu m-a lăsat să-mi sărut fiicele și copiii lor, și i-a luat cu forța prizonieri, și de asemenea mi-a furat dumnezeii, și a fugit. 62. Și acum eu l-am lăsat lângă lacul Iabuk, pe el împreună cu toată casa lui, nu-i lipsește nimic. 63. Dacă este dorința ta să te duci după el, du-te atunci și găsește-l și fă cu el tot ce dorești; și mesagerii s-au dus și i-au spus lui Esau toate aceste lucruri. 64. Și Esau a auzit toate cuvintele lui mesagerilor lui Laban, și mânia lui împotriva lui Iacov a crescut, și el și-a adus aminte de ura lui, și mânia îl ardea pe dinăuntru. 65. Și Esau s-a grăbit și și-a luat copiii și slujitorii și toate sufletele din casa lui, fiind șaizeci de bărbați, și s-a dus și i-a adunat pe toți copiii lui Seir, horitul, și pe toți oamenii lor, fiind trei sute patruzeci de bărbați, și i-a luat pe toți cei patru sute de bărbați, înarmați cu săbiile lor, și a plecat să-l omoare pe Iacov. 66. Și Esau i-a împărțit pe acești bărbați în câteva cete, și el a luat șaizeci dintre oameni de-ai copiilor lui și slujitori și sufletele casei lui, ca o ceată, și i-a dat-o lui Elifaz, fiul lui cel mai mare. 67. Și pe toți ceilalți el i-a dat în grija celor șase fii ai lui Seir, horitul, și i-a pus pe fiecare dintre ei peste casele și copiii lor. 68. Și toți au plecat așa cum a fost stabilit, și Esau printre ei, către Iacov, și el i-a condus în mare grabă. 69. Și mesagerii lui Laban au plecat de la Esau, și s-au dus în ținutul Canaan, și au ajuns la casa Rebecăi, mama lui Iacov și Esau. 70. Și ei i-au spus, zicând: Iată că fiul tău Esau a pornit împotriva fratelui său Iacov, cu patru sute de oameni, căci a auzit de venirea lui, și el s-a dus la luptă cu el, să-l omoare și să-i ia tot ce are. 71. Și Rebeca s-a grăbit și a trimis doi oameni dintre slujitorii lui Isaac, să se întâlnească cu Iacov, căci ea a zis: Din întâmplare, Esau se poate lupta cu el pe drum, când îl va întâlni. 72. Și acești mesageri au plecat pe drum, ca să-l întâlnească pe Iacov; și ei l-au întâlnit pe drum, lângă lac, în partea opusă lacului Iabuk, și Iacov a zis când i-a văzut: Această tabără îmi este destinată de către Dumnezeu, și Iacov a pus acelui loc numele de Macinaim. 73. Și Iacov îi cunoștea pe toți oamenii tatălui său, și i-a întâmpinat, i-a sărutat și i-a îmbrățișat, și Iacov i-a întrebat despre tatăl și mama lui, și ei au zis: Ei sânt bine. 74. Și Acești mesageri i-au zis lui Iacov: Rebeca, mama ta, ne-a trimis la tine, zicând: Am auzit, fiul meu, că fratele tău Esau a pornit împotriva ta, pe drum, împreună cu bărbați ai copiilor lui Seir, horitul. 75. Și de aceea, fiul meu, ascultă-mă și vezi, împreună cu sfatul tău, ce poți să faci, și când va veni la tine, imploră-l, și nu vorbi cu asprime cu el, și dă-i un cadou din posesiunile tale, și din ceea ce te-a fericit Dumnezeu. 76. Și când te va întreba în legătură cu problemele tale, să nu-i ascunzi nimic, ca poate, în acest fel, i se va înmuia mânia împotriva ta, și-ți vei salva astfel sufletul, tu și toată casa ta, căci este datoria ta să-l onorezi, căci este fratele tău mai mare. 77. Și când a auzit Iacov cuvintele mamei lui, cuvinte spuse de către mesagerii ei, Iacov și-a ridicat vocea și a plâns cu amărăciune, și a făcut ceea ce i-a poruncit mama lui. 32 1. Și atunci Iacov a trimis mesageri la fratele lui Esau, înspre ținutul Seir, și i-a vorbit cuvinte de umilință. 2. Și el le-a poruncit, zicând: Aceasta să-i spuneți domnului meu Esau: Așa vorbește slujitorul tău Iacov: Să nu-și imagineze domnul meu că binecuvântarea tatălui meu, cu care el m-a binecuvântat, mi s-a dovedit benefică. 3. Căci am fost acești douăzeci de ani la Laban, și el m-a înșelat și mi-a schimbat plata cuvenită de zece ori, după cum deja i s-a spus domnului meu. 4. Și i-am slujit foarte din greu în casa lui, și după aceea Dumnezeu a văzut suferința mea, munca mea și munca mâinilor mele, și El a făcut să dobândesc grație și favoare înaintea lui. 5. Și după aceea, prin marea milă și bunătate a lui Dumnezeu am dobândit cai, măgari și vite, slujitori și slujitoare. 6. Și acum vin în ținutul meu, și la casa tatălui meu și a mamei mele, care sunt în ținutul Canaan, și am trimis ca să știe domnul meu ca să găsesc favoare înaintea domnului meu, în așa fel ca el să nu-și imagineze că eu însumi am dobândit avere, sau că binecuvântarea, cu care tatăl meu m-a binecuvântat, mi-a fost de folos. 7. Și acești mesageri s-au dus la Esau și l-au găsit la granițele ținutului Edom, mergând înspre Iacov, și cu patru sute dintre copiii lui Seir, horitul, care stăteau cu săbiile scoase. 8. Și mesagerii lui Iacov i-au spus lui Esau toate cuvintele pe care le spusese Iacov în legătură cu Esau. 9. Și Esau le-a răspuns cu mândrie și dispreț: Cu siguranță că am auzit, și este adevărat că mi s-a spus ce i-a făcut Iacov lui Laban, care l-a poftit în casa lui și i-a dat fiicele de neveste, că i s-au născut fii și fiice, și s-a îmbogățit grozav, datorită lui. 10. Și când a văzut că are bunuri din belșug și averea-i este uriașă, el a fugit împreună cu toată casa lui, și le-a luat pe fetele lui Laban dinaintea ochilor tatălui lor, ca prizoniere luate cu forța, și fără să-i spună lui nimic. 11. Și asta Iacov i-a făcut nu numai lui Laban, ci și pe mine m-a păcălit de două ori, și eu trebuie să tac? 12. Acum, de aceea, am venit cu cetele mele ca să-l întâlnesc, și voi face cu el după pofta inimii mele. 13. Și mesagerii s-au întors la Iacov și i-au zis: Am mers la fratele tău, la Esau, și i-am spus toate cuvintele tale, și acestea ne-a răspuns el, și iată că vine să te întâlnească, cu patru sute de oameni. 14. Acum știi și vezi ce poți face, și roagă-te înaintea Domnului, să te salveze de el. 15. Și când a auzit Iacov cuvintele fratelui său, spuse de către mesageri, el a fost tare înfricoșat și speriat. 16. Și Iacov s-a rugat Domnului, Dumnezeul lui, și a zis: O, Doamne, Dumnezeul părinților mei Avraam și Isaac, Tu mi-ai spus când am plecat din casa tatălui meu, zicând: 17. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, și Dumnezeul lui Isaac, ție Eu îți voi da acest ținut, ție și urmașilor tăi după tine, și Eu îți voi face urmașii mulți, precum stelele cerului, și vă veți împrăștia în cele patru părți ale cerului, și în tine și în urmașii tăi vor fi binecuvântate toate familiile de pe pământ. 18. Și Tu ai stabilit cuvintele tale, și Tu mi-ai dat bogății și copii și vite, la fel ca toate dorințele inimii mele, Tu le-ai dat slujitorului tău; Tu mi-ai dat tot ce ți-am cerut, așa că nu-mi lipsește nimic. 19. Și după aceea Tu mi-ai zis: Întoarce-te la părinții tăi și la locul în care te-ai născut și Eu tot îți voi face bine. 20. Și acum că am venit, și Tu m-ai salvat de Laban, voi cădea în mâinile lui Esau, care o să mă omoare, da, împreună cu mamele copiilor mei. 21. Acum, de aceea, O, Doamne Dumnezeule, salvează-mă te rog din mâinile fratelui meu Esau, căci îmi este grozav de frică de el. 22. Și dacă nu este virtute în mine, fă-o pentru Avraam și pentru tatăl meu Isaac. 23. Căci știu că prin bunătate și milă am dobândit această bunăstare, acum, de aceea, te implor să mă salvezi astăzi, în bunătatea Ta, și să-mi răspunzi. 24. Și Iacov a terminat rugăciunea către Domnul, și el i-a împărțit pe oamenii care erau cu el, și turmele și cirezile în două tabere, și a dat jumătate în grija lui Damașek, fiul lui Eliezer, slujitorul lui Avraam, ca să fie o tabără, împreună cu copiii lui; iar cealaltă jumătate a dat-o în grija fratelui său Elianus, fiul lui Eliezer, ca să fie o tabără împreună cu copiii lui. 25. Și el le-a poruncit, zicând: Păstrați ceva distanță între taberele voastre, și nu vă apropiați unul de celălalt, căci dacă Esau vine la o tabără și omoară tot, cealaltă tabără fiind la distanță, va scăpa. 26. Și Iacov a rămas acolo în acea noapte, și toată noaptea a dat instrucțiuni slujitorilor săi în legătură cu aranjarea lor, și despre copiii lui. 27. Și Domnul a auzit rugăciunea lui Iacov în acea zi, și Domnul l-a salvat pe Iacov din mâinile fratelui său Esau. 28. Și Domnul a trimis trei îngeri dintre îngerii raiului, și ei au plecat să-l întâmpine pe Esau, și au ajuns la el. 29. Și acești trei îngeri i-au apărut lui Esau și oamenilor lui ca două mii de oameni fiecare, călărind pe cai și având cu ei diferite arme de război, și ei i-au apărut lui Esau și oamenilor lui ca fiind împărțiți în patru cete, cu patru conducători le ele. 30. Și o ceată s-a dus și l-a găsit pe Esau și pe oamenii lui, venind cu patru sute de oameni înspre fratele său Iacov, și această ceată a alergat înspre Esau și oamenii lui, și i-a îngrozit, și Esau a căzut de pe cal, speriat, și toți oamenii lui s-au separat de el în acel loc, căci erau teribil de înfricoșați. 31. Și toată ceata i-a alergat după ce au fugit de lângă Esau, și toți acei oameni, care păreau războinici, au spus, zicând: 32. Cu siguranță că noi suntem slujitorii lui Iacov, care este slujitorul lui Dumnezeu, și cine ni se poate împotrivi? Și Esau le-a zis: O, deci domnul meu și fratele meu este domnul vostru, pe care eu nu l-am văzut de douăzeci de ani; și acum că azi am venit să-l văd, voi mă tratați astfel? 33. Și îngerii i-au răspuns, zicând: Viu este Domnul, că dacă nu spuneai că Iacov este fratele tău, nu te-am fi lăsat în viață nu numai pe tine, dar și pe niciunul dintre oamenii tăi; și numai datorită lui Iacov, n-o să vă facem nimic. 34. Și această ceată a trecut de Esau și de oamenii lui, și și-a continuat drumul; și Esau împreună cu oamenii lui au plecat și s-au îndepărtat cam o leghe, când a doua ceată s-a îndreptat înspre ei, cu felurite arme, și ei, de asemenea, au făcut lui Esau și oamenilor lui ceea ce i-a făcut și prima ceată. 35. Și după ce ei au plecat, cea de-a treia ceată a venit înspre ei, și ei toți erau înfricoșați, și Esau a căzut de pe cal, și toată ceata a strigat și a zis: Cu siguranță că noi suntem slujitorii lui Iacov, care este slujitorul lui Dumnezeu, și cine ni se poate împotrivi? 36. Și Esau le-a răspuns, din nou: O, deci domnul meu și domnul vostru, Iacov, este fratele meu, și de douăzeci de ani eu nu i-am văzut fața, și auzind că vine astăzi, am venit pe drum ca să-l întâmpin, și de ce mă tratați astfel? 37. Și ei i-au răspuns: Viu este Domnul, că dacă nu erai fratele lui Iacov, după cum spui, n-ar fi rămas nimic din tine și din oamenii tăi; dar datorită lui Iacov, despre care ai spus că este fratele tău, te vom lăsa în pace, pe tine și pe oamenii tăi. 38. Și a treia ceată a trecut de ei, și el tot și-a continuat drumul către Iacov, când cea de-a patra ceată a venit către ei, și ei i-au făcut la fel ceea ce și celelalte cete îi făcuseră. 39. Și când Esau a văzut răul pe care cei patru îngeri i l-au făcut, lui și oamenilor lui, i-a fost grozav de frică de fratele lui Iacov, și s-a dus să-l întâlnească în pace. 40. Și Esau și-a ascuns ura împotriva lui Iacov, deoarece i-a fost frică pentru viața lui, datorită fratelui său Iacov, și deoarece și-a imaginat că cele patru cete au fost slujitorii lui Iacov. 41. Și Iacov a stat în acea noapte cu slujitorii lui în taberele lor, și el a stabilit cu slujitorii lui ca să-i dea, din tot ce avea cu el și din avutul lui, un cadou lui Esau; Și Iacov s-a ridicat de dimineață, el și oamenii lui, și au ales dintre animale un cadou pentru Esau. 42. Și acesta este cadoul pe care Iacov l-a ales din cirezile lui, ca să-l dea fratelui său Esau: două sute de capete din turma de oi, și el a mai selectat dintre cămile și măgari câte trei sute din fiecare, și din cirezi patruzeci de vaci. 43. Și el le-a împărțit în zece cirezi, fiecare fel dintre ele separat, și le-a dat pe mâinile a zece dintre slujitorii lui, fiecare cireadă condusă de către unul dintre ei. 44. Și el le-a poruncit: Să stați la distanță unul de altul, și lăsați un spațiu între cirezi, și când Esau și cei care vor fi cu el vă vor întâlni și vă vor întreba, zicând: Cine ești și unde mergi și cui aparțin cele dinaintea ta, le vei spune: Noi suntem slujitorii lui Iacov și am venit să-l întâlnim pe Esau în pace, și iată, Iacov vine după noi. 45. Și ceea ce este înaintea noastră este un cadou trimis de către Iacov, fratelui său Esau. 46. Și dacă ei vor spune: De ce întârzie în urma ta, ca să vină să-și întâlnească fratele și să-i vadă fața, atunci să le răspundeți astfel: Cu siguranță că el vine bucuros în urma noastră ca să-și întâlnească fratele, căci el a zis: Îl vom împăca cu cadoul cu care vin la el, și după ce am să-i văd fața, poate că mă va accepta. 47. Așa că tot cadoul a trecut în mâinile slujitorilor lui, și a mers înaintea lui în acea zi, și el a înnoptat cu tabăra lui pe malul pârâului Iabuk; și el s-a ridicat la miezul nopții, și-a luat nevestele și slujitorii, și toată casa lui, și în acea noapte i-a trecut prin vad peste Iabuk. 48. Și după ce a trecut tot ce-i aparținea peste pârâu, Iacov a rămas singur, și un om l-a întâlnit, și el s-a luptat în acea noapte cu el, până în zori, și șoldul i-a ieșit din încheietură în timpul luptei. 49. Și în zori, omul l-a lăsat pe Iacov acolo, l-a binecuvântat și a plecat, și Iacov a trecut pârâul în zori, ținându-se de șold. 50. Și soarele s-a ridicat peste el când a trecut pârâul, și el s-a dus la locul unde erau animalele și copiii lui. 51. Și ei au mers până la amiază, și în timp ce mergeau, vedeau cadoul avansând înaintea lor. 52. Și Iacov și-a ridicat ochii, a privit, și iată că Esau era în depărtare, venind împreună cu mulți oameni, cam patru sute, și lui Iacov îi era grozav de frică de fratele lui. 53. Și Iacov s-a grăbit și și-a împărțit copiii între nevestele și doicile lui, și pe fata lui Dina a pus-o într-un cufăr și a dat-o în mâinile slujitorilor lui. 54. Și el a trecut înaintea copiilor și nevestelor lui, ca să-l întâlnească pe fratele lui, și i s-a închinat lui, până la pământ, da, i s-a închinat de șapte ori până s-a apropiat de fratele lui; și Dumnezeu a făcut ca Iacov să găsească îndurare și milă la Esau și la oamenii lui, căci Dumnezeu auzise rugăciunea lui Iacov. 55. Și frica și teroarea lui Iacov a căzut peste fratele lui, căci Esau era grozav de speriat de ceea ce îngerii lui Dumnezeu îi făcuseră, și mânia lui Esau împotriva fratelui său s-a transformat în bunătate. 56. Și când Esau l-a văzut pe Iacov alergând înspre el, a alergat și el și l-a îmbrățișat, și a căzut pe spate; și ei s-au sărutat și au plâns. 57. Și Dumnezeu a pus frică și bunătate către Iacov în inimile oamenilor care au venit cu Esau, și ei, de asemenea, l-au sărutat și l-au îmbrățișat pe Iacov. 58. Și, de asemenea Elifaz, fiul lui Esau, cu cei cinci frați ai lui, fii ai lui Esau, au plâns cu Iacov, l-au sărutat și l-au îmbrățișat, căci frica lui Iacov a căzut peste ei toți. 59. Și Esau și-a ridicat ochii și a văzut femeile cu copiii lor, copiii lui Iacov, mergând înapoia lui Iacov și închinându-i-se pe drum lui Esau. 60. Și Esau i-a zis lui Iacov: Cine sunt aceia care sunt cu tine, fratele meu? Sunt copiii tăi, sau slujitorii tăi? Și Iacov i-a răspuns lui Esau: Aceștia sunt copiii mei, pe care Dumnezeu, în mila Lui, i-a dat slujitorului tău. 61. Și în timp ce Iacov vorbea cu Esau și cu slujitorii lui, Esau a privit peste întreaga tabără, și i-a zis lui Iacov: Unde s-au dus cetele cu care m-am întâlnit ieri? Și Iacov i-a zis: Ca să găsească favoare înaintea domnului meu, aceeași favoare pe care Dumnezeu a dăruit-o slujitorului tău. 62. Și cadoul a ajuns înaintea lui Esau, și Iacov a insistat pe lângă Esau, zicând: Primește te rog acest cadou pe care l-am adus domnului meu, și Esau a zis: Cu ce scop să-l primesc? Ține ceea ce ai pentru tine. 63. Și Iacov i-a zis: Este obligatoriu pentru mine să-ți dau toate acestea, pentru că te-am văzut la față, ca tu să continui să trăiești în pace. 64. Și Esau a refuzat să ia cadoul, și Iacov i-a zis: Te implor, domnul meu, dacă am găsit favoare înaintea ta, atunci primește acest cadou din mâna mea, căci ți-am văzut fața, cum aș vedea o față Dumnezeiască, din cauză că ți-a făcut plăcere când m-ai văzut. 65. Și Esau a primit cadoul, și Iacov i-a oferit de asemenea argint și aur și tămâie, și din cauză că l-a implorat așa de mult, el le-a primit. 66. Și Esau a împărțit animalele care erau în tabără, și el a dat jumătate oamenilor care au venit cu el, căci îi angajase cu plată, și cealaltă jumătate a dat-o copiilor lui. 67. Și argintul și aurul și tămâia le-a dat în mâinile lui Elifaz, fiul său cel mai mare, și Esau i-a zis lui Iacov: O să rămânem cu tine, și vom merge încetișor pe lângă tine, până vii la casa mea, cu mine, ca să fim pe drum împreună. 68. Și Iacov i-a răspuns fratelui său: Aș face ceea ce fratele meu zice, dar domnul meu știe că am prunci, și turmele și cirezile au și ele micuții lor, care sunt cu mine, merg numai încet, după cum tu știi greutățile și oboseala lor. 69. De aceea, s-o ia domnul meu înaintea slujitorului lui, și eu voi merge încetișor, din grija copiilor și a turmelor, până ajung la casa domnului meu la Seir. 70. Și Esau i-a zis lui Iacov: Voi pune cu tine pe unii dintre oamenii mei care sunt cu mine, ca să aibă grijă de tine pe drum, să împartă cu tine oboseala și greutățile, și el a zis: Ce dorește domnul meu, poate găsesc favoare înaintea ta. 71. Iată, eu voi veni la tine, la Seir, ca să stau cu tine, după cum ai spus, mergi deci cu oamenii tăi, și eu te voi urma. 72. Și Iacov i-a spus acestea lui Esau, ca el să-ți ia oamenii cu el, astfel ca Iacov să poată merge apoi la casa tatălui său, în ținutul Canaan. 73. Și Esau l-a ascultat pe Iacov, Și Esau s-a întors cu cei patru sute de oameni care erau cu el înspre Seir, și Iacov și toată casa lui a mers în acea zi până la granița ținutului Canaan, înăuntrul granițelor, și a rămas acolo ceva vreme. 33 1. Și după ceva vreme, după ce Iacov a plecat de la granițele ținutului, s-a dus în ținutul Șecem, care se află în ținutul Canaan, și se odihnea în fața orașului. 2. Și el a cumpărat o parcelă pe câmpul care era acolo, de la copiii lui Hamor, locuitorii ținutului, pentru șapte șekeli. 3. Și Iacov și-a construit acolo o casă, și și-a întins acolo cortul, și el a făcut grajduri pentru vitele lui, de aceea el a numit acel loc Șucot. 4. Și Iacov a rămas în Șucot un an și șase luni. 5. În acea vreme, unele dintre femeile locuitorilor ținutului s-au dus în orașul Șecem, la dans și să se veselească împreună cu fetele din oraș, și când s-au dus ele, atunci s-au dus și Rahela și Lea, nevestele lui Iacov, împreună cu copiii lor, ca să le vadă bucurându-se pe fetele de la oraș. 6. Și Dina, fiica lui Iacov, de asemenea a mers împreună cu ei ca să le vadă pe fetele de la oraș, și ei au rămas acolo înaintea acelor fete, în timp ce toți oamenii din oraș stăteau lângă ei, ca să vadă distracția lor, și toți oamenii importanți din oraș erau acolo. 7. Și Șecem, fiul lui Hamor, prințul ținutului, de asemenea stătea acolo să le vadă. 8. Și Șecem a observat-o pe Dina, fiica lui Iacov, stând împreună cu mama ei înaintea fetelor de la oraș, și fătuca i-a plăcut lui foarte mult, și el a întrebat pe prietenii și oamenii lui, zicând: A cui este fata care stă printre femei, pe care eu n-o știu în acest oraș? 9. Și ei i-au zis: Cu siguranță că este fiica lui Iacov, fiul lui Isaac, evreul, care s-a stabilit în oraș de ceva vreme, și când au aflat că fiicele ținutului se vor distra, ea a venit cu mama ei și cu slujitoarele lor ca să fie printre ele, după cum vezi. 10. Și Șecem a observat-o pe Dina, fiica lui Iacov, și când a privit-o, sufletul lui i-a rămas fixat pe ea. 11. Și el a trimis și a luat-o cu forța, și Dina a ajuns în casa lui Șecem, și el a făcut-o prizonieră cu forța, s-a împreunat cu ea și a umilit-o, și a iubit-o tare mult și a ținut-o în casa lui. 12. Și ei au mers și i-au spus acest lucru lui Iacov, că Șecem i-a luat fecioria fiicei lui Dina; Iacov a trimis doisprezece dintre slujitorii lui ca s-o ia pe Dina din casa lui Șecem, și ei s-au dus la casa lui Șecem, ca s-o ia pe Dina de acolo. 13. Și când au ajuns ei, Șecem a ieșit afară la ei, împreună cu oamenii lui, și i-au alungat, și el nu numai că n-a îngăduit ca ei să vină înaintea Dinei, ci el stătea cu Dina sărutând-o și îmbrățișând-o înaintea ochilor lor. 14. Și slujitorii lui Iacov s-au întors și i-au spus lui, zicând: Când am ajuns noi, oamenii lui ne-au alungat, și asta îi făcea Șecem Dinei înaintea ochilor noștri. 15. Și Iacov a înțeles că Șecem i-a luat fecioria fiicei lui, dar nu a zis nimic, și fiii lui hrăneau animalele pe câmp, și Iacov a tăcut până s-au întors. 16. Și înainte ca fiii lui să vină acasă, Iacov a trimis două doici dintre slujitoarele lui ca să aibă grijă de Dina în casa lui Șecem, și să rămână cu ea, și Șecem a trimis trei dintre prietenii lui la tatăl lui Hamor, fiul lui Cidekem, fiul lui Pered, zicând: Dă-mi această domnișoară de nevastă. 17. Și Hamor, fiul lui Cidekem, hititul, a venit la casa lui Șecem, fiul lui, a stat înaintea lui, și Hamor i-a zis fiului său Șecem: Nu este nici o femeie dintre fiicele poporului tău, de vrei să iei de nevastă o femeie care nu este din poporul tău, o femeie evreică? 18. Și Șecem i-a zis: Pe ea vreau să mi-o dai, că este încântătoare pentru mine; și Hamor a făcut după cuvântul fiului său, căci îl iubea nespus. 19. Și Hamor s-a dus la Iacov ca să vorbească cu el în această privință, și când a plecat din casa fiului său Șecem, înainte să meargă la Iacov să vorbească cu el, copiii lui Iacov au venit de pe câmp, imediat ce-au auzit ce-a făcut Șecem, fiul lui Hamor. 20. Și bărbații au fost foarte îngrijorați de sora lor, și s-au întors acasă arzând de mânie, înainte să strângă vitele. 21. Și ei au venit înaintea tatălui lor și au vorbit plini de răzbunare, zicând: Cu siguranță că acest om merită să moară, el și casa lui, deoarece Domnul Dumnezeu al întregului pământ a poruncit lui Noe și copiilor lui ca omul să nu jefuiască, nici să comită adulter, acum iată că Șecem le-a comis pe amândouă, a necinstit-o pe sora noastră, și nici un om din toți oamenii din oraș nu i-a spus un cuvânt. 22. Cu siguranță că tu știi și înțelegi că Șecem merită pedeapsa cu moartea, și la fel tatăl lui, și tot orașul, pentru ce-a făcut. 23. Și în timp ce ei vorbeau înaintea tatălui lor în această privință, iată că Hamor, tatăl lui Șecem, a venit să vorbească cu Iacov despre vorbele fiului său în legătură cu Dina, și el a venit înaintea lui Iacov și a fiilor lui. 24. Și Hamor le-a vorbit, zicând: Sufletul fiului meu Șecem tânjește după fiica ta; te rog dă-i-o de nevastă și să ne însurăm copiii între noi; dă-ne fiicele voastre și noi vă vom da fiicele voastre, și tu te vei stabili pe pământul nostru și vom fi ca un popor în ținut. 25. Căci pământul nostru este foarte întins, așa că stabilește-te și ia în posesiune din el, și fă precum dorești și nimeni nu-ți va spune un cuvânt. 26. Și Hamor a terminat de vorbit lui Iacov și fiilor lui, și iată că Șecem, fiul lui, a venit după el, și a venit înaintea lor. 27. Și Șecem a vorbit înaintea lui Iacov și a fiilor lui, zicând: Pot găsi favoare înaintea voastră ca să-mi dai fata ta, și orice-mi spui, eu voi face pentru ea. 28. Cere-mi plată și cadou, și-ți voi da, și orice-mi vei spune, eu am să fac, și oricine se va răzvrăti împotriva ordinelor tale, va muri, numai dă-mi domnișoara de nevastă. 29. Și Simeon și Levi i-au răspuns lui Hamor și lui Șecem, fiul lui, cu viclenie, zicând: Tot ce ne-ai spus, noi vom face pentru tine. 30. Și iată că sora noastră este în casa ta, dar nu te atinge de ea până nu trimitem veste tatălui nostru Isaac în legătură cu această problemă, căci noi nu putem face nimic fără aprobarea lui. 31. Căci el știe căile tatălui nostru Avraam, și orice ne va spune, noi îți vom spune, nu-ți vom ascunde nimic. 32. Și Simeon și Levi i-au spus asta lui Șecem și tatălui său ca să găsească un pretext, și să ceară sfat despre ce-i vor face lui Șecem și orașului lui în această privință. 33. Și când Șecem și tatăl lui au auzit cuvintele lui Simeon și Levi, li s-au părut bune, și au plecat acasă. 34. Și după ce au plecat, fiii lui Iacov i-au spus tatălui lor, zicând: Iată, noi știm că acești păcătoși și orașul lor merită să moară cu toții, căci au încălcat ceea ce Dumnezeu a poruncit lui Noe și copiilor lui, și a urmașilor lor după ei. 35. Și, de asemenea, deoarece i-a făcut acest lucru surorii noastre Dina, în luarea fecioriei ei, pentru ca o asemenea atrocitate să nu mai fie făcută niciodată. 36. Acum, de aceea, știi și vezi ceea ce vom face, și cere sfat și pretext ce să le facem, ca să-i omorâm pe toți locuitorii orașului. 37. Și Simeon le-a zis: Iată un sfat bun pentru voi, spune-le să se circumcise fiecare bărbat dintre ei, cum suntem noi circumciși, și dacă nu vor s-o facă, vom lua fiica noastră de la ei, și vom pleca. 38. Și dacă ei sunt de acord s-o facă, când sunt doborâți de dureri, îi vom ataca cu săbiile noastre, ca pe unul care e pașnic și pacifist, și vom omorî pe orice bărbat dintre ei. 39. Și sfatul lui Simeon le-a plăcut, și Simeon și Levi au hotărât să le facă ce s-a propus. 40. Și în dimineața următoare, Șecem și Hamor, tatăl lui, au venit din nou la Iacov și la fiii lui, ca să vorbească în legătură cu Dina, și să audă răspunsul fiilor lui Iacov la cuvintele lor. 41. Și fiii lui Iacov le-au răspuns cu viclenie, zicând: I-am spus tatălui nostru Isaac toate cuvintele voastre; și vorbele voastre i-au plăcut. 42. Dar el ne-a spus, zicând: Aceasta a făcut Avraam, tatăl lui, la porunca Domnului, Dumnezeul întregului pământ, ca orice bărbat care nu este dintre descendenții lui, care dorește să ia de nevastă pe una din fiicele noastre, va trebui să fie circumcis, la fel cum și noi suntem circumciși, și apoi îi putem da de nevastă pe fiica noastră. 43. Acum noi v-am făcut cunoscut toate căile noastre pe care ni le-a spus tatăl nostru, să dăm fiica noastră la un bărbat necircumcis, ar fi o dezonoare pentru noi. 44. Dar dacă sunteți de acord, vă vom da fiica noastră, și noi, de asemenea, vom lua pentru noi fiicele voastre, și ne vom stabili printre voi și vom fi un popor, după cum ați spus, dacă ne ascultați și sunteți de acord ca să fiți ca noi, ca fiecare bărbat să fie circumcis, la fel cum suntem noi circumciși. 45. Și dacă nu sunteți de acord ca fiecare bărbat să fie circumcis, la fel cum suntem noi circumciși, după cum ni s-a poruncit, atunci vom veni la voi, ne vom lua fiica, și vom pleca de aici. 46. Și Șecem și tatăl lui Hamor au auzit cuvintele fiilor lui Iacov, și acest lucru le-a plăcut grozav, și Șecem și tatăl lui s-au hotărât să îndeplinească dorința fiilor lui Iacov, căci Șecem era foarte atras de Dina, și sufletul lui era fascinat de ea. 47. Și Șecem și tatăl lui s-au dus la poarta orașului și i-au strâns pe toți oamenii din orașul lor, și le-au spus cuvintele fiilor lui Iacov, zicând: 48. Am venit la acești oameni, fiii lui Iacov, și le-am vorbit în legătură cu fiica lor, și acești oameni vor consimți la dorințele voastre, și iată că pământul nostru este destul și pentru ei, și ei se vor stabili pe el, și-l vor munci, și vom fi un singur popor; noi vom lua fiicele lor și noi le vom da fiicele noastre de neveste. 49. Dar numai o condiție doresc acești oameni să le-o îndeplinim, ca fiecare bărbat dintre noi să fie circumcis, la fel cum ei sunt circumciși, după cum Dumnezeul lor le-a poruncit, și după ce ne vom circumcise după instrucțiunile lor, atunci ei se vor stabili printre noi, împreună cu animalele și averea lor, și vom fi un singur popor cu ei. 50. Și când toți bărbații au auzit cuvintele lui Șecem și ale tatălui său Hamor, toți au fost de acord cu propunerea, și ei s-au supus să fie circumciși, căci Șecem și tatăl lui Hamor erau foarte respectați de către ei, fiind prinții ținutului. 51. Și în ziua următoare, Șecem și Hamor, tatăl lui, s-au sculat dis de dimineață și i-au strâns pe toți bărbații orașului lor în mijlocul orașului, și ei i-au chemat pe fiii lui Iacov, care au circumcis pe fiecare bărbat dintre ei în acea zi și în următoarea. 52. Și ei i-au circumcis pe Șecem și pe Hamor, tatăl lui, și pe cei cinci frați ai lui Șecem, și apoi fiecare bărbat s-a ridicat și s-a dus acasă, căci acest lucru a fost de la Domnul împotriva orașului Șecem, și de la Domnul a fost sfatul lui Simeon în această privință, ca Domnul să predea orașul Șecem în mâinile fiilor lui Iacov. 34 1. Și numărul bărbaților care au fost circumciși a fost de șase sute patruzeci și cinci, și două sute patruzeci și șase de copii. 2. Dar Cidekem, fiul lui Pered, tatăl lui Hamor, și cei șase frați ai lui, nu l-au ascultat pe Șecem și pe tatăl lui Hamor, și nu s-au circumcis, căci propunerea fiilor lui Iacov li s-a părut dezgustătoare și erau grozav de mânioși la aceasta, că oamenii din oraș nu i-au ascultat. 3. Și în dimineața celei de-a doua zi, ei au găsit opt copii mici care nu au fost circumciși, căci mamele lor i-au ascuns de Șecem și de tatăl lui Hamor, și de oamenii din oraș. 4. Și Șecem și tatăl lui Hamor au trimis ca să fie aduși înaintea lor ca să fie circumciși, când Cidekem și cei șase frați ai lui s-au năpustit asupra lor cu săbiile și au încercat să-i omoare. 5. Și ei au încercat să-i omoare de asemenea pe Șecem și pe tatăl lui Hamor și au căutat-o s-o omoare și pe Dina odată cu ei, datorită acelui fapt. 6. Și ei le-au spus: Ce-ați făcut? Oare nu sunt femei printre fiicele fraților noștri cananiți, de vreți să vă luați pentru voi fiice de-ale evreilor, pe care nici nu i-ați cunoscut înainte, și ați făcut acest lucru, pe care strămoșii voștri nu vi l-au poruncit? 7. Vă imaginați că veți împlini ceea ce ați început? Și ce veți răspunde fraților voștri cananiți, care vor veni mâine și vă vor întreba despre acest lucru? 8. Și dacă fapta voastră n-o să le pară dreaptă, ce veți face cu viețile voastre și noi cu ale noastre, pentru că nu ne-ați ascultat? 9. Și locuitorii ținutului și frații voștri, copiii lui Ham, vor auzi de fapta voastră, zicând: 10. Pentru o femeie evreică, Șecem și Hamor, tatăl lui, și toți locuitorii orașului, au făcut ceva de care nici n-au auzit, și ceva ce strămoșii lor nu le-au poruncit niciodată; unde veți fugi și unde vă veți ascunde rușinea, toată viața voastră înaintea fraților voștri, locuitorii ținutului Canaan? 11. Acum, de aceea, noi nu putem suporta acest lucru pe care voi l-ați făcut, nici să facem această greșeală pe care strămoșii noștri nu ne-au poruncit-o. 12. Astfel, mâine noi vom merge și îi vom strânge pe toți frații noștri, frații cananiți care locuiesc în ținut, și vom veni și vă vom lovi pe voi și pe cei care se încred în voi, de nu va mai rămâne nimic din voi și din ei. 13. Și când Hamor și fiul lui Șecem și toți locuitorii orașului au auzit cuvintele lui Cidekem și ale fraților lui, s-au speriat teribil pentru viețile lor, și le-a părut rău de ce-au făcut. 14. Și Șecem și tatăl lui, Hamor, i-au răspuns tatălui lor Cidekem și fraților lui, și ei le-au zis: Tot ce-ați spus este adevărat. 15. Dar să nu spuneți, nici să vă imaginați în inimile voastre că din dragoste pentru evrei am făcut noi acest lucru pe care strămoșii noștri nu ni l-au poruncit. 16. Ci deoarece noi am văzut că nu era intenția și nici dorința lor să ne facă pe plac în legătură cu fiica lor, pe care noi am luat-o, cu excepția acestei condiții, așa că noi i-am ascultat și am făcut acest lucru pe care l-ați văzut, ca să obținem ce vrem de la ei. 17. Și după ce vom obține de la ei ceea ce dorim, ne vom duce la ei și le vom face ceea ce ne-ați spus. 18. Vă implorăm deci să așteptați și să aveți răbdare până ce ni se vor vindeca trupurile și vom deveni iar puternici, și apoi vom merge împreună împotriva lor, și le vom face ceea ce este în inimile voastre și în ale noastre. 19. Și Dina, fiica lui Iacov, a auzit toate aceste cuvinte pe care Cidekem și frații lui le-au spus, și ceea ce Hamor și fiul lui, Șecem, și locuitorii orașului le-au răspuns lor. 20. Și ea s-a grăbit și a trimis pe una dintre doici, pe care tatăl ei le trimisese să aibă grijă de ea în casa lui Șecem, la tatăl ei Iacov și la frații ei, zicând: 21. Aceasta a sfătuit Cidekem și frații lui în legătură cu tine, și asta au răspuns Hamor și Șecem și locuitorii orașului. 22. Și când Iacov a auzit aceste cuvinte, s-a mâniat teribil, și s-a indignat pe ei, și mânia i-a sporit împotriva lor. 23. Și Simeon și Levi au jurat, zicând: Cât este viu este Domnul, Dumnezeul întregului pământ, mâine, la această vreme, nu va mai rămâne nimeni viu în tot orașul. 24. Și douăzeci de bărbați tineri care se ascunseseră ca să nu fie circumciși s-au luptat cu Simeon și Levi, și Simeon și Levi au omorât optsprezece dintre ei, și doi au fugit de ei și au scăpat în niște gropi de var care erau în oraș, și Simeon și Levi i-au căutat, dar nu i-au găsit. 25. Și Simeon și Levi au continuat să cutreiere orașul, și au omorât cu sabia pe toți locuitorii orașului, și n-au lăsat pe nimeni în viață. 26. Și a fost o mare consternare în mijlocul orașului, și strigătele locuitorilor orașului au ajuns în cer, și toate femeile și copiii strigau în gura mare. 27. Și Simeon și Levi au omorât tot orașul; n-a mai rămas nici un bărbat în tot orașul. 28. Și ei i-au omorât pe Hamor și pe Șecem, fiul lui, cu sabia, și au luat-o înapoi pe Dina din casa lui Șecem, și au plecat de acolo. 29. Și fiii lui Iacov s-au întors la cei omorâți și au confiscat toată averea lor, atât cea din oraș, cât și cea de pe câmp. 30. Și în timp ce jefuiau, trei sute de oameni s-au pus pe aruncat în ei cu nisip și pietre, Și Simeon s-a întors către ei și i-a omorât pe toți cu sabia, și Simeon s-a întors la Levi și au intrat în oraș. 31. Și ei le-au luat oile, caii și vitele, și restul de femei și copii, și i-au luat cu ei, și au deschis o poartă, au ieșit și s-au întors învigorați la tatăl lor Iacov. 32. Și când Iacov a văzut ce-au făcut orașului, a văzut averile confiscate pe care le luaseră, el s-a mâniat grozav pe ei, și le-a zis: Ce mi-ați făcut? Eu stăteam liniștit printre cananiți, locuitorii ținutului, și niciunul dintre ei nu s-a legat de mine. 33. Și acum voi m-ați făcut odios locuitorilor ținutului, printre cananiți și pereziți, și noi suntem puțini, și ei se vor strânge cu toții împotriva mea când vor auzi de ce-ai făcut, împreună cu frații tăi, și eu și casa mea vom fi distruși. 34. Și Simeon și Levi și toți ceilalți frați care erau cu ei i-au răspuns tatălui lor Iacov și i-au zis: Dar noi trăim în ținut, și Șecem să facă una ca asta surorii noastre? De ce nu vorbești despre ce-a făcut Șecem? Și trebuia el să procedeze cu sora noastră ca și cum ar fi fost o vagabondă de pe stradă? 35. Și numărul femeilor pe care Simeon și Levi le-au luat prizoniere din orașul Șecem, pe care nu le-au omorât și care nu cunoscuseră bărbat a fost de optzeci și cinci. 36. Și printre ele era și o tânără domnișoară, încântătoare și atrăgătoare, al cărei nume era Buna, și Simeon a luat-o de nevastă; și numărul bărbaților pe care i-au luat prizonieri și nu i-au omorât a fost de cincizeci și șapte, iar pe ceilalți i-au omorât. 37. Și toți tinerii și tinerele pe care Simeon și Levi i-au luat prizonieri din orașul Șecem, au fost sclavi fiilor lui Iacov și copiilor lor după ei, până în ziua în care fiii lui Iacov au plecat din Egipt. 38. Și pe când Simeon și Levi plecau din oraș, doi tineri care mai rămăseseră, și care se ascunseseră în oraș, și care nu muriseră împreună cu oamenii din oraș, s-au ridicat și au intrat în oraș și l-au găsit pustiit de toți oamenii, numai femei plângând, și acești tineri au strigat și au zis: Iată, acesta este răul pe care l-au făcut fiii lui Iacov evreul, distrugând unul dintre orașele cananite, și nu le-a fost frică pentru viețile lor în tot ținutul Canaan. 39. Și acești oameni au părăsit orașul și s-au dus în orașul Tapnah, și au ajuns acolo și le-au povestit locuitorilor de acolo ce-au pățit, și tot ceea ce fiii lui Iacov au făcut orașului Șecem. 40. Și vestea a ajuns la Iașub, regele orașului Tapnah, și el a trimis oameni în orașul Șecem să verifice, căci regele nu i-a crezut pe cei doi tineri, zicând: Cum au putut doi oameni să distrugă un oraș așa de mare, cum este Șecem? 41. Și mesagerii lui Iașub s-au întors și i-au zis: Am mers în oraș, și este distrus, nu este nici un bărbat acolo, numai femei plângând; de asemenea nu-i nici o turmă sau cireadă, căci tot ceea ce era în oraș a fost luat de către fiii lui Iacov. 42. Și Iașub s-a întrebat în legătură cu aceasta, zicând: Cum a fost posibil ca doi oameni să facă asta, să distrugă un oraș așa de mare, și nici un bărbat n-a putut să le stea împotrivă? 43. Căci așa ceva nu s-a mai petrecut de pe vremea lui Nimrod, și chiar din vremurile cele mai îndepărtate, așa ceva nu s-a mai întâmplat; și Iașub, regele din Tapnah, le-a zis oamenilor lui: Fiți curajoși și vom merge la luptă împotriva acestor evrei, și le vom face la fel ce ei au făcut orașului, și-i vom răzbuna pe locuitorii orașului. 44. Și Iașub, regele din Tapnah, s-a consultat cu sfătuitorii lui în această privință, și ei i-au zis: Singur nu-i vei învinge pe evrei, căci ei trebuie să fie puternici, ca singuri să facă una ca asta orașului. 45. Dacă doi dintre ei au distrus tot orașul, și nimeni nu le-a stat împotrivă, cu siguranță că dacă pornești împotriva lor, ei se vor ridica împotriva ta și te vor distruge. 46. Dar dacă vei trimite veste tuturor regilor dimprejurul nostru, să se strângă împreună cu noi, atunci vom merge cu toții la luptă împotriva fiilor lui Iacov, și-i vei învinge. 47. Și Iașub i-a ascultat pe sfătuitorii lui, și cuvintele lor i-au plăcut, lui și oamenilor lui, și așa a făcut; și Iașub, regele din Tapnah, a trimis veste tuturor regilor amoriților dimprejurul Șecemului și al Tapnahului, zicând: 48. Mergeți cu mine și ajutați-mă, și-l vom ataca pe Iacov evreul și pe fiii lui, și-l vom șterge de pa fața pământului, căci aceasta a făcut el orașului Șecem, și voi nu știți? 49. Și toți regii amoriților au auzit de răul pe care l-au făcut orașului fiii lui Iacov, și ei au rămas înmărmuriți auzind asta. 50. Și cei șapte regi ai amoriților s-au strâns împreună cu armatele lor, cam zece mii de oameni cu săbii, și ei au mers la luptă împotriva fiilor lui Iacov; și Iacov a auzit că regii amoriților s-au adunat pentru bătălie împotriva fiilor lui, și Iacov a fost foarte înfricoșat, și s-a speriat. 51. Și Iacov a exclamat împotriva lui Simeon și a lui Levi, zicând: Ce faptă ați făcut? De ce m-ați lovit, să aduceți împotriva mea toți fiii Canaanului, să mă distrugă, pe mine și casa mea? Căci eram liniștit, eu și casa mea, și voi mi-ați făcut asta, și i-ați provocat pe locuitorii ținutului, cu faptele voastre. 52. Și Iuda i-a răspuns tatălui său, zicând: Oare degeaba frații mei Simeon și Levi au omorât tot locuitorii din Șecem? Cu siguranță că din cauză că Șecem a dezonorat pe sora noastră, și a încălcat porunca Dumnezeului nostru dată lui Noe și urmașilor lui, căci Șecem a luat cu forța pe sora noastră și a comis adulter cu ea. 53. Și Șecem a făcut tot acest rău și niciunul dintre locuitorii orașului nu i s-a opus, să-i spună: De ce faci asta? Cu siguranță că de aceea frații mei s-au dus și au lovit orașul, și Domnul i-a dat în mâinile lor, căci locuitorii orașului au încălcat porunca Dumnezeului nostru. Oare au făcut ei asta, și să rămână nepedepsiți? 54. Și acum de ce ți-e frică și ești distras, și de ce ești nemulțumit de frații mei, și de ce este mânia ta îndreptată împotriva lor? 55. Cu siguranță că Dumnezeul nostru, care ne-a dat pe mână orașul Șecem și pe locuitorii lui, El de asemenea ne va da pe mână pe toți regii cananiților, care vin împotriva noastră, și noi le vom face ceea ce frații mei au făcut Șecemului. 56. Acum stai liniștit în privința lor și alungă-ți temerile, și încrede-te în Domnul, Dumnezeul nostru, și roagă-te Lui să ne salveze și să ne dea pe mână dușmanii noștri. 57. Și Iuda i-a zis unuia dintre slujitorii tatălui său: Du-te și observă-i pe cei trei regi care vin împotriva noastră; unde sunt, ei și armatele lor. 58. Și slujitorul a plecat în cercetare, departe, în partea opusă muntelui Sihon, și a văzut toate taberele regilor staționate pe teren; și s-a întors la Iuda și i-a zis: Regii se află în câmpie, împreună cu taberele lor, într-un număr grozav de mare, ca nisipul de pe malul mării. 59. Și Iuda le-a spus lui Simeon și Levi, și tuturor fraților lui: Întăriți-vă și fiți fii de nădejde, căci Domnul Dumnezeu este cu noi, nu vă fie frică de ei. 60. Ridicați-vă cu toții, luați-vă fiecare armamentul de război, arcul și sabia, și vom merge și vom lupta împotriva acestor oameni necircumciși; Domnul este Dumnezeul nostru, El va fi cel care ne va salva. 61. Și ei s-au ridicat, fiecare și-a lut armele de război, bărbați și tineri, unsprezece fii ai lui Iacov, împreună cu toți slujitorii lui Iacov. 62. Și toți slujitorii lui Isaac, care erau cu el în Hebron, toți au venit cu el, echipați cu diferite arme de război, și fiii lui Iacov și slujitorii lor, cu toții o sută doisprezece bărbați, au plecat înspre acei regi, și Iacov a mers și el cu ei. 63. Și fii lui Iacov au trimis vorbă lui Isaac, fiul lui Avraam, la Hebron, numit și Kireat-arba, zicând: 64. Te implorăm să te rogi pentru noi Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne protejeze de cananiți, care vin împotriva noastră, și să ni-i dea pe mână. 65. Și Isaac, fiul lui Avraam, s-a rugat Domnului pentru fiii lui, și a zis: O, Doamne Dumnezeule, Tu care i-ai promis tatălui meu, zicând: Îți voi înmulți urmașii precum stelele cerului; și de asemenea mi-ai promis și mie și ai pecetluit totul cu cuvântul Tău; acum că regii din Canaan s-au unit și vin împreună la război împotriva copiilor mei, fără ca ei să fi comis vreo violență. 66. Acum, de aceea, O, Doamne Dumnezeule, Dumnezeu al întregului pământ, te implor, schimbă planurile acestor regi, astfel ca ei să nu lupte împotriva fiilor mei. 67. Și umple inimile acestor regi și ale oamenilor lor cu frică de fiii mei, și doboară-le mândria, astfel ca ei să se îndepărteze de fiii mei. 68. Și cu mâna Ta puternică și întinsă salvează-i pe fii mei și pe slujitorii lor din mâna lor, căci toată puterea este în mâinile Tale ca să faci asta. 69. Și fiii lui Iacov și slujitorii lor am plecat înspre acei regi, și ei s-au încrezut în Domnul, Dumnezeul lor, și în timp ce mergeau, Iacov, tatăl lor, de asemenea s-a rugat Domnului și a zis: O. Doamne Dumnezeule, puternic și înflăcărat Dumnezeu, care ai domnit din vechime, de atunci până acum și vei domni pentru totdeauna. 70. Tu ești Cel care stârnești războaie și care le oprești, în mâna Ta este puterea să ridici și să dobori. O, fie ca rugăciunea mea să fie primită înaintea Ta, și să te întorci înspre mine cu mila Ta, ca să umpli inimile acestor regi și ale oamenilor lor cu frică de copiii mei, și să-i înfricoșezi, pe ei și taberele lor, și cu mila Ta grozavă să-i salvezi pe cei care se încred în Tine, căci Tu ești cel care ni-i dai pe oameni pe mână și aduci nații în puterea noastră. 35 1. Și toți regii amoriților au venit și au ocupat poziție în câmpie ca să se consulte cu sfătuitorii lor, de cum vor proceda cu copiii lui Iacov, căci încă le era frică de ei, zicând: Iată, doi dintre ei distrus în întregime tot orașul Șecem. 2. Și Domnul a auzit rugăciunile lui Isaac și Iacov, și a umplut inimile tuturor sfătuitorilor regilor cu o frică și groază teribilă, astfel că ei au exclamat în unanimitate: 3. Oare ești naiv azi, sau nu înțelegi că te vei lupta cu evrei, și de ce vrei să te distrugi singur astăzi? 4. Iată, doi dintre ei s-au dus în orașul Șecem, fără frică sau groază, și i-au omorât pe toți locuitorii orașului, nimeni nu li s-a putut împotrivi, cum te vei lupta cu toți? 5. Cu siguranță că știi că Dumnezeul lor îi protejează, și a făcut lucrări grozave pentru ei, cum nu s-a mai făcut din vremurile de demult, și printre toți dumnezeii națiilor, nu este niciunul care poate face lucrările Lui grozave. 6. Cu siguranță că El l-a salvat pe tatăl lor Avraam, evreul, din mâinile lui Nimrod, și din mâinile tuturor oamenilor lui, care au încercat să-l omoare de multe ori. 7. El l-a salvat de asemenea din focul în care l-a aruncat Nimrod, și Dumnezeul lui l-a salvat din el. 8. Și cine oare poate face ca El? Cu siguranță că Avraam i-a omorât pe cei cinci regi din Elam, când ei l-au atins pe fiul fratelui lui, care se stabilise în acele zile în Sodoma. 9. Și el l-a luat pe slujitorul lui, care îi slujea cu credință în casa lui, și pe câțiva dintre oamenii lui, și ei i-au urmărit pe regii din Elam într-o noapte, și i-au omorât, și i-au dat înapoi fiului fratelui lui toate proprietățile care îi fuseseră luate. 10. Și cu siguranță că știi că Dumnezeul acestor evrei îi iubește, și că ei de asemenea îl iubesc, căci ei știu că El i-a salvat din mâna dușmanilor lor. 11. Și pentru că îl iubește pe Dumnezeul lui, Avraam și-a luat pe singurul și prețiosul său fiu și a vrut să-l aducă jertfă arsă de tot Dumnezeul lui, și dacă nu-l oprea Dumnezeul lui, ar fi făcut asta din dragoste pentru Dumnezeul lui. 12. Și Dumnezeu a văzut toate lucrările lui, și i-a jurat, și i-a promis că-i va salva fiii lui din orice încurcătură ar intra, pentru că El a făcut asta, și din dragoste pentru Dumnezeul lui, și-a înăbușit compasiunea pentru copilul lui. 13. Și nu ați auzit ce a făcut Dumnezeul lor lui Faraon, regele Egiptului, și lui Abimalec, regele din Gerar, care-i luaseră nevasta, despre care spusese: Este sora mea, ca să nu-l omoare din cauza ei, și doreau s-o ia de nevastă? Și Dumnezeu le-a făcut tot ce-ai auzit. 14. Și iată, noi am văzut cu ochii noștri că Esau, fratele lui Iacov, s-a dus la el, cu patru sute de oameni, cu intenția să-l omoare, când și-a adus aminte că-i luase binecuvântarea tatălui lui. 15. Și el s-a dus să-l întâlnească atunci când s-a întors din Siria, să omoare mamele și copiii, și cine l-a salvat din mâinile fratelui său dacă nu Dumnezeul lui, în care s-a încrezut? El l-a salvat din mâna fratelui său și din mâinile dușmanilor lui, cu siguranță că El îi va proteja din nou. 16. Cine nu știe că Dumnezeul lor a fost cel care i-a inspirat cu putere, să facă orașului Șecem răul de care ai auzit? 17. Ar fi putut să fie numai prin puterea lor, doi oameni să distrugă un oraș așa de mare ca Șecem, dacă nu era Dumnezeul lor, în care se încred? Și El a vorbit și a făcut ca să-i omoare pe locuitori, în orașul lor. 18. Și crezi că poți să-i învingi pe ei, care au venit cu toții din orașul tău, chiar dacă ai avea de o mie de ori mai mulți oameni de partea ta? 19. Cu siguranță că știi și înțelegi că n-ai venit să te lupți cu ei, ci cu Dumnezeul lor, care i-a ales, și că de aceea astăzi vei fi distrus. 20. Acum, de aceea, oprește-te din răul pe care vrei să ți-l faci singur, și ar fi mai bine să nu te lupți cu ei, chiar dacă sunt puțin la număr, căci Dumnezeul lor este cu ei. 21. Și când regii amoriților au auzit toate cuvintele sfătuitorilor lor, inimile lor s-au umplut de groază, și li s-a făcut frică de fiii lui Iacov și nu au mai luptat împotriva lor. 22. Și ei și-au plecat urechile la cuvintele sfătuitorilor lor, și le-au ascultat toate cuvintele, și cuvintele sfătuitorilor le-au plăcut grozav, și ei așa au făcut. 23. Și regii s-au întors din drum, ca să nu-i întâlnească pe fiii lui Iacov, căci ei n-au îndrăznit să se lupte cu ei, căci le era teribil de frică de ei, și inimile li s-au topit, din cauza fricii de ei. 24. Căci asta le-a venit de la Domnul, căci El a auzit rugăciunile slujitorilor lui Isaac și Iacov, căci ei s-au încrezut în El; și toți acești regi și trupele lor s-au întors din drum în acea zi, fiecare în orașul lui, și cu acea ocazie, ei nu s-au luptat cu fiii lui Iacov. 25. Și fiii lui Iacov au rămas în acea zi în tabăra lor, până seara, în partea opusă muntelui Sihon, și văzând că acei regi nu au venit să se lupte cu ei, fiii lui Iacov s-au întors acasă. 36 1. În acea vreme, Domnul i-a apărut lui Iacov, zicând: Ridică-te, du-te la Betel și rămâi acolo, și fă acolo un altar Domnului care ți-a apărut, și care te-a salvat din necaz, pe tine și pe fii tăi. 2. Și Iacov s-a ridicat, el și casa lui, au plecat și au ajuns la Betel, după Cuvântul Domnului. 3. Și Iacov avea nouăzeci și nouă de ani când a plecat la Betel, și Iacov și fiii lui au mers la Betel, și Iacov și fiii, și toți cei care erau cu el, au rămas la Betel, în Uz, și el a zidit acolo un altar Domnului care-i apăruse, și Iacov și fiii lui au rămas în Betel șase luni. 4. În acea vreme, a murit Debora, fiica lui Uz, doica Rebecăi, care era cu Iacov, și Iacov a înmormântat-o sub un stejar care era acolo, în Betel. 5. Și Rebeca, fiica lui Betuel, din Uz, mama lui Iacov, de asemenea a murit, în Hebron, numit și Kireat-arba, și ea a fost înmormântată în peștera Macpela, peșteră pe care Avraam o cumpărase de la copiii lui Het. 6. Și Rebeca a trăit o sută treizeci și trei de ani, și ea a murit, și când Iacov a auzit că mama lui Rebeca a murit, el a plâns-o îndelung, ca și pe Debora, doica ei, sub stejar, și el a pus acelui loc numele Alon-baciut. 7. Și Laban, sirianul, a murit în acele zile, căci Dumnezeu l-a lovit, din cauză că încălcase legământul care exista între el și Iacov. 8. Și Iacov avea o sută de ani când i-a apărut Domnul, și l-a binecuvântat și i-a pus numele Israel, și Rahela, nevasta lui, a rămas însărcinată în acele zile. 9. Și în acea vreme, Iacov și casa lui au călătorit din Betel înspre casa tatălui său, la Hebron. 10. Și în timp ce mergeau pe drum, aproape să ajungă la Efrat, Rahela a născut un fiu; nașterea a fost foarte grea, și ea a murit. 11. Și Iacov a înmormântat-o de-a lungul drumului spre Efrat, în Betleem, și a pus un stâlp deasupra mormântului ei, care este acolo până în ziua de azi; și toate zilele Rahelei au fost de patruzeci și cinci de ani, și ea a murit. 12. Și Iacov i-a pus fiului pe care i l-a născut Rahela, Beniamin, pentru că a fost născut pe câmp, pe partea dreaptă, cum mergeau. 13. Și după ce a murit Rahela, Iacov și-a mutat cortul în cortul fetei ei în casă, Bilba. 14. Și Ruben era gelos pe mama lui Lea din această cauză, și el era plin de furie, și el s-a ridicat în mânia lui, a intrat în cortul Bilbei și a dat afară patul tatălui său. 15. În acea vreme, dreptul lui de prim născut, împreună cu drepturile de prinț și preot, le-au fost luate lui și fiilor lui, pentru că a profanat patul tatălui său, și dreptul de prim născut i-a fost dat lui Iosif, dreptul de prinț lui Iuda, și dreptul de preot lui Levi, din cauză că Ruben a profanat patul tatălui său. 16. Și aceștia sunt urmașii lui Iacov, care i s-au născut la Padam-aram, și fiii lui Iacov au fost doisprezece. 17. Și fiii Leii au fost Ruben, primul născut, și Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, și sora lor Dina; și fiii Rahelei au fost Iosif și Beniamin. 18. Și fiii Zilpei, sclava Leii, au fost Gad și Așer; și fiii Bilhei, sclava Rahelei, au fost Dan și Neftali; aceștia sunt fiii care i s-au născut lui Iacov în Padam-aram. 19. Și Iacov și fiii lui și toată casa lui au călătorit și au ajuns la Mamre, care este Kireat-arba, care este în Hebron, unde Avraam și Isaac s-au oprit, și Iacov și fiii lui și casa lui s-au stabilit, împreună cu tatăl lui, în Hebron. 20. Și fratele său Esau și fiii lui, împreună cu toată casa lui, au plecat în ținutul Seir și s-a stabilit acolo, și a avut proprietăți în ținutul Seir, și copiii lui Esau au fost roditori și s-au înmulțit grozav în ținutul Seir. 21. Și acestea sunt generațiile lui Esau care i s-au născut în Canaan, și fiii lui Esau au fost cinci. 22. Și Ada i-a născut lui Esau pe primul născut Elifaz, și de asemenea pe Reuel; și Ahlibamah i i-a născut pe Ieuș, Yaalam și pe Korah. 23. Aceștia sunt copiii lui Esau care i s-au născut în ținutul Canaan; și fiii lui Elifaz, fiul lui Esau au fost Teman, Omar, Zefo, Gatam, Kenaz și Amalex; și fiii lui Reuel au fost Naciat, Zerac, Șamah și Mizah. 24. Și fiii lui Ieuș au fost Timah, Alvah și Ieteh; și fiii lui Yaalam au fost Alah, Finor și Kenaz. 25. Și fiii lui Korah au fost Teman, Mibzar, Magdiel și Eram; acestea sunt familiile fiilor lui Esau după ducatele lor din ținutul Seir. 26. Și acestea sunt numele fiilor lui Seir horitul, locuitori ai ținutului Seir: Lotan, Șobal, Zibeon, Anah, Dișan, Ezer și Dișon, șapte fii. 27. Și copiii lui Lotan au fost Hori, Heman și sora lor Timna; Timna fiind cea care s-a dus la Iacov și la fiii lui și ei nu au luat-o în seamă; și ea s-a dus și a devenit o concubină a lui Elifaz, fiul lui Esau; și ea i l-a născut lui pe Amalek. 28. Și fiii lui Șobal au fost Alvan, Manahat, Ebal, Șefo și Onam, și fiii lui Zibeon au fost Ajah și Anah, acesta a fost acel Anah care l-a găsit pe Yemim în sălbăticie, pe când hrănea măgarii tatălui său. 29. Și în timp ce hrănea măgarii tatălui său, el îi ducea în sălbăticie în diferite perioade, ca să-i hrănească. 30. Și într-o zi când i-a dus într-unul dintre deșerturi, pe malul mării, în partea opusă sălbăticii unde erau oameni, și în timp ce îi hrănea, iată că o furtună foarte grea a venit dinspre mare și s-a așternut peste măgarii care se hrăneau acolo, și ei au rămas nemișcați. 31. Și după aceea, cam o sută douăzeci de animale grozave și teribile au venit din sălbăticia din cealaltă parte a mării, și ele au venit cu toate în locul în care erau măgarii, și au rămas acolo. 32. Și acele animale, de la mijloc în jos, aveau forma copiilor oamenilor, și de la mijloc în sus, unele aveau formă de urși, și altele de cai, cu cozi care porneau de la umeri și ajungeau până la pământ, precum cozile gazelelor; și aceste animale au venit, s-au urcat pe măgari și au plecat cu ei, și au plecat până în ziua de azi. 33. Și unul dintre aceste animale s-a apropiat de Anah și l-a lovit cu coada lui, după care a fugit din acel loc. 34. Și când a văzut el acest lucru, s-a speriat teribil pentru viața lui, a fugit înspre oraș și a scăpat. 35. Și el a povestit fiilor și fraților lui ceea ce i s-a întâmplat, și mulți oameni s-au dus să caute măgarii, dar nu i-au găsit, și Anan și frații lui nu s-au mai dus în acel loc începând din acea zi, căci le era teribil de frică pentru viețile lor. 36. Și copiii lui Anah, fiul lui Seir, au fost Dișon și sora lui Ahlibamah; și copiii lui Dișon au fost Hemdan, Eșban, Itran și Cheran; și copiii lui Dișon au fost Uz și Aran. 37. Acestea sunt familiile copiilor lui Seir horitul, după ducatele lor din ținutul Seir. 38. Și Esau și copiii săi s-au stabilit în ținutul lui Seir horitul, locuitorii ținutului, și ei au avut posesiuni în ținut, au fost roditori și s-au înmulțit grozav; și Iacov și copiii lui, și toată casa lui, s-a stabilit împreună cu tatăl său Isaac în ținutul Canaan, după cum Domnul i-a poruncit lui Avraam, tatăl lor. 37 1. Și pe când Iacov avea o sută cinci ani, nouă ani de când Iacov și copiii lui se stabiliseră în ținutul Canaan, el a plecat din Padan-aram. 2. Și în acele zile Iacov, împreună cu copiii lui, a plecat în călătorie din Hebron, și s-a întors în Șecem, el și toată casa lui, și s-au stabilit acolo, căci copiii lui Iacov au obținut pășuni bune pentru vitele lor în orașul Șecem; orașul Șecem fiind pe atunci reconstruit și avea o populație de cam trei sute de bărbați și femei. 3. Și Iacov și copiii lui și toată casa lui s-au stabilit în acea parte de teren pe care Iacov o cumpărase de la Hamor, tatăl lui Șecem, când el venise din Padan-aram, înainte ca Simeon și Levi să distrugă orașul. 4. Și toți acei regi ai cananiților și amoriților care înconjurau orașul Șecem, au auzit că fiii lui Iacov au venit din nou în Șecem și s-au stabilit acolo. 5. Și ei au zis: Să vină fiii lui Iacov evreul în oraș și să se stabilească, după ce i-au lovit pe locuitorii lui și i-au alungat? Să se întoarcă ei și să-i alunge pe cei care s-au stabilit în oraș, sau să-i omoare? 6. Și toți regii din Canaan s-au strâns din nou, și ei au pornit la război împotriva lui Iacov și a fiilor lui. 7. Și Iașub, regele din Tapnah, a trimis de asemenea vorbă tuturor regilor vecini; lui Elan, regele din Gaaș, și lui Ihuri, regele din Șiloh, și lui Paraton, regele din Ciazar, și lui Susi, regele din Sarton, și lui Laban, regele din Betcioran, și lui Șabir, regele din Otnay-mah, zicând: 8. Veniți și ajutați-mă, și să-l distrugem pe Iacov evreul și pe fiii lui, și toată casa lui, căci ei au venit din nou în Șecem să-l stăpânească și să-i omoare pa locuitori, la fel ca mai-nainte. 9. Și acești regi s-au strâns și au venit cu toate trupele lor, oameni mulți precum nisipul de pe malul mării, și ei erau în partea opusă Tapnahului. 10. Și Iașub, regele din Tapnah, a mers la ei, împreună cu toată armata lui, și și-a așezat tabăra la un loc cu ei, în partea opusă Tapnahului, în afara orașului; și toți acești regi s-au împărțit în șapte divizii, fiind deci șapte tabere împotriva fiilor lui Iacov. 11. Și ei au trimis o declarație lui Iacov și a fiilor lui, zicând: Veniți cu toții la noi, să ne întâlnim în câmpie, ca să răzbunăm cauza bărbaților din Șecem, pe care i-ați omorât în orașul lor, și apoi poți să te întorci din nou în orașul Șecem, și să te stabilești acolo, și să omori locuitorii lui, cum ai făcut-o mai-nainte. 12. Și fiii lui Iacov au auzit aceasta și mânia le-a sporit împotriva cuvintelor regilor din Canaan, și zece dintre fiii lui Iacov s-au ridicat, și fiecare dintre ei și-au pus armele de război, și cu ei au fost o sută doi dintre slujitorii lor, toți de asemenea echipați de luptă. 13. Și toți acești bărbați, fiii lui Iacov și slujitorii lui, au plecat înspre acei regi, și Iacov, tatăl lor, era cu ei, și ei s-au postat pe colina Șecem. 14. Și Iacov s-a rugat Domnului pentru fiii lui, și-a întins mâinile către Domnul și a zis: O, Doamne, Tu ești Dumnezeul cel Atotputernic, Tu ești tatăl nostru, Tu ne-ai creat și noi suntem lucrarea mâinilor Tale; te rog pe Tine, salvează-mi fii, în mila Ta, din mâna dușmanilor lor, care astăzi vin să lupte cu ei, și salvează-i din mâna lor, căci în mâna Ta este puterea și tăria, să salvezi puțini de mulți. 15. Și dă fiilor mei, slujitorii Tăi, tărie în inimă, să lupte cu dușmanii lor, să-i învingă, și ca dușmanii lor să cadă înaintea lor, și nu lăsa ca fiii mei și slujitorii lor să moară de mâinile copiilor lui Canaan. 16. Dar dacă vrei să iei viețile fiilor mei și a slujitorilor lor, ia-le, în mila Ta uriașă, prin mâinile slujitorilor Tăi, ca ei să nu piară astăzi de mâinile amoriților. 17. Și când Iacov a încetat să se roage Domnului, pământul s-a zdruncinat din locul lui, și soarele s-a întunecat, și toți acei regi au fost înfricoșați și o teribilă consternare i-a cuprins. 18. Și Domnul a ascultat rugăciunea lui Iacov, și Domnul a umplut inimile tuturor regilor și a oamenilor lor cu teroare și frică de fiii lui Iacov. 19. Căci Domnul a făcut ca ei să audă zgomot de care, și zgomot de cai teribili dinspre fiii lui Iacov, și zgomotul unei armate uriașe venind împreună cu ei. 20. Și pe acești regi i-a cuprins o mare teroare de fiii lui Iacov, și, pe când stăteau în tabăra lor, iată că fiii lui Iacov veneau către ei, cu o sută doisprezece oameni , cu strigăte puternice și îngrozitoare. 21. Și când regii i-au văzut pe fiii lui Iacov avansând înspre ei, încă mai erau cuprinși de panică, și erau înclinați să se retragă dinaintea fiilor lui Iacov, la început, și să nu se lupte cu ei. 22. Dar ei nu s-au retras, zicând: Ar fi o dizgrație pentru noi, să ne retragem de două ori dinaintea evreilor. 23. Și fiii lui Iacov au ajuns aproape și au înaintat împotriva regilor și a armatelor lor, și ei au văzut, iată că erau oameni foarte puternici, numeroși ca nisipul mării. 24. Și fiii lui Iacov au strigat la Domnul și au zis: Ajută-ne, o Doamne, ajută-ne și răspunde-ne, căci avem încredere în Tine, și nu ne lăsa să murim de mâinile acestor bărbați necircumciși, care în această zi au venit împotriva noastră. 25. Și fiii lui Iacov și-au pus armele de război, și ei și-au luat în mână, fiecare, scutul și sulița lui, și s-au apropiat să înceapă lupta. 26. Și Iuda, fiul lui Iacov, a alergat să fie primul, înaintea fraților lui, și zece dintre slujitorii lui cu el, și el a înaintat înspre acei regi. 27. Și Iașub, regele din Tapnah, de asemenea a înaintat primul, împreună cu armata lui, înaintea lui Iuda, și Iuda l-a văzut pe Iașub și armata lui venind înspre el, și furia lui Iuda a crescut, și mânia ardea în el, și s-a apropiat să lupte, riscându-și viața. 28. Și Iașub și toată armata înaintau înspre Iuda, și el călărea pe un cal tare și puternic, și Iașub era un luptător curajos, și era acoperit cu fier și alamă, din cap până-n picioare. 29. Și în timp ce era pe cal, el trăgea săgeți cu amândouă mâinile, din față și întors înspre înapoi, cum de altfel el lupta în toate bătăliile lui, și nu greșea niciodată când trăgea săgeți. 30. Și când Iașub a venit să lupte cu Iuda, și trăsese multe săgeți înspre Iuda, Domnul a legat mâinile lui Iașub, și toate săgețile pe care le-a tras au nimerit proprii lui oameni. 31. Și cu toate acestea, Iașub continua să avanseze înspre Iuda, trăgând săgeți înspre el, dar distanța dintre ei era de cam treizeci de coți, și când Iuda l-a văzut pe Iașub trăgând săgeți înspre el, a alergat către el, teribil de furios. 32. Și Iuda a luat o piatră mare, de pe câmp, și greutatea ei era de treizeci de șekeli, și Iuda a alergat înspre Iașub, și l-a lovit cu piatra în scut, și Iașub a fost zdruncinat de lovitură și a căzut de pe cal, la pământ. 33. Și scutul a zburat din mâna lui Iașub, din forța loviturii, la cincisprezece coți, și scutul a căzut în fața celei de-a doua tabere. 34. Și regii care au venit cu Iașub au văzut de la distanță puterea lui Iuda, fiul lui Iacov, și ce i-a făcut lui Iașub, și erau teribil de înfricoșați de Iuda. 35. Și ei s-au strâns lângă tabăra lui Iașub, văzându-i confuzia, și Iuda și-a scos sabia și a omorât patruzeci și doi de oameni din trupele lui Iașub, și toată trupa lui Iașub a fugit de Iuda, și nimeni nu i-a stat în față, și ei l-au părăsit pe Iașub și au fugit, și Iașub era încă la pământ. 36. Și Iușub, văzând că toți oamenii lui au fugit de la el, s-a hotărât și s-a ridicat cu furie împotriva lui Iuda, și a stat în picioare în fața lui Iuda. 37. Și Iașub a avut o singură luptă cu Iuda, punându-și scuturile în față, și oamenii lui Iașub au fugit, căci le era teribil de frică de Iuda. 38. Și Iașub și-a luat sulița în mână ca să-l lovească pe Iuda în cap, dar Iuda și-a pus iute scutul deasupra capului împotriva suliței lui Iașub, astfel că scutul lui Iuda a primit lovitura suliței lui Iașub, și scutul a fost rupt în două. 39. Și când Iuda a văzut că scutul este rupt în două, și-a scos sabia și l-a lovit pe Iașub la glezne, și i-a tăiat piciorul, astfel că Iașub a căzut la pământ, și sulița i-a căzut din mână. 40. Și Iuda brusc a luat sulița lui Iașub, cu care i-a tăiat capul, și l-a pus lângă piciorul lui. 41. Și când fiii lui Iacov au văzut ce i-a făcut Iuda lui Iașub, au alergat înspre ceilalți regi, și fiii lui Iacov au luptat cu armata lui Iașub, și cu armatele tuturor regilor care erau acolo. 42. Și fiii lui Iacov au omorât cincisprezece mii de oameni, și ei i-au lovit cum ai tăia castraveți, și restul dintre ei au fugit ca să scape cu viață. 43. Și Iuda încă mai stătea lângă trupul lui Iașub, și Iacov l-a dezbrăcat pe Iașub de armură. 44. Și Iuda, de asemenea, i-a luat fierul și alama care era pe Iașub, și iată că nouă oameni dintre căpitanii lui Iașub au venit să se lupte cu Iuda. 45. Și Iuda, iute, a luat o piatră de pe pământ, și cu ea l-a lovit pe unul dintre ei în cap, și i-a spart capul, și omul a căzut de pe cal la pământ. 46. Și cei opt căpitani care au rămas, văzând puterea lui Iuda, au fost teribil de înfricoșați și au fugit, și Iuda, împreună cu cei zece oameni ai lui, i-au urmărit, i-au ajuns și i-au omorât. 47. Și fiii lui Iacov încă mai loveau armatele regilor, și ei au omorât mulți dintre ei, dar acești regi le-au rezistat, împreună cu căpitanii lor, și nu s-au retras din locurile lor, și au strigat înspre cei care au fugit dinaintea fiilor lui Iacov, dar nici unul dintre ei nu i-au ascultat, căci le era frică pentru viețile lor, că ar putea să moară. 48. Și toți fiii lui Iacov, după ce au înfrânt armatele regilor, s-au întors și au venit înaintea lui Iuda, și Iuda încă îi omora pe cei opt căpitani ai lui Iașub, și le lua îmbrăcămintea. 49. Și Levi l-a văzut pe Elon, regele din Gaaș, venind înspre el, împreună cu cei paisprezece căpitani ai lui, ca să-l omoare, dar Levi nu știa asta cu siguranță. 50. Și Elon și căpitanii lui au ajuns aproape, și Levi s-a uitat înapoi și a văzut bătălia care se dădea în spate, și Levi a alergat, împreună cu doisprezece dintre slujitorii lui, s-au dus și i-au omorât fără milă pe Elon și căpitanii lui. 38 1. Și Ihuri, regele din Șiloh, a venit să-l ajute pe Elon, și el s-a apropiat de Iacov, atunci Iacov și-a încordat arcul pe care îl avea în mână, și cu o săgeată l-a lovit pe Ihuri și l-a omorât. 2. Și când Ihuri, regele din Șiloh, a murit, cei patru regi care rămăseseră, au fugit din locul unde luptau, împreună cu restul de căpitani, și s-au înțeles să se retragă, zicând: Nu mai avem putere să ne luptăm cu evreii, după ce i-au omorât pe cei trei regi și pe căpitanii lor, care erau mai puternici decât noi. 3. Și când fiii lui Iacov au văzut că restul de regi și-au părăsit posturile, ei i-au urmărit, și Iacov de aseme-nea a venit de pe colina Șecem, din locul unde era, și ei au plecat în urmărirea regilor, și s-au apropiat de ei, împreună cu slujitorii lor. 4. Și regii și căpitanii, împreună cu restul trupelor, văzând că Iacov s-a apropiat de ei, li s-a făcut frică pentru viețile lor, și au fugit, până au ajuns la orașul Ciazar. 5. Și fiii lui Iacov i-au urmărit până la poarta orașului Ciazar, și ei au cauzat mari pierderi printre regi și armatele lor, cam patru mii de bărbați, și în timp ce distrugeau armata regilor, Iacov era ocupat cu arcul lui, preocupându-se numai de omorârea regilor, și el i-a omorât pe toți. 6. Și el i-a omorât pe Paraton, regele din Ciazar, la poarta orașului Ciazar, și apoi pe Susi, regele din Sarton; și pe Laban, regele din Macinaimah, și el i-a omorât pe toți cu săgeți, câte o săgeată pentru fiecare, și ei au murit. 7. Și fiii lui Iacov, văzând că toți regii au murit și că dușmanii erau ca și înfrânți, și în retragere, au continuat lupta cu armatele regilor, în partea opusă porții Ciazar, și au mai omorât cam patru sute dintre ei. 8. Și trei bărbați dintre slujitorii lui Iacov au căzut în bătălie, și când Iuda a văzut că trei dintre slujitorii lui au murit, s-a întristat grozav, și mânia ardea în el împotriva amoriților. 9. Și toți bărbații care au rămas din armatele regilor erau teribil de înfricoșați pentru viețile lor, și toți au fugit și au spart poarta din zidul orașului Ciazar, și toți au intrat în oraș ca să fie în siguranță. 10. Și ei s-au ascuns în mijlocul orașului Ciazar, căci orașul Ciazar era foarte populat și întins, și când toate aceste armate au intrat în oraș, fiii lui Iacov i-au urmărit în oraș. 11. Și patru bărbați puternici, experimentați în bătălie, au venit din oraș și s-au postat la intrarea în oraș, cu săbiile scoase și sulițe în mâini, și s-au poziționat în partea opusă fiilor lui Iacov, și nu le-au îngăduit să intre în oraș. 12. Și Naftali a alergat și a venit între ei, și cu sabia a omorât doi dintre ei, și le-a tăiat capetele cu o singură lovitură. 13. Apoi s-a întors spre ceilalți doi, dar ei au fugit, el i-a urmărit, i-a ajuns, i-a atacat și i-a omorât. 14. Și fiii lui Iacov au venit în oraș și au văzut că era un alt zid al orașului, și au căutat poarta zidului și n-au putut-o găsi, și Iuda s-a suit pe zid, și Simeon și Levi l-au urmat, și toți trei au coborât de pe zid în oraș. 15. Și Simeon și Levi i-au omorât pe toți bărbații care fugiseră în oraș ca să fie în siguranță, și de asemenea pe locuitorii orașului, împreună cu nevestele și copiii lor, și ei i-au omorât pe toți cu săbiile, și strigătele orașului s-au ridicat la cer. 16. Și Dan și Neftali s-au suit pe zid ca să vadă ce este cu zgomotul și plângerea, și i-au auzit pe locuitorii orașului, vorbind cu umilință și implorări, zicând: Luați-ne toate averile din oraș și plecați, numai nu ne omorâți. 17. Și când Iuda, Simeom și Levi au terminat măcelărirea locuitorilor orașului, s-au suit pe zid și i-au strigat pe Dan și Neftali, care de asemenea erau pe zid, și tuturor fraților lor, și Simeon și Levi le-au indicat unde era intrarea în oraș, și toți fiii lui Iacov au venit să jefuiască orașul. 18. Și fiii lui Iacov au jefuit orașul Ciazar, turme și cirezi, și averi, și ei au jefuit tot ceea ce au putut lua, și au părăsit în acea zi orașul. 19. Și în ziua următoare, fiii lui Iacov s-au dus la Sarton, căci ei au auzit că bărbații din Sarton, care rămăseseră în oraș, se strânseseră ca să lupte cu ei, pentru că-i omorâseră regele, și Sarton era on oraș foarte înalt și foarte fortificat, și avea un canal adânc care înconjura orașul. 20. Și canalul avea cincizeci de coți adâncime și patruzeci de coți lățime, și nu era nici un loc prin care să intri în oraș din cauza canalului, și fiii lui Iacov au văzut canalul orașului, și ei au căutat o intrare, dar nu au găsit-o. 21. Căci intrarea în oraș era în spate, și orice om care dorea să intre în oraș venind pe acel drum, trebuia să înconjoare tot orașul, și apoi intra în oraș. 22. Și fiii lui Iacov, văzând că nu pot găsi o cale de a intra în oraș, s-au mâniat și mai tare, și locuitorii orașului, văzând că fiii lui Iacov se îndreptau către ei, li s-a făcut tare frică, căci ei au auzit de puterea lor, și de ceea ce au făcut în Ciazar. 23. Și locuitorii orașului Sarton nu au putut ieși afară din oraș înspre fiii lui Iacov, după ce s-au strâns în oraș, pentru luptă, și nici să intre în oraș, dar când i-au văzut venind înspre ei, le-a fost teribil de frică, căci ei au auzit de puterea lor și de ceea ce au făcut orașului Ciazar. 24. Și locuitorii din Sarton au luat la repezeală podul de pe drumul înspre oraș, din locul lui, înainte ca fiii lui Iacov să vină, și l-au adus în oraș. 25. Și fiii lui Iacov au venit și au căutat intrarea în oraș, și n-au putut-o găsi, și locuitorii orașului s-au suit în vârful zidului, și i-au văzut pe fiii lui Iacov, care căutau intrarea în oraș. 26. Și locuitorii orașului îi jigneau pe fiii lui Iacov din vârful zidului, și i-au blestemat, și fiii lui Iacov au auzit jignirile, și s-au întărâtat și mai mult, și mânia fierbea în ei. 27. Și fiii lui Iacov au fost provocați de ei, și ei toți s-au ridicat și au trecut peste canal, cu forța puterii lor, și prin puterea lor au trecut peste cei patruzeci de coți lățime ai zidului. 28. Și când au trecut canalul și au stat sub zidul orașului, ei au găsit toate porțile orașului închise cu uși de fier. 29. Și fiii lui Iacov erau gata să rupă ușile porților orașului, și locuitorii nu i-au lăsat, căci din vârful zidului ei aruncau pietre și săgeți asupra lor. 30. Și numărul locuitorilor care era pe zid era de cam patru sute de bărbați, și când fiii lui Iacov au văzut că bărbații din oraș nu îi lăsau să deschidă porțile orașului, s-au mobilizat și s-au urcat în vârful zidului, și Iuda a fost primul, în partea de răsărit a orașului. 31. Și Gad și Așer s-au dus după el, în colțul de apus al orașului, și Simeon și Levi la miazănoapte, și Dan și Ruben la miazăzi. 32. Și bărbații care erau în vârful zidului, locuitorii orașului, văzând că fiii lui Iacov veneau către ei, au fugit cu toții de pe zid, au coborât în oraș, și s-au ascuns în mijlocul orașului. 33. Și Isahar și Neftali, care rămăseseră sub zid, s-au apropiat și au spart porțile orașului și au aprins un foc la porțile orașului care a topit fierul, și fiii lui Iacov au intrat în oraș, ei și oamenii lor, și au luptat cu locuitorii orașului Sarton, și i-au măcelărit, și nimeni nu le-a putut sta împotrivă. 34. Și cam două sute de oameni au fugit din oraș, și ei s-au dus și s-au ascuns într-un anume turn din oraș, și Iuda i-a urmărit la până la turn, și au dărâmat turnul, care a căzut peste oameni, și i-a omorât pe toți. 35. Și fiii lui Iacov s-au urcat pe acoperișul acelui turn, și au văzut departe, în oraș, un alt turn, mai puternic și mai înalt, al cărui vârf ajungea până la cer, și fiii lui Iacov s-au grăbit și au coborât, și au plecat cu toți oamenii la acel turn, și l-au găsit plin cu aproximativ patru sute de bărbați, femei și copii. 36. Și fiii lui Iacov i-au atacat năvalnic, și ei au fugit. 37. Și Simeon și Levi i-au urmărit, când douăsprezece bărbați foarte puternici și curajoși au ieșit din locurile unde erau ascunși. 38. Și acești doisprezece bărbați s-au luptat cu vitejie cu Simeon și Levi, și Simeon și Levi n-au putut să-i învingă, și acei bravi bărbați au sfărâmat scuturile lui Simeon și Levi, și unul dintre ei a încercat să-l lovească cu sabia în cap pe Levi, când Iuda, iute, și-a pus mâna în cap, și puțin a lipsit ca mâna lui Levi să nu fie tăiată. 39. Și Levi a apucat sabia bravului bărbat, i-a luat-o cu forța, și l-a lovit cu ea în cap, și i-a tăiat capul. 40. Și cei unsprezece bărbați s-au apropiat să se lupte cu Levi, căci văzuseră că unul dintre ei a fost omorât, și fiii lui Iacov s-au luptat, dar n-au putut să-i învingă, căci acei bărbați erau foarte puternici. 41. Și fiii lui Iacov, văzând că nu-i pot înfrânge, Simeon a scos un puternic și teribil strigăt, și cei unsprezece bărbați au fost înmărmuriți de strigătul lui Simeon. 42. Și Iuda, de la distanță, a recunoscut vocea lui Simeon, și Neftali și Iuda au alergat cu scuturile lor la Simeon și Levi, și i-au găsit luptându-se cu acei bărbați puternici, și nereușind să-i învingă, scuturile lor fiind distruse. 43. Și Neftali a văzut că scuturile lui Simeon și Levi erau distruse, și el a luat două scuturi de la slujitorii lui, și le-a adus lui Simeon și Levi. 44. Și Simeon, Levi și Iuda, în acea zi, au luptat cu cei unsprezece bărbați viteji până la apusul soarelui, dar n-au putut să-i înfrângă. 45. Și aceasta i-a fost spus lui Iacov, și el s-a îngrijorat grozav, s-a rugat Domnului, și el și Neftali s-au dus să se lupte cu acei bărbați viteji. 46. Și Iacov s-a apropiat, și-a scos arcul, s-a dus aproape de acei viteji, și a omorât trei dintre ei cu arcul, și restul de opt s-au întors, acum fiind atacați din față și din spate, si li s-a făcut frică pentru viețile lor, și n-au putut să țină piept fiilor lui Iacov, și au fugit dinaintea lor. 47. Și în fuga lor, ei au dat peste Dan și Așer, care veneau înspre ei; și ei i-au atacat brusc și au omorât doi dintre ei, și Iuda și frații lui i-au urmărit, și i-au atacat pe toți și i-au omorât. 48. Și toți fiii lui Iacov s-au întors și au mers prin oraș, căutând dacă mai sunt bărbați, și au găsit cam douăzeci de tineri într-o peșteră în oraș, și Gad și Așer i-au omorât pe toți; și Dan și Neftali au năvălit asupra restului de bărbați care fugiseră și scăpaseră din cel de-al doilea turn, și i-au urmărit pe toți. 49. Și fiii lui Iacov i-au omorât pe toți locuitorii orașului Sarton, dar pe femei și copii ei i-au lăsat în oraș și nu i-au omorât. 50. Și toți locuitorii orașului Sarton erau bărbați puternici, unul dintre ei ar urmări o mie, și doi dintre ei nu s-ar fi retras dinaintea a zece mii de oameni obișnuiți. 51. Și fiii lui Iacov i-au măcelărit pe toți locuitorii orașului Sarton, niciunul nu le-a putut ține piept, și ei au lăsat femeile în oraș. 52. Și fiii lui Iacov au jefuit tot orașul, și au luat tot ce au vrut, și ei au luat turme și cirezi, și proprietatea orașului, și fiii lui Iacov au făcut orașului Sarton și locuitorilor lor la fel cum au făcut orașului Ciazar și locuitorilor lui, și ei s-au întors din drum și au plecat. 39 1. Și când fiii lui Iacov au plecat din orașul Sarton, abia au mers două zeci de coți și i-au întâlnit pe locuitorii din Tapnah care veneau înspre ei, căci ei veneau să se lupte cu ei, din cauză că îl omorâseră pe regele din Tapnah și pe toți oamenii lui. 2. Așa că toți cei rămăseseră în orașul Tapnah au venit să se lupte cu fiii lui Iacov, și ei se gândiseră să recupereze bunurile pe care ei le capturaseră din Ciazar și Sarton. 3. Și restul de bărbați din Tapnah s-au luptat cu fiii lui Iacov în acel loc, și fiii lui Iacov i-au înfrânt, și ei au fugit dinaintea lor, și ei i-au urmărit până în orașul Arbelan, și toți au căzut înaintea fiilor lui Iacov. 4. Și fiii lui Iacov s-au întors din drum și s-au dus la Tapnah, când au auzit că oamenii din Arbelan au plecat să-i întâlnească să salveze bunurile fraților lor; și fiii lui Iacov au lăsat zece dintre oamenii lor să jefuiască orașul, și ei plecat înspre oamenii din Arbelan. 5. Și oamenii din Arbelan au plecat, împreună cu nevestele lor, să lupte cu fiii lui Iacov, căci nevestele lor erau experimentate în bătălii, și ei au plecat, cam patru sute de oameni, bărbați și femei. 6. Și fiii lui Iacov au strigat cu putere, și au luat-o cu toții la fugă înspre locuitorii din Arbelan, și cu zgomot puternic și grozav. 7. Și locuitorii din Arbelan au auzit zgomotul strigătelor fiilor lui Iacov, și urletele lor ca de lei și ca tumultul mării și a valurilor. 8. Și frică și groază de fiii lui Iacov a cuprins inimile lor, și ei au fost teribil de înfricoșați de ei, și ei s-au retras și au fugit dinaintea lor, în oraș, și fiii lui Iacov i-au urmărit până la poarta orașului, și s-au dus după ei în oraș. 9. Și fiii lui Iacov au luptat cu ei în oraș, și toate femeile se ocupau de aruncarea cu praștia împotriva fiilor lui Iacov, și lupta a fost foarte grea întreaga zi, până seara. 10. Și fiii lui Iacov nu au putut să-i înfrângă, și fiii lui Iacov aproape că au pierit în acea bătălie, și fiii lui Iacov au strigat la Domnul, și s-au întărit către seară, și fiii lui Iacov i-au măcelărit pe toți locuitorii din Arbelan, bărbați, femei și copii. 11. Și de asemenea, restul oamenilor care au fugit din Sarton, au fost măcelăriți de către fiii lui Iacov în Arbelan, și fiii lui Iacov au făcut orașelor Arbelan și Tapnah la fel ce au făcut orașelor Ciazar și Sarton, și când femeile au văzut că toți bărbații au murit, s-au urcat pe acoperișuri în oraș și au împroșcat pe fiii lui Iacov cu ploaie de pietre. 12. Și fiii lui Iacov s-au zorit și au mers în oraș și le-au prins pe toate femeile și le-au măcelărit, și fiii lui Iacov au jefuit tot ce au găsit, turme și cirezi și boi. 13. Și fiii lui Iacov au făcut orașului Mahnaymah la fel cum au făcut orașelor Tapnah, Ciazar și Șiloh, și s-au întors și au plecat. 14. Și după cinci zile, fiii lui Iacov au auzit că oamenii din Gaaș s-au strâns să lupte împotriva lor, din cauză că ei omorâseră pe regele lor și căpitanii lui, căci fuseseră paisprezece căpitani în orașul Gaaș, și fiii lui Iacov îi omorâseră pe toți în prima bătălie. 15. Și fiii lui Iacov, în acea zi, și-au pus armamentul de război, și au plecat în marș, la război împotriva locuitorilor din Gaaș, și în Gaaș era un popor grozav de puternic , dintre oamenii amoriților, și Gaaș era cel mai puternic și cel mai fortificat oraș dintre toate orașele amoriților, și avea trei ziduri. 16. Și fiii lui Iacov s-au dus la Gaaș și au găsit porțile orașului încuiate, și cam cinci sute de bărbați stând pe zidul exterior; și o populație numeroasă ca nisipul de la malul mării era pregătită în ambuscadă, în spatele acelui zid. 17. Și fiii lui Iacov s-au apropiat să deschidă porțile orașului, și în timp ce se apropiau, cei care așteptau în ambuscadă în spatele lor, au ieșit din locurile lor și i-au înconjurat pe fiii lui Iacov. 18. Și fiii lui Iacov erau înconjurați din toate părțile de oamenii din Gaaș, și bătălia a fost înaintea și în spatele lor, și toți bărbații care erau pe zid aruncau în ei, în jos, cu săgeți și pietroaie. 19. Și Iuda, văzând că oamenii din Gaaș erau prea puternici pentru ei, a scos cel mai pătrunzător și puternic strigăt, și toți oamenii din Gaaș au fost înfricoșați de strigătul lui Iuda, și bărbați au căzut de pe zid la strigătul lui puternic, și toți cei care erau în oraș și în afara orașului s-au speriat teribil pentru viețile lor. 20. Și fiii lui Iacov erau gata să spargă porțile orașului, când bărbații din Gaaș au aruncat în ei, de pe zid, pietroaie și săgeți și i-au făcut să fugă de la poartă. 21. Și fiii lui Iacov s-au întors împotriva bărbaților care erau în afara orașului, și i-au măcelărit teribil, cum ai cosi, și ei nu au putut ține piept fiilor lui Iacov, căci frică și teroare îi cuprinsese la strigătul lui Iuda. 22. Și fiii lui Iacov i-au omorât pe toți bărbații din afara orașului, și fiii lui Iacov încă mai luptau să spargă poarta orașului, sub zidurile orașului, dar n-au putut, căci toți locuitorii din Gaaș care rămăseseră în oraș, au înconjurat zidurile orașului din toate direcțiile, așa că fiii lui Iacov nu au putut să se apropie de oraș să lupte cu ei. 23. Și fiii lui Iacov s-au apropiat de un colț, să lupte sub zid, dar locuitorii din Gaaș aruncau cu săgeți și pietroaie, ca dușuri de ploaie, și ei au fugit de sub zid. 24. Și oamenii din Gaaș care erau pe zid, văzând că fiii lui Iacov nu-i pot înfrânge, de sub zid, i-au împroșcat pe fiii lui Iacov cu aceste cuvinte, zicând: 25. Ce-i cu voi în bătălie, de nu puteți învinge? Puteți voi să faceți vitejilor orașului Gaaș și locuitorilor lui ceea ce ați făcut orașelor amoriților care nu erau așa de puternice? Cu siguranță celor slabi dintre noi ați făcut voi acele lucruri, și i-ați măcelărit la intrarea orașului, căci ei n-au avut putere când s-au îngrozit la strigătele voastre. 26. Și veți fi voi oare în stare să luptați în acest loc? Cu siguranță că aici o să muriți cu toții, și noi vom răzbuna cauza orașelor pe care le-ați pustiit. 27. Și locuitorii din Gaaș i-au jignit teribil pe fiii lui Iacov și i-au blestemat cu dumnezeii lor, și au continuat să arunce săgeți și pietroaie în ei, de pe zid. 28. Și Iuda și frații lui au auzit cuvintele locuitorilor din Gaaș, și Iuda era gelos cu Dumnezeul lui în această prezență, s-a rugat și a zis: O Doamne, ajutor, trimite-ne ajutor, nouă și fraților noștri. 29. Și el a fugit de la distanță cu toată puterea lui și a sărit de la pământ când avea putere maximă, s-a urcat pe zid, și sabia i-a căzut din mână. 30. Și Iuda a strigat de pe zid, și toți oamenii de pe zid s-au înspăimântat, și unii dintre ei au căzut de pe zid în oraș și au murit, și cei care încă mai erau pe zid, când au văzut puterea lui Iuda, s-au înspăimântat teribil și au fugit în oraș, pentru siguranță, de frică pentru viețile lor. 31. Și unii au îndrăznit să lupte cu Iuda pe zid, și ei erau gata să-l omoare, când au văzut că nu avea sabia în mână, și ei s-au gândit să-l arunce de pe zid fraților lui, și douăzeci de oameni din oraș au venit să-i ajute, și ei l-au înconjurat pe Iuda, și au țipat la el, și s-au apropiat de el cu săbiile scoase, și ei l-au înfricoșat pe Iuda, și Iuda a strigat la frații lui de pe zid. 32. Și Iacov și frații lui și-au scos arcurile, sub zid, unde erau, și au omorât trei dintre bărbații care erau sus pe zid, și Iuda a continuat să strige și a exclamat: O Doamne, ajută-ne, o Doamne salvează-ne, și el a strigat cu voce puternică peste zid, și strigătul s-a auzit la mare distanță. 33. Și după acest strigăt el a continuat să strige, și toți bărbații care-l înconjurau pe Iuda sus pe zid s-au înspăimântat, și toți și-au aruncat săbiile din mâini la strigătul cutremurător al lui Iuda și au fugit. 34. Și Iuda a luat săbiile care au căzut din mâinile lor, și Iuda s-a luptat cu el și a omorât douăzeci dintre oamenii de pe zid. 35. Și cam optzeci de bărbați și femei încă s-au mai suit pe zid și l-au înconjurat pe Iuda, și Domnul le-a insuflat teroare de Iuda în inimile lor, astfel că ei n-au putut să se apropie de el. 36. Și Iacov și toți cei care erau cu el și-au scos arcurile, și de unde erau, de sub zid, au omorât zece oameni de pe zid, și ei au căzut de pe zid, în fața lui Iacov și a fiilor lui. 37. Și oamenii de pe zid, văzând că douăzeci dintre bărbații lor au căzut, totuși au alergat înspre Iuda cu săbiile scoase, dar ei nu s-au putut apropia de Iuda, căci erau înfricoșați de puterea lui. 38. Și unul dintre acei bărbați viteji, al cărui nume era Arud, s-a apropiat să-l lovească pe Iuda în cap cu sabia lui, și Iuda și-a pus iute scutul în cap, și sabia a lovit scutul, și a fost spart în două. 39. Și acest bărbat viteaz, după ce l-a lovit pe Iuda, a fugit, de frică pentru viața lui, de frică de Iuda, și piciorul i-a alunecat pe zid și a căzut printre fiii lui Iacov, care erau sub zid, și fiii lui Iacov l-au lovit și l-au omorât. 40. Și capul lui Iuda îl durea, din lovitura puternicului om, și Iuda aproape că a murit din ea. 41. Și Iuda a strigat de pe zid de durere produsă de lovitură, și Dan l-a auzit, și mânia fierbea în el, și el, de asemenea, s-a ridicat, s-a dus la distanță, a luat-o la fugă și a sărit de la pământ și s-a urcat pe zid, cu puterea excitată de mânie. 42. Și când Dan a ajuns sus pe zid, lângă Iuda, toți bărbații de pe zid au fugit și ei aruncau săgeți și pietroaie în Dan de pe ce de-al doilea zid, și au reușit să-i alunge de pe zid. 43. Și săgețile și pietroaiele i-au lovit pe Dan și Iuda, și ei aproape că au fost omorâți pe zid, și oriunde Dan și Iuda fugeau pe zid, ei erau atacați cu săgeți și pietroaie de pe cel de-al doilea zid. 44. Și Iacov și fiii lui erau încă la intrarea orașului, sub primul zid, și ei nu puteau să tragă săgeți împotriva locuitorilor orașului, căci nu-i puteau vedea, ei fiind pe cel de-al doilea zid. 45. Și Dan și Iuda, când n-au mai putut suporta pietroaiele și săgețile care cădeau pe ei de pe cel de-al doilea zid, au sărit pe cel de-al doilea zid, lângă locuitorii orașului, și când locuitorii orașului care erau pe cel de-al doilea zid au văzut că Dan și Iuda au venit la ei pe cel de-al doilea zid, au strigat cu toții și au coborât între ziduri. 46. Și Iacov și fiii lui au auzit zgomotul strigătelor locuitorilor orașului, și ei încă mai erau la intrarea orașului, și erau neliniștiți în legătură cu Dan și Iuda, pe care nu-i mai vedeau, ei fiind pe cel de-al doilea zid. 47. Și Neftali s-a dus, cu putere sporită de mânie și a sărit pe primul zid ca să vadă care a fost cauza zgomotului care s-a auzit în oraș, și Isahar și Zabulon erau gata să spargă porțile orașului, și ei au deschis porțile orașului și au intrat în oraș. 48. Și Neftali a sărit de pe primul zid pe cel de-al doilea, și s-a dus să-i ajute pe frații lui, și locuitorii din Gaaș, care erau pe zid, văzând că Neftali era cel de-al treilea, care a venit să-și ajute frații, au fugit cu toții și au coborât în oraș, și Iacov și toți fiii lui și toți tinerii bărbați au venit în oraș la ei. 49. Și Iuda și Dan și Neftali au coborât în oraș și i-au urmărit pe locuitorii orașului, și Simeon și Levi erau în afara orașului și nu au știut că poarta fusese deschisă, și s-au urcat acolo pe zid, de unde au coborât la frații lor în oraș. 50. Și toți locuitorii orașului coborâseră în oraș, și fiii lui Iacov s-au îndreptat înspre ei din diferite direcții, și bătălia împotriva lor s-a purtat din față și din spate, și fiii lui Iacov i-au lovit teribil, și au măcelărit cam douăzeci de mii de bărbați și femei, nici unul dintre ei nu au putut ține piept fiilor lui Iacov. 51. Și sângele a curs din abundență în oraș, și era ca un râu de apă, și sângele s-a scurs ca un râu în afara orașului, și a ajuns la deșertul Betciorin. 52. Și oamenii din Betciorin au văzut de la distanță sângele scurgându-se din orașul Gaaș, și cam șaptezeci dintre ei s-au dus să vadă sângele, și au ajuns la locul unde era sângele. 53. Și ei au urmat cursul sângelui și au ajuns la zidul orașului Gaaș, și au văzut sângele ieșind din oraș, și ei au auzit plângerea locuitorilor din Gaaș, căci ea ajunsese până la cer, și sângele continua să curgă din abundență, ca un râu de apă. 54. Și toți fiii lui Iacov încă îi mai zdrobeau pe locuitorii din Gaaș, și ei i-au omorât până seara, cam douăzeci de mii de bărbați și femei, și oamenii din Ciorin au zis: Fără îndoială că aceasta este fapta evreilor, căci ei sunt încă în război în toate orașele amoriților. 55. Și acești oameni s-au grăbit să fugă în Betciorin și și-au luat armamentul de război, și ei au strigat la locuitorii din Betciorin, care de asemenea și-au luat armamentul de război, și au plecat la luptă cu copiii lui Iacov. 56. Și când fiii lui Iacov au terminat distrugerea locuitorilor din Gaaș, au trecut la dezbrăcarea tuturor celor omorâți, și ajungând în mijlocul orașului au întâlnit trei bărbați puternici, dar ei nu aveau săbii în mâini. 57. Și fiii lui Iacov au ajuns la locul ude erau ei, și bărbații cei puternici au fugit, și unul dintre ei îl apucase pe Zabulon, pe care el îl văzuse fiind un tânăr scund, și cu puterea lui îl trântise pe Zabulon la pământ. 58. Și Iacov a alergat la el cu sabia, și Iacov l-a lovit cu sabia sub șold și l-a tăiat în două, și trupul lui a căzut peste Zabulon. 59. Și cel de-al doilea s-a apropiat și l-a trântit pe Iacov la pământ, și Iacov s-a întors către el și a țipat la el, în timp ce Simeon și Levi au alergat și l-au lovit în șold cu săbiile și el a căzut la pământ. 60. Și omul cel puternic s-a ridicat de la pământ cu putere întărită de mânia lui, și Iuda s-a dus la el înainte să-și regăsească echilibrul în picioare, și l-a lovit în cap cu sabia, și capul lui a fost despicat și a murit. 61. Și cel de-al treilea puternic bărbat, văzând că tovarășii lui au murit, a fugit dinaintea fiilor lui Iacov, și fiii lui Iacov l-au urmărit în oraș; și în timp ce puternicul bărbat fugea, el a găsit una din săbiile locuitorilor orașului, a ridicat-o și s-a întors spre fiii lui Iacov și a luptat cu ei cu acea sabie. 62. Și puternicul bărbat a alergat la Iuda ca să-l lovească cu sabia în cap, și Iuda nu avea scut în mână, și în timp ce se pregătea să-l lovească, Neftali, iute a luat scutul lui și l-a pus în capul lui Iuda, și sabia puternicului bărbat a lovit scutul lui Neftali, și Iuda a scăpat de sabie. 63. Și Simeon și Levi au alergat cu săbiile asupra puternicului bărbat, și l-au lovit puternic cu săbiile, și cele două săbii au pătruns în trupul puternicului bărbat și l-au tăiat în două, de-a lungul. 64. Și fiii lui Iacov i-au omorât pe cei trei viteji în acea vreme, împreună cu toți locuitorii din Gaaș; și ziua era pe sfârșite. 65. Și fiii lui Iacov, au mers prin Gaaș și au jefuit orașul; chiar și copiii au fost omorâți, și fiii lui Iacov au făcut orașului Gaaș ceea ce ceea ce făcuseră orașelor Sarton și Șiloh.
40 1. Și fiii lui Iacov au condus jefuirea orașului Gaaș, și au plecat noaptea din oraș. 2. Și ei mărșăluiau spre castelul Betciorin, și locuitorii din Betciorin mergeau spre castel ca să-i întâlnească, și în acea noapte fiii lui Iacov s-au luptat cu locuitorii din Betciorin, în castelul Betciorin. 3. Și locuitorii din Betciorin erau bărbați viteji, unul dintre ei n-ar fi fugit dinaintea a o mie de oameni, și ei au luptat în acea noapte în castel, și strigătele lor s-au auzit departe, și pământul se cutremura de strigătele lor. 4. Și fiilor lui Iacov le era frică de acei bărbați, căci ei erau obișnuiți să lupte pe întuneric, și ei erau con-fuzi, și fiii lui Iacov strigau către Domnul, zicând: Ajută-ne, O, Doamne, salvează-ne, ca să nu murim de mâinile acestor bărbați necircumciși. 5. Și Domnul a auzit vocile fiilor lui Iacov, și Domnul a produs o teroare teribilă și confuzia a cuprins pe locuitorii din Betciorin, și ei s-au luptat între ei, unul cu altul, în întunericul nopții, și s-au omorât unul pe altul, în mare număr. 6. Și fiii lui Iacov, știind că Domnul a produs confuzie printre acei bărbați, și că se luptau între ei, fiecare cu vecinul lui, s-au îndepărtat de grupurile bărbaților din Betciorin, și s-au dus până la poalele castelului Betciorin, și mai departe, și s-au odihnit în siguranță, împreună cu tinerii, în acea noapte. 7. Și oamenii din Betciorin s-au luptat toată noaptea, bărbat cu fratele lui, altul cu vecinul lui, și strigătul lor se auzea departe și tot pământul tremura de strigătele lor, căci ei erau cei mai puternici de pe tot pământul. 8. Și toți locuitorii orașelor cananite, hitite, amorite, hivite și toții regii din Canaan, și de asemenea toți cei care erau în cealaltă parte a Iordanului, au auzit zgomotele strigătelor în acea noapte. 9. Și ei au zis: Cu siguranță că sunt bătăliile evreilor care se luptă împotriva celor șapte orașe, care i-au atacat, și cine le poate ține piept evreilor? 10. Și toți locuitorii orașelor din Canaan, și toți cei din cealaltă parte a Iordanului, le era teribil de frică de fiii lui Iacov, căci ei și-au zis: Ne vor face la fel cum au făcut acelor orașe, căci cine poate ține piept puterii lor grozave? 11. Și strigătele coriniților au fost foarte mari în acea noapte, și ele au continuat să crească, și ei s-au bătut unul pe altul până dimineața, și mulți dintre ei au fost omorâți. 12. Și când s-a făcut dimineață, toți fiii lui Iacov s-au ridicat, în zori, s-au dus în castel, și au distrus pe cei care au rămas, într-o manieră înfiorătoare, și au fost cu toții omorâți în castel. 13. Și în cea de-a șasea zi, toți locuitorii din Canaan au văzut de la distanță toți locuitorii din Betciorin morți, întinși la pământ în castelul Betciorin, arătând precum carcase de miei și capre. 14. Și fiii lui Iacov au condus jefuirea a tot ceea ce capturaseră din Gaaș, și s-au dus în Betciorin, și au găsit orașul plin de oameni, mulți precum nisipul mării, și au luptat cu ei, și fiii lui Iacov s-au luptat cu ei până seara. 15. Și fiii lui Iacov au făcut orașului Betciorin la fel cum au făcut orașelor Gaaș și Tapnah, și la fel cum au făcut orașelor Ciazar, Sarton și Șiloh. 16. Și fiii lui Iacov au luat tot ce au jefuit din Betciorin și tot ceea ce au jefuit din celelalte orașe, și în acea zi s-au dus acasă, la Șecem. 17. Și fiii lui Iacov au ajuns acasă, în orașul Șecem, au rămas în afara orașului, s-au odihnit acolo din bătălie, și au rămas acolo toată noaptea. 18. Și toți slujitorii lor, împreună cu tot ceea ce au jefuit din orașe, nu au intrat în oraș, căci și-au zis: Cu toate acestea, poate că va fi o nouă bătălie, și poate ei vor veni să asedieze Șecemul. 19. Și Iacov și fiii lui și slujitorii lor au rămas în acea noapte și în ziua următoare pe acel teren pe care Iacov îl cumpărase de la Hanor cu cinci șekeli, și tot ceea ce au capturat era cu ei. 20. Și toate bunurile pe care le-au capturat fiii lui Iacov erau multe precum nisipul de pe malul mării. 21. Și locuitorii ținutului i-au văzut de departe, și toți locuitorii ținutului erau înfricoșați de ceea ce au făcut fiii lui Iacov, căci nici un rege, chiar din vechime, nu a făcut acest lucru. 22. Și cei șapte regi ai cananiților s-au hotărât să facă pace cu fiii lui Iacov, căci le era frică pentru viețile lor, din cauza fiilor lui Iacov. 23. Și în acea zi, fiind cea de-a șaptea zi, Jafia, regele din Hebron, a trimis, în secret, la regele din Ai, și la regele din Gibeon, și la regele din Șalem, și la regele din Adulam, și la regele din Lachiș, și la regele din Ciazar, și la toți regii cananiți care le erau subordonați, zicând: 24. Veniți cu mine, și veniți la mine, ca poate vom merge la fiii lui Iacov, și eu voi face pace cu ei, și voi încheia tratat cu ei, ca poate că toate pământurile voastre nu vor fi distruse de săbiile fiilor lui Iacov, așa cum au făcut orașului Șecem și a orașelor dimprejur, după cum ați auzit și văzut. 25. Și când veniți la mine, nu veniți cu mulți oameni, ci fiecare rege să-și aducă pe principalii lui trei căpitani, și fiecare căpitan să-și aducă trei dintre ofițerii lui. 26. Și veniți cu toții la Hebron, și vom merge împreună la fiii lui Iacov, și-i vom implora să încheie un tratat de pace cu noi. 27. Și toți acei regi au făcut tot ceea ce regele din Hebron le-a cerut, căci erau cu toții sub îndrumarea și comanda lui, și toți acei regi din Canaan s-au strâns să meargă la fiii lui Iacov, să facă pace cu ei; și fiii lui Iacov s-au întors și au mers pe acel teren care era în Șecem, căci ei nu se încredeau în regii ținutului. 28. Și fiii lui Iacov s-au întors și au rămas pe acel teren zece zile, și nimeni nu a venit să se lupte cu ei. 29. Și când fiii lui Iacov au văzut că nu este perspectivă de război, ei s-au decis și s-au dus în orașul Șecem, și fiii lui Iacov au rămas în Șecem. 30. Și după patruzeci de zile, toți regii amoriților s-au adunat din locurile lor și s-au dus la Hebron, la Jafia, regele din Hebron. 31. Și numărul regilor care s-au dus la Hebron, să facă pace cu fiii lui Iacov, a fost de douăzeci și unu, și numărul căpitanilor care au venit cu ei a fost de șaizeci și trei, și oamenii lor au fost în număr de o sută optzeci și nouă, și toți acești regi și oamenii lor s-au odihnit pe muntele Hebron. 32. Și regele din Hebron s-a dus cu trei dintre căpitanii lui și nouă oameni, și acești regi s-au hotărât să meargă la fiii lui Iacov, să facă pace. 33. Și ei i-au zis regelui din Hebron. Du-te înaintea noastră, cu oamenii tăi, și vorbește pentru noi fiilor lui Iacov, și noi vom veni după tine și vom confirma cuvintele tale, și regele din Hebron așa a făcut. 34. Și fiii lui Iacov au auzit că toți regii din Canaan s-au strâns și stau în Hebron, și fiii lui Iacov au trimis patru dintre slujitorii lor ca spioni, zicând: Duceți-vă și spionați-i pe acei regi, și vedeți dacă oamenii lor sunt mulți sau puțini, și dacă sunt puțini la număr, numărați-i și veniți înapoi. 35. Și slujitorii lui Iacov s-au dus în secret la acei regi, după cum le-au poruncit fiii lui Iacov, și în acea zi ei s-au întors la fiii lui Iacov, și le-au zis: Ne-am dus la acei regi, și ei sunt puțini la număr, și i-am numărat pe toți, sunt două sute optzeci și opt, regi și oameni. 36. Și fiii lui Iacov au zis: Ei sânt puțini la număr, de aceea nu vom merge cu toții la ei; și dimineața, fiii lui Iacov s-au ridicat și au ales șaizeci și doi dintre oamenii lor, și zece dintre fiii lui Iacov au mers cu ei; și s-au echipat de război, căci și-au zis: Ei vin la luptă împotriva noastră, căci nu știau că ei veneau să facă pace cu ei. 37. Și fiii lui Iacov s-au dus împreună cu slujitorii lor la poarta orașului Șecem, înspre acei regi, și tatăl lor Iacov era cu ei. 38. Și pe când mergeau, iată, regele din Hebron, împreună cu trei dintre căpitanii lui și nouă bărbați veneau pe drum, înspre fiii lui Iacov, și fiii lui Iacov și-au ridicat ochii, și l-au văzut la distanță pe Jafia, regele din Hebron, cu căpitanii lui, venind înspre ei, și fiii lui Iacov s-au oprit la poarta orașului Șecem, și nu au mai înaintat. 39. Și regele din Hebron a continuat să înainteze, el și căpitanii lui, până a ajuns aproape de fiii lui Iacov, și el și căpitanii lui s-au închinat până la pământ, și regele din Hebron a stat, împreună cu căpitanii lui, înaintea lui Iacov și a fiilor lui. 40. Și fiii lui Iacov i-au zis: Ce-i cu tine, o rege al Hebronului? De ce ai venit la noi azi? Ce dorești de la noi? Și regele din Hebron i-a zis lui Iacov: Te implor pe tine, domnul meu, toți regii cananiților au venit la tine azi să încheie pace cu tine. 41. Și fiii lui Iacov au auzit cuvintele regelui din Hebron, și ei nu au fost de acord cu propunerile lui, căci fiii lui Iacov nu aveau încredere în el, căci ei și-au imaginat că regele din Hebron le-a vorbit cu viclenie. 42. Și regele din Hebron a înțeles din cuvintele fiilor lui Iacov că ei nu-i cred cuvintele. Și regele din Hebron s-a apropiat de Iacov, și i-a zis: Te implor pe tine, domnul meu, să fii sigur că toți acești regi au venit la tine în pace, căci nu au venit cu toți oamenii lor, nici nu și-au adus armele cu ei, căci ei au venit să încheie pace cu tine și fiii tăi. 43. Și fiii lui Iacov i-au răspuns regelui din Hebron, zicând: Trimite vorbă tuturor acelor regi, și dacă ne vorbești adevărul, să vină fiecare singur înaintea noastră, și dacă vor veni neînarmați, atunci vom ști că vor pace cu noi. 44. Și Jafia, regele din Hebron, a trimis unul dintre oamenii lui la regi, și toți au venit înaintea fiilor lui Iacov, și li s-au închinat până la pământ, și acești regi au stat înaintea lui Iacov și a fiilor lui, și ei au vorbit, zicând: 45. Am auzit de tot ceea ce ați făcut regilor amoriților cu săbiile voastre și cu braț extraordinar de puternic, așa că nici un bărbat n-a putut să vă țină piept, și ne este frică de voi, pentru viețile noastre, să nu ne omori, ca pe ei. 46. Așa că am venit la tine să încheiem tratat de pace între noi, așa că încheiați cu noi un legământ de pace și adevăr, că nu vă veți amesteca în afacerile noastre, după cum nici noi nu ne vom amesteca în ale voastre. 47. Și fiii lui Iacov au înțeles că ei au venit cu adevărat să caute pace cu ei, și fiii lui Iacov i-au ascultat și au încheiat un legământ cu ei. 48. Și fiii lui Iacov le-au jurat în acea zi că nu se vor amesteca în afacerile lor, și toți regii cananiților le-au jurat de asemenea, și fiii lui Iacov i-au pus să plătească tribut, începând din acea zi. 49. Și după aceasta, toți căpitanii acelor regi au venit, împreună cu oamenii lor, cu cadouri în mâini, pentru Iacov și fiii lui, și li s-au închinat până la pământ. 50. Și apoi, toți acești regi i-au rugat pe fiii lui Iacov, și i-au implorat să înapoieze tot ce-au capturat din cele șapte orașe ale amoriților, și fiii lui Iacov așa au făcut, și ei au înapoiat tot ceea ce capturaseră, femei și copii, animale și tot ceea ce luaseră, și le-au trimis, și fiecare a plecat la orașul lui. 51. Și toți acești regi s-au închinat fiilor lui Iacov, și ei au trimis sau le-au adus multe cadouri în acele zile, și fiii lui Iacov i-au trimis pe acei regi și oamenii lor, și ei au plecat în pace la orașele lor, și fiii lui Iacov, de asemenea s-au întors la casele lor, la Șecem. 52. Și a fost pace începând din acea zi între fiii lui Iacov și regii cananiților, până ce copiii lui Israel au moștenit ținutul Canaan. 41 1. Și după un an, fiii lui Iacov au călătorit din Șecem, și s-au dus la Hebron, la tatăl lor Isaac, și s-au stabilit acolo, dar turmele și cirezile le hrăneau zilnic în Șecem, căci în acea vreme Șecemul era loc bun de pășune, și Iacov și fiii lui și toate casele lor se stabiliseră în valea Hebron. 2. Și în acele zile, în acel an, pe când Iacov avea o sută șase ani, și pe când el venise de zece ani din Padan-aram, Lea, nevasta lui, a murit; ea avea cincizeci și unu de ani când a murit, în Hebron. 3. Și Iacov și fiii lui au îngropat-o în peștera din câmpia Macpela, care este în Hebron, și pe care Avraam o cumpărase de la copiii lui Het, ca posesiune pentru cimitir. 4. Și fiii lui Iacov s-au stabilit împreună cu tatăl lor în valea Hebron, și toți locuitorii ținutului le știau puterea și faima, în toate părțile. 5. Și Iosif, fiul lui Iacov, și fratele lui Beniamin, fiii Rahelei, nevasta lui Iacov, erau încă tineri în acele zile, și nu s-au dus cu frații lor în bătălii în toate orașele amoriților. 6. Și când Iosif a văzut puterea fraților lui, și mărirea lor, i-a lăudat și preamărit, dar el s-a pus pe el mai deasupra lor, și Iacov, tatăl lui, de asemenea îl iubea mai mult decât pe oricare dintre frații lui, căci era fiul bătrâneții lui, și din dragoste pentru el, i-a făcut o mantie multicoloră. 7. Și când Iosif a văzut că tatăl lui îl iubea mai mult decât pe frații lui, el a continuat să se socotească deasupra fraților lui, și i-a adus tatălui său rapoarte rele despre ei. 8. Și fiii lui Iacov, văzând comportarea lui cu ei, și că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe oricare dintre ei, l-au urât și nu puteau vorbi în pace cu el în acele zile. 9. Și Iosif avea șaptesprezece ani, și încă se preamărea înaintea fraților lui, și s-a gândit să se ridice deasupra lor. 10. În acea vreme, el a visat un vis, și s-a dus și le-a spus fraților lui visul, și le-a zis: Am visat un vis, și iată că noi toți eram snopi strânși pe câmp, și snopul meu s-a ridicat de pe pământ și snopii voștri l-au înconjurat și i s-au închinat. 11. Și frații i-au răspuns și i-au zis: Ce înseamnă acest vis pe care l-ai visat? Îți imaginezi în inima ta că o să domnești peste noi? 12. Și el tot a continuat, și i-a spus acest lucru tatălui lui Iacov, și Iacov l-a sărutat când a auzit aceste cuvinte din gura lui, și Iacov l-a binecuvântat pe Iosif. 13. Și când fiii lui Iacov au văzut că tatăl lor l-a binecuvântat pe Iosif și l-a sărutat, și că îl iubea foarte mult, ei au devenit geloși pe el și l-au urât și mai mult. 14. Și după aceasta Iosif a visat alt vis și i-a povestit visul tatălui său, în prezența fraților lui, și Iosif i-a zis tatălui și fraților: Iată, am visat din nou un vis, și iată că soarele și luna și cele unsprezece stele mi s-au închinat. 15. Și tatăl lui a auzit cuvintele lui Iosif și visul lui, și văzând că frații lui îl urau din această cauză, Iacov, de aceea, l-a mustrat pe Iosif în fața fraților lui din această cauză, zicând: Ce înseamnă acest vis pe care l-ai visat, și te preamărești înaintea fraților tăi care sunt mai în vârstă decât tine? 16. Îți imaginezi tu în inima ta ca eu și mama ta și cei unsprezece frați ai tăi vom veni și ne vom închina la tine, de aceea spui aceste lucruri? 17. Și frații lui erau geloși pe el din cauza cuvintelor și viselor lui, și continuau să-l urască, așa că Iacov și-a ținut visurile pentru el, în inima lui. 18. Și fiii lui Iacov au plecat în acea zi să pască turma tatălui lor la Șecem, căci ei încă erau în acele zile păstori, și în timp ce fiii lui Iacov erau în acea zi la păscut în Șecem, ei au întârziat, și vremea strângerii animalelor trecuse, și ei nu sosiseră înapoi. 19. Și Iacov a văzut că fiii lui întârziau la Șecem, și Iacov și-a zis: Se pare că oamenii din Șecem s-au ridicat la luptă împotriva lor, de aceea au întârziat ei să vină înapoi astăzi. 20. Și Iacov l-a chemat pe Iosif, fiul lui, zicând: Iată că frații tăi pasc turmele în Șecem astăzi, și iată că nu s-au întors; du-te acum, de aceea, să vezi unde sunt, și adu-mi vești despre frații tăi și despre turme. 21. Și Iacov l-a trimis pe Iosif, fiul lui, în valea Hebron, și Iosif s-a dus la frații lui , la Șecem, și nu i-a găsit, și el s-a dus pe câmpia care era lângă Șecem, să vadă dacă frații lui s-au întors, și el s-a rătăcit în sălbăticie, și n-a mai știut încotro să meargă. 22. Și un înger al Domnului l-a găsit colindând pe drum înspre câmp, și Iosif i-a zis îngerului Domnului: Caut pe frații mei, n-ai auzit unde pasc turmele? Și îngerul Domnului i-a zis lui Iosif: I-am văzut pe frații tăi păscând turmele aici, și am auzit că se vor duce la Dotan. 23. Și Iosif l-a ascultat pe îngerul Domnului și s-a dus la frații lui, la Dotan, și i-a găsit la Dotan hrănind turmele. 24. Și Iosif a înaintat spre frații săi, și înainte să fie aproape de ei, frații s-au hotărât să-l omoare. 25. Și Simeon le-a zis fraților lui: Iată că bărbatul visurilor vine azi la noi, și acum, de aceea, să-l omorâm și să-l aruncăm într-unul din puțurile din deșert, și când tatăl lui ne va întreba de el, îi vom spune că o sălbăticiune rea l-a devorat. 26. Și Ruben a auzit cuvintele fratelui său în legătură cu Iosif, și i-a zis: N-ar trebui să faceți asta, căci cum îl vom mai privi pe tatăl nostru? Aruncați-l într-un puț să moară acolo, dar nu vă mânjiți mâinile cu sângele lui; și Ruben a zis asta ca să-l salveze din mâinile lor, să-l aducă înapoi tatălui lui. 27. Și când Iosif a ajuns la frații lui, el s-a așezat înaintea lor, și ei s-au ridicat, l-au apucat și l-au trântit la pământ, și l-au dezbrăcat de haina multicoloră care era pe el. 28. Și ei l-au luat și l-au aruncat într-un puț, și în puț nu era apă, ci șerpi și scorpioni. Și Iosif era înfricoșat de șerpii și scorpionii care erau în groapă. Și Iosif a strigat puternic, și Domnul a ascuns șerpii și scorpionii la marginile gropii, ca să nu-l rănească pe Iosif. 29. Și Iosif i-a strigat pe frații lui din groapă, și le-a zis: Ce v-am făcut, și cu ce v-am păcătuit? De ce nu vă temeți de Domnul în legătură cu mine? Nu sunt făcut tot din carne și oase ca și voi, și Iacov, tatăl vostru, nu este și tatăl meu? De ce-mi faceți mie asta astăzi, și cum îl veți privi în ochi pe tatăl nostru Iacov? 30. Și el a continuat să plângă și să-i strige pe frații lui, din puț, și a zis: O, Iuda, Simeon și Levi, frații mei, ridicați-mă din locul acesta întunecos în care m-ați pus, și aveți azi compasiune pentru mine, voi copii ai Domnului, și fii ai lui Iacov, tatăl meu. Și dacă v-am păcătuit, nu sunteți voi oare copiii lui Avraam, Isaac și Iacov? Dacă ei vedeau un orfan, aveau compasiune pentru el, sau unul care era flămând, ei îi dădeau pâine să mănânce, sau unuia care-i era sete, ei îi dădeau apă să bea, sau dacă unul era dezbrăcat, îl îmbrăcau cu veșminte! 31. Și cum voi puteți să nu aveți milă pentru fratele vostru, căci sunt carne și oase din voi, și dacă v-am păcătuit, cu siguranță veți face asta pentru tatăl vostru! 32. Și Iosif a vorbit aceste cuvinte din puț, dar frații lui n-au vrut să-l asculte, nici să-și plece urechile la cuvintele lui Iosif, și Iosif striga și plângea în puț. 33. Și Iosif a zis: O, dacă ar ști tatăl meu, în această zi, fapta pe care mi-au făcut-o frații mei, și cuvintele pe care ei mi le-au spus. 34. Și toți frații lui au auzit strigătele și plânsul lui în puț, și frații lui au plecat de lângă puț, ca să nu mai audă strigătele lui Iosif și plânsul lui din puț. 42 1. Și ei au plecat și s-au așezat în partea opusă, la o distanță cam de o aruncătură de săgeată, și ei au stat acolo să mănânce pâine, și în timp ce mâncau, ei s-au sfătuit ce să facă cu el, să-l omoare sau să-l aducă înapoi tatălui lui. 2. În timp ce țineau sfat, ei și-au ridicat ochii și au văzut o companie de ișmaeliți venind din depărtare pe drumul spre Gilead, înspre Egipt. 3. Și Iuda le-a zis: Ce câștigăm dacă-l omorâm pe fratele nostru? Poate că Domnul îl va cere de la noi; de aceea acesta este sfatul meu în legătură cu el, ce să-i faceți, iată, aceasta companie de ișmaeliți ducându-se în Egipt. 4. Acum, de aceea, să-l dăm lor, să nu fie mâinile noastre pe el, și ei îl vor lua, și se va pierde printre oamenii ținutului, și nu-l vom omorî cu propriile noastre mâini. Și propunerea le-a plăcut fraților lui, și ei au făcut după propunerea lui Iuda. 5. Și în timp ce ei dezbăteau această problemă, înainte ca compania de ișmaeliți să ajungă la ei, șapte negustori din Midian, depășiți de ei, în timp ce treceau li s-a făcut sete, și și-au ridicat ochii și au văzut puțul în care Iosif fusese aruncat, și ei au privit, și iată orice specie de pasăre era pe el. 6. Și acești midianiți au alergat la puț, să bea apă, crezând că avea apă, și de lângă puț, i-au auzit glasul lui Iosif, strigând și plângând în puț, și ei au privit în jos în puț, și au văzut un tânăr de drăguț și arătos. 7. Și ei l-au strigat și i-au zis: Cine ești și cine te-a adus aici, și cine te-a pus în acest puț, în deșert? Și ei toți l-au ajutat să iasă din puț, și l-au luat și au plecat în călătoria lor, trecând pe lângă frații lui. 8. Și ei i-au zis: De ce faceți asta, să luați slujitorul nostru de la noi și să plecați? Cu siguranță că noi am pus acest tânăr în puț pentru că s-a răsculat împotriva noastră, și voi veniți și-l scoateți și plecați, acum dați-ne înapoi slujitorul nostru. 9. Și midianiții au răspuns și le-au zis fiilor lui Iacov: Acesta este slujitorul vostru, sau acest om este conducătorul vostru? Se pare că voi sunteți slujitorii lui, căci el arată mai bine și e mai arătos decât oricare dintre voi, și de ce ne vorbiți fals? 10. Acum, de aceea, nu vom asculta vorbele voastre, nici nu vă vom lua în seamă, căci noi l-am găsit pe tânăr în puț, în deșert, și l-am luat, de aceea plecăm. 11. Și fiii lui Iacov s-au apropiat de ei și s-au ridicat la ei și le-au zis: Dă-ne înapoi slujitorul, și de ce vreți să muriți de sabie cu toții? Și midianiții au strigat împotriva lor, și și-au scos săbiile, și s-au apropiat să se lupte cu fiii lui Iacov. 12. Și iată că Simeon s-a ridicat din locul lui împotriva lor, a sărit de la pământ, și-a scos sabia și s-a apropiat de midianiți și a strigat grozav înaintea lor, astfel că strigătul s-a auzit la distanță, și pământul a tremurat la strigătul lui Simeon. 13. Și midianiții erau înfricoșați din cauza lui Simeon și a zgomotului strigătului, și ei au căzut cu fața în jos, căci erau teribil de speriați. 14. Și Simeon le-a zis: Cu siguranță că eu sunt Simeon, fiul lui Iacov evreul, care singur numai cu fratele meu, am distrus orașul Șecem și orașele amoriților; să facă Dumnezeu ce vrea cu mine, că dacă toți frații tăi midianiți și de asemenea toți regii din Canaan dacă ar veni cu tine, cu toții nu v-ați putea lupta cu mine. 15. Acum, de aceea, dă-ne înapoi tânărul pe care l-ați luat, sau voi da carnea voastră la păsările cerului și la sălbăticiunile pământului. 16. Și midianiții încă erau speriați de Simeon, și ei s-au apropiat de fiii lui Iacov înfricoșați și terorizați, și cu cuvinte patetice, zicând: 17. Cu siguranță că ai zis că tânărul este slujitorul vostru, și că s-a răzvrătit împotriva voastră, și de aceea l-ați pus în puț, ce veți face cu un slujitor care s-a răzvrătit împotriva voastră? Acum, de aceea, vinde-l nouă, și noi îți vom da ce veți cere pentru el, și Domnul a fost mulțumit că fiii lui Iacov nu-l vor omorî pe fratele lor. 18. Și midianiții au văzut că tânărul era sănătos și arătos, ei îl doreau în inimile lor și s-au grăbit să-l cumpere de la tovarășii lui. 19. Și fiii lui Iacov i-au ascultat pe midianiți și i l-au vândut pe Iosif pentru douăzeci de monede de argint, și Ruben, fratele lor, nu era cu ei, și midianiții l-au luat pe Iosif și și-au continuat drumul spre Gilead. 20. Ei mergeau pe drum, și la midianiți le-a părut rău de ce au făcut, că l-au cumpărat pe tânăr, și și-au zis unul altuia: Ce-am făcut, de l-am luat pe acest tânăr de la evrei, căci este sănătos și arătos. 21. Probabil că acest tânăr este furat din ținutul evreilor, și de ce am făcut noi asta? Și dacă el va fi căutat și găsit în mâinile noastre, vom muri din cauza lui. 22. Acum, cu siguranță că oameni cu greutate și puternici ni l-au vândut, puterea unuia pe care ați văzut-o astăzi, poate că l-au furat din ținutul lui, cu brațul lor puternic, și ni l-au vândut nouă pentru o așa de mică sumă, pe care noi le-am plătit-o. 23. Și în timp ce se sfătuiau, ei au privit, și iată compania de ișmaeliți care venea mai înainte, și pe care o văzuseră fiii lui Iacov, avansa spre midianiți, și midianiții și-au zis unul altuia: Să-l vindem pe tânăr companiei de ișmaeliți care vin spre noi, și vom lua pe el puținul ce-am plătit, și vom fi salvați de acest rău. 24. Și așa au făcut, și s-au dus la ișmaeliți, și midianiții l-au vândut pe Iosif ișmaeliților pe douăzeci de monede de argint, aceeași sumă pe care-l cumpăraseră de la tovarășii lui. 25. Și midianiții au plecat pe drumul lor spre Gilead, și ișmaeliții l-au luat pe Iosif și l-au pus pe una dintre cămile, și au plecat spre Egipt. 26. Și Iosif a auzit că ișmaeliții mergeau spre Egipt, și Iosif s-a lamentat și a plâns de faptul că va fi dus așa de departe de ținutul Canaan, de tatăl lui, și el a plâns cu amărăciune în timp ce călărea cămila, și unul dintre bărbați l-a observat și l-a făcut să se dea jos de pe cămilă și să meargă pe jos; cu toate acestea, Iosif continua să se vaite și să plângă, și a zis: O, tatăl meu. tatăl meu. 27. Și unul dintre ișmaeliți s-a decis și l-a lovit pe Iosif în obraz, și el a continuat să se vaite, și Iosif era obosit pe drum, și nu era în stare să continue să meargă din cauza amărăciunii din suflet, și ei toți l-au lovit și l-au făcut să sufere pe drum, și ei l-au înfricoșat, ca poate va înceta să se vaite. 28. Și Domnul a văzut ambiția lui Iosif și necazul lui, și Domnul a adus asupra lor întunecime și confuzie, și mâna oricărui om care l-a lovit și-a pierdut puterea. 29. Și ei și-au zis unul altuia. Ce ne-a făcut Dumnezeu aici pe drum? Și ei n-au înțeles că ce-au pățit a fost din cauza lui Iosif. Și oamenii și-au continuat drumul și au trecut de-a lungul drumului spre Efrat, unde Rahela era îngropată. 30. Și Iosif a ajuns la locul mormântului mamei lui, și Iosif a alergat la mormântul mamei lui, și a căzut pe mormânt și a plâns. 31. Și Iosif a strigat tare deasupra mormântului mamei lui, și a zis: O, tu care m-ai născut, trezește-te, și ridică-te să-ți vezi fiul, cum a fost vândut ca un sclav, și nu e nimeni să-i fie milă de el. 32. O, ridică-te să-ți vezi fiul, plângi cu mine de necazurile mele, și vezi inimile fraților mei. 33. Ridică-te, mama mea, ridică-te din somnul tău pentru mine, și îndreaptă luptele tale împotriva fraților mei. O, cum m-au dezbrăcat de haina mea, și cum m-au vândut de două ori ca pe un sclav, și m-au despărțit de tatăl meu, și nu este nimeni să-i fie milă de mine. 34. Ridică-te și adu-mi cauza înaintea lui Dumnezeu, și să vedem cui îi va face dreptate Dumnezeu și pe cine îl va condamna. 35. Ridică-te, O, mamă, ridică-te din somnul tău și vezi pe tatăl meu, cum sufletul lui este cu mine astăzi, și consolează-l și liniștește-i inima. 36. Și Iosif a continuat să spună aceste cuvinte, și Iosif a strigat tare și a plâns amarnic peste mormântul mamei lui, și el s-a oprit din vorbit, și din amărăciunea inimii, el a rămas nemișcat pe mormânt, ca o piatră. 37. Și Iosif a auzit o voce vorbindu-i de sub pământ, care i-a răspuns cu amărăciune în suflet, și cu o voce care plângea și se ruga, cu aceste cuvinte: 38. Fiul meu, fiul meu Iosif, au auzit vocea plângerii și vocea lamentărilor tale; am văzut lacrimile tale; știu necazurile tale, fiul meu, și sunt îngrijorată pentru tine, și mai multă suferință s-a adăugat suferinței mele. 39. Acum, de aceea, fiul meu, Iosif fiul meu, ai nădejde în Domnul, și așteaptă-l și nu-ți fie frică, căci Domnul este cu tine, El te va salva din toate necazurile. 40. Ridică-te fiul meu, du-te în Egipt cu stăpânii tăi, și nu-ți fie frică, căci Domnul este cu tine, fiul meu. Și ea a continuat să vorbească astfel lui Iosif, și el era nemișcat. 41. Și Iosif a auzit acestea, și s-a minunat extraordinar de aceasta, și a continuat să se vaite; și apoi, unul dintre ișmaeliți l-a observat că plângea și se văită deasupra mormântului, s-a mâniat pe el și l-a luat de acolo, l-a lovit și l-a blestemat. 42. Și Iosif le-a spus acelor oameni: Pot oare să găsesc milă la voi ca să mă duceți înapoi, la casa tatălui meu, și vă voi da bogății din abundență. 43. Și ei i-au răspuns, zicând: Nu ești tu un sclav, și cine este tatăl tău? Și dacă aveai un tată, cum se face că ai fost vândut de două ori, ca sclav, și pe un preț așa de mic; și mânia împotriva lui le-a crescut, și ei au continuat să-l lovească și să-l pedepsească, și Iosif s-a văitat amarnic. 44. Și Domnul a văzut necazurile lui Iosif, și Domnul i-a lovit din nou pe acei oameni, și Domnul a făcut ca întuneric să vină pe pământ, și fulgere au scăpărat și tunete au urlat, și pământul s-a cutremurat la vocea tunetului și a vântului teribil, și oamenii erau îngroziți și nu știau încotro s-o ia. 45. Și animalele și cămilele stăteau nemișcate, și ei au încercat să le pornească, dar ele n-au vrut, ei le-au lovit, și ele s-au ghemuit pe pământ; și oamenii și-au zis unul altuia: Ce ne-a făcut oare Dumnezeu? Care sunt crimele noastre, și care sunt păcatele noastre de pățim toate acestea? 46. Și unul dintre ei a răspuns și le-a zis: Poate că din cauză că l-am făcut să sufere pe acest sclav ni se întâmplă toate acestea; acum, de aceea, imploră-l cu tărie să ne ierte, și astfel vom ști din cauza cui pățim noi toate relele, și dacă Dumnezeu se îndură de noi, atunci vom ști că pățim totul din cauză păcatului că l-am făcut să sufere pe acest sclav. 47. Și oamenii așa au făcut; ei l-au implorat pe Iosif și au insistat să-i ierte, și au zis: Am păcătuit Domnului și ție, acum, de aceea, fă-ne favoarea să ceri Dumnezeului tău să nu ne omoare, căci i-am păcătuit. 48. Și Iosif așa a făcut, și Domnul l-a ascultat pe Iosif, și animalele s-au ridicat de la pământ și ei le-au condus, și ei au plecat, și furtuna s-a oprit și pământul s-a liniștit, și oamenii și-au continuat drumul spre Egipt, și oamenii au știut că tot răul ce-au pățit a fost din cauza lui Iosif. 49. Și ei și-a zis unul altuia: Iată că acum știm din ce cauză am pățit toate relele; acum, de aceea, de ce să ne sinucidem? Să ținem sfat ce să facem cu acest sclav. 50. Și unul a răspuns și a zis: Cu siguranță că el ne-a spus să-l ducem înapoi la tatăl lui, acum, de aceea, să-l ducem înapoi, și vom merge la locul pe care el o să ni-l spună, și vom lua de la familia lui prețul pe care l-am dat pentru el și apoi vom pleca. 51. Și altul a răspuns și a zis: sfatul este foarte bun, dar nu putem să facem asta, căci este foarte departe de noi, și nu putem să ne abatem din drumul nostru. 52. Și încă unul a răspuns și a zis: Acesta este sfatul care va fi adoptat, nu ne vom abate de la el; iată că astăzi mergem spre Egipt, și când vom ajunge în Egipt, îl vom vinde la un preț mai mare, și vom scăpa de acest rău. 53. Și aceasta le-a plăcut oamenilor, și așa au făcut; și ei și-au continuat drumul spre Egipt, împreună cu Iosif. 43 1. Și când fiii lui Iacov l-au vândut pe fratele lor Iosif midianiților, inimile li s-au mâhnit din cauza lui, și le-a părut rău de faptele lor, și s-au gândit să-l aducă înapoi, dar nu l-au putut găsi. 2. Și Ruben s-a întors la puțul în care fusese pus Iosif, ca să-l scoată afară, și să-l ducă înapoi tatălui lui, și Ruben a stat lângă puț, dar n-a auzit nici un cuvânt, și a strigat: Iosif!, Iosif! Dar nimeni n-a răspuns sau scos vreun cuvânt. 3. Și Ruben a zis: Iosif a murit de frică, sau vreun șarpe l-a omorât; și Ruben a coborât în puț, și l-a căutat pe Iosif, dar nu l-a găsit în puț, și a ieșit afară. 4. Și Ruben și-a rupt hainele și a zis: Copilul nu este acolo, și cum să-l consolez pe tatăl meu dacă e mort? Și el s-a dus la frații lui și i-a găsit plângându-l pe Iosif, și sfătuindu-se cum să-l consoleze pe tatăl lor în legătură cu el, și Ruben le-a zis fraților săi: Am fost la puț și Iosif nu era acolo, ce să-i spunem deci tatălui nostru, căci tatăl meu își va cere copilul de la mine. 5. Și frații i-au răspuns, zicând: Asta și asta am făcut, și apoi inimile ni s-au mâhnit din cauza acestui fapt, și acum căutăm un pretext cum să ne împăcăm cu tatăl nostru. 6. Și Ruben le-a zis: Ce-ați făcut de-ați adus asupra părului alb al tatălui nostru durerea mormântului? Ce-ați făcut n-a fost bine. 7. Și Ruben a stat cu ei, și toți s-au ridicat și și-au jurat unul altuia nu spună nimic lui Iacov despre acest lucru, și ei au zis: Bărbatul care va spune asta tatălui nostru sau casei lui, sau care va informa aceasta oricăruia dintre copiii acestui ținut, noi toți ne vom ridica împotriva lui și-l vom omorî. 8. Și fiilor lui Iacov le-a fost frică unul de altul în această privință, de la cel mai tânăr la cel mai în vârstă, și nici unul n-a scos un cuvânt, și toți au ascuns acest lucru în inimile lor. 9. Și după aceea, ei au stat ca să determine și să inventeze ceva, ce să-i spună tatălui lor Iacov în legătură cu aceste lucruri. 10. Și Ișahar le-a zis: Iată un sfat pentru voi, poate că vi se părea bun; luați haina lui Iosif, omorâți un ied și înmuiați-o în sângele lui. 11. Și trimiteți-o tatălui nostru și când o va vedea, el va zice că o sălbăticiune l-a devorat, de aceea rupeți haina și sângele lui va fi pe ea, și făcând asta vom scăpa de murmurele tatălui nostru. 12. Și sfatul lui Ișahar le-a plăcut, și ei l-au ascultat și ei așa au făcut, după sfatul dat lor de către Ișahar. 13. Și ei au luat haina lui Iosif și au rupt-o, și au omorât un ied și au înmuiat-o în sângele iedului, și au tăvălit-o prin praf, și au trimis haina tatălui lor Iacov prin Neftali, și i-au poruncit să-i spună aceste cuvinte: 14. Am strâns vitele și am ajuns până la Șecem și chiar mai departe, când am găsit această haină, pe drum, în sălbăticie, plină de sânge și praf, și de aceea vezi dacă este sau nu haina fiului tău. 15. Și Neftali s-a dus la tatăl lui și i-a dat haina, și i-a spus toate cuvintele pe care frații lui i-au poruncit să le spună. 16. Și Iacov a văzut haina lui Iosif și a înțeles și a căzut cu fața la pământ, și a rămas nemișcat ca o piatră, și după aceea s-a ridicat și a plâns puternic și a zis: Este haina fiului meu Iosif! 17. Și Iacov s-a grăbit și a și a trimis pe unul dintre slujitorii lui la fiii lui, care s-a dus și i-a găsit pe drum cu animalele. 18. Și fiii lui Iacov s-au dus la tatăl lor spre seară, și iată că hainele lor erau rupte și aveau praf până-n cap, și l-au găsit pe tatăl lor plângând și văitându-se puternic. 19. Și Iacov le-a zis fiilor lui: Spuneți-mi adevărul, ce rău brusc mi-ați adus voi astăzi? Și ei i-au răspuns tatălui lor, zicând. Veneam pe drum, după ce am strâns animalele, și am ajuns până la Șecem, pe drum, în sălbăticiune, și am găsit această haină plină de sânge, pe pământ, și am înțeles și ți-am trimis-o ca să știi și tu. 20. Și Iacov a auzit cuvintele fiilor lui, a strigat puternic și a zis: Este haina fiului meu, o sălbăticiune l-a devorat; Iosif e făcut bucăți, căci eu l-am trimis azi să vadă dacă totu-i în regulă cu voi și cu animalele, și să-mi aducă vorbă de la voi, și el s-a dus după cum i-am poruncit, și asta i s-a întâmplat lui astăzi, pe când credeam că este cu voi. 21. Și fiii lui Iacov i-au răspuns și au zis: N-a venit la noi, nu l-am văzut de când am plecat de la tine, până acum. 22. Și când Iacov a auzit cuvintele lor, a plâns din nou cu putere, s-a ridicat și și-a rupt hainele, s-a îmbrăcat în sac, s-a văitat amarnic, a plâns amarnic și s-a jelit, și-a ridicat glasul plângând, a exclamat și a spus aceste cuvinte: 23. Iosif, fiul meu, o, fiul meu Iosif, te-am trimis astăzi să vezi cum o duc frații tăi, și iată că ai fost sfâșiat în bucăți; din cauza mea s-a întâmplat asta fiului meu. 24. Te plâng pe tine, Iosif, fiul meu, te plâng pe tine; cât de dulce mi-ai făcut viața, și cât de teribil de amară este acum, că ai murit. 25. O, dacă aș fi murit eu în locul tău, Iosif, fiul meu, cu câtă tristețe te plâng, o, fiul meu, o, fiul meu, Iosif, fiul meu, unde ești, și unde ai fost atras? Ridică-te, ridică-te din locul tău, și vino să vezi durerea mea, o, fiul meu Iosif. 26. Vino acum și numără lacrimile care-mi cad din ochi pe obraji, și adu-le înaintea Domnului, astfel ca mânia Lui să se depărteze de la mine. 27. O Iosif, fiul meu, cum ai căzut, de mâna unuia din care nu a căzut nimeni de la începutul lumii până acum; căci ai fost omorât de loviturile unui dușman, date cu cruzime, dar cu siguranță că asta ți s-a întâmplat, datorită numeroaselor mele păcate. 28. Ridică-te acum și vezi cât de mare este necazul meu pentru tine, chiar dacă n-am nici avut grijă de tine, nici nu te-am protejat, nici nu ți-am dat suflare și suflet, și Dumnezeu a fost cel care te-a creat și ți-a zidit oasele tale și ți le-a acoperit cu carne, și ți-a suflat în nări suflare de viață, și apoi mi te-a dat. 29. Acum cu siguranță că Dumnezeu care mi te-a dat, te-a luat de la mine, și așa ai căzut. 30. Și Iacov a continuat să vorbească astfel de cuvinte despre Iosif, și a plâns amarnic; apoi a căzut la pământ și a rămas nemișcat. 31. Și fiii lui Iacov, văzând necazul tatălui lor, le-a părut rău de ceea ce au făcut, și ei de asemenea au plâns amarnic. 32. Și Iuda s-a ridicat și a ridicat capul tatălui său de la pământ, și l-a pus pe genunchii lui, și șters lacrimile lui de pe obraji, și Iuda a plâns vreme îndelungată, în timp ce capul tatălui său era pe genunchii lui, nemișcat ca o piatră. 33. Și fiii lui Iacov au văzut necazul tatălui lor, și ei și-au ridicat glasul și au continuat să plângă, și Iacov încă mai era întins la pământ, nemișcat, ca o piatră. 34. Și fiii lui Iacov și copiii slujitorii lui s-au ridicat și au stat împrejurul lui ca să-l consoleze, și el a refuzat să fie consolat. 35. Și toată casa lui Iacov s-a ridicat și a jelit îndelung din cauza lui Iosif și a necazului tatălui său, și vestea a ajuns la Isaac, fiul lui Avraam, tatăl lui Iacov, și el a plâns amarnic din cauza lui Iosif, el și casa lui, și a plecat din locul unde se stabilise în Hebron, și oamenii lui cu el, și l-a consolat pe fiul său Iacov, dar el a refuzat să fie consolat. 36. Și după aceasta, Iacov s-a ridicat de la pământ, și lacrimile îi curgeau pe obraji, și el le-a zis fiilor lui: Ridicați-vă, luați-vă săbiile și arcurile, și duceți-vă pe teren, și căutați să găsiți trupul fiului meu și aduceți-mi-l ca să-l pot îngropa. 37. De asemenea căutați, vă rog, printre animalele sălbatice, și vânați-le, și care vă va ieși prima înainte, aduceți-mi-o, poate că Domnul, în mila lui pentru mine, vă va scoate-o în cale pe cea care mi-a sfâșiat fiul în bucăți, și aduceți-mi-o, ca să răzbun cauza fiului meu. 38. Și fiii lui Iacov au făcut ceea ce el le-a poruncit, și ei s-au ridicat în zori, fiecare și-a luat sabia și arcul în mână, și au plecat pe teren să vâneze animalele sălbatice. 39. Și Iacov încă mai plângea puternic, se văita și mergea înainte și înapoi din casă, și își plesnea mâinile, zicând: Iosif fiul meu, Iosif fiul meu. 40. Și fiii lui Iacov au plecat în sălbăticiune să vâneze animale sălbatice, și iată că un lup venea înspre ei, și ei l-au prins și l-au adus tatălui lor, și i-au zis: Acesta este primul pe care l-am prins, și ți l-am adus, după cum ne-ai poruncit, dar trupul fiului tău nu l-am găsit. 41. Și Iacov a luat animalul din mâinile fiilor lui, a strigat și s-a văitat cu putere, ținând animalul în mâini, și i-a vorbit cu amărăciune animalului: De ce l-ai sfâșiat pe fiul meu Iosif, și cum de nu ți-a fost frică de Dumnezeul pământului, sau de necazul meu pentru fiul meu Iosif? 42. Și l-ai devorat pe fiul meu degeaba, căci el n-a comis nici o violență, și m-ai făcut pe mine vinovat, de aceea Dumnezeu îl va cere de la cel ce se face vinovat. 43. Și Domnul a deschis gura animalului ca să-l consoleze pe Iacov cu cuvintele lui, și el a răspuns lui Iacov și i-a zis aceste cuvinte: 44. Cât este viu Dumnezeul care ne-a creat pe pământ, și cât îți va trăi sufletul, domnul meu, eu nu ți-am văzut fiul, nici nu l-am sfâșiat în bucăți, dar eu, de asemenea, am venit azi de pe un tărâm îndepărtat ca să-mi caut fiul, care a plecat azi de la mine, și nu știu dacă e viu sau mort. 45. Și astăzi am venit pe câmp ca să-mi caut fiul, și fiii tăi m-au găsit, m-au prins și mi-au mărit durerea, și m-au adus azi înaintea ta, și acum am terminat de vorbit. 46. Și acum, de aceea, o, fiu al omului, eu sunt în mâinile tale, și fă-mi acum ceea ce crezi de cuviință, dar pe viața Dumnezeului care m-a creat, en nu l-am văzut pe fiul tău, și nici nu l-am sfâșiat în bucăți, și nici carne de om n-a intrat în gura mea toată viața mea. 47. Și când a auzit Iacov cuvintele animalului, a rămas înmărmurit și a dat drumul animalului din mâinile lui, și animalul a plecat pe drumul lui. 48. Și Iacov încă mai plângea și se văieta îndelung pentru Iosif zi după zi, și el l-a jelit pe fiul lui multe zile. 44 1. Și fiii lui Ișmael, care l-au cumpărat pe Iosif de la midianiți, care îl cumpăraseră de la frații lui, au plecat împreună cu Iosif în Egipt, și au ajuns la marginea Egiptului, și când să intre în Egipt, ei au întâlnit patru bărbați dintre fiii lui Medan, fiul lui Avraam, care plecaseră din Egipt, în călătorie. 2. Și ișmaeliții le-au zis: Vreți să cumpărați acest sclav de la noi? Și ei au zis: Dați-ni-l, și ei i l-au dat pe Iosif, și ei l-au păstrat, și el era tânăr foarte arătos, și ei l-au cumpărat pe douăzeci de șekeli. 3. Și ișmaeliții și-au continuat drumul spre Egipt, și medaniții de asemenea s-a întors în Egipt, și medaniții și-au zis unul altuia: Iată că noi am auzit că Potifar, un ofițer al lui Faraon, căpitanul gărzii lui, caută un slujitor bun, care să stea înaintea lui și să-i slujească, și să-l pună răspunzător peste casa lui și a celor care-i aparțin. 4. Acum, de aceea, să-l vindem pe cât o să-i cerem, dacă-și va putea permite. 5. Și acești medaniți s-au dus la casa lui Potifar și i-au zis: Am auzit că tu cauți ca ajutor un bun slujitor pentru casa ta; iată că noi avem un slujitor care o să-ți placă, și dacă ne dai ce-ți vom cere, noi o să ți-l vindem. 6. Și Potifar a zis: Aduceți-l înaintea mea, și-l voi vedea, și dacă o să-mi placă, am să vă dau ce-mi veți cere. 7. Și medaniții s-au dus și l-au adus pe Iosif și l-au pus înaintea lui Potifar, și el l-a plăcut foarte mult, și Potifar le-a zis: Spuneți-mi, ce îmi cereți pentru acest tânăr? 8. Și ei au zis: patru sute de monede de argint îți cerem pe el, și Potifar a zis: O să vă dau, dacă îmi arătați dovada că l-ați cumpărat, și-mi veți spune toată istoria lui, căci poate că este furat, căci acest tânăr nu-i nici sclav, nici fiul unui sclav, ci observ că este un tânăr de condiție bună, și arătos pe deasupra. 9. Și medaniții s-au dus și i-au adus pe ișmaeliții care li-l vânduseră, și ei i-au spus, zicând: El este un sclav și noi i l-am vândut. 10. Și Potifar a auzit cuvintele ișmaeliților, și a dat argintul medaniților, și medaniții au luat argintul și au plecat în călătoria lor, și ișmaeliții de asemenea s-au întors acasă. 11. Și Potifar l-a luat pe Iosif și l-a adus în casa lui, ca poate va fi slujitorul lui, și l-a pus răspunzător peste casa lui, și tot ce-i aparținea i-a dat pe mână. 12. Și Domnul era cu Iosif, și el a prosperat, și Domnul a binecuvântat casa lui Potifar, pentru bunăstarea lui Iosif. 13. Și Potifar a dat tot ce avea pe mâna lui Iosif, și Iosif era cel care răspundea de tot ceea ce intra și ieșea din casă, și totul era reglementat după voința lui, în casa lui Potifar. 14. Și Iosif avea optsprezece ani, un tânăr cu ochi frumoși și foarte arătos, și nu era altul ca el în tot Egiptul. 15. În acea vreme, în timp ce era în casa stăpânului său, intrând și ieșind din casă ca să-i slujească stăpânului său, Zelica, nevasta stăpânului său, și-a ridicat ochii înspre Iosif și l-a privit, și iată că el era un tânăr frumos și foarte arătos. 16. Și inima ei s-a umplut de dorință pentru frumusețea lui, și sufletul a rămas fixat pe Iosif, și ea era atrasă de el zi de zi, și Zelica îl urmărea zilnic pe Iosif, dar Iosif nu-și ridica ochii s-o vadă pe nevasta stăpânului lui. 17. Și Zelica i-a zis: Cât de arătos și frumos ești, cu siguranță că m-am uitat la toți slujitorii, și n-am văzut nici unul așa de frumos ca tine, și Iosif i-a zis: Cu siguranță că Cel care m-a creat înăuntrul mamei mele i-a creat pe toți oamenii. 18. Și ea i-a zis: Cât de frumoși sunt ochii tăi, cu care i-ai înflăcărat pe toți locuitorii din Egipt, bărbați și femei; și el i-a zis: Sunt frumoși cât ești în viață, dar dacă-i vezi în mormânt, cu siguranță c-o să te îndepărtezi de ei. 19. Și ea i-a zis: Cât de frumoase și plăcute sunt cuvintele tale, ia acum, te rog, harfa care este în casă, și cântă cu ea, ca să-ți ascult cuvintele. 20. Și el i-a zis: Cât de frumoase și încântătoare sunt cuvintele mele când îi mulțumesc Dumnezeului meu și slavei Lui; și ea i-a zis: Cât de grozav de frumos este părul din capul tău, uite pieptenul de aur care este în casă, ia-l te rog, și pieptănă-ți părul din cap. 21. Și el i-a zis: Câtă vreme o să-mi mai spui astfel de cuvinte? Încetează cu aceste cuvinte pe care mi le spui, ridică-te și ocupă-te de problemele tale casnice. 22. Și ea i-a zis: Nu este nimeni în casă, și n-am ce să fac, decât să-ți ascult cuvintele și să fac ce vrei; cu toate acestea, ea nu l-a putut atrage la ea pe Iosif, el nici nu și-a ridicat ochii către ea, ci privea la pământ. 23. Și Zelica îl dorea pe Iosif în inima ei, ca poate el se va împreuna cu ea, și în timp ce Iosif lucra în casă, Zelica a venit și s-a așezat înaintea lui, și ea îl atrăgea zilnic cu discursuri ca să se împreuneze cu ea, sau măcar să se uite la ea, dar Iosif n-o lua deloc în seamă. 24. Și ea i-a zis: Dacă nu faci ce vreau eu, voi face să fii condamnat la moarte, și-ți voi pune jug de fier pe gât. 25. Și Iosif i-a zis: Cu siguranță că Dumnezeu, care l-a creat pe om, va dezlega lanțurile prizonierilor, și El mă va salva din închisoarea ta și de judecata ta. 26. Și când a văzut ea că n-are succes, să-l convingă, și sufletul ei încă mai era fixat asupra lui, dorința a târât-o într-o boală grea. 27. Și toate femeile din Egipt au venit s-o viziteze, și ele i-au zis: Ce-ai de te-ai ofilit așa de rău? Nu-ți lipsește nimic, cu siguranță că bărbatul tău este un prinț cu renume înaintea regelui, îți lipsește ceva ce-ți dorește inima? 28. Și Zelica le-a răspuns: Astăzi o să vă spun, de unde-mi vine boala, și ea a poruncit fetelor ei în casă să pregătească mâncare pentru toate femeile, și ea a dat un banchet pentru ele, și toate femeile au mâncat în casa ei. 29. Și ea le-a dat cuțite să curețe portocale și să le mănânce, și ea a poruncit ca Iosif să fie îmbrăcat în veșminte scumpe, și el să vină înaintea lor; și Iosif a venit înaintea ochilor lor, și toate femeile s-au uitat la Iosif, și nu și-au putut lua ochii de la el, și toate și-au tăiat mâinile cu cuțitele care erau în mâinile lor, și toate portocalele care erau în mâinile lor erau pline de sânge. 30. Și ele n-au știut ce-au făcut, ci au continuat să se uite la frumusețea lui Iosif, și nu și-au întors ochii de la el. 31. Și Zelica a văzut ce-au făcut ele, și le-a zis: Ce-ați făcut? Eu v-am dat portocale să mâncați și voi toate v-ați tăiat mâinile. 32. Și toate femeile și-au văzut mâinile, pline de sânge, și sângele curgea pe îmbrăcămintea lor, și ele i-au zis: Acest slujitor din casa ta ne-a vrăjit, și nu ne-am putut dezlipi ochii de la el, din cauza frumuseții lui. 33. Și ea le-a zis: Cu siguranță că asta vi s-a întâmplat în momentul în care l-ați privit, și nu v-ați săturat uitându-vă la el, cum să pot eu să mă consolez, când el este tot timpul în casa mea, și îl văd zi de zi, intrând și ieșind din casa mea? Cum aș putea oare să nu ofilesc, sau chiar să pier? 34. Și ele i-au zis: Spui adevărul, căci cine poate avea această ființă minunată în casă și să se oprească în a o dori, dar nu este el slujitorul tău în casa ta, și de ce nu-i spui ce este în inima ta, ca să nu-ți mai sufere sufletul, și să nu pieri din această cauză? 35. Și ea le-a zis: Am încercat zilnic să-l conving, dar el îmi rezistă dorințelor mele, și i-am promis tot ce am de valoare, dar el mă refuză, și de aceea mă ofilesc, după cum vedeți. 36. Și Zelica a ajuns foarte bolnavă din cauză că-l dorea pe Iosif, și ea era disperată pentru dragostea lui, și toți oamenii din casa ei și a soțului ei nu știau nimic despre aceasta. Și Zelica era bolnavă pentru că-l iubea pe Iosif. 37. Și toți oamenii din casa ei au întrebat-o, zicând: De ce te ofilești, când nu-ți lipsește nimic? Și ea le-a zis: Nu știu ce continuă să mi întâmple zilnic cu mine. 38. Și toate femeile și prietenii ei veneau zilnic s-o vadă, și ei vorbeau cu ea, și ea le-a zis: Asta poate fi numai din cauză că-l iubesc pe Iosif, și ei i-au zis: Atrage-l și pune mâna pe el pe ascuns, poate că o să te asculte, și nu vei muri. 39. Și situația Zelicăi s-a înrăutățit din cauză că-l iubea pe Iosif, și ea a continuat să se ofilească, până acolo că nu mai putea nici să stea în picioare. 40. Și într-o zi, Iosif lucra în casa stăpânului său, și Zelica a venit pe ascuns și s-a aruncat pe el, și Iosif s-a ridicat împotriva ei, și el a fost mai puternic decât ea, și el a pus-o la pământ. 41. Și Zelica a plâns din cauza dorinței din inima ei pentru Iosif, și lacrimile îi curgeau pe obraji, și ea l-a implorat plângând și cu amărăciune în suflet, zicând: 42. Oare ai auzit, văzut sau știi o femeie mai frumoasă ca mine, care vorbește zilnic cu tine, și care se ofilește pentru că te iubește, și-ți oferă această onoare, și tu tot nu o iei în seamă? 43. Și dacă ți-e frică de faptul că stăpânul tău o să te pedepsească, cât trăiește regele, n-o să pățești nimic de la stăpânul tău din această cauză; acum, de aceea, ascultă-mă, și cedează-mi pentru că te onorez, ca să nu mor, și de ce să mor din cauza ta? Și ea s-a oprit din vorbit. 44. Și Iosif i-a răspuns, zicând: Lasă-mă în pace, și lasă această problemă pe mâna stăpânului meu; stăpânul meu știe ce fac în casa lui, căci tot ceea ce îi aparține mi-a dat pe mână, și cum să fac ceea ce-mi ceri în casa stăpânului meu? 45. Căci el m-a onorat enorm în casa lui, și m-a făcut răspunzător de toate în casa lui, și este unul mai mare ca mine în casa lui? Și stăpânul meu nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, care ești nevasta lui, cum poți să-mi spui aceste cuvinte, și cum să fac eu acest rău uriaș lui Dumnezeu și soțului tău? 46. Acum, de aceea, lasă-mă în pace, și nu-mi mai vorbi astfel de cuvinte, căci nu te voi asculta. Dar Zelica nu l-a ascultat, și zilnic căuta să-l atragă s-o asculte. 47. Și după aceea, s-a întâmplat că fluviul Egiptului era umflat peste tot, și toți locuitorii din Egipt, împreună cu regii și prinții au ieșit cu cântări și dansuri, căci era mare veselie în Egipt, și sărbătoare când marea Sihor a fost inundată, și cu toții s-au dus să se veselească toată ziua. 48. Și când egiptenii s-au dus la fluviu să se veselească, după cum le era obiceiul, toți oamenii din casa lui Potifar s-au dus cu ei, dar Zelica nu s-a dus cu ei, căci a zis: Nu mă simt bine, și ea a rămas singură în casă, și nu era nimeni cu ea în casă. 49. Și ea s-a ridicat și s-a dus în templul din casa ei, și s-a îmbrăcat în veșminte princiare, și și-a pus pe cap pietre prețioase de onix, prinse cu argint și aur, și și-a înfrumusețat fața și pielea cu tot felul arome, și a parfumat templul și casa cu casia și alte arome, a împrăștiat peste tot mirt și aloe, apoi s-a așezat la intrarea în templu, la intrarea dinspre casă, pe unde Iosif trecea de obicei ca să-și îndeplinească îndatoririle; și iată că Iosif venea de afară, și a intrat în casă să-și îndeplinească îndatoririle. 50. Și el a ajuns la locul pe unde trecea de obicei, a văzut-o pe Zelica și s-a întors din drum. 51. Și Zelica l-a văzut pe Iosif întorcându-se din drum, și l-a strigat, zicând: Ce faci Iosif? Vino la munca ta, și eu îți voi face loc ca să te duci la treaba ta. 52. Și Iosif s-a întors în casă, a trecut pe lângă ea, s-a dus la scaunul lui și s-a așezat să-și facă treburile pentru stăpânul lui, ca de obicei, și iată că Zelica a venit la el și s-a așezat înaintea lui, în veșmintele ei princiare, și aromele veșmintelor ei se simțea de la distanță. 53. Și s-a repezit și l-a apucat pe Iosif și hainele lui, și i-a zis: Cât trăiește regele, dacă nu o să faci ceea ce-ți cer, o să mori astăzi, și iute a scos o sabie pe care avea pe sub veșminte, și a pus-o pe gâtul lui Iosif, și a zis: Ridică-te și fă ceea ce ți-am cerut, altfel o să mori. 54. Și lui Iosif i s-a făcut frică când ea a făcut acest lucru, și brusc a fugit de ea, dar ea a reținut haina lui, care s-a rupt când el, terorizat, a încercat să fugă; și el a fugit afară, căci era înfricoșat. 55. Și când Zelica a văzut că haina lui Iosif s-a rupt, și că el a lăsat-o în mâna ei și a fugit, ei i s-a făcut frică pentru viața ei, dacă se va afla ceea ce a făcut, și a acționat cu viclenie, și-a scos veșmintele cu care era îmbrăcată și le-a pus pe cele obișnuite. 56. Și a luat haina lui Iosif și a pus-o jos lângă ea, s-a dus și s-a așezat în locul unde stătea fiind bolnavă, și a strigat o tânără care era pe atunci în casă, și i-a poruncit să-i cheme la ea pe oamenii casei. 57. Și când ea i-a văzut, ea le-a zis cu voce tare și plângătoare: Uitați-vă ce evreu mi-a adus în casă stăpânul vostru; el a venit azi la mine, să se împreuneze cu mine. 58. Căci când ați plecat cu toții din casă, și văzând că nu este nimeni în casă, el a venit la mine și m-a apu-cat, cu intenția să se împreuneze cu mine. 59. Și i-am apucat haina și i-am rupt-o, și i-am strigat cu voce tare, și când mi-am ridicat vocea, lui i-a fost frică pentru viața lui, și-a lăsat haina înaintea mea, și a fugit. 60. Și oamenii casei n-au zis nimic, dar s-au mâniat pe Iosif și s-au dus la stăpânul lui, și i-au spus cuvintele nevestei lui. 61. Și Potifar a venit acasă mânios, și nevasta lui a strigat la el, zicând: Ce mi-ai făcut, mi-ai adus un slujitor evreu în casa mea, și el a venit astăzi să mă violeze; asta mi-a făcut el astăzi. 62. Și Potifar a auzit cuvintele nevestei lui, și a poruncit ca Iosif să fie pedepsit cu lovituri severe, și ei așa au făcut. 63. Și în timp ce îl băteau, Iosif a strigat puternic, ridicându-și ochii înspre cer, și a zis: O, Doamne Dumnezeule, Tu știi că sânt nevinovat de toate aceste lucruri, și de ce să mor din cauza acestor minciuni, de mâna acestor oameni răi necircumciși, pe care Tu îi știi? 64. Și în timp ce oamenii lui Potifar îl băteau pe Iosif, el continua să plângă și să se vaite, și era acolo un prunc de unsprezece luni, și Domnul a deschis gura pruncului, și el a spus aceste cuvinte înaintea oamenilor lui Potifar, care îl băteau pe Iosif, zicând: 65. Ce vreți de la acest om, și de ce-i faceți rău? Mama mea n-a spus adevărul și a inventat minciuni; asta s-a întâmplat. 66. Și pruncul le-a spus cu acuratețe tot ceea ce s-a întâmplat, și toate cuvintele pe care Zelica le-a spus lui Iosif zi după zi, el le-a spus. 67. Și toți oamenii au auzit cuvintele pruncului, și ei s-au minunat de cuvintele pruncului, și pruncul s-a oprit din vorbit și a rămas nemișcat. 68. Și lui Potifar i-a fost rușine de cuvintele fiului lui, și a poruncit oamenilor lui să nu-l mai bată pe Iosif, și oamenii au încetat să-l bată pe Iosif. 69. Și Potifar l-a luat pe Iosif și a poruncit să fie adus la judecată înaintea preoților, ca să-l judece în această cauză. 70. Și Potifar și Iosif s-au dus înaintea preoților, care erau judecători aparținând regelui, și le-a zis: Hotărâți, vă rog, ce judecată i se cuvine unui slujitor, care asta a făcut. 71. Și preoții i-au zis lui Iosif: De ce ai făcut asta stăpânului tău? Și Iosif le-a răspuns, zicând: Nu-i așa domnii mei, asta s-a petrecut, și Potifar i-a zis lui Iosif: Cu siguranță că pe încredere ți-am dat pe mână tot ceea ce-mi aparține, nu te-am oprit de la nimic, cu excepția nevestei mele, și cum ai putut să-mi faci acest rău? 72. Și Iosif i-a răspuns, zicând: Nu-i așa, domnul meu, cât este viu Domnul, și cât sufletul tău trăiește, cuvântul pe care l-ai auzit de la nevasta ta nu este adevărat, ci asta s-a întâmplat astăzi. 73. Un an a trecut de când sunt în casa ta; și ai văzut ceva nedrept din partea mea, sau orice care te-ar face să-mi iei viața? 74. Și preoții i-au zis lui Potifar: Trimite, te rugăm, să fie adusă înaintea noastră haina ruptă a lui Iosif, și să vedem că este ruptă, și dacă ruptura este în partea din față a hăinii, atunci fața lui a fost în partea opusă a ei, și ea l-ar fi apucat să-l țină să vină la ea, deci înșelăciune va fi în tot ceea ce nevasta ta a zis. 75. Și ei au adus haina lui Iosif înaintea preoților, care erau judecători, și ei au văzut, și iată că ruptura era în partea din față a lui Iosif, și toți judecătorii au înțeles că ea l-a forțat, și ei au zis: Condamnarea la moarte nu i se cuvine acestui sclav, căci n-a făcut nimic, dar hotărârea este ca el să fie pus în închisoare din cauza raportului că din cauza lui s-au întâmplat toate acestea nevestei tale. 76. Și Potifar a auzit cuvintele lor, și l-a băgat la închisoare, locul unde prizonierii regelui sânt închiși, și Iosif a stat în închisoare doisprezece ani. 77. Și, cu toate acestea, nevasta stăpânului lui nu s-a întors de la el, și nu a încetat să-i vorbească zi după zi s-o asculte, și chiar după ce trecuseră trei luni, ea tot continua să se ducă la Iosif la închisoare zi de zi, și ea a încercat să-l atragă s-o asculte, și Zelica i-a zis lui Iosif: Cât o să rămâi în această casă? Ascultă-mă, și o să te scot din această casă. 78. Și Iosif i-a răspuns, zicând: Este mai bine pentru mine să rămân în această casă decât să fac ceea ce îmi ceri, să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu; și ea i-a zis: Dacă nu-mi îndeplinești dorința, am să-ți scot ochii și am să-ți pun aripi la picioarele tale, și te voi da pe mâinile unora pe care nu i-ai cunoscut până acum. 79. Și Iosif i-a răspuns și i-a zis: Dumnezeul întregului pământ poate să mă salveze de la orice vrei să-mi faci, căci el deschide ochii orbului, și-i eliberează pe cei închiși, și se îngrijește de toți cei care nu cunosc ținutul. 80. Și când Zelica a văzut că nu poate să-l convingă pe Iosif s-o asculte, ea a încetat să încerce să-l atragă, și Iosif încă mai era la închisoare. Și Iacov, tatăl lui Iosif, și toți frații lui care erau în ținutul Canaan, încă îl mai plângeau pe Iosif, căci Iacov refuza să fie consolat pentru fiul lui Iosif; și Iacov plângea cu voce tare, se văita și se lamenta în toate acele zile. 45 1. Și era în acea vreme anului, an în care Iosif se îndrepta înspre Egipt, după ce frații lui îl vânduseră, când Ruben, fiul lui Iacov, s-a dus la Timnah și și-a luat de nevastă pe Eliuram, fiica lui Avi, cananitul; și el s-a împreunat cu ea. 2. Și Eliuram, nevasta lui Ruben, a rămas însărcinată și i-a născut lui pe Hanoc, Palu, Cețron și Carmi, patru fiii, și Simeon, fratele lui, a luat-o pe sora lui Dina de nevastă, și ea i-a născut lui pe Memuel, Yamin, Ohad, Jachim și Zocar, cinci fii. 3. Și după aceea, el s-a împreunat cu Buna, femeia cananită, aceeași Buna pe care Simeon o luase prizonieră din orașul Șecem, și Buna era la Dina și îi slujea, și Simeon s-a împreunat cu ea, și ea i l-a născut pe Saul. 4. Și Iuda a plecat în acea vreme la Adulam, și s-a dus la un om din Adulam pe nume Hirah, și Iuda a văzut acolo pe fiica unui om din Canaan pe nume Aliyat, fiica lui Șua, și el a luat-o, s-a împreunat cu ea, și Aliyah i-a născut lui Iuda pe Er, Onan și Șiloh, trei fii. 5. Și Levi și Isacar au mers în ținutul dinspre răsărit, și și-au luat de acolo neveste dintre fiicele lui Jobab, fiul lui Yoktan, fiul lui Eber. Și Iobab, fiul lui Yoktan avea două fiice; numele celei mai mari a fost Adina, iar a celei mai tinere a fost Arida. 6. Și Levi a luat-o pe Adina, și Isacar pe Arida, și au mers în ținutul Canaan, la casa tatălui lor, și Adina i-a născut lui Levi pe Gerșon, Kehat și Merari, trei fii. 7. Și Arida i-a născut lui Isacar pe Tola, Puvah, Iov și Șomron, patru fii; și Dan a mers în ținutul Moab și a luat-o de nevastă pe Aflalet, fiica lui Ciamudan moabitul, și el a adus-o în ținutul Canaan. 8. Și Aflalet era stearpă, și ea nu a avut urmași, și după o vreme Dumnezeu și-a adus aminte de Aflaleh, soția lui Dan, și ea a rămas însărcinată și i-a născut un fiu, și ea i-a pus numele Ciușim. 9. Și Gad și Neftali s-au dus la Haran și și-au luat neveste de acolo, dintre fiicele lui Amuram, fiul lui Uz, fiul lui Nahor. 10. Și acestea sunt numele fiicelor lui Amuram: Numele celei mei mari a fost Merima iar a celei mai tinere a fost Uzit; și Neftali a luat-o pe Merima, și Gad a luat-o pe Uzit, și le-au adus în ținutul Canaan, la casa tatălui lor. 11. Și Merima i-a născut lui Neftali pe Yacizeel, Guni, Iazer și Șalem, patru fii; și Uzit i-a născut lui Gad pe Zefion, Ciagi, Șuni, Ezbon, Eri, Arodi și Arali, șapte fii. 12. Și Așer s-a dus și a luat-o de nevastă pe Adon, fiica lui Aflal, fiul lui Hadad, fiul lui Ișmael, și a adus-o în ținutul Canaan. 13. Și Adon, nevasta lui Așer, a murit în acele zile; ea nu a avut urmași, și după moartea ei, Așer s-a dus în cealaltă parte a râului și a luat-o de nevastă pe Hadura, fiica lui Abimael, fiul lui Eber, fiul lui Șem. 14. Și tânăra era atrăgătoare, și o femeie fină, și fusese nevasta lui Malkiel, fiul lui Elam, fiul lui Șem. 15. Și Hadura i-a născut o fiică lui Malkiel, și el i-a pus numele Serac, și Malkiel a murit după aceasta, și Hadura a plecat și a rămas în casa tatălui său. 16. Și după moartea nevestei lui, Așer s-a dus și a luat-o pe Hadurah de nevastă, și a adus-o în ținutul Canaan, și adus-o de asemenea și pe fiica ei, Serac, pe când ea avea trei ani, și fetița a fost adusă în casa lui Iacov. 17. Și fetița era foarte frumoasă, și ea a mers pe căile sfinte ale copiilor lui Iacov, și nu i-a lipsit nimic, și Domnul i-a dat înțelepciune și cunoaștere. 18. Și Hadura, nevasta lui Așer a rămas însărcinată și i-a născut lui pe Yimnah, Yișvah, Yișvi și Beria, patru fii. 19. Și Zabulon s-a dus la Midian și a luat-o de nevastă pe Merișa, fiica lui Molad, fiul lui Abida, fiul lui Midian, și a adus-o în ținutul Canaan. 20. Și Merișa i-a născut lui Zabulon pe Sered, Elon și Yachleel, trei fii. 21. Și Iacov a trimis veste lui Aram, fiul lui Zoba, fiul lui Terah, și a luat ca nevastă, pentru fiul lui Beniamin, pe Mecalia, fiica lui Aram, și ea a venit în ținutul Canaan în casa lui Iacov; și Beniamin avea zece ani când a lut-o de nevastă pe Mecalia, fiica lui Aram. 22. Și Mecalia a rămas însărcinată și i-a născut lui Beniamin pe Bela, Becher, Așbel, Gera și Naaman, cinci fii; și Beniamin a mers după aceea și a luat-o de nevastă pe Aribat, fiica lui Șomron, fiul lui Șem, în plus față de prima lui nevastă, pe când el avea optsprezece ani; și Aribat i-a născut lui Beniamin pe Achi, Voș, Mupin, Ciupim și Ord, cinci fii. 23. Și în acele zile Iuda s-a dus în casa lui Șem și a luat-o pe Tamar, fiica lui Elam, fiul lui Șem, ca nevastă pentru primul lui născut, Er. 24. Și Er s-a împreunat cu Tamar, nevasta lui, și ea a devenit nevasta lui, și când se împreuna cu ea, el arunca sămânța, și această faptă a fost rea înaintea Domnului, și Domnul l-a omorât. 25. Și după moartea lui Er, primul născut al lui Iuda, el i-a zis lui Onan: Du-te la nevasta fratelui tău și ia-o de nevastă, ca fiind următorul meu născut după el, și naște-i urmași fratelui tău. 26. Și Onan a luat-o pe Tamar de nevastă și s-a împreunat cu ea, și Onan a făcut aceeași fapte ca și fratele lui, și fapta lui a fost socotită rea înaintea Domnului, și El l-a omorât și pe el. 27. Și când Onan a murit, Iuda i-a zis Tamarei: Rămâi în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șiloh, și lui Iuda nu-i surâdea deloc ideea s-o dea pe Tamar lui Șiloh, căci își zicea: Poate că va muri și el, la fel ca frații lui. 28. Și Tamar s-a ridicat, a plecat și a rămas în casa tatălui ei, și Tamar a stat o vreme în casa tatălui ei. 29. Și după un an, Aliyat, nevasta lui Iuda a murit, și Iuda s-a consolat pentru nevasta lui, și după moartea ei, Iuda s-a dus împreună cu prietenul lui Hirah la Timnah, să păstorească oile lor. 30. Și Tamar a aflat că Iuda s-a dus la Timnah să păstorească oile, și că Șiloh crescuse, și că lui Iuda nu-i plăcea de ea. 31. Și Tamar s-a ridicat și și-a scos hainele văduviei ei, și și-a pus un văl pe ea, și s-a acoperit în întregime, și s-a dus și s-a plasat în piața publică unde femeile se vindeau pe ele însele, care este pe drumul înspre Timnah. 32. Și Iuda a trecut pe acolo, a luat-o și s-a împreunat cu ea; și ea a rămas însărcinată, și când i-a venit sorocul, ea a observat că are gemeni, și ea i-a pus numele primului Perez, iar celui de-al doilea Zarah.
46 1. În acele zile Iosif încă era închis în închisoare, în ținutul Egipt. 2. În acea vreme, ajutoarele lui Faraon stăteau înaintea lui, paharnicul șef și brutarul șef, care aparțineau regelui Egiptului. 3. Și paharnicul a luat vin și l-a pus înaintea regelui, ca să bea, și brutarul a pus pâine înaintea regelui, ca să mănânce, și regele a băut vinul și a mâncat pâinea, el, slujitorii și preoții lui, care mâncau ca de obicei la masa regelui. 4. Și în timp ce mâncau și beau, paharnicul și brutarul rămâneau acolo, și preoții lui Faraon au găsit multe muște în vinul pe care l-a adus paharnicul, și pietre de sare au fost găsite în pâinea brutarului. 5. Și căpitanul gărzii îl pusese pe Iosif să-i păzească pe cei doi ofițeri lui Faraon, și ofițerii lui Faraon erau la închisoare de un an. 6. Și după un an, fiecare dintre ei a visat un vis într-o noapte, în locul unde erau închiși, și dimineața Iosif a venit să-i vadă, ca de obicei, și el i-a văzut, și iată că fețele le erau schimbate, urâțite și triste. 7. Și Iosif i-a întrebat: De ce vă sunt fețele schimbate, urâțite și triste? Și ei au răspuns: Am visat un vis, și nimeni nu poate să ni-l interpreteze. Și Iosif le-a zis: Spuneți-mi vă rog visul, și Dumnezeu vă va da un răspuns de pace, după cum doriți. 8. Și paharnicul i-a relatat visul lui Iosif, și a zis: În visul meu, o viță foarte mare era înaintea mea, și pe viță am văzut trei ramuri, și vița a înflorit și a crescut foarte înaltă, și florile s-au închis și au devenit struguri. 9. Și am luat strugurii și i-am stors într-o cupă, și am pus-o în mâna lui Faraon și el a băut; și Iosif i-a zis: Cele trei ramuri care erau pe viță reprezintă trei zile. 10. Și în răstimp de trei zile, regele va porunci să fii eliberat și te va pune înapoi în funcția ta, și tu îi vei da regelui vin să bea, cum ai făcut până acum, ca paharnic, dar tu fă să găsesc favoare înaintea regelui, și amintește-i lui Faraon despre mine când îți va fi bine, și fă-mi bine, și scoate-mă din închisoare, căci am fost furat din ținutul Canaan, și am fost vândut ca sclav în acest loc. 11. Și de asemenea, ceea ce ți s-a spus în legătură cu nevasta stăpânului meu este fals, și m-au pus în această închisoare pe nedrept, și paharnicul i-a răspuns lui Iosif, zicând: Dacă regele va face ceea ce mi-ai interpretat, voi face tot ce vrei, și vei fi scos din această închisoare. 12. Și brutarul, văzând că Iosif interpretase cu acuratețe visul paharnicului, de asemenea s-a apropiat, și i-a relatat lui Iosif tot visul lui. 13. Și el i-a zis: În visul meu am văzut trei coșuri pe capul meu, și în coșul cel mai de sus se aflau tot feluri de mâncăruri pentru Faraon, și păsări mâncau de deasupra capului meu. 14. Și Iosif i-a zis: Cele trei coșuri pe care le-ai văzut reprezintă trei zile, și în răstimp de trei zile Faraon îți va tăia capul, și te va agăța de un pom, și păsări îți vor mânca carnea ta, după cum ai văzut în visul tău. 15. În acele zile, regina era aproape să nască, și în acea zi ea a născut un fiu regelui Egiptului, și ei au proclamat că regelui i s-a născut primul fiu și toți locuitorii din Egipt, împreună cu ofițerii și slujitorii lui Faraon s-au bucurat nespus. 16. Și în cea de-a treia zi după naștere, Faraon a dat o petrecere pentru ofițerii și slujitorii lui, și pentru conducătorii din ținutul Zor și ținutul Egipt. 17. Și toți locuitorii din Egipt și toți slujitorii lui Faraon au venit și au mâncat și au băut împreună cu regele la petrecerea dată pentru fiul lui, și s-au bucurat de bucuria regelui. 18. Și toți ofițerii regelui și toți slujitorii lui s-au veselit cu acea ocazie timp de opt zile de petrecere, și s-au folosit de tot felul de instrumente muzicale, cu cântări și dansuri, în casa regelui, timp de opt zile. 19. Și paharnicul, căruia Iosif îi interpretase visul, l-a uitat pe Iosif, și nu i-a amintit regelui, după cum promisese, căci aceasta a fost de la Domnul, ca să-l pedepsească pe Iosif pentru că se încrezuse în oameni. 20. Și Iosif a mai rămas în închisoare încă doi ani, până ce s-au împlinit cei doisprezece ani de condamnare. 47 1. Și Isaac, fiul lui Avraam, încă trăia în acele zile în ținutul Canaan, era foarte bătrân, având o sută optzeci de ani, și Esau, fiul lui, fratele lui Iacov, era în ținutul Edom, și el și fiii lui aveau posesiuni acolo, printre copiii lui Seir. 2. Și Esau a auzit că tatăl lui trăgea să moară, și el și fiii lui și casa lui s-au dus în ținutul Canaan, în casa tatălui său; și Iacov și fiii lui s-au dus din Hebron, unde se stabiliseră, în casa tatălui său Isaac, și ei i-au găsit pe Esau și fiii lui în cort. 3. Și Iacov și fiii lui au stat înaintea tatălui lor Isaac, și Iacov încă îl mai plângea pe fiul său Iosif. 4. Și Isaac i-a zis lui Iacov: Adu-mi înainte fiii tăi, și-i voi binecuvânta. Și Iacov i-a adus pe cei unsprezece fii înaintea lui Isaac. 5. Și Isaac și-a pus mâinile peste toți fiii lui Iacov, i-a luat, i-a îmbrățișat, și i-a sărutat, unul câte unul, și Isaac i-a binecuvântat în acea zi, și le-a zis: Fie ca Dumnezeul tatălui vostru să vă binecuvânteze și să vă înmulțească urmașii, precum numărul stelelor de pe cer. 6. Și Isaac i-a binecuvântat de asemenea pe fiii lui Esau, zicând: Fie ca Dumnezeu să vă facă să fiți spaimă și teroare tuturor celor care vi se vor opune, și tuturor dușmanilor voștri. 7. Și Isaac i-a chemat pe Iacov și fiii lui, și ei au venit cu toții și s-au așezat înainte lui Isaac, și Isaac i-a zis lui Iacov: Domnul Dumnezeu al întregului pământ mi-a zis: Urmașilor tăi Eu le voi da acest pământ ca moștenire, dacă urmașii de asemenea vor respecta poruncile și căile Mele, și-mi voi ține jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam. 8. Acum, de aceea, fiul meu, învață-i pe copiii tăi și pe copiii copiilor tăi frica de Domnul, și să meargă pe căile cele bune, care plac Domnului, căci dacă vei ține căile Domnului și poruncile Lui, Domnul de asemenea își va ține legământul Lui cu Avraam, și-ți va face bine ție și urmașilor tăi, în veci. 9. Și când Isaac a terminat de poruncit lui Iacov și copiilor lui, și-a dat sufletul și a murit, și a fost adunat la poporul lui. 10. Și Iacov și Esau au căzut pe fața tatălui lor Isaac și au plâns, și Isaac avea o sută optzeci de ani când a murit, în ținutul Canaan, în Hebron, și fiii lui l-au dus în peștera Macpela, pe care Avraam o cumpărase de la copiii lui Het, ca posesiune pentru cimitir. 11. Și toți regii din ținutul Canaan s-au dus cu Iacov și Esau să-l înmormânteze pe Isaac, și toți regii din Canaan i-au arătat mare onoare la moartea lui. 12. Și fiii lui Iacov și fiii lui Esau au plecat, mergând și lamentându-se, până au ajuns la Kireat-arba. 13. Și Iacov și Esau l-au îngropat pe tatăl lor Isaac în peștera Macpela, care este Kireat-arba, în Hebron, și ei l-au îngropat cu foarte mari onoruri, ca la funeraliile regilor. 14. Și Iacov și fiii lui, și Esau și fiii lui, și toți regii din Canaan, au ținut o plângere mare și grea, și ei l-au înmormântat, și l-au plâns multe zile. 15. Și la moartea lui Isaac, el a lăsat animalele, posesiunile și tot ceea ce-i aparținea fiilor lui; Și Esau i-a zis lui Iacov: Iată, eu te rog, ca tot ceea ce tatăl nostru a lăsat să împărțim în două, și eu voi alege, și Iacov a zis: Așa vom face. 16. Și Iacov a luat tot ceea ce a lăsat Isaac în ținutul Canaan, vitele și proprietățile, și le-a împărțit în două părți înaintea lui Esau și a fiilor lui, și i-a zis lui Esau: Iată, totul este înaintea ta, alege pentru tine jumătatea pe care vrei s-o iei. 17. Și Iacov i-a zis lui Esau: Ascultă ce-ți voi spune, te rog, când zic: Domnul Dumnezeu al cerului și pământului a vorbit părinților noștri Avraam și Isaac, zicând: Eu voi da urmașilor tăi acest pământ drept moștenire, pentru totdeauna. 18. Acum, de aceea, tot ceea ce tatăl nostru ne-a lăsat este înaintea ta, și iată că ținutul este înaintea ta; alege pentru tine ceea ce dorești. 19. Și dacă dorești tot ținutul, ia-l pentru tine și copiii tăi pentru totdeauna, și eu voi lua aceste bogății, și dacă dorești aceste bogății, eu voi lua acest ținut pentru mine și copiii mei, ca moștenire pentru totdeauna. 20. Și Nebayot, fiul lui Ișmael, era atunci în ținut, împreună cu copiii lui, și Esau s-a dus în acea zi și s-a consultat cu el, zicând: 21. Asta mi-a spus Iacov, și asta mi-a răspuns, acum sfătuiește-mă și-ți voi asculta sfatul. 22. Și Neboyat a zis: Asta ți-a spus Iacov? Iată, copiii lui Canaan s-au stabilit în siguranță în ținutul lor, și Iacov zice că-l va moșteni, prin moștenitorii lui, pentru totdeauna. 23. De aceea, acum du-ți și ia toate bogățiile tatălui tău și lasă-l pe Iacov în ținut, după cum a vorbit. 24. Și Esau s-a ridicat și s-a întors la Iacov, și a făcut tot ceea ce l-a sfătuit Neboyat, fiul lui Ișmael; Și Esau a luat toate bogățiile pe care Isaac le-a lăsat, sufletele, animalele sălbatice, cirezile și proprietățile, și toate bogățiile; el nu i-a dat nimic fratelui său Iacov; și Iacov a luat tot ținutul Canaan, de la fluviul Egiptului (Nil) până la fluviul Eufrat, și l-a luat în stăpânire veșnică, pentru el și copiii lui și moștenitorii lor, pentru totdeauna. 25. Iacov a luat de asemenea de la fratele lui Esau peștera Macpela, care este în Hebron, pe care Avraam o cumpărase de la Efron, ca cimitir pentru el și urmașii lui, pentru totdeauna. 26. Și Iacov a scris toate aceste lucruri în cartea cumpărării, și el a semnat, și patru martori de încredere de asemenea au semnat. 27. Și acestea sunt cuvintele pe care le-a scris Iacov în carte, zicând: Ținutul Canaan și toate orașele hitiților, hiviților, iebusiților, amoriților, periziților, gergașiților, toate cele șapte nații de la fluviul Egiptului până la fluviul Eufrat. 28. Și orașul Hebron, Kireat-arba, și peștera care este acolo, toate Iacov le-a cumpărat de la fratele lui Esau cinstit, ca posesiune și moștenire pentru moștenitorii lui, pentru totdeauna. 29. Și Iacov a luat cartea cumpărării și semnăturile, comanda și precizările și cuprinsul, și le-a pus într-un vas de pământ că să se prezerve o perioadă îndelungată de timp, și le-a pus în mâinile copiilor lui. 30. Esau a luat de la Iacov tot ceea ce i-a lăsat tatăl lui când a murit, a luat toate proprietățile, de la om până la orice animal, cămilă și măgar, cal și miel, argint și aur, pietre și bedelium, și toate bogățiile care i-au aparținut lui Isaac, fiul lui Avraam; Esau n-a lăsat nimic din tot ce-a lăsat Isaac la moartea lui. 31. Și Esau a luat toate acestea, și el și copiii lui au plecat acasă, în ținutul lui Seir horitul, departe de Iacov și copiii lui. 32. Și Esau avea posesiuni printre copiii lui Seir, și Esau nu s-a mai întors niciodată în ținutul Canaan începând din acea zi. 33. Și tot ținutul Canaan a devenit o moștenire a copiilor lui Israel, ca moștenire veșnică, și Esau și toți copiii lui au moștenit muntele Seir. 48 1. În acele zile, după moartea lui Isaac, Domnul a poruncit și a cauzat o foamete pe tot pământul. 2. În acea vreme, Faraon, regele Egiptului, care stătea pe tron în ținutul Egiptului, era întins în pat și visa visuri, și Faraon a văzut în visul lui că stătea pe malul fluviului Egiptului. 3. Și în timp ce stătea, el a văzut deodată șapte vaci grase la trup și frumoase la chip ieșind din fluviu. 4. Și alte șapte vaci sfrijite la trup și urâte la chip au ieșit după ele din fluviu, și cele șapte vaci urâte le-au mâncat pe cele frumoase, și cu toate acestea ele apăreau să fie la fel de urâte și sfrijite, ca la început. 5. Și el s-a trezit, și a adormit apoi din nou, și a visat un al doilea vis; și el a văzut șapte spice de grâu, plin și frumoase, care creșteau pe aceeași tulpină, și șapte spice de grâu, goale și slabe, arse de vântul de la răsărit, și spicele cele slabe le-au înghițit pe cele pline, și Faraon s-a trezit din vis. 6. Și dimineața, regele și-a reamintit visele, și cugetul îi era trist și îngrijorat din cauza viselor, și regele degrabă a trimis și a chemat toți magii și înțelepții din Egipt, și ei au venit și au stat înaintea lui Faraon. 7. Și regele le-a zis: Am visat visuri, și nimeni nu poate să le interpreteze, și ei i-au zis regelui: Relatează visele tale, ca să le auzim cu toții. 8. Și regele le-a relatat visele, și toți au răspuns și au zis într-un singur glas regelui: Regele să trăiască veșnic; aceasta este interpretarea viselor tale. 9. Cele șapte vaci grase reprezintă șapte fiice care ți se vor naște în zilele de pe urmă, și cele șapte slabe care au venit peste ele, și le-au înghițit, este un semn că toate fiicele care ți se vor naște, vor muri toate în timpul vieții tale, 10. Și ceea ce ai văzut în cel de-al doilea vis, cele șapte spice crescând pe aceeași tulpină, aceasta este interpretarea lor: Îți vei zidi în zilele de pe urmă șapte orașe de-a lungul Egiptului; și faptul că ai văzut spicele cele goale care le-au înghițit pe cele pline reprezintă faptul că orașele pe care le vei zidi vor fi distruse, toate, în timpul vieții tale. 11. Și când ei i-au spus aceste cuvinte, regele nu s-a încrezut în ei, și nici inima nu i s-a liniștit, căci regele a știut în înțelepciunea lui că ei nu i-au oferit o interpretare corectă a viselor lui, și regele le-a răspuns, zicând: Ce-mi tot spune-ți? Cu siguranță că ați vorbit fals și mi-ați spus minciuni; de aceea, acum dați-mi adevărata interpretare a viselor mele, ca să nu muriți. 12. Și apoi regele a poruncit și a trimis după alți înțelepți, și ei s-au prezentat înaintea regelui, și regele le-a relatat visele lui, și ei i-au răspuns cu aceeași interpretare la fel ca cei dintâi, și regele s-a mâniat și mai mult, și era foarte furios, și regele le-a zis: Cu siguranță că-mi spuneți minciuni și mi-ați vorbit fals în tot ce mi-ați spus. 13. Și regele a poruncit ca să fie scoasă o proclamație în tot ținutul Egipt, zicând: S-a hotărât de către rege și slujbașii lui de cinste, ca orice înțelept care știe și înțelege interpretarea viselor și nu se prezintă înaintea regelui, va muri. 14. Și bărbatul care va interpreta corect regelui visele lui, regele îi va da tot ceea ce dorește. Și toți înțelepții din Egipt s-au prezentat înaintea regelui, împreună cu toți magii și vrăjitorii care erau în Egipt și în Goșen, Ramses, Tahpances, Zoar și din toate locurile de la granițele Egiptului; și toți au stat înaintea regelui. 15. Și toți nobilii și prinții, și toți slujitorii regelui, au venit cu toții din toate orașele din Egipt, și toți au stat înaintea regelui, și regele le-a relatat visele lui, înaintea înțelepților și a prinților, și toți care stăteau înaintea regelui au fost uluiți de viziunea regelui. 16. Și toți înțelepții care erau înaintea regelui au fost foarte divizați în interpretarea viselor regelui, zicând: Cele șapte vaci grase sunt șapte regi pe care regele îi va eradica din Egipt. 17. Și cele șapte vaci rele sunt șapte prinți, care se vor ridica împotriva lor în zilele de pe urmă și-i vor distruge; și cele șapte spice de grâu pline sunt șapte mari prinți, care vor cădea în mâinile celor mai puțin puternici prinți, în războaiele domnului nostru, regele. 18. Și unii dintre ei au interpretat regelui altfel, zicând: Cele șapte vaci grase sunt orașele puternice din Egipt, și vacile cele rele sunt cele șapte nații din Canaan, care vor veni împotriva celor șapte orașe din Egipt în zilele de pe urmă și le vor distruge. 19. Și ceea ce ai văzut în cel de-al doilea vis, șapte spice de grâu bune și rele, este un semn că guvernul din Egipt se va întoarce la urmașii tăi, ca mai înainte. 20. Și în domnia lor, locuitorii orașelor din Egipt vor porni împotriva celor șapte orașe din Canaan, care vor fi mai puternice decât acum, și le va distruge, și guvernarea Egiptului se va întoarce la urmașii tăi. 21. Și unii dintre ei i-au zis regelui: Aceasta este interpretarea viselor tale: Cele șapte vaci grase sunt șapte regine, pe care tu le vei lua de neveste în zilele de pe urmă, și cele șapte vaci rele denotă faptul că toate acele femei vor muri în timpul vieții regelui. 22. Și cele șapte spice de grâu bune și rele pe care i-ai văzut în cel de-al doilea vis sunt paisprezece copii, și va fi în zilele de pe urmă că ei se vor ridica și se vor lupta între ei, și șapte dintre ei îi vor omorî pe cei șapte mai puternici. 23. Și unii dintre ei au spus aceste cuvinte regelui, zicând: Cele șapte vaci grase denotă că ți vor naște șapte copii, și că ei vor omorî șapte dintre copiii tăi în zilele de pe urmă; și cele șapte spice de grâu bune pe care i-ai văzut în cel de-al doilea vis, sunt acei prinți împotriva cărora vor lupta ceilalți șapte mai puțin puternici prinți, care-i vor distruge în zilele de pe urmă, și vor răzbuna cauza copiilor tăi, și guvernarea se va întoarce din nou la urmașii tăi. 24. Și regele a auzit toate aceste cuvinte ale înțelepților din Egipt și interpretarea viselor lui, și nici una n-a plăcut regelui. 25. Și regele a știut în înțelepciunea lui că toți împreună n-au vorbit drept în toate cuvintele lor, căci aceasta a fost de la Domnul, ca să-l frustreze cuvintele înțelepților din Egipt, ca Iosif să iasă de la închisoare, și să devină puternic în Egipt. 26. Și regele a văzut că nici unul dintre înțelepții și magii Egiptului nu i-a vorbit drept, și supărarea regelui era mare, și mânia ardea în el. 27. Și regele a poruncit ca toți înțelepții și magii să plece de la el, și toți au plecat dinaintea regelui, în rușine și dizgrație. 28. Și regele a poruncit ca o proclamație să fie trimisă în tot Egiptul, ca toți magii din Egipt să fie omorâți, și nici unul să nu rămână în viață. 29. Și căpitanii gărzii regelui s-au ridicat, și fiecare și-a scos sabia, și au început să-i omoare pe magii și pe înțelepții din Egipt. 30. Și după aceasta, Merog, paharnicul șef al regelui, a venit și s-a închinat înaintea regelui, și s-a așezat înaintea lui. 31 Și paharnicul i-a zis regelui: Să trăiască regele veșnic, și guvernul lui să fie înălțat în ținut. 32. Tu ai fost foarte mânios cu slujitorul tău în acele zile, acum doi ani, și m-ai băgat la închisoare, și eram de ceva timp în închisoare, eu și brutarul șef. 33. Și cu noi era un slujitor evreu, care aparținea căpitanului gărzii, și numele lui era Iosif, și era la închisoare din cauză că stăpânul lui era mâniat pe el, și el răspundea de noi acolo, în închisoare. 34. Și după ce eram de câtva vreme în închisoare, noi am avut vise în aceeași noapte, eu și brutarul șef, noi am visat fiecare după înțelegerea visului lui. 35. Și ne-am dus dimineața și i-am spus visele slujitorului, și el ne-a interpretat visele, fiecăruia după visul lui, și le-a interpretat exact. 36. Și după cum ne-a interpretat, așa s-a întâmplat, cuvânt cu cuvânt. 37. Și acum, de aceea, domnul și regele meu, nu omorî înțelepții Egiptului degeaba; iată că acest sclav este încă la închisoare, pus acolo de căpitanul gărzii, stăpânul lui. 38. Și dacă regelui îi surâde ideea, să trimită după el să vină înaintea regelui, ca poate îi va interpreta corect regelui visele lui. 39. Și regele a auzit cuvintele paharnicului șef, și regele a poruncit ca înțelepții din Egipt să nu fie omorâți. 40. Și regele a poruncit slujitorilor lui să-l aducă pe Iosif înaintea lui, și regele le-a zis: Duceți-vă la el, și să nu-l înfricoșați, ca să nu fie confuz și să nu poată vorbi corect. 41. Și slujitorii regelui s-au dus la Iosif, l-au scos repede de la închisoare, l-au bărbierit, i-au schimbat hainele de pușcăriaș și l-au adus înaintea regelui. 42. Și regele stătea pe tronul lui regal, în veșminte princiare, cu un brâu de aur și alte bijuterii de aur care străluceau, cu rubine și smaralde, împreună cu alte pietre prețioase care erau pe capul lui, care impresionau ochii, și Iosif s-a minunat grozav la vederea regelui. 43. Și tronul pe care stătea era acoperit cu aur și argint, și cu pietre de onix, și erau șaptezeci de trepte până ta tron. 44. Și era obiceiul, în tot Egiptul, ca orice om care venea să vorbească cu regele, dacă era un prinț sau un om important, după părerea regelui, el urca treizeci și una de trepte spre tronul regelui, și regele cobora treizeci și șase de trepte, ca să vorbească cu el. 45. Dacă era un om obișnuit, el urca trei trepte, și regele cobora patru trepte și vorbea cu el, și obiceiul lor mai era, ca orice om care înțelegea să vorbească în toate cele șaptezeci de limbi, el urca toate cele șaptezeci de trepte, în timp ce urca, treapta și limba, până ajungea la rege. 46. Și orice om, care nu putea vorbi toate limbile, urca atâtea trepte, câte limbi știa să vorbească. 47 . Și era obiceiul în acele zile în Egipt, ca nimeni să nu domnească peste ei, dacă nu înțelegea să vorbească toate cele șaptezeci de limbi. 48. Și când Iosif a ajuns înaintea regelui, el s-a închinat până la pământ regelui, și a urcat trei trepte, și regele s-a așezat pe cea de-a patra treaptă și a vorbit cu Iosif. 49. Și regele i-a zis lui Iosif: Am visat un vis, și nimeni nu a putut să mi-l interpreteze corect, și am poruncit astăzi ca toți magii și înțelepții din Egipt să vină înaintea mea, și le-am relatat visele mele, și nici unul dintre ei nu mi l-a interpretat corect. 50. Și după aceasta am auzit despre tine, că ești înțelept, și că poți interpreta corect orice vis pe care-l auzi. 51. Și Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicând: Să-mi relateze Faraon visele pe care le-a avut; dar fără îndoială că interpretarea lor aparține lui Dumnezeu; și Faraon i-a relatat lui Iosif visurile lui, visul cu vacile și visul cu spicele de grâu, și regele s-a oprit din vorbit. 52. Și Iosif era atunci plin de Duhul Sfânt, înaintea regelui, și el a știut tot ceea ce i se va întâmpla regelui începând din acea zi înainte, și a știut interpretarea corectă a viselor regelui, și a vorbit înaintea regelui. 53. Și Iosif a găsit favoare înaintea regelui, și regele și-a plecat urechea și inima, și el a auzit cuvintele lui Iosif. Și Iosif i-a zis regelui: Să nu-ți imaginezi că sânt două vise, căci este un singur vis, ceea ce Dumnezeu a hotărât să împlinească în tot ținutul i-a arătat regelui în visul lui, și aceasta este interpretarea corectă a visului tău. 54. Cele șapte vaci grase și cele șapte spice pline reprezintă șapte ani, și cele șapte vaci rele și cele șapte spice goale reprezintă de asemenea șapte ani; este un singur vis. 55. Deci următorii șapte ani care vin vor aduce bogăție în tot ținutul, apoi vor urma șapte ani de foamete, o foamete cumplită; și toată bogăția va fi uitată, și foametea îi va eradica pe toți locuitorii ținutului. 56. Și regele a visat un vis, și visul i-a fost repetat lui Faraon, deoarece este de la Dumnezeu, și Dumnezeu va aduce la îndeplinire totul și neîntârziat. 57. Acum, de aceea, eu te sfătuiesc, ca să-ți salvezi sufletul tău și cel al locuitorilor ținutului de răul foametei, să cauți prin tot regatul tău un om foarte discret și înțelept, care știe afacerile guvernării, și să-l numești șef peste ținutul Egiptului. 58. Și cel pe care-l vei numi șef peste Egipt să-ți numească ofițeri subordonați lui, și ei să adune toate proviziile în anii cei buni care vin, și să strângă grâul și să-l depoziteze în magaziile tale. 59. Și ei să păstreze provizii pentru cei șapte ani de foamete, cât să ajungă pentru toți locuitorii ținutului, ca să nu muriți cu toții din cauza foametei. 60. Și tuturor locuitorilor ținutului să li se poruncească să adune, fiecare produsele din domeniul lui, în cei șapte ani buni, și să și le păstreze în magaziile lor, ca să le ajungă în zilele de foamete și să trăiască din ele. 61. Aceasta este interpretarea corectă a visului tău, și acesta este sfatul pe care ți-l dau ca să-ți salvezi sufletul tău și sufletul tuturor slujitorilor tăi. 62. Și regele a răspuns și i-a zis lui Iosif: Cine zice și cine știe dacă vorbele tale sunt corecte? Și el i-a zis regelui: Asta va fi un semn pentru tine în legătură cu cuvintele mele, că ele sunt adevărate și că sfatul meu este bun pentru tine. 63. Iată că nevasta ta stă astăzi să nască, și ea îți va naște astăzi un fiu de care tu te vei bucura; exact când copilul se va naște, primul tău născut, care s-a născut acum doi ani, va muri, și tu vei fi consolat de copilul care ți se va naște astăzi. 64. Și Iosif a terminat de vorbit aceste cuvinte regelui, și i s-a închinat regelui și a plecat; și când Iosif a plecat de la rege, acele semne pe care Iosif le-a vorbit s-au întâmplat în acea zi. 65. Și regina a născut un fiu în acea zi, și regele s-a bucurat nespus de fiul lui, și când cei care l-au informat pe rege despre aceasta, slujitorii regelui l-au găsit pe primul născut al regelui căzut mort la pământ. 66. Și a fost o mare lamentare și zgomot în casa regelui, și regele a auzit, și a zis: Ce este acest zgomot și lamentări pe care le aud în casă? Și ei i-au spus regelui că primul lui născut a murit; atunci regele a știut că tot ceea ce a spus Iosif a fost corect, și regele a fost consolat de copilul care i s-a născut în acea zi, după cum vorbise Iosif. 49 1. După aceste întâmplări, regele a trimis și i-a strâns pe toți ofițerii și slujitorii lui, și pe toți prinții și nobilii care aparțineau regelui, și ei s-au prezentat înaintea regelui. 2. Și regele le-a zis: Iată că ați văzut și ați auzit toate cuvintele bărbatului evreu, și toate semnele care a zis că se vor întâmpla, și nici unul dintre cuvintele lui a fost greșit. 3. Știți că a dat o interpretare corectă a visului, și totul se va întâmpla cu siguranță, acum sfătuiți-mă ce să facem ca să salvăm ținutul de foamete. 4. Căutați și vedeți dacă un astfel de om poate fi găsit, în a cărui inimă este înțelepciune și cunoaștere, și-l voi numi șef peste ținut. 5. Căci ați auzit ce ne-a sfătuit evreul, cum să ne salvăm ținutul de la foamete, și știu că ținutul nu va fi salvat de foamete, decât dacă urmăm sfatul bărbatului evreu, cel care m-a sfătuit. 6. Și ei i-au răspuns regelui, zicând: Sfatul pe care evreul l-a dat regelui în legătură cu aceasta este bun; acum, de aceea, domnul și regele nostru, iată că tot ținutul este în mâna ta, fă ceea ce crezi de cuviință. 7. Acela pe care-l vei alege, și acela pe care în înțelepciunea ta îl crezi capabil să salveze ținutul cu înțelepciunea lui, pe el să-l numească regele, și lui să-i fie subordonat tot ținutul. 8. Și regele le-a zis tuturor ofițerilor: Cred că deoarece Dumnezeu a făcut cunoscut acestui bărbat evreu tot ceea ce el a spus, nu este nimeni atât de modest și înțelept în întregul ținut ca el; dacă vi se pare de cuviință, îl voi pune pe el peste ținut, căci el va salva ținutul cu înțelepciunea lui. 9. Și toți ofițerii i-au răspuns regelui și i-au zis: Dar cu siguranță că este scris în legile Egiptului, și ele nu trebuie violate, că nici un om nu va domni în Egipt, nici să fie următorul după rege, dacă nu cunoaște toate limbile fiilor oamenilor. 10. Acum, de aceea, domnul și regele nostru, iată că acest evreu nu vorbește decât limba evreilor, și cum poate fi el al doilea la guvernare, un om care nici măcar nu știe limba noastră? 11. Acum noi te rugăm să trimiți după el, ca să dovedească ce știe în toate privințele, și fă ceea ce crezi de cuviință. 12. Și regele a zis: Vom face asta mâine, și lucrurile pe care le-ați spus sunt bune; și toți ofițerii fuseseră înaintea regelui în acea zi. 13. Și în acea noapte, Domnul a trimis pe unul dintre îngerii lui, un arhanghel, și el a venit în ținutul Egipt, la Iosif; și îngerul Domnului a stat deasupra lui Iosif, și iată că Iosif era întins în pat, noaptea, la închisoare, căci stăpânul lui îl pusese acolo din cauza nevestei lui. 14. Și îngerul l-a trezit din somn, și Iosif s-a ridicat în picioare, și iată că îngerul Domnului stătea în fața lui; și îngerul Domnului i-a vorbit lui Iosif, și l-a învățat toate limbile oamenilor în acea noapte, și i-a pus numele Iehosif. 15. Și îngerul Domnului a plecat de la el, și Iosif s-a întors și s-a întins din nou în pat, și Iosif era uluit de viziunea pe care o văzuse. 16. Și dimineața regele a trimis după toți ofițerii și slujitorii lui, și ei au venit cu toții și s-au așezat înaintea regelui, și regele a poruncit să fie adus Iosif, și slujitorii regelui au plecat și l-au adus pe Iosif înaintea lui Faraon. 17. Și regele a venit și a urcat treptele până la tron, și Iosif a vorbit regelui în toate limbile, și Iosif a tot urcat vorbind regelui, treapta și limba, până a ajuns înaintea regelui, pe cea de-a șaptezecea treaptă, și a stat înaintea regelui. 18. Și regele s-a bucurat grozav pentru Iosif, și toți ofițerii regelui s-au bucurat grozav împreună cu regele, când au auzit toate cuvintele lui Iosif. 19. Și lucrurile le-au părut bune regelui și ofițerilor, să-l numească pe Iosif să fie cel de-al doilea la comandă, după rege, peste tot ținutul Egiptului, și regele i-a vorbit lui Iosif, zicând: 20. Acum, tu m-ai sfătuit să numesc un om înțelept peste ținutul Egiptului, ca prin înțelepciunea lui să salveze ținutul de la foamete; acum, de aceea, deoarece Dumnezeu ți-a făcut ție cunoscute toate acestea, și toate cuvintele pe care le-ai spus, nu este în tot ținutul un om discret ți înțelept ca tine. 21. Și numele tău nu va mai fi Iosif, ci Zafnat Paaneah va fi numele tău; și vei fi următorul după mine, și după cuvântul tău vor fi toate afacerile guvernului meu, și după cuvântul tău oamenii mei vor ieși sau intra. 22. Și de asemenea, din mâna ta își vor primi salariile slujitorii și ofițerii mei, care le este dat lunar, și ție ți se vor închina toți locuitorii ținutului, numai tronul meu va fi mai mare decât al tău. 23. Și regele și-a scos inelul din degetul lui și l-a pus în mâna lui Iosif, și regele l-a îmbrăcat pe Iosif în veșminte princiare, și i-a pus o coroană de aur pe cap, și i-a pus un lanț de aur pe gât. 24. Și regele le-a poruncit slujitorilor lui, și ei l-au pus să meargă în cea dea doua caleașcă aparținând regelui, care mergea în partea opusă caleștii regelui, și el l-a pus să călărească pe un cal puternic și grozav, dintre caii regelui, și să fie plimbat pe străzi în ținutul Egiptului. 25. Și regele a poruncit ca toți cei care cântau la tobe, harpe și alte instrumente muzicale, să meargă cu Iosif; o mie de toboșari, o mie de dansatori și o mie de cântăreți au mers după el. 26. Și cinci mii de bărbați, cu săbiile sclipind, scoase din teci, mergeau defilând înaintea lui Iosif, și douăzeci de mii de bărbați viteji de-ai regelui, îmbrăcați în veșminte de piele acoperite cu aur, mergeau în partea dreaptă a lui Iosif, și douăzeci de mii la stânga lui, și toate femeile și domnișoarele s-au cocoțat pe acoperișuri, jucând și veselindu-se de Iosif, și holbându-se la apariția lui Iosif și a frumuseții lui. 27. Și oamenii regelui mergeau înaintea și înapoia lui, parfumând drumul cu rășini frumos mirositoare și casiu, și cu tot soiul de parfumuri fine, și aruncau mirt și aloe de-a lungul drumului, și douăzeci de mii de oameni au proclamat aceste cuvinte înaintea lui, de-a lungul și latul ținutului, cu voce puternică: 28. Vedeți acest om pe care regele l-a ales să fie al doilea la comandă? Toate afacerile guvernului vor fi conduse de el, și cine încalcă ordinele lui, sau nu i se închină până la pământ, va muri, căci se răscoală împotriva regelui și următorului după el, cel de-al doilea în regat. 29. Și când heralzii au terminat de proclamat, toți locuitorii Egiptului s-au închinat până la pământ înaintea lui Iosif, și au zis: Să trăiască regele, și de asemenea să trăiască cel de-al doilea; și toți locuitorii Egiptului i s-au închinat de-a lungul drumului; și când heralzii se apropiau de ei, se închinau și se veseleau bătând în tot felul de tobe, cu dansuri și cântări, înaintea lui Iosif. 30. Și Iosif, călărind pe cal, și-a ridicat ochii înspre cer, a strigat și a zis: El ridică pe sărac din praf, El scoate din necaz pe cel în nevoie, o, Domn al Oștirilor, fericit este omul care se încrede în Tine. 31. Și Iosif a trecut prin ținutul Egipt, împreună cu slujitorii și ofițerii lui Faraon, și ei i-au arătat tot ținutul Egipt și toate comorile regelui. 32. Și Iosif s-a întors în acea zi înaintea lui Faraon, și Faraon i-a dat lui Iosif o posesiune în Egipt, o posesiune de terenuri și vii, și regele i-a dat lui Iosif trei mii de talanți de argint și o mie de talanți de aur, și pietre de onix și bedelium și multe cadouri. 33. Și în ziua următoare regele a poruncit ca toți locuitorii din Egipt să-i aducă lui Iosif jertfe și cadouri, și ca cel care va încălca porunca regelui trebuie să moară; și ei au făcut un loc înalt pe strada orașului, și acolo au împrăștiat pe jos veșminte, și oricine îi aducea orice lui Iosif, punea acolo. 34. Și toți locuitorii din Egipt au pus ceva în locul acela înalt, un om cercel de aur, altul brățări și cercei, și diferite vase de aur și argint, și pietre de onix și bedelium au pus ei acolo, în acel loc înalt, fiecare dintre ei a dat ceva din ce avea. 35. Și Iosif le-a luat pe toate și le-a pus în tezaurul lui, și toți ofițerii și nobilii regelui l-au lăudat pe Iosif, și i-au dat multe cadouri, văzând că regele l-a ales să fie primul după el. 36. Și regele a trimis la Potifera, fiul lui Ahiram, preotul din On, și a luat pe fiica lui cea mai tânără, Osnat, și i-a dat-o lui Iosif de nevastă. 37. Și domnișoara era foarte arătoasă, o virgină, care nu cunoscuse bărbat, și Iosif a luat-o de nevastă, și regele i-a zis lui Iosif: Eu sunt Faraon, și în afară de tine, nimeni nu va îndrăzni să-și ridice mâna sau piciorul ca să conducă poporul meu în tot Egiptul. 38. Și Iosif avea treizeci de ani când a stat înaintea lui Faraon, și Iosif a plecat dinaintea regelui, și a devenit cel de-al doilea în Egipt, după rege. 39. Și regele i-a dat lui Iosif o sută de slujitori pentru casa lui, și Iosif de asemenea a trimis și a cumpărat mulți slujitori, și ei au rămas în casa lui Iosif. 40. După aceea, Iosif și-a construit o casă magnifică, precum casele regilor, în fața curții palatului regelui, și în casă el a construit un mare templu, foarte elegant la înfățișare și potrivit pentru casa lui; trei ani i-a luat lui Iosif să-și construiască rezidența. 41. Și Iosif și-a făcut pentru el un tron elegant, plin de aur și argint, și l-a acoperit cu pietre de onix și bedelium, și l-a făcut după înfățișarea întregului ținut al Egiptului, și după înfățișarea fluviului Egiptului, care udă tot Egiptul; și Iosif a stat în siguranță pe tronul lui, și Domnul a crescut înțelepciunea lui Iosif. 42. Și toți locuitorii din Egipt, slujitorii și prinții regelui îl iubeau nespus pe Iosif, căci asta a fost de la Domnul pentru Iosif. 43. Și Iosif avea o armată cu care a fost la război, cu oștiri și trupe, în număr de patruzeci de mii șase sute de bărbați, în putere să poarte arme că să-l ajute pe rege și pe Iosif împotriva dușmanului, în afară de ofițerii și slujbașii regelui și nenumărați locuitori ai Egiptului. 44. Și Iosif le-a dat vitejilor lui, și întregii oștiri, scuturi și sulițe, și căști și armuri, și pietre de aruncat.
50 1. În acea vreme, copiii lui Tarniș au venit împotriva fiilor lui Ișmael, și au purtat război cu ei, și copiii lui Tarniș i-au hărțuit pe ișmaeliți timp îndelungat. 2. Și copiii lui Ișmael erau puțini în acele zile, și ei nu i-au putut învinge pe copiii lui Tarniș și ei i-au subjugat foarte rău. 3. Și bătrânii ișmaeliților au trimis o scrisoare regelui Egiptului, zicând: Trimite, te rog, slujitorilor tăi, ofițeri și oștiri ca să ne ajute să luptăm împotriva copiilor lui Tarniș, căci suntem de mult timp epuizați. 4. Și Faraon l-a trimis pe Iosif cu vitejii lui și armata care era cu el, și de asemenea pe vitejii din casa regelui. 5. Și ei s-au dus în ținutul Havila la copiii lui Ișmael, să-i ajute împotriva copiilor lui Tarniș, și copiii lui Ișmael s-au luptat cu copiii lui Tarniș, și Iosif i-a atacat pe tarșișiiți și a cucerit tot ținutul lor, și copiii lui Ișmael s-au stabilit acolo până în ziua de azi. 6. Și când ținutul Tarniș a fost cucerit, toți tarnașiiții au fugit, și s-au dus la granița fraților lor, copiii lui Javan, și Iosif cu toți vitejii și oștirea lui s-a întors în Egipt, nici un om lipsind dintre ei. 7. Și după un an, în cel de-al doilea an al domniei lui Iosif în Egipt, Domnul a dat recolte bogate în tot ținutul, după cum vorbise Iosif, căci Domnul binecuvântase toate produsele pământului în acele zile, pentru șapte ani, și ei au mâncat și erau foarte satisfăcuți. 8. Și Iosif, în acea vreme, avea ofițeri subordonați, și ei au colectat toată mâncarea din anii buni, și au strâns grâu an de an, și l-au pus în visteriile lui Iosif. 9. Și oricând ei adunau recolta, Iosif le-a poruncit să aducă grâul în coșuri, și de asemenea să adună odată cu grâul ceva pământ de pe teren, ca să nu putrezească. 10. Și Iosif a făcut aceasta an după an, și a adunat grâu din abundență, precum nisipul mării, căci magaziile erau imense și nenumărate. 11. Și de asemenea, toți locuitorii din Egipt au strâns tot felul de produse în magaziile lor, din abundență, în cei șapte ani buni, dar nu atât de multe, precum le spusese Iosif. 12. Și toate produsele pe care Iosif și egiptenii le-au adunat în cei șapte ani de bunăstare, era păstrat pentru ținut în magazii pentru cei șapte ani de foamete, ca să suporte întregul ținut. 13. Și fiecare locuitor din ținut și-a umplut magazia cu grâu, ca să aibă ce mânca în anii de foamete. 14. Și Iosif a pus toate produsele pe care le-a adunat în toate orașele din Egipt, le-a încuiat și a pus pază la ele. 15. Și Osnat, nevasta lui Iosif, fiica lui Potifera, i-a născut doi fii, Manase și Efraim, și Iosif avea treizeci și patru de ani când i s-au născut. 16. Și băieții au crescut și au mers pe căile lui și după instrucțiunile lui, și nu s-au abătut de la căile pe care tatăl lor i-a învățat, nici la stânga, nici le dreapta. 17. Și Domnul era cu băieții, și ei au crescut și aveau înțelegere și pricepere în toate lucrurile înțelepte și în afacerile guvernului, și toți ofițerii și vitejii dintre locuitorii din Egipt îi lăudau pe băieți, și ei au fost aduși printre copiii regelui. 18. Și cei șapte ani de belșug din tot ținutul s-au sfârșit, și cei șape ani de foamete au venit, după cum spusese Iosif, și foamete a fost în tot ținutul. 19. Și toți locuitorii din Egipt au văzut că a început foametea în tot ținutul, și toți locuitorii și-au deschis magaziile cu grâu, căci foametea venise peste ei. 20. Și ei au găsit toate produsele din magazii pline de viermi, cu neputință de mâncat, și foametea era în tot ținutul, și toți locuitorii din Egipt s-au dus și au plâns la Faraon, căci foametea era grea peste ei. 21. Și ei i-au zis lui Faraon: Dă mâncare slujitorilor tăi, sau să murim de foame înaintea ochilor tăi, noi și chiar copiii noștri? 22. Și Faraon le-a răspuns, zicând: De ce vă plângeți la mine? Nu v-a poruncit Iosif să păstrați grâu în cei șapte ani de belșug, pentru anii de foamete? Și de ce nu l-ați ascultat? 23. Și locuitorii Egiptului i-au răspuns regelui, zicând: Să trăiești, domnul meu, slujitorii tăi au făcut tot ce ne-a poruncit Iosif, am păstrat în magazii toate produsele noastre în cei șapte ani de belșug. 24. Și când a venit foametea, noi am deschis magaziile, și toate produsele sunt pline de viermi și deci nu sunt bune de mâncat. 25. Și când regele a auzit ce-au pățit locuitorii din Egipt, regele s-a speriat, din cauza foametei, și el era teribil de înfricoșat; și regele le-a răspuns locuitorilor din Egipt, zicând: Acum că vi s-au întâmplat toate acestea, duceți-vă la Iosif, și faceți orice vă va spune el, nu-i încălcați poruncile. 26. Și toți locuitorii din Egipt s-au dus la Iosif și i-au zis: Dă-ne mâncare, sau să murim de foame înaintea ta? Căci am păstrat produsele noastre în cei șapte ani, așa cum ne-ai poruncit, și le-au pus în magazii, și asta am pățit. 27. Și când a auzit Iosif toate cuvintele locuitorilor Egiptului și ce-au pățit, el și-a deschis toate magaziile și le-a vândut produse locuitorilor din Egipt. 28. Și foametea era în tot ținutul, și foamete era în toate țările, dar în Egipt era mâncare de vânzare. 29. Și toți locuitorii din Egipt s-au dus la Iosif să cumpere grâu, căci venise foametea peste ei, și tot grâul lor era compromis, și Iosif le vindea zilnic grâu tuturor locuitorilor din Egipt. 30. Și toți locuitorii din ținutul Canaan și filistenii, și cei de dincolo de Iordan, și copiii de la răsărit de toate orașele ținutului, de foarte departe, au auzit că în Egipt era grâu, și au venit cu toții în Egipt să cumpere grâu, căci foametea venise peste ei. 31. Și Iosif și-a deschis magaziile de grâu și a pus ofițeri peste ele, și ei au vândut zilnic celor care au venit. 32. Și Iosif știa că frații lui de asemenea vor veni în Egipt să cumpere grâu, căci era foamete pe tot pământul. Și Iosif a poruncit să se proclame în tot Egiptul, astfel: 33. Este la mâna regelui Egiptului și a următorului după el și a vitejilor lor, ca oricine vrea să cumpere grâu din Egipt, să nu-și trimită slujitorii să cumpere, ci fiii lui; și de asemenea, orice egiptean sau cananit, care va veni să cumpere grâu din oricare dintre magazii, și merge și-l va vinde în tot ținutul Egiptului, va muri, căci fiecare va cumpăra ca să folosească numai pentru casa lui. 34. Și orice om care va conduce două sau trei animale de povară va muri, căci oricăruia îi este permis să folosească numi un animal de povară. 35. Și Iosif a pus santinele la porțile Egiptului, și le-a poruncit, zicând: Orice persoană care va veni să cumpere grâu, nu va intra în Egipt până nu-și va înscrie numele, și numele tatălui lui, și numele tatălui tatălui lui de asemenea să fie înscrise, și oricine este înscris zilnic să mi se trimită în fiecare seară, ca să știu numele lor. 36. Și Iosif a pus ofițeri în tot ținutul Egiptului și le-a poruncit să facă toate aceste lucruri. 37. Și Iosif a făcut toate aceste lucruri, și a stabilit aceste proceduri, ca să afle când vor veni în Egipt frații lui ca să cumpere grâu; și oamenii lui Iosif au făcut ca acestea să fie proclamate zilnic în Egipt, după cuvintele și procedurile pe care le-a poruncit Iosif. 38. Și toți locuitorii de la răsărit și apus de țară, și de pe tot pământul, au auzit despre poruncile și regulile pe care Iosif le-a proclamat în Egipt, și locuitori din regiuni îndepărtate ale pământului au venit zilnic și au cumpărat grâu, și au plecat după aceea. 39. Și toți ofițerii din Egipt au făcut ceea ce le-a poruncit Iosif, și toți cei care veneau în Egipt să cumpere grâu erau înscriși de către păzitorii porților, și numele părinților lor, și aduceau listele în fiecare seară lui Iosif. 51 1. Și după o vreme, Iacov a auzit că este grâu în Egipt, și le-a spus fiilor lui să se ducă în Egipt să cumpere grâu, căci și la ei era foamete, și le-a vorbit fiilor lui, zicând: 2. Vreau să vă spun că am auzit că este grâu în Egipt, și toți oamenii de pe pământ merg acolo să cumpere; de aceea, acum, de ce sunteți nepăsători, numai voi, de pe tot pământul? Duceți-vă și voi odată cu ceilalți, și cumpărați puțin grâu, ca să nu murim. 3. Și fiii lui Iacov l-au ascultat pe tatăl lor, și au plecat în Egipt să cumpere grâu, odată cu ceilalți care mergeau acolo. 4. Și tatăl lor Iacov le-a poruncit, zicând: Când intrați în oraș, să nu intrați împreună pe aceeași poartă, din cauza locuitorilor din ținut. 5. Și fiii lui Iacov au plecat spre Egipt, și fiii lui Iacov au făcut tot ce le-a poruncit tatăl lor, și Iacov nu l-a trimis pe Beniamin, căci și-a zis: I se poate întâmpla și lui un accident pe drum, ca și fratelui lui; deci au plecat zece dintre copiii lui Iacov. 6. Și în timp ce mergeau pe drum, lor le-a părut rău de ceea ce i-au făcut lui Iosif, și și-au zis unul altuia, zicând: Știm că fratele nostru Iosif s-a îndreptat spre Egipt, și acum îl vom căuta pe unde vom merge, și dacă îl vom găsi, vom plăti o recompensă stăpânului lui, și dacă nu, îl vom lua cu forța, chiar de-ar fi să murim. 7. Și fiii lui Iacov s-au înțeles la aceasta și s-au îmbărbătat în legătură cu Iosif, să-l salveze din mâna stăpânului lui, și fiii lui Iacov mergeau spre Egipt, și când s-au apropiat de Egipt, ei s-au separat unul de celălalt și au intrat în Egipt pe zece diferite porți, și străjerii porților au scris numele lor în acea zi, și le-au dus seara lui Iosif. 8. Și Iosif a citit numele scrise de străjerii orașului, și a aflat că frații lui au intrat prin zece porți diferite ale orașului, și Iosif, în acea vreme, a poruncit să fie proclamat în tot Egiptul, zicând: Mergeți voi, toți străjerii magaziilor, și închideți toate magaziile de grâu, astfel ca să rămână numai una deschisă, și toți să cumpere numai de acolo. 10. Și toți ofițerii lui Iosif așa au făcut în acea vreme, au închis toate magaziile, și au lăsat numai una deschisă. 11. Și Iosif a dat toate numele scrise ale fraților lui celui care era pus să răspundă de singura magazie deschisă, și i-a zis: Oricine vine să cumpere grâu, întreabă-l numele lui, și când bărbați cu aceste nume vor veni înaintea ta, arestează-i și trimite-mi-i, și ei așa au făcut. Și când fiii lui Iacov au venit în oraș, ei s-au unit în oraș, ca să-l caute pe Iosif, înainte să cumpere grâu. 13. Și ei s-au dus la clădirile unde se vindeau sclavi, și l-au căutat acolo câteva zile, căci Iosif era tare drăguț și arătos, și fiii lui Iacov l-au căutat pe Iosif trei zile, dar nu l-au găsit. 14. Și ofițerul care fusese pus să deschidă singura magazie, a căutat acele nume pe care i le dăduse Iosif, dar nu le-a găsit. 15. Și el a trimis lui Iosif, zicând: Trei zile au trecut, și bărbați cu acele nume pe care mi le-ai dat, n-au venit încă; și Iosif a trimis slujitori să-i caute pe bărbați în tot Egiptul, și să-i aducă înaintea lui Iosif. 16. Și slujitorii lui Iosif au plecat în Egipt să-i caute, dar nu i-au găsit, și s-au dus la Goșen, și nu erau acolo, și s-au dus în orașul Ramses și nu i-au găsit. 17. Și Iosif a trimis apoi șaisprezece slujitori, ca să-i caute pe frații lui, și ei s-au împărțit în cele patru colțuri ale orașului, și patru dintre slujitori s-au dus în clădirea unde se vindeau sclavii, și ei i-au găsit pe cei zece bărbați care-l căutau pe fratele lor. 18. Și cei patru oameni i-au luat și i-au adus înaintea lui, și ei i s-au închinat până la pământ, și Iosif stătea pe tronul lui, în templu, îmbrăcat în veșminte princiare, și avea pe cap o coroană de aur uriașă, și toți vitejii lui stăteau împrejurul lui. 19. Și fiii lui Iacov l-au văzut pe Iosif, și el avea o alură de demnitate și mărire, care lor le părea măreață, și ei i s-au închinat din nou până a pământ. 20. Și Iosif i-a văzut pe frații lui, și i-a recunoscut, dar ei nu l-au recunoscut, căci Iosif era măreț în ochii lor; de aceea ei nu l-au recunoscut. 21. Și Iosif le-a vorbit, zicând: De unde veniți? Și ei i-au răspuns și i-au zis: Slujitorii tăi au venit din ținutul Canaan să cumpere grâu, căci foametea este pe tot pământul, și slujitorii tăi au auzit că este grâu în Egipt, așa că ei au venit printre cei veniți să cumpere grâu, ca să supraviețuiască. 22. Și Iosif le-a răspuns, zicând: Dacă ați venit să cumpărați, așa cum spuneți, de ce-ați intrat pe zece porți diferite ale orașului? Nu poate fi decât că ați venit să spionați ținutul. 23. Și ei toți i-au răspuns lui Iosif: Nu-i așa, domnul meu, spunem adevărul, slujitorii tăi nu sunt spioni, ci am venit să cumpărăm grâu, căci slujitorii tăi sunt toți frați, fiii unui singur bărbat, din ținutul Canaan, și tatăl nostru ne-a poruncit, zicând: Când mergeți în oraș, să nu intrați împreună pe aceeași poartă, din cauza locuitorilor ținutului. 24. Și Iosif le-a răspuns din nou, și a zis: Doar v-am spus, ați venit să spionați prin ținut, de aceea ați intrat pe zece porți diferite; ați venit să vedeți slăbiciunile ținutului. 25. Fără îndoială că oricine a venit să cumpere grâu, a plecat deja, și voi sunteți deja de trei zile în ținut, și ce căutați în clădirile vânzătorilor de sclavi, în care ați fost în ultimele trei zile? 26. Și ei i-au zis lui Iosif: Să nu spună domnul nostru, căci noi suntem doisprezece frați, fiii tatălui nostru Iacov, din ținutul Canaan, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, evreul; cel mai tânăr dintre noi este azi cu tatăl nostru în Canaan, și unul nu este, căci l-am pierdut dintre noi, și ne-am gândit că poate fi în acest ținut, așa că îl căutăm prin ținut, și ne-am dus la clădirile unde se vând sclavi, ca să-l căutăm acolo. 27. Și Iosif le-a zis: Și l-ați căutat voi pe tot pământul și v-a rămas numai Egiptul unde să-l căutați? Și ce să caute fratele vostru în clădirile unde se vând sclavii, dacă este în Egipt? N-ați spus că sunteți dintre fiii lui Isaac, fiul lui Avraam, și ce să facă deci fiii lui Iacov în clădirile unde se vând sclavii? 28. Și ei i-au zis: Deoarece am auzit că ișmaeliții l-au furat de la noi, și ni s-a spus că ei l-au vândut în Egipt, și slujitorul tău, fratele nostru, este foarte arătos și rafinat, așa că ne-am gândit că el va fi cu siguranță în casa unde se vând sclavii; de aceea slujitorii tăi s-au dus acolo, să-l caute și să plătească recompensă pentru el. 29. Și Iosif le-a răspuns din nou, zicând: Cu siguranță că vorbiți fals, și spuneți minciuni, de aceea v-ați dus în clădirea unde se vând sclavi, ca să nu se știe de voi. 30. Și Iosif le-a mai zis: Și dacă-l găsiți, și stăpânul lui vă cere să plătiți pentru el un preț uriaș, veți plăti? Și ei au zis: I se va plăti. 31. Și el le-a zis: Și dacă stăpânul lui nu va fi de acord să vi-l vândă pentru un preț uriaș, ce veți face cu el în această situație? Și ei au răspuns, zicând: Dacă nu ni-l va da, îl vom omorî, îl vom lua pe fratele nostru și vom pleca. 32. Și Iosif le-a zis: După cum v-am spus, sunteți spioni, căci ați venit să-i omorâți pe locuitorii ținutului, căci am auzit că doi dintre frații voștri i-au omorât pe toți locuitorii din Șecem, în ținutul Canaan, din cauza surorii voastre, și acum veniți să faceți la fel în Egipt, din cauza fratelui vostru. 33. Dar ca să fiu sigur că sunteți bărbați adevărați, vă cred dacă veți trimite acasă pe unul dintre voi, să-l ia pe fratele vostru cel mai tânăr de la tatăl vostru, și să mi-l aducă, și făcând asta, voi ști că spuneți adevărul. 34. Și Iosif a chemat șaptezeci dintre vitejii lui, și le-a zis: Luați-i pe acești bărbați și băgați-i la închisoare. 35. Și vitejii i-au luat pe cei zece bărbați, i-au arestat și i-au băgat la închisoare, și ei au stat la închisoare trei zile. 36. Și în cea de-a treia zi, Iosif i-a adus de la închisoare și le-a zis: Faceți asta pentru voi înșivă, dacă sunteți bărbați adevărați, ca să trăiți; unul dintre voi va rămâne la închisoare, în timp ce voi plecați și duceți acasă grâu pentru casa voastră, în ținutul Canaan, și-l luați pe fratele vostru cel mai tânăr, și mi-l aduceți aici, astfel voi ști că sunteți bărbați adevărați, dacă faceți asta. 37. Și Iosif a plecat de la ei, în dormitor, și a plâns îndelungat, căci îi era tare milă de ei, și apoi s-a spălat pe față, și s-a întors din nou la ei, și l-a numit dintre ei pe Simeon, și a poruncit să fie legat, dar Simeon s-a împotrivit, fiind un bărbat foarte puternic, și ei nu l-au putut lega. 38. Și Iosif a chemat la el pe războinicii lui, și șaptezeci de războinici s-au prezentat înaintea lui, cu săbiile scoase, și fiii lui Iacov erau și ei înfricoșați. 39. Și Iosif le-a zis: Arestați-l pe acest bărbat și băgați-l la închisoare, până ce frații lui vor veni la el, și războinicii lui Iosif s-au repezit cu toții să-l lege pe Simeon, și el a urlat puternic, și urletul lui s-a auzit la mare distanță. 40. Și toți războinicii s-au înfricoșat de urlet, și au căzut cu fețele la pământ, s-au speriat teribil și au fugit. 41. Și toți bărbații care erau cu Iosif au fugit, căci le-a fost teamă pentru viețile lor, numai Iosif și Manase, fiul lui, au rămas acolo; și Manase, fiul lui Iosif, a văzut puterea lui Simeon, și s-a mâniat teribil. 42. Și Manase, fiul lui Iosif, s-a ridicat împotriva lui Simeon, și Manase i-a dat o lovitură puternică lui Simeon, cu pumnul, în partea din spate a gâtului, și Simeon a rămas nemișcat, în furia lui. 43. Și Manase apus mâna pe Simeon, l-a apucat cu brutalitate, l-a legat și l-a dus la închisoare, și fiii lui Iacov erau uluiți de actul tânărului. 44. Și Simeon le-a zis fraților lui: Nici unul dintre voi să spună că am fost învins de un egiptean, ci de casa tatălui meu. 45. Și după aceasta, Iosif a poruncit celui la comandă la magazie să le umple sacii cu grâu, fiecare cât va putea să care, și să le pună banii înapoi în saci, și să le dea provizii pentru drum; și asta a făcut el. 46. Și Iosif le-a poruncit, zicând: Să nu încălcați poruncile mele, și să mi-l aduceți pe fratele vostru, după cum v-am spus, și când mi-l veți aduce, atunci voi ști că sunteți bărbați adevărați, și veți putea cutreiera ținutul, și vă voi da înapoi pe fratele vostru, și vă veți întoarce în pace la tatăl vostru. 47. Și ei i-au răspuns: Vom face întocmai cum a spus domnul nostru, și i s-au închinat până la pământ. 48. Și fiecare bărbat și-a pus sacul pe măgarul lui, și au plecat spre ținutul Canaan, la tatăl lor; și când au făcut popas, și Levi și-a deschis sacul, ca să dea de mâncare măgarului, el a văzut că absolut toți banii lui erau în sac. 49. Și bărbatul s-a speriat teribil, și le-a zis fraților lui: Toți banii mei au fost puși la loc, uitați-vă, sânt chiar în sac, și bărbații au fost teribil de înfricoșați și au zis: Oare ce ne-a făcut Dumnezeu? 50. Și ei au zis cu toții: Și unde este bunătatea pe care Domnul a arătat-o strămoșilor noștri, lui Avraam, Isaac și Iacov, dacă azi El ne-a dat pe mâinile regelui Egiptului, ca să uneltească împotriva noastră? 51. Și Iuda le-a zis: Fără îndoială că am păcătuit înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, vânzându-l pe fratele nostru, carne din carnea noastră, și acum zici unde este bunătatea pe care Domnul a arătat-o strămoșilor noștri? 52. Și Ruben le-a zis: Nu v-am spus, nu păcătuiți împotriva tânărului, și voi nu m-ați ascultat? Acum Dumnezeu ni-l cere, și cum îndrăzniți să ziceți acum unde este bunătatea pe care Domnul a arătat-o strămoșilor noștri, când voi ați păcătuit împotriva Domnului? 53. Și ei au zăbovit în acel loc, în acea noapte, și s-au ridicat în zori, au hrănit măgarii cu grâu, au plecat și au ajuns la casa tatălui lor, în ținutul Canaan. 54. Și Iacov și casa lui a ieșit să-și întâmpine fiii, și Iacov a văzut că fratele lor Simeon nu era cu ei, și Iacov le-a zis fiilor lui: Unde este fratele vostru Simeon, pe care nu-l văd? Și fiii lui i-au spus ce-au pățit în Egipt. 52 1. Și ei au intrat în casa lor, și fiecare bărbat și-a deschis sacul, și fiecare a văzut că legătura cu bani era acolo, la care fapt, ei și tatăl lor au fost foarte înfricoșați. 2. Și Iacov le-a zis: Ce mi-ați făcut? L-am trimis pe fratele vostru Iosif să vadă dacă sunteți bine, și voi mi-ați spus că o sălbăticiune l-a devorat. 3. Și Simeon a mers cu voi să cumpere mâncare și spuneți că regele Egiptului l-a băgat la închisoare, și vreți să-l luați pe Beniamin ca să moară și el, și să-mi băgați în mormânt părul meu alb, pentru Beniamin și fratele lui Iosif. 4. Acum, de aceea, fiul meu nu va merge cu voi, căci fratele lui e mort, și el este singur, căci prăpăd ar veni peste el, cum a venit și peste fratele lui. 5. Și Ruben i-a zis tatălui său: Să-mi omori cei doi fii, dacă nu-ți aduc fiul și nu ți-l pun înainte; și Iacov le-a zis fiilor lui: Stați cu toții aici, și nu plecați în Egipt, căci fiul meu nu va merge cu voi în Egipt, nici nu va muri, precum fratele lui. 6. Și Iuda le-a zis fraților săi: Așteptați până se va termina grâul, și atunci el va zice: Luați-l pe fratele vostru, când propria lui viață, și viața casei lui, va fi în pericol să moară de foame. 7. Și în acele zile, foametea era cumplită în tot ținutul, și toți oamenii de pe pământ se duceau în Egipt să cumpere mâncare, căci foametea îi apăsa teribil pe toți, și fiii lui Iacov au rămas în Canaan un an și două luni, până ce s-a terminat grâul. 8. Și după ce s-a terminat grâul, toată casa lui Iacov flămânzea, și toți copiii copiilor lui Iacov s-au strâns, s-au apropiat de Iacov, l-au înconjurat și i-au zis: Dă-ne pâine, de ce să murim de foame înaintea ta? 9. Și Iacov a auzit cuvintele copiilor fiilor lui, și a plâns amarnic, și i s-a făcut milă de ei; și Iacov i-a chemat pe fiii lui, și toți au venit și au stat înaintea lui. 10. Și Iacov le-a zis: Nu i-ați văzut pe copiii voștri plângându-mi-se azi, zicând dă-ne pâine, și pâine nu este de loc? Acum, de aceea, duceți-vă din nou și cumpărați pentru noi ceva mâncare. 11. Și Iuda i-a răspuns și i-a zis tatălui său: Dacă-l trimiți pe fratele nostru cu noi, vom merge și vom cumpăra grâu pentru tine, și dacă nu-l trimiți, nu vom merge, căci fără îndoială că regele Egiptului ne-a avertizat, zicând: Nu-mi veți vedea fața, dacă nu-l veți aduce cu voi pe fratele vostru, căci regele Egiptului este un rege puternic și viteaz, și dacă vom merge fără fratele nostru, vom fi omorâți. 12. Nu știi și n-ai auzit că acest rege este foarte puternic și foarte înțelept, și nu este unul ca el pe tot pământul? Noi am văzut toți regii pământului, și nu am văzut așa rege ca regele Egiptului; fără îndoială că printre regii de pe pământ nu era altul mai mare ca Abimalec, regele filistinilor, dar regele Egiptului este mai mare și mai viteaz, și Abimalec poate fi comparat numai cu unul dintre ofițerii lui. 13. Tată, tu n-ai văzut palatul și tronul lui, și toți slujitorii stând înaintea lui; tu nu l-ai văzut pe rege stând pe tron, cu toată pompa și regala maiestuozitate, îmbrăcat în veșmintele lui regale, cu o grozavă coroană de aur pe cap; tu n-ai văzut onoarea și gloria pe care i-a dat-o Dumnezeu, căci nu este altul ca el pe tot pământul. 14. Tată, tu nu i-ai văzut înțelepciunea, înțelegerea și cunoașterea pe care i-a dat-o Dumnezeu, nici nu i-ai auzit vocea dulce când ne-a vorbit. 15. Nu știm, tată, cine i-a făcut cunoscut numele noastre, și tot ce-am pățit până l-am întâlnit; și cu toate acestea el ne-a întrebat despre tine, zicând: Încă mai trăiește tatăl vostru, este bine? 16. Tu n-ai văzut afacerile guvernului Egiptului, conduse de el, fără să-l întrebe pe Faraon, domnul lui; tu n-ai văzut groaza și frica de el a tuturor egiptenilor. 17. Și de asemenea, când am plecat de la el, noi am amenințat că vom face Egiptului cum am făcut orașelor amoriților, și eram teribil de mâniați de toate cuvintele lui, zicând că suntem spioni, și acum, când vom merge din nou înaintea lui, teroarea lui va veni peste noi, și nici unul dintre noi nu va putea să vorbească cu el despre nimic, orice lucru, mic sau important. 18. Acum, de aceea, tată, trimite-l pe tânăr cu noi, și vom merge și vom cumpăra mânare, ca să supraviețuim, și să nu murim de foame. Și Iacov le-a zis: De ce-ați fost așa de naivi să-i spuneți regelui că aveți un frate? Ce mi-ați făcut? 19. Și Iuda i-a zis lui Iacov, tatăl lui: Dă-l pe tânăr în grija mea, și vom pleca în Egipt și vom cumpăra grâu, și apoi ne vom întoarce, și dacă tânărul nu va fi cu noi când ne vom întoarce, pe mine să dai vina, pentru totdeauna. 20. N-ai văzut toți copilașii noștri plângându-se ție de foame, și nu este putere în mâna ta să-i satisfaci? Acum, fie-ți milă de ei, și trimite-l pe fratele nostru cu noi, și vom pleca. 21. Căci cum să se manifeste ție bunătatea Domnului pentru străbunii noștri, când zici că regele Egiptului îți va lua fiul? Cât este viu Domnul, nu-l voi părăsi, și-l voi aduce și pune înaintea ta; dar roagă-te Domnului pentru noi, ca poate se va îndura de noi, ca să fim priviți favorabil înaintea regelui Egiptului și a oamenilor lui, căci dacă n-am fi întârziat, ne-am fi putut întoarce cu fiul tău. 22. Și Iacov le-a zis fiilor lui: Mă încred în Domnul Dumnezeu, că El vă va salva și veți fi priviți favorabil de regele Egiptului și de oamenii lui. 23. Acum, de aceea, ridicați-vă și plecați la acel om. Și luați pentru el un cadou din ceea ce poate fi găsit în ținut, și oferiți-l lui, și fie ca Atotputernicul Dumnezeu să-l facă să-i fie milă, ca să-i trimită pe frații voștri Beniamin și Simeon odată cu voi. 24. Și toți bărbații s-au ridicat, și l-au luat pe fratele lor Beniamin, și au luat în mâinile lor un cadou bogat din ce era mai bun în ținut, și au luat, de asemenea, o porție dublă de argint. 25. Și Iacov le-a poruncit fiilor lui cu strictețe în legătură cu Beniamin, zicând: Aveți grijă de el pe drum, și nu vă separați de el nici pe drum, nici în Egipt. 26. Și Iacov s-a ridicat de lângă fiii lui, și-a întins mâinile și s-a rugat Domnului pentru fiii lui, zicând: O Doamne, Dumnezeu al raiului și al pământului, amintește-ți legământul tău cu tatăl nostru Avraam, amintește-ți-l pe cel cu tatăl meu Isaac, și tratează-i cu înțelegere pe fiii mei, și salvează-i din mâinile regelui Egiptului; fă ceea ce-ți cer, o Dumnezeu, din mila, Ta și adu-mi înapoi toți copiii și salvează-i din puterea egiptenilor, și dă-le pe cei doi frați. 27. Și toate nevestele fiilor lui Iacov și copiii lor și-au ridicat ochii înspre cer, și toți au plâns înaintea Domnului, și au strigat la El să-i salveze pe tații lor din mâna regelui Egiptului. 28. Și Iacov a scris o scrisoare regelui Egiptului, zicând: 29. De la slujitorul tău Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam evreul, prinț al lui Dumnezeu, puternicului și înțeleptului rege al Egiptului, salutare. 30. Să știe domnul meu, regele Egiptului, că foametea a fost grea peste noi în ținutul Canaan, și eu mi-am trimis fiii la tine să cumpere puțină mâncare, ca să supraviețuim. 31. Căci fiii mei m-au înconjurat, și eu fiind foarte bătrân, nu mai văd cu ochii mei, căci ochii mi-au devenit foarte grei datorită vârstei, și pentru că-l plâng zilnic pe fiul meu Iosif, pe care l-am pierdut, și le-am poruncit fiilor mei să nu intre în Egipt pe o poartă, din cauza locuitorilor ținutului. 32. Și de asemenea le-am poruncit să-l caute prin Egipt pe fiul meu Iosif, poate că l-ar găsi acolo, și ei așa au făcut, și tu i-ai considerat spioni în ținut. 33. Oare nu știm noi despre tine că ai interpretat visul lui Faraon și i-ai spus adevărul? Cum de n-ai știut în înțelepciunea ta dacă fiii mei sunt sau nu sunt spioni? 34. Acum, de aceea, domnul și regele meu, iată că l-am trimis pe fiul meu la tine, după cum le-ai spus fiilor mei; te implor să fii cu ochii pe el până îmi va fi adus înapoi în pace, împreună cu frații lui. 35. Căci nu știi, sau n-ai auzit ce-a făcut Dumnezeul nostru lui Faraon, când el a luat-o pe mama mea Sara, și ceea ce i-a făcut El lui Abimalec, regele filistenilor, din cauza ei, și de asemenea ce-a făcut tatăl nostru Avraam celor nouă regi din Elam, cum i-a distrus pe toți numai cu câțiva oameni care erau cu el? 36. Și de asemenea ce-au făcut fiii mei Simeon și Levi celor opt orașe ale amoriților, cum le-au distrus din cauza surorii lor Dina? 37. Și de asemenea, avându-l pe fratele lor Beniamin, ei au fost consolați de pierderea fratelui lor Iosif; și oare ce vor face ei, când vor vedea mâna altor oameni apăsându-i, de dragul lui? 38. Nu știi tu oare, o rege al Egiptului, că puterea lui Dumnezeu este cu noi, și de asemenea că Dumnezeu ne-a ascultat întotdeauna rugăciunile și ne-a ocrotit tot timpul? 39. Și când fiii mei mi-au spus ce le-ai făcut, eu nu m-am rugat Domnului în legătură cu tine, ca să nu pieri, tu și oamenii tăi, înainte ca fiul meu Beniamin să se prezinte înaintea ta, ci m-am gândit la Simeon, fiul meu, care este în casa ta, poate că-l vei trata cu îngăduință, de aceea nu ți-am făcut asta. 40. Acum, de aceea, iată că fiul meu Beniamin vine la tine, împreună cu fiii mei, ai grijă de el și fii cu ochii pe el, și atunci Dumnezeu te va avea în vedere, pe tine și regatul tău. 41. Acum ți-am spus tot ce am avut pe inimă, și iată că fiii mei vin la tine, împreună cu fratele lor, examinează fața întregului pământ de dragul lor și trimite-i înapoi în pace, împreună cu frații lor. 42. Și Iacov a dat scrisoarea fiilor lui, în grija lui Iuda, ca s-o dea regelui Egiptului. 53 1. Și fiii lui Iacov s-au ridicat și l-au luat pe Beniamin și toate cadourile, au plecat și au ajuns în Egipt și s-au înfățișat înaintea lui Iosif. 2. Și Iosif l-a văzut pe fratele lui Beniamin cu ei, și l-a salutat, și acești bărbați au intrat în casa lui Iosif. 3. Și Iosif a poruncit administratorului casei lui să le dea să mănânce fraților lui, și el așa a făcut. 4. Și la vremea prânzului, Iosif a trimis după bărbați, să se prezinte înaintea lui, împreună cu Beniamin, și bărbații i-au spus administratorului casei despre argintul care le-a fost pus înapoi în sacul fiecăruia, și el le-a zis: Vă va fi bine, nu vă fie frică, și li l-a adus pe fratele lor Simeon. 5. Și Simeon le-a zis fraților lui: Domnul egiptenilor s-a purtat cu bunăvoință cu mine, nu m-a ținut legat, după cu ați văzut voi înșivă, ci după ce ați plecat din oraș, el m-a eliberat și s-a purtat cu bunăvoință cu mine în casa lui. 6. Și Iuda l-a luat pe Beniamin de mână, și s-au prezentat înaintea lui Iosif, și i s-au închinat până la pământ. 7. Și bărbații i-au dat cadourile lui Iosif, și au stat înaintea lui, și Iosif le-a zis: Sunteți bine, copiii vă sunt bine, tatăl vostru cel înaintat în vârstă este bine? Și ei au zis: Sunt bine, și Iuda a luat scrisoarea pe care i-o trimisese Iacov, și a pus-o în mâna lui Iosif. 8. Și Iosif a citit scrisoarea și a cunoscut scrisul tatălui său, și i-a venit să plângă și s-a dus într-o cameră interioară și a plâns îndelung; apoi s-a întors la ei. 9. Și și-a ridicat ochii și l-a văzut pe fratele lui Beniamin, și a zis: Acesta este fratele de care mi-ați vorbit? Și Beniamin s-a apropiat de Iosif, și Iosif și-a pus mâna pe capul lui și i-a zis: Fie ca Domnul să se îndure de tine, fiul meu. 10. Și când Iosif l-a văzut pe fratele lui, fiul mamei lui, i-a venit să plângă din nou, și a intrat în camera lui și a plâns acolo; și s-a spălat pe față și s-a întors înapoi, fără să mai plângă, și a zis: Pregătiți de mâncare. 11. Și Iosif avea un potir din care bea, și el era de argint, minunat încrustat cu pietre de onix și bedelium, și Iosif a lovit puternic potirul, în văzul fraților lui, care stăteau la masă cu el. 12. Și Iosif le-a zis bărbaților: Știu din acest potir că Ruben, întâiul născut, Simeon și Levi și Iuda, Ișacar și Zabulon sunt copiii aceleiași mame, așezați-vă să mâncați în ordinea vârstei. 13. Și el, de asemenea i-a așezat pe ceilalți după vârstă, și a zis: Știu că fratele vostru cel mai tânăr n-are nici un frate, și eu, ca și el, n-am nici un frate, el de aceea va sta să mănânce cu mine. 14. Și Beniamin s-a dus înaintea lui Iosif și s-a așezat pe tron, și bărbații, observând purtarea lui Iosif, erau uluiți; și bărbații au mâncat și au băut în acea vreme cu Iosif, apoi el le-a dat cadouri. Și Iosif i-a dat un cadou lui Beniamin, și Manase și Efraim au observat purtarea tatălui lor, și ei de asemenea i-au dat cadouri, și Osnat i-a dat un cadou, și erau cinci cadouri în mâna lui Beniamin. 15. Și Iosif le-a adus să bea vin, și ei n-au vrut să bea, și au zis: Din ziua în care Iosif a fost pierdut, noi n-am mai băut nici vin, și nici n-am mâncat vreo delicatesă. 16. Și Iosif i-a încredințat de bunele lui intenții, și i-a îndemnat repetat, și ei au băut cu el din belșug în acea zi, și Iosif, după aceea, s-a întors către fratele lui Beniamin, să vorbească cu el, și Beniamin încă mai stătea pe tronul lui Iosif. 17. Și Iosif i-a zis: Ai copii? Și el a zis: Slujitorul tău are zece copii, și acestea sânt numele lor: Bela, Beșer, Naamah, Achi, Roș, Mupin, Ciupim și Ord, și le-am pus numele după fratele meu, pe care nu l-am văzut. 18. Și Iosif a poruncit să i se aducă înainte harta stelelor, din care Iosif citea întotdeauna, și Iosif i-a zis lui Beniamin: Am auzit că toți evreii cunosc toată înțelepciunea, știi tu ceva despre asta? 19. Și Beniamin a zis: Slujitorul tău știe de asemenea toată înțelepciunea pe care m-a învățat tatăl meu, și Iosif i-a zis lui Beniamin: Privește la acest instrument și află unde este fratele tău în Egipt, care zici că a plecat în Egipt. 20. Și Beniamin a studiat acel instrument cu harta stelelor cerului, și el era înțelept și a privit în hartă să vadă unde este fratele lui, și Beniamin a împărțit tot ținutul Egipt în patru părți, și a descoperit că cel care stătea pe tron înaintea lui, era fratele lui Iosif, și Beniamin s-a mirat grozav, și când Iosif a văzut că fratele lui era așa de uluit, el i-a zis lui Beniamin: Ce-ai văzut, de ești așa de uluit? 21. Și Beniamin i-a zis lui Iosif: Văd din aceasta că fratele meu Iosif stă cu mine pe tron, și Iosif i-a zis: Eu sunt Iosif, fratele tău, dar nu dezvălui asta fraților tăi; uite, eu te voi trimite împreună cu ei, și apoi le voi porunci să te aducă înapoi, în oraș, și te voi lua de la ei. 22. Și dacă ei o să-și riște viața pentru tine, atunci voi ști că le pare rău de ceea ce mi-au făcut, și o să demasc lor; și dacă te părăsesc când voi veni să te iau, atunci vei rămâne cu mine, și eu mă voi rățoi la ei, și ei vor pleca, și eu nu mă voi demasca lor. 23. În acea vreme, Iosif a poruncit ofițerilor lui să le umple sacii cu mâncare, și să-i pună fiecăruia banii înapoi în sac, și să pună potirul în sacul lui Beniamin, și să le dea provizii pentru drum, și ei așa au făcut. 24. Și în ziua următoare, bărbații s-au trezit în zori, și-au încărcat măgarii cu sacii de grâu, și au plecat, împreună cu Beniamin, și au plecat înspre ținutul Canaan, împreună cu fratele lor Beniamin. 25. Și ei nu s-au îndepărtat prea mult de Egipt, când Iosif i-a poruncit administratorului casei lui, zicând: Ridică-te, urmărește acești bărbați, înainte să se îndepărteze prea mult de Egipt, și spune-le: De ce ați furat potirul stăpânului meu? 26. Și ofițerul lui Iosif a plecat, i-a ajuns din urmă și le-a spus toate cuvintele lui Iosif; și când au auzit ei acest lucru, s-au mâniat teribil, și au zis: La acela la care vei găsi potirul stăpânului tău, va muri, și noi vom deveni sclavi. 27. Și ei, imediat, și-au dat sacii jos de pe măgari, și ei au căutat și potirul a fost găsit în sacul lui Beniamin, și ei toți și-au rupt hainele și s-au întors în oraș, și ei l-au bătut pe Beniamin pe drum, lovindu-l încontinuu, până au ajuns în oraș, și s-au prezentat înaintea lui Iosif. 28. Și mânia lui Iuda a izbucnit, și el a zis: Acest bărbat m-a adus înapoi în Egipt, numai ca să distrug Egiptul astăzi. 29. Și bărbații au intrat în casa lui Iosif, și ei l-au găsit pe Iosif stând pe tron, și toți războinicii lui stăteau la stânga și la dreapta lui. 30. Și Iosif le-a zis: Ce mi-ați făcut, mi-ați furat potirul de argint și ați fugit? Dar știu că mi-ați furat potirul ca să aflați în ce parte din Egipt este fratele vostru. 31. Și Iuda a zis: Ce să spunem domnului nostru, și cum să vorbim ca să ne justificăm, Dumnezeu a găsit azi nedreptatea tuturor slujitorilor tăi, de aceea ne-a făcut El asta astăzi. 32. Și Iosif s-a ridicat și l-a apucat pe Beniamin și l-a luat dintre frații lui cu brutalitate, și s-a dus în casă și le-a încuiat ușa, și Iosif i-a poruncit administratorului casei lui să le spună: Așa vorbește regele: Plecați în pace la tatăl vostru; iată că eu l-am luat pe acest bărbat, în mâna căruia a fost găsit potirul meu.
54 1. Și când Iuda a văzut cum a procedat Iosif cu ei, el s-a apropiat și a spart ușa, deschizând-o, și s-a dus înaintea lui Iosif, împreună cu frații lui. 2. Și Iuda i-a zis lui Iosif: Să nu ne privești cu răutate, domnul meu, are permisiunea slujitorul tău să-ți vorbească? Și Iosif i-a zis: Vorbește. 3. Și Iuda a vorbit înaintea lui Iosif, și frații lui stăteau înaintea lui; și Iuda i-a zis lui Iosif: Fără îndoială că atunci când am venit prima dată să cumpărăm grâu, ne-ai considerat spioni ai ținutului, și noi l-am adus pe Beniamin înaintea ta, și tu încă te mai lupți cu noi astăzi. 4. Acum, de aceea, fie ca regele să-mi asculte cuvintele, și te implor să-l trimiți pe fratele nostru, ca să mergem împreună la tatăl nostru, altfel sufletul tău va pieri astăzi, sufletul tău și sufletele tuturor locuitorilor din Egipt. 5. Oare nu știi tu ce-au făcut doi dintre frații mei, Simeon și Levi, orașului Șecem, și celor șapte orașe ale amoriților, din cauza surorii noastre Dina, și de asemenea, ce vor face ei pentru Beniamin? 6. Și eu, cu puterea mea, sunt mai tare și mai puternic decât ei amândoi, vin astăzi împotriva ta și a ținutului tău, dacă nu ești de acord să-l trimiți pe fratele nostru. 7. Oare n-ai auzit tu de Dumnezeul nostru, care ne-a ales, ce i-a făcut lui Faraon din cauza Sarei, mama noastră, că l-a lovit, pe el și casa lui, cu urgii teribile, astfel că încă azi egiptenii își povestesc unul altuia aceste minuni? Asta îți va face Dumnezeul nostru ție, din cauza lui Beniamin, pe care azi l-ai luat de la tatăl lui, și din cauza acestor rele, pe care ni le aduci, în ținutul tău; căci Dumnezeul nostru își va aminti de legământul pe care l-a făcut cu părintele nostru Avraam, și va aduce rău peste tine, fiindcă ai îndurerat azi sufletul tatălui nostru. 8. Acum, de aceea, ascultă-mi cuvintele pe care ți le-am spus astăzi, și trimite pe fratele nostru, ca să nu omorâm toți locuitorii din ținut, căci toți împreună nu mă puteți dovedi. 9. Și Iosif i-a răspuns lui Iuda, zicând: De ce ți-ai deschis larg gura și te rățoiești la noi, zicând că ești puternic? Cât este viu Faraon, dacă poruncesc tuturor războinicilor mei să se lupte cu tine, fără îndoială că tu și frații tăi vă veți scufunda în noroi. 10. Și Iuda i-a zis lui Iosif: Fără îndoială că ar trebui să vă fie frică de mine, ție și poporului tău, căci cât este viu Domnul, dacă îmi scot sabia, nu mă voi opri până nu voi omorî toți egiptenii, și voi începe cu tine și voi termina cu Faraon, stăpânul tău. 11. Și Iosif i-a răspuns și i-a zis: Fără îndoială că nu numai tu ești puternic; eu sânt mai puternic și mai viteaz decât tine; fără îndoială că dacă-ți scoți sabia, și-o voi pune la gât și la gâturile fraților tăi. 12. Și Iuda i-a zis: Fără îndoială că dacă astăzi îmi deschid gura înaintea ta, te voi înghiți, ca să te distrug de pe fața pământului, și să șterg această zi din regatul tău. Și Iosif i-a zis: Fără îndoială că dacă-ți deschizi gura, eu am putere să ți-o închid cu o piatră, până n-o să mai poți scoate un cuvânt; vezi câte pietre sânt înaintea noastră, sigur că pot să iau una și să ți-o bag cu forța în gură și să-ți rup fălcile. 13. Și Iuda a zis: Dumnezeu este martor între noi, că nu am vrut cu tot dinadinsul să ne batem cu tine, numai dă-ne pe fratele nostru și vom pleca de la tine; și Iosif i-a răspuns și i-a zis: Cât este viu Faraon, dacă toți regii din Canaan ar veni împreună cu tine, și tot nu-l vei lua din mâna mea. 14. Acum, de aceea, duceți-vă la tatăl vostru, și fratele vostru îmi va fi sclav, căci a jefuit casa regelui. Și Iuda a zis: Ce-i cu tine și cu caracterul regelui, fără îndoială că regele a dat în tot ținutul argint și aur, fie în cadouri, fie în cheltuieli, și tu încă mai vorbești de potirul tău, pe cate tu l-ai pus în sacul fratelui nostru, și zici că ți s-a furat? 15. Să ne ferească Dumnezeu, dacă fratele nostru Beniamin sau oricare dintre urmașii lui Avraam a făcut acest lucru, să fure de la tine, sau de la oricine altul, fie rege, prinț sau oricare alt om. 16. Acum, de aceea, oprește-ți acuzațiile, altfel tot pământul va afla cuvintele tale, zicând: Pentru nițel argint, regele Egiptului s-a rățoit cu bărbații, și l-a acuzat și l-a luat sclav pe fratele lor. 17. ȘI Iosif a răspuns și a zis: Ia cu tine acest potir și du-te, și lasă-l sclav pe fratele tău, căci asta este pedeapsa pentru un hoț, să fie făcut sclav. 18. Și Iuda a zis: De ce nu ți-e rușine de vorbele tale, să lăsăm pe fratele nostru și să luăm potirul tău? Fără îndoială că dacă ne dai potirul tău, sau de o mie de ori mai mult, noi nu-l vom lăsa pe fratele nostru pentru argint care este găsit în mâna oricărui om, pentru care noi nu vom muri. 19. Și Iosif i-a răspuns: Și de ce l-ați trădat și l-ați vândut pe fratele vostru pe douăzeci de monede de argint, până în ziua de azi, și de ce n-ați face atunci la fel și acestui frate? 20. Și Iuda a zis: Domnul este martor între mine și tine, că nu vrem să ne războim cu tine; acum, de aceea, dă-ne pe fratele nostru și vom pleca de la tine fără ceartă. 21. Și Iosif a răspuns și a zis: Dacă toți regii din ținut s-ar aduna, tot n-ar fi în stare să-l ia pe fratele vostru din mâna mea; și Iuda a zis: Ce să-i spunem tatălui nostru, când va vedea că fratele nostru nu este cu noi, și va plânge pentru el? 22. Și Iosif i-a răspuns și i-a zis: Asta să-i spuneți tatălui vostru, zicând: Funia s-a dus în puț, după găleată. 23. Și Iuda a zis: Fără îndoială că ești rege, și de ce vorbești astfel de lucruri, dând o judecată falsă? Rușine regelui care vorbește ca tine. 24. Și Iosif a răspuns și a zis: Nu este o judecată falsă în cuvântul pe care l-am spus despre fratele vostru Iosif, căci voi toți l-ați vândut la midianiți pe douăzeci de monede de argint, și toți ați negat tatălui vostru și i-ați zis că o sălbăticiune l-a devorat; Iosif a fost făcut bucăți, așa i-ați spus. 25. Și Iuda a zis: Iată că focul din Iad arde în inima mea, acum voi arde tot ținutul tău cu foc; și Iosif i-a răspuns și i-a zis: Fără îndoială că cumnata ta Tamar, care ți-a omorât fiii, va stinge focul din Iad. 26. Și Iuda a zis: Dacă-mi smulg un singur fir de păr din carnea mea, voi umple Egiptul cu sângele care-mi va curge. 27. Și Iosif i-a răspuns și i-a zis: Acesta este obiceiul vostru, să faceți ce i-ați făcut fratelui vostru, pe care l-ați vândut, și ați înmuiat adânc haina lui în sânge, și ați dus-o tatălui vostru, ca poate el va spune că l-a devorat un animal sălbatic; și uite aici sângele lui. 28. Și când Iuda a auzit acest lucru, el s-a înfuriat teribil, și mânia clocotea în el, și mânia lui Iuda crescuse, și el a luat un pietroi în mână și l-a aruncat înspre cer, și l-a prins din zbor cu mâna stângă. 29. Și l-a pus apoi sub picioarele lui, și s-a așezat pe el cu toată puterea, și pietroiul s-a făcut praf, din forța lui Iuda. 30. Și Iosif a văzut isprava lui Iuda și era foarte speriat, dar el i-a poruncit lui Manase, fiul lui, și el a făcut la fel ca Iuda, și Iuda le-a zis fraților lui: Să nu-mi spuneți, niciunul dintre voi, că acest om este egiptean, căci făcând asta, el este din familia tatălui nostru. 31. Și Iosif a zis: Nu-ți este dată numai ție forță, ci și noi suntem bărbați puternici, și de ce ni te tot lauzi? Și Iuda i-a zis lui Iosif: Trimite, te rog, pe fratele nostru, și nu-ți distruge azi țara. 32. Și Iosif a răspuns și le-a zis: Duceți-vă și spuneți-i tatălui vostru că un animal sălbatic l-a devorat și pe el, după cum i-ați spus și despre fratele vostru Iosif. 33. Și Iuda a vorbit cu fratele lui Neftali și i-a zis: Iute, du-te acum și numără toate străzile din Egipt și întoarce-te și spune-mi; și Simion i-a zis: Nu te-ngrijora, mă duc acum pe munte și iau un pietroi uriaș și-i distrug pe toți din oraș, și omor tot ce găsesc în Egipt. 34. Și Iosif a auzit toate aceste cuvinte pe care le-au vorbit frații între ei, și ei nu știau că el înțelege limba lor, căci ei își imaginau că el nu știe să vorbească evreiește. 35. Și Iosif s-a speriat teribil la cuvintele fraților lui, că ei vor distruge Egiptul, și a poruncit lui Manase, zicând: Du-te iute și adună pe toți locuitorii Egiptului, și pe toți războinicii odată cu ei, și să vină la mine îndată, pe cai sau pe jos, și cu tot felul de instrumente muzicale, și Manase a plecat, și așa a făcut. 36. Și Neftali a plecat după cum i-a poruncit Iuda, căci Neftali era foarte ușor și iute, ca o căprioară, și el ar fi putut merge pe vârful spicelor de grâu, fără să le rupă. 37. Și el a mers și a numărat toate străzile din Egipt, și a găsit să fie doisprezece, și el s-a întors iute și i-a spus lui Iuda, și Iuda le-a zis fraților lui: Grăbiți-vă și scoateți-vă săbiile și vom merge peste Egipt, și-i vom omorî pe toți, să nu rămână nici urma. 38. Și Iuda a zis: Iată, eu voi distruge trei străzi, cu tăria mea, și fiecare dintre voi va distruge câte o stradă; și când Iuda spunea asta, iată că locuitorii din Egipt veneau, cu tot felul de instrumente muzicale, și toți războinicii, și ei, cu strigăte puternice. 39. Și numărul lor era de cinci sute de călăreți și zece mii de pedestrași, și patru sute de oameni care puteau lupta fără sabie sau suliță, ci numai cu mâinile și puterea lor. 40. Și toți războinicii au venit cu mare tărăboi și strigăte, și toți i-au înconjurat pe fiii lui Iacov și i-au înfricoșat, și pământul tremura de strigătele lor. 41. Și când fiii lui Iacov au văzut aceste trupe, ei s-au speriat teribil pentru viețile lor, și Iosif a făcut asta ca să-i înfricoșeze pe fiii lui Iacov, și să-i amorțească. 42. Și Iuda, văzând că unii dintre frații lui erau înfricoșați, le-a zis: De ce vă este frică, nu este îndurarea Domnului cu noi? Și când Iuda a văzut tot poporul orașului înconjurându-i, la porunca lui Iosif, ca să-i înfricoșeze; numai că Iosif le poruncise, zicând: Nu vă atingeți de ei. 43. Atunci Iuda, iute, și-a scos sabia, și a urlat puternic și cu amărăciune, și-și învârtea sabia, și sărea în sus și continua să urle împotriva tuturor acelor oameni. 44. Și când a făcut acest lucru, Domnul a făcut ca teroarea lui Iuda să cadă asupra războinicilor și asupra tuturor oamenilor care-i înconjurau. 45. Și ei toți au fugit la sunetul urletului, și ei erau înfricoșați și cădeau unii peste alții, și mulți au murit în timp ce cădeau, și toți au fugit dinaintea lui Iuda și a fraților lui, și dinaintea lui Iosif. 46. Și în timp ce fugeau, Iuda și frații lui i-au urmărit, până au ajuns la casa lui Faraon, și au scăpat cu toții, și Iuda a stat din nou înaintea lui Iosif, și răgea ca un leu, și a scos un urlet înfiorător în fața lui. 47. Și urletul s-a auzit la distanță, și toți locuitorii din Șucot l-au auzit, și tot Egiptul s-a cutremurat la sunetul urletului, și de asemenea zidurile orașului și a Goșenului au căzut din cauza cutremurării pământului, și Faraon a căzut la pământ de pe tronul lui, și de asemenea toate femeile însărcinate din oraș și din Goșen au avortat, când au auzit sunetul cutremurării, căci au fost teribil de înfricoșate. 48. Și Faraon a trimis vorbă, zicând: Ce s-a întâmplat azi în Egipt? Și oamenii lui au venit și i-au spus totul, de la început până la sfârșit, și Faraon s-a alarmat și s-a minunat și era teribil de înfricoșat. 49. Și frica i-a crescut când a auzit toate aceste lucruri, și i-a trimis vorbă lui Iosif, zicând: Tu mi i-ai adus pe evrei, ca să distrugă tot Egiptul. Ce vrei cu acel hoț sclav? Trimite-l și lasă-l să plece împreună cu frații lui, ca să nu pierim de acest rău, chiar și noi, tu și tot Egiptul. 50. Și dacă nu vrei să faci acest lucru, ia-ți cu tine toată averea ta și pleacă cu ei în ținutul lor, dacă asta vrei să faci; altfel ei vor distruge toată țara și vor omorî toți oamenii mei; chiar toate femeile însărcinate au avortat din cauza urletelor lor; observă ce-au făcut numai cu urletele și țipetele lor; ce se va întâmpla dacă vor lupta cu săbiile, vor distruge ținutul; de aceea, alege ce vrei, pe mine sau pe evrei, Egiptul sau ținutul evreilor. 51. Și ei s-au dus și i-au spus lui Iosif toate cuvintele lui Faraon în legătură cu el, și Iosif s-a speriat teribil de cuvintele lui Faraon, și Iuda și frații lui încă mai stăteau înaintea lui Iosif, indignați și mâniați, și toți fiii lui Iacov au urlat la Iosif, precum urletul mării și a valurilor ei. 52. Și Iosif era teribil de înfricoșat de frații lui și din cauza lui Faraon, și Iosif căuta un pretext să se reveleze fraților lui, ca ei să nu distrugă Egiptul. 53. Și Iosif i-a poruncit fiului său Manase, și Manase s-a apropiat de Iuda, și și-a pus mâna pe umărul lui, și Iuda s-a liniștit un pic. 54. Și Iuda le-a zis fraților lui: Să nu-mi spună niciunul dintre voi că acesta este un gest al unui tânăr egiptean, căci este a unuia din casa tatălui meu. 55. Și Iosif, văzând și știind că Iuda s-a liniștit un pic, s-a apropiat să-i vorbească cu duhul blândeții. 56. Și Iosif i-a zis lui Iuda: Fără îndoială că spui adevărul, și azi ți-ai dovedit puterea, și fie ca Dumnezeu, care-și găsește plăcerea în tine, să-ți mărească bunăstarea, dar spune-mi adevărul, de ce dintre toți frații, doar tu te zbați pentru tânărul tău frate, căci niciunul dintre ei n-a scos un cuvânt despre el. 57. Și Iuda i-a răspuns lui Iosif, zicând: Fără îndoială că știi că am promis tatălui meu că voi răspunde de siguranța tânărului, când am zis: Dacă nu-l aduc înapoi, va fi vina mea pentru totdeauna. 58. De aceea eu ți-am vorbit, dintre toți frații mei, pentru că am văzut că nu vrei să-i dai drumul; de aceea, vrei să-l trimiți să meargă cu noi, și eu voi rămâne chezaș în locul lui, să-ți slujesc în orice dorești, căci oriunde mă vei trimite, te voi sluji cu mare energie. 59. Trimite-mă acum împotriva unui rege viteaz, care s-a răsculat împotriva ta, și vei vedea ce-o să-i fac lui și ținutului lui; chiar dacă are cavalerie și infanterie, sau viteji grozav de puternici, eu îi voi omorî pe toți, și-ți voi aduce capul regelui. 60. Nu știi sau n-ai auzit că tatăl nostru Avraam, numai împreună cu slujitorul lui Eliezer, i-a omorât pe toți regii din Elam și armatele lor, de n-au lăsat pe niciunul în viață? Și din acea zi, puterea tatălui nostru ne-a fost dată nouă drept moștenire, nouă și urmașilor noștri pentru totdeauna. 61. Și Iosif i-a răspuns și i-a zis. Vorbești adevărul, și minciună nu este în gura ta, căci de asemenea se spune că evreii au putere și că Domnul, Dumnezeul lor, își găsește plăcerea în ei, și cine le poate sta împotrivă? 62. Cu toate acestea, voi trimite pe fratele tău cu această condiție, dacă tu îmi vei aduce pe fratele lui, fiul mamei lui, despre care ai spus că a plecat în Egipt; și când o să mi-l aduci, îl voi lua pe el în loc, deoarece niciunul dintre voi nu s-a pus zălog pentru el tatălui vostru, și când el va veni, eu îl voi trimite cu tine, fratele lui, pentru care tu ai fost zălog. 63. Și mânia lui Iuda împotriva lui Iosif a sporit când a auzit aceasta, și din ochii lui s-au scurs picături de sânge, de mânie, și el le-a zis fraților lui: Acest om își caută singur distrugerea, a lui și a întregului Egipt! 64. Și Simeon i-a răspuns lui Iosif, zicând: Nu ți-am spus noi oare de la început, că nu știm cu precizie unde s-a dus, și dacă este viu sau mort, și de ce ne spui asemenea lucruri? 65. Și Iosif, a observat expresia feței lui Iuda și a sesizat că mânia lui începuse să se înmoaie, când i-a spus: Adu-mi-l pe celălalt frate în locul acestui frate. 66. Și Iosif le-a zis fraților lui: Fără îndoială că ați spus că fratele vostru este viu sau mort, dar dacă eu îl chem acum, să vină înaintea voastră, mi-l veți da în schimbul fratelui său? 67. Și Iosif a început să vorbească și a chemat: Iosif, Iosif, vino azi înaintea mea, apari fraților tăi și stai înaintea lor. 68. Și când Iosif a spus aceste lucruri, ei au privit fiecare într-o direcție, să vadă de unde va veni Iosif înaintea lor. 69. Și Iosif le-a observat reacțiile, și le-a zis: De ce-l căutați încolo și-ncoace? Eu sunt Iosif, pe care l-ați vândut egiptenilor; acum de aceea, să nu plângeți că m-ați vândut, căci Domnul m-a trimis înaintea voastră ca să vă scap de foamete. 70. Și frații lui s-au înspăimântat când au auzit cuvintele lui Iosif, și Iuda era teribil de înfricoșat de el. 71. Și când Beniamin a auzit cuvintele lui Iosif, el fiind înăuntrul casei, a alergat înspre fratele lui Iosif, l-a îmbrățișat și i-a sărit de gât, și amândoi au plâns. 72. Și când frații lui Iosif au văzut că Beniamin s-a agățat de gâtul fratelui său și a plâns cu el, ei de asemenea au sărit pe Iosif și l-au îmbrățișat, și ei au plâns îndelung cu Iosif. 73. Și vorbă s-a dus în casă, că ei erau frații lui Iosif, și vestea i-a produs o enormă plăcere lui Faraon, căci el se temea că ei vor distruge Egiptul. 74. Și Faraon și-a trimis slujitori la Iosif, să-l felicite în legătură cu frații lui, care s-au dus la el, și toți căpitanii armatelor și trupele care erau în oraș au venit să se bucure cu Iosif, și tot Egiptul s-a bucurat enorm de frații lui Iosif. 75. Și Faraon și-a trimis slujitorii la Iosif, zicând: Spune fraților tăi să-i ia pe toți ai lor și să vină la mine, și-i voi pune în cel mai bun loc din Egipt, și ei așa au făcut. 76. Și Iosif a poruncit administratorului casei lui să le aducă fraților lui cadouri, și haine, și el le-a adus multe veșminte princiare și multe cadouri, și Iosif le-a împărțit fraților lui. 77. Și el a dat fiecăruia dintre ei un schimb de haine, și Iosif le-a poruncit să se îmbrace în acele veșminte, și să fie aduși înaintea lui Faraon. 78. Și Faraon, văzând că frații lui Iosif erau războinici viteji, și arătoși la înfățișare, s-a bucurat nespus. 79. Și după aceea, ei au plecat de la Faraon, înspre ținutul Canaan, la tatăl lor, și fratele lor Beniamin era cu ei. 80. Și Iosif s-a ridicat și le-a dat unsprezece care de la Faraon, și Iosif le-a dat și caleașca lui, cu care s-a plimbat în ziua în care a fost încoronat rege în Egipt, să-l aducă pe tatăl lui în Egipt; și Iosif a trimis tuturor copiilor fraților lui haine, și o sută de monede de argint fiecăruia dintre ei, și de asemenea a trimis haine nevestelor fraților lui, din veșmintele nevestelor regelui; și le-a trimis. 81. Și el le-a dat fiecăruia dintre frații lui zece oameni, ca să meargă cu ei în ținutul Canaan, și să le slujească, și să slujească copiilor lor și caselor lor la venirea în Egipt. 82. Și Iosif a trimis prin mâna fratelui său Beniamin, zece perechi de veșminte pentru cei zece fii ai lui, în plus față de ceilalți copii ai fraților lui. 83. Și el a trimis fiecăruia cincizeci de monede de argint și zece care, din partea lui Faraon, și a trimis tatălui său zece măgari, încărcați cu tot ce era mai bun în Egipt, și zece măgărițe încărcate cu grâu și pâine și mâncare pentru tatăl său, tuturor celor ce vor veni cu el, ca provizii pentru drum. 84. Și el a trimis surorii sale Dina veșminte de aur și argint, și parfumuri și mirt, și aloe și ornamente fe-meiești din belșug, și la fel a trimis din partea nevestelor lui Faraon nevestelor lui Beniamin. 85. Și el le-a dat tuturor fraților lui, și de asemenea fraților lui, și de asemenea nevestelor lor, tot felul de pietre de onix și de bedelium, și din toate bunurile de valoare din Egipt; n-a rămas nimic din care Iosif să nu fi trimis casei tatălui său. 86. Și el i-a trimis pe frații lui, și ei au plecat, și el l-a trimis pe fratele lui Beniamin împreună cu ei. 87. Și Iosif a mers cu ei și i-a acompaniat pe drum, până la granițele Egiptului, și le-a poruncit în legătură cu tatăl lor, să vină în Egipt. 88. Și el le-a zis: Nu vă opriți pe drum, căci acest lucru este de la Domnul, să țină mulți oameni în foamete, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete. 89. Și el le-a poruncit, zicând. Când ajungeți în ținutul Canaan, să nu-i spuneți brusc tatălui meu toată afacerea, ci acționați în înțelepciunea voastră. 90. Și Iosif a încetat să le poruncească și s-a întors în oraș, și fiii lui Iacov s-au dus în Canaan cu bucurie și veselie, la tatăl lor Iacov. 91. Și ei au ajuns la granițele ținutului și și-au zis unul altuia: Cum să procedăm cu tatăl nostru, căci dacă-i spunem brusc, el se va tulbura grozav la cuvintele noastre, și n-o să ne creadă. 92. Și ei au tot mers până s-au apropiat de casele lor, și au întâlnit-o pe Sera, fiica lui Așer, care le ieșise în întâmpinare, și domnișoara era foarte cuminte și finuță, și știa să cânte la harfă. 93. Și ei au chemat-o, și ea a venit înaintea lor, și ea i-a sărutat, și ei i-au dat o harpă, zicând: Du-te acum înaintea tatălui nostru, și așează-te în fața lui, și cântă din harpă în aceste cuvinte. 94. Și ei i-au poruncit să meargă la casa lor, și ea a luat harfa și s-a dus înaintea lor, și s-a așezat lângă Iacov. 95. Și ea a cântat din harpă și din gură și a zis cu voce dulce: Iosif, unchiul meu trăiește, și domnește peste tot ținutul Egiptului, și nu-i mort. 96. Și ea a continuat să repete cântând aceste cuvinte, și Iacov a auzit cuvintele ei și i-ai plăcut. 97. El asculta, în timp ce ea a repetat a doua și treia oară, și bucurie a intrat în inima lui Iacov la dulceața cuvintelor ei, și el a știut că cuvintele ei erau adevărate. 98. Și Iacov a binecuvântat-o pe Sera când ea a cântat aceste cuvinte înaintea lui, și el i-a zis: Fiica mea, fie să nu mori niciodată, căci mi-ai înviorat duhul, continuă să-mi cânți ce mi-ai cântat, căci m-ai bucurat cu toate cuvintele tale. 99. Și ea a continuat să cânte aceste cuvinte, și Iacov asculta și i-a plăcut; și s-a veselit, și Duhul Domnului era peste el. 100. În timp ce încă mai vorbea cu ea, iată că fiii lui au venit la el. cu cai și care și în veșminte regale, și slujitori alergând înaintea lor. 101. Și Iacov s-a ridicat să-i întâmpine, și el și-a văzut fiii în veșminte regale, și el a văzut toate comorile pe care i le-a trimis Iosif. 102. Și ei i-au zis: Să știi că fratele nostru trăiește, și domnește peste tot ținutul Egipt, și el ne-a vorbit, după cum ți-am spus. 103. Și Iacov a auzit toate cuvintele fiilor lui, și inima-i bătea la cuvintele lor, căci nu-i venea să creadă, până nu a văzut tot ce le-a dat Iosif, și ce le-a trimis, și toate veștile pe care el le spusese lor. 104. Și ei au deschis totul înaintea lui, și i-au arătat tot ce le-a trimis Iosif, și au dat fiecăruia tot ce le-a trimis Iosif, și el a știut că ei au spus adevărul, și s-a bucurat enorm despre fiul lui. 105. Și Iacov a zis: Îmi este de ajuns că Iosif trăiește încă, voi merge să-l văd înainte să mor. 106. Și fiii lui i-au spus tot ce-au pățit, și Iacov a zis: Voi merge în Egipt să-l văd pe Iosif și copiii lui. 107. Și Iacov s-a ridicat și și-a pus pe el veșmintele pe care i le-a trimis Iosif, și după ce și-a spălat și tuns părul, el și-a pus pe cap turbanul pe care i l-a trimis Iosif. 108. Și toți oamenii din casa lui Iacov și nevestele lor și-au pus veșmintele trimise de Iosif, și s-au bucurat enorm că Iosif trăiește încă, și domnește în Egipt. 109. Și toți locuitorii din Canaan au auzit acest lucru, și ei au venit și s-au veselit îndelung cu Iacov, care era încă în viață. 110. Și Iacov a dat o petrecere de trei zile pentru ei, și toți regii din Canaan și nobilii ținutului au mâncat și au băut și s-au veselit în casa lui Iacov. 55 1. Și apoi Iacov a zis: Voi merge să-mi văd fiul în Egipt, apoi mă voi întoarce în ținutul Canaan, ținut de care Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam, căci nu pot să părăsesc ținutul în care m-am născut. 2. Atunci, Cuvântul Domnului a venit la el, zicând: Du-te în Egipt, cu toată casa ta, și rămâi acolo, nu te teme să te duci acolo, pentru că voi face din tine acolo o mare națiune. 3. Și Iacov și-a zis sie însuși: Voi merge în Egipt să-l văd pe fiul meu, cu toate că frica de acest Dumnezeu nu este încă în inima locuitorilor din Egipt. 4. Și Domnul i-a zis lui Iacov: Nu-ți fie frică pentru Iosif, căci el și-a menținut integritatea, ca să-mi slujească, după cum vei vedea, și Iacov s-a bucurat grozav pentru fiul lui. 5. În acea vreme, Iacov a poruncit fiilor lui și casei lui să meargă în Egipt, după Cuvântul pe care i l-a spus Domnul, și Iacov s-a ridicat, împreună cu fiii și casa lui, și a plecat din ținutul Canaan, din Beerșeba, cu bucurie și veselie în inimă, și ei au plecat înspre Egipt. 6. Și când au ajuns aproape de Egipt, Iacov l-a trimis pe Iuda la Iosif, înaintea lor, ca să-i prezinte situația din Egipt, și Iuda a făcut după cuvântul tatălui său; s-a grăbit și a alergat la Iosif, și ei i-au desemnat un loc în ținutul Goșen pentru casa lui, și Iuda s-a întors la tatăl său. 7. Și Iosif și-a împodobit caleașca, și i-a strâns pe toți vitejii și slujitorii lui, și pe toți ofițerii din Egipt, să meargă să-l întâmpine pe tatăl său Iacov. Și Iosif a proclamat un edict în Egipt, zicând: Toți cei care nu vor merge să-l întâmpine pe Iacov vor muri. 8. Și în ziua următoare, Iosif a plecat, împreună cu toți egiptenii, o enormă și vitează armată, toți îmbrăcați în veșminte roșii de in, și cu instrumente de argint și aur, și cu armamentul lor de război. 9. Și ei s-au dus să-l întâmpine pe Iacov cu tot felul de instrumente muzicale, cu tobe și tamburine, aruncând mirt și aloe de-a lungul drumului, și ei au mărșăluit astfel, și pământul tremura de strigătele lor. 10. Și toate femeile din Egipt s-au cocoțat pe acoperișuri și pe ziduri, ca să-l vadă pe Iacov, și pe capul lui Iosif era coroana regală a lui Faraon, căci Faraon i-o trimisese, ca s-o poarte când l-o întâlni pe tatăl său. 11. Și când Iosif a ajuns la cincizeci de coți de tatăl său, el a coborât din caleașcă și s-a îndreptat spre tatăl său, și când toți ofițerii și nobilii din Egipt au văzut că Iosif a plecat pe jos înspre tatăl lui, ei de asemenea au coborât de pe cai și au mers pe jos înspre Iacov. 12. Și când Iacov s-a apropiat de procesiunea lui Iosif, și a observat mulțimea care venea cu Iosif, și cum îl întâmpină, el a fost uluit. 13. Și Iacov i-a zis lui Iuda: Cine e acel om pe care îl văd în procesiunea egiptenilor, care are veșminte roșii și coroană regală pe cap, care a coborât din caleașca lui și vine înspre noi? Și Iuda i-a răspuns tatălui său: El este fiul tău Iosif, regele, și Iacov s-a bucurat văzând gloria fiului său. 14. Și Iosif a venit aproape de tatăl său și i s-a închinat, și toți oamenii din procesiune s-au închinat până la pământ lui Iacov. 15. Și Iacov a alergat și s-a aruncat la gâtul fiului său și l-a sărutat, și ei au plâns, și Iosif de asemenea l-a îmbrățișat și l-a sărutat pe tatăl lui, și toți au plâns cu ei. 16. Și Iacov i-a zis lui Iosif: Acum voi muri liniștit, după ce ți-am văzut fața, că încă mai trăiești, și încă în glorie. 17. Și fiii lui Iacov și neveste lor, și copiii lor, și slujitorii lor, și toată casa lor, și toată casa lui Iacov, a plâns îndelung cu Iosif, și ei l-au sărutat și au plâns cu el. 18. Și Iosif și toți oamenii lui s-au întors în Egipt, și Iosif i-a plasat în cel mai bun loc din Egipt, în ținutul Goșen. 19. Și Iosif i-a zis tatălui său și fraților lui: Voi merge și-i voi spune lui Faraon, astfel: Frații mei și casa tatălui meu și tot ce le aparține au venit la mine, și sunt în ținutul Goșen. 20. Și Iosif așa a făcut, și i-a luat pe frații lui Ruben, Ișacar, Zabulon și pe fratele lui Beniamin, și i-a adus înaintea lui Faraon. 21. Și Iosif a vorbit cu Faraon, zicând: Frații mei și casa tatălui meu și tot ce au, împreună cu turmele și cirezile, au venit la mine din ținutul Canaan, să se stabilească în Egipt, căci foametea a fost grea peste ei. 22. Și Faraon i-a zis lui Iosif: Plasează-i pe tatăl tău și pe frații tăi în cel mai bun loc din Egipt, dă-le tot ce-i mai bun, și dă-le să mănânce din prinosul ținutului. 23. Și Iosif i-a răspuns, zicând: I-am plasat în ținutul Goșen, căci sunt ciobani, de aceea lasă-i să rămână în Goșen, separați de egipteni. 24. Și Faraon i-a zis lui Iosif: Fă cu frații tăi tot ce-ți vor spune; și fiii lui Iacov s-au închinat lui Faraon, și au plecat de la el în pace, și Iosif, după aceea, l-a adus pe tatăl său înaintea lui Faraon. 25. Și Iacov a venit și s-a închinat lui Faraon, și Iacov l-a binecuvântat pe Faraon, și apoi a plecat; și Iacov și fiii lui și casele lor, s-au stabilit în ținutul Goșen. 26. În cel de-al doilea an, pe când Iacov avea o sută treizeci de ani, Iosif i-a întreținut pe tatăl și pe frații lui, și toate casele lor, cu pâine, după numărul copiilor lor, toate zilele de foamete; lor nu le-a lipsit nimic. 27. Și Iosif le-a dat cea mai bună parte din tot ținutul; ce-i mai bun le-a dat Iosif tot timpul; și Iosif le-a dat de asemenea, lor și caselor lor, haine și îmbrăcăminte, an de an; și fiii lui Iacov au rămas în siguranță în Egipt în toate zilele fratelui lor. 28. Și Iacov a mâncat tot timpul la masa fiului său; Iacov și fiii lui n-au părăsit masa lui Iosif, zi și noapte, în afară de ceea ce copiii lui Iacov au consumat în casele lor. 29. Și tot Egiptul a mâncat pâine în zilele foametei din casa lui Iosif, căci toți egiptenii și-au vândut tot ce aveau din cauza foametei. 30. Și Iosif a cumpărat toate ținuturile și câmpiile din Egipt, pentru Faraon, la schimb pe pâine, și Iosif a aprovizionat tot Egiptul cu pâine în toți anii de foamete. Și Iosif a strâns tot argintul și aurul din ținut, la schimb pe grâu, și el a adunat mult argint și aur, în afară de o cantitate imensă de pietre de onix și bedelium, și veșminte de valoare, pe care ei le-au adus lui Iosif, din tot ținutul, când li s-au terminat banii. 31. Și Iosif a luat tot argintul și aurul care i-a ajuns pe mână, cam șaptezeci și doi de talanți de aur și argint, și de asemenea pietre de onix și bedelium din abundență, și s-a dus și le-a ascuns în patru locuri; a ascuns o parte în deșert, lângă Marea Roșie, altă parte lângă râul Perat, și cea de-a treia și a patra parte el le-a ascuns în deșert, în partea opusă deșerturilor din Persia și Media. 32. Și el a luat o parte din argintul și aurul care rămăsese, și l-a dat tuturor fraților lui și casei tatălui său, și tuturor femeilor din casa tatălui său, și restul l-a dus în casa lui Faraon, cam douăzeci de talanți de aur și argint. 33. Și Iosif a dat tot aurul și argintul care a rămas, lui Faraon, și Faraon l-a pus în tezaur; și apoi foametea a încetat în ținut, și ei au semănat și au recoltat în tot ținutul, și au obținut recolta obișnuită, an de an; nu le-a lipsit nimic. 34. Și Iosif a trăit în siguranță în Egipt, și tot ținutul era sub sfatul lui, și tatăl lui și frații lui s-au stabilit în ținutul Goșen și l-au luat în posesie. 35. Și Iosif era foarte bătrân, înaintat în zile, și cei doi fii ai lui, Efraim și Manase, au rămas tot timpul în casa lui Iacov, împreună cu copiii fiilor lui Iacov, frații lui, ca să învețe căile Domnului și Legea Lui. 36. Și Iacov și fiii lui s-au stabilit în Egipt, în ținutul Goșen, și ei l-au luat în posesiune, și au fost roditori și s-au înmulțit în ținut.
56 1. Și Iacov a trăit în Egipt șaptesprezece ani, și anii vieții lui au fost de o sută patruzeci și șapte. 2. În acea vreme, Iacov a fost lovit de acea boală, de care a murit, și el a trimis și l-a chemat pe fiul său Iosif, din Egipt; și Iosif, fiul lui, a venit din Egipt la tatăl său. 3. Și Iacov i-a zis lui Iosif și fraților lui: Iată că o să mor, și Dumnezeul strămoșilor voștri vă va vizita, și vă va aduce înapoi în ținutul în care Domnul a jurat că vi-l va da, vouă și urmașilor voștri după voi; acum, de aceea, după ce am să mor, să mă îngropați în peștera din Macpela, în Hebron, în ținutul Canaan, lângă strămoșii mei. 4. Și Iacov i-a pus pe fiii lui să jure că-l vor îngropa la Macpela, în Hebron, și fiii lui i-au jurat aceasta. 5. Și el le-a poruncit, zicând: Slujiți-l pe Domnul, Dumnezeul vostru, căci El, care i-a salvat pe strămoșii voștri, vă va salva și pe voi de toate necazurile voastre. 6. Și Iacov a zis: Aduceți-i la mine pe toți copiii voștri, și toți copiii fiilor lui Iacov au venit și au stat înaintea lui, și Iacov i-a binecuvântat, și le-a zis: Domnul, Dumnezeul părinților voștri, să vă dea de o mie de ori mai mult și să vă binecuvânteze, și să vă dea binecuvântarea strămoșului vostru Avraam; și toți copiii fiilor lui Iacov au plecat de la el, în acea zi, după ce i-a binecuvântat. 7. Și în ziua următoare, Iacov i-a chemat din nou pe fiii lui, și ei s-au adunat cu toții și s-au prezentat înaintea lui. Și Iacov, în acea zi, i-a binecuvântat pe fiii lui, înainte să moară, fiecare bărbat a fost binecuvântat după binecuvântarea lui; și acestea sunt scrise în Cartea Legii Domnului pentru Israel. 8. Și Iacov i-a zis lui Iuda: Știu, fiul meu, că ești un bărbat viteaz pentru frații tăi; domnește peste ei, și fiii tăi vor domni peste fiii lor pentru totdeauna. 9. Numai învață-i pe fiii tăi să folosească arcul și toate armele de război, ca să poată lupta bătăliile fraților tăi, care vor domni peste dușmanii lor. 10. Și Iacov le-a poruncit din nou fiilor lui, în acea zi, zicând: Iată că azi voi fi adunat la poporul meu; să mă luați din Egipt și să mă îngropați în peștera Macpela, așa cum v-am poruncit. 11. Aveți grijă, vă rog, ca niciunul dintre fiii voștri să mă poarte, ci numai voi, așa trebuie să faceți, când îmi veți purta trupul în ținutul Canaan, ca să mă îngropați. 12. Iuda, Ișahar și Zabulon să-mi care coșciugul în partea de răsărit; Ruben, Simeon și Gad la miazăzi; Efraim, Manase și Beniamin la apus, și Dan, Așer și Neftali la miazănoapte. 13. Să nu-l lăsați pe Levi să care cu voi, căci el și fiii lui vor căra Chivotul Mărturiei Domnului, cu izraeliții împrejur, și nu-l lăsați nici pe Iosif să care, căci el este rege, să rămână cu gloria lui; de aceea Efraim și Manase le vor ține locul. 14. Așa să faceți când mă veți purta; nu neglijați nimic din ce v-am poruncit; și după ce veți face asta, Domnul își va aduce aminte favorabil de voi și de copiii voștri pentru totdeauna. 15. Și voi, fiii mei, onorați-vă fiecare fratele lui și rudele, și porunciți copiilor voștri și la copiii copiilor voștri după voi să slujească tot timpul Domnului, Dumnezeul străbunilor voștri. 16. Asta ca să vă lungiți zilele în ținut, voi și copiii voștri și copiii copiilor voștri pentru totdeauna, când faceți ceea ce este bun și drept înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, și să mergeți pe toate căile Lui. 17. Și tu, Iosif, fiul meu, iartă greșelile fraților tăi și toate faptele lor, care te-au rănit, căci asta a fost voința Domnului, spre folosul tău și a copiilor tăi. 18. Și, o, fiul meu, nu-i lăsa pe frații tăi locuitorilor din Egipt, nici nu le răni simțămintele, căci ți-i încredințez din mâna Domnului în mâna ta, să-i păzești de egipteni; și fiii lui Iacov i-au răspuns, zicând: O, tatăl nostru, tot ce ne-ai poruncit, așa vom face, numai Dumnezeu să fie cu noi. 19. Și Iacov le-a zis fiilor lui: Domnul să fie cu voi când veți ține toate căile lui; să nu vă întoarceți nici la stânga, nici la dreapta, când înfăptuiți ceea ce este bun și drept înaintea Domnului. 20. Căci știu că multe și grele necazuri vor veni peste voi în zilele de pe urmă, da, copiii voștri și copiii copiilor voștri, să-i slujească numai Domnului, și el vă va salva din toate necazurile. 21. Și când îl veți căuta pe Dumnezeu, ca să-i slujiți, și-i veți învăța pe copiii voștri după voi să-l cunoască pe Domnul, atunci Domnul va lua dintre voi și dintre urmașii voștri un slujitor, și Domnul vă va salva, prin mâna Lui, din toate necazurile; și vă va scoate din Egipt și vă va aduce înapoi în ținutul părinților voștri, să-l moșteniți în siguranță. 22. Și Iacov a încetat să le poruncească fiilor săi, și-a tras picioarele în pat, și a murit și a fost adunat la poporul său. 23. Și Iosif a căzut peste tatăl său și a țipat și a plâns peste el și l-a sărutat, și a strigat amarnic, și a zis: O, tatăl meu, tatăl meu. 24. Și nevestele fiilor lui și toată casa lui au căzut peste Iacov, și ei au plâns peste ei, și au țipat cu putere peste Iacov. 25. Și toți fiii lui Iacov s-au ridicat cu toții, și și-au rupt hainele, și toți s-au îmbrăcat peste mijloc în saci, și au căzut cu fața în jos, și și-au pus țărână-n cap. 26. Și acestea i-a fost spui lui Osnat, nevasta lui Iosif, și ea s-a ridicat și s-a îmbrăcat în sac, și ea, împreună cu toate femeile egiptene au venit și l-au plâns pe Iacov. 27. Și de asemenea, toți oamenii din Egipt care îl cunoscuseră pe Iacov, au venit cu toții în acea zi, când au auzit, și tot Egiptul a plâns multe zile. 28. Și de asemenea, femeile din Canaan s-au dus în Egipt când au auzit că a murit Iacov, și ele l-au plâns în Egipt șaptezeci de zile. 29. Și apoi Iosif a poruncit slujitorilor săi doctori să-l îmbălsămeze pe tatăl său, în mirt și arome, cu toate felurile de tămâie și parfumuri, și doctorii l-au îmbălsămat pe Iacov, după cum le-a poruncit Iosif. 30. Și toți egiptenii, și bătrânii, și toți locuitorii din Canaan au plâns și s-au văitat peste Iacov, și toți fiii lui și copiii casei lui s-au lamentat și s-au văitat peste tatăl lor Iacov multe zile. 31. Și după ce zilele de plângere au trecut, după cele șaptezeci de zile, Iosif i-a zis lui Faraon: Voi merge să-l înmormântez pe tatăl meu în ținutul Canaan, după cum m-a pus să jur, apoi mă voi întoarce. 32. Și Faraon i-a trimis veste lui Iosif, zicând: Du-te și înmormântează-l pe tatăl tău, după cum ți-a spus, și te-a pus să juri, și Iosif s-a ridicat, împreună cu toți frații lui, să plece în ținutul Canaan să-l înmormânteze pe tatăl lor Iacov, după cum el le poruncise. 33. Și Faraon a poruncit să fie proclamat în Egipt, astfel: Oricine nu va merge cu Iosif și frații lui în ținutul Canaan, să-l îngroape pe Iacov, va muri. 34. Și toți egiptenii au auzit proclamația lui Faraon, și ei s-au ridicat cu toții, și toți slujitorii lui Faraon, și toți bătrânii casei lui, și toți bătrânii din Egipt s-au dus cu Iosif, și toți ofițerii și nobilii lui Faraon s-au dus, ca slujitori ai lui Iosif, și cu toții s-au dus să-l înmormânteze pe Iacov în ținutul Canaan. 35. Și fiii lui Iacov au purtat coșciugul în care era așezat, după cum le-a poruncit tatăl lor, asta au făcut fiii lui. 36. Și tot coșciugul era de aur curat, și avea împrejur încrustate pietre de onix și bedelium, și capacul lui era de aur curat, legat cu fire, și peste ele erau legături de pietre de onix și bedelium. 37. Și Iosif a pus pe capul tatălui său o mare coroană de aur, și i-a pus un sceptru de aur în mâna lui, și ei au înconjurat coșciugul, după cum era obiceiul cu regii, în timpul vieții lor. 38. Și toate trupele din Egipt au mers înaintea lui în procesiune, în față toți vitejii lui Faraon, și vitejii lui Iosif, apoi ceilalți locuitori din Egipt, și toți erau înarmați cu săbii și purtau armuri, și aveau cu ei armamentul de război. 39. Și toți cei ce-l văitau și plângeau mergeau pe lateralele coșciugului, mergând și plângând și lamentându-se, și ceilalți oameni mergeau după coșciug. 40. Și Iosif și casa lui au mers împreună, în picioarele goale, lângă coșciug și văitându-se, și ceilalți slujitori ai lui au mers împrejurul lui; fiecare om avea ornamentele cu el, și toți erau înarmați cu armamentul de război. 41. Și cincizeci dintre slujitorii lui Iosif au mers înaintea coșciugului, și ei aruncau pe drum mirt și aloe, și tot felul de parfumuri, și toți fiii lui Iacov, care au purtat coșciugul au mers după ce drumul fusese parfumat, și slujitorii lui Iui Iacov au mers înaintea lor, parfumând drumul înaintea lor. 42. Și Iosif a mers cu multe trupe, și toți au făcut astfel în fiecare zi, până au ajuns în ținutul Canaan, și ei au ajuns la câmpia Atad, care era în cealaltă parte a Iordanului, și toți l-au plâns îndelung în acel loc. 43. Și toți regii din Canaan au auzit de aceasta, și toți s-au dus, fiecare bărbat din casa lui, treizeci și unu de regi din Canaan, și toți au venit cu oamenii lor să plângă și să se vaite deasupra lui Iacov. 44. Și toți acești regi au purtat coșciugul lui Iacov, și coroana lui Iosif era pe el, și ei, de asemenea și-au pus coroanele pe coșciug, și l-au înconjurat cu coroane. 45. Și toți acești regi au ținut o mare plângere în acel loc, împreună cu fiii lui Iacov și cu egiptenii, deasupra lui Iacov, în număr grozav de mare, și toți au venit să plângă și să se vaite peste Iacov, căci toți regii din Canaan știau valoarea lui Iacov și a fiilor lui. 46. Și vestea a ajuns și la Esau, zicând: Iacov a murit în Egipt, și toți fiii lui și tot Egiptul se adună în ținutul Canaan, să-l înmormânteze. 47. Și Esau a auzit acest lucru, și el trăia pe muntele Seir, și el s-a ridicat, împreună cu fiii și casa lui, în număr foarte mare, și au venit să-l plângă și să se lamenteze peste Iacov. 48. Și apoi, când Esau a venit să-l plângă pe fratele său Iacov, tot Egiptul și tot Canaanul s-a ridicat și au plâns îndelung cu Esau peste Iacov, în acel loc. 49. Și Iosif și frații lui l-au luat pe tatăl lor din acel loc, și s-au dus la Hebron, să-l înmormânteze pe Iacov, în peștera strămoșilor săi. 50. Și ei au ajuns la Kireat-arba, la peșteră, și cum au ajuns, Esau și fiii lui s-au așezat împotriva lui Iosif și a fraților lui, blocând intrarea în peșteră, zicând: Iacov nu trebuie să fie îngropat aici, căci ne aparține nouă și tatălui nostru. 51. Și Iosif și frații lui au auzit cuvintele lui Esau, și s-au mâniat teribil, și Iosif s-a apropiat de Esau, zicând: Ce spui? Fără îndoială că tatăl meu Iacov te-a cumpărat pe bogății imense, după moartea lui Isaac, acum douăzeci și cinci de ani, și de asemenea tot ținutul Canaan l-a cumpărat de la tine și de la fiii tăi, și de la urmașii tăi după tine. 52. Și Iacov l-a cumpărat pentru fiii lui și urmașii lor, ca moștenire pentru totdeauna, și de ce spui aceste lucruri astăzi? 53. Și Esau i-a răspuns, zicând: Tu vorbești fals și proferezi minciuni, căci n-am vândut nimic din ce-mi aparține din acest ținut, nici fratele meu Iacov nu mi-a cumpărat nimic din ce-mi aparține din acest ținut. 54. Și Esau a spus aceste cuvinte ca să-l înșele pe Iosif cu vorbele lui, căci Esau știa că Iosif nu a fost prezent în acele zile, când Esau a vândut lui Iacov tot ce-i aparținea din ținutul Canaan. 55. Și Iosif i-a zis lui Esau: Fără îndoială că tatăl meu a înscris aceste lucruri în cartea vânzării, și martori au semnat înscrisul, care înscris este cu noi, în Egipt. 56. Și Esau i-a răspuns, zicând: Adu înscrisul, tot ce găsești în înscris, și așa vom face. 57. Și Iosif l-a chemat pe Neftali, fratele lui, și i-a zis: Du-te repede, nu mai sta, fugi te rog în Egipt și adu toate înscrisurile; cartea vânzării, înscrisul sigilat și cel deschis, și de asemenea adu toate înscrisurile în care sunt scrise tranzacțiile drepturilor din naștere. 58. Și adu-mi-le repede, ca să lămurim toate cuvintele pe care le-au spus azi Esau și fiii lui. 59. ȘI Neftali l-a ascultat pe Iosif, și imediat a luat-o la fugă înspre Egipt, și Neftali era așa de ușor, ca o căprioară sălbatică, și ar fi putut merge pe vârful spicelor de grâu, fără să le rupă. 60. Și când Esau a auzit că Neftali a plecat să aducă înscrisurile, el și fiii lui și-au sporit rezistența împotriva intrării în peșteră, și Esau și toți oamenii lui s-au ridicat la luptă împotriva lui Iosif și a fraților lui. 61. Și toți fiii lui Iacov și toți oamenii din Egipt s-au luptat cu Esau și cu oamenii lui, și fiii lui Esau și oamenii lor au fost înfrânți de către fiii lui Iacov, și fiii lui Iacov au omorât patruzeci dintre oamenii lui Esau. 62. Și Ciușim, fiul lui Dan, fiul lui Iacov, era în acea vreme cu copiii lui Iacov, dar era cam la o sută de coți de locul bătăliei, căci rămăsese cu copiii fiilor lui Iacov lângă coșciugul lui Iacov, ca să-l păzească. 63. Și Ciușim era cam prostuț și surd, dar a înțeles pricina zgomotului consternării printre oameni. 64. Și el a întrebat, zicând: De ce nu-l înmormântați pe mort, și ce este cu această teribilă consternare? Și ei i-au răspuns cu cuvintele lui Esau și ale fiilor lui; și el a fugit la Esau, în mijlocul bătăliei, și l-a lovit pe Esau cu sabia, și i-a tăiat capul, și l-a aruncat la distanță; și Esau a căzut în bătălie, printre oamenii lui. 65. Și când Ciușim a făcut acest lucru, fiii lui Iacov i-au lovit pe fiii lui Esau, și fiii lui Iacov l-au înmormântat pe tatăl lor, cu forța, în peșteră, și fiii lui Esau s-au opus. 66. Și Iacov a fost înmormântat în Hebron, în peștera Macpela, pe care Avraam o cumpărase de la copiii lui Het, ca posesiune pentru cimitir, și el a fost înmormântat în veșminte foarte scumpe. 67. Și nici un rege nu a primit o așa onoare, cum l-a onorat Iosif pe tatăl său, la moartea lui, căci l-a înmormântat cu mari onoruri, ca la înmormântarea regilor. 68. Și Iosif și frații lui au ținut o plângere de șapte zile pentru tatăl lor. 57 1. Și după acestea, fiii lui Esau au pornit la război împotriva fiilor lui Iacov, și fiii lui Esau s-au luptat cu fiii lui Iacov la Hebron, și Esau încă mai era la pământ mort, neîngropat. 2. Și bătălia a fost grea pentru ei, și fiii lui Esau au fost înfrânți de către fiii lui Iacov, și ei au omorât optzeci de bărbați dintre fiii lui Esau, și niciunul dintre fiii lui Iacov n-a murit; și mâna lui Iosif a prevalat peste oamenii fiilor lui Esau, și el l-a luat pe Zefo, fiul lui Elifaz, și cincizeci de războinici, prizonieri, și el i-a legat cu lanțuri de fier, și i-a dat pe mâna slujitorilor lui, să-i ducă în Egipt. 3. Și apoi, după ce fiii lui Iacov i-au luat prizonieri pe Zefo și oamenii lui, toți cei care au rămas din casa lui Esau erau speriați pentru viețile lor, să nu fie luați prizonieri, și toți au fugit cu Elifaz, fiul lui Esau, și cu oamenii lui, și cu trupul lui Esau; și au plecat înspre Muntele Seir. 4. Și ei au ajuns la Muntele Seir, și l-au îngropat pe Esau în Seir, dar nu au adus capul lui în Seir, căci capul a fost îngropat în acel loc, unde a fost bătălia, la Hebron. 5. Și după ce fiii lui Esau au fugit dinaintea fiilor lui Iacov, ei i-au urmărit până la granița cu Seir, dar nu au omorât nici un singur om dintre cei pe care i-au urmărit, căci trupul lui Esau, pe care îl cărau le-a sporit confuzia, așa că au fugit, și fiii lui Iacov s-au întors la locul unde erau frații lor, la Hebron, și au rămas acolo în acea zi și în ziua următoare, până s-au odihnit din bătălie. 6. Și apoi, în cea de-a treia zi, fiii lui Esau au adunat pe toți fiii lui Seir horitul, și i-au strâns pe toți copiii dinspre răsărit, oameni mulți precum nisipul mării, și au plecat înspre Egipt, la luptă cu Iosif și frații lui, și ca să-și salveze frații. 7. Și Iosif și toți fiii lui Iacov au auzit că fiii lui Esau și copiii de la răsărit vin împotriva lor, la război, să-i elibereze pe frații lor. 8. Și Iosif și frații lui și războinicii din Egipt au plecat la luptă, în orașul Ramses, și Iosif și frații lui au dat o lovitură grea fiilor lui Esau și copiilor dinspre răsărit. 9. Și ei au omorât dintre ei șase sute de mii, și dintre cei omorâți au fost toți războinicii copiilor lui Seir horitul; numai puțini dintre ei au rămas, și ei au omorât de asemenea un număr mare dintre copiii de la răsărit și dintre copiii lui Esau; și Elifaz, fiul lui Esau, și copiii de la răsărit au fugit cu toții dinaintea lui Iosif și a fraților lui. 10. Și Iosif și frații lui i-au urmărit până la Șucot, și au omorât dintre ei, în Șucot, treizeci de bărbați, și restul au scăpat și au fugit, fiecare în orașul lui. 11. Și Iosif și frații lui și războinicii din Egipt s-au întors de la ei cu veselie și bucurie în inimi, căci ei au înfrânt toți dușmanii. 12. Și Zefo, fiul lui Elifaz, și oamenii lui, încă mai erau sclavi în Egipt, la fiii lui Iacov, și durerea lor a crescut. 13. Și când fiii lui Esau și fiii lui Seir s-au întors în ținutul lor, fiii lui Seir au văzut că fiii lor au căzut cu toții în mâinile fiilor lui Iacov și a egiptenilor, în bătălia fiilor lui Esau. 14. Și fiii lui Seir le-au zis fiilor lui Esau: Ați văzut și înțelegeți că această luptă a fost din cauza voastră, și că n-a rămas nici un războinic de-al nostru, sau vreun susținător de-al lor. 15. Acum, de aceea, plecați din ținutul nostru, duceți-vă de la noi în ținutul Canaan, unde s-au stabilit strămoșii voștri; de ce să moștenească urmașii voștri moștenirea copiilor noștri în zilele de pe urmă? 16. Și copiii lui Esau nu i-au ascultat pe copiii lui Seir, și copiii lui Seir s-au gândit să pornească la război cu fiii lui Esau. 17. Și copiii lui Esau au trimis un mesaj secret lui Angeas, regele Africii, același numit Dinhabah, zicând: 18. Trimite-ne pe unii dintre oamenii tăi, să luptăm cu copiii lui Seir horitul, căci ei s-au hotărât să pornească la război cu noi, și să ne alunge din ținut. 19. Și Angeas, regele din Dinhabah, așa a făcut, căci în acele zile el era prieten cu copiii lui Esau, și Angeas a trimis cinci sute de războinici pedestrași copiilor lui Esau, împreună cu opt sute de călăreți. 20. Și copiii lui Seir au trimis un mesaj copiilor dinspre răsărit și copiilor lui Midian, zicând: Ați văzut ce ne-au făcut copiii lui Esau, din cauza cărora suntem aproape distruși, în bătălia lor cu fiii lui Iacov. 21. Acum, de aceea, vino și ajută-ne, și împreună ne vom lupta cu ei, și-i vom alunga din ținut și ne vom răzbuna cauza fraților noștri care au murit, luptându-se în bătălia lor cu fiii lui Iacov, frații lor. 22. Și toți copiii de la răsărit i-au ascultat pe copiii lui Seir, și au venit, cam trei sute de luptători cu sabia, și copiii lui Esau s-au luptat cu copiii lui Seir în acea vreme, în deșertul Paran. 23. Și copiii lui Seir i-au înfrânt pe copiii lui Esau, și copiii lui Seir au omorât dintre copiii lui Esau, în acea bătălie, cam două sute de bărbați dintre oamenii lui Angeas, regele din Dinhabah. 24. Și în cea de-a doua zi, copiii lui Esau au venit din nou la luptă, a doua oară, și bătălia a fost grea pentru copiii lui Esau, și ei s-au îngrijorat enorm, de lupta lor cu copiii lui Seir. 25. Și când copiii lui Esau au văzut că dușmanii sânt mai puternici decât ei, unii dintre copiii lui Esau au trecut de partea dușmanului, și i-au ajutat pe copiii lui Seir. 26. Și acolo au mai căzut dintre copiii lui Esau, în cea de-a doua bătălie, cincizeci și opt de bărbați dintre oamenii lui Angeas, regele din Dinhabah. 27. Și în cea de-a treia zi, copiii lui Esau au auzit că unii dintre frații lor i-au trădat și au luptat împotriva lor în cea de-a doua bătălie; și copiii lui Esau s-au văitat când au auzit aceasta. 28. Și ei au zis: Ce să le facem fraților noștri, care ne-au trădat, ca să-i ajute pe copiii lui Seir, dușmanii noștri? Și copiii lui Esau au trimis din nou mesaj lui Angeas, regele din Dinhabah, zicând: 29. Trimite-ne alți oameni, ca să luptăm cu copiii lui Seir, căci deja, de două ori, au fost mai tari decât noi. 30. Și Angeas a trimis din nou copiilor lui Esau cam șase sute de războinici, și ei au venit să-i ajute pe copiii lui Esau. 31. Și după zece zile, copiii lui Esau au pornit din nou la război cu copiii lui Seir, în deșertul Paran, și bătă-lia a fost foarte severă pentru copiii lui Seir, și copiii lui Esau i-au înfrânt de această dată pe copiii lui Seir, și copiii lui Seir au fost distruși de către copiii lui Esau, și copiii lui Esau au omorât cam două mii de oameni dintre ei. 32. Și toți războinicii copiilor lui Seir au murit în bătălie, și n-au rămas decât copiii mici ai lor, în orașele lor. 33. Și toți midianiții și copiii dinspre răsărit au fugit de la bătălie, și ei i-au părăsit pe copiii lui Seir și au fugit, când au văzut că pierd bătălia, și copiii lui Esau i-au urmărit pe toți copiii de la răsărit, până au ajuns în ținutul lor. 34. Și copiii lui Esau au mai omorât două sute cincizeci de bărbați dintre ei, și dintre copiii lui Esau au căzut cam treizeci de bărbați, dar acest rău le-a venit din cauza fraților lor, care i-au trădat și i-au ajutat pe copiii lui Seir horitul, și copiii lui Esau au auzit din nou de relele făcute de frații lor, și din nou s-au văitat despre aceasta. 35. Și după bătălie, copiii lui Esau s-au întors acasă, în Seir, și copiii lui Esau i-au omorât pe cei care rămăseseră în ținut dintre copiii lui Seir; și ei au omorât de asemenea nevestele și copiii lor, ei nu au lăsat pe nimeni în viață, cu excepția a cincizeci de tinere domnișoare, pe care le-au lăsat să trăiască, și copiii lui Esau nu le-au omorât, și tinerele au devenit sclavele lor, și ei le-au luat de neveste. 36. Și copiii lui Esau s-au stabilit în Seir, în locul copiilor lui Seir, și ei au moștenit ținutul și l-au luat ca posesiune. 37. Și copiii lui Esau au luat tot ce aveau în ținut copiii lui Seir, de asemenea turmele lor, cirezile și bunurile lor, și tot ce-a aparținut copiilor lui Seir, și copiii lui Esau s-au stabilit în locul copiilor lui Seir, până în ziua de azi; și copiii lui Esau au împărțit ținutul în cinci părți, celor cinci fii ai lui Esau, după familiile lor. 38. Și apoi, în acele zile, copiii lui Esau au hotărât să pună un rege peste ei, în ținutul pe care-l posedau. Și ei și-au zis unul altuia: Așa trebuie, căci el ar domni peste noi în ținutul nostru, și am fi sub îndrumarea lui, și el va conduce bătăliile noastre, împotriva dușmanilor noștri, și ei așa au făcut. 39. Și copiii lui Esau au jurat, zicând: Nici unul dintre noi, frații, nu va domni peste noi, ci un străin, care nu este dintre frații noștri, căci sufletele tuturor copiilor lui Esau erau învrăjbite între ei, fiecare bărbat împotriva fiului său, frate sau prieten, din cauza răului pe care l-au suferit din partea fraților lor, când s-au luptat cu copiii lui Seir. 40. Drept pentru care, fiii lui Esau au jurat, zicând că începând de azi, ei nu vor alege un rege dintre ei, frații, ci unul dintr-un ținut străin, și așa a fost, până în ziua de azi. 41. Și era un om acolo, dintre oamenii lui Angeas, regele din Dinhabah, pe nume Bela, fiul lui Beor, care era războinic, încântător, arătos și înțelept în orice cunoaștere, și un om rezonabil și sfătos; și nu era nici unul ca el dintre oamenii lui Angeas. 42. Și toți copiii lui Esau l-au luat, l-au uns, și l-au încoronat rege, și i s-au închinat, și i-au zis: Trăiască regele, trăiască regele. 43. Și ei au întins un covor, și fiecare dintre ei i-au adus cercei sau brățări de aur și argint, și l-au făcut foarte bogat în argint și aur, în pietre de onix și bedelium, și i-au făcut un tron regal, și i-au pus o coroană regală pe cap, și i-au zidit un palat pentru el, și el s-a stabilit acolo, și a devenit rege peste toți copiii lui Esau. 44. Și oamenii lui Angeas și-au luat partea de pradă în Dinhabah. 45. Și Bela a domnit peste copiii lui Esau treizeci de ani, și copiii lui Esau s-au stabilit în ținut, în locul copiilor lui Seir, și au trăit în siguranță astfel, până în ziua de azi.
58 1. Și după treizeci de ani de când izraeliții plecaseră în Egipt, pe când Iosif avea șaptezeci și unu de ani, Faraon, regele Egiptului, a murit, și în locul lui a domnit Magron, fiul său. 2. Și Faraon i-a poruncit lui Iosif, înainte să moară, ca el să fie tatăl lui Magron, și că Magron să fie sub îngrijirea și sub sfatul lui Iosif. 3. Și tot Egiptul a fost de acord cu acest lucru, ca Iosif să fie rege peste ei, căci toți egiptenii îndrăgeau ca Iosif să fie rege interimar, doar că Magron, fiul lui Faraon, va sta pe tronul tatălui său; și el a devenit rege în locul tatălui său în acele zile. 4. Magron avea patruzeci și unu de ani când a început să domnească, și el a domnit în Egipt patruzeci de ani, și tot Egiptul l-a numit Faraon, după numele tatălui său, după cum era obiceiul pentru fiecare rege care domnea în Egipt. 5. Și în timp ce domnea în Egipt, el a încredințat în mâinile lui Iosif toate legile și afacerile guvernului, după cum îi poruncise tatăl său. 6. Și Iosif a devenit rege peste Egipt, și el a guvernat peste tot Egiptul, și tot Egiptul era în grija și sub sfatul lui, căci tot Egiptul s-a bazat pe Iosif după moartea lui Faraon, și egiptenii îndrăgeau nespus ca Iosif să domnească peste ei. 7. Dar erau unii oameni printre ei, care nu-l plăceau, zicând: Nici un străin nu trebuie să domnească peste noi; cu toate acestea, tot guvernul Egiptului îi era fidel lui Iosif, după moartea lui Faraon, el fiind conducătorul, făcând ce dorea în tot ținutul, fără ca nimeni să se interpună. 8. Și tot Egiptul era sub îngrijirea lui Iosif, și el s-a războit cu toți dușmanii dimprejur și i-a cucerit, de asemenea a cucerit tot ținutul și pe toți filistenii, până la granițele Canaanului i-a cucerit, și ei erau cu toții în puterea lui și-i plăteau anual tribut. 9. Și Faraon, regele Egiptului, stătea pe tron în locul tatălui său, dar era sub controlul și sfatul lui Iosif, cum era la început, sub controlul tatălui său. 10. Dar el nu a domnit decât în Egipt, sub sfatul lui Iosif, pe când Iosif a domnit peste toată țara, în acea vreme, de la Egipt până la râul Perat. 11. Și Iosif a avut succes în toate zilele vieții lui, și Domnul i-a dat și mai multă înțelepciune și onoare, și glorie, și dragoste pentru el în inimile egiptenilor și în tot ținutul, și Iosif a domnit peste toată țara timp de patruzeci de ani. 12. Și toate țările filistenilor, și din Canaan și Zidon, și din cealaltă parte a Iordanului, i-au adus cadouri lui Iosif în acele zile, și toată țara era în mâna lui Iosif, și ei i-au plătit tribut anual, după cum se stabilise. Căci Iosif a luptat cu toți dușmanii învecinați și i-a cucerit, și toată țara era în mâna lui Iosif, și el a stat în siguranță pe tronul lui, în Egipt. 13. Și de asemenea, toți frații lui, fiii lui Iacov, au trăit în siguranță în ținut, toate zilele lui Iosif, și ei au fost roditori și s-au înmulțit enorm în ținut, și ei i-au slujit Domnului toate zilele lor, după cum le poruncise tatăl lor Iacov. 14. Și după multe zile și ani, pe când copiii lui Esau trăiau liniștiți în ținutul lor, cu Bela regele lor, fiind roditori și înmulțindu-se în ținut, ei s-au hotărât să meargă la război cu fiii lui Iacov și cu tot Egiptul, și să-l elibereze pe fratele lor Zefo, fiul lui Elifaz, și pe oamenii lui, căci ei încă mai erau sclavii lui Iosif în acele zile. 15. Și copiii lui Esau au trimis mesaj tuturor copiilor dinspre răsărit, și au încheiat pace cu ei, și toți copiii dinspre răsărit au venit la ei, ca să meargă la luptă cu Egiptul, împreună cu copiii lui Esau. 16. Și de asemenea, au venit la ei, dintre oamenii lui Angeas, regele din Dinhabah; și ei, de asemenea, au trimis mesaj copiilor lui Ișmael, și ei de asemenea au venit la ei. 17. Și toți acești oameni s-au strâns și au venit în Seir, ca să-i ajute pe copiii lui Esau în bătălia lor, și această tabără era foarte întinsă și puternică, numeroasă precum nisipul mării, cam opt sute de mii de oameni, pedestrime și cavalerie, și toate aceste trupe au plecat înspre Egipt să se lupte cu fiii lui Iacov, și și-au stabilit tabăra la Ramses. 18. Și Iosif a mers cu frații lui și cu războinicii din Egipt, cam șase sute de mii de oameni, și s-au luptat cu ei în ținutul Ramses; și fiii lui Iacov, în acea vreme, s-au luptat cu copiii lui Esau, în anul în care fiii lui Iacov veniseră în Egipt de cincisprezece ani, și pe când Bela domnea peste copiii lui Esau, în Seir, de treisprezece ani. 19. Și Domnul i-a dat pe toți războinicii lui Esau pe mâna lui Iosif și a fraților lui, și oamenii copiilor lui Esau și ai copiilor dinspre răsărit au fost înfrânți, înaintea lui Iosif. 20. Și dintre oamenii copiilor lui Esau și a copiilor dinspre răsărit, care au fost omorâți, au căzut înaintea fiilor lui Iosif cam două sute de mii de oameni, și Bela, fiul lui Beor, a căzut odată cu ei în bătălie, și când copiii lui Esau au văzut că le-a căzut regele, mâinile li s-au înmuiat în bătălie. 21. Și Iosif și frații lui și toți egiptenii încă îi mai loveau pe oamenii din casa lui Esau, și tuturor oamenilor lui Esau li s-a făcut frică de fiii lui Iacov și au fugit dinaintea lor. 22. Și Iosif și frații lui și toți egiptenii i-au urmărit timp de o zi, și au mai omorât cam trei sute de oameni, continuând să-i lovească pe drum. 23. Și Iosif și toți frații lui s-au întors în Egipt, nu a lipsit nici un om dintre ei, dar dintre egipteni au căzut doisprezece oameni. 24. Și când Iosif s-a întors în Egipt, el a poruncit ca Zefo și oamenii lui să fie și mai rău legați și ei i-au legat în fier și le-au sporit durerea. 25. Și toți oamenii copiilor lui Esau și copiii dinspre răsărit s-au întors în rușine în orașele lor, căci toți războinicii care au fost cu ei căzuseră în bătălie. 26. Și când copiii lui Esau au văzut că regele lor a murit în bătălie, ei s-au hotărât și au luat un om dintre copiii de la răsărit, pe nume Iobab, fiul lui Zarac, din ținutul Boșrah, și l-au pus să domnească peste ei, în locul lui Bela, regele lor. 27. Și Iobab a stat pe tronul lui Bela, ca rege, în locul lui Bela, și Iobab a domnit în Edom, peste copiii lui Esau, timp de zece ani, și copiii lui Esau nu s-au mai dus să lupte cu fiii lui Iacov începând din acea zi, căci fiii lui Esau cunoșteau valoarea copiilor lui Iacov, și le era teribil de frică de ei. 28. Dar începând din acea zi, copiii lui Esau i-au urât pe fiii lui Iacov, și ura și neîncrederea erau foarte puternice între ei în acele zile, și până în ziua de azi. 29. Și după aceasta, după zece ani, a murit Iobab, fiul lui Zarac, și copiii lui Esau au luat un bărbat, pe nume Ciușim, din ținutul Teman, și l–au pus să domnească în locul lui Iobab, și Ciușim a domnit în Edom, peste toți copiii lui Esau, timp de douăzeci de ani. 30. Și Iosif, regele Egiptului, și frații lui, și toți copiii lui Israel, au trăit în siguranță în Egipt în acele zile, împreună cu toți copiii lui Iosif și frații lui, fără să aibă nici o interferență sau accident rău, și ținutul Egipt a fost în acea vreme în pace, în zilele lui Iosif și a fraților lui. 59 1. Și acestea sunt numele fiilor lui Israel care au trăit în Egipt, care au venit cu Iacov, toți fiii lui Iacov care au venit în Egipt, fiecare bărbat cu casa lui. 2. Copiii Leei au fost Ruben, Simeon, Iuda, Ișahar și Zabulon, și sora lor Dina. 3. Și fiii Rahelei au fost Iosif și Beniamin. 4. Și fiii Zilpei, sclava Leei, au fost Gad și Așer. 5. Și Fiii Bilbei, sclava Rahelei, au fost Dan și Neftali. 6. Și aceștia au fost copiii care li s-au născut în ținutul Canaan, înainte să vină în Egipt, împreună cu tatăl lor Iacov. 7. Și fiii lui Ruben au fost Cianoh, Palu, Ciețron și Carmi. 8. Și fiii lui Simeon au fost Jemuel, Jamin, Ohad, Jachim, Zocar și Saul, fiul femeii cananite. 9. Și fiii lui Levi au fost Gherșon, Kehat și Merari, și sora lor Jochebed, care li s-a născut când mergeau spre Egipt. 10. Și fiii lui Iuda au fost Er, Onan, Șelah, Perez și Zarah. 11. Și Er și Onan au murit în ținutul Canaan; și fiii lui Perez au fost Chezron și Ciamul. 12. Și fiii lui Ișahar au fost Tola, Puvah, Iov și Șomron. 13. Și fiii lui Zabulon au fost Șered, Elon și Jahleel, și fiul lui Dan a fost Ciușim. 14. Și fiii lui Neftali au fost Jahzeel, Guni, Jețer și Șilam. 15. Și fiii lui Gad au fost Zifion, Ciagii, Șuni, Ezbor, Eri, Arodi și Areli. 16. Și copiii lui Așer au fost Jimnah, Jișvah, Beria, și sora lor Sera; și fiii lui Beria au fost Cieber și Maalchiel. 17. Și fiii lui Beniamin au fost Bela, Beșer, Așbel, Gera, Naaman, Achi. Roș, Mupin, Ciupim și Ord. 18. Și fiii lui Iosif, care i s-au născut în Egipt, au fost Manase și Efraim. 19. Și toate sufletele care au ieșit din Iacov au fost șaptezeci; acestea sunt cei care au venit cu Iacov, tatăl lor, în Egipt, să trăiască acolo; și Iosif și toți frații lui au trăit în siguranță în Egipt, și ei au mâncat ce a fost mai bun în Egipt, toate zilele vieții lui Iosif. 20. Și Iosif a trăit în ținutul Egipt nouăzeci și trei de ani, și Iosif a domnit peste tot Egiptul timp de optzeci de ani. 21. Și când zilele lui Iosif s-au apropiat de sfârșit, el a trimis și a chemat pe frații lui și toată casa lui, și ei au venit cu toții și au stat înaintea lui. 22. Și Iosif le-a zis tuturor fraților lui și casei tatălui său: Iată că o să mor, și fără îndoială că Dumnezeu vă va apărea și vă va duce din acest ținut în ținutul pe care El a jurat că-l va da strămoșilor voștri. 23. Și când Dumnezeu vă va apărea, să vă ducă de aici în ținutul strămoșilor voștri, atunci să luați de aici osemintele mele cu voi. 24. Și Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure pentru urmașii lor după ei, zicând: Fără îndoială că Dumnezeu vă va apărea, și voi veți lua cu voi de aici osemintele mele. 25. Și după acestea, în acel an, Iosif a murit, pe când izraeliții erau în Egipt de șaptezeci și unu de ani. 26. Și Iosif avea o sută zece ani când a murit în ținutul Egipt, și toți frații lui și toți slujitorii lui l-au plâns timp de șaptezeci de zile. 27. Și ei l-au pus pe Iosif într-un coșciug plin cu plante aromate și tot soiul de parfumuri, și l-au îngropat lângă râul Sihor, și fiii și toți frații lui l-au plâns timp de șaptezeci de zile. 28. Și după moartea lui Iosif, toți egiptenii au început să domnească peste copiii lui Israel, și Faraon, regele Egiptului, care domnea în locul tatălui său, a luat pe mână toate afacerile Egiptului, și a pus tot guvernul sub sfatul lui, și el a domnit în siguranță peste oamenii lui. 60 1. Și după exact un an, pe când izraeliții erau în Egipt de șaptezeci și doi de ani, după moartea lui Iosif, Zefo, fiul lui Elifaz, a fugit din Egipt, el și oamenii lui; și ei au fugit cu toții. 2. Și el s-a dus în Africa, care este Dinhabah, la Angeas, regele Africii, și Angeas i-a primit cu mari onoruri, și el l-a făcut pe Zefo comandantul armatei lui. 3. Și Zefo a găsit favoare în ochii lui Angeas și în ochii oamenilor lui, și Zefo a fost comandantul armatei lui Angeas multă vreme. 4. Și Zefo a încercat să-l convingă pe Angeas, regele Africii, să strângă toată armata lui și să meargă la luptă cu egiptenii și cu fiii lui Iacov, și să răzbune astfel pe frații lui. 5. Dar Angeas nu l-a ascultat pe Zefo, căci Zefo știa puterea fiilor lui Iacov, și ce le-au făcut armatei lui în războiul cu fiii lui Esau. 6. Și Zefo era în acele zile foarte bine văzut de către Angeas și oamenii lui, și el încerca tot timpul să-i convingă să meargă la război cu Egiptul, dar ei n-au vrut. 7. Și apoi, în acele zile, era în ținutul Chitim un bărbat, în orașul Puzimna, pe nume Uzu, și el, din degenerare, a fost zeificat de către copiii lui Chitim, și omul a murit neavând nici un fiu, și numai o fiică, pe nume Jania. 8. Și domnișoara era grozav de frumoasă, arătoasă și inteligentă, și nu era niciuna, ca ea de frumoasă și inteligentă în tot ținutul. 9. Și oamenii lui Angeas, regele Africii, au văzut-o și i-au lăudat-o regelui, și Angeas a trimis mesaj copiilor lui Chitim, și el le-a cerut-o de nevastă pentru el, și oamenii din Chitim au fost de acord să i-o dea de nevastă. 10. Și după ce solii lui Angeas au plecat înapoi din ținutul Chitim, iată că solii lui Turnus, regele din Bibentu, au venit în Chitim, căci Turnus, regele din Bibentu, de asemenea și-a trimis solii s-o ceară pe Jania pentru el, ca s-o ia de nevastă, căci toți oamenii lui, de asemenea, i-o lăudaseră, de aceea el își trimisese toți slujitorii la ei. 11. Și slujitorii lui Turnus au venit în Chitim, și ei au întrebat de Jania, s-o ia la Turnus, regele lor, ca nevastă. 12. Și oamenii din Chitim le-au zis: Nu putem să v-o dăm, deoarece Angeas, regele Africii, a dorit s-o ia de nevastă înainte să veniți voi, și trebuie să i-o dăm lui, nu putem să-l lipsim pe Angeas de domnișoară, dacă i-am da-o lui Turnus. 13. Căci ne este teribil de frică de Angeas, să nu vină la război împotriva noastră și să ne distrugă, și Turnus, stăpânul vostru, nu va putea să ne salveze din mâna lui. 14. Și când solii lui Turnus au auzit toate cuvintele lui Chitim, ei s-au întors la stăpânul lor și i-au spus toate cuvintele copiilor lui Chitim. 15. Și copiii lui Chitim au trimis mesaj lui Angeas, zicând: Iată că Turnus a trimis s-o ia de nevastă pe Jania, și asta i-am răspuns; și am auzit că și-a strâns toată armata lui, să vină la război împotriva ta, și intenționează să treacă pe drumul din Sardinia, ca să lupte cu fratele tău Lucus, și apoi va veni să se lupte cu tine. 16. Și Angeas a auzit cuvintele copiilor lui Chitim, trimise în scrisoare, s-a mâniat, și s-a ridicat, și-a strâns toată armata, și s-a dus, prin insulele din mare, la drumul înspre Sardinia, la fratele său Lucus, regele din Sardinia. 17. Și Niblos, fiul lui Lucus, a auzit că vine unchiul lui Angeas, și i-a ieșit în întâmpinare, cu o armată numeroasă, l-a sărutat și l-a îmbrățișat, și Niblos i-a zis lui Angeas: Când îl vei întreba pe tatăl meu dacă este bine sănătos, când voi merge cu tine să luptăm cu Turnus, cere-i să mă numească comandant al armatei lui; și Angeas așa a făcut, și el s-a dus la fratele său, și fratele lui i-a ieșit în întâmpinare, și l-a întrebat de sănătate. 18. Și Angeas l-a întrebat pe fratele lui de sănătate, și i-a spus să-l facă pe fiul lui Niblos comandantul armatei lui, și Lucus așa a făcut, și Angeas și fratele lui s-au ridicat și au plecat înspre Turnus, la război, și cu ei era o armată puternică și numeroasă. 19. Și el a venit în nave, și au ajuns în provincia Aștoraș, și iată că Turnus venea înspre ei, căci el plecase înspre Sardinia, și intenționa s-o distrugă, și apoi să plece de acolo, la război cu Angeas. 20. Și Angeas și Lucus, fratele lui, l-au întâlnit pe Turnus în valea Canopia, și bătălia a fost grea și teribilă între ei în acel loc. 21. Și bătălia a fost severă pentru Lucus, regele din Sardinia, și toată armata lui a căzut, și Neblus, fiul lui, de asemenea a căzut în bătălie. 22. Și Angeas, unchiul lui, a poruncit slujitorilor lui, și ei au făcut un coșciug de aur pentru Niblos, și l-au pus în el, și Angeas a pornit din nou la luptă cu Turnus, și Angeas a fost mai puternic, și l-a omorât, și i-a omorât pe toți oamenii lui, și Angeas a răzbunat cauza lui Niblos, fiul fratelui său, și cauza armatei fratelui său Lucus. 23. Și când Turnus a murit, mâinile celor care au supraviețuit în bătălie au slăbit, și ei au fugit dinaintea lui Angeas și a lui Lucus, fratele lui. 24. Și Angeas, împreună cu fratele său Lucus, i-au urmărit pe autostradă, care este între Alfanu și Roma, și au omorât toată armata lui Turnus. 25. Și Lucus, regele din Sardinia, a poruncit slujitorilor săi să facă încă un coșciug, de cupru, și să pună în el trupul lui Niblos, și ei l-au înmormântat în acel loc. 26. Și ei au zidit acolo un turn înalt, lângă autostradă, și au pus numele acelui loc după numele fiului său Niblos, până în ziua de azi, și ei, de asemenea, l-au înmormântat acolo pe Turnus, regele din Bibentu. 27. Și iată că pe autostrada dintre Alfanu și Roma, mormântul lui Niblos este pe o parte a drumului, și a lui Turnus e partea cealaltă, și o bucată de drum pavată între ei, până în ziua de azi. 28. Și după ce Niblos a fost înmormântat, Lucus, tatăl lui, s-a întors, împreună cu armata lui, în ținutul Sardinia; și Angeas, fratele său, regele Africii, s-a dus, împreună cu oamenii lui, în orașul Bibentu, orașul lui Turnus. 29. Și locuitorii din Bibentu au auzit de faima lui, și le era teribil de frică de el, și ei i-au ieșit în întâmpinare, plângând și implorându-l, și locuitorii din Bibentu l-au implorat pe Angeas să nu-i omoare, nici să le distrugă orașul; și el așa a făcut, căci Bibentu era în acele zile recunoscut ca unul dintre orașele copiilor lui Chitim, de aceea el n-a distrus orașul. 30. Dar începând din acea zi, trupele regelui Africii s-au dus acolo periodic să fure și să jefuiască, și oriunde se duceau ei, Zefo, comandantul armatei, mergea cu ei. 31. Și după aceea, Angeas s-a întors, împreună cu armata lui, în orașul Puzimna, și Angeas a luat-o de nevastă pe Jania, fiica lui Uzu, și a adus-o în orașul lui, în Africa. 61 1. Și apoi, în acea vreme, Faraon, regele Egiptului, a poruncit tuturor oamenilor lui să-i construiască un palat puternic întărit. 2. Și el a poruncit fiilor lui Iacov să-i ajute pe egipteni la construcție, și egiptenii au construit un palat frumos și elegant, ca reședință regală, și el și-a stabilit în el reședința, și-a reînnoit guvernarea, și a domnit în siguranță. 3. Și Zabulon, fiul lui Iacov, a murit în acel an, pe când izraeliții erau de douăzeci și doi de ani în Egipt, și el a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 4. Și după șaptezeci și cinci de ani de când erau în Egipt, a murit Simeon, fratele lui, el având o sută douăzeci de ani când a murit; și el, de asemenea a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 5. Și Zefo, fiul lui Elifaz, căpitanul oștirilor lui Angeas, regele din Dinhabah, tot mai încerca să-l convingă pe Angeas să se pregătească de luptă cu fiii lui Iacov, în Egipt, și Angeas tot n-a vrut, căci slujitorii lui îi relataseră toate isprăvile fiilor lui Iacov, ce le-au făcut copiilor lui Esau, în bătălia cu ei. 6. Și Zefo a încercat în acea vreme zi de zi, să-l convingă pe Angeas să se lupte cu copiii lui Iacov. 7. Și după ceva vreme, Angeas l-a ascultat pe Zefo, și a consimțit să lupte cu fiii lui Iacov, în Egipt, și Angeas și-a strâns toți oamenii, mulți precum nisipul de la malul mării, și le-a anunțat decizia să meargă la luptă în Egipt. 8. Și printre slujitorii lui Angeas era un tânăr în vârstă de cincisprezece ani, Balaam, fiul lui Beor, era nu-mele lui, și tânărul era foarte înțelept și înțelegea arta vrăjitoriei. 9. Și Angeas i-a zis lui Balaam: Întreabă pentru noi, te rog, cu vrăjitoria, ca să știm cine va învinge în această bătălie, în care vom merge. 10. Și Balaam a poruncit să i se aducă ceară, și a făcut din ea asemănarea carelor și călăreților reprezentând armata lui Angeas și armata Egiptului, și le-a pus apele pregătite cu ingenuitate, pe care le avea pentru acest scop, și a luat în mâinile lui ramuri de pomi de mirt, și a făcut vrăjitoria; și el le-a unit deasupra apei, și în apă i-au apărut imaginile armatelor lui Angeas căzând înaintea imaginilor care reprezentau pe egipteni și pe fiii lui Iacov. 11. Și Balaam i-a spus acest lucru lui Angeas, și el a fost descurajat să se înarmeze și să meargă la bătălie în Egipt, și a rămas în orașul lui. 12. Și când Zefo, fiul lui Elifaz, a văzut că Angeas a fost descurajat să meargă la luptă cu egiptenii, el a fugit de la Angeas, din Africa, și s-a dus la Chitim. 13. Și toți oamenii din Chitim l-au primit cu mari onoruri, și ei l-au angajat să lupte bătăliile lor, și Zefo a devenit enorm de bogat în acele zile, și trupele regelui Africii încă se mai întindeau împrejurul granițelor lor în acele zile, și copiii lui Chitim s-au strâns și s-au dus pe Muntele Cuptiția, din cauza trupelor lui Angeas, care avansau înspre ei. 14. Și într-o zi, Zefo a pierdut un vultur tânăr, și a plecat să-l caute, și l-a auzit zburând peste munți. 15. Și Zefo s-a dus și a văzut că era o peșteră mare, și un bolovan uriaș la intrarea în peșteră, și Zefo a sfărâmat bolovanul, a intrat în peșteră, a privit, și a văzut că un animal grozav devora un bou; de la mijloc în sus el se asemăna cu un om, iar de la mijloc în jos semăna cu un animal, și Zefo s-a ridicat împotriva animalului și l-a omorât, cu săbiile lui. 16. Și locuitorii din Canaan au auzit de acest lucru și s-au bucurat enorm, și au zis: Ce să-i facem acestui om care a omorât acel animal, care ne omora vitele? 17. Și ei au hotărât să-i dedice o zi a anului, și au numit acea zi Zefo, după numele lui, și i-au adus an de an băuturi ca daruri, în acea zi, și i-au adus și cadouri. 18. În acea vreme, Jania, fiica lui Uzu, nevasta lui Angeas, s-a îmbolnăvit, și faptul că era bolnavă a fost resimțit de către Angeas și ofițerii lui, și Angeas le-a zis magilor săi: Ce să fac cu Jania, și cum s-o însănătoșesc din boala ei? Și magii i-au răspuns. Din cauză că aerul din această țară nu este ca aerul din ținutul Canaan, și apa noastră nu este ca apa lor, din această cauză s-a îmbolnăvit regina. 19. Din cauza schimbării de aer și de apă s-a îmbolnăvit, și din cauză că în țara ei a băut numai apă care vine de la Purmah, pe care străbunii ei au adus-o prin viaducte. 20 . Și Angeas a poruncit slujitorilor săi, și ei i-au adus apă de la Purmah, în vase, și ei au cântărit și comparat acele ape cu apele din Egipt, și le-au găsit mai ușoare decât apele din Africa. 21. Și Angeas a văzut acest lucru, și el a poruncit tuturor ofițerilor lui să adune grămezi de pietre, în număr de mii și zeci de mii, și ei au adunat nenumărate pietre, și constructorii au venit și au zidit un viaduct uriaș, și au deviat cursul izvorului de apă, din ținutul Canaan înspre Africa; și aceste ape au fost pentru regina Jania și trebuințele ei, să bea și să se îmbăieze, să se spele cu ea și să facă baie în ea, și de asemenea să ude cu această apă culturile care se puteau obține, și toate fructele pământului. 22. Și regele le-a poruncit să aducă pământ din Chitim, în vapoare mari, și ei de asemenea au adus pietre de construcție, și constructorii au zidit palate pentru regina Jania, și ea s-a însănătoșit de boala ei. 23. Și după un an, trupele din Africa continuau să înainteze în ținutul Canaan, să-l ocupe și să fure, ca de obicei; și Zefo, fiul lui Elifaz, a auzit raportul lor, și copiii lui Chitim s-au hotărât și l-au făcut rege peste ei, și el a devenit rege peste ei; și el a dat porunci în legătură cu ei, s-a luptat cu ei, și ei au fugit dinaintea lui, și el a salvat ținutul Chitim de ei. 24. Și copiii lui Chitim au văzut valoarea lui Zefo, și copiii lui Chitim s-au hotărât și l-au făcut rege peste ei, și el a devenit rege peste ei, și în timp ce domnea, ei s-au dus să-i înfrângă pe copiii lui Tubal și toate insulele învecinate. 25. Și Zefo, regele lor, s-a dus, în fruntea lor, peste ei și s-a luptat cu Tubal și cu insulele, și i-a înfrânt; și când s-a întors din bătălie, ei i-au reînnoit guvernarea, și i-au zidit un palat uriaș, ca locuință pentru el, și pentru tronul lui, și Zefo a domnit peste tot ținutul Chitim și peste ținutul Italia timp de cincizeci de ani. 62 1. În acel an, pe când izraeliții erau de șaptezeci nouă de ani în Egipt, a murit Ruben, fiul lui Iacov, în ținutul Egipt; Ruben avea o sută douăzeci și cinci de ani când a murit, și el de asemenea a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 2. Și în cel de-al optzecilea an de când izraeliții erau în Egipt, a murit fratele lui, Dan, care avea o sută douăzeci de ani când a murit, și el a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 3. Și în acea vreme a murit Ciușam, regele din Edom, și după el a domnit Hadad, fiul lui Bedad, timp de treizeci și cinci de ani; și după optzeci și unu de ani de când izraeliții erau în Egipt, a murit Ișacar, fiul lui Iacov, în Egipt, și Ișacar avea o sută douăzeci și doi de ani când a murit, și el a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 4. Și după optzeci și doi de ani de când izraeliții erau în Egipt, a murit fratele lui, Așer, care avea o sută douăzeci și trei de ani când a murit, și el a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile fraților lui. 5. Și după optzeci și trei de ani de când izraeliții erau în Egipt a murit Gad, și el avea o sută douăzeci și cinci de ani când a murit, și el a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 6. Și după optzeci și patru de ani de când izraeliții erau în Egipt, pe când Hadad, fiul lui Bedad, regele din Edom, domnea de cinci ani, el, Hadad, i-a strâns pe toți copiii lui Esau, și el și-a pregătit toată armata lui gata de luptă, cam patru sute de mii de oameni, și s-a îndreptat înspre ținutul Moab, și el s-a dus la răz-boi cu Moab, ca să-l oblige să plătească tribut. 7. Și copiii lui Moab au auzit de acest lucru, și le era tare frică, și ei au trimis veste copiilor lui Midian să-i ajute în bătălia cu Hadad, fiul lui Bedad, regele din Edom. 8. Și Hadad a ajuns în ținutul Moab, și Moab și copiii lui Midian le-au ieșit în întâmpinare, și s-au poziționat împotriva lui în câmpia Moab. 9. Și Hadad s-a luptat cu Moab, și au căzut omorâți mulți dintre copiii lui Moab și dintre copiii lui Midian, cam două sute de mii de oameni. 10. Și bătălia a fost severă pentru Moab, și când copiii lui Moab au văzut că pierdeau bătălia, puterea le-a slăbit, au întors spatele și i-au lăsat pe copiii lui Midian să lupte. 11. Și copiii lui Midian nu au știut ce-a făcut Moab, dar s-au întărit în bătălie și au luptat cu Hadad și toate armatele lui, și toți midianiții au căzut înaintea lui. 12. Și Hadad i-a lovit groaznic pe toți midianiții, și el i-a măcelărit pe toți, n-a rămas nici unul dintre cei care veniseră să-l ajute pe Moab. 13. Și când toți copiii lui Midian au pierit în bătălie, și copiii lui Moab au scăpat, Hedad i-a forțat pe toți moabiții să-i plătească tribut, și ei au ajuns sub controlul lui, și ei i-au plătit un tribut anual, după cum li s-a poruncit; și Hadad s-a întors în ținutul lui. 14. Și după un an, când oamenii care au rămas în Midian au auzit de frații lor care au căzut în lupta cu Hadad, pentru cauza lui Moab, deoarece copiii lui Moab și-au întors spatele în bătălie și l-au lăsat pe Midian să lupte, atunci cinci dintre prinții lui Midian s-au hotărât, împreună cu frații lor, care rămăseseră în ținut, să lupte cu Moab, ca să-i răzbune pe frații lor. 15. Și copiii lui Midian au trimis veste tuturor fraților lor, copiii dinspre răsărit, și tuturor fraților lor, și toți copiii lui Ketura au venit să-l ajute pe Midian în lupta cu Moab. 16. Și copiii lui Moab, au trimis un memoriu ținutului Edom, lui Hedad, fiul lui Bedad, zicând: 17. Veniți și ajutați-ne, ca împreună să-l înfrângem pe Midian, căci ei s-au strâns și vin la luptă împotriva noastră, împreună cu toți frații lor, copiii dinspre răsărit, ca să răzbune cauza lui Midian, care a murit în bătălie. 18. Și Hadad, fiul lui Bedad, regele din Edom, a plecat, împreună cu toată armata lui, și s-a dus în ținutul Moab să lupte cu midianiții, și ei, împreună cu copiii dinspre răsărit, s-au luptat cu Moab în câmpia Moab, și bătălia a fost cumplită între ei. 19. Și Hadad i-a înfrânt pe toți copiii lui Midian și pe copiii dinspre răsărit, și Hadad, în acea vreme, l-a salvat pe Moab din mâna lui Midian, și cei care au rămas dintre midianiți și dintre copiii dinspre răsărit au fugit dinaintea lui Hadad și a armatei lui, și Hadad i-a urmărit în ținutul lor, și i-a măcelărit groaznic, și morții au căzut pe drum. 20. Și Hadad l-a salvat pe Moab din mâna lui Midian, căci toți copiii lui Midian au fost omorâți, și Hadad s-a întors în ținutul lui. 21. Și începând din acea zi, copiii lui Midian i-au urât pe copiii lui Moab, din cauză că au căzut în bătălie din cauza lor, și era o teribilă neîncredere între ei în acele zile. 22. Și toți cei care au fost găsiți pe drum dintre midianiți, în ținutul Moab, erau omorâți de către moabiți; și toți moabiții care au fost găsiți pe drum, în ținutul Midian, erau omorâți de către midianiți; aceasta au făcut midianiții moabiților și moabiții midianiților multe zile. 23. Și apoi, în acea vreme, Iuda, fiul lui Iacov, a murit în Egipt, la optzeci și șase de ani de când Iacov venise în Egipt, și Iuda avea o sută douăzeci și nouă de ani când a murit, și ei l-au îmbălsămat și l-au pus într-un coșciug, și a fost dat în mâinile copiilor lui. 24. Și după optzeci și nouă de ani a murit Neftali; el avea o sută treizeci și doi de ani când a murit, și e a fost pus într-un coșciug și dat în mâinile copiilor lui. 25. Și după nouăzeci și unu de ani de când izraeliții veniseră în Egipt, pe când Zefo, fiul lui Elifaz, domnea de treizeci și unu de ani, peste copiii lui Chitim au venit copiii din Africa; copiii din Africa veniseră ca de obicei să jefuiască, dar ei nu veniseră peste ei timp de treisprezece ani. 26. Și ei au venit în acel an, și Zefo, fiul lui Elifaz, a mers cu ei să-i întâmpine, împreună cu unii dintre oamenii lui, și i-a atacat cu disperare, și trupele din Africa au fugit dinaintea lui Zefo, și morții au căzut înaintea lui, și Zefo și oamenii lui i-au urmărit, mergând și lovindu-i, până au ajuns lângă Africa. 27. Și Angeas, regele din Africa, a auzit de acest lucru, pe care i l-a făcut Zefo, și s-a mâniat teribil, dar lui Angeas îi era frică de Zefo în acele zile.
63 1. Și după nouăzeci și trei de ani, a murit Levi, fiul lui Iacov, și Levi avea o sută treizeci și șapte de ani când a murit, și ei l-au pus într-un coșciug, și a fost dat în mâinile copiilor lui. 2. Și după moartea lui Levi, când tot Egiptul a văzut că au murit toți fiii lui Iacov, frații lui Iosif, toți egipte-nii au început să-i asuprească pe urmașii lui Iacov, să le amărască viețile începând din acea zi, până la exodul lor din Egipt, și ei le-au luat toate viile, livezile și câmpiile pe care li le dădu-se Iosif, și toate casele elegante în care trăiau fiii lui Iacov, și toate bunurile lor din Egipt; și egiptenii le-au luat totul urmașilor lui Iacov în acele zile. 3. Și asuprirea tuturor egiptenilor a devenit mai grea în acele zile împotriva copiilor lui Israel, și egiptenii i-au apăsat pe izraeliți, până li s-a urât de viețile lor, din cauza egiptenilor. 4. Și apoi, în acele zile, după o sută doi de ani de când veniseră în Egipt, Faraon, regele Egiptului, a murit, și Melon, fiul lui, a domnit în locul lui, și toți războinicii din Egipt și toată generația care-l cunoscuse pe Iosif și pe frații lui a murit în acele zile. 5. Și altă generație s-a ridicat în locul ei, care nu-i cunoscuse pe fiii lui Iacov, și toate binefacerile pe care ei le-au adus, și toată puterea lor în Egipt. 6. De aceea, din acea zi, toți egiptenii au început să amărască viețile urmașilor lui Iacov, să-i pună la tot felul de munci grele, din cauză că nu-i cunoscuseră pe strămoșii lor, care-i salvaseră de la foamete. 7. Și asta a fost de asemenea de la Domnul, pentru copiii lui Israel, ca să le fie benefic în zilele de pe urmă, ca toți copiii lui Israel să-l cunoască pe Domnul, Dumnezeul lor. 8. Și ca să vadă semnele și minunile grozave pe care Domnul le va face în Egipt pentru poporul lui Israel, ca astfel copiilor lui Israel să le fie frică de Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor, și să meargă pe toate căile Lui, ei și urmașii lor, în veci. 9. Melol avea douăzeci de ani când a început să domnească, și el a domnit nouăzeci și patru de ani, și tot Egiptul l-a numit Faraon, după numele tatălui său, după cum era obiceiul oricărui rege care domnea peste ei în Egipt. 10. În acea vreme, toate trupele lui Angeas, regele din Africa, s-au dus de-a lungul ținutului Chitim, ca de obicei, la jaf. 11. Și Zefo, fiul lui Elifaz, fiul lui Esau, a auzit despre aceasta, și el s-a dus, împreună cu armata lui, să-i întâlnească, și s-a luptat cu ei pe drum. 12. Și Zefo, fiul lui Elifaz, o omorât toate trupele regelui din Africa, și n-a rămas viu niciunul, și nici măcar unul nu s-a întors la stăpânul lui, în Africa. 13. Și Angeas a auzit de ce-a făcut Zefo, fiul lui Elifaz, tuturor trupelor lui, că le-a distrus, și Angeas și-a strâns toate trupele lui, toți oamenii din ținutul Africa, mulți la număr, precum nisipul de la malul mării. 14. Și Angeas a trimis veste lui Lucus, fratele lui, zicând: Vino cu mine, cu toți oamenii tăi, și ajută-mă să-l distrug pe Zefo și pe toți copiii lui Chitim, care i-au omorât pe oamenii mei; și Lucus a venit cu toată armata lui, o forță foarte mare, să-l ajute pe Angeas, fratele lui, să lupte cu Zefo și cu copiii lui Chitim. 15. Și Zefo și copiii lui Chitim au auzit de acest lucru, și le era teribil de frică, și o mare teroare le-a intrat în inimi. 16. Și Zefo a trimis o scrisoare în ținutul Edom, lui Hadad, fiul lui Bedad, regele din Edom, și tuturor copiilor lui Esau, zicând: 17. Am auzit că Angeas, regele din Africa, vine înspre noi, la luptă cu noi, împreună cu fratele lui, și ne este teribil de frică de el, căci armata lui este grozavă, mai ales că vine împotriva noastră împreună cu fratele lui, și cu armata acestuia. 18. Acum, de aceea, vino și tu, de asemenea, să mă ajuți, și vom lupta cu Angeas și Lucus, fratele lui, și ne vei salva din mâinile lor; că dacă nu vii, să știi că vom muri cu toții. 19. Și copiii lui Esau au trimis o scrisoare copiilor lui Chitim și lui Zefo, regele lor, zicând: Nu putem lupta împotriva lui Angeas și a oamenilor lui din cauză că avem un legământ de pace cu ei de mulți ani, din zilele lui Bela, primul nostru rege, și din zilele lui Iosif, fiul lui Iacov, regele Egiptului, cu care ne-am luptat în cealaltă parte a Iordanului, când el l-a înmormântat pe tatăl lui. 20. Și când Zefo a auzit cuvintele fraților lui, copiii lui Esau, el i-a lăsat în pace, și lui Zefo îi era teribil de frică de Angeas. 21. Și Angeas și Lucus, fratele lui, și-au poziționat forțele, cam opt sute de mii de oameni, împotriva copiilor lui Chitim. 22. Și toți copiii lui Chitim i-au zis lui Zefo: Roagă-te pentru noi la Dumnezeul strămoșilor tăi, ca să ne salveze din mâna lui Angeas, și a armatei lui, căci am auzit că El este un Dumnezeu grozav, și că El îi salvează pe cei care cred în El. 23. Și Zefo le-a auzit cuvintele, și Zefo l-a căutat pe Domnul și a zis: 24. Doamne, Dumnezeul lui Avraam și Isaac, strămoșii mei, astăzi știu că ești un Dumnezeu adevărat, și toți dumnezeii națiilor sânt în van și nefolositori. 25. Amintește-ți acum astăzi legământul cu Avraam, strămoșul nostru, pe care ni l-au spus strămoșii noștri, poartă-te cu milă cu noi astăzi, fă-o pentru Avraam și Isaac, strămoșii noștri, și salvează-mă, și mine și copiii lui Chitim, din mâna regelui din Africa, care vine la război împotriva noastră. 26. Și Domnul l-a ascultat pe Zefo, și l-a privit cu îngăduință, din cauza lui Avraam și a lui Isaac, și Domnul l-a salvat pe Zefo și pe copiii lui Chitim din mâna lui Angeas și a oamenilor lui. 27. Și Zefo s-a luptat cu Angeas, regele din Africa, și cu oamenii lui, în acea zi, și Domnul i-a dat pe toți oamenii lui Angeas pe mâna copiilor lui Chitim. 28. Și bătălia a fost severă pentru Angeas, și Zefo i-a lovit rău pe toți oamenii lui Angeas și Lucus, fratele lui, și au căzut dintre ei, până seara, cam patru sute de mii de oameni. 29. Și când Angeas a văzut că au pierit aproape toți oamenii lui, el a trimis o scrisoare tuturor locuitorilor din Africa, zicând: Toți cei care sânt în Africa, să vină la mine, de la zece ani în sus; toți să vină la mine, și cine nu va veni, va muri, și tot ce are, cu toată casa lui, va lua regele. 30. Și tot restul locuitorilor din Africa s-au înfricoșat de cuvintele lui Angeas, și au plecat din oraș cam trei sute de mii de bărbați și băieți, de la zece ani în sus, și toți au venit la Angeas. 31. Și după zece zile, Angeas l-a atacat din nou pe Zefo și pe copiii lui Chitim, și bătălia a fost grozavă și puternică între ei. 32. Și din armata lui Angeas și Lucus, Zefo a omorât cam două sute de mii, și Sosiftar, comandantul armatei lui Angeas, a căzut în bătălie. 33. Și când Sosiftar a căzut, trupele africane și-au întors spatele să fugă, și ei au fugit, și Angeas și Lucus erau printre ei. 34. Și Zefo și copiii lui Chitim i-au urmărit, și i-au omorât la fel de groaznic pe drum, cam două sute de oameni, și ei l-au urmărit pe Azdrubal, fiul lui Angeas, care fugise împreună cu tatăl lui, și ei au omorât douăzeci de oameni pe drum, și Azdrubal a scăpat de copiii lui Chitim, și ei nu l-au omorât. 35. Și Angeas și Lucus, fratele lui, au fugit împreună cu restul oamenilor lor, și ei au scăpat și s-au dus în Africa în teroare și confuzie, și lui Angeas i-a fost frică începând din acea zi de Zefo, și nici vorbă să mear-gă la război împotriva lui. 64 1. Și Balaam, fiul lui Beor, era în acea vreme cu Angeas, în bătălie, și când a văzut că Zefo l-a înfrânt pe Angeas în bătălie, el a fugit de acolo și s-a dus în Chitim. 2. Și Zefo și copiii lui Chitim l-au primit cu mari onoruri, căci Zefo știa înțelepciunea lui Balaam, și Zefo i-a dat lui Balaam multe cadouri, și Balaam a rămas cu el. 3. Și când Zefo s-a întors de la război, el a poruncit tuturor copiilor lui Chitim să fie numărați toți cei care au mers în bătălie cu el, și iată că nici unul nu lipsea. 4. Și Zefo s-a bucurat de acest lucru, și el și-a reînnoit domnia, și el a dat o petrecere tuturor oamenilor din ținut. 5. Dar Zefo nu și-a amintit de Domnul, și a considerat că nu Domnul l-a ajutat în bătălie, ci că el s-a salvat, el și poporul lui, din mâna regelui Africii, și încă mai mergea pe căile copiilor lui Chitim, slujind altor dumnezei, după cum îl învățaseră frații lui, copiii lui Esau; de aceea se zice că de la păcătoși vine păcatul. 6. Și Zefo a domnit în siguranță peste toți copiii lui Chitim, dar nu l-a cunoscut pe Domnul, care l-a salvat, pe el și pe toți oamenii lui, din mâna regelui Africii; și trupele din Africa n-au mai venit în Chitim, la jaf, ca de obicei, căci ei știau puterea lui Zefo, care-i măcelărise pe toți, așa că lui Angeas îi era frică de Zefo, fiul lui Elifaz, și de copiii lui Chitim, toate zilele lui. 7. În acea vreme, când Zefo s-a întors de la război, și când Zefo a văzut cum i-a înfrânt pe oamenii din Africa, și cum i-a bătut în bătălie, atunci Zefo s-a sfătuit cu copiii lui Chitim, să meargă în Egipt, să lupte cu copiii lui Iacov și cu Faraon, regele Egiptului. 8. Căci Zefo a auzit că războinicii din Egipt muriseră, și că Iosif și frații lui, fiii lui Iacov, muriseră, și că toți copiii lui Israel rămăseseră în Egipt. 9. Și Zefo a considerat să meargă împotriva lor și a întregului Egipt, ca să răzbune cauza fraților lui, copiii lui Esau, pe care Iosif, împreună cu frații lui, îi omorâseră, în ținutul Canaan, când ei s-au dus să-l îngroape pe Iacov, în Hebron. 10. Și Zefo a trimis soli lui Hadad, fiul lui Bedad, regele din Edom, și tuturor fraților lui, copiii lui Esau, zicând: 11. N-ați spus că nu vreți să luptați cu regele din Africa, căci este membru în legământul vostru? Iată că eu m-am luptat cu el și l-am înfrânt, pe el și pe toți oamenii lui. 12. Acum, de aceea, m-am hotărât să lupt împotriva Egiptului și a copiilor lui Iacov, care sunt acolo, și mă voi răzbuna pe ei pentru ce ne-au făcut Iosif și frații lui, în ținutul Canaan, când s-au dus să-l îngroape pe tatăl lor, în Hebron. 13. Acum, dacă vreți să veniți cu mine să mă ajutați la lupta împotriva lor și a Egiptului, atunci vom răzbuna cauza fraților noștri. 14. Și copiii lui Esau l-au ascultat pe Zefo, și copiii lui Esau s-au adunat cu toții, foarte mulți oameni, și au plecat să-l ajute pe Zefo și pe copiii lui Chitim în bătălie. 15. Și Zefo a trimis veste tuturor copiilor dinspre răsărit și tuturor copiilor lui Ișmael, cu aceleași cuvinte, și ei s-au strâns și au venit să-l ajute pe Zefo și pe copiii lui Chitim în războiul împotriva Egiptului. 16. Și toți acești regi, regele din Edom și copiii dinspre răsărit, și toți copiii lui Ișmael, și Zefo, regele din Chitim, au plecat și și-au dus toate armatele la Hebron. 17. Și tabăra era foarte mare, lungă de trei zile de mers pe jos, oameni mulți precum nisipul de la malul mării, care nu poate fi numărat. 18. Și toți acești regi și armatele lor au plecat la bătălie împotriva Egiptului, și și-au stabilit tabăra în valea Patros. 19. Și tot Egiptul a auzit aceasta, și ei, de asemenea s-au strâns cu toții, toți oamenii din ținutul Egipt, și din toate orașele care aparțineau Egiptului, cam trei sute de mii de bărbați. 20. Și oamenii din Egipt au trimis veste, de asemenea, copiilor lui Israel, care erau în acea vreme în ținutul Goșen, să vină la ei să lupte cu acei regi. 21. Și bărbații lui Israel s-au strâns, cam o sută cincizeci de bărbați, și au plecat la bătălie, să-i ajute pe Egipteni. &